VIAŢA ÎN HRISTOS
MĂRGĂRITARE
13
Sfântul Grigorie Taumaturgul
PARAFRAZĂ LA ECCLESIAST
Colecţia Viaţa în Hristos Seria Mărgăritare
13
Sfântul Grigorie Taumaturgul
PARAFRAZĂ LA ECCLESIAST
Colecţia Viaţa în Hristos. Seria Mărgăritare este coordonată de Pr. dr. Dragoş Bahrim
Descrierea CIP este disponibilă la Biblioteca Naţională a României.
Redactor: Lia Gociu
Tehnoredactor: Rema Zugravu Design copertă: Lucian Dragomir Prepress: Leonard Lunguleac
Editura Doxologia, Cuza-Vodă 51, 700038, Iaşi
Tel.: +40 374704804
E-mail: editura@doxologia.ro
13 Editura Doxologia
Comenzi:
https://edituradoxologia.ro
Email: comenzi@edituradoxologia.ro
Tel.: +40 724550463
©DOXOLOGIA, 2025
ISBN 978-630-301-241-4
Colecţia Viaţa în Hristos Seria Mărgăritare
13
Sfântul Grigorie Taumaturgul
PARAFRAZĂ LA ECCLESIAST
Traducere din limba greacă veche, introducere şi note de Diana BOTEA
Ediţie îngrijită de Constantin-Ionuţ Mihai
Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
DOXOLOGIA Iaşi, 2025
arhiepiscopia IAŞILOR
CENTRUL De STUDII paTRISTICE
SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL
Cuprins
Notă asupra ediţiei 7
Introducere?….. 9
Parafrază la Ecclesiast 23
Bibliografie 77
Notă asupra ediţiei
Volumul de faţă oferă cititorilor prima traducere în limba română a operei lui Grigorie Taumaturgul intitulată Parafrază la Ecclesiast, după textul în limba greacă din J.-P. Migne, Patrologiae cursus completus Series Graeca), vol. 10, Paris, 1857, coll. 988-1017. Pentru realizarea acestei traduceri am consultat şi versiunile lui Jarick (1990) şi Slusser (1998), păstrând numerotarea versetelor propusă de Jarick, care analizează pasajele Parafrazei în paralel cu versetele Ecclesiastului, după ordinea stabilită în Septuaginta, ediţia Rahlfs. Singurele modificări aduse textului din PG privesc începutul şi sfârşitul capitolului 7 din textul Parafrazei, astfel încât pasajul care deschide capitolul al 7-lea din PG Mrjbapdx; (…) EL5EVCU este plasat la sfârşitul capitolului 6, iar cel care încheie capitolul 7 KCU oocptav CTJTEÎV HQOCTTTOLOvpevoi, nEQi QT] paria KaTarpiŞovraLfigurează la începutul capitolului al optulea. în felul acesta, textul Parafrazei poate fi urmărit
8
îndeaproape în paralel cu traducerea din versiunea ortodoxă a Bibliei, ediţia sinodală (2015), pe care am folosit-o şi pentru a cita trimiterile la diferite pasaje biblice.
Dintre studiile şi traducerile consacrate Ecclesiastului în cultura română, amintim aici următoarele: Evagrie Ponticul, Scolii la Pilde şi Ecclesiast, traducere de Ierom. Agapie Corbu, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2017; traducerea şi comentariul semnate de Petru Creţia în volumul Cinci cărţi din Biblie, Humanitas, Bucureşti, 2020 (ediţie republicată); Sfântul Dionisie al Alexandriei, (Pseudo) Maxim Mărturisitorul, (Pseudo) Ioan Gură de Aur, Comentarii şi catene la Ecclesiast, traducere de Monahia Parascheva Enache, introducere, note, bibliografie, indici, ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim şi Florin Crîşmăreanu, Doxologia, Iaşi, 2023; Mihai Valentin Vladimirescu, Ecclesiastul. Introducere şi analiză morfologică a textului ebraic, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2024.
Diana Bodea
Introducere
a) Viaţa şi opera lui Grigorie Taumaturgul
Există mai multe texte pe baza cărora putem reconstitui, parţial, viaţa Sfântului Grigorie Taumaturgul. De o importanţă aparte este lucrarea autobiografică intitulată Discurs de mulţumire adresat lui Origen, la care se adaugă pasajul din Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, VI, 30, în care regăsim informaţii preţioase despre viaţa şi formaţia intelectuală a autorului Parafrazei. Avem, de asemenea, mai multe Vieţi dedicate lui Grigorie Taumaturgul, cea mai celebră fiind biografia cu accente hagiografice scrisă de Sfântul Grigorie de Nyssa (datând, cel mai probabil, din anul 380)1, la care se adaugă alte câteva
1 Despre viaţa şi minunile celui între sfinţi părintelui nostru Grigorie Taumaturgul, pentru care vezi vol. Gregorii Nysseni Sermones, Pars II, ediderunt Gunterus Heil, Johannes P. Cavarnos Otto Lendle (GNO vol. 101), Brill, Leiden, 1990, pp. 3-57.
10
Vieţi scrise în latină, siriacă şi armeană2. Chiar dacă unii cercetători contestă veridicitatea acestor surse, se poate afirma cu oarecare certitudine că autorul Parafrazei s-a născut în Pont, în jurul anilor 210-215, într-o familie păgână, primind la naştere numele Teodor. Ulterior, a urmat studii de retorică şi latină, cu intenţia de a profesa în domeniul juridic, însă, în urma unei călătorii în Cezareea Palestinei, puternic impresionat de învăţământul şi personalitatea lui Origen, renunţă la studiile juridice şi rămâne în şcoala acestuia timp de cinci ani (probabil între anii 233 şi 238). Reîntors în Neocezareea, duce o viaţă retrasă până în momentul în care este numit episcop de către Phaidimos de Amaseia. Anii de episcopat vor fi marcaţi atât de persecuţia lui Decius (250-251), cât şi de invazia goţilor şi a borazilor din anul 254 3. în cea mai mare parte, viaţa lui Grigorie Taumaturgul rămâne învăluită în legendă,
2 Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, vol. I, Polirom, Iaşi, 2013, p. 339; Michael Slusser, St. Gregory Thaumaturgus: Life and Works (FC 98), The Catholic University of America Press, Washington, D.C., 1998, p. 3.
3 Slusser, St. Gregory Thaumaturgus: Life and Works, pp. 1-3.
11
el fiind cunoscut în primul rând ca un mare făcător de minuni, personalitatea sa fiind comparată de Grigorie de Nyssa cu cea a lui Moise, în măsura în care atât unul, cât şi celălalt au căutat neîncetat virtutea şi tainele lui Dumnezeu4.
Lucrările atribuite lui Grigorie Taumaturgul sunt: Discursul de mulţumire adresat lui Origen, redactat odată cu încheierea studiilor sub tutela lui Origen, Epistola conică, în care se discută modul în care Biserica ar trebui să se raporteze la consecinţele invaziei goţilor şi borazilor, Parafraza la Ecclesiast, o Mărturisire de credinţă, Despre pătimire şi nepătimire în Dumnezeu, Către Filagrius, despre consubstanţialitate, Dialog cu Elian şi un tratat mai curând apocrif intitulat Către Taţian5.
4 Slusser, St. Gregory Thaumaturgus: Life and Works, pp. 41-87. O interpretare recentă identifică în lucrarea lui Grigorie de Nyssa şi o replică la opera lui Platon, Legile, pentru a contura figura excepţională a intelectualului care refuză să se folosească de cunoştinţele dobândite ca mijloc pentru a fi onorat de ceilalţi. Vezi în acest sens Byron MacDougall, „Gregory Thaumaturgus: A Platonic Lawgiver”, în Dumbarton Oaks Papers, vol. 70,2016, pp. 25-42.
5 Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, vol. I, pp. 340-342.
12
b) Receptarea şi paternitatea textului
Ecclesiastul este singura carte veterotestamentară care nu conţine elemente privind noţiunea de „popor ales”, sau „Ţară a Făgăduinţei”, nici referinţe la legile Torei sau la minuni, iar Dumnezeu este prezent mai curând într-un mod distant, fără să comunice cu „poporul Său”, întregul text bazându-se mai curând pe observaţiile atente ale Ecclesiastului6. Aceste caracteristici ale textului, controversele privind anumite pasaje care pot fi considerate hedoniste sau epicureice, dar şi traducerea târzie a textului în greacă, realizată de Aquila în secolul II d.Hr.7, reprezintă, probabil, motivul pentru care referinţele la Ecclesiast sunt atestate în mediul creştin abia în prima
6 J. Kimche, „Kohelet Hebrew or Hellenist? A Survey of the Debate”, în The Expository Times, vol. 133(4), 2022, pp. 141-153, aici p. 144.
7 Ioana Costa (sinteză şi traducere după Francoise Vinei), „Introducere la Ecleziastul”, în Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu (coord.), Septuaginta: Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, vol. 41, Polirom, Iaşi, 2006, pp. 507-524, aici pp. 510-511.
13
jumătate a secolului al II-lea8. Starowieyski emite ipoteza că spaţiile alexandrin şi antiohian, din care provin primele comentarii creştine dedicate acestei cărţi, au fost atrase de tema ei deoarece problemele cu care se confruntau (epidemiile de ciumă, declinul economic şi invaziile barbare, la care se adaugă, pentru creştini, martiriul şi viaţa ascetică) erau în consonanţă cu afirmaţia paTaiOTriţ paxaiOŢqTâ navra paTai6rr; deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! (Eccl. 1, 2)9. Dintre autorii creştini care au comentat cartea Ecclesiastului sunt menţionaţi: „Meliton de Sardes (sec. al II-lea), Clement Alexandrinul (+ cca 215), Hipolit (sec. al III-lea), Origen (+ 254), Dionisie al Alexandriei (+ cca 265), Grigorie Taumaturgul (+ cca 270), Acacius al
8 Marek Starowieyski, „Le Livre de lEcclesiaste dans lantiquite chretienne”, în Stuart Hall (ed.), Gregory of Nyssa: Homilies on Ecclesiastes. An English version with supporting studies. Proceedings of the Seventh International Colloquium on Gregory of Nyssa (St. Andrews, 5-10 September 1990), Walter de Gruyter, Berlin, 1993, pp. 405-440 (pp. 405-408); Francoise Vinel, „Introduction”, în Gregoire de Nysse: Homelies sur lEcclesiaste, Les Editions du Cerf, Paris, 1996, pp. 7-97, aici p. 8.
9 Starowieyski, „Le Livre de lEcclesiaste dans lantiquite chretienne”, pp. 405-440, aici pp. 405-406.
14
Cezareei (+ 266), Atanasie cel Mare (+ 373), Diodor de Tars (+ cca 390), Apolinarie de Laodiceea (+ cca 390), Evagrie Ponticul (+ 399), Grigorie al Nyssei (+ cca 394), Didim cel Orb (+ cca 394), Teodor de Mopsuestia (t 428), Nil al Ancyrei (+ cca 430), probabil Maxim Mărturisitorul (+ 662), Grigorie de Agrigento (sec. al VIII-lea), Fotie al Constantinopolului (+ 891) şi Pseudo-Ioan gură de Aur”10.
Parafraza la Ecclesiast scrisă de Grigorie Taumaturgul este primul comentariu creştin păstrat integral dedicat acestei cărţi biblice11. Din păcate, nu putem şti cu certitudine când anume a fost redactat textul în perioada în care Grigorie se afla în şcoala lui Origen sau în timp ce era episcop de Neocezareea12. Aşa cum arată Francesco Celia,
10 Pr. Dragoş Bahrim, Florin Crîşmăreanu, „Studiu introductiv: Cartea Ecclesiastului în exegeze şi catene patristice”, în Sfântul Dionisie al Alexandriei, (Pseudo) Maxim Mărturisitorul, (Pseudo) Ioan Gură de Aur, Comentarii şi catene la Ecclesiast, traducere de Monahia Parascheva Enache, Doxologia, Iaşi, 2023, pp. 9-43, aici p. 16.
11 Francesco Celia, Preaching the Gospel to the Hellenes. The Life and Works of Gregory the Wonderworker, (LAHR, 20), Peeters, Leuven, 2019, p. 173.
12 John Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrâse of Ecclesiastes, Scholar Press, Atlanta, 1990, p. 4.
15
sintetizând rezultatele cercetărilor anterioare, ipoteza care plasează redactarea acestei opere în perioada anilor de studiu petrecuţi în şcoala lui Origen se sprijină pe supoziţia potrivit căreia Ieronim a citit, cel mai probabil, o copie a acestui text în biblioteca din Cezareea13. Pe de altă parte, cercetătorii care propun datarea textului în intervalul cuprins între anii 251 şi 254 invocă, printre altele, argumentul potrivit căruia Parafraza conţine concepte ce indică o perioadă de calm din viaţa lui Grigorie Taumaturgul, fiind vorba, probabil, de intervalul cuprins între persecuţia lui Decius şi invazia goţilor şi a borazilor.
Tot sub semnul conjecturii stau şi încercările de a explica motivaţia redactării acestei scrieri. Jarick consideră, că, dacă Parafraza a fost alcătuită în timpul episcopatului, Grigorie ar fi avut intenţia de a corecta viziunea celor pe care îi păstorea şi care nu considerau Ecclesiastul o carte creştină sau nu o interpretau în sensul în care el ar fi fost de acord. La acestea se adaugă posibilitatea ca Grigorie însuşi să fi avut o afinitate pentru această carte, pe care a parafrazat-o din dorinţa de a face accesibile unui public mai larg
13 Celia, Preaching the Gospel to the Hellenes, p. 182.
16
anumite pasaje14. în plan opus. Franchise Vinei introduce posibilitatea ca textul să fie un „simplu exerciţiu de şcoală”15.
De-a lungul secolelor, au existat controverse şi cu privire la atribuirea acestei scrieri lui Grigorie Taumaturgul. în multe manuscrise (au fost semnalate 70 de manuscrise greceşti, fără a exista o ediţie critică a Parafrazei), autorul textului este considerat a fi Grigorie din Nazianz, fapt infirmat însă de compilatorul lucrării intitulate Catena Trium Patrum, datând din secolul al VII-lea16.
în secolul al XVI-lea, odată cu primele traduceri ale textului în limba latină, este accentuat tot mai mult faptul că autorul este Grigorie Taumaturgul, pornind de la informaţiile lui Ieronim (De viris illustribus şi Commentarius în Ecclesiasten), Rufin şi Suidae Lexicon. Pe baza monografiei lui Francesco Celia, amintim aici faptul că Johannes
14 Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase ofEcclesiastes, p. 4.
15 Vezi în acest sens Ioana Costa (sinteză şi traducere după Francoise Vinei), „Introducere la Ecleziastul”, în Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu (coord.), Septuaginta: Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, vol. 41, Polirom, Iaşi 2006, pp. 507-524, aici p. 521.
16 Celia, Preaching the Gospel to the Hellenes, p, 174.
17
Oecolampadius (Heusgen) afirmă în 1520 că autorul Parafrazei este Grigorie Taumaturgul, pornind de la informaţiile furnizate de Ieronim şi Suidae Lexicon. Urmează apoi editio princeps a scrierilor lui Grigorie din Nazianz din anul 1550! (Opera omnia), unde scoliile marginale se îndoiesc că autorul Parafrazei este Grigorie din Nazianz. în 1569, Jacques de Billy consemnează în traducerea sa pentru Opera omnia a lui Grigorie din Nazianz că autorul parafrazei este Grigorie Taumaturgul, dar, din cauza omonimiei şi a neglijenţei celor care au transmis textul (scribii şi vânzătorii de carte), s-a produs confuzia între Grigorie Taumaturgul şi Grigorie din Nazianz. Opiniile lui Billy au fost preluate de cărturarii secolelor XVII-XVIII, traducerea lui fiind publicată şi în volumul al X-lea din Migne, Patrologia Graeca, în anul 1857 17.
Probleme privind paternitatea textului sunt întâlnite şi în raport cu autorul Ecclesiastului. în ciuda faptului că tradiţia atribuie textul regelui Solomon, nu există nicio referinţă directă la numele autorului18 (Eccl. 1,1: „Cuvintele Ecclesiastului,
17 Celia, Preaching the Gospel to the Hellene?, pp. 174-180.
18 J. Robert Wright (ed.), Old Testament IX: Proverbs, Ecclesiastes, Song of Solomon, ACCS, InterVarsity Press, USA, 2005, p. xliii.
18
fiul lui David, rege în Ierusalim”). Consensul la care cercetătorii moderni au ajuns în privinţa datării este acela că textul provine din timpul dinastiei Ptolemeice (cca 319-200 î.Hr.), iar în I ceea ce priveşte autorul, Kimche susţine, în urma unei analize a două secole de cercetare privind influenţele iudaice sau elenistice asupra textului, că „ecclesiastul” a fost un iudeu strălucit care a interacţionat cu lumea greacă, a avut o gândire î „inimitabilă”, nu a realizat o sinteză între lumea iudaică şi cea greacă, nu a fost influenţat de o! singură şcoală, nu a acceptat moştenirea vreunei i tradiţii iudaice, fiind totodată un personaj care nu poate fi considerat nihilist sau pragmatic, deoarece se poate constata o anumită supunere a sa faţă de divinitate19.
Grigorie Taumaturgul conferă însă autoritatea textului regelui Solomon încă de la înce! putui Parafrazei. TOLSE Acyet EctAopcbv, 6 rov । AnŞtâ paaiAEC0; KCU 7iQopijTov naiq, (…), ceea ce încadrează opera sa în aceeaşi linie interpretativă a primilor autori creştini, care atribuie Proverbele, Ecclesiastul şi Cântarea cântărilor regelui Solomon. Cele trei texte sunt nedespărţite, astfel
19 Kimche, „Kohelet Hebrew or Hellenist? A Survey of the Debate”, pp. 141-153.
19
încât Hipolit al Romei asociază Proverbele cu Tatăl, Ecclesiastul cu Fiul şi Cântarea cântărilor cu Duhul Sfânt, iar Origen, într-o interpretare alegorică, echivalează Proverbele cu etica, Ecclesiastul cu ştiinţa naturală, iar Cântarea cântărilor cu mistica (sau epoptica), toate acestea fiind văzute ca trepte ale unui urcuş duhovnicesc20. Această împărţire specifică vieţii duhovniceşti este întâlnită ulterior şi la Sf. Vasile cel Mare (T 379), Sf. Grigorie de Nyssa (+ cca 394), Didym cel Orb (+ cca 394) şi Evagrie Ponticul (+ 399)21.
c) Titlu şi conţinut
Titlul cărţii Ecclesiastul face referire la o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări, EKKAfcrux sau ecclesia (în ebraică, qahal22. în ceea ce priveşte conţinutul textului, există numeroase interpretări
20 Starowieyski, „Le Livre de lEcclesiaste dans lantiquite chretienne”, pp. 405-440, aici pp. 406-407.
21 Ieromonah Agapie Corbu, „Studiu introductiv, în Evagrie Ponticul, Scolii la Pilde şi Ecclesiast, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2017, pp. 9-55, aici p. 24.
22 Wright, Old Testament IX: Proverbs, Ecclesiastes, Song of Solomon, p. xliii.
20
moderne. Spre exemplu, Stuart Weeks remarcă faptul că textul nu exprimă concluziile unui om înţelept, iar lumea nu poate fi înţeleasă nici măcar prin intermediul înţelepciunii, textul fiind străbătut de o senzaţie de căutare continuă şi de imposibilitatea de a atinge ceva23. Mai mult, în interpretarea lui Michael V. Fox, textul gravitează în jurul termenului „absurd”, semnificaţie pe care acesta o atribuie ebraicului hebel (tradus în greacă prin paraiorriq, în latină prin vanitas şi în română prin „deşertăciune”), fiind singura modalitate de a descrie acest sistem în care acţiunile oamenilor nu au parte de rezultatele aşteptate24. Nu în ultimul rând, comentariul lui Petru Creţia scoate în evidenţă faptul că, în ciuda deşertăciunii acestei lumi, omului îi rămâne bucuria de a trăi, şi încheie prin a spune că „nimeni nu cere nici milă, nici luminare, nici ajutor. Toţi îşi îndură soarta, de Dumnezeu dată, continuând să înţeleagă atât cât le-a fost dat şi să se bucure
23 Stuart Weeks, „Ecclesiastes”, în John Barton şi John Muddiman (eds.), The Oxford Bible Commentary, Oxford i University Press, Oxford, 2001, pp. 42.3-429.
24 Michael V. Fox, „The Meaning of Hebei for Qohelet”, în Journal of Biblical Literature, vol. 105 (3), 1986, pp. 409-427.
21
o clipă de lumina dintre două bezne, orfani şi de Părinte, şi de Sens”25.
în ceea ce priveşte titlul operei lui Grigorie Taumaturgul, parafraza (paraphrasis sau metaphrasis), aşa cum este definită de Aelius Theon, reprezintă un exerciţiu de retorică în care se urmăreşte modificarea formei textului, dar păstrarea ideii,, fapt care poate fi realizat prin varierea sintaxei, adăugare, scădere şi restituire şi combinaţiile lor26. La exerciţiul parafrazei, în textul lui Grigorie Taumaturgul se mai adaugă şi prosopopeea, comparaţia retorică (sau synkrisis) şi amplificarea (exergasia.27.
Structura şi conţinutul Parafrazei au fost deopotrivă apreciate şi criticate. în acest sens, A. Cleveland Coxe consideră că avem de-a face cu un text pe care Grigorie Taumaturgul l-ar fi redactat în perioada de tinereţe, fără să fi înţeles
25 Petru Creţia, „Comentariu la Ecleziastul”, în Cinci cărţi din Biblie, Humanitas, Bucureşti, 2020, pp. 109-123, aici p. 123.
26 G.A. Kennedy, Progymnasmata. Greek Textbooks of Prose Composition and Rhetoric (Writings from the GrecoRoman World 10), Society of Biblical Literature, Atlanta, 2003, p. 70.
27 Celia, Preaching the Gospel to the Hellenes, p. 189.
22
suficient poezia ebraică. C.T. Cruttwell remarcă aspectele morale ale operei, dar o consideră lipsită de profunzime, Viktor Ryssel laudă stilul şi „claritatea gândirii”, considerând-o o operă de artă, iar Otto Bardenhewer conferă valoare istorică şi literară demersului asumat de Grigorie Taumaturgul, prin faptul că a făcut textul Septuagintei mai accesibil. Nu în ultimul rând, Konstantin M. Fouska admiră stilul lui Grigorie Taumaturgul pentru simplitate şi eleganţă28.
Comentariile lui Jarick surprind faptul că Grigorie Taumaturgul accentuează efectul moralizator al operei, distinge clar între lucrarea lui Dumnezeu şi cea a oamenilor, astfel încât nimic din ceea ce aparţine lucrării lui Dumnezeu nu este considerat deşertăciune, iar Dumnezeu nu este responsabil pentru situaţia dificilă a omului29.
Diana Bodea
28 Celia, Preaching the Gospel to the Hellenes, pp. 180-182.
29 Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 309-316.
PARAFRAZĂ LA ECCLESIAST
Parafrază la Ecclesiast
Capitolul 1
(1) Acestea sunt cuvintele] lui Solomon, fiul regelui şi prorocului David, rege preamărit şi proroc preaînţelept ca nimeni altul între oameni, către întreaga Biserică a lui Dumnezeu1.
1 Comentând în marginea acestui pasaj, Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 7-8, observă că Grigorie Taumaturgul introduce câteva elemente care nu se regăsesc în textul biblic al Ecclesiastului. Dintre acestea enumerăm: afirmarea explicită a faptului că regele Solomon este Ecclesiastul, caracterizarea acestuia prin epitete la superlativ, „rege preamărit şi proroc preaînţelept ca nimeni altul”, o posibilă paralelă cu III Rg. 8, 14-15, în care regele Solomon vorbeşte întregii adunări a lui Israel, în timp ce în Parafrază acesta se adresează „către întreaga Biserică a lui Dumnezeu”, dar şi folosirea verbului AEyw la timpul prezent, ASTFEL prin aceste elemente se creează impresia că asistăm la o predică adresată de regele şi prorocul Solomon fiecărui cititor creştin.
26
(2) Cât de lipsite de sens şi zadarnice sunt faptele şi eforturile oamenilor, şi toate câte sunt omeneşti2!
(3) Căci nimeni nu poate spune că [are] vreun câştig de pe urma acestor lucruri, pe care oamenii se trudesc să le ducă la bun sfârşit, târându-se pe pământ, [ostenindu-şi] sufletele şi trupurile, robiţi fiind lucrurilor trecătoare şi nedorindu-şi câtuşi de puţin să privească mai presus de stele, cu ochiul cel nobil al sufletului3.
(4-7) Şi viaţa oamenilor se iroseşte zi după zi, cu fiecare anotimp şi an, în alergarea [mereu] aceeaşi a soarelui, timp în care unele se nasc, iar altele pier. Totul se aseamănă cu trecerea şuvoaielor de ape care cad în adâncul nemăsurat al mării cu mult zbucium. Iar [lucrurile] care au fost statornicite de Dumnezeu pentru oameni
2 Conform analizei lui Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 9, Grigorie Taumaturgul reduce sfera înţelegerii faptului că toate sunt deşertăciune la activităţile omeneşti, evitând astfel posibila interpretare în care întreaga creaţie a lui Dumnezeu este deşertăciune.
3 Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase cf Ecclesiastes, p. 10, afirmă că în acest pasaj Grigorie Taumaturgul introduce ideea adevărului care poate fi descoperit dacă este cercetat cu „ochiul cel nobil al sufletului”, însă lipsa de voinţă a oamenilor îi face să nu privească spre cele cereşti.
27
rămân la fel, cum e faptul de a te naşte din pământ şi a te întoarce în pământ4, pământul care rămâne mai departe, soarele care se roteşte, alergând iar şi iar spre hotarul lui, şi tot aşa şi vânturile, şi râurile atât de mari care se varsă în mare, şi vânturile care se abat asupra ei, fără să o silească în vreun fel să treacă dincolo de marginile ei şi fără să încalce legile naturii5. Aşa au fost rânduite toate câte alcătuiesc viaţa noastră.
(8) însă faptele şi vorbele născocite de oameni nu au măsură. Vorbărie multă, dar niciun câştig de pe urma flecărelii rătăcitoare. Căci neamul oamenilor nu se satură nici de vorbit, nici de ascultat vorbele altuia şi, în plus, tânjeşte să
4 Cf. Fc. 3,19 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 12).
5 în lucrarea lui Grigorie Taumaturgul, comparaţia dintre fenomenele naturale şi viaţa oamenilor sugerează că natura rămâne în delimitările stabilite de Dumnezeu şi nu le depăşeşte, spre deosebire de om (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 13-14). Asemenea lui Grigorie Taumaturgul, Sf. Dionisie al Alexandriei consideră elementele naturii „slujitori credincioşi care nu ies din porunca lui Dumnezeu—vezi Sfântul Dionisie al Alexandriei, (Pseudo) Maxim Mărturisitorul, (Pseudo) Ioan Gură de Aur, Comentarii şi catene la Ecclesiast, Doxologia. Iaşi, 2023, pp. 48-49.
28
privească cu ochi rătăcitori orice lucru care se întâmplă.
(9) Ce ar putea să se întâmple şi să nu fi avut loc deja sau să nu fi fost săvârşit [mai înainte] de oameni? Ce lucru nou care să nu fi fost încercat până acum ar fi vrednic să fie pomenit?
(10) Nu cred că [există] ceva despre care să se poată spune că abia a fost descoperit şi nici că s-ar putea găsi ceva care să fie socotit nou, ori ceva care să le fi rămas neştiut oamenilor de demult.
(11) Ci aşa cum lucrurile de mai înainte au fost ascunse în uitare, şi cele de acum vor fi ascunse de trecerea timpului pentru cei de mai târziu.
(12) Şi nu vorbesc fără să ştiu ce spun, acum, când rostesc acestea înaintea adunării; dimpotrivă, pe toate le-am cântărit cu luare aminte eu, cel căruia i-a fost încredinţat regatul evreilor în Ierusalim.
(13) Cercetând cu grijă şi observând cu înţelepciune natura fiecărui lucru de pe pământ, mi-am dat seama cât sunt de felurite, pentru că omului i-a fost dat6 să trudească pe pământ, aflându-şi mereu câte un motiv de osteneală, care nu-i aduce însă nimic.
(14-15) Toate câte se găsesc aici jos [pe pământ] sunt pline de un duh străin şi necurat, aşa
6 Comentând pe marginea acestui pasaj, Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 20-21, subliniază că, deşi Ecclesiastul spune că Dumnezeu a dat oamenilor dificultăţi, Grigorie Taumaturgul înlocuieşte termenul 0Eog cu varianta impersonală bEdoTm („i-a fost dat”), pentru a arăta că omul poartă răspunderea pentru suferinţele sale, nu Dumnezeu.
29
încât nici nu pot fi îndreptate, dar nici nu pot dispărea cu totul, ca un fum, atât de mare este nonsensul care stăpâneşte peste faptele omeneşti7!
(16-18) Stând mai demult şi meditând de unul singur, am crezut că aş fi mai înţelept decât cei care s-au născut înaintea mea8; am ştiut
7 Jarick observă în acest pasaj ideea că starea de decădere morală şi spirituală a oamenilor care se află sub influenţa unui spirit rău nu poate fi îndreptată de oameni, indiferent de mijloacele pe care le-ar folosi. Din acest motiv, oamenii ar trebui să recunoască faptul că au nevoie de un Mântuitor. Pasajul poate fi o trimitere la Rom. 8, 20: „Căci făptura a fost supusă deşertăciunii nu de voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o -, cu nădejde” (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes,
pp. 21-23).
8 Fragmentul arată că Solomon a devenit înţelept doar atunci când s-a lăsat călăuzit de Dumnezeu (cf. III Rg. 3,4-15), ceea ce poate fi extins la faptul că fiecare persoană care se bazează pe propria gândire greşeşte (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 24-25).
30
cum să înţeleg atât pildele, cât şi natura lucrurilor. Dar am crezut că nu aveam niciun câştig din dobândirea acestei cunoaşteri, căci cunoaşterea urmează înţelepciunii, iar cunoaşterii îi urmează îndată [mulţime de] necazuri.
Capitolul 2
(1-2) Socotind că aşa stau lucrurile, m-am gândit să mă îndrept spre alt mod de viaţă şi să mă predau desfătărilor, gustând tot soiul de plăceri. Dar acum am înţeles cât de deşarte9 sunt toate acestea şi am încetat să mai caut prilejuri nepotrivite de râs, strunind plăcerea pentru a ajunge la cumpătare şi ocărând-o aspru.
(3) Şi am înţeles că sufletul poate să pună Stavilă trupului, să nu ajungă îmbuibat de băutură şi să se risipească precum vinul, iar stăpânirea de sine poate ţine în frâu dorinţa. Am fost nerăbdător să aflu ce lucru vrednic de a fi râvnit poate fi pus înaintea oamenilor şi ce faptă cu adevărat bună pot săvârşi ei în această viaţă.
(4-6) Căci am cunoscut toate câte sunt socotite demne de admirat restaurarea10 de case
9 în viziunea lui Grigorie Taumaturgul, deşarte sunt faptele oamenilor care s-au abătut de la calea cea dreaptă (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 212,217).
10 Cf. III Rg. 9,17 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 30).
32
înalte şi sădirea viţei-de-vie , amenajarea de grădini11, cumpărarea şi îngrijirea a tot soiul de pomi fructiferi12; şi s-au zidit şi bazine mari, în care să se adune apa, pentru udarea din belşug a plantelor.
(7) M-am înconjurat de o mulţime de slujitori, bărbaţi şi femei; pe unii i-am dobândit din afara [casei], bucurându-mă totodată şi de cei născuţi în casa mea. Turme de animale cu patru picioare, multe [cirezi de] vite, dar şi multe turme de oi au ajuns în stăpânirea mea, mai multe decât [au avut] cei de demult.
(8-9) Comori de aur şi de argint se revărsau înspre [casa mea], de vreme ce făcusem ca regii tuturor [neamurilor] să-mi aducă daruri şi tribut13. Şi coruri numeroase de bărbaţi şi de femei au fost pregătite pentru a intona în mod armonios cântece spre desfătarea mea. Am organizat şi banchete, şi pentru acest tip de plăcere am ales
11 Cf. Fc. 2,8 (Jarick, Gregory ThaumaturgosParaphrase of Ecclesiastes, p. 30).
12 Cf Fc. 2,9 şi 1,29 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 30).
13 Cf III Rg. 3,13; 4,21 (preluată de la nota 10); 10,24-25 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 33).
33
paharnici bărbaţi şi femei -, pe care nici nu aş putea să-i număr, atât de mult i-am depăşit pe cei care au stăpânit înaintea mea în Ierusalim. Şi aşa se face că cele ale înţelepciunii au scăzut, iar cele ale dorinţei necugetate s-au înmulţit14.
(10) Căci, în aşteptarea plăcerilor, m-am lăsat pradă tuturor ispitelor care mi-au căzut sub ochi şi pornirilor neîmblânzite ale inimii care năvăleau asupra mea din toate părţile. Şi astfel, mi-am robit libertatea Sforii tuturor desfătărilor celor rele. Căci dorinţele mele erau atât de aplecate spre rău, încât am ajuns să cred că lucrurile acestea sunt nobile şi că mi se cade să fac unele ca acelea.
14 După cum observă Jarick, Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 35-47 şi 314, Grigorie Taumaturgul avertizează că acest mod de viaţă pe care l-a cunoscut regele Solomon a presupus diminuarea înţelepciunii, chiar dacă în textul biblic Ecclesiastul susţine că şi în aceste condiţii înţelepciunea a rămas cu el. Ideea care se desprinde din secvenţele de mai sus este aceea că abaterile de ordin moral sau intelectual ale lui Solomon sunt puse de Grigorie Taumaturgul pe seama faptului că regele s-a depărtat de înţelepciunea primită de la Dumnezeu. Parafraza urmează această linie interpretativă în care regele Solomon vorbeşte adunării din postura omului care a respins înţelepciunea şi a urmat căi greşite, dar care, venindu-şi în fire, îi sfătuieşte pe ceilalţi ce cale trebuie să urmeze.
34
(11) După o vreme însă, venindu-mi în fire! şi privind limpede [la cele din jur], am văzut că lucrurile pe care le făceam erau rele şi aducătoare de suferinţă, fapte ale unui duh necurat. Căci acum, privite în lumina judecăţii drepte,. nimic din ceea ce aleg oamenii nu mi se mai pare acceptabil sau de dorit în vreun fel.
(12) Aşadar, comparând faptele bune ale înţelepciunii cu faptele cele rele ale necumpătării, I e firesc să-l admir pe omul lipsit de judecată când acesta, revenindu-şi în fire, se întoarce spre ceea ce este drept.
(13) Căci între înţelepciune şi lipsa de înţelepciune este o distanţă mare, deosebirea dintre Ş ele fiind asemenea celei dintre zi şi noapte.
(14-15) De aceea, omul care a ales virtutea este asemenea celui care priveşte totul cu pricepere, chiar şi pe cele de sus15, şi care călătoreşte cât e încă zi; dar omul care s-a amestecat în răutate şi în tot felul de înşelăciuni este asemenea celui care rătăceşte într-o noapte fără lună, nevăzând nimic înaintea lui, fiind împiedicat, din pricina întunericului [să vadă] lucrurile [din jur]. Dar când am încercat să aflu un sfârşit diferit
15 Cf. Pilde 17, 24 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 41).
35
pentru fiecare dintre aceste două vieţi, nu am găsit niciunul, aşa încât, făcându-mă tovarăş al celor nebuni, voi primi plata nebuniei. Şi care este câştigul pe care-l poţi avea din aceste raţionamente sofisticate sau care este folosul acestor cuvinte multe, care sunt ca nişte râuri de flecăreli ce ţâşnesc dintr-un izvor al nebuniei?
(16) Dar înţeleptul şi nebunul nu au nimic în comun, nici în amintirea oamenilor, nici la răsplata lui Dumnezeu16. Căci faptele oamenilor, deşi par că sunt abia la început, sunt deja pradă propriului sfârşit17. Dar înţeleptul nu va avea nicicând aceeaşi soartă cu cel lipsit de minte18.
(17) Şi astfel, am ajuns să-mi urăsc întreaga viaţă, pe care o irosisem în lucruri deşarte şi pe care o trăisem agăţându-mă de grijile pământeşti.
(18-19) într-un cuvânt, toate câte le-a făcut cu nespusă trudă s-au născut dintr-o dorinţă nechibzuită, şi altcineva fie înţelept, fie nebun va primi roadele seci ale muncii mele.
16 Cf. Pilde 10, 7; 19, 21 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 43).
17 Cf. I Tes. 5, 2 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 43).
18 Cf. Pilde 10, 27 ş.u. (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 44).
36
(20-23) Dar când m-am despărţit de aceste lucruri şi am renunţat la ele, am văzut limpede lucrurile bune pe care le poate avea cineva: cunoaşterea înţelepciunii şi dobândirea virtuţii. Dacă cineva nu s-a gândit la acestea, dar a fost cotropit de celelalte, [înseamnă că] a ales cele rele în locul celor bune, a căutat răutatea în locul bunătăţii, şi tulburarea în locul liniştii, făcându-se pradă feluritelor nelinişti, asuprit ziua şi noaptea, atât de munca cea grea a trupului, cât şi de grijile neîncetate ale sufletului, chinuindu-şi inima din cauza unor lucruri străine.
(24-25) Binele desăvârşit nu stă în mâncare şi băutură, chiar dacă hrana oamenilor vine, cu siguranţă, de la Dumnezeu. Căci nimic din ceea ce a fost dat pentru salvarea noastră nu există în afara proniei lui Dumnezeu.
(26) Dar omul bun, care a primit înţelepciune de la Dumnezeu, a primit şi bucurie cerească. Cel rău însă, lovit de greutăţile trimise de sus, cuprins de boala câştigului nemăsurat, caută să adune cât mai multe şi e nerăbdător să-l defaime pe cel cinstit de Dumnezeu în faţa Stăpânului tuturor, oferind daruri fără folos, de vreme ce a făcut ca dorinţele sufletului său nefericit să fie înşelătoare şi zadarnice.
Capitolul 3
(1-4) Veacul acesta este plin de [lucruri] contradictorii: de naşteri şi de morţi, de creşterea plantelor şi de smulgerea lor, de vindecări şi de ucideri, de zidiri de clădiri şi năruiri, de plânsete şi de râsete, de tânguiri şi dansuri.
(5) Acum cineva adună cele ale pământului, acum le aruncă; acum este stăpânit de pasiune pentru o femeie, mai apoi o detestă19.
(6-8) Acum cineva caută ceva, iar mai apoi îl pierde; acum îl păzeşte, acum îl aruncă; odată ucide, altă dată este ucis; vorbeşte, apoi tace, iubeşte, apoi urăşte. Faptele oamenilor uneori sunt o luptă, alteori sunt liniştite, schimbându-se brusc din fapte care par a fi bune în cele ce sunt socotite rele.
(9) Să punem, aşadar, capăt suferinţei fără rost!
(10) Căci toate aceste [lucruri], după părerea mea, sunt făcute să înnebunească oamenii cu săgeţi otrăvite.
19 Cf. II Rg. 13 despre Amnon şi Tamara (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 59).
38
(11) într-adevăr, un iscoditor viclean ţine sub puterea sa acest veac, străduindu-se cât poate de mult să distrugă imaginea lui Dumnezeu, ca unul care a ales să lupte împotriva Lui de la început şi până la sfârşit20.
(12-13) Sunt convins, aşadar, că cele mai I mari bunuri pentru om sunt bucuria şi bunătatea, şi că această bucurie repede trecătoare vine numai de la Dumnezeu, atunci când dreptatea călăuzeşte faptele [oamenilor].
(14-15) Dar nu e cu putinţă să se ia sau să se adauge ceva la lucrurile veşnice şi nestricăcioase pe care Dumnezeu le-a hotărât în chip statornic. Pentru oricine, aceste lucruri sunt înfricoşătoare şi minunate; şi cele ce sunt au mai fost [deja], iar cele ce vor fi sunt ştiute dinainte. Cel nedreptăţit primeşte ajutor de la Dumnezeu.
20 Aşa cum observă Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 65-67, dacă Ecclesiastul se plânge în aceste rânduri de faptul că Dumnezeu nu permite oamenilor să vadă imaginea de ansamblu a celor create, Grigorie Taumaturgul interpretează acest pasaj într-o viziune apocaliptică, în care răul luptă împotriva lui Dumnezeu încercând să distrugă imaginea lui Dumnezeu în lume, după cum apare descris în II Cor. 4,4, i Ptr. 5,8 şi Apoc. 12, 7-12. )
39
(16) în adâncurile cele mai de jos am văzut hăul pedepsei care îi primeşte pe cei necredincioşi, iar într-un alt loc sunt trimişi cei credincioşi21.
(17-20) Am crezut22 că la Dumnezeu toate sunt cunoscute şi judecate în mod egal, toate fiind la fel şi pentru cei drepţi, şi pentru cei nedrepţi, pentru fiinţele călăuzite de raţiune şi pentru cele lipsite de ea. Că timpul este măsurat în acelaşi mod pentru toţi, şi aceeaşi moarte le este rânduită. Că neamul animalelor şi neamul oamenilor sunt unul şi acelaşi lucru înaintea lui Dumnezeu, deosebindu-se între ele numai prin articulaţia vocii. Că toate se întâmplă în chip asemănător pentru acestea şi că moartea le cuprinde pe celelalte făpturi însufleţite nu mai mult decât îi cuprinde pe oameni. Căci aceeaşi
21 Cf. Mt. 25,31-46; Apoc. 14,9-11; 20,1-3,10,15; 21,1-4; (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 73).
22 Jarick observă că versetele care se deschid prin expresii precum „Meditând…” (1,16), „Văzând…” (2,1) sau „M-am gândit” fac referire la gândirea regelui Solomon din timpul când acesta nu se află sub îndrumarea lui Dumnezeu. Versetele 17-22 ale acestui capitol prezintă opinia greşită a regelui, care va fi corectată în capitolul 9. Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 24,27,74-75).
40
suflare este în toate şi nu este nimic mai mult în oameni; într-un cuvânt, toate sunt deşarte, fiind alcătuite din acelaşi pământ, şi-şi vor găsi moartea în acelaşi pământ23.
(21) Căci nu e sigur, în ceea ce priveşte sufletele oamenilor, că acestea vor zbura în sus, tot aşa cum nu se ştie dacă sufletele fiinţelor necuvântătoare vor aluneca în jos.
(22) Şi mi se părea că nu există nimic altceva mai bun decât desfătarea şi faptul de a te bucura de ceea ce ai. Căci nu credeam că este posibil ca un om să se mai bucure de acestea, odată ce a gustat moartea.
23 Cf. Fc. 3,19 (Jarick, Gregory ThaumaturgosParaphrase of Ecclesiastes, p. 78).
Capitolul 4
(1) Depărtându-mă de toate gândurile acestea, am cercetat cu atenţie şi m-am ferit de toată defăimarea pe care o născocesc oamenii, din cauza căreia unii, care au fost nedreptăţiţi, plâng şi se tânguiesc; [ei] sunt zdrobiţi de forţa celor care ar fi trebuit să-i apere sau să-i încurajeze în necazurile care-i împresoară24. Dar cei care îşi fac singuri dreptate sunt ridicaţi la o înălţime de la care vor cădea.
(2) Iar dintre cei nedrepţi şi înfumuraţi, cei care au murit sunt într-o condiţie mai bună decât cei care încă trăiesc25.
24 Cf. Iez. 34 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 83).
25 Conform analizei lui Jarick, pasajul poate fi interpretat într-o viziune apocaliptică (cf. Lc. 21,22; Mc. 13, 19), în care, în zilele din urmă, cei nedrepţi care vor fi în viaţă vor avea parte de o soartă mai rea decât cei răi care au murit (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 83-84).
42
(3) Şi mai bine decât celor doi îi este celui । care, urmând să fie ca aceştia, încă nu s-a născut, deoarece nu a luat încă parte la răul care există între oameni.
(4-5) Am văzut limpede cât de mult este ur1 mărit cineva de invidia vecinilor săi, aceasta fiind ca o împunsătură a unui duh rău; iar cine l-a primit pe acesta, ca şi cum ar fi străpuns în piept, nu are parte de nimic [altceva] decât de mistuirea sufletului său, de sfâşierea şi distrugerea lui, împreună cu trupul, agonisindu-şi un chin de nemângâiat cu gândul la bunăstarea altora26.
(6) Însă un om care gândeşte drept ar prefera să-şi umple o mână în tihnă şi cu uşurinţă, decât ambele [mâini] prin chinuri şi prin lucrarea cea rea a unui duh viclean.
(7) Şi mai este un lucru despre care ştiu că se întâmplă aşa cum nu ar trebui, din cauza unei alegeri greşite a omului27.
26 Conform analizei lui Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 86-88, Grigorie Taumaturgul introduce ideea că răul acţionează din exterior asupra u omului care îi permite să îl stăpânească. Invidia este astfel rezultatul „înţepăturii” unui spirit rău, care îl poate „consuma” pe om în totalitate.
27 Grigorie Taumaturgul arată că modul în care oamenii au ales să-şi folosească liberul arbitru este cauza problemelor care apar în lume (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 91).
43
(8) Cel care este cu totul singur, fără să aibă vreun frate sau vreun fiu, înconjurat în schimb de o mulţime de bogăţii, atât timp cât trăieşte laolaltă cu zgârcenia, nu vrea cu niciun chip să facă vreo faptă bună. L-aş întreba bucuros pentru ce se chinuie astfel, ferindu-se să facă vreun bine, fiind în schimb asaltat de mulţimea dorinţelor de a-şi agonisi cu orice chip averi.
(9) Oare nu le oferi mult mai bine celor care au hotărât să trăiască în comuniune, din care pot culege cele mai bune roade?
(10) Căci atunci când doi oameni se dedică, în spiritul dreptăţii, aceloraşi fapte, dacă vreun necaz se abate asupra unuia dintre ei, acela are parte de mult ajutor din partea tovarăşului său. Necazul cel mai mare pentru un om este să ajungă nefericit şi să nu aibă pe nimeni care să-l ajute.
(11-12) în plus, cei care trăiesc alături de alţi oameni îşi sporesc bunăstarea lor şi domolesc furtuna încercărilor neprevăzute, aşa încât, în
44
timpul zilei, se fac cunoscuţi prin deschiderea ( pe care şi-o arată unul altuia, iar noaptea stră■ lucesc prin veselia [care-i animă]. în schimb, cel care duce o viaţă singuratică îşi pregăteşte o viaţă de primejdii, neînţelegând că, atunci când oamenii stau laolaltă, chiar dacă cineva ar năvăli asupra lor, încercarea aceluia ar fi grea şi s-ar.! putea să nu reuşească, pentru că funia întreită28 nu se rupe uşor.
(13-14) Eu prefer un tânăr sărac şi înţelept, în locul unui rege bătrân şi nebun, căruia nu i-a trecut prin minte că este posibil să fie adus şi cineva din închisoare pentru a fi pus rege, iar cel care domneşte în chip nemeritat să fie mai târziu dat afară.
(15) Căci se întâmplă ca cei care [se află sub conducerea] celui tânăr şi înţelept să fie scutiţi de necazuri, chiar dacă sunt mai bătrâni.
(16) Căci cei care s-au născut mai târziu, din cauză că nu l-au cunoscut pe celălalt [rege], nu pot să-l preţuiască pe acesta, fiind mânaţi de o părere lipsită de raţiune şi de duhul împotrivirii.
28 Cf. I Cor. 13,13 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 100).
45
(17) Când ai de vorbit unei adunări, ţine minte să-ţi trăieşti viaţa într-un chip drept şi să te rogi pentru cei fără minte, ca să poată dobândi înţelegerea şi să se întoarcă de la faptele celor răi29.
29 încheierea capitolului se face printr-un îndemn adresat bisericii, acela de a se ruga pentru cei nedrepţi (cf. Pilde 15,8; Lc. 18,9-14 (trimiterea este trecută la nota 41), fiindcă s-ar putea să fie lipsiţi de cunoaştere (cf. Iov 28, 28) (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 107-108).
Capitolul 5!
(1) Este bine să fii stăpânit la vorbă şi să-ţi păstrezi calmul în toiul discuţiilor. Căci nu se cu! vine să dai glas gândurilor care nu sunt cumpănite de raţiune, nici să rosteşti lucruri fără noimă sau orice îţi vine în minte. Dimpotrivă, să ne gândim că, deşi suntem foarte departe de cer, trebuie să ştim că vorbim în timp ce Dumnezeu ne as! cultă şi că este bine să vorbim fără să greşim.
(2) La fel cum mulţimea imaginilor din vise sunt urmarea diferitelor griji ale sufletului, aşa şi uşurătatea în vorbire merge mână în mână cu nebunia.
(3-4) O promisiune făcută sub jurământ trebuie împlinită prin faptă. Este specific nebunilor să nu-şi ţină cuvântul; dar tu să fii sincer, cunoscând că este mult mai bine să nu juri, nici să promiţi că faci ceva, decât să juri şi apoi să nu faci [acel lucru].
(5) Trebuie să eviţi cât poţi mulţimea cuvintelor nepotrivite, căci vor fi auzite de Dumnezeu. Căci cel care are de gând să facă acest
47
lucru nu are [parte] de altceva decât de a-şi vedea lucrurile lui distruse de Dumnezeu30.
(6) Aşa cum multe vise sunt deşarte, la fel e şi mulţimea cuvintelor. Teama de Dumnezeu, în schimb, deşi o vezi rar, este mântuirea oamenilor.
(7) De aceea, nu trebuie să fii surprins când vezi că cei nevoiaşi sunt asupriţi de calomniatori sau că judecătorii judecă strâmb. Şi trebuie să eviţi să te crezi mai mare decât cei mai puternici [ca tine].
(8) Chiar dacă s-ar întâmpla aşa ceva, ticăloşia singură nu te va scăpa de [lucrurile] înfricoşătoare care vor veni asupra ta.
(9) Aşa cum o proprietate [obţinută] prin furt este cât se poate de vătămătoare şi lipsită de tot ce-i sfânt31, tot astfel şi bărbatul care râvneşte la bogăţii nici nu se satură, nici nu are parte de bunăvoinţa vecinilor, chiar dacă ar fi să dobândească
30 Jarick subliniază faptul că Grigorie Taumaturgul nu menţionează mânia lui Dumnezeu, făcând trimitere lacapitolul 8, vv. 5 şi 11, unde se arată că Dumnezeu nu pedepseşte cu iuţime, ci totul se realizează la momentul potrivit (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 113-114).
31 Cf I Tim. 6,10 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 120-121).
48
nespus de mulţi bani. Căci [şi] lucrul acesta e deşertăciune.
(10) Bunătatea, în schimb, este o mare bucurie pentru cei care iau parte la ea, [pentru că! îi] face curajoşi, dându-le puterea de a vedea de. departe toate lucrurile.
(11) Este important să nu te legi de aceste griji; cel sărac, chiar dacă este sclav şi nu îşi um ple cu totul pântecele, se bucură de odihna cea din timpul somnului. însă pofta de avere aduce cu ea nesomnul şi chinurile sufleteşti.
(12) Ce ar putea fi mai absurd decât faptul că cel care adună şi stivuieşte averi cu mult efort. îşi urzeşte sieşi necazuri fără număr?
(13-16) Şi nu se poate ca bogăţia aceea să nu se piardă şi să nu fie distrusă la un moment dat, indiferent dacă cel care o deţine32 are sau nu copii. Vrând-nevrând, omul acela trebuie să cadă la pământ33 şi să plece din această viaţă, aşa cum odinioară a venit în această viaţă34. Urmând să plece cu mâinile goale, îşi sporeşte necazul, de। oarece nu-şi dă seama că sfârşitul vieţii este la fel ca începutul, chinuindu-se inutil, dând mai multă atenţie unei bătăi a vântului decât grijii faţă de el însuşi, irosindu-şi întreaga viaţă în lucruri
32 Cf. Iov 20,20 (Migne, col. 1002, trad, latină, nota 2).
33 Cf. Fc. 3,19 (Jarick, Gregory ThaumaturgosParaphrase of Ecclesiastes, p. 129).
34 Cf. Iov 1,21; I Tim. 6,7 (Migne, col. 1002, trad, latină, nota 3).
49
lipsite de raţiune, la care se adaugă mâhniri sufleteşti şi neputinţe. într-un cuvânt, pentru un om ca acesta zilele sunt întunecate, iar viaţa un chin.
(17-18) Cu siguranţă însă, următorul [lucru] este un bine şi nu trebuie dispreţuit: este un dar de la Dumnezeu ca omul să se poată bucura de [ rodul] muncii lui cu veselie, atunci când e vorba de bunuri primite de la Dumnezeu, nu de unele agonisite prin furt.
(19) Căci un astfel [de om] nici nu este apăsat de mâhnirile sufleteşti [şi] nici nu este, de obicei, robit gândurilor rele, ci îşi măsoară viaţa în binefaceri, fiind vesel în toate şi bucur ându-se de darurile lui Dumnezeu.
Capitolul 6
(1) Voi arăta acum care este răul pe care îl întâlneşti cel mai des printre oameni.
(2-3) Atunci când Dumnezeu, împlinind toate dorinţele, nu ar lipsi pe cineva de niciunul dintre lucrurile pe care acela le râvneşte nici de bogăţie, nici de cinste, nici de celelalte lucruri care îi încântă pe oameni -, omul care le-ar avea pe toate acestea din belşug, ca şi cum singurul rău trimis de sus ar fi acela de a nu se bucura, de unele ca acestea, le pune deoparte pentru altul, iar el cade răpus, fără ca averea să-i fi adus vreun bine, nici lui şi nici aproapelui. Acesta mi se pare a fi un semn clar şi o dovadă limpede a unui rău cumplit. Iar bărbatul care a primit pe drept cuvânt numele de „tată” a numeroşi copii şi a avut o viaţă îndelungată, care nu a cunoscut de aproape moartea, dar al cărui suflet nu este atât de plin de bunătate, pe un om ca acesta nu l-aş invidia nici pentru numărul mare de copii, nici pentru mulţimea zilelor lui. Şi cred că
51
un prunc care iese înainte de vreme din pântecele mamei sale este mai bun decât el.
(4-6) Căci pruncul acela, aşa cum a venit, în zadar, tot aşa şi pleacă, neştiut, în uitare, fără să se fi atins de cele rele şi fără să fi văzut lumina soarelui. Acest lucru este mai uşor de suportat decât omul rău, chiar dacă acesta şi-ar măsura viaţa în mii şi mii de ani, necunoscând însă binele. Iar sfârşitul amândurora este moartea.
(7-8) Dacă cel fără pofte se vădeşte a fi astfel mai ales prin faptul că nu-şi găseşte nicio împlinire a dorinţelor lui, cel înţelept nu se lasă prins de aceste pofte. Cel mai adesea, viaţa dreaptă îl duce pe om la sărăcie.
(9) Cele pe care ochii poftitori le văd îi înnebunesc pe mulţi, le tulbură sufletul, împingându-i la un efort inutil, din dorinţa zadarnică de a fi văzuţi de ceilalţi.
(10) Cu siguranţă, cele care se întâmplă acum erau cunoscute de mai înainte. Şi este clar că un om nu poate lupta împotriva celor ce sunt deasupra lui.
(11-12) Flecăreala o întâlneşti adesea la oameni, sporind nebunia celor care îndrăgesc aşa ceva. Căci nu este niciun câştig ca cineva să cunoască în inima lui lucrurile care i se vor întâmpla
52
în viaţă (presupunând că aşa ceva ar fi cu putinţă). Şi totuşi, datorită curiozităţii lor, oamenii se străduiesc să scotocească şi chiar ajung să pretindă că ştiu până şi cele ce i se vor întâmpla fiecăruia după moarte.
Capitolul 7
(1-2) O amintire bună este mai plăcută pentru suflet35 decât este uleiul pentru trup şi sfârşitul vieţii este mai bun decât naşterea36: este mai bine să jeleşti decât să fii vesel şi [mai bine] să fii cu cei care se tânguisc decât cu cei care se îmbată. Căci în felul acesta, când cineva ajunge la sfârşitul vieţii, nu-şi mai face griji pentru cele din jurul lui.
(3) O mânie cumpătată este mai bună decât râsul, căci sufletul [rămâne] statornic printr-o expresie cuminte a feţei.
(4) Drept urmare, sufletele celor înţelepţi sunt sobre şi cumpătate, în vreme ce sufletele celor nechibzuiţi exaltă de bucurie.
35 Cf. Pilde 22,1 (Migne, col. 1003, trad, latină, nota 4).
36 Jarick observă un joc de cuvinte, cel mai probabil neintenţionat, între „naştere” şi „sfârşitul vieţii”, Grigorie Taumaturgul folosind cuvintele ŢEVECTU; şi Eobog, titlurile primelor două cărţi din Biblie (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 156).
54
(5) Este mult mai bine să primeşti o mustrare de la un singur înţelept, decât să asculţi întregul ( cor al oamenilor de nimic şi josnici cântând.!
(6-7) Căci râsul nebunilor este asemănător zgomotului [produs] de numeroşi spini arşi de un foc mistuitor. Chiar dacă şi acesta este un lucru ( greu de suferit, totuşi cel mai mare rău este defăi marea, căci aceasta unelteşte împotriva sufletelor înţelepţilor şi încearcă să distrugă rezistenţa nobilă a celor buni.
(8) Se cuvine să lauzi pe cineva nu când îşi începe discursul, ci atunci când îl încheie, şi să aprobi un caracter cumpătat, nu unul schimbător şi confuz.
(9) Cu siguranţă, trebuie să te foloseşti de înflăcărarea inimii cu moderaţie, şi să nu fii con dus cu uşurinţă spre mânie, căreia cei nebuni îi sunt sclavi.
(10-12) Cei care spun că o viaţă mai bună a । fost dată celor dinainte se înşală şi nu înţeleg că înţelepciunea se deosebeşte mult de averile cele ■ fără număr; şi ea este cu atât mai strălucitoare cu cât este argintul mai strălucitor decât propria-i umbră. Pentru că viaţa omului depinde nu de dobândirea unei averi trecătoare, ci de înţelepciune.
55
(13-14) Şi, spune-mi, cine va putea să explice ( în cuvinte providenţa lui Dumnezeu, atât de
mare şi de benefică? Sau cine va putea să-şi amintească lucrurile care par că au fost, pe bună dreptate, date uitării de Dumnezeu?
(15) înainte am făcut ceea ce nu era drept şi le-am observat pe toate, privind atât spre cel drept, care a rămas alături de dreptate şi nu s-a despărţit [de ea] până la moarte, îndurând uneltiri din cauza aceasta, cât şi spre cel nelegiuit, care a murit împreună cu răutatea sa.
(16) Un om drept nu trebuie să pară că este aşa peste măsură, nici prea înţelept, ca nu cumva să se împiedice şi să păcătuiască mult mai mult37.
(17) Să nu fii îndrăzneţ şi risipitor, ca nu cumva moartea să te smulgă într-un moment neaşteptat.
(18) Cel mai mare bine însă este să te alipeşti de Dumnezeu şi, prin aceasta, să nu păcătuieşti deloc38. A atinge lucruri sfinte cu o mână necurată înseamnă a pângări. Dar cel care se Supune fricii de Dumnezeu scapă de toate cele potrivnice.
37 Cf. Lc. 12,47-49 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 175).
38 Cf. Rom. 6,11 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 178).
56
(19) înţelepciunea poate fi un ajutor mai mare într-o cetate decât trupele celor mai puternicii bărbaţi, şi adesea îi poate absolvi de vină pe cei care eşuează în treburile lor39.
(20) Căci nu este nimeni care să nu se poticnească40.
(21-22) Nu trebuie cu niciun chip să pleci urechea la cuvintele celor nelegiuiţi, ca nu cumva, auzind tu însuţi cuvintele spuse împotriva ta, ca un mormăit al unui slujitor nemulţumit, fiind rănit în inimă, să te întorci tu însuţi, în faptele tale, spre vorbe de ocară.
(23) Am cunoscut toate aceste [lucruri], primind înţelepciune de la Dumnezeu, pe care mai târziu am părăsit-o şi nu am mai putut fi la fel.
(24) Căci înţelepciunea a fugit de la mine la o înălţime infinită şi la o adâncime nemăsurată, ca să nu o mai pot prinde. ■
(25) Aşa se face că, până la urmă, am renunţat cu totul la a o mai căuta, şi nici nu am mai vrut să înţeleg nebuniile şi hotărârile deşarte ale oamenilor nelegiuiţi, nici viaţa [lor] rătăcitoare.
39 Cf. I Pt 4,8 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 180).
40 Cf. III Rg. 8,46; I în 1,8 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 181), II Par. 6, 36; Pilde 20, 9 (Migne, col. 1006, trad, latină, nota 5).
57
(26) Odată ajuns în această stare, am fost purtat spre aceleaşi [greşeli] şi, mânat de o dorinţă aducătoare de moarte, am aflat că femeia este ca o mreajă sau ca ceva asemănător. Căci inima ei îi prinde în mreje pe cei care trec pe alături şi prin simpla unire a mâinilor îi opreşte, de parcă i-ar fi prins în lanţuri. De ea nu poate Scăpa decât cel pe care-l veghează Dumnezeul milostiv, în vreme ce omul robit păcatului nu ar putea scăpa.
(27-28) Am căutat În toate femeile, dorind să aflu la ele stăpânirea de sine, dar nu am găsit aşa ceva la niciuna. Dintr-o mie de bărbaţi, ai putea găsi unul care să aibă stăpânire de sine, dar o femeie nu.
(29) Un lucru mi-a devenit foarte clar, anume că oamenii, deşi au ieşit din mâinile lui Dumnezeu simpli în privinţa sufletelor, adună în ei gânduri felurite şi întrebări fără de număr.
Capitolul 8
5
(1) Prefăcându-se că ar căuta înţelepciunea, [oamenii] îşi irosesc [viaţa] în frivolităţi. Dar când înţelepciunea locuieşte într-un om ea se arată prin faptul că-i luminează chipul, tot aşa cum neruşinarea îl dă îndată în vileag pe cel în care aceasta locuieşte, [făcându-l] vrednic de dispreţ.
(2) Trebuie să acorzi o atenţie deosebită cuvintelor unui rege şi să eviţi cu orice preţ un jurământ, mai ales [unul] făcut în numele lui Dumnezeu.
(3) Deşi se cuvine să fii atent la o vorbă rea, trebuie totuşi să te păzeşti de orice blasfemie la adresa Stăpânului.
59
(4) Căci nu va fi cu putinţă să se aducă vreo învinuire, nici să se conteste hotărârile singurului Stăpân şi Rege41.
(5) Dar este mai bine să respecţi poruncile sfinte şi să stai departe de cuvintele celor răi. Căci un om înţelept cunoaşte şi înţelege dinainte că judecata care va fi [făcută] la momentul potrivit va fi dreaptă.
(6) Căci toate lucrurile din viaţa omului îşi aşteaptă plata de sus, dar cel rău pare să nu înţeleagă deloc că, de vreme ce o providenţă puternică se află deasupra lui, absolut nimic nu va fi ascuns în lumea de dincolo.
(7-8) Căci el nu cunoaşte [lucrurile] care vor veni, din moment ce nimeni nu va putea să vorbească despre ele cu vrednicie; şi nimeni nu va fi atât de puternic încât să poată să-l oprească pe înger să ia sufletul lui; şi nici nu se poate afla vreo cale prin care să se amâne momentul sfârşitului lui. Ci, aşa cum cineva este prins în mijlocul luptei fără a vedea vreo scăpare pe undeva, tot aşa sunt distruse în întregime toate nelegiuirile omului42.
(9) Şi sunt uimit când văd cât de multe şi cât de mari sunt uneltirile oamenilor împotriva aproapelui lor.
(10) Şi ştiu că cei nelegiuiţi simt luaţi de aici mai devreme şi scoşi de pe cale deoarece s-au predat [pe ei înşişi] deşertăciunii.
41 Cf Iov 9,12 (Jarick, Gregory ThaumaturgesParaphrase of Ecclesiastes, p. 200).
42 Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 207-208, arată că prin echivalarea termenului Tivcvpn din LXX cu dyyEÂoc, Grigorie Taumaturgul redă ideea neputinţei omului în faţa morţii, introducând în text figura îngerului Morţii, probabil ca referire la Ps. 103,5: „Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc”.
60
(11-13) Căci din moment ce providenţa lui Dumnezeu nu se manifestă de îndată în cazul fiecăruia, datorită multei Sale răbdări, şi pentru că nici nu pedepseşte imediat pe cei care greşesc43, din acest motiv omul rău crede că poate să păcătuiască şi mai mult, ca şi cum va scăpa de pedeapsă. El nu-şi dă seama că un răufăcător nu va scăpa, chiar dacă a trecut mult timp [de la nelegiuirile lui]. Într-adevăr, cel mai mare bine este să-L cinsteşti pe Dumnezeu, iar dacă cel nelegiuit cade [din aceasta], nu va putea să se folosească mult timp de nebunia lui.
(14) O părere cu totul greşită şi falsă este răspândită adesea printre oameni cu privire la cei drepţi şi cei nedrepţi. Oamenii îşi formează păreri greşite cu privire la aceştia, [aşa încât], dacă cineva este drept, nu este considerat astfel, iar dacă cineva este nelegiuit, acela este considerat bun44. Eu unul cred că aceasta este cea mai mare
43 Cf. II Pt. 3, 9 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Para phrase of Ecclesiastes, p. 214)..
44 Dacă în Ecclesiastul este formulată o acuzaţie prin care Dumnezeu i-ar trata nedrept pe oameni, Grigorie Taumaturgul arată că oamenii sunt cei care nu-i apreciază corect pe ceilalţi (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 217-218).
61
(15-16) Mi s-a părut cândva că cel mai mare bine este să mănânci şi să bei şi că cel mai iubit de Dumnezeu [este] cel care se bucură de acestea cel mai mult în timpul vieţii. Am crezut că această bucurie este singura mângâiere a vieţii şi, drept urmare, nu m-am gândit la nimic altceva în afară de aceasta, încât nici noaptea, nici Ziua nu m-am abţinut de la cele pe care oamenii le privesc ca desfătări.
(17) Şi am înţeles un lucru: Că cel care se amestecă în acestea nu va putea cu niciun chip, oricât de mult s-ar strădui, să găsească binele cel adevărat.
Capitolul 9
(1-4) Atunci credeam că toţi oamenii sunt vrednici de aceleaşi lucruri. Chiar dacă un om înţelept făcea ceea ce este drept, întorcându-se! de la nedreptate şi fugind de ură, fiind bun cu toată lumea, aşa cum îi este plăcut lui Dumnezeu, omul acela părea că munceşte în zadar. Se părea că acelaşi sfârşit îl aşteaptă şi pe cel drept । şi pe cel nelegiuit, şi pe cel bun şi pe cel rău, şi pe cel curat şi pe cel pângărit, pe cel cinstitor de Dumnezeu şi pe cel care nu-L cinsteşte. Căci atunci când se crede că şi cel nedrept şi cel bun, şi cel care jură strâmb şi cel care se abţine cu totul să jure se îndreaptă spre acelaşi sfârşit, se strecoară gândul că toţi [oamenii] au parte de acelaşi sfârşit. Dar ştiu acum că acestea sunt ju decăţile celor nebuni, greşeli şi înşelăciuni. Şi oamenii spun multe că cel care a murit a plecat definitiv, că cei vii sunt de preferat celor morţi, chiar dacă ar fi să rămână în întuneric sau, chiar de-ar fi să-şi petreacă viaţa ca un câine, tot ar fi mai bine decât ca un leu mort.
63
(5) Cei vii ştiu aceasta: că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic. Nu sunt răsplăţi puse în faţa nimănui, după ce şi-au sfârşit lucrarea lor.
(6) Pentru cei morţi, ura şi prietenia s-au sfârşit. Ambiţia lor a dispărut, iar viaţa lor s-a stins. Nici o altă pretenţie nu-i rămâne celui care a plecat o dată pentru totdeauna.
(7) Greşeala continuă să cânte ca o incantaţie şi te sfătuieşte unele ca acestea: Tu, cel de colo, ce faci de nu trăieşti ca lumea, nici nu te îndopi cu tot felul de mâncăruri, nici nu te umpli de vin? Nu înţelegi că acestea ne-au fost date de Dumnezeu ca să ne bucurăm fără oprelişti?
(8-9) îmbracă-te cu haine proaspăt spălate şi unge-ţi capul cu untdelemn, vezi femeia aceasta şi aceea şi petrece-ţi viaţa deşartă în deşertăciune! Căci nu-ţi rămâne nimic altceva în afară de acestea, nici aici, nici după moarte.
(10) Fă ceea ce doreşti! Căci nimeni nu-ţi va cere socoteală pentru aceste lucruri; nici nu cunoaşte altcineva în afară de oamenii lucrurile făcute de oameni. Iar Hadesul, orice ar fi acesta, spre care se spune că plecăm, este lipsit de înţelepciune şi de puterea de a simţi. Acestea sunt lucrurile [rostite] de cei nebuni.
64
(11) Dar eu ştiu bine că nici cei care par iuţi nu vor câştiga cursa cea mare, nici cei despre care oamenii cred că sunt puternici şi de temut nu vor învinge în lupta înfricoşătoare45. O gândire sănătoasă nu este dovedită prin mulţimea mâncării, iar înţelegerea nu se însoţeşte, de regulă, cu bogăţia. Şi nici nu mă bucur laolaltă cu cei care cred că toţi vor avea parte de acelaşi [sfârşit].
(12) Cei care cred acestea par că dorm de-a binelea şi nu-şi dau seama că atunci când vor fi prinşi, precum peştii şi păsările, vor zăcea în mijlocul relelor, miraţi că îşi primesc pedeapsa । meritată.;
(13-18) Şi cred că înţelepciunea este un lu। cru atât de mare, încât consider că o cetate mică, locuită de puţini oameni şi asediată de mâna unui rege puternic, [ar putea fi privită] ca mare । şi puternică, dacă ar avea fie şi numai un singur
45 Conform analizei lui Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 238-239, Grigorie Taumaturgul arată că aptitudinile fizice ale celor agili, puternici sau de temut sunt doar aparenţe, fiindcă nu sunt folositoare pentru a câştiga „cursa cea mare” (viaţa eternă) şi lupta împotriva răului. De asemenea, folosirea termenilor „temut” şi „înfricoşător” pot face trimitere la Mt. 10,28.
65
sărac înţelept. Căci acesta ar putea să-şi salveze cetatea atât de duşmani, cât şi de asediu. Unii nu îl cunosc pe acel înţelept sărac, dar eu prefer de departe puterea care vine din înţelepciune decât puterea pe care ţi-o dă poporul. Acum, înţelepciunea nu este preţuită, fiindcă se însoţeşte cu sărăcia, dar mai târziu se va auzi glasul ei, mai presus de conducătorii şi asupritorii care lucrează cele rele. Înţelepciunea este mai puternică decât fierul, dar nebunia unuia îi pune în pericol pe mulţi, deşi sunt mulţi cei care o dispreţuiesc.
Capitolul 10
(1) Muştele care cad în mir şi se îneacă fac ca acesta să nu mai fie dorit, nici când te uiţi la el, nici când ar fi să-l foloseşti. Tot aşa, nu se cuvine să aminteşti înţelepciunea şi prostia laolaltă.
(2-3) Omul înţelept urmează calea cea dreaptă în faptele sale, dar cel nebun se îndreaptă spre ce este mai rău şi nu-şi va folosi niciodată nebunia ca o călăuză spre faptele cele bune. Până şi gândurile lui sunt deşarte, fiind pline de nebunie.
(4) Prietene, dacă vreodată vreun duh rău va veni asupra ta, rezistă-i cu tărie, ştiind că Dumnezeu poate să ierte o mulţime mare de păcate46.
(5-7) Iar faptele celui ce e tiran şi tată al tuturor relelor47 sunt următoarele: cel nebun este ridicat la înălţime, iar cel bogat în înţelepciune este coborât; robii păcatelor sunt văzuţi mergând
46 Cf. Iac. 5,20; I Pt. 4,8 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 254).
47 I In II, 4, (Jarick, Gregory ThaumaturgosParaphrase p. 254).
67
pe cai, [în timp] ce oamenii sfinţi păşesc fără cinste, spre bucuria celor răi.
(8) Dar dacă cineva unelteşte împotriva altcuiva nu-şi dă seama că îşi întinde o cursă în primul rând şi numai lui însuşi. Iar cel care pune în pericol siguranţa altcuiva va fi prins de muşcătura şarpelui48.
(9) Cel care mută pietre nu duce o muncă uşoară, iar cel care despoaie lemne poartă pericolul în unealta sa.
(10) Dacă s-ar întâmpla ca lama toporului să sară din mâner, cel care face acestea se va tulbura, ca unul care nu adună pentru [o cauză] bună, mărind nedreptatea lui şi puterea trecătoare.
(11) Muşcătura unui şarpe este într-ascuns şi descântecele nu vor aduce alinare, fiind fără rost.
(12) Dar omul bun lucrează fapte bune atât pentru el, cât şi pentru aproapele lui, pe când cel nebun va cădea în ruină din cauza vorbelor sale prosteşti.
(13-14) Şi odată ce-şi deschide gura, începe [să vorbească] fără cumpătare şi în grabă se şi
48 Cf. Ps. 7,14-16; Apoc. 12, 9; 20, 2 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 259).
68
opreşte, arătându-şi nebunia prin tot ce face. Nu este posibil ca un om să ştie ceva sau să afle de la altcineva lucrurile care au fost de la început sau cele care vor veni. Căci cine-i va arăta toate acestea?
(15) Un om care nu ştie să meargă într-o cetate bună49 îşi primejduieşte atât ochii, cât şi toată faţa lui.
(16) Vestesc rele pentru acea cetate al cărei rege este tânăr şi [ai cărei] conducători sunt lacomi50.
(17) Binecuvântez în schimb pământul cel bun, al cărui rege este fiul celui liber; acolo, cei vrednici vor conduce [şi] se vor bucura de cele bune la timpul potrivit.
(18-19) Dar trântorul şi leneşul aduc pierderi casei fiindcă s-au născut batjocoritori, folosindu-se de toate pentru lăcomia lor, fermecaţi de bani, acceptând să facă toate cele care sunt ruşinoase şi josnice pentru puţină plată51.
49 Cf Evr. 12, 22; Zah. 14,12 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 268-269).
50 Cf. Is. 5,11 (Jarick, Gregory ThaumaturgosParaphrase of Ecclesiastes, p. 270).
51 Cf I Tim. 6,10 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 273).
69
(20) În schimb, se cuvine să te supui regelui şi conducătorilor sau stăpânilor, şi să nu fii urât [de ei], nici să nu spui vreun cuvânt jignitor la adresa lor. Căci există teama că orice a fost spus în ascuns poate să vină la lumină. Căci mesagerii cei iuţi şi înaripaţi duc toate singurului Rege bogat şi puternic, împlinind astfel datoria lor duhovnicească şi raţională.
Capitolul 11
(1) E un lucru drept să împarţi pâinea şi cele necesare vieţii cu [ceilalţi] oameni. Chiar dacă pe moment unora li se pare că le iroseşti, ca şi cum ai arunca pâinea în apă, cu timpul, mărinimia nu îţi va părea nefolositoare52.
(2) Dăruieşte cu generozitate şi împarte din ale tale celor mulţi, căci nu ştii ce va aduce ziua de mâine53.
(3) Căci nici norii nu-şi ţin apa lor multă, ci o varsă pe pământ; nici copacul nu rămâne în picioare pentru totdeauna, ci, chiar dacă oamenii l-ar cruţa, va fi doborât de vânt.
(4-5) mulţi [oameni] vor să ştie dinainte ce le rezervă cerul şi câte unul, chiar dacă a privit
52 Conform lui Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 278, în acest pasaj Grigorie Taumaturgul arată că a împărţi cu ceilalţi nu e un lucru nefolositor, ci va avea o răsplată aici sau în eternitate, în acord cu Pilde 22, 9 şi Mt. 25, 34 ş.u.
53 Cf. Mt. 7,12; Lc. 6,31 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 279).
71
norii şi a încercat vântul, s-a oprit de la a secera şi a treiera, ca unul care nu se poate încrede în nimic şi care nu cunoaşte cele ce vor veni de la Dumnezeu, tot aşa cum nu poţi [şti] ce va naşte o femeie.
(6) Dar semănând la timp, culege roadele, atunci când vine vremea lor, căci nu se ştie care dintre plante va fi mai roditoare. O, de-ar fi ca totul să-i meargă bine!
(7-8) Cel care se gândeşte că soarele este frumos, că viaţa aceasta este dulce54, că este bine să te veseleşti neîncetat şi că moartea este înfricoşătoare55, iar veşnicia un rău care nu te duce nicăieri, [omul acela] crede că trebuie să se bucure de toate cele din prezent, care-i par că sunt plăcute.
(9) El îi sfătuieşte şi pe tineri să-şi folosească pe deplin timpul lăsându-şi sufletele pradă oricărei plăceri, împlinindu-şi poftele şi făcând tot ce-şi doresc, desfătându-şi privirea cu ceea ce este plăcut şi întorcându-şi faţa de la tot ce nu
54 Adevărata frumuseţe este cea a lumii viitoare, de aceea aceste pasaje reprezintă o atenţionare; cf. Apoc. 21,11; Apoc. 21, 23 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 284).
55 Cf. 1 Cor. 15,55 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Pani phrase of Ecclesiastes, p. 285).
72
este astfel. Unui astfel [de om] îi voi spune: „Hei, omule, eşti lipsit de minte, necunoscând judecata lui Dumnezeu care va fi asupra tuturor!”. Risipirea şi desfrânarea sunt lucruri rele, iar necuviinţa trupurilor noastre este semeţie aducătoare de moarte. Căci nebunia îl însoţeşte pe cel tânăr şi tot ea îl duce la pieire.
Capitolul 12
(1-6) Trebuie să te temi de Dumnezeu cât eşti încă tânăr, înainte de a te preda celor rele, înainte să vină ziua cea mare şi înfricoşătoare a lui Dumnezeu56, când nici soarele nu va mai lumina, nici luna şi nici resturile lor, iar puterile de sus, îngerii care păzesc lumea, se vor mişca din loc în acea furtună şi tulburare a tuturor57. Atunci bărbaţii puternici se vor opri, la fel şi femeile muncitoare, fugind în [ungherele] întunecate din casele [lor], închizând toate uşile. Şi, de frică, vreo femeie se va opri din măcinat şi va vorbi cu voce subţire, cum este cea a unei păsări foarte mici. Toate femeile lipsite de curăţie
56 Versetele 1-7 ale acestui capitol reprezintă interpretarea unică a lui Grigorie Taumaturgul în cheie apocaliptică, pentru ceea ce era privit ca metaforă a bătrâneţii (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 298-299).
57 Cf. Am. 5,18-19; Ioil 3,4; Mal. 3,23; Mt. 24, 29; Mc. 13, 24-25, Apoc. 6,12-17 (Jarick, Gregory Taumathurgos Paraphrase of Ecclesiastes, pp. 289-291).
74
vor cădea la pământ58, şi cetăţile şi conducătorii lor pătaţi de sânge vor aştepta pedeapsa de sus59, într-un timp plin de amărăciune şi sângeros, ca un migdal înflorit60, şi pedepse nesfârşite vor veni, ca o mulţime de lăcuste zburătoare61, iar nelegiuiţii vor fi aruncaţi departe62, precum spinii negri uşor de dispreţuit. Omul bun va intra în veşnicia casei lui cu bucurie, iar cei nepăsători le vor umple pe ale lor tânguindu-se63, şi nici argintul strâns, nici aurul de preţ nu le va mai fi de folos. Căci o lovitură puternică le va lovi pe toate, chiar şi urciorul de lângă fântână, şi roata carului care a fost lăsată poate într-un şanţ, când trecerea acestor ani se va fi încheiat
58 Cf. Fc. 3,19 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 294).
59 Cf Is. 5,14-15 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 295).
60 Cf Mt. 24,32-33 şi (de la nota 11) Ier. 1,11 şi Num.
17, 8 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes,p. 295).
61 Cf Apoc. 9,1-11 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 295).
62 Cf Mt. 13 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 295). ;
63 Cf Mt. 25, 31-46 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 296).
75
laolaltă cu această viaţă hrănită cu apă, când veacul acesta purtător de apă va fi trecut64.
(7) O singură mântuire poate fi pentru oamenii care sunt pe pământ: dacă sufletele lor îl pot recunoaşte şi pot zbura la Cel care le-a dat viaţă65.
(8) Mai spun o dată ceea ce am spus şi mai înainte, că oamenii îşi trăiesc pe deplin viaţa în deşertăciune şi că deşertăciunea faptelor pe care le născocesc nu poate fi întrecută.
(9) Efortul meu de a vorbi cu înţelepciune în adunare nu a fost fără rost, pentru că încerc să învăţ acest popor neştiutor, pentru care nu există leac. Este nevoie de un om vrednic pentru a putea fi înţelese cuvintele înţelepciunii.
(10) Fiind deja bătrân şi străbătând o viaţă lungă, m-am ostenit prin tainele adevărului ca să descopăr cele care îi sunt plăcute lui Dumnezeu.
(11) Ştiu cum trezeşte El sufletele şi cum învăţăturile celor înţelepţi le îmboldesc nu mai puţin decât sunt strunite trupurile când sunt împunse cu ţepuşa sau când sunt înţepate cu
64 Cf I Pt. 3,20-21 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 298).
65 Cf Fc. 2,7; 3,19 (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 298).
76
un bold. Unii vor duce mai departe acele învăţături înţelepte, pe care le-au primit66 de la singurul păstor şi dascăl bun, arătând cu toţii, într-un singur glas şi în chip deschis, ceea ce le-a fost încredinţat.
(12) Vorbăria multă nu îţi aduce vreun câştig. Nici nu te sfătuiesc, prietene, să scrii [lucruri] lipsite de folos despre ceea ce trebuie făcut, acolo unde nu e nevoie să te osteneşti în zadar67.
(13-14) Dar trebuie să adaug următorul lucru, drept încheiere: Oameni buni, iată, vă spun precis şi scurt: Temeţi-vă de Dumnezeu, Stăpânul şi Păzitorul a toate, şi păziţi poruncile Lui! Fiţi încredinţaţi că toate vor fi judecate mai târziu şi că fiecare îşi va primi răsplata meritată pentru faptele lui, atât pentru cele bune, cât şi pentru cele rele!
66 Jarick subliniază că, spre deosebire de Ecclesiastul, unde se menţionează că învăţăturile au fost doar transmise, Grigorie Taumaturgul specifică faptul că aceste învăţături au fost mai întâi primite şi apoi transmise, cf. I Cor. 11,23; 15,3 Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 304).
67 Bazându-se pe biografia Sfântului Grigorie Taumaturgul, ca discipol al lui Origen, Jarick arată că autorul Parafrazei nu se opune cărţilor sau studiului, ci doar interpretărilor greşite şi transmiterii de informaţii eronate (Jarick, Gregory Thaumaturgos Paraphrase of Ecclesiastes, p. 305).
Bibliografie
A. Traduceri ale Parafrazei la Ecclesiast
Gregory Thaumaturges Paraphrase of Ecclesiastes, by John Jarick (Septuagint and cognate studies series, no. 29), Scholars Press, Atleta, 1990.
St. Gregory Thaumaturgus, Lifehd Works (pp. 127-146: Metaphrase on the Ecclesiastes of Solomon), translated by Michael Slusser (The Fathers of the Church, vol. 98), The Catholic University of America Press, Washington, D.C., 1998.
B. Instrumente de lucru
Bailly, A., Dictionnaire grec-frangais. Redige avec le concours de E. Egger, edition revue par L. Sechan et P. Chantraine, Hachette, Paris, 2000.
Lampe, G.W.H., A Patristic Greek Lexicon, Clarendon Press, Oxford, 1961.
Liddell, H.G., Scott, R., Jones, H.S., A Greek-English Lexicon (with the assistance of Roderick McKenzie), Clarendon Press, Oxford, 1996.
Thesaurus Linguae Graecae: https://stephanns.llg.uci.edn/
Bibliografie
C. Izvoare: ediţii de text şi traduceri
Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2015.
Dionisie al Alexandriei, Sfântul; (Pseudo) Maxim Mărturisitorul; (Pseudo) Ioan Gură de Aur, Comentarii şi catene la Ecclesiast, traducere din limba greacă veche de Monahia Parascheva Enache, introducere, note, bibliografie, indici, ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim şi Florin Crîşmăreanu, Doxologia, Iaşi, 2023.
Eusebe de Cesaree, Histoire ecclesiastique, 2 voi., ed. Gustave Bardy (SC 31, 41), Les Editions du Cerf, Paris, 1952,1955.
Evagrie Ponticul, Scolii la Pilde şi Ecclesiast, traducere de Ierom. Agapie Corbu, Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2017.
Gregoire de Nysse, Homelies sur lEcclesiaste, introduction, traduction, notes et index par Franoise Vinei, (SC 416), Les Editions du Cerf, Paris, 1996.
Grigorie Taumaturgul, Discurs de mulţumire adresat lui Origen, studiu introductiv, traducere, note şi comentarii de Constantin-Ionuţ Mihai, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2019.
Migne, Jacques-Paul, Patrologiae cursus completus (Series Graeca), voi. 10, Paris, 1857, coli. 988-1017.
79
Progymnasmata. Greek Textbooks of Prose Composition and Rhetoric, translated with introductions and notes by G.A. Kennedy (Writings from the Greco-Roman World 10), Society of Biblical Literature, Atlanta, 2003, pp. 1-72.
Septuaginta: Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cântarea Cântărilor, vol. 4/1, Cristian Bădiliţă, Francisca Băltăceanu, Monica Broşteanu (coord.), Polirom, Iaşi, 2006.
Septuaginta, id est Vetus Testamentum Graece iuxta LXX interpretes edidit Alfred Mthlfs, duo volumina in uno, Deutsche Bibelgesellscîft, Stuttgart, 1979.
Vladimirescu, Mihai Valentin, Ecclesiastul. Introducere şi analiză morfologică a textului ebraic, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2023.
D. Monografii, studii şi articole
Celia, Francesco, Preaching the Gospel to the Hellenes. The Life and Works of Gregory the Wonderworker (Late Antique History and Religion, vol. 20), Peeters, Leuven, 2019.
Cretia, Petru, Cinci cărţi din Biblie, traduse şi comentate de Petru Creţia, Humanitas, Bucureşti, 2020.
Fox, Michael V., „The Meaning of Hebei for Qohelet”, în Journal of Biblical Literature, vol. 105 (3), 1986, pp. 409-427.
Kimche, J.J., „Kohelet Hebrew or Hellenist? A Survey of the Debate”, în The Expository Times, vol. 133 (4), 2022, pp. 141-153.
80
MacDougall, Byron, „Gregory Thaumaturgus: A Pla1 tonic Lawgiver”, în Dumbarton Oaks Papers, vol. 70, 2016, pp. 25-42. I
Moreschini, Claudio; Norelli, Enrico, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine. De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, I, Polirom, Iaşi, 2013.
Starowieyski, Marek, „Le Livre de lEcclesiaste dans lantiquite chretienne”, în Stuart Hall (ed.), Gregory of Nyssa: Homilies on Ecclesiastes. An English version with supporting studies. Proceedings of the Seventh International Colloquium on Gregory of Nyssa (St. [ Andrews, 5-10 September 1990), Walter de Gruyter, Berlin, 1993, pp. 405-440.
Weeks, Stuart „Ecclesiastes”, în John Barton şi John i Muddiman (eds.), The Oxford Bible Commentary, Oxford University Press, Oxford, 2001, pp. 423-429.
Wright, J. Robert (ed.), Old Testament IX: Proverbs, Ecclesiastes, Song of Solomon, ACCS, InterVarsity Press, USA, 2005.
în colecţia Viaţa în Hristos, seria „Mărgăritare”, au apărut:
Cuviosul Teognost, Cuvinte despre pocăinţă şi moarte (2014)
Sf. Nil Ascetul, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor (2014)
Sf. Pacian al Barcelonei, Despre cei ce se pocăiesc (2014)
Simeon Mitropolitul Evhaitelor, Ioan Pustnicul, Vasile Maleinos,
Epistole ascetice (2014)
Sf. Neofit Zăvorâtul, Omilii la Maica Domnului (2016)
Sf. Grigorie cel Mare, Despre minunilărinţilor italieni (2016)
Fericitul Augustin episcopul Hiponei, Despre înfrânare (2017)
Sf. Neofit Zăvorâtul, Viaţa Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Tichiei (2018)
Sf. Atanasie cel Mare, Viaţa Sfintei Sinclitichia şi alte scrieri ascetice (2019)
Fericitul Augustin episcopul Hiponei, Despre viaţa fericită (2020)
Minunile Maicii Domnului de la Izvorul Tămăduirilor (2020)
Sf. Atanasie cel Mare, Epistola către Marcelin despre tâlcuirea Psalmilor Cum dobândim cunoaştere şi vindecare din Scripturi (2021)
Sf. Grigorie Taumaturgul, Parafrază la Ecclesiast
în pregătire:
Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Neofit Zăvorâtul din Cipru, Sf. Grigorie Palama, Cum ne mântuim? (2025)