APOLOGETICA
„LUMINA DIN TINE SĂ NU FIE ÎNTUNERIC”
O PERSPECTIVĂ ORTODOXĂ ASUPRA FRANCMASONERIEI
COLECŢIA APOLOGET I C A IZVOARE
„Biserica osândeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă. Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine.”
Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nr. 785/1937
Documentele din acest volum oferă informaţii despre practicile masonice incompatibile cu creştinismul (jurământul uciderii sau al răzbunării, folosirea de simboluri păgâne în ritualuri care amintesc mai mult de ereziile şi cultele gnostice combătute de Biserică în Antichitatea târzie), caracterul subversiv şi implicarea în revoluţiile anticreştine dintre secolele XVIII şi XX.
Prefaţa va prezenta dovezi, detalii mai puţin ştiute de „neiniţiaţi” sau nesocotite de creştinii masoni, citate şi parafraze din marile scrieri ale francmasoneriei, care fie completează decizia Sfântului Sinod, fie aduc argumente noi în favoarea ideii că cel care se consideră creştin nu trebuie să facă parte din astfel de societăţi ezoterice.
doxologia
Colecţia Apologetica
Editori fondatori şi coordonatori:
DRAGOŞ DÂSCĂ şi PR. CEZAR ŢĂBÂRNĂ
Referenţi ştiinţifici:
John Behr (St Vladimirs Orthodox Theological Seminary, New York)
Pr. Philip LeMasters (McMurry University, Abilene;
St Vladimirs Orthodox Theological Seminary, New York)
„Lumina din tine să nu fie întuneric”
O perspectivă ortodoxă asupra francmasoneriei
Prefaţă, note, anexe şi ediţie îngrijită de DRAGOŞ DÂSCĂ
Colecţia Apologetica
Seria Izvoare
DOXOLOGIA
Iaşi, 2024
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României „Lumina din tine să nu fie întuneric”: o perspectivă ortodoxă asupra francmasoneriei pref., note, anexe şi ed. Îngrij. de
Dragoş Dâscă. Iaşi: Doxologia, 2024
ISBN 978-630-301-118-9
I. Dâscă, Dragoş (pref.; note; ed.)
061
Imagine copertă: Diplomă masonică, 1846 (Biblioteca Congresului SUA)
© Doxologia, 2024
ISBN 978-360-301-118-9
Redactor. Pr. Cezar Ţăbârnă
Tehnoredactori: Rema Zugravu, Ştefan Adăscăliţei
Design: Ştefan Pintilie
Prepress şi DTP: Leonard Lunguleac
Editura Doxologia, str. Cuza-Vodă, nr. 51, cod poştal 700038, IAŞI
Tel.: +40 374 704 804
Email: editura@doxologia.ro
Editura Doxologia
Comenzi:
https://edituradoxologia.ro
Email: comenzi@edituradoxologia.ro
Tel.:+40 724 550 463
Cuprins
1.1. Notă asupra ediţiei 7
1.2. PREFAŢĂ: „Lumina din tine să nu fie întuneric” Francmasoneria şi mirajul luminării fără Hristos (DRAGOŞ DÂSCĂ) 9
1. Cine este lumina sufletului? 12
2. „Francmasoneria este mai veche decât toate religiile” 29
3. „Masoneria este o religie mondială care nu se subordonează niciunui crez” 30
4. Francmasoneria reprezintă continuarea misterelor păgâne 35
5. Scopul francmasoneriei 45
6. Jurământul masonic 52
Concluzii 53
II. DOCUMENTE SINODALE
II.1. Studiu asupra francmasoneriei întocmit de IPS Mitropolit dr. Nicolae al Ardealului şi votat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa din 11 martie 1937 61
1. Începuturile francmasoneriei 61
2. Organizarea francmasoneriei 62
3. Francmasoneria şi evreii 65
4. Ceremoniile francmasonice 67
5. Francmasoneria şi creştinismul 69
6. Scopul francmasoneriei 73
7. Francmasoneria în România 78
8. Aşa-zisa Masonerie Naţională Română 81
Concluzii ■. 95
Măsurile cele mai eficace ce trebuie să le ia Biserica 99
II.2. Temei nr. 785/1937
(Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de condamnare a francmasoneriei) 100
II.3. Francmasoneria (IPS Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei) 105
ANEXE
Anexa 1 Sfinţi şi Părinţi contemporani despre francmasonerie 123
Sfântul Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991)
„Masonii luptă din umbră şi de aceea sunt periculoşi” 123
Sfântul Paisie Aghioritul (1924-1994)
Mreaja masoneriei 125
Sfântul Iosif Isihastul (1897-1959)
„Masonii nu sunt creştini”.. 126
Sfântul Efrem Katunakiotul (1912-1998)
Mustrarea clericului mason 127
Cuviosul Filotei Zervakos (1884-1980)
Chemare la pocăinţă pentru creştinii care se mândresc că sunt masoni 128
Cuviosul Serafim Rose (1934-1982)
„Marele Arhitect este noul Dumnezeu” 129
Cuviosul Epifanie Teodoropoulos (1930-1989)
Să nu primim daruri şi donaţii de la masoni 135
Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993)
Francmasoneria agent al corupţiei 136
Părintele Sofian Boghiu (1912-2002)
„Masonii nu sunt prietenii creştinilor, sunt duşmanii lor” 138
Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (1925-2006)
Masoneria şi organizaţiile internaţionale 141
Masoneria şi familia 159
Anexa 2 Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei de reînnoire a anatemei împotriva masoneriei (2014) 167
Bibliografie generală 173
Indici generali 185
1.1. Notă asupra ediţiei
Hotărârile Sfintelor Sinoade ale Bisericilor locale sunt izvor de drept canonic. Prin urmare, ni s-a părut firesc să publicăm Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 1937, despre francmasonerie, împreună cu studiul aferent al IPS Nicolae Bălan şi contribuţia IPS Irineu Mihălcescu, în seria Izvoare din colecţia Apologetica, dedicată scrierilor apologetice din Tradiţia Sfintei Biserici.
Fireşte, dincolo de argumentaţia istorico-teologică, anumite accente şi opinii sunt tributare contextului socio-politic de la jumătatea secolului XX. În cazul unor formulări interpretabile, îndeosebi exprimări peiorative specifice perioadei interbelice, editorii au ales îndepărtarea lor spre o corectă înţelegere a mesajului de către cititori şi pentru ca sarea duhovnicească cu care a fost dres cuvântul sinodal să nu fie alterată de ulterioare polemici lumeşti fără nicio legătură cu subiectul şi scopul textelor aprobate în 1937 de Sfântul Sinod şi publicate în acelaşi an de revista Biserica Ortodoxă Română. Locurile unde s-au operat astfel de modificări sunt marcate prin […]. Îi încredinţăm pe cititori că substanţa textelor şi intenţia autorilor nu a fost denaturată.
Deşi, neîndoielnic, decretul sinodal este inspirat şi lămuritor, am crezut de cuviinţă să alăturăm şi o prefaţă menită să actualizeze informaţiile, să ofere un cadru documentar (fundamentat pe principalele documente fondatoare ale vechilor loji masonice şi pe scrierile marilor maeştri masoni) pentru hotărârea adoptată acum aproape 90 de ani.
7
Am operat uniformizări de literă la studiile părinţilor mitropoliţi (de exemplu, am ales forma „francmasonerie”, preferată de IPS Irineu, în loc de cea cu majusculă, cum apare de cele mai multe ori la IPS Nicolae). Am respectat forma aparatului critic din cele două studii interbelice, inclusiv la notele de editor, însă referinţele bibliografice din studiul introductiv au fost redate după normele moderne.
Editorii colecţiei Apologetica
1.2. „Lumina din tine să nu fie întuneric” Francmasoneria şi mirajul luminării fără Hristos
„Biserica osândeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă.” (Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 11 martie 1937 de condamnare a francmasoneriei şi a calităţii de francmason. Primul temei)
Biserica Ortodoxă Română s-a pronunţat categoric şi la cel mai înalt nivel canonic în privinţa subiectului francmasoneriei încă din perioada interbelică. Volumul de faţă reuneşte Procesul-verbal al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din 1937 despre francmasonerie şi studiile EPS Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei (1874-1978) şi al IPS Nicolae, Mitropolitul Ardealului (1882-1955) despre această societate ezoterică. Condamnarea francmasoneriei de către Biserica Ortodoxă Română nu a fost o excepţie în rândul Bisericilor Ortodoxe surori: în Rusia a fost prima dată interzisă în 1794, apoi Alexandru al II-lea a condamnat-o definitiv prin ukazul din 1822; Biserica Ciprului a anatematizat-o în februarie 1815 prin vocea Arhiepiscopului martir Ciprian; Biserica Greciei a condamnat-o ferm pe data de 12 octombrie 1933, anatemă reînnoită în şedinţele sinodale din 4 octombrie 1996 şi 19 martie 2014 1;
1 Enciclica Sfântului Sinod al Bisericii Greciei de condamnare a masoneriei, pe siteul oficial al Bisericii Greciei: https://www.ecclesia.grgreek holysynodegyklioi.asp?id=1796whatsub=egykioi (accesat pe 20.12.2023), şi Ortodoxos Typos, 2 mai 2014, nr. 2020, 8. Pentru textul complet bilingv, vezi anexa a doua a volumului de faţă.
9
Biserica Ortodoxă a Americii (OCA) în 1955.2 Biserica Romei a condamnat cu excomunicarea încă din 1738 asocierea creştinilor cu francmasoneria.3 Bulele papale rostite împotriva francmasonilor sunt în continuare în vigoare, păstrându-şi valoarea de legi canonice.4
Scopul acestui scurt studiu introductiv este întreit:
1. Documentar: argumentarea deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, axându-ne pe acuzaţia de sincretism şi misticism păgân adusă francmasoneriei. Principalele izvoare citate vor fi colecţiile de documente constitutive ale francmasoneriei, lucrările marilor autori masoni din secolul XIX şi XX: Oswald Wirth, Albert G. Mackey, Albert Pike şi Manly P. Hall (toţi au fost masoni de grad 33 şi sunt consideraţi cei mai influenţi autori ai francmasoneriei moderne), dar şi scrieri ale altor autori masoni secundari.
2. Apologetic: argumentarea opiniei sinodale că niciun creştin nu trebuie să facă parte din francmasonerie sau din alte organizaţii ezoterice, precum Ordinul Rosae Crucis (rozicrucienii).
2 Jean-Francois Var, „Freemasonry and the Orthodox Churches”, în Henrik Bogdan şi Jan A.M. Snoek (ed.), Handbook of Freemasonry (Leiden: Brill, 2014), 157-60.
3 Vezi textul bulei papale în Eminenti (1738), în Ioan Gabriel Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei. Old Charges, Constituţii, Catehisme, Minute, Discursuri, Bule papale, ed. a II-a rev. (Timişoara: Editura Arcana, 2023), 509-11; vezi şi Jean-Paul Dubreil, Istoria Francmasonilor, trad. Gabriel Doru Avram, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021), 277-87.
4 Cf. Radu Comănescu şi Emilian Dobrescu, Franc-Masoneria. O nouă viziune asupra istoriei lumii civilizate II (1961-1968) (Bucureşti: Editura Europa Unită, 2004), 278-9.
10
3. Scripturistic: argumentarea scripturistică a rolului francmasonilor în ceea ce s-ar putea numi taina nesfântă a Babilonului caracterizată de: a. Preţuirea filosofiilor omeneşti mai mult decât învăţătura Bisericii; b. Dorinţa de unire a omenirii sub un dumnezeu necreştin, sincretist, nepersonal; c. Duhul nimrodic de neascultare, subversiune şi de revoltă împotriva Adevăratului Dumnezeu, care străbate istoria omenirii şi care se manifestă prin tradiţiile ezoterice ale religiilor de mistere, gnosticismului şi iluminismului.
Cele trei motivaţii vor fi îmbinate în expunerea de faţă, axată strict pe autorii francmasoni şi izvoarele francmasoneriei.
11
1. Cine este lumina sufletului?
Să nu facem greşeala de a vedea în hotărârile sinodale o decapitare a dorinţei fireşti a spiritului omenesc de a cunoaşte şi înţelege. La temelia oricărei decizii sinodale se află grija pastorală faţă de creştinii ortodocşi, în special şi faţă de patrie, în general. Condamnarea francmasoneriei ca organizaţie nu reprezintă o anatemă dată libertăţii, iubirii de aproapele sau imperativului cunoaşterii de sine. Actul sinodal nu este echivalent ai expulzarea şi surghiunirea unor principii într-un gulag dogmatic antiumanist.
Astfel, intenţia deciziei sinodale de condamnare a francmasoneriei poate fi exprimată concis de versetul scripturistic: „Lumina din tine să nu fie întuneric” (Lc. 11, 35), în care se face referire la uşurinţa cu care noi toţi putem cădea în înşelare spirituală, căutând adevăr şi luminare acolo unde, de fapt, nu este decât o părută înţelepciune ce duce la moartea veşnică despărţirea de Hristos. Iisus Hristos este SINGURA „Lumină a lumii” (In 8,12), iar creştinul care crede că poate afla o înţelepciune „mai” profundă sau autentică în afara Bisericii se adapă din fântâni fără de apă, după cum spune profetul Ieremia: „Două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă” (Ier. 2,13).
Despre creştinii care caută adevăr în învăţăturile şi practicile societăţilor ezoterice sau de mistere, Sfântul Apostol Petru spune: „Dacă, după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iarăşi se încurcă în acestea, ei sunt învinşi; li s-au făcut cele de pe urmă mai rele decât cele dintâi” (II Pt. 2, 20).
12
Creştinii francmasoni fascinaţi de simbolurile şi păruta înţelepciune a misterelor antice şi învăţăturilor originare din Babilon trebuie să aprofundeze cuvântul lui Hristos, că, în Biserică, „vouă creştinilor vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu”, nu în exemplul şi scrierile unor mari maeştri ezoterici din diferite timpuri şi locuri. Aceia au o cunoaştere „în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă” (Lc. 8, 10).
Francmasonii afirmă că apartenenţa la loji presupune credinţa obligatorie în Divinitate Marele Arhitect al Universului -, dar aceasta nu reprezintă un criteriu de validitate pentru creştinul care-şi cunoaşte Scriptura, de vreme ce „şi demonii cred şi se cutremură” (Iac. 2,19).
Să înţelegem că ceea ce un neofit în literatura şi practica francmasoneriei numeşte derogatoriu „mitologie”, tocmai aceasta are un rol formator şi esenţial asupra masonului iniţiat, deoarece cultul lojilor masonice este înţesat cu simboluri păgâne ce fac trimitere la legendele lor fondatoare. Mitologia masonică este, de fapt, o naraţiune factuală, o realitate cu rădăcini în trecut care justifică scopul şi practicile lojilor din lumea întreagă, indiferent de unde au „primit lumina”. Simbolurile, „zeii şi eroii” francmasoneriei au un rol viu, formator şi iniţiatic pentru membrii săi.5
În cele din urmă, francmasoneria pretinde că deţine întregul tezaur al „tradiţiei sacre” un ansamblu de învăţături şi
5 „Simbolul este esenţa însăşi, raţiunea de a fi a masoneriei. Ceea ce este vizibil este reflexul a ceea ce este invizibil… Marele secret al masoneriei, care nu poate fi trădat de nimeni, este cel al semnificaţiei profunde a simbolurilor sale”, afirmă maestrul mason Pierre Mariel în lucrarea sa Les authentiquites „Fils de la Lumiere”, citat de Christian Jacq (Loja La Maison de Vie), Francmasoneria. Istorie şi iniţiere, trad. Silvia Turza (Bucureşti: Editura Venus, 1994), 275-6.
13
practici ce conţin adevărul despre originea lumii şi posibilitatea omului de a-şi depăşi limitele şi a atinge o stare de desăvârşire încă din viaţa de acum iar această tradiţie a fost predată de-a lungul existenţei multimilenare a omenirii doar unor iniţiaţi.
Studiile Părinţilor ierarhi Irineu Mihălcescu şi Nicolae Bălan conţin suficiente detalii despre practicile masonice incompatibile cu creştinismul (printre care jurământul uciderii sau al răzbunării6, folosirea de simboluri păgâne în ritualurile lor care amintesc mai mult de ereziile şi cultele gnostice combătute de Biserică în Antichitatea creştină, caracterul subversiv şi implicarea în revoluţiile anticreştine dintre secolele XVIII şi XX).
Studiul nostru va prezenta dovezi, detalii mai puţin ştiute de „neiniţiaţi” sau nesocotite de creştinii masoni, citate şi parafraze din marile scrieri ale francmasoneriei, care fie completează decizia Sfântului Sinod, fie aduc argumente noi în favoarea ideii că cel care se consideră creştin nu trebuie să facă parte din astfel de societăţi ezoterice.
Să comparăm credinţa Bisericii în Hristos ca Luminător al lumii (c. În 8,12) cu opinia unor venerabili maeştri masoni despre cine este lumina omului. Din nou, toate citatele aparţin unor mari maeştri francmasoni, ale căror scrieri au avut şi au în continuare un rol formator pentru francmasonerie:
„Religia noastră, a masonilor de grad înalt, constă în credinţa neprihănită în Lucifer. Dacă Lucifer nu este Dumnezeu, atunci nici Hristos nu este. Dar ei sunt amândoi Dumnezei. Deoarece ştiinţa ne învaţă că nu există lumină fără umbră, frumuseţe fără urâţenie, alb fără negru;
6 Despre jurământul masonic, vezi infra 52, 64,112,116-7.
14
absolutul poate exista numai prin doi Dumnezei. Lucifer este Dumnezeul lumii.”7
„Lucifer, purtătorul-de-lumină! Straniu şi misterios nume dat duhului întunericului! Lucifer, Fiu al Dimineţii! Oare nu el este cel care poartă Lumina şi cu strălucirile sale de nerăbdat orbeşte sufletele firave, senzuale sau egoiste? Să nu vă îndoiţi de aceasta.”8
„Dacă Lucifer nu ar fi Dumnezeu, oare Adonai (Dumnezeul creştinilor), ale Cărui fapte demonstrează cruzimea Sa, perfidia şi ura faţă de om, barbarism şi repulsie faţă de ştiinţă, oare l-ar mai calomnia [pe Lucifer] Adonai şi preoţii Săi?”9
Dacă sunteţi şocaţi de aceste afirmaţii sau pur şi simplu vă întrebaţi de ce am început cu citate din opera lui ALBERT PIKE (1809-1891, ei bine, acesta a fost Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, grad 33, important reformator al Ritului Scoţian)10; cea mai importantă
7 Albert Pike, în Vasile Zecheru, „Prefaţă”, în Albert Pike, Morala şi dogma Ritului Scoţian Antic şi Acceptat al Francmasoneriei, trad. Ilie Iliescu (Bucureşti: Editura Herald, ed. a II-a, 2018), 14 s.n.
8 Albert Pike, Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry (Nuvision Publications LLC, 2014), 251 s.n. Vom cita alternativ din ediţia cărţii tradusă parţial în limba română şi din cea integrală, publicată în engleză.
9 Albert Pike, Instrucţiuni către cele 23 Consilii Supreme Mondiale, 14 iulie 1889, în David L. Carrico, Lucifer Eliphas Levi Albert Pike and the Masonic Lodge. A Study of Freemasonry and its Relationship to the Occult and Satanism (Tell City: FOJC Ministries, 1981), 17 s.n.
10 „[…] Albert Pike, cel care, la instalarea ca Suveran Mare Comandor ar Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, a primit organizaţia ca pe o umilă colibă, iar la finalul mandatului său a predat-o ca pe un palat strălucitor…”, Vasile Zecheru, „Cuvânt-înainte”, în Albert G. Mackey, Legendele, miturile şi simbolurile Francmasoneriei, trad. Walter Fotescu (Bucureşti: Editura Herald, 2021), 10.
15
carte a sa. Morals and Dogma (1871), este socotită „Biblia Ritului”11, având un rol normativ pentru masoni, de vreme ce „Morala şi Dogma era oferită candidatului la primirea gradului 14 al Ritului Scoţian”12. Cartea este recomandată şi ca preţios izvor bibliografic în masivul document normativ de uz intern intitulat Manualul Ucenicului editat de Marea Loja Naţională din România.3
Un mare istoric francmason, Jirah Dewey Buck, afirma în 1925 despre Pike:
„Ne putem îndoi pe drept cuvânt dacă în ultimul secol şi jumătate cineva a mai făcut atât de mult pentru a reintegra masoneria în drepturile ei legitime ca marele maestru Albert Pike. Scrierile sale reprezintă o mină de bogăţii prea puţin cunoscute majorităţii masonilor.”14
11 V. Zecheru, „Cuvânt-înainte la ediţia a doua”, în A. Pike, Morala şi dogma, 23.
12 V. Zecheru, „Notă asupra primei ediţii”, în A. Pike, Morala şi dogma, 7. Între cca 1900 şi 1969, fiecare membru al Jurisdicţiei de Sud a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat primea câte un exemplar gratuit. Ulterior, s-a considerat că această lectură este rezervată doar membrilor superiori. Cf. Fredrik Gregorius, „Albert Pike, Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry (1871)”, în Per Faxneld şi Johan Nilsson (ed.), Satanism: A Reader (New York: Oxford University Press, 2023), 67.
13 Ovidiu Galeş (Mare Orator al Marii Loje Naţionale din România), Cristian Gherasim (Mare Inspector General al Marii Loji Naţionale din România), Manualul Ucenicului (I.G.M.A.A.U. Masoneria Universală. Marea Lojă Naţională din România) A.L. 6009, Ediţia a D-a, revizuită şi adăugită, 8. Pentru istoria francmasoneriei în România, vezi Alexandru Rufanda, Francmasoneria română în artefacteşi documente inedite. Mărturii arhivistice (Bucureşti: Editura Nestor, 2021) şi Horia Nestorescu-Bălceşti, Enciclopedia francmasoneriei din România I-III (Bucureşti: Editura Phobos, 2005-2006).
14 Jirah Dewey Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică şi marele misterii ale Antichităţii, trad. Walter Fotescu, cuvânt-înainte şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2019), 228.
16
Pentru edificarea cititorului, vom extrage încă trei „bogăţii” din mina lui Pike:
„Da, Lucifer este Dumnezeu şi, din nefericire, Adonai este şi El Dumnezeu. Fiindcă legea veşnică este ca să nu fie lumină fără de umbră, frumuseţe fără urâciune, alb fără negru, căci absolutul nu poate exista decât sub forma a doi Dumnezei: întunericul fiind necesar luminii, ca aceasta să servească drept poleială a sa, aşa cum piedestalul este necesar pentru statuie.”15
„Adevăratul nume al Satanei, spun cabaliştii6, este cel al lui Yahveh inversat; căci Satana nu este un zeu întunecat,
15 A. Pike, Instrucţiuni către cele 23 Consilii Supreme Mondiale, 14 iulie 1889, în D.L. Carrico, Lucifer, 17 s.n.
16 Cabala a avut o influenţă covârşitoare asupra francmasoneriei şi a celorlalte societăţi ezoterice:
„Masoneria nu este numai o ştiinţă universală, ci şi o religie mondială, care nu se subordonează niciunui crez […]. Provenită din Cabala şi preluând exprimările sau simbolurile iudaice sau creştine […].” J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 117 s.n.
„Sfânta Cabală (sau tradiţia copiilor lui Set) a fost adusă din Chaldeea de către Avraam, predicată preoţimii egiptene de către Iosif, redobândită şi purificată de Moise, ascunsă sub simboluri în Biblie, revelată de Mântuitor Sfântului Ioan şi conţinută în întregime, în figuri sacre, analoage celor din întreaga antichitate, în Apocalipsa acestui apostol.” A. Pike, Morala şi dogma, 226 s.n. „Cartea cabalistică a Apocalipsei este reprezentată ca fiind închisă cu şapte peceţi. În ea găsim cele şapte genii ale mitologiilor antice; iar doctrina ascunsă sub emblemele ei este Cabala pură […]. Masoneria înseamnă căutarea Luminii, iar această căutare ne aduce la Cabala. […] Toate religiile cu adevărat dogmatice au apărut din Cabala şi se întorc la ea: tot ceea ce este ştiinţific şi măreţ în visele religioase ale tuturor luminaţilor, Jacob Boehme, Swedenborg, Saint-Martin şi alţii, este împrumutat din Cabala; toate asociaţiile masonice îi datorează Secretele şi Simbolurile lor. Numai Cabala sfinţeşte alianţa Raţiunii Universale şi a Cuvântului Divin”, A. Pike, Morals and Dogma, 509,519,522-3 s.n.
17
„Pentru înţelegerea acestor simboluri mistice este necesar să fie citite Zoharul, Siphra de zeniutha şi alte cărţi cabalistice şi să se cugete profund asupra semnificaţiilor lor.” A. Pike, Morala şi dogma, 121 s.n.
„Masonii care vor să dobândească gradele superioare trebuie să se instruiască în esoterism şi în primele elemente ale Kabbalei. Spre exemplu, Novicele (devenit mai târziu Cavaler al Arcei Regale) va trebui să înveţe următoarele semne divine [urmează 9 semne cu denumirea ebraică aferentă].” Papus (Gerard Encausse, 1865-1916, iniţiat în ritul masonic martinist), Kabbala. Tradiţia secretă a Occidentului, trad. Radu Duma (Bucureşti: Editura Herald, 2016), 225.
„Toate religiile cu adevărat dogmatice au ieşit din Cabala şi se întorc la ea… Numai Cabala consacră alianţa Raţiunii Universale şi a Cuvântului Divin… [Cabala] are cheile Prezentului, Trecutului şi Viitorului. Biblia, cu toate alegoriile pe care le conţine, exprimă, doar într-o manieră incompletă şi voalată, ştiinţa religioasă a evreilor. Doctrina lui Moise şi a Profeţilor, identică în cele de jos cu cea a vechilor egipteni, avea şi ea sensul exterior şi vălurile ei. Cărţile ebraice au fost scrise doar pentru a păstra amintirea tradiţiilor; şi au fost scrise în Simboluri de neînţeles pentru profan. Pentateuhul şi poemele profetice erau doar nişte cărţi elementare de doctrină, morală sau liturgice; iar adevăratul secret şi filosofia tradiţională a fost scrisă după aceea, sub văluri şi mai puţin transparente.
Astfel s-a născut o a doua Biblie, necunoscută sau mai degrabă neînţeleasă de creştini; o colecţie, spun ei [neiniţiaţii], de absurdităţi monstruoase; un monument, spune însă adeptul, în care se află tot ceea ce geniul filosofiei şi cel al religiei au creat sau imaginat vreodată despre sublim; o comoară înconjurată de spini; un diamant ascuns într-o piatră aspră întunecată. Omul este plin de admiraţie atunci când pătrunde în Sanctuarul Cabalei, văzând o doctrină atât de logică, atât de simplă şi în acelaşi timp absolută.” A. Pike, Morals and Dogma, 522-3 s.n.
„Dincolo de practicile gradelor, iniţiatul este invitat să se familiarizeze cu corpusul literaturii sacre, cu comentariile din Cărţile Vechiului Testament şi cu unele mistere ale Kabbalah. Departe de a constrânge la o identitate religioasă, este vorba despre o fereastră deschisă asupra unei Tradiţii adică, fundamental, asupra unei experienţe umane… şi ce experienţă! De la gradul 20 la gradul 30, Ritul Scoţian ne conduce la idealul Cavaleresc medieval şi la ezoterismul Tratatelor alchimiei tradiţionale. Gradul 28, Cavaler al Soarelui, care face apel la Tradiţia hermetică, este extrem de bogat în sugestii, practici şi trăiri, care merită o viaţă de studiu.” Victor Agapiescu, „Prefaţă” în Mircea Bucin (Maestru Venerabil din Trecut al Justei şi Perfectei Loji „Alexandru Vaida-Voevod”, Or.: ClujNapoca), Manualul Gradului 1 în Franc-masonerie UCENIC, prefaţă de V. Agapiescu, Cuvânt-înainte de Jacques Herman, Meditaţie asupra Gradului de Ucenic de Ion Vianu (Cluj-Napoca: AVV 13 Publishing, 2015), 10 s.n.
Lionel Vibert (1872-1938, Maestru Venerabil al Lojii Quatuor Coronati nr. 2076 din Londra):
„O altă pildă de simbolism cabalistic este legată de litera G, care, fiind a treia în alfabetul ebraic, simbolizează şi numărul 3, fiind astfel o reprezentare pentru Trinitatea Divinului. […] ni se spune că Tetragramatonul era aşezat în Templu, fiind înlocuit în lojile noastre cu litera G latină. În forma sa grecească, litera G seamănă cu echerul unui dulgher.” Lionel Vibert, Masoneria înainte de apariţia marilor loji, trad. Alexandru Enache (Bucureşti: Editura Nemira, 2014), 143. Vezi şi nota 66, infra 39.
[Despre Ritul masonic de Misraim:] „[…] în anumite scrieri, patriarhul Ananiah este prezentat ca fiind cel care a introdus Ritul Misraim în Franţa, în 1782. Ananiah era efectiv un rabin din Orientul Apropiat, poate aşa cum am sugerat, [era] chiar cabalistul Hayyim Joseph David Azulai. Marc Bedarride [maestru mason] încearcă să stabilească originea Masoneriei de Misraim la primii patriarhi ai Bibliei [… şi] îl ignoră complet pe Iisusul creştinGerard Galtier, Istoria riturilor egiptene ale francmasoneriei, trad. Maria Ivănescu (Bucureşti: Editura Scripta, 1997), 43 s.n.
„Având legături certe cu Cabala operativă, invocările [îngerilor] erau practicate deja din 1764 în Capitolul ataşat Lojii La Prânzise elue Ecossaise. Erau considerate de succes dacă erau însoţite de manifestări fizice sau senzoriale.
Invocarea îngerilor făcea parte din setul de operaţiuni magice permise exclusiv adepţilor superiori ai Ordinului. […] Invocaţiile aveau loc în cercurile trasate în Templu, legate simbolic cu cercurile planetare şi structura lumii […]”, Ioan Gabriel Dalea, „Introducere”, în LouisClaude de Saint-Martin, Jean-Baptiste Willermoz, Jean-Jacques du Roy DHauterive, Masoneria ocultă a secolului XVIII. Lecţiile de la Lyon ale aleşilor Coen însoţite de „Cartea Roşie” şi alte importante manuscrise Coen, trad. I.G. Dalea (Arad: Editura Arcana, 2023), 46 s.n.
18
ci negarea lui Dumnezeu. Diavolul este personificarea ateismului sau a idolatriei. Pentru Iniţiaţi, aceasta nu este o Persoană, ci o Forţă, creată spre bine, dar care poate servi pentru rău. Este instrumentul Libertăţii sau Liberului
19
Arbitru. Ei reprezintă această Forţă, care prezidează generaţia fizică, sub forma mitologică şi cu coarne a Zeului PAN; astfel a fost născut ţapul Sabatului, fratele şarpelui antic şi Purtătorul de lumină sau fosfor, din care poeţii l-au creat pe falsul Lucifer al legendei17
„Indiferent de originea Lojii moderne sau de numele francmasoni, putem, după eliberarea de simbolismul adaptărilor moderne, să descoperim în francmasonerie trăsăturile esenţiale ale învăţăturilor vechilor Misterii ale Egiptului.”18
Chiar dacă facem abstracţie de nuanţele sataniste ale paragrafelor citate, în Morala şi dogma se poate observa tendinţa lui Pike de a-L descrie pe Dumnezeul Vechiului Testament drept creator al lumii, dar o „formă inferioară de existenţă. Lucifer, deşi descris ambivalent, pare a fi simbolul libertăţii şi al luminării. Însă Lucifer este pus în contrast cu Satan, care uneori este identificat cu Dumnezeul Vechiului Testament”19.
OSWALD WIRTH (1860-1943, iniţiat în Loja La Bienfaisance Châlonnaise afiliată Marelui Orient al Franţei, Mare Maestru al Lojii Scottish Rite Travail et les Vrais Amis Fideles, ulterior parte a Marii Loji a Franţei) ne reaminteşte despre bunele intenţii ale Satanei în ispitirea din Eden şi de faptul că Şarpele este cel ce doreşte progresul omenirii, nu Dumnezeul retrograd şi intolerant al Bisericii:
17 A. Pike, Morals and Dogma, 76 s.n.
18 A. Pike, Morala şi dogma, 92.
19 F. Gregorius, „Albert Pike, Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry (1871)”, 66.
20
„Ar trebui să ne ferim să cedăm în faţa acestei indolenţe a spiritului care îl confundă pe Marele Arhitect al Universului, din concepţia Iniţiaţilor, cu Dumnezeul credincioşilor. Construcţia Universală este o realitate.”20
„Maestrul constructor suprem, în care masonii se bucură să-l recunoască pe Dumnezeul diferitelor religii, se distinge în realitate de toate entităţile teologice.”21
„Şarpele ispititor, care incită la îndrăzneala de a gusta din fructul Arborelui cunoaşterii Binelui şi Răului, simbolizează un instinct particular care nu este cel al conservării. Acest imbold este, în egală măsură, nobil şi subtil; el provoacă nevoia imperioasă a individului de a se ridica pe scara fiinţelor.
Acest ghid secret, simbolizat de un şarpe, este promotorul tuturor progreselor, al tuturor cuceririlor care constituie sfera de acţiune a indivizilor şi a colectivităţilor. Aşa se explică de ce Şarpele cel ce inspiră nesupunere, nesubordonare, revoltă a fost blestemat de vechii teocraţi şi de ce el era onorat printre Iniţiaţi. Aceştia considerau că nu poate exista nimic mai sacru decât aspiraţiile care ne stimulează să ne apropiem progresiv de Zei, concepuţi ca puteri creatoare însărcinate să descurce haosul şi să guverneze lumea.”22
20 Oswald Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi. Filosofia, obiectul, metodele şi mijloacele sale, trad. Victor-Viorel Agapiescu, ediţie îngrijită de Horia Nestorescu-Bălceşti, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021), 382 s.n.
21 O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, 326 s.n.
22 O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, 223 s.n.
21
„Dumnezeu este idealul pe care omul îl poartă înlăuntrul său. Această concepţie poate aduce Adevărul, Dreptatea, Frumuseţea… Să avem curajul de a ne spune că suntem religioşi şi de a ne afirma ca apostolii unei religii mai sfinte ca toate celelalte. Să propagăm religia Republicii, care va forma inima cetăţenilor şi va cultiva adevărurile republicane.”23
JIRAH DEWEY BUCK (1838-1916; Mare Maestru de grad 33 în Ritul Scoţian, Jurisdicţia de Nord, membru al Lojilor Avon Lodge, Hanselmann Commandery şi Wilsinning Chapter, teozof şi homeopat) scrie în una dintre cărţile sale dedicate francmasoneriei:
„În Biserica timpurie, la fel ca şi în Doctrina secretă nu a existat un singur Hristos pentru întreaga lume, ci un Hristos potenţial în fiecare om. Teologii au făcut mai întâi un fetiş din divinitatea impersonală omniprezentă; după care l-au smuls pe Hristos din inimile tuturor oamenilor pentru a-l deifica pe Iisus şi a avea astfel un Dumnezeuom doar al lor.”24
„îndepărtaţi cătuşele teologice de pe religia lui Iisus, aşa cum a propovăduit-o El, precum şi esenienii şi gnosticii din primele secole, iar ea devine masonerie. Masoneria în toată puritatea ei, derivată din vechea cabală iudaică,
23 Oswald Wirth extrait du Livre de lApprenti. Albert Lantoine: „Franc-Masoneria… singura religie demnă de oameni. Ea constă în a construi o Republică universală şi democratică a cărei regină va fi Raţiunea”, în R. Comănescu şi E. Dobrescu, Franc-Masoneria. O nouă viziune… I, 223 s.n.
24 J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 129 s.n.
22
ca parte a marii religii universale a înţelepciunii din Antichitatea cea mai îndepărtată simbolizează perfect Fraternitatea absolută a omului în toate timpurile şi epocile. A creştina masoneria sau a o reduce la limitele sectare ale unui crez înseamnă nu doar a o minimaliza şi deprecia, […] ar duce în final la disoluţie.”25
„Este perfect clar că viaţa hristică şi puterea care au făcut ca Iisus să fie numit Hristos şi învăţător […] sunt aceeaşi viaţă revelată şi realizată prin iniţierea în Marile misterii ale Antichităţii.”26
„Religia lui Iisus a fost în toate privinţele cea a misteriilor, a fost aceeaşi veche religie a înţelepciunii […]. Cu timpul, învăţăturile etice ale lui Iisus au fost înlocuite de clericalism şi sacerdotalism [;..]”27
JEAN MARQUES-RIVIERE (1903-2000; fost membru al Lojii Theba aflată sub obedienţa Marii Loji a Franţei) afirmă despre credinţa francmasonilor:
„Putem spune chiar că legendarul Hiram28 este Hristosul timpurilor biblice; Iisus este Hiram al timpurilor moderne. Pentru noi, victima aceasta nu e Dumnezeul intolerant al preoţilor, în numele căruia au fost comise atâtea atrocităţi.”29
25 J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 140 s.n.
26 J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 103 s.n.
27 J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 202 s.n.
28 Personaj din Biblie pe care masonii îl consideră arhitectul principal al Templului lui Solomon. A fost asasinat de trei calfe fiindcă doreau să-i afle tainele meşteşugului său. Pentru mai multe detalii, vezi infra 105-6.
29 Jean Marques-Riviere, Ritualurile secrete ale Francmasoneriei conform arhivelor Marelui Orient şi ale Marii Loje a Franţei, trad. Ilie Iliescu, prefaţă şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021), 187 s.n.
23
Marele Arhitect al Masoneriei este sinonim cu zeul Pan, spune cel mai important scriitor francmason din secolul XX, MANLY P. HALL (1901-1990)30, prolific istoric al religiilor. Mare Maestru în grad 33 al Ritului Scoţian:
„Masoneria a ajuns în Africa de Nord şi în Asia, propagându-se din continentul pierdut al lui Atlantis, însă nu sub numele pe care îl are în prezent, ci sub cel al venerării Focului şi Soarelui.
Misterele antice nu au încetat să existe când creştinismul a devenit cea mai puternică religie din întreaga lume.
Marele Pan nu a murit!
Francmasoneria este dovada supravieţuirii sale.
Misterele precreştine au luat simbolismul noii credinţe şi s-au perpetuat prin emblemele şi alegoriile sale. Acestea conţineau aceleaşi adevăruri care fuseseră în posesia înţelepţilor încă de la începutul lumii. Prin urmare nu există nici o explicaţie adevărată a simbolurilor creştine, cu excepţia celor care sunt ascunse în filosofia păgână.
Fără cheile misterioase care aparţin Ilierofanţilor din Egipt şi Persia, şi a celor din culturile brahmanice, porţile înţelepciunii nu pot fi deschise.”31
30 În revista oficială a Ritului Scoţian Antic şi Acceptat citim că Manly P. hall „a fost adesea numit cel mai mare filosof al masoneriei. […] Lumea este un loc mult mai bun datorită lui Manly Palmer hall, iar noi am devenit oameni mai buni deoarece i-am cunoscut persoana şi opera”, The Scottish Rite Journal (Washington, DC: The Supreme Council 33 AASR, SJ, noiembrie 1990), 22.
31 Manly P. hall, învăţăturile magice complete ale tuturor timpurilor II, trad. Mihaela Andronic (Iaşi: Editura Esoteris, 2005), 99-100 s.n. Titlul principal al lucrării tradus corect în română este învăţăturile secrete din toate veacurile. Cititorul român nu trebuie să fie descurajat sau amăgit de traducerea comercială a titlului în limba română; lucrarea în sine este deosebit de valoroasă pentru a înţelege simbolistica masonică şi a celorlalte religii de mistere. În prezent este cea mai citită carte din Biblioteca Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, Jurisdicţia de Sud a Statelor Unite (cf. https://scottishrite.orgscottish-rite-myths-and-factsmost-requested-book; ultima accesare: 10 ianuarie 2024). Am consultat, de asemenea, ediţia în engleză The Secret Teachings of All Ages. An Encyclopedic Outline of Masonic, Hermetic, Qabbalistic and Rosicrucian Symbolical Philosophy, Being An interpretation of the Secret Teachings concealed within the Rituals, Allegories, and Mysteries of All Ages, Pacific Publishing Studio, 2011 (nu conţine imaginile primelor ediţii).
24
„Adevăratul mason nu este legat de vreun crez. El înţelege prin divina luminare a lojei sale că, în calitate de mason, religia sa trebuie să fie universală: Hristos, Buddha sau Mahomed, numele lor nu are importanţă, deoarece el recunoaşte doar lumina, nu purtătorul ei. Masonul se roagă în fiecare sanctuar, se închină în faţa fiecărui altar, fie că este în templu, moschee sau catedrală, cuprinzând cu înţelegerea sa adevărată unitatea întregului adevăr spiritual.”32
Rene Guenon (1886-1951, mason şi cercetător al riturilor de iniţiere, membru al Lojii Thebah din cadrul Marii Loji a Franţei; a întemeiat Loja La Grande Triade) ne asigură că Marele Arhitect al francmasoneriei nu are nimic de-a face cu Dumnezeul „religiilor antropomorfe” sau al „creştinilor exoterici”, adică Dumnezeul propovăduit de Biserică, Dumnezeu
32 Manly P. Hall, The Lost Keys of Freemasonry: The Legend of Hiram Ab iff [Înţelesurile/Cheile pierdute ale Francmasoneriei: Legenda lui Hiram Abiff], cuvânt înainte de Reynold E. Blight, ilustraţii de J. Augustus Knapp (Mineola, New York: Dover Publications, Inc., 1923, ed. a IV-a rev. din 1931, retipărită în 2009), 57.
25
Cuvântul care a luat trup de om din iubire faţă de omenire, pentru a o răscumpăra de… dumnezeul religiilor de mistere, de dumnezeul francmasoneriei:
„Marele Arhitect al Universului constituie doar un simbol iniţiatic […] Vrem să spunem că acest concept nu trebuie să aibă nimic în comun cu Dumnezeul religiilor antropomorfice […] Da, Marele Arhitect nu este identic cu Demiurgul, este ceva în plus, ba chiar infinit mai mult, căci reprezintă o concepţie mult mai elevată; el trasează planul ideal care va fi pus în acţiune. […]
Tocmai această colectivitate a fiinţelor individuale, înţeleasă în ansamblul ei, îl constituie în realitate pe Demiurg, artizan sau lucrător al Universului. Această concepţie a Demiurgului […] corespunde, în Cabală, lui Adam Protoplastes (primul formator), în timp ce Marele Arhitect este identic cu Adam Cadmon, adică cu Omul Universal.
Faptul este suficient pentru a marca profunda diferenţă care există între Marele Arhitect al Masoneriei, pe de o parte, şi, pe de altă parte, între zeii diferitelor religii, care nu sunt decât diverse aspecte ale Demiurgului. Este de aceea greşit ca […] îl identifică pe Dumnezeul antropomorfic al creştinilor exoterici cu Yehova, adică cu Ilierograma Marelui Arhitect al Universului […].”33
„în Ritualul Scoţian […] există legenda lui Iisus; povestea naşterii Lui este chiar aceea din Talmud: Iisus era
33 Rene Guenon, Francmasonerie şi companionaj. Studii şi articole, trad. Gabriel Avram, introducere de Gelu Voican-Voiculescu, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021), 104-6.
26
fiul unui soldat, Iosif Pandera, care a sedus-o pe fiica unei văduve pe nume Mirzam, a cărei ocupaţie era aranjarea părului la femei. Această legendă […] o găsim consemnată în marea culegere ebraică, Talmudul. Cum o regăsim în ritualul celui de-al treizeci şi treilea grad al Ritului Scoţian?… Trebuie că aceşti creatori să fi fost cabalişti experţi în scrierile talmudice; aici e locul să subliniem influenţa extraordinară, profundă, puţin cunoscută de altfel, pe care aceşti talmudişti şi cabalişti au exercitat-o asupra întregii Masonerii. Acest Rit pe care ei l-au întemeiat este impregnat… de caracteristici iudaice de necontestat: cuvinte de trecere, cuvinte sacre, legende, simbolism. Se observă cum influenţa ebraică se face simţită încă din sec. XVII în mediile hermetiste din Londra şi contribuie, în parte, la apariţia Masoneriei speculative din secolul al XVIII-lea. Această influenţă se prelungeşte şi se amplifică la adăpostul gradelor scoţiene care reiau lupta împotriva creştinătăţii tradiţionale… Această influenţă va crea R.S.A.A. În America, Ritul Martinist şi Ritul Misraim în Franţa, iar în secolul al XIX-lea va favoriza răspândirea idealurilor masonice atât de asemănătoare cu ale lor.”34
Să remarcăm gravitatea acestei observaţii. Aşadar, Ritul Scoţian Antic şi Acceptat a îmbrăţişat scrierea din Talmud cunoscută sub numele de Sefer Toledot Yeshu (Cartea vieţiiistoriei lui Iisus), în care Hristos este zugrăvit ca fiul bastard al unui soldat roman şi al unei femei evreice de moravuri uşoare. Detaliile ulterioare ale vieţii Sale în viziunea talmudiştilor
34 J. Marques-Riviere, Ritualurile secrete ale Francmasoneriei conform arhivelor Marelui Orient şi ale Marii Loje a Franţei, 257 s.n.
27
sunt atât de scabroase şi hulitoare încât nu le vom prezenta aici.35 Remarcăm influenţa masivă a unor izvoare necreştine asupra unora dintre cele mai importante loji francmasonice din lume.36
„Prin iluminare şi persuasiune, ei [masonii] se străduiesc să reformeze o naţiune sau o biserică. […] iar un monarh invidios din cadrul Bisericii sau al statului se va opune în mod natural difuzării unor doctrine care tind către eliberarea şi iluminarea oamenilor. […] A creştina masoneria sau a o reduce la limitele sectare ale unui crez înseamnă nu doar a o minimaliza şi deprecia, ci ar avea drept rezultat inevitabil […] disoluţie.” J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei, 137,140.
35 Pentru detalii despre modul în care Mântuitorul Iisus Hristos este zugrăvit în Talmud vezi Peter Schafer, Jesus în the Talmud (Princeton: Princeton University Press, 2007).
36 „Tradiţia primară a revelaţiei unice a fost păstrată sub numele de Cabala de preoţia lui Israel. Doctrina cabalistică, ce a fost şi dogma magilor şi a lui Hermes, este cuprinsă în Sepher Yetsairah, Sohar şi Talmud”, A. Pike, Morals and Dogma, 597 s.n. Vezi şi mărturiile despre practicarea gematriei şi nolikariomdui pe care le oferă faimosul scriitor Jonathan Swift şi Sir A.M. Ramsay, în cartea cercetătoarei Marscha Keith Schuchard (una dintre autorităţile ştiinţifice pe subiectul francmasonerie şi tradiţiile ezoterice), Restoring the Temple of Vision: Cabalistic Freemasonry and Stuart culture (Leiden: Brill, 2002), 791-2. Pentru influenţa masivă a tradiţiilor necreştine şi magice vrăjitoreşti asupra francmasoneriei, sugerăm, de asemenea, volumul de studii The Rosicrucian Enlighment Revisited, editor Ralph White (New York: LindisfameSteiner Books, 1999).
28
2. „Francmasoneria este mai veche decât toate religiile.” Apologetica modernă a francmasoneriei, deşi îmbrăcată în limbajul istoricilor moderni ai religiei despre arhetipuri şi simboluri, este fundamentată pe o viziune păgână despre iniţiere şi luminare.
„[Francmasonii] i-au avut pe templieri ca model, pe rozacrucieni ca părinţi şi pe ioaniţi ca strămoşi. Dogma lor este cea a lui Zoroastru şi a lui Hermes […]; ei sunt continuatorii Şcolii din Alexandria, moştenitoarea tuturor iniţierilor antice; sunt depozitarii secretelor Apocalipsei şi ale Zoharului.”37
„În simbolismul său, care reprezintă esenţa acestei doctrine, vom observa că francmasoneria este mai veche decât toate religiile care există. Aceasta are simbolurile şi doctrinele care au fost insuflate de Zarathustra. […] în sfârşit am înţeles că măreţia francmasoneriei stă în toate aceste simboluri, iar simbolismul său reprezintă sufletul francmasoneriei.”38
„Zoroastru, Hermes, Pitagora, Platon şi Aristotel […] continuă să trăiască în templele mistice ale francmasoneriei prin cuvintele şi simbolurile lor. Candidatul care trece prin ritualurile de iniţiere se simte de parcă ar sta faţă în faţă cu aceşti Ilierofanţi luminaţi din trecut.”39
37 Eliphas Levi, Istoria magiei, cu o prezentare explicită a ritualurilor şi a misterelor sale, trad. Lucian Pricop (Bucureşti: Editura Cartex, 2017), 338 s.n. Eliphas Levi (1810-1875) a fost francmason, onorat cu Gradul Sublim de Maestru pe data de 21 august 1861.
38 M.P. hall, învăţăturile magice complete ale tuturor timpurilor III, 99-100 s.n.
39 M.P. hall, învăţăturile magice complete ale tuturor timpurilor II, 100 s.n.
29
3. „Masoneria este o religie mondială care nu se subordonează niciunui crez.” Ea este superioară creştinismului şi implicit Bisericii, fiindcă deţine un tezaur de cunoştinţe luminătoare mai bogat:
„Pe scurt, masoneria ne oferă, în formă dramatică şi cu ajutorul unui ceremonial dramatic, o filozofie a vieţii spirituale a omului şi o schiţă a procesului de regenerare. […] această filozofie nu este doar compatibilă cu doctrina oricărui sistem religios predat în afara Ordinului, dar ea explică, elucidează şi defineşte mai bine doctrinele comune oricărui sistem religios din lume, fie el din trecut sau din prezent, fie el creştin sau necreştin.”40
„Creştinismul ne-a învăţat doctrina fraternităţii, dar a respins-o pe cea a egalităţii politice, prin încetăţenirea ideii de supunere în faţa Cezarului şi a autorităţilor legale. Masoneria a fost primul tribun al egalităţii. (…) Masoneria a adăugat-o şi a revendicat pentru oameni întreita moştenire: libertate egalitate fraternitate.”41
„Ce altă instituţie se află angajată atât de mult pe calea adevărului decât masoneria? Ea a adoptat doctrina primordială, l-a proclamat pe Marele Arhitect al Universului, pe care îl venerează prin omagii epurate de orice cult sau superstiţii…”42
„Francmasoneria actuală este incontestabil societatea care a moştenit cele mai nobile tradiţii. […] Masoneria
40 W.L. Wilmshurst, Masoneria şi înţelesul ei tainic, trad. Ilie Iliescu, prefaţă şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2018), 42.
41 A. Pike, Morala şi dogma, 129.
42 Jean Marie Ragon, Masonerie ocultă şi iniţiere hermetică, trad. Gabriel Avram (Bucureşti: Editura Herald, 2013), 15.
30
caută, în totala sa independenţă, Lumina care eliberează de orice sclavie.”43
„Masoneria îşi derivă geniul, inspiraţia, simbolismul şi tradiţiile din filosofia aceasta, aşa cum este ea expusă în misterii.
Masoneria nu este numai o ştiinţă universală, ci şi o religie mondială, care nu se subordonează niciunui crez
Provenită din Cabala şi preluând exprimările sau simbolurile iudaice sau creştine, ea distinge în ele adevăruri universale, pe care le recunoaşte în celelalte religii. Multe grade au fost creştinate doar pentru a pieri, cum se va întâmpla cu fiecare grad, dacă este subordonat unor crezuri înguste şi redus la o percepţie bigotă […]. Este Iisus mai puţin Hristos, deoarece Krishna a fost numit Bunul păstor? Sau deoarece Hristul mexican [?] a fost crucificat între doi tâlhari? Sau fiindcă Hiram a stat trei zile într-un mormânt înainte să reînvie?”44
Pentru lojile francmasoneriei, Dumnezeul Personal nu contează, fiindcă noţiunea de Dumnezeu este relativă:
„Deşi în trecut masonii erau obligaţi să practice religia ţării sau naţiunii de unde erau, oricare ar fi fost ea, acum predomină părerea că e mai indicat să se practice acea religie cu care toţi oamenii s-au pus de acord şi să-şi păstreze propriile opinii pentru ei. […] Astfel, masoneria devine un centru de uniune şi mijlocul prin care prietenia adevărată apare între persoane care altfel ar fi fost despărţite pe veci.”45
43 O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor ei, 302.
44 J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 117 s.n.
45 îndatoririle unui francmason. Extrase din străvechile înregistrări ale lojilor de dincolo de mări şi ale celor din Anglia, Scoţia şi Irlanda; pentru uzul lojilor din Londra, în I.G. Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei, 384. Documentul, deosebit de important, este cunoscut şi sub numele de Cartea constituţiilor şi este citat în 1723 de Marea Lojă a Angliei, cf. Albert G. Mackey, Istoria francmasoneriei, trad. Monica Medeleanu, cuvânt de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2017), 198 s.n.
31
„Nicio credinţă nu este demnă de dispreţ, căci niciuna nu este falsă în mod absolut. […] Spiritul de Toleranţă, virtute esenţială a adevăratului francmason.”46
Manualul Ucenicului, lucrare normativă de uz intern editată de Marea Lojă Naţională din România (Masoneria Universală) ne spune următoarele despre religie şi „Dumnezeu” Marele Arhitect al Universului menţionat în landmarkurile masonice:
„[…] atunci când un Mason, indiferent de religia sau confesiunea sa, face referire la Marele Arhitect al Universului, el înţelege prin aceasta ideea (structurală) de Dumnezeu Unic, ce în manifestarea specifică a religiei denominaţiunii sale este Dumnezeu Allah Iahve ş.a.m.d.”47
Masoneria consideră că toate religiile sunt depozitare ale Adevărului Unic, spus doar în modalităţi diferite, specifice fiecărui fel de-a fi, inerent acestora… Masonii sunt uniţi cu cei virtuoşi aparţinând oricărei religii…”48
„[…] noi aparţinând, în calitatea noastră de Masoni, acelei religii universale…”49
46 O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor ei, 389 s.n.
47 Ovidiu Galeş (Mare Orator al Marii Loje Naţionale din România), Cristian Gherasim (Mare Inspector General al Marii Loji Naţionale din România), Manualul Ucenicului, (I.G.M.A.A.U. Masoneria Universală. Marea Lojă Naţională din România) A.L. 6009, Ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, 559 s.n.
48 O. Galeş, C. Gherasim (MLNR), Manualul Ucenicului, 561 s.n.
49 O. Galeş, C. Gherasim (MLNR), Manualul Ucenicului, 339.
32
Să ne reamintim de observaţia Sfântului Apostol Iacov: „Tu crezi că unul este Dumnezeu? Bine faci; dar şi demonii cred şi se cutremură” (Iacov 2,19).50
JOSEPH FORT NEWTON (1880-1950; iniţiat în Gradul Trei, în 1902, în Friendship Lodge Nr. 7, Illinois, ulterior sub obedienţa Lojii Mt. Hermon Lodge Nr. 263, Iowa; Mare Capelan al Marii Loji din Iowa între 1911 şi 1913 şi Mare Preot al Marelui Convent al Cavalerilor Templieri, Texas; a fost membru al Lojii Nr. 51):
„Şi în cele mai vechi timpuri unele [rânduieli de organizare a breslelor masonice] au scăpat de influenţa Bisericii. […] Aceste manuscrise nu au cedat teologiei Bisericii şi invocaţiile lor ne reamintesc mai mult de Dumnezeul lui Isaia decât de hotărârile Conciliului de la Niceea.”51
„Unitatea spiritului e mai bună decât uniformitatea de opinie şi că dincolo de marea şi simpla religie la care toţi oamenii consimt52, nicio dogmă nu valorează cât de puţin.”53
50 La Iov 1, 6 citim că şi satana s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-I implicit autoritatea, alături de îngerii buni. În Evanghelie vedem în nenumărate locuri că demonii recunosc atotputerea lui Dumnezeu şi se tem de El.
51 Joeph Fort Newton, Constructorii. O cercetare a istoriei şi filosofiei Masoneriei, trad. Mariana Buruiană, cuvânt-înainte şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2020), 176, respectiv n.l, s.n.
52 Referire la prevederea principalei Constituţii francmasonice amintită mai sus ca să nu [mai] fie impusă în nicio lojă religia vreunui membru. Decreştinarea breslelor de constructori„masonice” a început din secolul al XVI-lea, deloc întâmplător cu apariţia rozicrucienilor şi Reforma protestantă. Noua masonerie avea să fie cunoscută cu numele de „masonerie speculativă”.
53 Joeph Fort Newton, Constructorii, 179 s.n.
33
Din afirmaţiile Marilor Maeştri francmasoni reiese că dogmele Bisericii sunt fie depăşite, fie incomplete. Să citim cuvintele unui sfânt din secolul XX despre dogmele milenare ale creştinismului şi importanţa lor pentru mântuire:
„Dogmele credinţei şi dogmele bunei-vieţuiri sunt poruncile lui Dumnezeu. Dogmele credinţei sunt ca izvoarele. […] Dacă izvoarele sunt curate, şi râurile sunt curate; dacă izvoarele sunt sfinte, şi râurile sunt sfinte; dacă izvoarele sunt dumnezeieşti, şi râurile sunt dumnezeieşti. Cum ne este credinţa, aşa ne este şi purtarea; cum credem, aşa ne şi purtăm. Întreaga viaţă a omului este alcătuită din credinţă şi din purtare.
Dacă izvoarele credinţei sunt tulburi, şi râurile sunt tulburi. Aşa sunt izvoarele şi aşa sunt râurile vieţii multor, a foarte multor oameni din vremile noastre. Chiar şi cei ce s-au spălat îndată după naştere în preacuratul izvor al lui Hristos au tulburat izvorul de lacrimi al Botezului cu felurite scurgeri murdare şi otrăvitoare din spiţeria filosofiei moderne şi, dintr-un astfel de izvor tulbure a plecat un râu tulbure. Izvor noroios, râu noroios; aşa sunt dogmele tulburi ale credinţei şi dogmele tulburi ale purtării.
Omul a început să creadă mai mult în om decât în Dumnezeu, a început să se poarte mai mult după poruncile oamenilor decât după poruncile lui Dumnezeu.”54
54 Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniţei, trad. Ionuţ şi Sladjana Gurgu (Bucureşti: Editura Predania, 2009), 194-5 s.n.
34
4. Dar de ce afirmă masonii că francmasoneria este mai veche decât Scriptura aşa cum o avem în ziua de astăzi? Fiindcă francmasoneria reprezintă continuarea misterelor păgâne, iar în scrierile şi ritualurile sale profeţii biblici şi Mântuitorul Iisus Hristos nu sunt decât tipuri ale marilor iniţiaţi ai misterelor păgâne.
Gnoza masonică este superioară Bisericii şi învăţăturii creştine:
JEAN-MARIE RAGON (1781-1862; iniţiat în francmasonerie în 1804, la Bruges. Ulterior a devenit membru al Marelui Orient al Franţei, al Ritului Misraim şi al Ordinului Templului. A înfiinţat şi condus celebra Lojă pariziană Les Vrais Amis, devenită apoi Loja Les Trinosophes, fiind considerat de contemporanii săi cel mai învăţat francmason al secolului al XIX-lea), citează un document din epocă, privind iniţierea în gradele masoneriei, intitulat Maestrul decorat în trei grade:
„întrebare: Care este originea masoneriei?
Răspuns: Inteligenţa umană, evoluând, a dat naştere unei mulţimi de lucruri bune şi rele […]; înţelepţii au fost nevoiţi să se adune în mare taină pentru a-i înălţa un cult fidel acestei zeităţi proscrise pe pământ. Astfel a luat naştere Iniţierea sau cultul alegoric, pe malurile Gangelui, ale Nilului, în Grecia şi în Italia. Moise, crescut în creuzetul înţelepciunii egiptene, a modificat cultul şi l-a încredinţat evreilor; cruciaţii şi pelerinii l-au adus în Europa.
întrebare: Ce dovezi ne oferi în favoarea acestei îndelungate tradiţii?
Răspuns: Similitudinea care există în toate religiile şi legendele: Vinayunyen al indienilor, Osiris al egiptenilor,
35
Adonis, Hercule şi Bacchus ai grecilor; Attis al frigienilor, evreul Hiram şi Hristos nu sunt decât acelaşi personaj alegoric.”55
JEAN-PAUL DUBREUIL, apologet mason (1838):
„Iniţierea masonică este un efect şi un rezultat al celei profesate odinioară de egipteni, evrei şi creştini.”56
WALTER LESLIE WILMSHURST (1867-1929), Mare Maestru în Loja Huddersfield Lodge Nr. 290. În 1927 a întemeiat Loja The Lodge of Living Stories Nr. 4957 în Leeds (Anglia), axată pe aprofundarea simbolurilor ezoterice ale francmasoneriei; în 1929 este numit Mare Director Adjunct de Ceremonii al Marii Loji Unite a Angliei (UGLE, una dintre principalele loji masonice din lume, al cărei Mare Maestru este Ducele de Kent)57:
„[…] sistemele Misteriilor au dat întotdeauna exemple care să-i informeze […] pe cei pregătiţi să facă această încercare, împreună cu sacrificiul necesar. Pentru a-i îndemna la realizarea acestei sarcini, Colegiile de Iniţiere au fost de acord să prezinte ca model o persoană evoluată spiritual care a urmat aceeaşi cale şi care a ieşit biruitoare din această încercare. […] în Egipt, modelul ales a fost Osiris […] în Grecia, modelul a fost Bachus, care a fost făcut bucăţi
55 Jean-Marie Ragon, Ortodoxie masonică: istorie, rituri, doctrine, trad. Gabriel Avram, cuvânt înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, ediţia a II-a, 2017), 336.
56 Jean-Paul Dubreil, Istoria Francmasonilor, trad. Gabriel Doru Avram, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021), 37.
57 Informaţii disponibile pe siteul Marii Loji din Ohio: https://www.freemason.comwalter-leslie-wilmshurst (ultima accesare: 10 decembrie 2023).,
36
de Titani; Baldur în Scandinavia şi Mithra în Europa grecoromană au fost modele similare. În Masonerie, modelul este Hiram Abif.”58
Citate despre acest subiect din alţi autori masoni deja menţionaţi:
„Sectele gnostice, arabii, alchimiştii, rozicrucienii şi francmasonii formează lanţul vestic de transmitere a ştiinţelor oculte.”59
„Ştiinţa ocultă a magilor din Antichitate a fost ascunsă sub umbrele misteriilor antice: a fost dezvăluită imperfect sau mai degrabă desfigurată de gnostici: poate fi ghicită printre obscurităţile care învăluie ipoteticele crime ale templierilor; şi se găseşte învăluită în enigme, care par impenetrabile, în Riturile celei mai înalte Masonerii.”60
„De la începutul muncii spiritului pentru a construi templul unităţii, Hiram a fost ucis de nenumărate ori şi readus la viaţă de fiecare dată.
Este Adonis cel ucis de mistreţ, este Osiris asasinat de Typhon. Moise abandonat în cavernele din Mont-Nebo, este Iisus condamnat la moarte de către Caiafa, Iuda şi Pilat.
Adevăraţii masoni sunt, aşadar, cei care continuă să-şi dorească să construiască templul, urmând planul lui Hiram. […] Noi înşine credem în învierea lui Hiram! […]
58 W.L. Wilmshurst, Masoneria şi înţelesul ei tainic, 155.
59 M.P. hall, învăţăturile magice complete ale tuturor timpurilor n, 191 s.n.
60 A. Pike, Morals and Dogma, 594-5.
37
Masoneria este Gnoza, iar falşii gnostici i-au condamnat pe cei veritabili. […]”61
„Dar Adonis (Tamuz, Dumuzi sau Eşmun) este ucis în fiecare an […] Oraşul Byblos era axat pe acest cult din care s-a inspirat Paştele creştin. Reînvierea zeului atrăgea numeroşi pelerini…”62
„Moise a adus din Egipt mitul morţii şi învierii lui Osiris şi acest mit, uşor modificat, s-a perpetuat până în vremea lui David. Din raţiuni patriotice, regele Solomon a transferat scena de desfăşurare a dramei la Ierusalim, dându-i ca temă centrală templul pe care tocmai îl construise. […] Rămânem la părerea că, la origine, Masoneria a ajuns la evrei prin Egipt şi că asupra ei s-a exercitat mai târziu influenţa cultului lui Tammuz practicat de popoarele învecinate.”63
„[Despre al douăzeci şi doilea grad masonic Securea sau Mare Prinţ de Liban] Această învăţătură are drept emblemă securea, căci numai securea Gnosticismului, retezând rădăcinile intoleranţei, ipocriziei, superstiţiei, egoismului şi lenei, permite razelor Adevărului să ajungă la spiritul uman…”64
61 E. Levi, Istoria magiei, 343 s.n.
62 O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, 366 s.n.
63 C.W. Leadbeater, Faţa nevăzută a Masoneriei. Dezvăluirea simbolurilor ascunse din ritualurile şi ceremoniile iniţiatice, trad. Victoria Comnea şi Dan Dumbrăveanu, studiu introductiv de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2022), 212-3. Charles Webster Leadbeater (1854-1934) a fost teozof, francmason şi administrator al Lojii Universal Co-Masonic Order of Australia.
64 J. Marques-Riviere, Ritualurile secrete ale Francmasoneriei, 206 s.n.
38
„Gnoza a spus ilustrul Frate Albert Pike reprezintă esenţa şi măduva francmasoneriei. Ceea ce trebuie să înţelegem aici prin Gnoză este Cunoaşterea tradiţională care constituie baza comună a tuturor iniţierilor, prin intermediul căreia s-au transmis toate doctrinele şi simbolurile, încă din Antichitate şi până în zilele noastre, prin intermediul tuturor fraternităţilor secrete, al cărui lanţ lung nu a fost niciodată întrerupt.”65
„Iniţierea masonică are drept scop iluminarea oamenilor. […] Gnoza, care simbolizează în Masonerie litera G66
65 R. Guenon, Francmasonerie şi companionaj, 83.
66 în pofida opiniei populare că litera G din cadrul emblemei masonice ar reprezenta prescurtarea cuvântului COD. Vezi şi opinia Marelui Maestru Oscar Wirth: „Gnoza nu se cunoaşte decât prin meditaţia personală asupra numeroaselor simboluri care solicită spiritul în a desluşi sensul lor ascuns. […] Dacă ştim să prindem semnificaţia cea mai profundă, spiritul nostru va fi iluminat de cea mai clară înţelegere. Atunci, cuprinzând Gnoza, ne va fi permis să afirmăm că am ajuns la cunoaşterea literei G” (Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, 209, s.aut.).
Ioan Petru Culianu spune, influenţat de istoricii Gilles Quispel şi Hans Jonas, următoarele despre originea gnosticismului: „Gnosticismul este intim legat de disperarea naţională a evreilor sub ocupaţie romană, a cărei cea mai radicală consecinţă de ordin religios o reprezintă. […] De vreme ce realitatea istorică demonstrase că Dumnezeul evreilor fusese învins, câţiva dintre evreii cei mai ortodocşi au putut deduce că Dumnezeul lor îi minţise. Dar, pentru a salva ideea însăşi a unei transcendenţe calificate pozitiv, ei l-au transformat pe Dumnezeul din Vechiul Testament într-un creator trufaş al acestei lumi, rău şi ignorând existenţa unei Plenitudini divine aflat dincolo de el însuşi. […] Ceea ce. a fost uneori numit antisemitism gnostic nu este în realitate decât o tentativă nihilistă de a prezerva intactă demnitatea religiei iudaice. Ioan Petru Culianu, Cult, magie, erezii, trad. Maria-Magdalena Anghelescu şi Dan Petrescu (Iaşi: Editura Polirom, 2003), 144-5. Vezi de acelaşi autor, Gnosticism şi gândire modernă: Hans Jonas, trad. M.M. Anghelescu şi Şerban Anghelescu (Iaşi: Editura Polirom, 2006), în special 110 şi 116-21.
39
a Stelei Strălucitoare67, se aplică simultan programului de căutare intelectuală şi de antrenament moral în toate cele trei grade, Ucenic, Calfă şi Maestru. […] Nu trebuie să uităm faptul că iniţierea masonică se raportează la Marea Artă, la Arta Sacerdotală şi Regală a vechilor iniţiaţi.”68
„Masoneria învaţă doctrinele esenţiale ale vechii credinţe originare, care stau la baza şi sunt fundamentul tuturor religiilor şi le-a păstrat în puritatea lor. Nu există în istorie niciun fapt mai uşor şi mai complet demonstrabil decât existenţa Doctrinei secrete în toate epocile şi la toate popoarele. […] Cărţile sacre ale tuturor religiilor, inclusiv cele ale evreilor şi ale creştinilor, nu au fost şi nu sunt altceva decât parabole şi alegorii ale adevăratei Doctrine secrete, transmise pentru masele ignorante şi superstiţioase. Toate comentariile la aceste cărţi sacre indiferent că sunt cărţile lui Moise, Psalmii şi profeţii iudaismului, evangheliile gnostice sau cele ale creştinilor sau cărţile sacre ale Orientului: Vedele, Puranele sau Upanişadele fie adânceau […], fie (dacă erau scrise de iniţiaţi) introduceau schimbări semnificative […] Se poate demonstra cu uşurinţă că Doctrina secretă a venit iniţial din Orientul îndepărtat şi este religia înţelepciunii originare. Cele mai vechi mărturii ale sale se găsesc acum în India şi Tibet. […]
Idealul Bisericii şi al Statului, motivaţia ierarhiilor ecleziastice şi politice, a fost dintotdeauna să-i guverneze pe oameni, chipurile, spre binele lor. Doctrina secretă îl învaţă pe om să se autoguverneze. […] Altarele masoneriei au fost dintotdeauna farurile libertăţii, iar loja,
67 Este vorba de steaua Sirius, adevăratul Soare al religiilor de mistere, astru cu conotaţie spirituală malefică simbolizat şi de pentagramă, element cheie în religiile luciferice ale Antichităţii.
68 R. Guenon, Francmasonerie şi companionaj, 83-5 s.n.
40
o cetate a refugiului, un sanctuar al cunoaşterii şi protecţiei fraţilor călători de toate naţiile şi limbile. Având ca model sanctuarele misteriilor antice, întemeiate pe principiul fraternităţii universale şi absolute a omului, acestea au ţinut aprinsă torţa libertăţii.”69
WILLIAM HUTCHINSON (1732-1814; personalitate legendară a francmasoneriei moderne, a fost iniţiat pe data de 4 iunie 1770 devenind Maestru Venerabil al Lojii Barnard Castle Lodge of Concord. A fost, totodată, Maestru Fondator al Lojii Nr. 461 în Raby. A fost numit „părintele simbolismului masonic”70. Marele Maestru A.G. Mackey spune că „dintre toţi scriitorii masoni din secolul al XVIII-lea, Hutchinson a fost, fără îndoială, cel mai învăţat”71.)
„Masonii aşa cum sunt ei astăzi nu au fost niciodată un corp de arhitecţi […] Ne întemeiem judecata despre natura profesiei noastre pe ceremoniilele noastre şi sperăm că toţi masonii vor fi convinşi că acestea nu au nicio legătură cu construcţiile şi arhitectura, ci sunt simbolice şi implică dogme morale, spirituale şi religioase.”72
GEORGE H. STEINMETZ (francmason, prefaţator al operei lui Albert Pike, Morala şi dogma):
69 J.D. Buck, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 121-2, 187-8 s.n.
70 https:en.wikipedia.orgwikiWilliamHutchinson(topographer) (ultima accesare: 14 noiembrie 2023).
71 A.G. Mackey, Istoria francmasoneriei, 187.
72 [Fratele] William Hutchinson, Spiritul masoneriei, prel. XIII, p. 131, în A.G. Mackey, Istoria francmasoneriei, 188 s.n.
41
„Francmasoneria este întruchiparea vechilor Misterii ale Egiptului; […] am redescoperit o parte din vechea învăţătură şi am dat deoparte vălul alegoriei de pe marele Adevăr al universului.”73
„Indiferent de originea Lojii moderne sau de numele francmasoni, putem, după eliberarea de simbolismul adaptărilor moderne, să descoperim în francmasonerie trăsăturile esenţiale ale învăţăturilor vechilor Misterii ale Egiptului.”74
Marele Maestru Albert Pike ne învaţă, insuflat de duhul lui Nimrod:
„Masoneria, ca succesoare a Misteriilor, continuă să păstreze vechea metodă de predare a învăţăturii.”75
„Masoneria, asemeni tuturor religiilor şi Misteriilor, asemeni hermetismului şi alchimiei, îşi ascunde secretele faţă de oameni cu excepţia adepţilor, înţelepţilor şi celor Aleşi. Din acest motiv recurge la explicaţii eronate şi la interpretări greşite ale simbolurilor ei, căutând să-i ducă în eroare pe cei lipsiţi de virtuţi să ascundă şi să îndepărteze de ei Adevărul pe care ea îl numeşte Lumină. […] Aşa se explică de ce fiecare epocă a avut religia cea mai potrivită puterii ei de înţelegere.”76
73 George H. Steinmetz, înţelesul ascuns al Masoneriei. O interpretare spirituală a lucrării ezoterice a lojii masonice; o analiză a simbolurilor celor trei grade descrise de Albert Pike (prelegeri), trad. Ilie Iliescu, în A. Pike, Morala şi dogma, 95 s.n.
74 G.H. Steinmetz, înţelesul ascuns al Masoneriei, 92 s.n.
■ 75 A. Pike, Morala şi dogma, 128.
76 A. Pike, Morala şi dogma, 237 s.n.
42
M.P. hall ne reaminteşte:
„Sanctum sanctorum al francmasoneriei este decorat cu bijuteriile gnostice care datează din Antichitate; inelul său ritualic conţine cuvintele inspirate ale înţelepţilor. […]
Francmasoneria este o universitate care află în toată lumea şi care îi învaţă artele şi ştiinţele sufletului pe toţi cei care doresc să o asculte. […]
Piedestalele sale sunt inscripţionate cu diverse adevăruri din toate timpurile, iar cei care înţeleg profunzimea scară a acestei ştiinţe sunt iniţiaţi în misterele francmasoneriei. Aceste mistere zac ascunse în tainele care sunt căutate de oameni de la începutul omenirii.
Puterea filozofică a francmasoneriei zace în simbolurile sale, iar moştenirea sa nepreţuită a fost dobândită din şcolile misterelor din Antichitate.”77
Nu dorim să lăsăm impresia că nu recunoaştem importanţa culturii antice, rolul său formator pentru paideia creştină, însă toleranţa maeştrilor francmasoni faţă de învăţăturile şi ritualurile păgâne ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru creştinul francmason. Fără îndoială că „în păgânism există sclipiri ale adevărului, aşa cum există oxigen dizolvat în apă. Dar, dacă un scafandru îşi va închipui că este peşte şi va încerca să respire acel aer, va muri. […] Moartea sufletului nu este însă atât de vizibilă. În mod asemănător, ocultiştii universal-religioşi, toleranţi şi deschişi poartă în trupurile lor suflete în stare de agonie şi dezagregare, otrăvite de energiile cosmice, dar încearcă să-i convingă pe creştini că, de
77 M.P. hall, învăţăturile magice complete ale tuturor timpurilor II, 99 s.n. Francmasoneria a fost dintotdeauna un mijloc de a crea legături financiare şi politice între membri.” William J. Hamblin şi David Rolph Seely, Templul lui Solomon, mit şi istorie, trad. Carmen Ion (Bucureşti: Editura RAO, 2007), 177 s.n.
43
fapt, ei, creştinii, sunt cei care suferă de intoleranţă. […] Prorocii biblici, iar mai târziu şi creştinii considerau că lumea duhovnicească s-a divizat şi de aceea prietenia cu duhurile păgâne echivalează cu ostilitatea faţă de Dumnezeu.
Se prea poate ca unele imagini, ritualuri şi mistere păgâne să nu fi fost chiar aşa de rele luate ca atare; se prea poate ca nu întregul conţinut al apusei vieţi religioase păgâne să trebuiască a fi pus pe seama sugestiilor lui satan. Dar din momentul apariţiei Luminii, atunci când s-a ivit posibilitatea ca omul să se adreseze direct lui Dumnezeu, cum să mai rămâi în lumea echivocurilor păgâne?”78
„Astrologia, ermetismul, neoplatonismul, Cabala iudaică, francmasoneria, alchimia, rosacrucianismul şi magia, toate impregnate cu o spoială de creştinism, au pus bazele ezoterismului modern timpuriu. Învăţaţii susţineau că reînvie idei şi practici antice pierdute, dar în fapt dezvoltau unele complet noi. […]
78 Diac. Andrei Kuraev, Daruri şi anateme. Ce a adus creştinismul lumii, trad. Nina Nicolaevna (Bucureşti: Editura Sophia, 2003), 239-41.
44
5. Scopul francmasoneriei
„[…] scopul real al Masoneriei moderne nu este cel social şi caritabil, căruia i se acordă o atenţie atât de mare, ci acela de a grăbi evoluţia spirituală a celor care aspiră să-şi perfecţioneze propria lor natură şi s-o transforme într-o calitate divină. […] Dar ce anume ne lipseşte? Ce anume s-a pierdut?, şi răspunsul este Tainele adevărate ale unui Maestru Mason, adevărata noastră cunoaştere de Sine, realizarea potenţialităţilor noastre divine79
„[…] Templul, pe care masonii îşi propuneau să-l construiască, reprezenta societatea umană ideală, devenită perfectă datorită eforturilor intelectuale şi morale ale individualităţilor. Francmasoneria nu pretindea că poate realiza, într-o formă supranaturală, Vârsta de aur şi domnia lui Dumnezeu pe pământ; ea afirma, dimpotrivă, că oamenii nu trebuie să conteze decât pe ei înşişi, pentru că sunt Pietrele chemate să se cioplească pentru a se adapta la edificiul viu care se clădeşte sub direcţia Marelui Arhitect al Universului.
Maestrul constructor suprem, în care masonii se bucură să-l recunoască pe Dumnezeul diferitelor religii, se distinge în realitate de toate entităţile teologice.”80 „[misiunea] pentru creştini [este] realizarea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Masonii urmăresc acelaşi ideal atunci când îşi dedică viaţa construcţiei şi definitivării Templului fraternităţii universale.”81
79 W.L. Wilmshurst, Masoneria şi înţelesul ei tainic, 60 s.n.
80 O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, 327 s.aut.
81 O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, 356.
45
„Hiram, Agentul Universal, ar putea fi tradus ca Vita, puterea care construieşte şi desfăşoară pentru eternitate corpurile omului. Folosirea şi abuzul de energie este nota cheie a legendei masonice; de fapt, este cheia tuturor lucrurilor din Natură. Hiram, ca energie triplă, una ca sursă, dar întreită ca aspect, poate fi numit aproximativ eter, acel element ipotetic necunoscut care poartă impulsurile zeilor prin sistemul nervos macrocosmic al Infinitului…
Rezolvarea misterului eterului sau, dacă preferaţi, puteţi să-l numiţi spaţiu vibrant este marea sarcină a masoneriei. Acest eter, ca ipotetică realitate intermediară, aduce energie celor trei corpuri de gândire, emoţie şi acţiune, aşa cum Chiram82, cel unul după fiinţă, devine trei după înfăţişare mental, emoţional şi vital.”83
„Scopul alegoric al Masoneriei este reconstrucţia templului lui Solomon; scopul real este reconstituirea unităţii sociale prin alianţa dintre virtute şi credinţă şi restabilirea ierarhiei, urmând ştiinţa şi virtutea cu iniţierea şi probele pentru grade.”84
În literatura masonică, Templul lui Dumnezeu este considerat reflectarea lumii nevăzute guvernate de Marele Arhitect, iar ridicarea lui pe pământ este o sintagmă prin care se exprimă dorinţa unirii tuturor oamenilor sub acelaşi set de principii, îmbrăţişând o singură credinţă.85
82 Personaj din scrierea Tabula Smaragdina, atribuită lui Hermes Trismegistul, pe care M.P. hall îl identifică cu Hiram.
83 M.P. Hall, The Lost Keys of Freemasonry, 76 s.n.
84 E. Levi, Istoria magiei, 339 s.n.
85 Masonul Jerome Touzalain (Mare Maestru al Marii Loji a Europei şi Mediteranei, GLEM, Obedience Masonnique Reguliere): „Construirea Templului le va permite anumitor masoni să regăsească o ordine originară, cea dinaintea căderii din Paradis, când eram una cu Dumnezeu creatorul; pentru alţi masoni, reprezintă o replică a echilibrului cosmosului, înţeles drept mărturie a exprimării voinţei divine… şi, în sfârşit, pentru alţii Templul este ordinea lumii sociale, construită pe baza raţiunii şi a valorilor morale de către oameni eliberaţi de superstiţiile lor”, în Emmanuel Pierrat (apologet francmason membru al Marelui Orient al Franţei, mai exact în Loja Respectueuse Loge de Montmorency Luxembourg, şi fondator al think tank-ului promasonic Franc-maşonnerie Societe), Secretele francmasoneriei, trad. Răzvan Ventura (Bucureşti: Editura Orizonturi, 2021), 21-2 s.n. Vezi şi Antoine Faivre, Căi de acces la esoterismul occidental, trad. Ion Doru Brana (Bucureşti: Editura Nemira, 2007), în special capitolul „Templul lui Solomon în teozofia masonică, în secolul al XVHI-lea”, 183-203. „Instrucţiunile acestui Rit [Capitolul din Clermont] spun că în Templul din Ierusalim s-au regăsit principiile Artei Regale (alchimice). Masoneria scoţiană hermetizantă pare să fi luat naştere cu Capitolul din Clermont, primul, poate, care a realizat combinarea acestor trei teme care sunt Cavaleria, Templul lui Solomon şi alchimia” (235).
46
În toate izvoarele, actele şi lucrările francmasoneriei abundă cuvintele: „credinţă”, „dreptate”, „morală” şi mai ales sintagma „Dumnezeu Marele Arhitect al Universului”. Însă despre care credinţă poate fi vorba? Cine este Marele Arhitect al Universului pe care îl mărturisesc masonii?86 Cu siguranţă nu Dumnezeul Cel viu şi adevărat Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacob, Care L-a dat pe Unicul Său Fiu Iisus Hristos pentru mântuirea lumii. Căci, de exemplu, cum ar putea mărturisi acelaşi Dumnezeu musulmanii, hinduiştii şi creştinii? Cei dintâi nu cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, iar hinduiştii cred într-un panteon uriaş de zeităţi. Noi, creştinii, ştim însă că „dumnezeii neamurilor sunt demoni” (Ps. 5,5).
86 Unele organizaţii francmasonice, precum Marele Orient Francez, au eliminat menţionarea Marelui Arhitect din constituţiile lor, pentru a sublinia anticlericalismul care le animă existenţa. Vezi C. Jacq, Francmasoneria: istorie şi iniţiere, 224-6.
47
Aşadar, ce părtăşie are întunericul cu lumina, creştinul cu francmasoneria, societate ezoterică pentru care nu există deosebiri între religii?
Deloc surprinzător, evenimentul Turnului Babel şi personajul-cheie Nimrod, iniţiatorul acestuia, sunt privite dintr-o perspectivă pozitivă în toate documentele fondatoare ale francmasoneriei.87 „Vechii masoni care au conceput Legenda Ordinului se aliniau mai mult decât aceşti [masoni] ritualişti moderni la adevărul istoriei când atribuiau Babilonului gloria de a fi sursa ştiinţelor.”88
„Masonii din zilele noastre greşesc când numesc Babelul sau Babilonul simbolul întunericului intelectual şi presupun că acolo s-a stins pentru o vreme lumina masoneriei, ca să fie reaprinsă abia la Templul lui Solomon. […] Legenda Ordinului îşi revendică natura şi, în mod corect, îmbracă un fapt istoric în limbaj simbolic, când descrie corect Babilonul, care a fost, fără îndoială, izvorul întregii ştiinţe şi arhitecturi semitice, precum şi locul de naştere al masoneriei operative.”89
„El [Hermes Trismegistos90] le-a predat altora [ştiinţele înscrise pe cele două coloane care au supravieţuit potopului]
87 Vezi principalele izvoare ale francmasoneriei moderne: Constituţiile lui Anderson, Manuscrisul Sloane, Legenda Ordinului ş.a.m.d., în I.G. Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei şi cărţile lui Albert G. Mackey, Istoria francmasoneriei şi Legendele, miturile şi simbolurile francmasoneriei.
88 A.G. Mackey, Istoria francmasoneriei, 107.
89 A.G. Mackey, Istoria francmasoneriei, 108.
90 Personaj gnostic legendar identificat cu dualitatea elino-egipteană Hermes-Toth, căruia i s-a atribuit multitudinea de scrieri adunate sub numele de Corpus Hermeticum. Pentru traducerea în română, vezi Textele sacre ale lui Hermes Trismegistos sau în cântarea hermetică, trad. Maria Genescu, preambul de acad. prof. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici (Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 2003). Pentru o apreciere a rolului corpusului în „tradiţia ascunsă” a filosofiei şi practicilor oculte, vezi Sarane Alexandrian, Istoria filozofiei oculte, trad. Claudia Dumitru (Bucureşti: Editura Humanitas, ed. a II-a rev., 2006), în special capitolul „Marea tradiţie a gnozei”, 31-69. Documentul masonic Manuscrisul Inigo Jones (16071655?) spune că „Marele Hermes (supranumit Trismegistul, sau de trei ori mare), fiind deopotrivă rege, preot şi filozof a fost rege al Egiptului pentru Osiris”, I.G. Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei, 244.
48
pe vremea construirii Turnului din Babilon, fiind cunoscut acolo sub numele de Nimrod sau Puternic în faţa Domnului. Nimrod practica masoneria […] El făcea masoni, pe care-i recomanda nobililor ţării pentru a construi tot felul de clădiri, în vogă pe atunci, şi-i învăţa semnele şi atingerile cu ajutorul cărora se puteau distinge de restul lumii.”91
Mai mult, în izvoarele francmasoneriei, personaj negativ pare a fi însuşi Dumnezeul veterotestamentar, fiindcă a socotit demersul acelor oameni ridicarea unei clădiri măreţe drept vanitate. După logica documentelor constitutive masonice, Dumnezeu ar fi trebuit să fie uimit de realizarea lui Nimrod, de vreme ce „masoneria este egală cu geometria” (indiferent de conotaţia cuvântului „geometrie” la diferiţii interpreţi francmasoni), ştiinţa cea sfântă, iar Adam a primit în Rai „cele şapte ştiinţe liberale” pe care le-a predat urmaşilor săi care au ridicat civilizaţia abominabilă a lumii antedeluviene. Oare. informaţiile inscripţionate pe cei doi stâlpi92 meniţi a supravieţui pedepsei lui Dumnezeu de urmaşii lui Cain
91 Manuscrisul Dumfries nr. 4 (1710), în Documente constitutive, 288 s.n.
92 Vezi despre importanţa celor doi stâlpi (care se regăsesc în arhitectura fiecărui templu masonic) şi a informaţilor pe care le conţineau, în documentele întemeietoare masonice: Manuscrisul Mactiab (1722), în Documente constitutive, 317, Manuscrisul Dumfries nr. 4 (1710), în Documente constitutive, 305, Manuscrisul Dumfries nr. 4 (1710), în I.G. Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei, 288 etc. Practic, majoritatea vechilor manuscrise constitutive ale francmasoneriei sunt caracterizate de două realităţi: 1.) cele două coloane inscripţionate cu informaţii de mare valoare pentru omenire, dar care aveau să nu mai fie revelate de Dumnezeu după potop şi 2.) persoana copleşitoare a celui care a iniţiat construirea Turnului Babel, Nimrod, fondatorul „masoneriei” desigur, nu despre o tainică ştiinţă a arhitecturii este vorba în Scriptură şi întemeietorul Babilonului. Pentru Părinţii Bisericii, Nimrod este unul dintre arhetipurile Antihristului, fiindcă a vrut să ridice un templu în care el să fie adorat, în locul Celui Preaînalt.
49
erau pur şi simplu formule aritmetice sau erau cunoştinţe interzise, adică dăunătoare pentru mântuire, predate oamenilor de îngerii veghetori căzuţi? Oare despre arhitectură şi calcule matematice complicate a fost vorba la turnul Babel? S-a mâniat Dumnezeu pe niscaiva arhitecţi vanitoşi, care, chipurile, ar fi vrut să ridice o clădire care să depăşească stratosfera?
Iosif Flavius oferă o explicaţie care ne poate ajuta să înţelegem mai bine duhul care insuflă gnosticismul şi societăţile sale ezoterice:
„Oamenii, convinşi că desfătarea vieţii nu este un dar al lui Dumnezeu şi că propria fericire este numai în puterea lor, nu s-au supus [lui Dumnezeu] nici de astă dată. […]
Spre această jignire şi înfruntare a lui Dumnezeu i-a condus Nebrod [Nimrod], nepotul lui Cham, fiul lui Noe, căci el era cutezător şi avea mâini nespus de puternice. Acesta i-a convins să nu mai accepte gândul că fericirea lor vine de la Dumnezeu, ci că meritul tuturor bunurilor obţinute revine destoiniciei de care dau dovadă ei înşişi.93 Şi cum
93 O reformulare a raţiunii care se regăseşte în ispitirea lui Adam şi Eva în Rai de către diavol. Am putea spune că, după formularea din Antichităţi iudaice, Nimrod a fost primul iluminist.
50
faptele sale tindeau puţin câte puţin spre tiranie, Nebrod a socotit că poate să-i îndepărteze pe oameni de teama lor faţă de Dumnezeu dacă le va spori încrederea în propria lui putere. A ameninţat că vrea să se răzbune pe Dumnezeu, Care plănuieşte să acopere pământul cu un nou potop.94 Va clădi, aşadar, un turn atât de înalt încât apele revărsate să nu poată urca până la el, răscumpărând astfel pieirea strămoşilor săi.
Mulţimile au încuviinţat cu înflăcărare proiectele lui Nebrod, socotind supunerea faţă de Dumnezeu drept o subjugare.”95
Dacă citatele din acest studiu nu au fost convingătoare pentru a argumenta decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române că francmasoneria şi societăţile ezoterice sunt incompatibile cu calitatea de creştin, să cităm textul jurământului pe care îl depune cel ce este iniţiat în primul grad masonic. Reamintim că creştinul a primit deja o iniţiere: iniţierea în viaţa veşnică prin Botez şi Mirungere.
94 Un alt motiv luciferic, care se regăseşte în cultura cainanită ante şi postdeluviană: Dumnezeu, de fapt, vrea răul omenirii, vrea să o ţină în obscurantism şi nu-i oferă oportunitatea să se manifeste în deplina sa putere.
95 Flavius Josephus, Antichităţi iudaice I (cărţile I-X), trad. Ion Acsan, prefaţă de acad. Răzvan Theodorescu (Bucureşti: Editura Hasefer, 2000), 21-2 s.n. Vezi, de asemenea, referinţele patristice despre Nimrod din Stephen R. Hayes, „Unauthorized Biography: The Legend of Nimrod and His Tower”, în Noahs Curse: The Biblical Justification of American Slavery (Oxford: Oxford University Press, 2002), 27-30.
51
6. Jurământul masonic
„Fiindcă voi răspunde în faţa lui Dumnezeu şi a acestei companii în ziua cea mare, jur că voi îngriji şi ascunde, că nu voi divulga şi nu voi face cunoscute secretele cuvântului masonic (aici se intră în detalii: să nu le scrie pe hârtie, pergament, lemn, piatră, nisip, zăpadă etc.) sub pedeapsa de a-mi fi smulsă limba de la gât şi inima de sub omoplatul stâng, trupul fiindu-mi îngropat în mare, acolo unde se revarsă refluxul de două ori în douăzeci şi patru de ore.”96
„Persoana care urmează să primească cuvântul se va aşeza în genunchi. […] Este ameninţat că în cazul în care-şi va încălca jurământul, soarele de pe cer şi toţi cei de faţă vor asista la condamnarea sa şi se vor asigura că moare. […] Vin în faţa voastră în calitate de cel mai tânăr ucenic şi ultimul primit. Am jurat pe Dumnezeu şi pe Sfântul Ioan, pe echer, compas şi rigla gradată să-l servesc pe maestrul meu […]. În caz contrar, risc cel puţin o pedeapsă ca tăierea limbii sub bărbie şi îngroparea în refluxul mării, astfel încât nimeni nu va şti unde mi-e mormântul, se face apoi acel semn din nou (îşi trece mâna pe sub bărbie de-a lungul gâtului, ceea ce denotă că acesta urmează să-i fie tăiat dacă-şi încalcă cuvântul.”97
96 Mărturisirea masonilor numită în mod obişnuit Manuscrisul Dundee atribuit anului 1727. Transcrisă din Scots Magazine din martie 1755, XVII, 132-6, în I.G. Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei, 457 s.n.
97 Mss-ul Kevan (1714-1720), în I.G. Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei, 311-2.
52
Concluzii
„Toate cele văzute se cer după Cruce…
Iar cele inteligibile toate au trebuinţă de mormânt.”98
Decizia din 1937 a Sfântului Sinod a avut şi are unic scop binele sufletesc al creştinilor ortodocşi membri ai francmasoneriei sau al creştinilor interesaţi de păruta cunoaştere şi aşazisele taine pe care această societate ezoterică le dezvăluie „iniţiaţilor”.
Supravieţuirea francmasoneriei se bazează pe iniţiere şi jurăminte (le-am putea echivala cu Taina Botezului99), mistere (echivalentul Sfintelor Taine), dogme şi ritualuri (echivalentele învăţăturilor teologice şi slujbelor liturgice creştine). Conţinutul ritualurilor şi învăţăturilor sale, simbolurile care o caracterizează o vădesc a fi mai mult decât o societate nonreligioasă, care urmăreşte binele omenirii. Terminologia este esenţială pentru neognostici, prin urmare, limbajul folosit de francmasoni are mai multe înţelesuri: „Dumnezeu Marele Arhitect al Universului”, „binele”, „adevărul”, „libertatea” ş.a.m.d. pot să nu fie identice cu ceea ce omul obişnuit înţelege prin aceşti termeni, fiindcă, oricum, „omul obişnuit” nu poate să facă parte din francmasonerie: „Pentru a putea fi iniţiat […]
98 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Capete gnostice sau teologice I, 67, trad. pr. Dumitru Stăniloae, în Filocalia II (Bucureşti: Editura Humanitas, 1999), 150-1.
99 După cum mărturiseşte şi fostul francmason William Schnoebelen (n. 1949) în Masonry Beyond the Light (Wroclaw: Amazon Fulfillment, 1991, ediţia a XIII-a), la 219-20.
53
într-o Lojă […], un candidat trebuie să […] posede o suficientă cultură şi aptitudinile mentale necesare pentru a înţelege arta speculativă a francmasoneriei Regulare Universale şi să nu aibă defecte fizice sau mentale grave, care să-l împiedice în învăţarea şi practicarea acesteia şi a ritualurilor Gradelor Simbolice”100.
Iniţierea, „învăţarea şi practicarea” unor ritualuri, folosirea simbolurilor ezoterice în viaţa de zi cu zi, memorarea unor texte folosite precum nişte declaraţii credale pentru dobândirea unei cunoaşteri superioare sunt motive pentru care s-ar putea crede că francmasoneria este un cult.101 în acest sens nu ne miră faptul că manualul etic intern al Institutului Naţional al Magistraturii recomandă magistraţilor români să nu facă parte din organizaţii oculte precum lojile masonice sau Clubul Rotary102:
100 O. Galeş, C. Gherasim (MLNR), Manualul Ucenicului, 269-70.
101 Maeştrii masoni înşişi consideră că masoneria este o religie: „în toate şcolile Misteriilor, ca şi în toate marile religii ale lumii, atingerea obiectivului spiritual despre care tocmai am vorbit este decretat sau învăţat sub vălul unui tragic episod analog celui de-al treilea grad al nostru, şi în fiecare există un Maestru a cărui moarte aspirantul este instruit că trebuie s-o imite în propria lui persoană. În masonerie, acest prototip este Hiram Abif”, W.L. Wilmshurst, Masoneria şi înţelesul ei tainic, 57. Sau J.D. Buck: „Masoneria nu este numai o ştiinţă universală, ci şi o religie mondială, care nu se subordonează niciunui crez […]. Provenită din cabala […]”, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică, 117.
102 în documentele Securităţii se face asociere directă între activităţile membrilor lojilor francmasonice şi Cluburile Rotary, Lions, Pen şi Opera. Vezi Florian Bichir, Operaţiunea Oculta: Francmasoneria în atenţia Securităţii. Documente strict secrete (1984-1989) (Bucureşti: Editura RAO, 2019), 22, 242, 245,416, 502, 522,540.
54
„magistratul trebuie să fie conştient de modul în care activitatea sa profesională poate fi afectată de anumite comportamente, cum ar fi: […] apartenenţa la organizaţii secrete, cum ar fi organizaţiile masonice, Clubul Rotary etc. […]
O problemă mai complicată a apărut, de exemplu, în Italia în legătură cu apartenenţa la Loja Masonică P2 a unor politicieni implicaţi în cauze penale grave şi a unor membri ai Curţii Supreme. Un magistrat care face parte dintr-o organizaţie în care majoritatea membrilor sunt urmăriţi penal pentru comiterea unor acte de corupţie periclitează grav imaginea sistemului judiciar, diminuând încrederea în justiţie.
Apartenenţa la cluburile de servicii de tip Lions sau Rotary este permisă atâta vreme cât magistratul nu o trece sub tăcere. Având în vedere că nu există o interdicţie cu privire la o astfel de apartenenţă, s-ar putea crede că aceasta este neproblematică. Dar magistratul trebuie să fie extrem de atent, deoarece această apartenenţă poate să îi afecteze independenţa (şi imparţialitatea).
Există anumite îndoieli în legătură cu apartenenţa la organizaţiile masonice, deoarece este posibil ca jurământul masonic de ascultare să aibă prioritate faţă de principiul egalităţii în faţa legii. Caracterul secret al acestor organizaţii şi loialitatea din cadrul lor pot face ca această apartenenţă să fie incompatibilă cu independenţa judecătorului şi atribuţiile sale specifice”.103
103 Ion Copoeru (coordonator), Bert Maan, Iver Huitfeldt, Tron Gundersen, Ghid practic de etică profesională pentru judecători şi procurori, (Bucureşti: Institutul Naţional al Magistraturii, 2017), 24-5.
55
Să remarcăm că „există o sentinţă a Curţii de Apel Timişoara care spune că omisiunea unui magistrat sau a unui angajat al Ministerului de Interne de a menţiona în cuprinsul declaraţiilor de interese faptul că este membru în Asociaţia Marii Loje Naţionale din România este fals în declaraţii”104.
Creştinii au primit porunca propovăduirii Evangheliei lui Hristos, îndemnul de a vesti lumii că Dumnezeu Şi-a trimis Fiul pentru mântuirea noastră. Cum ar putea creştinul francmason să împlinească acest deziderat în sânul francmasoneriei, când această confrerie de loji nu doar că pune pe acelaşi plan toate religiile, aşa cum afirmă toţi autorii masoni majori, dar nici nu îngăduie discuţii pe teme religioase sau despre deosebirile dintre religii? Cel ce este iniţiat în masonerie trebuie să memoreze pasaje întregi, cuvinte cheie, texte inspirate de literatura ezoterică; este familiarizat treptat cu semnificaţia simbolurilor păgâne ce împodobesc ritualurile lojilor, într-o imitaţie a iniţierilor din vechile religii de mistere.
Dacă creştinul este chemat să se roage neîncetat fie prin dobândirea Rugăciunii lui Iisus, fie printr-o stare de permanentă trezvie pentru ca viaţa sa să devină treptat o jertfă adusă Domnului Iisus Hristos, francmasonul capătă cu totul alte automatisme de gândire şi de gestică, automatisme ce par a fi mai mult parte dintr-un proces de reeducare pentru a îmbrăţişa treptat o mentalitate şi învăţături atât de străine de duhul creştinismului, încât nu ar putea fi acceptate fără ritualurile de iniţiere şi atmosfera „mistică”.105
104 Vezi: https://www.tumulsfatului.ro20190918singurul-masonasumat-din-sibiu-colonelul-cosmin-balcu-seful-isu-sibiu-l51668 (ultima accesare: 26 decembrie 2023).
105 Manualul Ucenicului (MLNR) prevede chiar cum trebuie francmasonul să stea pe scaun „în timpul Ţinutei”, vezi O. Galeş, C. Gherasim (MLNR), Manualul Ucenicului, 329, cu desenul adiacent.
56
Concluziile hotărârii sinodale şi studiul aferent al Înaltpreasfinţitului Nicolae pot fi rezumate în întrebarea: Oare poate creştinul francmason să facă ascultare sinceră faţă de Biserică, în general, şi faţă de duhovnicul său, în special?
Cum poate să-L urmeze pe Hristos şi cum se poate smeri cu adevărat un creştin francmason, dacă:
urmăreşte împlinirea idealurilor de dreptate, egalitate, libertate şi fraternitate în afara Bisericii, într-o societate în care Scriptura în pofida jurământului formal de la iniţierea în prima treaptă este pusă pe aceeaşi treaptă cu Coranul, Talmudul, Cabala, scrierile lui Hermes Trismegistos, iar Liturghia şi Sfintele Taine sunt doar o oglindire a misterelor păgâne ale Antichităţii?
doreşte iniţierea într-o societate ezoterică ce îi făgăduieşte dezvăluirea unei aşa-zise tradiţii ancestrale şi a unei înţelepciuni care nu este disponibilă niciunui alt om decât celor din francmasonerie, adică unui club de oameni aleşi?
Ce iniţiere mai profundă poate fi cea pe care noi, creştinii, o primim la Botez, la Mirungere, la împărtăşirea cu Sfintele Taine ale lui Hristos? Ce legătură există între smerenia Crucii şi religiile de mistere, simbolismul păgân şi elitismul? Ca să-l parafrazăm pe Tertulian, ce au în comun Golgota cu Babilonul şi Egiptul, a căror înţelepciune şi „mistere” francmasoneria şi le revendică, aşa cum citim în literatura masonică?
Ce asemănare există între Evanghelia lui Hristos şi scrierile Maeştrilor masoni care promovează ghematria, Cabala, Talmudul, literatura hermetică şi gnostică şi divinaţia simbolurilor masonice? Ce asemănare poate fi între chemarea la iubirea smerită pe care o inspiră Filocalia cu deşarta şi păruta înţelepciune a marilor autori gnostici francmasoni? Masonii contemporani spun că scopul masoneriei este „de a face oamenii
57
buni să devină şi mai buni”106, dar cum ar putea creştinul sincer să creadă că învăţătura Bisericii nu este suficientă pentru însuşirea unei conduite morale adecvate în societate? Concluzia firească este că acel creştin care crede că organizaţiile francmasonice îi pot oferi un imbold suplimentar spre autocunoaştere şi îl pot face un om mai bun, nu este un fiu în Duh şi Adevăr al Bisericii. Filantropia, comuniunea fraternă, dorinţa de a fi un om mai bun în Hristos sunt trăsături apostolice disponibile oricărui creştin care doreşte să şi le improprieze. Dacă creştinul francmason nu caută să dobândească virtuţile în Biserică, nu este aceasta, cumva, un indiciu al necredinţei şi apostaziei sale neconştientizate?
în lumina deciziilor Sfântului Sinod, ce reacţie pastorală poate avea un părinte duhovnic, dacă la spovedanie creştinul îi spune că este francmason?
Creştinul francmason trebuie, într-un final, să decidă ce urmăreşte prin lucrările pe care le săvârşeşte în viaţa sa: să se bucure de moştenirea unui „nume nou” într-„un cer şi un pământ nou” (Apoc. 2, 17; 3,12; 21,1) sau să locuiască în Noua AtlantidăNoul Babilon. Judecate după crucea lui Hristos, nu după sigiliul lui Solomon, cele două tărâmuri nu sunt compatibile.
DRAGOŞ DÂSCĂ
106 Thomas W. Jackson, Perspective masonice. Gândurile unui Mare secretar, trad. Liviu Treistaru (Bucureşti: Editura Ares, 2018), 107. Sau: „Francmasoneria nu se implică direct în transformarea societăţii, ci ea îşi propune transformarea indivizilor […]. Pe scurt, ea îşi propune să aducă în rândurile ei oameni buni pentru a le oferi posibilitatea de a deveni şi mai buni prin studiu şi efort individual într-un mediu fraternal”, Cătălin Turliuc, Mircea Munteanu, Alexandru Rufanda, Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Moldova istorică, vol. 1 (Iaşi: Editura Junimea, 2022), 15.
58
II. DOCUMENTE SINODALE
II.1. Studiu asupra francmasoneriei întocmit de IPS MITROPOLIT DR. NICOLAE AL ARDEALULUI şi votat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în şedinţa sa din 11 martie 1937.
Ce este francmasoneria?
„Francmasoneria este o societate secretă, răspândită azi în lumea întreagă, pretinzând a avea un scop filosofic şi umanitar.”1
Nu vom începe prin a da o definiţie completă a francmasoneriei, ci vom arăta pe rând originile, organizaţia şi diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfârşit într-o definiţie.
1. Începuturile francmasoneriei
începuturile francmasoneriei reprezintă un subiect de interminabile discuţii. În forma de astăzi ea există din 1717, când patru loji engleze s-au întrunit la Londra şi au format Marea Lojă a Angliei.2
Publicat în revista Biserica Ortodoxă Română, an LV (1937), 3-4, Martie-Aprilie. Am respectat forma iniţială a aparatului critic şi, pentru uniformizare, notele de editor urmează normele din studiul IPS Nicolae. Sublinierile cu bold ne aparţin, [n. ed.]
1 Leon de Poncins, La dictature des Puissances Occuites: La FrancMasonnerie, Paris, 1934, p. 5.
2 Ibidem, p. 64 [sublinierea lojilor în original; n. ed.].
61
în 1723, Anderson întocmi Constituţiile acestei organizaţii pe baza Constituţiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari rămăseseră cu timpul numai cu numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.) Constituţiile lui Anderson sunt legea fundamentală a francmasoneriei.3
2. Organizarea francmasoneriei
Membrii francmasoneriei sunt împărţiţi în grade oculte. Membrii dintr-un grad nu ştiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelaşi grad cu ei. Ştiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numărului gradelor, precum şi al altor caracteristici rituale, francmasoneria se împarte în diferite rituri.
Astfel, există francmasonerie ioanită sau albastră. Membrii acesteia sunt împărţiţi numai în trei grade: ucenic, calfă şi maestru.4 Apoi este ritul scoţian sau roşu şi cuprinde aşazisele grade înalte, 30 la număr, iar şi mai sus de acestea sunt gradele invizibile De obicei însă francmasoneria ioanită nu există decât ca treaptă inferioară, supusă celei scoţiene. Gradele înalte şi cele invizibile sunt cele care conduc din umbră
2 Pentru textul complet al Constituţiilor lui Anderson, vezi Ioan Gabriel Dalea, Documente constitutive ale Francmasoneriei. Old Charges, Constituţii, Catehisme, Minute, Discursuri, Bule papale, Editura Arcana, Timişoara, ed. a Ii-a rev., 2023, pp. 350-424. [n. ed.]
3 Engelbert Huber, Freimaurerei, pp. 56-58. [Freimaurerei; Die Weltmacht hinter den Kulissen, Union Deutsche Verlagsgesellschaft, Stuttgart Berlin Leipzig, 1934; Huber a publicat iniţial o broşură dedicată acestui subiect: Freimaurerei und Marxismus, Hermann Seyring-Verlag, 1932; n. ed.].
4 Huber, op. cit., p. 63.
5 Despre „gradele invizibile” sau „Superiorii Necunoscuţi” vorbeşte şi francmasonul şi teozoful Rene Guenon (1886-1951), citându-l pe Copin-Albancelli [fost francmason]: „pentru [Superiorii Necunoscuţi] francmasoneria nu reprezintă decât instrumentul, sau, mai bine spus un instrument printre multe altele. Superiori de sugestiile cărora ascultă francmasonii şi care sunt preluate inconştient de majoritatea adepţilor. […]
Poate că în aceasta constă pericolul cel mai grav dacă Superiorii Necunoscuţi ştiu, după cum e de presupus, să modifice această mentalitate colectivă care se numeşte opinia publică; o modificare de acest gen s-a produs în cursul secolului al XVIII-lea şi a dus la Revoluţia franceză, iar când aceasta a izbucnit, Superiorii Necunoscuţi nu au mai avut nevoie să intervină, căci acţiunea agenţilor lor subalterni era deja suficientă”. Rene Guenon, Francmasonerie şi companionaj. Studii şi articole, trad. Gabriel Avram, Cuvânt înainte de Vasile Zecheru, Introducere de Gelu Voican Voiculescu, Editura Herald, Bucureşti, 2021, pp. 199, 205. Subiectul „Superiorii Necunoscuţi” transpare în întreaga istorie modernă a francmasoneriei, după cum reiese şi din lămuririle lui Joseph de Maistre la întrebările care circulau pe acest subiect în secolul al XVIII-lea, în apologia sa Memoriu adresat ducelui Ferdinand de Brunswick-Limebourg, mare-maestru al Masoneriei Scoţiene de strictă respectare, cu ocazia Conventului de la Wilhemsbad (1782), în Joseph de Maistre, Istorie şi masonerie, trad. Beatrice Stanciu, antologie şi prefaţă de Daniel Vighi, Editura Amarcord, Bucureşti, 1995, pp. 37-8 s.n. M.P. hall, marele autor francmason contemporan cu Guenon, scrie: „Francmasoneria este o fraternitate în cadrul unei fraternităţi o organizaţie cu o faţadă externă tăinuind o frăţie restrânsă a celor aleşi […]. Trebuie precizată clar existenţa acestor ordine separate dar totuşi interdependente, cel vizibil şi cel invizibil. Societatea vizibilă este o camaraderie strălucită a oamenilor liberi şi acceptaţi, uniţi pentru a sluji idealurile morale, educaţionale, fraterne, patriotice şi umanitare. Societatea invizibilă este o fraternitate secretă şi preastrălucită a cărei membri sunt dedicaţi slujirii unui misterios arcanum arcanorum [taina tainelor]. În fiecare generaţie doar puţini oameni sunt acceptaţi în sanctuarul tainic al Craftuluioperei”, Manly P. Hall, Lectures on Ancient Philosophy, Philosophical Research Society, Inc., Los Angeles, 1984, p. 433. [n. ed.]
62
toată vasta organizaţie a francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pământesc. În vârful piramidei stă Patriarhul sau „împăratul neîncoronat al lumii.”5
5 Ibidem, p. 95.
63
Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selecţie de sus; cei din gradele superioare ridică pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurământ înfricoşător şi printr-o iniţiere. Prin jurământ, cel ce intră în gradul nou se obligă să păstreze secretul faţă de tot ce va vedea şi va cunoaşte în acest grad. Prin iniţiere i se comunică taine din învăţătura şi misiunea francmasoneriei, necunoscute de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave.6 Iată jurământul prestat de ucenicul francmasoneriei ioanite:
„Jur înaintea Marelui Arhitect al pământului că nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi şi indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de călcare a jurământului primesc să mi se taie beregata, să mi se scoată ochii, să mi se găurească pieptul, să mi se smulgă inima, să mi se scoată măruntaiele din trup, să se ardă, să se prefacă în cenuşă şi să se arunce în fundul mării sau să se împrăştie în cele patru vânturi pe faţa pământului.”7
Alături de această organizaţie, ocultă chiar pentru membri, există una administrativă, dar secretă pentru profani. Francmasoneria lucrează în ateliere. Atelierele în care lucrează primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecărei loji se află un venerabil cu rol de preşedinte ajutat de mai mulţi demnitari. Toţi sunt aleşi pe un an de către membrii lojii.
6 Dr. N.C. Paulescu, Ce este Francmasoneria?, în Buletinul Anti-IudeoMasonic, [Bucureşti,] 1930, pp. 67-71.
7 Huber, op. cit., p. 64. [Despre textul jurământului la iniţierea în masonerie, vezi Prefaţa, p. 52, şi studiul înaltpreasfinţitului Irineu, p. 112; n. ed.]
64
3. Francmasoneria şi evreii
Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în francmasonerie. Toate gradele înalte şi invizibile au fost create şi sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacome, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii francmasoneriei gradelor superioare din Franţa şi America au fost toţi evrei.8 în Ungaria, majoritatea francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. „Biserica israelită e aliatul nostru firesc, ea ne sprijină şi o mulţime de iudei sunt în rândurile noastre”, se spune în revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62.9 în Germania, lojile dependente de Marea Lojă din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. În Turcia, conducătorii francmasoneriei erau, pe la 1909, evrei. Tot aşa în Italia, şeful francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria franceză a fost condusă în trecut de evreii Cremieux” şi Gambetta. În Anglia, dintre cei vreo 300.000 de francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.10
În lojile Marelui Orient din România, care e o filială a Marelui Orient din Franţa, evreii se află în majoritate de 90 la sută.11 în lojile Marii Loji Naţionale Române, ce se pretinde naţională,
Vezi datele din „Freemasonry”, în Encyclopaedia Judaica VII, editori Fred Skolnik şi Michael Berenbaum, Editura Thomson Gale Macmillan Reference şi Keter Publishing House, Ierusalim, New York:, ed. a II-a rev., 2007, p. 229. [n. ed.]
8 Ibidem.
9 Cf. Dr. Pr. Wichtl, Weltfreimaurerei, Weltrevolution, Weltrepublik, Ed. a II-a, Munchen, 1928, p. 54.
10 „Adolphe Cremieux nu doar că a fost francmason din tinereţe, dar în 1869 a devenit Marele Maestru al Marii Loji a Ritului Scoţian din Paris”; vezi „Freemasonry”, în Encyclopaedia Judaica VII, p. 228. [n. ed.]
10 Ibidem, p. 53 sq.
11 Dr. N.C. Paulescu, Buletinul Anti-iudeo-Masonic, 1930, pp. 199-202.
65
se găsesc de asemenea evrei, deşi într-un număr mai mic. Dar deşi Marea Lojă Naţională Română se prezintă cu masca celui mai pur românism şi afectează duşmănie faţă de Marele Orient din România, […], totuşi ea are legături ascunse cu Marele Orient şi cu celelalte organizaţii francmasonice mondiale, toate fiind înglobate într-un sistem unitar.12 De altfel Marea Lojă Naţională Română e întemeiată prin dl. I. Pangal, de către francmasoneria Rusiei sovietice.13
Conducerea întregei francmasonerii de către evrei se realizează prin mijlocirea ordinului francmason pur evreiesc Benai Berith. Lojile acestui ordin, împrăştiate în toată lumea sunt conduse de un comitet executiv din Chicago. Membrii acestor loji, exclusiv evrei, sunt cei mai mulţi şi membrii ai lojilor francmasonice în care intră şi creştinii. Ei mijlocesc astfel sugestiile şi poruncile comitetului evreiesc de la Chicago lojilor celorlalte francmasonerii.14
Se pot aduce nenumărate mărturisiri din lagărul francmasonic […] despre caracterul iudaic al francmasoneriei. Alegem numai vreo două. Rabinul Dr. Isaac M. Wise, un conducător de vază al evreilor, declară: „Francmasoneria este o organizaţie iudaică, a cărei istorie, misiune, semne şi interpretări sunt de la un capăt la altul iudaice, cu excepţia numelui unui singur grad şi a unor cuvinte din formula jurământului”15. […] Dr. G. Karpeles spune: „Ideea francmasoneriei a izvorât cu necesitate internă din iudaism. Ca întemeietor al ei e considerat
12 Vezi un document în facsimil, emanat din partea lojilor şi publicat în Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 91.
13 Documentul în facsimil e publicat în Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 131. [Despre legătura dintre liderii bolşevici şi francmasonerie, vezi infra, pp. 74-75; n. ed.]
14 Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 131. [Despre Bnai Brith, vezi şi infra, p. 78; n. ed.]
15 The Israelite, 3 aprilie 1855, după Huber, op. cit., p. 148.
66
Solomon, care a văzut cea mai înaltă înflorire a lui Israel. Cuvinte[le] şi semne[le] sunt în cea mai mare parte luate din limba ebraică”16. În revista francmasonică Symbolisms, iulie 1928 se spune: „Misiunea cea mai importantă a francmasoneriei este să glorifice rasa iudaică care a păstrat nealterat conţinutul dumnezeiesc al cunoaşterii. Apoi ea trebue să sprijinească rasa iudaică, pentru a şterge graniţele naţionale”17.
4. Ceremoniile francmasonice
Ceremoniile francmasonice încă dovedesc preponderenţa spiritului iudaic în francmasonerie. Nu vom intra aici în amănuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au un caracter simbolic şi aproape toate obiectele şi noţiunile care sunt uzitate în aceste ceremonii au numiri ebraice. Întreg complexul ceremoniilor stă într-o referinţă mai depărtată sau mai apropiată de misterul central al francmasoneriei care este moartea şi învierea lui Hiram arhitectul templului lui Solomon, identificat simbolic cu un zeu născut din Isis, adică din natură. Legenda lui Hiram e luată din Talmud. Participanţii la ceremoniile francmasonice repetă prin gesturile şi cuvintele lor, simbolic, omorârea şi învierea lui Hiram, întocmai ca în misterele sincretiste precreştine. Avem de-a face deci cu un fel de cult misteriaco-cabalistic. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Grecia se exprimă, în actul de condamnare a francmasoneriei din 1933, asupra acestui punct astfel:
„Francmasoneria nu este numai o simplă reuniune filantropică sau şcoală filosofică, ci alcătuieşte un sistem mistagogic,
16 Festschrift des Bne-Brith-Ordens, 1902, după Huber, op. cit., p. 151.
17 Ibidem.
67
care reaminteşte de vechile religii sau culte misteriaco-păgâne, din care îşi trage obârşia, alcătuind o urmare şi o reînviere a lor… Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede, de altfel, şi din cele ce au loc şi se săvârşesc în timpul iniţierilor. căci, după cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor şi a morţii zeului misteriac şi prin reluarea aceasta mimică a dramei acesteia, cel ce se iniţia murea dimpreună cu patronul religiei misteriace care întotdeauna era o persoană mitică simbolizând soarele sau natura, care murea iarna şi reînvia primăvara -, tot aşa şi în iniţierea celui de al treilea grad al francmasoneriei.
Într-adevăr, treapta aceasta a iniţierii alcătuieşte o expunere dramatică a morţii protectorului masoneriei, Hiram, şi un fel de reluare dramatică a morţii acestuia în care, cel ce urmează a fi iniţiat suferă dimpreună cu el, fiind rănit în aceleaşi organe şi în aceleaşi locuri ale corpului ca şi Hiram… Astfel, francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacă cu totul diferită, separată şi străină de religia creştină… Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoaşterii căsătoriei sau căsătoria francmasonă, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”18
18 Revista Apostolul din 1 aprilie 1934. O descriere pe larg a ceremoniei de iniţiere a gradului de maestru face francmasonul Oswald Wirth, Le livre du Mnître, Paris, ed. a V-a, pp. 67-84. [Vezi traducerea în română a cărţii citate de IPS Nicolae, Le livre du Maître (Cartea gradului de Maestru), în Oswald Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi. Filosofia,! obiectul, metodele şi mijloacele sale, trad. Victor-Viorel Agapiescu, ediţie îngrijită de Horia Nestorescu-Bălceşti, cuvânt înainte de Vasile Zecheru, i
Editura Herald, Bucureşti, 2021, la pp. 290-448 (bibliografia originală inclusă); n. ed.)
68
5. Francmasoneria şi creştinismul
Francmasoneria se prezintă, aşadar, ca o cvasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate, ea nu admite o fiinţă personală la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni. Ea preconizează un panteism naturalist: Hiram simbolizează forţa universală care îşi ia temporal măşti individuale, prezentându-se sub formă de persoane trecătoare.
„Masonul ştie că personalitatea sa nu e nimic şi se dezinteresează de ea. El urcă până la principiul interior al iniţiativei, pe care-l bănuieşte, fără a-l putea cunoaşte exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasă: acesta este eul transcendent, identic poate în toate existenţele care cugetă.”
Aşa-zisele persoane omeneşti sunt rolurile pe care le joacă trecător unul şi acelaşi actor.
„Un actor misterios deţine rolul personalităţii noastre. Cine este artistul care nu se arată în scenă, ci rămâne travestit şi mascat?… Este o energie consacrată Marii Opere, forţă indestructibilă ca orice altă forţă. Această energie este independentă de instrumentul prin care se manifestă printre noi. Ea se transformă fără a se stinge… Cine lucrează
„întrebare: Ce dovezi ne oferi în favoarea acestei îndelungate tradiţii? Răspuns: Similitudinea care există în toate religiile şi legendele: Vinayunyen al indienilor, Osiris al egiptenilor, Adonis, Hercule şi Bacchus ai grecilor; Attis al frigienilor, evreul Hiram şi Hristos nu sunt decât acelaşi personaj alegoric. […] Iniţerea sau cultul alegoric [a luat naştere] pe malurile Gangelui, ale Nilului, în Grecia şi Italia. Moise, crescut în creuzetul înţelepciunii egiptene […], l-a încredinţat evreilor”, J.-M. Ragon, Ortodoxie masonică: istorie, rituri, doctrine, p. 336 s.n. [n. ed.]
69
deci în noi, dacă nu forţa care animă pe predecesorii noştri? Hiram, care învie, este o realitate. Să ştim să medităm şi să înţelegem. Că indivizii dispar, puţin importă, dacă energia care lucra în ei subzistă. Să ne dezinteresăm deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individuală. Personalitatea noastră se va stinge şi, dacă mai târziu, evocatorii noştri şi-ar închipui că intră în relaţie cu noi, ei n-ar constitui o fantomă decât adunând noţiunile ce şi le-ar putea face despre noi.”19
„Individul este produsul tranzitoriu şi repetat al unei cauze permanent constructive. În ce priveşte pe Marele Arhitect al Universului, trebuie să notăm că această expresie nu intenţionează să impună o credinţă. Să ne păzim deci a ceda acelei leni a spiritului care confundă pe Marele Arhitect al iniţierilor cu Dumnezeul credincioşilor.”20
Francmasoneria este raţionalistă. Ea îi îndeamnă pe membrii săi să supună totul cugetării raţionale ca filtru suprem pentru tot ce au să admită.21 Iată ce zice un alt francmason:
19 Oswald Wirth, op. cit., pp. 106,108,112,116.
20 Ibidem, pp. 120-122. [Aşadar, credinţa creştină, dogmele şi scrierile Sfinţilor Părinţi sunt nimic, dacă nu pot fi explicate raţional. „Ar trebui să ne ferim să cedăm în faţa acestei indolenţe a spiritului care îl confundă pe Marele Arhitect al Universului, din concepţia Iniţiaţilor, cu Dumnezeul Credincioşilor. Construcţia Universală este o realitate”, O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, p. 382 s.n.; n. ed.]
21 „Francmasoneria nu se făleşte că deţine un adevăr dumnezeiesc revelat, ci invită pe adepţii săi să se degajeze de eroare prin propriile lor eforturi pentru a se orienta ei înşişi, cu toată independenţa, către acea lumină a spiritului spre care aspiră inteligenţele” (Oswald Wirth, op. cit., p. 21).
70
„Nici forţa statului, nici credinţa nu sunt eterne… Atunci, ce poate regenera poporul căzut în dezordine? Nimic altceva decât stăpânirea măsurată a raţiunii… Idealul francmasoneriei constă în a construi pe nesimţite o republică universală şi democrată a cărei regină va fi raţiunea, iar Consiliul suprem, adunarea înţelepţilor. În virtutea principiului care a prezidat la naşterea francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Raţiunii, să dea o viaţă moralei creştine.”22
Din acestea rezultă şi raportul francmasoneriei faţă de creştinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a arăta atitudinea directă a francmasoneriei faţă de creştinism. Tot autorul din care am citat mai sus declară:
„Mai vedeţi mântuirea oamenilor într-o renaştere religioasă? O, vis imposibil! Bolţile sanctuarelor ale căror ruine voiţi să le reparaţi nu vor mai vedea niciodată decât un ecou slab al rugăciunilor de odinioară.
Nu mai există Dumnezeu pentru a mai învia morţii şi Acela (Hristos) ale Cărui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera că un miracol asemănător va opri coborârea Lui lentă în groapa uitării. Mai mult, ca totdeauna o credinţă laică se substituie unei credinţe supranaturale.”23
Francmasonul O. Wirth, în lucrarea citată, compară pe Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar acelaşi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoană ce dispare definitiv
22 Albert Lantoine, după Leon de Poncins, op, cit., pp. 297-298.
23 Ibidem, p. 299.
71
în alta ce apare (moartea şi învierea lui Hiram). E acelaşi mit, doar numele e altul.24 O libertate a voinţei nu admite francmasoneria. Totul în lume, chiar şi viaţa sufletească, decurge după o lege necesară neschimbabilă.
„Simbolismul masonic împinge mai departe analogia sugerând că microcosmul sau lumea mică, se construieşte ca şi macrocosmul, lumea mare.”25
Dar francmasoneria nu reprezintă o concepţie statistică, ci se mulţumeşte să existe şi ea alături de creştinism. Francmasoneria e prin excelenţă dinamică. Ceea ce cere mai mult adepţilor este acţiunea, reclădirea lumii conform principiilor ei. Astfel, francmasoneria luptă cu îndârjire să elimine din omenire concepţia opusă ei, creştinismul, şi instituţia care-l susţine, Biserica. Devizele ei sunt: separarea Bisericii de Stat, şcoala laică, căsătoria civilă, difuzarea principiilor anticreştine în masele largi. În unele state cum sunt Franţa26, Spania27, Rusia28,
„De altfel, Patima, cum este numit calvarul lui Hristos, este comparabilă cu execuţia lui Hiram. În ambele cazuri Maestrul este victima aceloraşi vicii şi revine la viaţă pentru a nu-şi abandona discipolii care au nevoie să fie conduşi în îndeplinirea misiunii lor. Aceasta este pentru creştini realizarea împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, un fel de Rai redobândit prin generalizarea virtuţilor creştinilor. Masonii urmăresc acelaşi ideal atunci când îşi dedică viaţa construcţiei şi definitivării Templului fraternităţii universale”, O. Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, p. 356 s.n. [n. ed.]
24 O. Wirth, op. cit., p. 85.
25 Ibidem, p. 120.
26 Huber, op. cit., pp. 176-180.
27 L. de Poncins, op. cit., pp. 151-152.
28 Huber, op. cit., pp. 211-216.
72
devizele acestea au fost realizate. În alte ţări se merge cu paşi repezi spre această stare. Biserica stă în faţa ofensivei puternice a unui duşman necruţător.
6. Scopul francmasoneriei
Francmasoneria îşi ţine ultimele ei scopuri în secret”. Dar, fără voia ei, se strevăd adeseori aceste scopuri, din mărturisiri masonice mai mult sau mai puţin învăluite. Regulat, francmasoneria spune că scopul ei este cercetarea adevărului şi acţiunea caritabilă.
Dar de o acţiune caritabilă francmasonică nu s-a împiedicat nimeni până acum. Şi apoi, de ce ar fi nevoie de o asociaţie clandestină şi de secrete, pentru desfăşurarea unei acţiuni caritabile?
Vezi, de exemplu, atitudinea dispreţuitoare faţă de patriotismul european şi lojile naţionaliste afişată de influentul autor şi Mare Maestru de grad 33 Albert G. Mackey, în lucrarea sa Au Enciclopedy of Freemasonry and its Kindred Sciences, vol. I, The Masonic History Company, New York şi Londra, 1914. Vorbind despre revoltele din Spania secolului al XIX-lea, Mackey salută alianţa dintre masoni şi comunişti pentru combaterea facţiunii republicane naţionaliste (p. 142). La p. 207, Mackey, Mare Maestru RSAA, apărător declarat al idealurilor de libertate, egalitate şi fraternitate, îşi exprimă oprobiul faţă de naţionalismul polonezilor şi revolta lor împotriva cotropitorului rus şi consideră partiţia Poloniei din sec. XVII şi XVIII o soluţie fericită. [n. ed.)
Vezi nota de la pp. 64-65, în special citatul din M.P. hall. „Majoritatea masonilor sunt oameni oneşti, temători de Dumnezeu, prin urmare cum de a distrus Craftul moştenirea noastră iudeo-creştină? […] Majoritatea masonilor nu înţeleg scopul Craftului. Doar celor aleşi să se alăture fraternităţii nevăzute li se permite să afle taina tainelor”, Dr. Stanley Monteith, Brotherhood of Darkness, Hearthstone Publishing, Oklahoma, 2000, p. 74 s.n. [n. ed.]
73
În realitate, când masonii explică mai larg sensul acţiunii lor caritabile, vezi că e vorba de o fericire a lumii prin scăparea de ideile ei de acum, prin aşezarea ei pe temeliile principiilor raţionaliste masone.
„Binefacerea pentru mason nu se confundă cu ceea ce s-a convenit să se numească caritate. Cedarea câtorva bucăţi de pâine, din prisos, nu-l achită de datoria sfântă ce o contractează iniţiatul faţă de umanitate. A face bine comportă un întreg program de viaţă.”
Într-o formă eufemistă, francmasonul O. Wirth29 arată, aşadar, că nu caritatea este scopul francmasoneriei.
Iar cercetarea adevărului de care vorbeşte francmasoneria trebuie înţeleasă ca o lansare a tuturor ideilor de destrămare a Statului şi a Societăţii. Toate ideile de extremă stângă ale comunismului au fost pregătite în loji şi aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticreştine, de totală emancipare a instinctelor omeneşti inferioare de sub prestigiul virtuţilor creştine. De la Marx până la Lenin şi Trotzki, toţi şefii mai de seamă ai comunismului au fost evrei şi francmasoni, sau cel puţin francmasoni.
29 O. Wirth, op. cit., p. 35.
Lenin a fost francmason de gradul 31 (Grand Inspecteur Inquisiteur Commandeur) şi membru al Lojii Art et Travail din Elveţia şi Franţa (Oleg Platonov, Coroana de spini a Rusiei: Istoria secretă a Francmasoneriei, Moscova, 2000, partea a II-a, p. 417). Împreună cu Troţki, Lenin a participat la Conferinţa Masonică Internaţională de la Copenhaga, în 1910 (Franz Weissin, Der Weg zum Sozialismus, Ludendorffs, Munchen, 1930, p. 9). V.I. Lenin a devenit francmason în timp ce era în străinătate în 1908, spune Nikolai Svitkov în cartea sa Despre francmasoneria în exilul rusesc, Paris, 1932. Potrivit lui Svitkov, cei mai importanţi francmasoni din Rusia au fost Lenin, Lev Troţki (Leiba Bronstein), Grigori Zinoviev (Gerson Radomiski), Lev Kamenev (de fapt Leiba Rosenfeld), Karl Radek
74
(Tobiah Sobelsohn), Maxim Litvinov (Meier Hennokh Wallakh), Lunacharski (primul Comisar al Poporului pentru Instrucţia Publică), Iakov Sverdlov (Yankei-Aaron Solomon), L. Martov (Yuli Zederbaum), printre alţii.]), cf. Ep. Athanasius Schneider şi Diane Montagna, Christus Vincit: Christs Triumph Over the Darkness of the Age, Angelico Press, Brooklyn, 2019, pp. 74, 84, 222, 243.
„Marele Orient al Franţei a avut o contribuţie extrem de importantă în răspândirea francmasoneriei în primul sfert de secol XX. Francmasonii ruşi erau angajaţi în mişcările care aveau ca obiectiv înlăturarea Ţarului, suprimarea lui Rasputin şi instalarea unei regenţe liberale. În 1917 idealurile masonice par să triumfe, în urma instalării guvernului provizoriu condus de către avocatul Kerenski (iniţiat în 1912), din care mai făceau parte zece miniştri francmasoni din cei unsprezece în totalitate. […] Cercetătoarea Nina Berberova constata că la fiecare remaniere ministerială, Kerenski acorda o importanţă deosebită apartenenţei candidatului la francmasonerie. […] Cert este că la începutul anului 1917 în Rusia existau peste treizeci de loji masonice, având ca membri personalităţile cele mai active ale societăţii. Unii dintre aceştia erau foarte apropiaţi de bolşevici, precum dr. Ivan Manuşkin, care l-a ascuns pe Lenin în apartamentul său, în iulie 1917. Se pare că şi Lenin ar fi fost iniţiat în Franţa în anul 1905 (Loja Uniunea din Belleville)…”, Mircea Alexandru Birt, în „Masoneria în Primul Război Mondial. Masă rotundă. Coordonator: Mircea Alexandru Birt. Participanţi: Daniel Hrenciuc, Tudor Sălăgean, Mircea Vaida-Voevod, Varga Attila”, în Mircea Alexandru Birt, Tudor Sălăgean (coord.), Francmasoni şi patrioţi. Francmasoneria, idealul naţional şi realizarea Marii Uniri, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020, pp. 210-211.
Se pare că Zinoviev, Radek şi Sverdlov au făcut parte din Bnai Brith. Cercetătorii specialişti în istoria Bnai Brith, inclusiv Schwartz-Bostunich, au confirmat această informaţie, cf. Viktor Ostreţov, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei. Eseuri istorice şi critice (Bmcrop MuTpoaHOBim OcrpeqoB, MacoHcrao, Kyabrypa u pyccKan ucropiui. McropnKO-KpnTnMecKne OMepioi), Editura Shtrikhton LLC, Moscova, 1998, pp. 722-726. Aleksander I. Galpem (Loja Marele Orient al Poporului Rus [BeawKnu BOCTOK Hapoos Poccnu] şi membru al guvernului provizoriu al francmasonului Kerenski) a confirmat că erau şi francmasoni bolşevici. Potrivit mărturiei lui Galpem,
75
Ziarul francmason Latomia scrie (iulie 1849, p. 237):
„Nu putem decât să salutăm socialismul ca pe un excelent aliat al francmasoneriei în munca de înnobilare a omenirii, în străduinţa de a promova binele omenirii. Socialismul şi masoneria împreună cu comunismul au ţâşnit din acelaşi izvor.”30
Scopul francmasoneriei stă în legătură cu soarta întregii omeniri. Francmasoneria luptă pentru o anumită direcţionare, pentru o anumită ţintă a întregii vieţi omeneşti colective şi individuale. Care este acest scop? Dintr-o mulţime de mărturisiri masonice şi din descifrarea sensului ce se desprinde din toată activitatea de până acum a francmasoneriei, rezultă că acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusă de francmasoni… O republică cu desăvârşire laică, cu o omenire îndobitocită de mizerie şi de patimile inferioare dezlănţuite.
Iată ce spune acelaşi francmason O. Wirth, în Manualul maestrului:
„Să avem curajul să ne zicem religioşi şi să ne afirmăm apostoli ai unei religii mai sfinte decât toate celelalte. Să propagăm Religia Republicii, care va forma inima cetăţenilor şi va cultiva virtuţile republicane.”31
francmasonii i-au acordat şi lui Lenin ajutor financiar pentru activitatea sa revoluţionară. Vezi mărturia sa din cartea istoricului Boris Nikolaievski, Francmasonii ruşi şi Revoluţia (Eopnc M. HiiKoaaeBCKufi, PyccKiie MacoHbi M peBoaiomui), Editura TerraChaldize Publ., Moscova, 1990, pp. 167 ş.u. Vezi şi G.M. Hamburg, „Russian intelligentsias”, în William Leatherbarrow şi Derek Offord (ed.), A History of Russian Thought, Cambridge University Press, New York, 2010, pp. 54-55. [n. ed.]
30 După Huber, op. cit., pp. 152-156 [s.n.].
31 O. Wirth, op. cit., p. 22.
76
Tema întemeierii republicii mondiale sub stăpânirea francmasoneriei a format obiectul Congresului Mondial al Francmasoneriei, din 1900, ţinut la Paris.32
Când vorbesc metaforic, francmasonii se prezintă ca zidarii care au să rezidească, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamnă, fără metafore, restabilirea dominaţiei lui Israel asupra lumii întregi.33
Numai din tendinţa francmasoneriei, după republica laică, internaţională şi extrem de democratică se explică de ce toate revoluţiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date creştinismului, principiului monarhic şi naţional, principiului autorităţii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului naţional şi a factorului creştin au desfiinţat Francmasoneria. […] în Ungaria a fost desfiinţată după prăbuşirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se că acest comunism a fost creaţia lojilor.34
32 Dr. Fr. Wichtl, op. cit., pp. 208-209.
33 Dr. V. Trifu, Interpelarea din Parlament la 5 februarie 1932.
Vezi în acest sens Gian Pio Mattogno, Masoneria şi Revoluţia franceză, trad. Florin Dumitrescu, în special postfaţa semnată de Radu Comănescu: „Masonii — ziditorii istoriei moderne”, la pp. 113-29, Editura Anastasia, Bucureşti, 1998. O părere contrară, însă fără argumente solide, găsim la Juan Carlos Castillon, în lucrarea sa promasonică Stăpânii lumii. O istorie a conspiraţiilor, trad. Mihai GruiaNovac, Editura Nemira, Bucureşti, 2007, pp. 152-153. [n. ed.]
34 Ibidem, p. 280. [înainte de perioada petrecută în Rusia, Bela Kun a fost membru în Galilei Kor (Cercul Galilei), cf. Ferenc Tibor Zsuppân, „The Early Activities of the Hungarian Communist Party, 1918-19″, The Slavonic and East European Review, vol. 43, nr. 101 (iun., 1965), p. 317. „[…] Cercul Galilei a fost creaţia francmasoneriei radicale”, Szalai Păi, Alkotd es rombolâ munka a szabadkomuvessegben, Editura Gyorgy Karolyi, Budapesta, 1911, p. 22; n. ed.]
77
7. Francmasoneria în România
Nu vom face un istoric al francmasoneriei în România. Până la război35 nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabilă. Abia de la război încoace şi mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un avânt ce dă de gândit. Din cele şase grupe francmasonice române, una este pur evreiască: Bnai Brith, alta Federaţia lojilor simbolice de rit ioanit din România este evreoungureasca (în Ardeal) şi, în 1933, s-a unit cu Marea Lojă Naţională Română, iar o a treia este evreo-nemţească: Marea lojă germană din România. Românii se găsesc numai în celelalte trei: Marea Lojă Americană din România (afiliată la Marea
Robert Freke Gould (1836-1915, Mare Maestru Adjunct al Marii Loji a Scoţiei) spune următoarele despre originile masoneriei române în a sa clasică Istorie concisă a francmasoneriei: „Douăzeci de Loji (de origine străină) s-au unit în formarea Marii Loji Naţionale a României, în 1880. În anul următor au fost înfiinţate două Consilii Supreme, unul al Ritului Memphis 95, celălalt al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat 33. În 1882, a fost înfiinţat un Mare Capitol al Arcului Regal; iar în 1883, o Mare Lojă şi un Templu al Ritului Swedenborgian. Marele Maestru al tuturor acestor corpuri este (sau a fost) una şi aceeaşi persoană. Nu pot oferi mai multe date statistice despre majoritatea acestor asociaţii, dar presupusa Marea Lojă Naţională a Francmasonilor are un număr de douăzeci şi şapte de loji”. RF. Gould, The Concise History of Freemasonry, Gale and Polden, LTD, Londra, 1915, p. 491 s.n. [n. ed.]
Este vorba despre Primul Război Mondial (1914-1918), care a dus la căderea unor mari dinastii monarhice din Europa, [n. ed.]
Despre înfiinţarea Bnai Brith, „marele ordin masonic al poporului evreiesc” (Samuel Daiches) şi constituirea lojilor sale din România şi activitatea acestora, vezi Bogdan Constantin Dogaru, Societăţi evreieşti din Bucureşti: Bnai Brith, Editura Junimea, Iaşi, 2022; citatul lui Daiches la p. 12. Deşi cu o aparentă organizare similară, Bnai Brith nu face parte din francmasoneria „neamurilor”, [n. ed.]
78
Loja Americană din New York), Marele Orient din România afiliat la Marele Orient din Franţa, şi care cuprinde 90% evrei şi, în sfârşit, Marea Lojă Naţională din România, care afişează tricolorul, afectează lupta contra celeilalte francmasonerii […], dar aceasta este numai o mască cu scopul de a vâna cât mai mulţi ofiţeri şi alţi buni români.35
Marea Lojă Naţională condusă până în 1933 de dl. Pangal, în acel an s-a rupt în două, o parte lojile ei cele provinciale şi cinci din cele zece bucureştene constituindu-se separat în frunte cu dl. Mihail Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au rămas cu dl. Pangal. Şi cum masonii primelor trei grade sunt conduşi de cei din gradele superioare, se pare că schisma din Marea Lojă Naţională e tot numai o cursă pentru românii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decât dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.36
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu cităm doar următoarele rânduri din cuvântarea rostită la adunarea
35 în Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, de unde luăm aceste informaţii reproduse în facsimil, documente care demască alianţa strânsă dintre cele trei grupuri masonice în care se găsesc români (pp. 91 şi 131-132).
Pentru detalii despre activitatea marelui scriitor în francmasonerie, vezi Cătălin Turliuc, Mircea Munteanu, Alexandru Rufanda, Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Moldova istorică, vol. 1, Editura Junimea, Iaşi, 2022, pp. 560-565. [n. ed.]
36 Adevărul literar din 9 iulie 1933. A se vedea în acelaşi loc şi sprijinul ce-l dau evreii d-lui Sadoveanu. Dl. M. Sevastos, redactor la Adevărul literar, scrie un articol de laudă pentru acţiunea masonică a d-lui Sadoveanu. La mişcarea aceasta, spune M. Sevastos, „s-a raliat deunăzi şi Marele Orient”.
79
din 2.VII.1933, a Marii Loji Naţionale. Sub un văl eufemist se întrezăreşte toată adversitatea masonică faţă de credinţa creştină şi ideea naţională:
„Liber cu adevărat e numai acel maestru care izbândeşte a-şi domina pasiunile şi a se elibera de prejudecăţi. Cel care păstrează ura de rasă, obscurantismul violenţelor, suficienţele dogmatice, e un sclav ca şi cel care nu-şi poate domina pasiunile degradante.”37
Foarte sistematic zeflemiseşte dl. M. Sadoveanu credinţa creştină ortodoxă pe care o socoteşte o credinţă pentru naivi, mult inferioară ştiinţei „egiptene” a „Magului” superior în romanul Creanga de aur.
Numărul masonilor din România era în 1932 încă întristător de mare. Astăzi se pare că sunt şi mai mulţi. În 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoaşte că România, faţă de aceste ţări vecine, are enorm de mulţi.
Influenţa masonilor în viaţa mai nouă a Statului nostru se
resimte dureros, dictând din toate locurile de conducere.
[…]
37 Adevărul literar din 9.VII.1933.
Să dăm doar două exemple: „Sfântul Sinod a fost obligat, în urma probelor aduse, în 1896, de către mulţi dintre membrii masoni ai Consiliului Inquisitorial Secret de Şapte, să revină asupra deciziei [de caterisire a lui Ghenadie Petrescu], declarând-o eronată, şi să-l reabiliteze pe mitropolit”, Mircea Munteanu, Incursiuni în istoria masoneriei din Moldova, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2017, p. 204. Tot aici detalii despre imixtiunea masoneriei române în procesul abatelui Ferdinand Morisseau, la pp. 203-217. „[…] este limpede că ceea ce-i interesa mai mult pe mai marii Marelui Orient al Italiei era ca Biserica Catolică, oriunde ar exista, să nu intervină în justiţie […]. În aceeaşi idee, în speţa procesului abatelui Frederic Morisseau, a fost numit Comisar Informator.: ilustrul frate col. I.T. Ulic [Loja Ordinul Martinist], demersurile acestuia având menirea de a urmări: faptele clericalilor catholid şi de a da toate lămuririle de mersul procesului”, p. 217. [n. ed.]
80
8. Aşa-zisa Masonerie Naţională Română
Dar asupra Masoneriei Naţionale Române trebuie să insistăm ceva mai mult Despre ateismul Marelui Orient din România şi al Marii Loji Naţionale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o îndoială, de vreme ce el este în strânsă comuniune cu Marele Orient din Franţa, despre care însăşi întâmpinarea Masoneriei Naţionale Române către Sfântul Sinod spune:
„Prima mare organizaţie dizidentă a fost aşa-numitul Mare Orient din Franţa, care încă din secolul al XVIII-lea s-a îndepărtat încetul cu încetul de masoneria tradiţională, suprimând obligativitatea credinţei în Dumnezeu şi în nemurirea sufletului, precum şi aceea a contractării jurământului pe Sfânta Scriptură, dintr-un aşa-zis spirit de liberă cugetare, şi ajungând în anul 1878 la însăşi primirea ateilor în Ordin. Aceasta a provocat, după cum era şi firesc, o imediată ruptură a relaţiilor între marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franţa, şi de atunci încoace atât Marele Orient din Franţa, cât şi toate organizaţiile afiliate lui, din lumea întreagă, sunt socotite ca schismatice, eretice şi orice relaţii sunt interzise între masonii regulaţi şi membrii acestor organizaţii.”
Noi vom arăta, în primul rând, că există relaţii între organizaţiile masonice cu care este afiliată Masoneria Naţională Română şi între cele ce stau în legătură cu Marele Orient din Franţa, iar în al doilea rând, vom pune în adevărata lumină
81
atitudinea faţă de religie a masoneriei, ce se pretinde adversară Marelui Orient din Franţa.
a) Marele Orient din Franţa şi Marea Lojă din Franţa stau în aşa strânse legături, încât în fiecare an se adună delegaţii lor într-un convent comun.38 Marea Lojă din Franţa însă face parte din Asociaţia Masonică Internaţională (A.M.I) cu sediul în Geneva, împreună cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elveţia, Cehoslovacia, Spania, Viena şi Iugoslavia, dintre care multe au legături cu Masoneria Naţională Română. (Vezi întâmpinarea amintită mai sus.) De altfel, A.M.I. luptă pentru ca „într-un viitor mai apropiat sau mai depărtat, lanţul mondial să se încheie în sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanităţii să se unească într-o limbă comună.”39
Deci şi acum sunt numai deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient, din Franţa are legături Marea Lojă din Viena. Ori Marea Lojă din Viena stă în relaţii oficiale cu Marea Lojă din Anglia40, şi deci şi cu Masoneria Naţională Română.
Cât de neserioase şi de trecătoare sunt suspendările de relaţii între diferitele organizaţii francmasonice se vede şi din pilda ce au dat-o în anii recenţi francmasoneriei germane. Atât cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte naţionale, cât şi alte patru din cele umanitariste: Marea Lojă din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main şi cea din Darmstadt, au rupt relaţiile cu Marea Lojă din Viena,
38 Das Blaubuch des Weltmaurerei, Viena, 1933, p. 57, publicaţie francmasonică.
39 Ibidem, p. 104.
40 Op. cit., p. 35.
41 Masonic Year Book, 1936, p. 797.
82
socotită internaţionalistă. Însă, în acelaşi timp, Marile Loji din Hamburg, Bayreuth şi Frankfurt am Main au reluat relaţiile cu Marea Lojă din Anglia, care are la rândul ei relaţii cu Marea Lojă din Viena.42
Pe drept cuvânt, observă francmasonul Hasselbacher în opera sa monumentală Entlarvte Freimaurerei, 1936, vol. I, p. 71:
„Orice şcolar care cunoaşte regulile elementare de matematică ştie că: două mărimi egale cu o a treia, sunt egale şi între ele. Dacă a=b şi b=c, atunci şi a=c.”
Dacă Masoneria Naţională Română are legături cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franţa, evident că, prin masoneria austriacă, există legături şi între Masoneria Naţională Română şi Marele Orient Francez.
Ce înseamnă acum că două organizaţii masonice au legătură şi ce înseamnă că legăturile acestea sunt suspendate?
Când două organizaţii masonice se află în legătură, atunci ele comunică oficial prin organele lor conducătoare. Astfel, în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Marii Loji Naţionale Române art. 45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Naţionale, care este puterea ei executivă, că „reprezintă împreună cu Marele Maestru, Marea Lojă Naţională din România pe lângă conducerea supremă a fiecărui Rit de pe lângă Marile Puteri Masonice Străine”43. Legăturile acestea primesc un caracter şi mai permanent şi mai concret prin aceea că cele două organizaţii masonice în legătură îşi desemnează câte un delegat, care este numit membru regulat cu un rang superior
42 Das Blaubuch etc., pp. 61-62.
43 Constituţia şi Regulamentul Marii Loji Naţionale Române, p. 33.
83
în Marea Lojă prietenă. Iată ce spune citatul Regulament în această privinţă la art. 6:
„Marele Maestru poate să numească pe orice frate ca să-l reprezinte într-o Mare Lojă soră din străinătate; de asemenea, el poate numi ca membru al Marii Loji Naţionale din România, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji soră din străinătate.”44
În felul acesta, în fiecare organizaţie francmasonică sunt prezente organizaţiile străine masonice. În afară de aceste legături, membrii din lojile unei organizaţii pot vizita oricând lojile de grad egal sau inferior ale unei organizaţii străine, iau parte la festivităţile lor şi pot fi numiţi membri de onoare ai acelei organizaţii străine.45 Francmasonul Hasselbacher dovedeşte în opera citată, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiinţate, că suspendarea legăturilor între două organizaţii masonice lasă mai departe putinţa membrilor din lojile unei organizaţii de a vizita lojile celeilalte organizaţii, numai cât aceste vizite n-au un caracter „oficial”, ci numai unul „oficios”.46 Masonii individuali sunt fraţi pe tot globul pământesc, oricărei organizaţii ar aparţine. Oricărui rit ar aparţine un mason, el este frate cu toţi masonii de pe glob.47
De altfel, aceste suspendări de relaţii sunt accidentale, ele nu sfărâmă unitatea şi simpatia fundamentală, care leagă
44 Ibidem, p. 21.
45 Constituţia, Statutele şi Regulamentele Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România, art. 29, p. 12.
46 Entlarvte Freimaurerei, 1936, vol. I, p. 67.
47 Constituţia, Statutele etc., art. 5, p. 4 [s.n.].
84
întreaga francmasonerie universală. Şi se depun totdeauna cele mai mari străduinţe ca aceste suspendări să înceteze cât mai repede şi unitatea să devină tot mai strânsă. Ba mai mult, aceste suspendări de relaţii au loc numai între organizaţiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori, masoneria primelor trei grade este numai un stadiu de trecere spre cea superioară şi este condusă de aceea. Deci supărările între organizaţiile masonice subalterne sunt numai nişte iluzii, nişte concesii făcute spiritului neprogresat în masonerie al membrilor inferiori, cărora le place să creadă că sunt în ceartă cu masoneriile străine.
Dăm câteva citate în acest sens din cartea masonilor vienezi Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933):
„Organizarea Ritului Scoţian este foarte potrivită pentru urmărirea şi ajungerea scopului său depărtat. Existenţa faptică a unui lanţ mondial francmason, cel puţin în cadrele Ritului, este în opoziţie cu organizaţiile, din nefericire încă aşa de neînchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se luptă între ele din motive dogmatice avantajul fundamental al lucrării sale. Ritul Scoţian cu ale sale 36 de Supreme Consilii constituie, pentru toate teritoriile francmasonice cu o aceeaşi doctrină, un acelaşi mod de a lucra, aşadar, unul şi acelaşi front unitar francmasonic. Ritul Scoţian este, afară de aceea, un paşaport către toate atelierele corespunzătoare ale masoneriei şi oferă, aşadar, raza cea mai mare de acţiune.”48
Să observăm că Marea Lojă Naţională Română, care are sub administraţia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului
48 Din art. francmasonului vienez, dr. Hermann Anton, Die Roite Maurerei, op. cit., pp. 99-100.
85
Consiliu de grad 33 al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat.49 între cele 36 supreme Consilii numite în cartea citată, se află şi cel din România, şi cel din Franţa, autoritatea supremă a masoneriei franceze.50 Pentru întărirea unităţii între organizaţiile gradelor inferioare lucrează afară de amintita Association Masonnique Internationale cu sediul la Geneva, care întruneşte Marile Loji Simbolice (ale primelor trei grade) Die Allgemeine Freimaurern Liga (AFL) cu sediul în Basel, care întruneşte pe masonii individuali pentru a realiza lanţul mondial al masoneriei.51 Aceste organizaţii ţin des congrese în diferite centre europene. În lucrarea francmasonului Hasselbacher, op. cit., vol. I, pp. 53-80, se găsesc multe citate ale francmasonilor că masoneria este una. Luăm pe Marele Maestru al Marii Loji din Bayreuth, prof. Blunschli, care a scris în Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874:
„De câţiva zeci de ani lojile se adună şi iau un caracter tot mai naţional, deşi misiunea lor este internaţională. De ce aceasta? Ce sens are? Căci dacă francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se îmbracă în forme naţionale? Sâmburele cel bun al acestei mişcări este trebuinţa după o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine puterea confederaţiei masonice.
49 Const, şi regal., pp. 9-10.
50 Das Blaubuch, p. 102.
Sau Die Universelle Freiinaurer Liga. Vezi mai multe informaţii despre istoria sa şi fondatori, pe siteul francmasonic: https:www.freimaurer-wiki.deindex.phpUniverselle FreimaurerLiga, dar şi pe siteul oficial al acestei organizaţii francmasonice: https://www.ufl-deutschland.info (accesate pe data de 18 noiembrie 2023). [n. ed.]
51 Das Blaubuch, p. 105.
86
însemnătatea internaţională a masoneriei nu este slăbită prin aceasta; dimpotrivă, puterea ei de acţiune, eficacitatea ei devine şi mai mare.”52
b) Să lămurim acum atitudinea în chestiunea religioasă a masoneriei ce se pretinde supărată cu Marele Orient Ateu din Franţa. Mai întâi, câte ceva din Constituţia şi Regulamentul Marii Loji Naţionale Române. Observăm însă că, în această Constituţie şi Regulament, nu sunt fixate decât chestiuni formale de procedură, idealurile organizaţiei, principiile ei; cuprinsul discuţiilor din ateliere nu este făcut cunoscut. Constituţia şi Regulamentul îndrumă, de câte ori e vorba de o chestiune mai importantă, la Marile Constituţii, Tradiţiile şi Reperele Ritului. Constituţia şi Regulamentul Marii Loji Naţionale nu este un document pe baza căruia să se poată spune ceva definitiv referitor la scopurile şi acţiunea ei, cu atât mai mult cu cât acest document însuşi vorbeşte de secretele masonice a căror divulgare este socotită între infracţiunile cele mai grave.53 Ba într-un loc spune acest document:
„în Loji se primesc cunoştinţele care nu se publică nicăieri şi pe care nu le putem învăţa decât în Lojă.”54
Dar chiar şi din puţinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care arată suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. Este adevărat că, în art. 3 al Constituţiei, Statutelor etc., se prevede că „nimeni nu poate fi primit în francmasonerie dacă nu crede în Dumnezeu şi în
52 Fr. Hasselbacher, op. cit., p. 75.
53 Art. 517 6, p. 148.
54 Ibidem, p. 72.
87
nemurirea sufletului”. Legămintele şi jurămintele masonilor faţă de Ordin sunt contractate pe Sfânta Scriptură (p. 4). Dar, în altă parte55, se spune:
„Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, dacă crede în Marele Arhitect al Universului şi practică învăţăturile sfinte ale moralei.”
Până aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atâtea alte Societăţi în care nu se cere nici acest minim de credinţă religioasă. Numai că celelalte Societăţi au altfel de obiective economice, culturale, câtă vreme francmasoneria se socoteşte dacă nu un adversar al Bisericii, în orice caz, un concurent al ei, cu o credinţă proprie a ei. Căci iată ce se spune în pasajul citat puţin mai jos:
„Masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credinţelor… caută să demonstreze superioritatea credinţei pe care o profesează.”
Aşadar un francmason evreu, fără a-şi însuşi, prin intrarea în francmasonerie, credinţa creştină, este socotit şi de francmasonii „creştini” ca având o credinţă superioară aceleia pe care a revelat-o însuşi Fiul lui Dumnezeu Cel întrupat. În mândria francmasonilor de a se socoti deasupra creştinismului56, se află implicată negarea Divinităţii creştinismului, cea mai gravă dintre erezii.
Despre noţiunea de „Dumnezeu” în francmasonerie, vezi Prefaţa, supra, pp. 12-28. [n. ed.]
55 Obligaţiile unui francmason, p. 71.
56 A se vedea în acest sens romanul d-lui M. Sadoveanu, Creanga de aur.
88
Aceeaşi concluzie se deduce şi din alte datorii impuse masonului. După ce se spune, la p. 74, că „printre noi sunt Fraţi de toate religiile şi rasele”, la p. 75 se cere:
„trebuie să preferi pe un francmason oricărui alt om, când solicită, în condiţii egale, aceeaşi situaţie”.
Purtarea aceasta trebuie să o aibă un mason nu numai faţă de alt mason din ţară, ci şi faţă de cei din străinătate, căci art. 5 al Constituţiei, Statutelor etc., p. 4, spune: „Oricărui rit i-ar aparţine un mason, el este frate cu toţi masonii de pe glob”. Prin urmare, Masoneria formează o cofraternitate mai presus de religie, de neam şi de familie. Un mason consideră mai apropiat sieşi pe un […] necreştin mason decât pe un român creştin. Prin aceasta se rupe legătura bisericească dintre cei care formează, după Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune că masonul iese din Biserică, precum iese din comunitatea naţională. „Familia, prietenii se spune mai departe la p. 75 sau vecinii să nu afle chestiuni în legătură cu activitatea francmasonică, atât personală, cât şi cea colectivă.”
Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are jurământul pe Sfânta Scriptură când îl rosteşte şi [cineva de altă religie] care nu crede în ea, sau când se respinge originea divină a ei?
Dar poate că, cel puţin, nu se cuprinde în Marea Lojă Naţională decât România, aşa că acea cofraternitate cu masonii din alte ţări rămâne o legătură destul de platonică. Chiar aşa de ar fi şi totuşi ar fi grav: se afirmă în principiul care pune mai presus de legăturile bisericeşti şi naţionale pe cele masonice. În realitate, Masoneria Naţională Română cuprinde mulţi străini şi nu există nici o piedică pentru a cuprinde şi mai mulţi. Este adevărat că Supremul Consiliu de grad 33 nu
89
admite în sânul său ca membri activi decât o pătrime de membri neortodocşi.57
Dar se pare că numărul membrilor Supremului Consiliu se limitează între 9-33. Destul este dacă o pătrime din ei pot fi neortodocşi. Dar Supremul Consiliu are şi membri emeriţi. Între aceştia, numărul străinilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important este că grosul Masoneriei Naţionale îl formează membrii din celelalte grade, de la 1-32, şi mai ales cei din primele 3 grade. Între aceştia, numărul străinilor iarăşi nu este limitat. Faţă de toţi aceşti străini masonul român este obligat să le dea sprijin în toate împrejurările când se cere în anumite cazuri cu riscul vieţii.58 Refuzul sprijinului cerut aduce una dintre cele mai mari pedepse.59
Dar acum să luminăm şi mai bine atitudinea faţă de creştinism a masoneriei române, confruntând-o cu câteva citate din amintita Blaubuch a masoneriei austriece, care este în legătură şi cu cea din Anglia şi cu cea română. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus:
„Caracteristica permanentă a masoneriei este accentuarea necesar imanentă a caracterului autonom al eticii sale şi, prin aceasta, în mod necesar şi negarea oricărei posibilităţi a vreunei etici heteronome, fie ea crescută metafizic pe terenul speculaţiei filosofice, fie pe cel al speculaţiei teologice” (p. 65).
în această carte, francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie:
57 Constituţia, Statutele etc., art. 13, p. 7.
58 Ibidem, art. 611, p. 161.
59 Ibidem, art. 613, p. 161.
90
„Francmasoneria este în fiinţa ei adânc pătrunsă de ideea că, pe terenul credinţei, nu poate fi dogmatizată o anumită convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea stă pe punctul de vedere cel cu adevărat tolerat, că fiecare are să-şi facă socoteala cu infinitul după trebuinţele sale religioase. Felul credinţei, de semnul ce-l dă fiecare noţiunii sale despre Dumnezeu, nu este pentru francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea etică a vieţii care rezultă din concepţia despre lume a respectivului ins” (p. 31).
întâlnim, aşadar, acelaşi indiferentism faţă de revelaţia creştină, pusă în rând cu oricare altă credinţă. Nici o grijă pentru unificarea sufletelor în aceeaşi credinţă creştină, ci insul e justificat în tendinţa de a avea o atitudine cu totul individuală în chestiunea religioasă. Nu susţine nici Biserica impunerea cu sila a credinţei creştine, dar propovăduieşte sus şi tare că această credinţă este revelată de Dumnezeu, deci singura adevărată în plenitudinea ei şi dezaprobă fărâmiţarea societăţii omeneşti în tot atâtea credinţe câţi indivizi sunt. Francmasoneria afirmă că n-are nici o dogmă. Dar are şi ea pe cea a individualismului, socoteşte ca valoare supremă judecata individuală. Cel puţin pentru ochii lumii, căci, în realitate, impune adepţilor ei destule convingeri şi secrete de al căror rost şi sens nu au să se întrebe masonii gradelor inferioare.
Acelaşi lucru îl afirmă Dr. K. Reidil şi în alt loc al numitei cărţi, într-o controversă cu iezuitul Pr. Muckermann despre încrederea în umanitatea pură, pe care francmasoneria o are, pe când creştinismul nu:
„Să recunoaştem dar şi fără echivoc deosebirea fundamentală. Dumneavoastră vă exprimaţi hotărât bănuiala în
91
posibilitatea unei umanităţi care nu este în legătură cu un Dumnezeu personal, care nu este străbătută de credinţa în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, aşa cum îl înţeleg eu (!), nu este ateu, concepţia despre lume a francmasoneriei are principiul unei fiinţe supreme, unei ultime temelii spirituale a existenţei. Dar, cu deosebirea fericită (heilsarmee), antidogmatică faţă de dogma Bisericii infailibile şi singură mântuitoare, că ea lasă conţinutul, culoarea noţiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecăruia. Ea socoteşte că există o credinţă, dar aceasta nu trebuie dogmatizată drept o cunoaştere care trebuie să fie singură adevărată, aşadar, imposibilă. Nu este linia dumneavoastră, prea venerate, să admiteţi umanitatea laică a francmasonului care nu este hrănită de o credinţă precisă într-un Dumnezeu personal, ca întemeiată, adevărată şi variabilă. Vă îndoiţi de garanţiile interne ale acestei umanităţi. Socotiţi că numai ideea de umanitate a credinţei creştine posedă putere îndatoritoare” (pp. 25-26 [s.aut.]).
Iar în alt loc:
„Sigur ideea masonică despre umanitate nu este determinată religios, în sensul că nu cere înrădăcinarea ei într-o religie anumită, respectiv în cea catolică” (p. 20).
În spiritul acesta liber cugetător vorbesc masonii despre religie atunci când vor să-şi prezinte în trăsături simpatice organizaţia lor. Adevăratele lor sentimente sunt însă direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate, în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc.
92
După ce am arătat că şi masoneria zisă naţională face parte din organizaţia mondială a masoneriei, fiind angajată în urmărirea scopurilor comune ale masoneriei, şi după ce am arătat că masoneria întreagă e cel puţin liber cugetătoare pe teren religios, să mai revenim puţin asupra scopului masoneriei în care e încadrată masoneria naţională.
Am mai spus că scopul masoneriei nu este cercetarea filosofică a adevărului şi nici filantropia. Acestea n-ar trebui ţinute într-un secret atât de sever. Scopul ei este unul politic. Şi este unul şi acelaşi pentru toată masoneria. De aceea se străduieşte să formeze un front cât mai strâns, cum am văzut din paginile anterioare. Că scopul ei este unul politic, nu de politică de partid, ci de concepţie, ceea ce-i şi mai grav, ne-o mărturiseşte masonul Dr. K. Reichl în opera amintită, p. 35, aprobând următoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez:
„Dacă politica înseamnă a te aprinde de suferinţa oamenilor pentru apărarea drepturilor omului, pentru realizarea unor cerinţe culturale de mare valoare din punct de vedere etic şi estetic, atunci, da, masoneria face politică, atunci masoneria este politică.”
Mai precis ne arată orientarea politică a masoneriei mărturisirile aceluiaşi mason, că organizaţia din care face parte luptă pentru „libertatea personală şi democraţie”, care nu trebuie lăsată să fie sfărâmată de „dictatura barbară de dreapta sau de stânga” (p. 24). În acelaşi sens se exprimă pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte, dezvoltând că masoneria este contrară oricărui radicalism, oricărei conduceri autoritare şi pentru larga democraţie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria este contra monarhiei, deşi întâmpinarea
93
masoneriei române spune altfel. Dr. Reichl mărturiseşte că masoneria a văzut în instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsă dorinţă a ei.
„Nimeni n-a negat din latura masoneriei că între întemeierea republicii şi masoneria spaniolă există strânse legături. Nici n-a rămas nimănui că fraţilor din Marele Orient li s-au împlinit, prin noua organizare de stat, o aprinsă dorinţă” (p. 17).
Astfel, nu e de mirare dacă francmasoneria declară acum că stă în războiul din Spania cu totul în ajutorul Frontului Popular. În ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactată, ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste, de sovietele muncitoreşti, găsim următoarea declaraţie din partea masoneriei:
„Situaţia actuală este aşa de extraordinară şi de tragică, încât suntem nevoiţi să rupem tăcerea noastră obişnuită. Masoneria spaniolă este deplin, total şi absolut de partea Frontului Popular, de partea guvernului legal şi împotriva fascismului.”
în ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune:
„Mulţumită înţeleptei prevederi a masonilor o mare parte din comandă în Guardia civil şi Guardia de asalt (trupe poliţieneşti create în mod special de republică) era încă înainte de 18 august în mâna republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia care au făcut ca cea mai mare parte din flota de război să se pună în serviciul Frontului Popular şi ofiţerii răsculaţi să fie închişi. Masonii au fost aviatori care s-au aşezat în fruntea flotei noastre aviatice. Comandanţii celor mai multe din secţiunile armatei noastre
94
sunt masoni. Masonii sunt în majoritate aceia care, în presă, pe tribune, la microfon au susţinut focul în suflete. Masoni sunt şi aceia care pregătesc victoria în etape. Masonii, în sfârşit, [sunt] aceia care lucrează în străinătate ca neutralitatea să fie părăsită.”60
Din cele de mai sus se străvede destul de bine că nu sunt deosebiri reale şi serioase între masoneria mondială căreia îi aparţine Masoneria Naţională Română şi masoneria afiliată Marelui Orient Francez. Astfel, având în vedere ceea ce am dezvoltat în toate capitolele acestui referat, putem formula următoarele:
Concluzii.
Francmasoneria este o organizaţie mondială secretă […], având un rit cvasi-religios, luptând împotriva concepţiei religios-morale a creştinismului, împotriva principiului monarhic şi naţional, pentru a realiza o republică internaţională laică (tendinţa din urmă a se vedea în Blaubuch der Freimaurerei, Viena, 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaşte că „Masoneria urmăreşte planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricăciune morală, de dezordine socială. Biserica osândeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:
1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă raţiunea lor. Ea propagă
60 Ziarul german din Sibiu Siid-Ost, din 31 decembrie 1936.
95
astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, francmasoneria îi rupe de Biserică şi, având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, este de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.
2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume şi ideea omului ca persoană deosebită, destinat nemuririi.
3. Din raţionalismul şi naturalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice
Unii autori acuză caracterul anticlerical mai mult sau mai puţin evident al lojilor moderne, dar nu trebuie trecut cu vederea şi faptul că întemeietorii sectei lui Mormon au fost francmasoni. Joseph Smith (iniţiat în francmasonerie în 1842) a fost chiar învinuit că a dezvăluit secrete ale Craftuluiîn Cartea lui Mormon şi că a implementat o structură administrativă asemănătoare lojilor masonice în cultul mormon, cf. Massimo Introvigne, „Freemasonry and New Religious Movements”, în Handbook of Freemasonry, pp. 307-312. S-a vehiculat ipoteza că Joseph Smith a fost asasinat tocmai fiindcă dezvăluise secrete ale lojilor masonice: există dovezi solide că multe simboluri, învăţături mormone şi chiar ceremonii ale templului au fost luate din Francmasonerie şi adaptate. De fapt, s-ar putea ca gloata cu care Smith s-a încăieratîn 1844 să fi fost pusă de francmasoni să-l atace, simţindu-se trădaţi de Smith, care, împreună cu alţi lideri mormoni membri ai Francmasoneriei, au dezvăluit secrete celor care nu erau membri ai Masoneriei”, Andrew Stephen Damick, Ortodoxie şi false credinţe. Cum să afli calea către Hristos, trad. Dragoş Dâscă şi pr. Lucian Filip, Editura Doxologia, col. Apologetica. Studii 5, Iaşi, 2022, p. 320. [n. ed.]
96
educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele francmasoneriei.
4. În lojile francmasoneriei se adună la un loc evreii şi creştinii, şi francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni.
Aceasta înseamnă că creştinismul nu dă nici un avantaj în ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum […] necreştinii şi ateii să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă cvasireligioasă. În orice caz, prin acest cult, francmasoneria vrea să se substituie oricărei alte religii, deci şi creştinismului.
în afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social, când întreprinde acţiunea sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinii sociale, prin aceea că îşi face din funcţionarii statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. Este o luptă nesinceră, pe la spate, niciodată nu există o siguranţă
97
în viaţa statului şi ordinea stabilită. Este o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voită de Dumnezeu, conform căreia omenirea este compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa [atunci când a fost] primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.
98
MĂSURILE CELE MAI EFICACE CE TREBUIE SĂ LE IA BISERICA împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinii social-morale şi al naţiunii, sunt următoarele:
1. O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi a activităţii nefaste a acestei organizaţii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar [Biserica Ortodoxă Română], va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza [francmasonilor] la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti.
3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care este francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sfântul Sinod, acompaniat de toate Corporaţiunile bisericeşti şi Asociaţiile religioase se va strădui să convingă guvernul şi Corpurile Legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte. În caz că guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.
99
II.2. TEMEI NUMĂRUL 785/1937
înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Ardealului dă citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sfântul Sinod încă din anul 1934.
Sfântul Sinod, însuşindu-şi concluziile din referat, hotărăşte:
I. Biserica osândeşte francmasoneria ca doctrină, ca organizaţie şi ca metodă de lucru ocultă şi în special pentru următoarele motive:
1. Francmasoneria învaţă pe adepţii ei să renunţe la orice credinţă şi adevăr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i să admită numai ceea ce descoperă cu raţiunea lor. Ea propagă astfel necredinţa şi lupta împotriva creştinismului ale cărui învăţături sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulţi intelectuali să şi-i facă membri şi obişnuindu-i pe aceştia să renunţe la credinţa creştină, francmasoneria îi rupe de Biserică, şi, având în vedere influenţa însemnată ce o au intelectualii asupra poporului, este de aşteptat ca necredinţa să se întindă asupra unor cercuri tot mai largi. În faţa propagandei anticreştine a acestei organizaţii, Biserica trebuie să răspundă cu o contrapropagandă.
2. Francmasoneria propagă o concepţie despre lume panteist-naturalistă, reprobând ideea unui Dumnezeu personal
Şedinţa Sfântului Sinod din 11 Martie 1937, în Biserica Ortodoxă Română. Supliment, an LV (1937), pp. 18-20.
100
deosebit de lume şi ideea omului ca persoană deosebită, destinat nemuririi.
3. Din raţionalismul şi naturalismul său, francmasoneria deduce în mod consecvent o morală pur laică, un învăţământ laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” şi orice educaţie ce rezultă din credinţa religioasă şi din destinaţia omului la o viaţă spirituală eternă. Materialismul şi oportunismul cel mai cras în toate acţiunile omului, este concluzia necesară din premisele francmasoneriei.
4. […] Francmasoneria susţine că numai cei ce se adună în lojile ei cunosc adevărul şi se înalţă deasupra celorlalţi oameni. Aceasta înseamnă că creştinismul nu dă nici un avantaj în ceea ce priveşte cunoaşterea adevărului şi dobândirea mântuirii membrilor săi. Biserica nu poate privi impasibilă cum […] necreştinii şi ateii să fie consideraţi într-o situaţie superioară creştinilor din punct de vedere al cunoaşterii adevărurilor celor mai înalte şi al mântuirii.
5. Francmasoneria practică un cult asemănător celui al misterelor precreştine. Chiar dacă unii adepţi ai ei nu dau nici o însemnătate acestui cult, se vor găsi multe spirite mai naive asupra cărora acest cult să exercite o oarecare forţă cvasireligioasă. În orice caz, prin acest cult francmasoneria vrea să se substitue oricărei alte religii, deci şi creştinismului.
în afară de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare şi motive de ordin social când întreprinde acţiunea sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuă şi subversivă subminare a ordinii sociale, prin aceea că îşi face din funcţionarii Statului, din ofiţeri, unelte subordonate altei
Vezi propriile mărturii ale Marilor Maeştri ai francmasoneriei din Prefaţa a acestui volum, [n. ed.]
101
autorităţi pământeşti decât aceleia care reprezintă ordinea stabilită vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neştiuţi încă nici de ei, având să lupte pentru idei şi scopuri politice ce nu le cunosc. Este o luptă nesinceră, pe la spate; niciodată nu există o siguranţă în viaţa Statului şi în ordinea stabilită. Este o luptă ce ia în sprijinul ei minciuna şi întunericul. Împotriva jurământului creştinesc pe care acei funcţionari l-au prestat Statului, ei dau un jurământ păgânesc.
7. Francmasoneria luptă împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea este compusă din naţiuni. Biserica Ortodoxă, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naţiunilor şi le-a ajutat să-şi dobândească libertatea şi să-şi menţină fiinţa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietăţii spirituale din sânul omenirii.
Măsurile cele mai eficace ce are să le ia Biserica împotriva acestui duşman al lui Dumnezeu, al ordinii socialmorale şi al naţiunii, sunt următoarele:
1. O acţiune persistentă publicistică şi orală de demascare a scopurilor şi activităţii nefaste a acestei organizaţii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, să le părăsească. În caz contrar, [Biserica
Este de înţeles de ce manualul etic intern al institutului Naţional al Magistraturii recomandă magistraţilor români să nu facă parte din organizaţii oculte precum lojile masonice sau Clubul Rotary, vezi: Ion Copoeru (coordonator), Bert Maan, Iver Huitfeldt, Tron Gundersen, Ghid practic de etică profesională pentru judecători şi procurori, INM, Bucureşti, 2017, pp. 24-25: „[…] este posibil ca jurământul masonic de ascultare să aibă prioritate faţă de principiul egalităţii în faţa legii. Caracterul secret al acestor organizaţii şi loialitatea din cadrul lor pot face ca această apartenenţă să fie incompatibilă cu independenţa judecătorului şi atribuţiile sale specifice” (p. 24). [n. ed.]
102
Ortodoxă Română] va fi îndemnată să izoleze pe cei ce preferă să rămână în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântării, în caz că până atunci nu se căiesc. De asemenea, le va refuza prezenţa ca membri în corporaţiile bisericeşti.
3. Preoţimea va învăţa poporul ce scopuri urmăreşte acela care este francmason şi-l va sfătui să se ferească şi să nu dea votul candidaţilor ce aparţin lojilor.
4. Sfântul Sinod, însoţit de toate corporaţiunile bisericeşti şi asociaţiile religioase, se va strădui să convingă Guvernul şi Corpurile legiuitoare să aducă o lege pentru desfiinţarea acestei organizaţii oculte.
În caz că Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji să fie adusă o astfel de lege din iniţiativă parlamentară.
II. Întreg referatul împreună cu concluziile se va tipări în broşură prin Consiliul Central Bisericesc şi se va întrebuinţa ca mijloc de propagandă împotriva francmasoneriei.
IPS Patriarh prezintă declaraţia făcută în faţa Sa, a delegaţilor lojii francmasone naţionale în frunte cu dl. Pangal, prin care aduc la cunoştinţă că aceste loji se autodizolvă, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient şi spre a nu se crede că este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naţionale şi creştine. El dl. Pangal -, în numele delegaţilor, declară că toţi membrii lojilor francmasone naţionale sunt buni fii ai Bisericii Ortodoxe.
Sfântul Sinod ia act cu satisfacţie de declaraţia d-lui Pangal şi a celorlalţi conducători ai masoneriei naţionale române, citita în ziua de 25 Februarie a.c., în faţa IPS Patriarh Miron,
103
prin care anunţă că această organizaţie se autodizolvă. Este, prin urmare, de sine înţeles că hotărârea Sfântului Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat şi, prin urmare, nu mai există.
La orele 13 IPS Patriarh, ridică şedinţa, prorogând Sfântul Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineaţa.
Preşedinte, (ss) t MIRON, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Secretar, (ss) f GALACTION CRAIOVEANU
II3. IPS IRINEU MIHĂLCESCU, Mitropolitul Moldovei
Francmasoneria
Cuvântul francmason înseamnă zidar liber, iar francmasoneria sau masoneria este o societate secretă care poartă acest nume, deoarece în organizaţia şi în ritualul ei se serveşte de unelte de care se folosesc zidarii, ca de exemplu: de mistrie, echer, ciocan, dreptar, compas etc, pe care le interpretează în mod simbolic şi împarte pe membrii ei în trei grade sau trepte, cărora le dă numele de: ucenici, lucrători şi maeştri.
îndreptăţirea acestei numiri o întemeiază scribii francmasoni în două feluri:
Unii susţin că francmasoneria îşi are originea de la Hiram, arhitectul templului lui Solomon. Numirea de Iachim şi Boaz a celor două coloane din templul masonic, cum se numeau şi coloanele din faţa templului lui Solomon, legenda care circulă printre francmasoni şi se predă ucenicilor la primirea
Mitropolitul Irineu Mihălcescu, Teologia luptătoare (Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994), pp. 164-176. Am respectat forma iniţială a aparatului critic şi, pentru uniformizare, am alcătuit notele de editor urmând normele folosite în studiul IPS Irineu. [n. ed.]
Cf. III Rg. 7,13-45; II Paral. 2,13; 4,11,15. [n. ed.]
Cf. III Rg. 7, 21: „Şi a aşezat stâlpii la pridvorul templului, punând un stâlp în partea din dreapta şi dându-i numele Iachin; şi pe celălalt stâlp în partea stângă, dându-i numele Booz”; şi II Paral. 3,15: „înaintea templului au făcut doi stâlpi, înalţi de treizeci şi cinci de coţi, iar coroanele de deasupra, de cinci coţi fiecare”, [n. ed.]
105
în lojă, că adică Hiram a fost ucis de trei ucenici zidari, pentru că el n-a vrut să le spună şi lor cuvântul de ordine al maeştrilor, precum şi simbolismul unora din riturile masonice, ar fi dovada de necontestat că aceasta este obârşia adevărată a francmasoneriei şi că ea era organizată atunci, pe vremea lui Solomon, aproape la fel ca azi. Dar chiar francmasonii mai luminaţi recunosc că această legendă nu era cunoscută în cercurile lor înainte de veacul al XVIII-lea, şi că s-a născocit, după toată probabilitatea, spre a se da mai mare însemnătate şi mai mult fast noului înfiinţat grad de maestru.1
Alţii susţin că obârşia francmasoneriei s-ar trage de la aşazişii zidari liberi ori cioplitori de pietre ornamentale şi constructori ai domurilor monumentale din Evul Mediu, dar e fapt nediscutat că aceşti zidari n-aveau nimic din organizarea francmasoneriei propriu-zise.2
Cât despre părerile că francmasoneria ar fi aşa de veche ca şi omenirea şi că deci Adam sau chiar Dumnezeu ar fi fost cel dintâi francmason, sau că ea şi-ar avea obârşia în misterele religiei grecilor şi egiptenilor, sau din ordinul templierilor sau al crucii trandafirii (roza)” etc. acestea nu pot justifica
1 Vezi articolul: „Din trecutul francmasoneriei” de preotul I. Mihălcescu, publicat în revista Biserica Ortodoxă Română, anul XLI (1923), seria II, nr. 12, p. 891.
2 Ibidem. [„Tot ce a moştenit Masoneria modernă de la vechea Masonerie, în afara ritului de recepţie, se rezumă la riturile de deschidere şi de închidere a Lucrărilor”, Oswald Wirth, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi, p. 331; n. ed.]
Vezi Prefaţa, supra, pp. 10-25 [n. ed.]
Rozicrucienii, o altă societate ezoterică secretă, care funcţionează în paralel cu lojile masonice. Lucrarea manifestul lor din 1614, prescurtată Famafraternitatis, descrie călătoria unui oarecare frate C.R. (Christian Rosenkreuz) în Orientul Mijlociu unde este iniţiat în ştiinţele matematicii, fizicii şi în… magie şi Cabala. La întoarcerea în ţările germanice pune bazele acestui ordin ezoteric. Cronologic, rozicrucienii s-au organizat în loji înaintea masonilor „moderni”. Sediul oficial al principalei loji a RC (deloc surprinzător, ei se revendică, de fapt, din Anglia) este situat în San Jose, California. Au reintrat în atenţia istoricilor odată cu studiul lui Francis A. Yates, The Rosicrucian Enlightment (1972; în română: Frances A. Yates, Iluminismul rozicrucian, trad. Petru Creţia, Humanitas, Bucureşti, 1998) şi a publicului larg prin bestseller-ul lui Umberto Eco, Il pendolo di Foucault (în română: Pendulul lui Foucault, trad. Ştefania Mincu şi Marin Mincu, Editura Pontica, Constanţa, 1991). Pentru textul în română al lucrării Fanta Fraternitatis, vezi F. Yeats, Iluminismul rozicrucian, pp. 258-279, şi Johann Valentin Andreae, Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz Fama Fraternitatis Confessio Fraternitatis, trad. Gabriela Nica şi Marius Cristian Ene, Editura Herald, Bucureşti, 2003. [n. ed.]
106
întru nimic numele de francmason, nici întrebuinţarea uneltelor masonice în francmasonerie.3
Obârşia sigură a francmasoneriei datează din anul 1717 şi ţara în care s-a organizat prima dată este Anglia. De la introducerea reformei religioase scăzuse şi în Anglia, ca şi în alte ţări, zelul credincioşilor şi al comunităţilor pentru înălţarea
3 Aiureala că Adam sau însuşi Dumnezeu ar fi cel dintâi francmason a fost pusă în circulaţie de masoneria numită misraism, aceea care a fost înfiinţată de fraţii Bedarride din Avignon. Ea a fost susţinută şi însuşită mirabile dictum de Lessing. Cu misterele religiei greceşti şi egiptene şi îndeosebi întrucâtva cu misterele eleusinice, mai mult cu ale Cybelei şi foarte mult cu ale Isidei, au asemănare probele la care se supun iniţiaţii în unele loji masonice. Dar originea masoneriei nu este aşa de veche şi asemănările nu sunt concludente. De la templieri a împrumutat francmasoneria multe şi a existat chiar un sistem de masonerie templierică, cu mai multe ramificaţii. Nici la templieri nu trebuie căutată originea întregii francmasonerii, pentru că ea, în esenţă, diferă mult de organizaţia templierilor. Cu Crucea roză [Rosacrucienii], francmasoneria are prea puţine note comune, aşa că nici în aceasta nu i se poate pune obârşia.
107
de monumentale clădiri religioase. Aceasta a avut ca urmare decăderea breslei zidarilor liberi, care nu mai găseau de lucru decât prea puţin.
În aceste împrejurări critice pentru ei, Teofil Desaguliers, predicatorul reformat al Curţii regale, predicatorul James Anderson şi arheologul George Payne îşi propuseseră să dea breslei zidarilor liberi altă menire şi anume: zidirea unui templu spiritual în inima omului prin cultivarea a ceea ce este bun, nobil şi frumos, cu alte cuvinte o moralitate fără religie, deci atee şi întemeiată numai pe raţiune.
Patru societăţi de zidari liberi se întruniră la 24 iunie 1717, într-un restaurant din Londra, puseră bazele societăţii of free Slanes Masons şi consimţiră să urmărească scopul propus de cei trei bărbaţi. Aceasta a fost ziua întemeierii francmasoneriei albastre sau englezeşti, ori începutul lojilor Sfântului Ioan, cum s-a mai numit ea, în amintirea Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui naştere se serbează în ziua de 24 iunie.4
Ideile masonice au prins repede şi s-au răspândit cu iuţeală în toate ţările din apusul Europei, câştigând un mare număr de membri în special din pătura cultă a societăţii şi chiar dintre capetele încoronate. Francmasoneria s-a schimbat însă la faţă şi a luat îndată înfăţişări diferite şi a urmărit alte scopuri, datorită elementului evreiesc care a pătruns în ea şi a aservit-o intereselor lui naţionale.
Se amestecară deci în înăcritul aluat al francmasoneriei principii dizolvante din Talmud, din Cabală şi din magie, s-au dat simbolurilor cultului altă interpretare, adecvată noilor
4 Vezi: Freimaurer-Lehrbuchfur Br. der unabhăngigen deutschen Grossloge: Frehnaurer-verband zur aufgehenden Sonne, von Br.(uder) Rodolph Penzig, Ehrenmeister der Loge: „Zur Morgenrote”. Orient, Berlin, z. Z. Grossmeister der F.Z.A., la pr. I. Mihălcescu, op. cit., p. 892.
Despre asocierea dintre simbolurile şi ritualurile masonice şi magie, vezi Prefaţa, supra, pp. 12-31. [n. ed.]
108
scopuri puse mişcării masonice, s-au introdus ca termeni de exprimare cuvinte ebraice şi francmasoneria a fost transformată curând în Sinagoga Satanei.
Nu numai că se deforma cu totul francmasoneria originară, destul de hibridă de la primele ei începuturi, ci se înfiinţa o mulţime de noi şi felurite genuri de masonerie de către isteţii urmaşi ai lui Iuda.
Astfel, în anul 1756, evreul Ştefan Morin puse în ordine cele 25 grade ale masoneriei templierilor şi le introduse în America, unde alţi evrei masoni, ca să poată crea venituri mai mari lojilor, le ridicară la 33, cum au rămas până astăzi. Un alt evreu, celebrul escroc Iosef Balsamo, cunoscut sub numele de graful Cagliostro (m. 1795), a înfiinţat francmasoneria coptică, cu 90 de grade, şi a primit în loji şi pe femei. Alţi trei evrei, fraţii Bedarride din Avignon, au înfiinţat francmasoneria numită Misraim, tot cu 90 de grade şi cu idei cabalistice cu totul bizare5.
„Misraim” sau „Mitsraim” înseamnă „egiptean” în limba ebraică, iar în Biblie, Miţraim (Facerea 10, 6) este al doilea fiu al lui Ham; este considerat strămoşul egiptenilor. „îl regăsim pe acest Mitsraim în legenda Societăţii Roza-Crucea de Aur (conform reformei din 1777), unde se spune că el ar fi adus în Egipt o parte a Tradiţiei sacre. (…) Ritul Misraim a fost întemeiat la începutul secolului al XIX-lea (…) Totuşi, nu se mai ştie când a fost utilizat pentru prima oară termenul Misraim pentru a desemna un rit masonic […] Conform ultimelor cercetări, se pare că sursa originară a Ritului de Misraim se află în Republica Veneţia şi că prima lui înflorire s-a produs în lojile franco-italiene ale Regatului de Napoli al lui Joachim Murat”. Gerard Galtier, Istoria riturilor egiptene ale francmasoneriei, trad. Maria Ivănescu, Editura Scripta, Bucureşti, 1997, pp. 56-57. The Hermetic Order of Golden Dawn, un grup preocupat de magia neagră format în 1883, s-a inspirat din ritul masonic de Memphis-Misraim, Mai mult, în 1916, ocultistul satanist Aleister Crowley a infiltrat şi chiar a preluat conducerea acestei organizaţii masonice, cf. Gerard Sophie de Sede, Ocultismul în politică, de la Pitagora până în zilele noastre, trad. Radu Petrescu, Editura Nemira, ed. a II-a rev., Bucureşti, 2006, pp. 230-232. [n. ed.)
5 Francmasoneria albastră, cu cele trei grade ale sale, nu a mai mulţumit mania gradelor şi a fost considerată ca un simplu noviciat care pregătea pentru gradele superioare. S-a înfiinţat, astfel, o nouă francmasonerie numită scoţiană, care la rândul ei a fost considerată ca un grad intermediar între francmasoneria albastră şi între sistemele gradelor superioare. Acestea sunt trei: 1. al templierilor, cu alte patru sisteme divizionare: sistemul capitolului de Clermont, sistemul strictei observanţe, sistemul clericaratului şi sistemul suedez sau creştin; 2. sistemul crucii trandafirii (roze) 3. sistemul egiptean cu subdiviziunile: sistemul coptic, sistemul misraim şi sistemul sau ritul memfitic. Pentru amănunte vezi pr. I. Mihălcescu, op. cit., pp. 892-895.
109
[…] După obârşie, francmasoneria nu este dar ceva care să impună prin vechimea sa, iar trecutul ei este pătat de crimă şi sânge. În ţările catolice şi mai cu seamă în Franţa, francmasoneria a luptat cu orice fel de arme împotriva Bisericii şi a monarhiei. Enciclopediştii şi mai toţi făuritorii şi capii marii revoluţii au fost francmasoni. Intrigile pe care ei le-au ţesut, calomniile pe care le-au pus în circulaţie şi, în genere, mijloacele de care s-au servit, ca să o doboare pe Maria Antoaneta, vor rămâne pentru totdeauna o pată neştearsă pe numele de francmason.6
În revoluţiile franceze din 1848 şi 1870, francmasonii şi-au avut partea lor, iar dezastrul Franţei în al doilea război se datorează în întregime comunismului, care este opera masoneriei.
Revoluţiile care au desfiinţat monarhia şi au proclamat republica în Portugalia, în Rusia şi în Spania, sunt tot opera francmasoneriei şi, după socotinţa unor istorici, niciuna din revoluţiile care s-au produs din veacul al XVIII-lea încoace nu s-a făcut fără amestecul criminal al lojilor masonice.
6 Vezi Louis Daste: Marie Antoinette et le complot masonique, Paris, 1910, volum din „Bibliotheque d’Etudes de Societes secretes”, la preotul I. Mihălcescu, op. cit., p. 896.
110
Organizarea francmasoneriei variază puţin de la un fel de masonerie la altul şi de la o ţară la alta. În esenţă, ea se reduce la următoarele:
Unităţile în care sunt grupaţi membrii se numesc loji. Ceea ce sunt cluburile pentru partidele politice, sunt lojile pentru masoni; în fruntea fiecărei loji stă un venerabil, ajutat de un consiliu. Mai multe loji formează o mare lojă, condusă de un mare maestru, înconjurat de venerabilii lojilor componente.
Intrarea în francmasonerie se face prin primirea novicelui în lojă cu un anume ceremonial sau, în termeni masonici, potrivit ritualului.
— Novicele este introdus în încăperea numită „templu”, legat la ochi şi numai după ce i se pun diferite întrebări este dezlegat, ca semn că, intrând în lojă, a trecut din întuneric la lumină. Aici se observă mai întâi un tablou care înfăţişează cerul înstelat, un glob pământesc, un ghiveci cu o floare, un craniu omenesc, o carte deschisă, un dreptar şi un compas. După interpretarea masonică, aceste lucruri ar avea următoarea semnificaţie:
— Cerul, pământul cu floarea şi craniul simbolizează natura de deasupra, împrejurul şi dedesubtul nostru şi formează toate la un loc primul izvor al cunoştinţei omeneşti. Cartea, care uneori este Biblia, simbolizează ştiinţa. Dar, pentru că ştiinţa din cărţi e un lucru mort, se pune în mâna novicelui un dreptar şi un compas, care simbolizează ştiinţa vie, a vieţii sociale şi anume: dreptarul are să slujească la măsurarea dreptăţii, iar compasul la întinderea iubirii de oameni a noului francmason7.
7 Numărul şi felul obiectelor ce se află în loji variază. Astfel, în jurul mesei se mai află şapte sfeşnice, pe perete un covor cu diferite desene, iar de o parte şi de alta, spre nord şi sud, la mijlocul lojii, sunt doi stâlpi care poartă numele Iachin şi Boaz [Booz], cum se numeau cei doi stâlpi sau coloane din faţa templului lui Solomon. Iachin este cuvântul de recunoaştere între ucenici, iar Boaz între lucrători.
111
După ce se mai săvârşesc unele acte simbolice şi se pun la probe ciudate, ca să se vadă dacă are curaj şi e statornic în hotărârea de a intra în francmasonerie, novicele depune jurământul de credinţă în masonerie şi e proclamat membru al lojii8.
8 Ritualul complet al intrării în lojă l-a dat Tolstoi în romanul său Război şi pace, când descrie intrarea în francmasonerie a prinţului rus Petru Bezuhoff şi este redat şi de preotul I. Mihălcescu în articolul: „Despre simbolismul şi ritualul masonic”, din revista Biserica Ortodoxă Română, anul XLI (1923), seria II, nr. 14, pp. 1021-1025.
Ritualul primirii în lojă variază de la grad la grad şi chiar pentru acelaşi grad de la un sistem la altul. Pentru ucenici, simbolurile se iau din natură, pentru lucrător din meşteşugul zidăriei, iar pentru maestru din împărăţia luminii.
Jurământul care este depus de masoni variază, probabil, de la un grad la altul şi, în amănunt, poate şi de la un sistem masonic la altul. Iată un formular care se depune de ucenici, după toată probabilitatea, în toate lojile de toate riturile:
„Jur în numele Arhitectului suprem al tuturor lumilor, să nu descopăr niciodată secretele, semnele, cuvintele, învăţăturile sau practicile francmasoneriei şi să păstrez tăcere veşnică asupra lor. Făgăduiesc şi jur să nu trădez niciodată nimic din acestea nici prin scris, nici prin viu grai, nici prin gesturi, nici să pun pe altcineva să scrie, să litografieze, să graveze, să tipărească ceva, să nu dau în vileag în nici un fel ceea ce mi s-a descoperit până în această clipă, sau mi se va descoperi în viitor. Dacă nu mă voi ţine de cuvânt, mă oblig să mă supun la următoarea pedeapsă: să mi se ardă buzele cu fier înroşit, să mi se taie o mână, să mi se smulgă limba din gură, să mi se reteze gâtul, cadavrul meu să fie spânzurat în lojă în timpul primirii unui nou frate, iar după aceea să fie ars şi cenuşa aruncată în vânt”.
Teribilă şi criminală siluire a conştiinţei să juri că nu vei destăinui ceea ce încă nu ţi s-a spus!
112
Ritualul acesta şi simbolismul lucrurilor şi actelor din care el constă variază la primirea celorlalte două grade ale Francmasoneriei albastre, de lucrător şi maestru, se complică şi schimbă cu totul la gradele superioare, în special la primirea gradelor 18 şi 33, spre a corespunde scopului ascuns al francmasoneriei şi mijloacelor cunoscute numai membrilor acestor grade superioare pentru atingerea scopului urmărit de ea şi prin ei:
Ce este francmasoneria?
Căutând să stabilim semnificaţia cuvintelor francmason, francmasonerie sau mason şi masonerie, am zis la începutul capitolului că francmasoneria este o societate secretă şi am arătat de unde-i vine numele. Dar aceasta nu ne spune nimic despre ceea ce este ea, care-i este fiinţa.
„Uniunea masonică zice o carte de instrucţiuni pentru francmasoni este comunitatea nevăzută, mai presus de graniţe, de rasă, de culoare, de naţionalitate, de clase, de stări, într-un cuvânt de toate deosebirile dinafară dintre oameni, care trece anume chiar peste deosebirile dinăuntru de credinţă religioasă, de confesiune şi concepţie despre lume a tuturor personalităţilor din trecut, prezent şi viitor, care s-au străduit pentru înnobilarea lor şi desăvârşirea omenirii.”9
Definiţia aceasta este o copie ad-literam a definiţiei Bisericii creştine, sub forma de comunitate, cu însuşirea specială
[Pentru textul unui alt jurământ masonic la fel de macabru şi anticreştin, vezi Mărturisirea masonilor numită în mod obişnuit Manuscrisul Dundee atribuit anului 1727, în Prefaţă, supra, p. 113; n. ed.]
9 Vezi: Pr. I. Mihălcescu, articolul „Francmasonii şi Biserica”, p. 757.
113
de nevăzută, cum o înfăţişează protestantismul. Aceasta o accentuează şi mai bine aceeaşi carte de instruire masonică prin cuvintele:
„Conştiinţa curat masonică se vădeşte, indiferent de semnele dinafară de recunoaştere dintre membrii lojilor, numai prin faptele morale izvorâte din dragostea de oameni, fapte care sunt comune tuturor oamenilor nobili, fie că se numesc ori nu francmasoni. Întocmai cum Biserica creştină vorbeşte de o comunitate a sfinţilor şi înţelege prin ea societatea nevăzută, curat spirituală, care se întinde şi dincolo de moarte, a tuturor pioşilor care stau în slujba Dumnezeirii, ceea ce constitue cel mai mare merit al lor, tot astfel şi francmasoneria recunoaşte comunitatea nevăzută a tuturor celor ce voiesc binele, mai presus de orice graniţă de spaţiu şi de timp. Veşnic, adică având putere din cel mai cărunt trecut, în timpul de faţă şi în cel mai îndepărtat viitor, este numai binele moral. Binele însă, îndeplinească-se în ascuns, pe nevăzute, aşa ca să nu ştie stânga ce face dreapta.”10
Dacă francmasoneria ar fi ceea ce rezultă din aceste două citate, ar însemna că ea este o societate filantropică, de o impunătoare înălţime morală, având numai neajunsul de care suferă orice morală, care nu se bazează pe religie, adică de a nu-şi putea ajunge şi împlini scopul urmărit, oricât ar fi el de sublim. Dar francmasoneria este cu totul altceva decât ceea ce crede că ne înfăţişează instrucţiunea masonică.
Mai întâi, pentru ce este secretă masoneria, pentru ce nu lucrează la lumina zilei, dacă n-are nimic de ascuns, dacă nu urmăreşte alt scop şi nu se serveşte de alte mijloace decât de cele mărturisite, care n-au pentru ce să fie tăinuite?
10 Ibidem, p. 758.
114
Apoi, neţinând seama de deosebirile dinafară dintre oameni, de: graniţe, rasă, culoare, naţionalitate, clase şi stări, francmasoneria pretinde că lucrează pentru întronarea în lume a celor trei principii ale marii Revoluţii Franceze: libertate, egalitate şi fraternitate şi că dă dovadă în activitatea ei de cea mai largă toleranţă. Dar iată, după propria lor mărturie, ce sunt libertatea, egalitatea şi fraternitatea masonice:
„Libertate. Arma atotputernică, cu care noi am răsturnat lumea, înseamnă independenţa fără margini şi fără restricţii, sustragere de la orice autoritate; înseamnă libertatea spiritului, care nu poate fi stânjenită de nici o revelaţie; înseamnă independenţa voinţei, care nu se supune nici unei puteri, care nu recunoaşte nici rege, nici Dumnezeu.
Cu ajutorul libertăţii, ca pârghie, şi al pasiunilor omeneşti, ca punct de sprijin, noi vom răsturna pentru totdeauna pe regi şi pe preoţi, aceşti duşmani neînduplecaţi ai neamului omenesc, mai funeşti pentru omenire decât tigrii pentru celelalte animale.”11
Iată-i pe francmasoni proclamându-se, pe temeiul principiului de libertate, anarhişti şi atei, duşmani neîmpăcaţi ai monarhiei şi ai religiei!
Iată-le toleranţa faţă de convingerile politice şi religioase ale celor ce nu fac parte din lojile lor!
„Egalitate. Instrumentul atotputernic cu care noi am transformat lumea înseamnă egalizarea proprietăţilor, căci drepturile omului la pământul comun, ca cetăţean al unei singure şi aceleaşi lumi, în calitate de copil al unei
11 Vezi: Toma Petrescu, Conspiraţia lojelor. Francmasonerie şi Creştinism, Bucureşti, 1941, ediţia a III-a, pp. 12-13. ■
115
singure şi aceleaşi mame, sunt mai vechi şi mai sacre decât toate contractele şi decât tot timpul nescris şi, prin urmare, aceste drepturi trebuie restabilite, iar contractele trebuie rupte şi dreptul nescris trebuie desfiinţat.”12
Iată comunismul sub forma lui cea mai nouă, bolşevismul justificat şi propovăduit de toţi ca principiu al egalităţii!
„Fraternitate. Făgăduinţa atotputernică cu care noi am stabilit puterea noastră, înseamnă frăţia în francmasonerie, pentru a construi un stat în stat cu mijloace şi cu funcţiuni independente de stat şi necunoscute statului; frăţia în francmasonerie, pentru a construi un stat deasupra statului, cu o unitate în cosmopolitism, cu o universalitate care face ca francmasoneria să fie superioară statului şi ca să-l conducă; frăţia în francmasonerie, pentru a construi un stat în contra statului, atâta vreme cât vor mai exista armate permanente care sunt instrumente de apărare, principii parazitare, piedică a oricărei înfrăţiri. Prin ajutorul fraternităţii, ca pârghie, şi prin urile omeneşti, ca punct de sprijin, noi vom face să piară pentru totdeauna parazitismul şi represiunea armată, această ciumă nepotolită, această groază sălbatica a neamului omenesc.”13
Iată proclamata ură împotriva armatei, ca susţinătoare a ordinei de stat, în numele fraternităţii (?) masonice!
Următorul jurământ rezumă şi accentuează cuprinsul libertăţii, egalităţii şi fraternităţii masonice:
„Jur să nu am altă patrie decât patria universală. Jur să combat fără cruţare totdeauna şi pretutindeni: hotarele
12 Ibidem, p. 13.
13 Ibidem, pp. 13-14.
116
naţiunilor, hotarele moşiilor, ale caselor şi ale atelierelor, precum şi graniţele familiilor, jur să pun la contribuţie întreaga mea credinţă pentru triumful nesfârşit al progresului şi al unităţii universale şi declar că profesez negarea lui Dumnezeu şi a sufletului.”
„Trecerea peste deosebirile dinăuntru de credinţă religioasă şi confesiuni”, trâmbiţată de masonerie ca un act de mare largheţe de suflet din partea ei, ca o binevoitoare îngăduinţă faţă de credinţa religioasă a celor ce bat la uşile hrubelor lor, se schimbă, deci, după depunerea jurământului de credinţă masonică, în ateism cras, în tăgăduirea credinţei în Dumnezeu şi a sufletului.
însăşi formula Marele arhitect al Universului, sub care pare a se adăposti în loji ideea de Dumnezeu, este o amăgire, o minciună sfruntată, pentru că iniţiaţilor la gradul 25 masonic li se răspunde răspicat:
„Marele arhitect al Universului, în onoarea căruia arde tămâia lojilor şi atelierelor, nu este Dumnezeu, ci îngerul luminii, geniul muncii, spiritul focului.”14
Dar dacă nu există Dumnezeu şi suflet, nu există, după legea masonică, nici înger, geniu sau spirit, ci aceste expresii sunt vorbe goale, cărora nu le corespunde nimic real.
După alţii, Marele arhitect al Universului este însăşi francmasoneria, care se intitulează cu emfază şi Marea asociaţie de distrugere universală. După această interpretare, literele D.G.A.D.U. care reprezintă, pentru profani iniţialele cuvintelor franţuzeşti: „Du Grand Architect de lUnivers”, sunt
14 Ibidem, p. 47. [Vezi în acest sens şi propriile mărturii ale maeştrilor francmasoni, în Studiul introductiv; n. ed.)
117
pentru francmasoni iniţialele francmasoneriei: „De la Grande Association Destructive Universelle”15.
în fine, după concepţia materialistă despre lume a masonismului. Dumnezeul masonilor este Natura, sau, mai exact, Omul, căci iată mărturisirea ce face un mare mason evreu16: „Cred în eterna Materie Mamă… şi în Om, Fiul ei iubit. Care din materie s-a zămislit şi din Pământul, ce-l susţine şi-l hrăneşte, s-a făcut.”
Pentru răspândirea ateismului în lume, francmasoneria duce o înverşunată luptă făţişă. „Război lui Dumnezeu! Ură lui Dumnezeu!”, a strigat în plin congres internaţional un cunoscut mason17, iar un alt mason a spus: „Infamul este Dumnezeu. Trebuie să zdrobim infamul”18.
[…] „Război de moarte creştinismului!”, răcneşte un mason.19
„Trebuie să extirpăm lepra devorantă a creştinismului”, ţipă altul.20 „Va veni vremea” cobeşte un înverşunat mason „când crucile şi icoanele vor fi aruncate în foc, potirele şi vasele sfinte schimbate în unelte folositoare, bisericile prefăcute în săli de concert, de teatru, sau de adunări şi, când n-ar putea sluji unui asemenea scop, în hambare de grâne şi grajduri de cai. Să nădăjduim că va veni o zi când mulţimea, luminată de astădată, se va minuna cum de nu s-au săvârşit de mult o asemenea
15 Ibidem, p. 31.
16 Adriano Lemni, fost primar al Romei, şeful suprem al francmasoneriei internaţionale, la T. Petrescu, op. cit., p. 40.
17 Belgianul Lafargue, în T. Petrescu, p. 41.
18 Francezul De Lanessan, fost ministru şi guvernator al Indochinei, la T. Petrescu, p. 41.
19 Fr. Viviani, la T. Petrescu, p. 52.
20 Gambetta, la T. Petrescu, p. 52.
118
prefacere. Se va face atunci tabula rasa din tovarăşii popimii.”21
Cobirea s-a împlinit întocmai de bolşevismul rusesc şi de revoluţia spaniolă, şi unul, şi alta roade înveninate ale francmasoneriei.
21 Neagu (Nagliel), în traducerea în română a lucrării francmasonului [Jean] Most: La Peste religieuse (Ciuma religioasă), la T. Petrescu, pp. 53-54.
119
Anexe
Anexa 1
SFINŢI ŞI PĂRINŢI CONTEMPORANI DESPRE FRANCMASONERIE
SFÂNTUL PORFIRIE KAVSOKALIVITUL (1906-1991)
„Masonii luptă din umbră şi de aceea sunt periculoşi”
Într-o zi, discutam cu părintele despre secte, iar el mi-a povestit următoarea întâmplare:
A venit la mine odată o fată cuminte, educată, din familie bună şi creştină. Mi-a spus că are un pretendent, un domn distins, serios, bogat, cultivat, atâta doar că era mason, şi m-a întrebat ce să facă. I-am spus să nu-l ia dacă e mason. Atunci, mi-a zis că bărbatul respectiv avea un caracter bun şi că ar putea să-l atragă la Ortodoxie. Eu i-am răspuns că n-o să reuşească. Nu m-a ascultat şi s-a măritat cu el.
Nu a mai trecut pe la mine mulţi ani, până într-o zi, când a venit cu tot cu el şi cu copilul. În chilia mea a intrat singură. „Ei, cum o duci?”, am întrebat-o. „Bine”, mi-a răspuns. „Te spovedeşti, te mai împărtăşeşti?” „Aproape în fiecare an.” „Mai mergi la biserică?” „Uneori, rar.”
I-am zis să-l cheme şi pe soţul ei şi i-am zis aceluia: „Ştii, înainte de a se căsători, soţia ta m-a asigurat că te va face creştin, dar văd că ai făcut-o tu pe ea mason”.
123
Părinte, cum a crezut femeia că-l poate transforma din mason în creştin, de vreme ce masonii luptă deschis împotriva creştinismului?
Nu, alţii luptă deschis, nu masonii; masonii luptă din umbră şi de aceea sunt periculoşi. Ei nu-ţi spun să nu faci cruce, să nu mergi la biserică ori să nu te spovedeşti, ci-ţi spun: „Fă-le pe acestea, dar vino şi la noi!”. Te influenţează uşor-uşor, încât nici nu-ţi dai seama că, la un moment dat, ai încetat să mai fii creştin şi ai devenit mason.
Părintele cunoştea nu numai conţinutul ereziilor, ci şi tehnica diavolului, de aceea recomanda credincioşilor multă atenţie, ca nu cumva să cadă în cursă şi să fie învinşi în luptă de către puterile întunericului.1
1 Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, trad. Sorina Munteanu (Bacău: Editura Bunavestire, 2005), 239-40.
124
SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL (1924-1994)
Mreaja masoneriei
Diavolul a întins trei mreje ca să prindă întreaga lume. Pe bogaţi să-i prindă cu masoneria, pe săraci, cu comunismul, iar pe cei religioşi cu ecumenismul. Noi să trăim duhovniceşte, astfel încât să nu aibă diavolul nicio putere asupra noastră.2
Bine, Părinte, dar toţi conducătorii politici sunt masoni? Ce se va întâmpla? Unde se va găsi cineva bun?
Acum problema nu e cine este sau cine nu este, ci dacă există vreunul care nu crede aşa de mult în masonerie. Astăzi, ca să devină cineva prim-ministru trebuie să fie mason. Să le dea Dumnezeu pocăinţă şi să… să iasă alţi noi Macabei?
2 Ierom. Eftimie Aghioritul, Din tradiţia ascetică şi isihastă a Sfântului Munte, trad, ieroschim. Ştefan Nuţescu (Bucureşti: Editura Evanghelismos, 2016), 424.
3 Atanasie Rakovalis, Părintele Paisie mi-a spus…, trad, ieroschim. Ştefan Nuţescu (Bucureşti: Editura Evanghelismos, 2002), 59.
125
SFÂNTUL IOSIF ISIHASTUL (1897-1959)
„Masonii nu sunt creştini”
Atunci când expui o teorie, de ce nu-i citezi pe teologii ortodocşi, pe Sfinţii Părinţi, ci pe alţii, pe protestanţi, pe evrei, pe masoni? Aceştia nu sunt creştini! De ce nu-i citezi pe Sfinţii Părinţi? Aşa se argumentează o teorie, fie cu citate din Sfânta Scriptură, fie din purtătorii de Dumnezeu Părinţi.4
4 Arhim. Efrem Filotheitul, Stareţul meu Iosif Isihastul, trad. ieroschim. Ştefan Nuţescu (Bucureşti: Editura Evanghelismos, 2010), 237.
126
SFÂNTUL EFREM KATUNAKIOTUL (1912-1998)
Mustrarea clericului mason
Odată, doi clerici, care nu se cunoşteau între ei, s-au întâlnit pe drumul spre Katounăkia. Când au ajuns la părintele Efrem, gheronda a început să-l mustre pe unul din ei pe motiv că nu este preot, ci mason, şi că a îmbrăcat rasa numai pentru a spiona Sfântul Munte. Auzind acestea, masonul a dat totul pe faţă. Părintele Efrem trăia experienţe şi stări, pe care numai creştinii ortodocşi le pot trăi, cei care se feresc de rătăcirile papale sau protestante.5
5 Gheronda Efrem Katunakiotul (Schitul Sfântului Efrem, Katounakia, Sfântul Munte) (articol disponibil pe siteul Sfintei Mănăstiri Vatopedu: https://www.pemptousia.ro201302gheronda-efrem-katunakiotul; ultima accesare: 12 ianuarie 2024).
127
CUVIOSUL FILOTEI ZERVAKOS (1884-1980)
Chemare la pocăinţă pentru creştinii care se mândresc că sunt masoni
Să se pocăiască mai întâi conducătorii naţiunii, miniştrii, senatorii, generalii, ofiţerii şi câţi au ranguri înalte pentru că, în afara câtorva excepţii, mulţi dintre aceştia sunt lipsiţi de evlavie, necredincioşi, hulitori. Le e ruşine să se numească creştini, iar unii dintre ei nu numai că nu se ruşinează, dar se şi mândresc când sunt numiţi masoni. Le e ruşine să-şi facă semnul Sfintei Cruci, dar nu le e ruşine să poarte pe îmbrăcăminte semnele masoneriei (pecetea lui Antihrist). Câtorva dintre ei le e ruşine să se roage, chiar mă îndoiesc că ştiu Simbolul Credinţei şi Tatăl nostru. Unii dintre aceştia se ruşinează să meargă la biserică duminica şi de sărbători şi apar rareori, numai când se săvârşeşte vreo ceremonie sau înmormântarea vreunei persoane oficiale, ori rude ori prieten de-al lor, dar nu le e ruşine să meargă la teatru…6
6 Părintele Filothei Zervakos, Testament duhovnicesc. Mărturisirea credinţei ortodoxe, trad. Cristian Spătărelu (Galaţi: Editura Bunavestire, 2003), 52.
128
CUVIOSUL SERAFIM ROSE (1934-1982)
„Marele Arhitect este noul Dumnezeu”
Biserica lui Hristos nu a propovăduit niciodată o asemenea învăţătură ciudată [hiliasmul]; însă ea este o doctrină de temelie a francmasoneriei, a ocultismului şi a numeroaselor secte cu care au legături, şi chiar a marxismului (fără a-L pomeni pe Dumnezeu).7
Ideea unei „noi ere” (new age) impregnează, fireşte, întreaga structura a ultimelor două secole, atât de preocupate de „progres”, fiind ideea-cheie a conceptului de revoluţie (de la cea franceză la cea bolşevică) şi ideea centrală a ocultismului modern (vizibilă la nivel popular în discuţiile de azi despre „Era Vărsătorului”, era astrologică post-creştină), datorându-şi probabil larga răspândire în principal francmasoneriei (în America există o publicaţie a ritului scoţian ce se numeşte New Age). (îmi pare rău să spun că întreagă această filosofie este prezentă şi pe bancnota dolarului american, cu moştenirea ei masonică, cu deviza novus ordo seculorum şi cu piramida neterminată, aşteptând să i se pună în vârf a treisprezecea piatră!) în termeni creştini, aceasta este filosofia
7 Eugene Rose, „Pope Paul VI în New York”, în The Orthodox Word, nr. 5 (1965), 188-90, în ieromonahul Damaschin, Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose, trad. Constantin Făgeţan şi pr. Constantin Jinga (Bucureşti: Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, 2005), 219.
129
lui Antihrist, cea care va întoarce lumea cu susul în jos şi „va schimba vremurile şi anotimpurile”.8
În societăţile esoterice new age se învaţă că, pentru realizarea „planului” [pentru o „nouă ordine mondială”], va trebui să trecem printr-un proces de iniţiere planetară în masă. Potrivit celor spuse de Benjamin Creme un urmaş al pionierilor ocultismului, Blavatsky şi Bailey bisericile creştine „revitalizate” şi lojile masonice vor fi utilizate pentru realizarea acestor iniţieri. Şi, după cum am văzut deja, David Spangler şi el un adept al scrierilor lui Alice Bailey, precum şi membru în Comitetul Director al organizaţiei „Iniţiativa Planetară pentru Lumea pe care Noi o Alegem”, cu sediul în Piaţa Naţiunilor Unite din New York a afirmat că iniţierile cu pricina vor fi „luciferice” în esenţa lor esoterică: „Lucifer lucrează în fiecare dintre noi pentru a ne conduce către întreg, pe măsură ce ne apropiem de noua eră… […]”. Spangler nu face decât să reitereze aici învăţăturile lui Alice Bailey primite de ea prin „channeling” de la o fiinţă numită „Djwhal Khul”. Dar nici Bailey nu a fost singurul iniţiator al mişcării care învăţa acest lucru. La sfârşitul secolului al XIX-lea, generalul Albert Pike, şeful ritului scoţian al Francmasoneriei din Charleston, Carolina de Sud, anticipa într-una din scrisorile sale o iniţiere luciferică mondială.9
8 Scrisoarea lui Eugene Rose către pr. Mihail Pomazanski (12 septembrie 1970), în ierom. Damaschin, Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose, 324.
9 Tal Brooke, One World, End Run Publishing, 2000, 171, în ierom. Damaschin, Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose, 624-5.
130
În această perioadă avem deja două religii, pe de o parte Luther care s-a rupt de Biserica Catolică în 1520, de cealaltă parte Calvin şi ceilalţi protestanţi. Aşadar, apar războaiele religioase între aceşti protestanţi şi principii catolici. Astfel au apărut războaiele religioase ale secolului al XVI-lea, care s-au încheiat pe deplin abia la mijlocul secolului al XVII-lea. În sine, aceste războaie sunt irelevante. Totuşi, principala lor consecinţă a fost că au discreditat cu totul religia şi au condus la o nouă perioadă istorică pe care o vom discuta în cursul următor, la o căutare a unei noi religii dincolo de orice fel de creştinism. Iar acesta reprezintă începutul francmasoneriei moderne.10
Filosofia iluministă, ideea de deism, a reprezentat contextul din care a rezultat masoneria modernă. Ideea deistă a unui Dumnezeu-Mare Arhitect care se găseşte undeva departe şi care nu interferează cu noi este o idee masonică. Despre masonerie vom discuta în următorul curs despre Revoluţie, deoarece ea a reprezentat forţa responsabilă pentru realizarea Revoluţiei prin concepţia deistă. Este foarte important să înţelegem de ce deismul, deşi pare extrem de perimat şi discreditat, s-a menţinut în lojile masonice. Lumea modernă nu este nici atee, nici agnostică. Ea crede în Dumnezeu. Acum avem doar un intermezzo în care ateismul şi agnosticismul înlocuiesc creştinismul cu un anumit scop, doar pentru a se întoarce, pentru a se închina la adevăratul, potrivit filosofiei revoluţionare, Dumnezeu, în care masonii cred încă şi astăzi. Marele Arhitect este noul Dumnezeu.11
10 Ieromonah Serafim Rose, Cursul de supravieţuire ortodoxă, trad. Constantinescu Constantin (fără menţiune an şi editură), 77.
11 Ierom. S. Rose, Cursul de supravieţuire ortodoxă, 138.
131
Masoneria engleză s-a născut dintr-un spirit de toleranţă, încercând să descopere o credinţă religioasă, nici catolică, nici protestantă, prin care să-i unească pe toţi oamenii de bună credinţă. Erau mulţumiţi cu acest obiectiv. Religia lor era deismul, iar fiinţa supremă era Marele Arhitect. La lojă nu se discutau niciun fel de diferenţe religioase. Religia trebuia să rămână afară. Pentru englezi şi, mai târziu, pentru americani acest lucru era de ajuns. Dacă crezi în Dumnezeu, te duci la biserica ta protestantă sau la biserica ta anglicană şi eşti fericit. Ideile principale ale masoneriei ideile unei frăţii a oamenilor dincolo de catolicism şi protestantism au inflamat minţile oamenilor de pe continent şi i-au transformat în radicali. Există un tip de francmasonerie care s-a dezvoltat, se pare, separat. Aceasta este secta Iluminaţilor, care reprezintă creaţia unui singur om, pe nume Adam Weishaupt. El s-a născut în anul 1748, a trecut prin şcolile iezuite, dar mai târziu a ajuns să-i urască pe iezuiţi. Şi-a îndreptat atenţia spre filosofii francezi, spre maniheism şi a fost, din câte se pare, iniţiat în practici oculte într-una dintre nenumăratele organizaţii oculte care existau pe atunci. Să analizăm câteva dintre ideile sale. Weishaupt susţine, la fel ca Rousseau, că civilizaţia reprezintă o mare greşeală de la care se trag toate inegalităţile vieţii umane. „Omul cade din starea de Libertate şi Egalitate, din Starea Naturii Pure. El se găseşte sub domnia şi sclavia socială apărute din cauza viciilor omului. Aceasta este Căderea şi Păcatul Originar.” Observaţi că foloseşte conceptul creştin de „păcat originar” dar vom vedea mai încolo că toate acestea nu sunt decât o imitaţie a creştinismului. În opinia sa, toate artele şi ştiinţele trebuie desfiinţate.12
12 Ierom. S. Rose, Cursul de supravieţuire ortodoxă, 156.
132
Abia la congresul de la Wilhelmsbad a fost consfinţită alianţa dintre Iluminaţi şi francmasonerie. Această adunare, a cărei importanţă pentru ceea ce a urmat nu a fost niciodată apreciată de istorici, a avut loc la 16 iulie 1782, şi a inclus reprezentanţi ai tuturor societăţilor secrete (martinişti, francmasoni şi Iluminaţi) care numărau acum nu mai puţin de trei milioane de membri în toată lumea. Dintre aceste organizaţii diferite, Iluminaţi au fost singurii care au formulat un plan concret de campanie şi din acest motiv ei au preluat conducerea. Ce s-a întâmplat la acest congres înfricoşător nu va fi cunoscut niciodată lumii, deoarece până şi aceia care au fost atraşi fără să-şi dea seama şi care acum aflau pentru prima oară adevăratele planuri ale liderilor se aflau sub jurământ şi nu puteau dezvălui nimic. Un astfel de mason cinstit, contele de Virieu, membru al lojii martiniste din Lyon, când s-a întors de la congresul de la Wilhelmsbad, nu şi-a putut ascunde îngrijorarea. Întrebat despre secretele tragice aduse de acolo el a afirmat: „Nu vi le pot mărturisi. Vă pot spune doar că toate acestea sunt mult mai serioase decât vă puteţi gândi. Conjuraţia care se ţese este atât de bine gândită, încât va fi imposibil pentru monarhie şi Biserică să scape.” Din acel moment contele de Virieu nu a mai putut vorbi decât cu groază despre masonerie.
Hitler ura democraţiile occidentale. Fuhrerul a abolit toate societăţile secrete, deoarece vedea peste tot o conspiraţie iudeomasonică. Masonilor nu li se permitea existenţa pentru acelaşi motiv pentru care atât comuniştii cât şi Napoleon au distrus toate societăţile secrete: odată ajunşi la putere nu mai aveau nevoie de niciun fel de societate secretă. După cum ştia prea
13 Ierom. S. Rose, Cursul de supravieţuire ortodoxă, 164.
133
bine şi el din experienţa sa în diverse organizaţii oculte, toate aceste societăţi nu fac altceva decât să stârnească discordia. Lupta sa contra bolşevismului era determinată de lupta pentru supremaţie în lume. Una dintre cele două ideologii trebuia să învingă. S-au păstrat însemnările lui din ultimele zile ale vieţii sale de la Berlin, când şi-a dat seama că va pierde războiul. Gândul care nu-i dădea pace era acela că americanii şi britanicii, pe care îi privea ca efeminaţi, slabi, înapoiaţi, demodaţi, l-au învins. În acest context, el a afirmat, ca un ultim testament, că „viitorul aparţine în întregime poporului răsăritean mai puternic”. Era ca şi cum şi-ar fi lăsat moştenirea bolşevismului în care recunoştea aceeaşi forţă care îl adusese şi pe el la putere: acea revoluţie primordială care va cuceri lumea şi va distruge trecutul.14
14 Ierom. S. Rose, Cursul de supravieţuire ortodoxă, 357.
134
CUVIOSUL EPIFANIE TEODOROPOULOS (1930-1989)
Să nu primim daruri şi donaţii de la masoni
Am văzut în ziar scrisoarea de mulţumire a unei anumite patriarhii adresată unei organizaţii masonice din Grecia, pentru donaţia pe care cea din urmă a făcut-o. Ar fi trebuit patriarhia să primească aşa ceva?
Rău a făcut că a primit-o. „Iar untul-de-lemn al păcătosului să nu ungă capul meu” (Ps. 140,5) spune Scriptura. Nu voi unge capul meu cu mirul păcătosului. Rău fac că acceptă astfel de daruri.15
Să donăm pentru colecta făcută de Crucea Roşie? Se zvoneşte că această organizaţie are legătură cu masoneria.
Mai degrabă nu Crucea Roşie este legată de masonerie, ci acea asociaţie de luptă împotriva cancerului. Însă, indiferent dacă există sau nu masoni în „Asociaţia de luptă împotriva cancerului”, este un adevăr faptul că ajută oameni săraci. Nu dăm, aşadar, banii pentru masonerie. Să presupunem că un mason este în consiliul de conducere al azilului pentru incurabili. Putem zice: „Nu dau nimic la azilul de incurabili, pentru că are un director mason”? Eu dau pentru săraci. Bineînţeles, nu voi dona niciodată unei loji masonice.16
15 Arhim. Epifanie Theodoropulos, Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, trad. Ovidiu Lăzărescu (Bucureşti: Editura Predania, 2010), 66-7.
16 Arhim. E. Theodoropulos, Toată viaţa noastră, 79-80.
135
PĂRINTELE DUMITRU STĂNILOAE (1903-1993)
Francmasoneria agent al corupţiei
Părintele Stăniloae vede un pericol moral în pătrunderea neîngrădită a francmasoneriei în guvern… „Organismul Statului, infectat de plaga masonică, să fie purificat.” Părintele considera că mulţi au intrat în lojile masonice pentru că „fără ajutorul lojilor nu pot ajunge şi nu se pot menţine în locuri de conducere ale vieţii naţionale” („Acţiunea noastră”, în Telegraful Român, nr. 15-16, 20 februarie 1932). […]
Este criticată cu o anumită ironie şi acuzata „pacea de la Aachen”, prin care Biserica Catolică şi francmasoneria încheiaseră un pact oportunist de „nebeligeranţă” („De râs şi de plâns”, în Telegraful Român, nr. 4, 19 ianuarie 1936).
În schimb, „Biserica noastră nu s-a încurcat în nici un echivoc, cum s-a încurcat bunăoară catolicismul şi, în dependenţă de el, uniaţia, care declara, prin organele sale, pe şleau, că oamenii Bisericii trebuie să trăiască în bună pace şi să colaboreze cu masonii” („Necesitatea ierarhiei în viaţa socială”, în Telegraful Român, nr. 39, 20 septembrie 1936). […]
„Fraudele pe de o parte, iar masoneria şi sectele pe de alta măcinau ca viermii organismul nostru de stat, aduceau lâncezire în suflete şi dezagregarea în unitatea noastră naţională, turnau leşie ucigătoare peste iubirea de neam” („Restaurarea
136
românismului în destinul său istoric”, în Telegraful Român, nr. 39, 22 septembrie 1940). […]
Într-un articol din 1944, Părintele Stăniloae pare a constata „falimentul democraţiei, cu derivatul ei, marxismul, şi cu sprijinitorul ei ocult, francmasoneria”.
(„Un atlet al naţionalismului creştin”, în Telegraful Român, nr. 141 aprilie 1934).17
17 Costion Nicolescu, „Francmasoneria?”, în Părintele nostru DUMITRU STĂNILOAE sau Viaţa ca Teologie (Bucureşti: Meteor Press, 2015), 71-5.
137
PĂRINTELE SOFIAN BOGHIU (1912-2002)
„Masonii nu sunt prietenii creştinilor, sunt duşmanii lor”
În vechime erau păgânii şi aveau temple cum sunt acum, de pildă, templele masonice. Cine a fost în America a văzut că în orice oraş este o biserică a Bunei Vestiri, apoi un templu masonic, o biserică a înălţării, apoi un templu masonic; există multe temple masonice pe străzile sau pe marile bulevarde ale Americii. Masonii nu sunt prietenii creştinilor, sunt duşmanii lor. Acum sute şi sute de ani erau templele păgâne, dar venea creştinismul năvală peste aceste temple. Ori le dărâmau, ori le sărăceau de credincioşii lor, care treceau la creştinism. Acum sunt aceste instituţii care vor răul total al creştinilor; şi, în primul rând, este diavolul cu templele lui. Aşa că trăim într-o epocă foarte primejdioasă şi, de aceea, mai ales acum, trebuie să fim tari, este foarte necesar să fim smeriţi! Diavolul este mândru, pe când Dumnezeu este smerit. Şi, în numele mândriei, diavolul cucereşte, pentru că omului îi place să fie mândru, nu să fie smerit. şi atunci trec foarte mulţi cu duiumul trec de partea diavolului şi se întăreşte împărăţia lui. De aceea trebuie să ne păzim pe noi înşine, dar şi pe cel de lângă tine să-l păzeşti, să-l ajuţi să meargă pe calea lui Dumnezeu, care este calea vieţii. Cealaltă este calea morţii, a întunericului, a nimicniciei. Atât pot să vă spun.
138
În mass-media românească ni se spune că masoneria este totuşi o organizaţie filantropică, ce doreşte binele umanităţii. Pe cine să credem?
Francmasonii fac şi bine, dar nu ştim ce rău se ascunde în acest bine. De pildă… tot la biata Americă mă gândesc. Am fost acolo pentru ochi sunt bolnav de ochi şi, deşi ochii erau bolnavi, am văzut magazine foarte bogate, de câte o sută de metri lungime sau mai lungi, cu de toate: de la ac până la elicopter. Într-un astfel de magazin american găseşti şi bunuri, bucate, fructe, toate bunurile materiale. Tot acolo este însă şi templul diavolului, acolo sunt şi demonizaţi sau satanişti, acolo sunt şi templele acestor masoni. Aşa încât sunt amestecate lucrurile. Bietul peşte, săracul, din ape, din ocean, se agaţă şi el de o bucăţică de pâine (sau de ceea ce e acolo, în undiţă) şi-o mănâncă cu lăcomie, fiindcă este flămând; şi îi rămâne undiţa în gât şi îl trage pescarul afară şi îl pune la frigare. […]
Ce atitudine ar trebui să avem faţă de Masonerie?
Să ne facem datoria creştină până la capăt! Masoneria este o mişcare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Şi întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinţa şi să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vieţii noastre. Căci va veni Antihrist şi, desigur, el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii, ca să-i înşele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei mişcări vor fi suprimaţi. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viaţa aceasta. Căci nu
139
toţi vor fi împotriva masoneriei atunci când ea va intra în acţiune. Aşa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de creştin. Că toată lumea ştie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru, pentru că asta obligă la nişte sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vieţii. Dacă masoneria îţi va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoreşti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: „Gata, dragă, mulţumesc!”
Atunci, lumea va fi împărţită: fiecare îşi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turma mică, aşa cum spune Scriptura (Luca 12,32). Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul Se întreabă dacă va mai fi credinţă pe pământ…18
18 Arhimandrit Sofian Boghiu, Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe, prefaţă de prof. acad. Virgil Cândea, ediţie îngrijită şi postfaţă de protos. Teofan Popescu (Iaşi: Editura Doxologia, ed. a III-a rev., 2018), 64-5, 205-6.
140
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA (1925-2006)
Masoneria şi organizaţiile internaţionale19
Am publicat de mai multe ori studii referitoare la masonerie şi la rolul distructiv pentru ordinea creştină şi pentru valorile tradiţionale ale popoarelor pe care organizaţia aceasta l-a avut şi continuă să-l aibă în societatea vremurilor noastre. Studiul de faţă este determinat de apariţia în versiune românească a unei cărţi a lui Daniel Beresniak, Francmasoneria, publicată în 1996 la Editura Humanitas din Bucureşti, în traducerea Malvinei Măgureanu. Ţinem să facem, de la început, o precizare: Beresniak este un mason convins, cu funcţii importante în masoneria franceză […]. În prezentul eseu ne vom ocupa de cartea lui Beresniak, pentru a vedea cum un mason important confirmă multe din cele ce s-au scris despre scopurile secrete ale masoneriei; ne vom folosi şi de unele lucrări antimasonice, cum ar fi Noua Ordine Mondială a lui A. Ralph Epperson sau Congresul Baptiştilor din Sud şi Masoneria a lui James Holy (un baptist din Texas), ca şi de altele, care au fost numai consultate.
19 Studiu publicat iniţial în Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Rugăciune şi lumină mistică (Cluj-Napoca: Editura Dacia, 1998, 2010) şi în Preot Gheorghe Calciu, Homo americanus. O radiografie ortodoxă, editor Răzvan Codrescu (Bucureşti: Editura Christiana, 2002,2007). Am citat fragmente ale studiului părintelui Calciu din ediţia a II-a a volumului publicat la Editura Christiana, 103-28.
141
Holy constată că secolele XIX şi XX sunt caracterizate de o explozie a activităţii religioase, atât în Bisericile clasice catolică şi ortodoxă cât şi în „aşa-numitele secte”, ca şi în organizaţiile numite „culte”. În plus, aceeaşi explozie se vede şi în organizaţiile religioase de tip ocult. Definiţia ocultului este: ceva ţinut intenţionat ascuns; nedescoperit altora; care foloseşte acţiunea sau influenţa unor agenţi supranaturali, sau anumite cunoştinţe secrete.
Vom porni de la cartea lui D. Beresniak, Francmasoneria, prin care el afirmă acţiunile benefice ale acestei organizaţii pentru umanitate. Poziţia noastră este cea creştină şi din acest punct vom analiza scrierea lui şi pe cele ale altor masoni. Religia creştină a devenit ţinta tuturor atacurilor care, deşi par a veni din direcţii diferite, se vede bine, pentru cine este atent, că sunt concertate de o grupare ocultă care urmăreşte distrugerea creştinismului, ca singurul factor coerent care se opune dezordinii promovate de cei ce urmăresc distrugerea tuturor valorilor reale ale moralei şi ale credinţei.
Cartea lui Beresniak este pentru consumul publicului larg şi are misiunea de a face masoneria simpatică omului de rând. De aceea, el nici nu merge la straturile ascunse ale masoneriei, la secretele ei, la acţiunile ei subterane, ci porneşte de la constructorii de catedrale, de la „constructorii în piatră” în general, breaslă care era preocupată să-şi apere anumite secrete privitoare la arhitectură şi la tăierea pietrei; intenţia clară a autorului este de a arăta că acestea ar fi singurele „faimoase secrete” de care masoneria este acuzată. Lucrul acesta nu-l împiedică pe Beresniak să greşească în unele afirmaţii pro domo, chiar dacă le maschează. La pagina 12, el spune: „Odinioară, masonii trebuiau să aparţină Religiei ţării lor, dar astăzi vor trebui să aparţină Religiei cu care toată lumea este de
142
acord, adică să fie oameni de bine, cinstiţi şi loiali, oricare ar fi denumirile sau religiile care ne ajută să-i recunoaştem”.
Internaţionalizarea unei religii speciale, ascunse şi misterioase iată ţinta masoneriei. La baza masoneriei secrete, a celor iniţiaţi, stă însă o răzbunare pentru o crimă legendară, căreia masonii îi dau o interpretare mistică, spirituală. A. Ralph Epperson, în cartea citată de noi (Noua Ordine Mondială), ne relatează că ceremonia iniţierii masonice este ţesută în jurul acestei legende. Ea este legată de construirea Templului lui Solomon. […]
Revenind la cartea lui Beresniak, care atribuie masonului cele mai minunate calităţi, el introduce, ca pe o uşoară autocritică, consideraţia despre Frederic al II-lea cel Mare al Prusiei, mason, tolerant (chiar şi faţă de ateism), dar care era un războinic şi a sacrificat multe vieţi pentru ambiţia lui, încălcând deci principiile umanitare ale masoneriei. Dacă cineva merge la uriaşul templu masonic din Alexandria, statul Virginia, va vedea pe pereţii sălii de jos portretele a paisprezece preşedinţi ai Americii care au fost masoni, între care este şi fratele Truman, cel ce a aruncat primele bombe atomice peste populaţia civilă a Japoniei (nu peste armata combatantă), deschizând astfel drumul crimelor în masă ale războiului total, care nu se mai duce între armate şi armate, ci mai degrabă în spatele frontului, prin decimarea populaţiei civile nevinovate (copii, femei, bătrâni etc.). Truman era şi un foarte pios membru al Bisericii Baptiste de Sud.
Interesantă este partea de iniţiere despre care vorbeşte Beresniak. Candidatul este izolat într-un cabinet de meditaţie, după ce fratele care are grijă de el îi ia toate obiectele metalice pe care le posedă: ceas, bijuterii, bani etc. Ca la Securitate! Oare i-o fi luând şi şireturile sau cureaua de la pantaloni?
143
Referindu-se la faptul că masonii se mai numesc şi „Fii ai văduvei”, Beresniak face apel la legenda lui Hiram, dar se preface că nu cunoaşte interpretarea lui Hutchens, deşi cartea acestuia a fost aprobată de Consiliul Suprem al Gradului 33 al Francmasoneriei de Rit Scoţian, ceea ce îi conferă o autoritate extraordinară. Beresniak precizează: „Se cuvine să remarcăm lipsa tatălui şi în legendele despre Hristos, Krişna, Mithra, Sargon şi Moise”, punând la grămadă creştinismul cu toate miturile păgâne şi legendele folclorice.
În ceea ce priveşte secretele masoneriei, Beresniak răspunde cu o seninătate dezarmantă că singurul secret al masoneriei este cel ce ţine de „reţete”, aşa cum ai întreba un artist de mare succes: „Care este secretul artei dumneavoastră?”, iar el ţi-ar vorbi despre reţeta lui.
După ce trece în revistă o serie de realizări ale masoneriei, cum ar fi Enciclopedia Franceză (al cărui inspirator a fost cavalerul mason Ramsay), Beresniak se străduieşte să ne convingă de faptul că Revoluţia Franceză nu este opera masonilor, că au fost masoni şi în Revoluţie, şi împotriva ei, dar nu ei sunt autorii, ceea ce este inexact, după cum este inexactă afirmaţia lor că nu au avut nici un rol în Revoluţia comunistă din Rusia.
Principiile proclamate de Revoluţia Franceză reiau lozinci strict masonice: Libertate. Egalitate. Fraternitate. Cuvântul „franc-masonerie” conţine în el termenul de liber (frandfree), dar şi sugestia egalităţii şi a fraternităţii de breaslă, fiind chiar o formă de organizare.
în ceea ce priveşte Revoluţia bolşevică, azi avem sute de documente care dovedesc finanţarea ei de către masoneria europeană şi americană. Această strădanie a lui Beresniak nu este însă gratuită.
în templul masonic din Virginia, există un colţ mai neînsemnat, unde poţi găsi o foaie în care scrie că, în 1789, un
144
anume G.W. Snyder din oraşul Frederick, statul Maryland, trimitea o scrisoare preşedintelui George Washington, însoţită de cartea lui John Robinson intitulată Proofs of a Conspiracy against all the religions and governments of Europe, carried on în the secret meetings of Freemasons, Illuminates and Reading Societies, collected from Good Authorities (Londra, T. Cadell, 1798), în care se arată amestecul masoneriei în Revoluţia Franceză şi în alte „rebeliuni”, drept care îl conjură să nu susţină masoneria. Ca dovadă, se află acolo volumul Proofs of a Conspiracy. Se menţionează şi că George Washington i-a răspuns lui Snyder, spunându-i că el nu crede în afirmaţiile lui Robinson. Nu există, însă, nici scrisoarea lui Snyder, nici răspunsul lui Washington, nici în original, nici în copie, ceea ce aruncă un dubiu asupra răspunsului. Robinson a fost un membru marcant al masoneriei engleze, cu largă audienţă în toate lojile europene, inclusiv din Rusia, astfel că a cunoscut toate maşinaţiunile masonice. El constată că lojile devin acoperişul unor idei pe care, dacă membrii lojii le-ar exprima deschis, în mod public, aceasta ar duce fără nici o îndoială la arestarea lor de către autorităţi.
Astfel, prin creşterea agresivităţii ideilor şi acceptării lor de către masonerie, lojile ajung asociaţii care urmăresc „să smulgă din rădăcini toate instituţiile religioase şi să răstoarne toate guvernele lumii”. Spre surprinderea lui, el observă că o serie de preoţi şi prelaţi catolici fac parte din masonerie, şi-i citează pe Abatele de Sieyes şi pe Episcopul de Autun (care s-a şi intitulat, de altfel, „cetăţean al lumii”). Protestanţii luau lojile, literalmente, cu asalt, în Anglia şi Germania. La început, în Germania îndeosebi, lojile erau împărţite pe confesiuni: catolici, luterani, calvinişti; dar membrii protestanţi ai lojilor au distorsionat sensul Sfintei Scripturi în asemenea măsură
145
încât n-a mai rămas din ea decât o religie filosofică. Discursurile care se ţineau la întrunirile masonice aveau ca ţinte permanente Biserica, patriotismul, regalitatea, ele constituind un complot prin care toate naţiunile să fie supuse organizaţiei masonice. Membrii catolici ai lojilor se lăudau că ei i-au infiltrat pe iezuiţi până acolo încât toate veniturile acestui ordin religios erau controlate de loji.
Robinson se ocupă de aproape întreaga masonerie europeană, pe care a cunoscut-o în amănunţime, ţinta lui fiind să prevină ţările lojilor europene împotriva acestui complot internaţional al lojilor. Sunt şi unele detalii pe care autorul le dă în cartea lui, ca dovezi ale acţiunilor anticreştine ale masoneriei, demonstrând că cel ce intră în masonerie cunoaşte, în treptele pe care le parcurge, numeroase iniţieri anticreştine făţişe. El dă ca exemplu iniţierea în gradul de Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept (Gradul 28), care pare a fi o treaptă deosebit de importantă, de vreme ce şi A. Pike îi acordă 243 de pagini în cartea sa Dogma şi Morala. Candidatul este întrebat ce oră e, la care acesta răspunde: „între oameni e întuneric, în lojă e amiază, căci Hesperus (steaua Europei) este întunecată ca fumul tămâiei aduse de superstiţia despoţilor care se fac pe ei zei”.
În capitolul dedicat iniţierii în Gradul 28, A. Pike vorbeşte despre zeii naturii la mai toate popoarele vechi, dându-le o consideraţie egală, inclusiv lui Baal, care era zeul naturii asirobabilonian. El afirmă, la p. 777, că cel ce doreşte să atingă înţelegerea marelui Cuvânt şi să posede Marele Secret trebuie să-i citească atent pe filosofii hermetici, dar având drept cheie dogma lui Hermes. De altfel şi Holy vorbeşte despre activitatea furibundă a masoneriei împotriva creştinismului şi despre adorarea lui Lucifer ca zeu suprem. El afirmă că A. Pike, în
146
cuvântul său din 14 iulie 1889, adresat ca instrucţiuni către cel de-al 23-lea Consiliu Suprem al Masoneriei Internaţionale, ţinut la Paris, a declarat: „Ceea ce trebuie să spunem mulţimii este că noi adorăm un dumnezeu, dar fără vreo superstiţie. Însă vouă, Mari Suverani Inspectori Generali, vă spun, şi voi s-o repetaţi fraţilor din Gradele 32,31 şi 30, că Religia masonică trebuie să fie menţinută, de noi toţi cei iniţiaţi în cele mai înalte grade, în puritatea doctrinei luciferice. Dacă Lucifer nu ar fi dumnezeu, ar fi Adonai (care este zeul creştinilor), ale cărui fapte îi dovedesc cruzimea, perfidia şi ura faţă de om, barbaria şi repulsia faţă de ştiinţă…” (J. Holy, op. cit., p. 18).
Surprinzător este faptul că demersul lui Holy în faţa Bisericii Baptiste din Sud, care este total supusă masoneriei, a găsit un anumit ecou şi Congresul acestei Biserici a acceptat să discute, la o nouă adunare a sa, dacă lucrarea lui Holy să fie analizată în afirmaţiile ei sau nu, şi s-a decis cercetarea cărţii. Holy este american şi masoneria americană nu a rămas insensibilă la afirmaţiile lui. De aceea, organizaţia americană tinde tot mai mult să se desolidarizeze de Albert Pike. Ei susţin că Pike a căutat să facă din masonerie o religie, ceea ce nu este acceptat de conducerea masoneriei americane, care se consideră una deschisă, nu circumscrisă, aşa cum este cea europeană. În micile afişe distribuite vizitatorilor în diverse loji masonice, ei vorbesc de larga deschidere a masoneriei locale, de acţiunile lor de binefacere, de faptul că se trag din constructorii de catedrale şi că nu au secrete sau mistere. Raţiunea lor este de a face bine acţiunile lor de caritate sunt foarte largi, spre a-i atrage pe cât mai mulţi şi nu se implică în politică. Masoneria europeană, da, ea se implică în politică, spun ei, dar nu cea americană. Atunci de ce 14 preşedinţi ai Statelor Unite (ultimul fiind Ford) au fost masoni, iar ei s-au lăudat cu acest lucru?!
147
Atunci cine face politica Americii şi chiar a lumii, dacă masoneria este inocentă?
Dacă, într-adevăr, masoneria nu ar fi decât o organizaţie memorială, celebrând simbolic numai secretele marilor zidari şi constructori în piatră ai Evului Mediu, de ce atunci atâtea taine? De ce gradele inferioare nu cunosc secretele gradelor superioare şi nu sunt acceptate sub nici o formă la şedinţele celor de sus? Şi, până la urmă, câte grade sunt în masonerie? Ideea general acceptată este că sunt 33 de grade, dar Robinson vorbeşte în cartea lui de un individ de Grad 36 pe care l-a cunoscut, şi nu afirmă că acesta ar fi fost gradul cel mai înalt.
Amestecul masoneriei în politica Statelor Unite nu mai are nevoie să fie demonstrată, cu atât mai puţin amestecul masoneriei europene în treburile statului. Beresniak este mai cinstit în această privinţă şi afirmă cu trufie că toate marile organizaţii politice internaţionale sunt creaţii ale masoneriei (cf. p. 55). Implicarea francmasoneriei în Revoluţia Franceză şi, mai târziu, în cea comunistă este evidentă. Din cauza acestui amestec al masoneriei în Revoluţia Franceză, Ecaterina a II-a interzice masoneria în Rusia, după mai bine de 35 de ani de susţinere a ei. Încă din 1799, în Memoirs Illustrating the History of Jacobins, se scrie despre toate relele făcute de masonerie în societatea europeană.
Nonşalanţa cu care Beresniak trece peste toate dificultăţile pe care istoria masoneriei şi implicarea ei în marile revoluţii criminale ale lumii le ridică este de rău augur: el crede că se adresează unui public absolut ignorant şi uşor de manipulat. Totuşi nu poate trece peste anumite secrete ale ritualului masonic şi justifică interdicţia pentru gradele inferioare de a participa la ceremonia decernării gradelor mai mari, ca şi la adunările masoneriei de vârf, afirmând că aceste ceremonii sunt atât
148
de extraordinar de înalte încât cel nepregătit s-ar putea sminti! Deci este limpede că oricine intră în lojă vine din întunericul necunoştinţei, fiind incapabil să înţeleagă misterele masonice, şi numai treptat-treptat, primind lumina masonică, ajunge să se lămurească. Aceasta este valabil şi pentru creştini. Candidatul la Gradul 16 jură că „orice religie cu forme simple sau ceremonii şi practici externe trebuie sfărâmată, pentru că nu este decât o formă moartă, fără suflet” şi că „Masoneria Vechiului şi Acceptatului Rit, fondat pe doctrina simplă şi pură a iubirii, toleranţei şi raţiunii, trebuie să fie eternă” (Masoneria de Rit Scoţian, vol. II, p. 404). […]
Beresniak îşi exprimă cu clamoare poziţia anticatolică (se pare că nu are nimic de-a face cu Ortodoxia, pe care n-o cunoaşte). El afirmă că Spania şi Portugalia, unde Biserica i-a condamnat şi chiar ars pe masoni, care erau toţi oameni de mare valoare, au rămas înapoiate (ceea ce este un neadevăr sfruntat), pe când în Anglia — şi, în general, în ţările unde preoţii nu sunt mediatori divini „lojile nu au întâlnit împotrivire şi ele nu au trebuit să se împotrivească, la rândul lor, Bisericii” (p. 41). […]
Un preot români de curând întâlnit în America, îmi spunea că un student la Teologie (ortodoxă) i-a arătat şorţul de mason, pe care îl poartă mereu cu el. Nu poartă Sfânta Scriptură, nici Ceaslovul, ci şorţul masonic…
Unul dintre idealurile urmărite cu perseverenţă de francmasonerie este desfiinţarea religiilor (a creştinismului în special, aşa cum am arătat deja) şi a naţiunilor, urmărind crearea unei singure naţiuni şi a unui singur guvern mondial, cu o „nouă ordine mondială”, care va permite membrilor săi să devină conducătorii întregii omeniri. Naţiunile, Bisericile şi monarhiile sunt piedici foarte serioase în faţa acestui plan diabolic. De aceea, una dintre lozincile Revoluţiei Franceze
149
era aceasta: „Cu maţele ultimului popă îl vom spânzura pe ultimul rege!”.
Beresniak ne anunţă fără ocoluri acest plan al unui guvern internaţional: „În secolul nostru, datorăm francmasoneriei câteva organizaţii internaţionale: Societatea Naţiunilor devenită ONU Crucea Roşie, Liga Drepturilor Omului… Putem cunoaşte influenţa masonilor peste tot unde se exprimă voinţa de a fi liber şi de afirmare a demnităţii umane” (p. 55).
Este evident scopul dominator al masoneriei prin aceste organizaţii internaţionale care caută desfiinţarea naţiunilor şi a libertăţii acestora, economia dirijată de un guvern internaţional, puterea lor discreţionară de a decide dacă o naţiune are sau nu dreptul să aibă copii pentru a supravieţui, dacă membrii unei naţiuni au dreptul să mai trăiască sau trebuie să piară prin înfometare, din cauza embargourilor economice împotriva popoarelor ce nu se supun necondiţionat etc. Toate aceste idei internaţionaliste îşi au sursa în doctrina masonică şi ele au constituit programul de bază al Revoluţiei Franceze, ca şi al celei ruseşti: ambele revoluţii programau un guvern internaţional, distrugerea credinţei, raţionalizarea religiei, desfiinţarea regalităţii. Cine citeşte istoria Revoluţiei Franceze va vedea cu groază cum la Lyon sute de călugări şi călugăriţe, catolici [mireni] au fost dezbrăcaţi la piele, legaţi cu funii un călugăr cu o maică în poziţii obscene şi apoi aruncaţi să se înece în Rhone. mulţi dintre aceşti martiri ai credinţei catolice au fost culeşi apoi de credincioşi şi îngropaţi în taină.
Din toate scrierile antimasonice, ba chiar şi din cele promasonice, se desprinde o mândrie luciferică, o propensiune spre protagonism social, politic şi economic, iar antimasonii scot în evidenţă misticismul acestei supremaţii demonice. Albert Pike, Suveranul Mare Comandor al Masoneriei, scrie
150
în cartea lui, Morala şi Dogma: „Lumea ne va declara curând ca Suverani şi Pontifi. Noi vom constitui echilibrul universului şi vom fi conducători peste stăpânii lumii” (p. 817). Este evident că Pike vorbeşte despre dictatura absolută a masoneriei, care va stăpâni în mod egal peste religie (pontifi) şi peste politică (suverani). De fapt, el citează aici din doctrina templierilor, din care masoneria pretinde că se trage într-o mare măsură. Toate acestea sunt învăţăminte de iniţiere în Gradul 30, cel de Cavaler Kadoş. Tot în aceste învăţăminte, ca şi în multe alte locuri, Pike afirmă, prin aluzie la templieri, duşmănia de moarte a masoneriei faţă de tiara papală. Această vrăjmăşie, afirmată mai peste tot în scrierile masonice mai vechi, a fost preluată de aproape toate sectele creştine rupte, în ultimele secole, din trunchiul catolicismului, ceea ce demonstrează, cel puţin în parte, care este originea sciziunilor Bisericii apusene.
Pentru a ilustra ce mari personalităţi a avut şi are masoneria, Beresniak dă multe nume celebre: Goethe, Mozart, Lessing, Puşkin etc., dar şi alţii: majoritatea mareşalilor lui Napoleon, regi ai Angliei, regi ai Suediei, Proudhon (teoreticianul anarhismului), Simon Bolivar (care, sub influenţa masoneriei distructive a regalităţii, a început revoluţia de eliberare a Boliviei de sub coroana spaniolă, dar care, cum rezultă din propriile sale mărturii, şi-a regretat acţiunea, întorcându-se cu dragoste spre Spania, căreia îi declarase vrăjmăşie pe viaţă şi pe moarte chiar în casa unui spaniol, lăsând un testament de iubire faţă de această Spanie care, după Beresniak, era înapoiată, pentru că nu permitea masoneria!), comunistul Bakunin etc. Observăm că tocmai cele mai anticreştine organizaţii „religioase” sunt de origine masonică: Mişcarea Teozofică pornită de Helena P. Blavatsky şi continuată de Armie Besant, mare maestră a Dreptului Uman şi a mişcării New Age. Această din urmă mişcare
151
şi-a luat numele respectiv ca opoziţie declarată împotriva old ngt-ului, adică a religiei creştine, ce are câteva principii care trebuie distruse (deşi pe ele, totuşi, s-a fondat America): familia, proprietatea, dreptul la viaţă (neavortarea copiilor), la credinţă, la libera exprimare şi la asociere. Toate aceste valori, evidente de la sine pentru generaţiile vechi, sunt tot mai clătinate astăzi, când ele nu mai sunt „evidente de la sine”, iar tribunalele dau decizii contradictorii asupra dreptului de viaţă al copilului, a dreptului de asociere ş.a.m.d. New Age este o formă a masoneriei în care spiritul anticreştin este mult mai vizibil. Un autor anti-New Age, Texe Marrs, afirmă următoarele: „Credinciosului din New Age i se spune: Ai putea fi zeu în clipa următoare, numai dacă nu ar exista în jur aceşti oribili creştini, cu atitudinile lor otrăvite” (apud A.R. Epperson, Noua Ordine Mondială, pp. 27-28). De altfel, ideea de bază a new-age-iştilor este că ei sunt chemaţi să conducă politica lumii, că ei poartă geniul politic în structura lor şi că toţi trebuie să li se supună. Fiecare „erp-ge-ist are cel puţin un „spirit director”, care îl ghidează şi-i spune ce trebuie să facă. D-na Hillary Clinton, de exemplu, are două astfel de spirite cu care vorbeşte: unul este al tatălui ei, celălalt este spiritul Helenei Roosevelt. Prima Doamnă a Americii a afirmat acest lucru în mod public, redând în faţa camerelor de luat vederi discuţiile politice pe care le-a avut, în lungi şi repetate şedinţe, cu spiritul răposatei Helena Roosevelt.
Beresniak trece uşor peste ceremoniile de iniţiere, dar J. Holy este mai analitic şi are un scop precis al cărţii sale, şi anume să demonstreze Bisericii Baptiste de Sud, invadate de masoni (el însuşi spune că a crescut cu două cărţi fundamentale: Biblia şi… cartea lui Pike), că masoneria este o organizaţie satanică. El afirmă, cu citate din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated (vol. 2, p. 259), că la iniţierea în Gradul 30 (Cavaler
152
Kadoş) întreit Puternicul Mare Maestru se adresează celui ce este iniţiat: „Până acum ai văzut în masonerie numai embleme şi simboluri. Acum trebuie să vezi în ea nu altceva, ci numai realitatea. Eşti gata să repudiezi orice judecată şi să asculţi, fără rezerve, tot ce ţi se va porunci să faci pentru binele umanităţii?” (p. 28).
Cei care au citit cartea lui Lev Tolstoi, Război şi pace, îşi amintesc, probabil, de scena iniţierii lui Pierre Bezuhov în masonerie. Tot ce spune Tolstoi acolo are o anumită notă caricaturală, dar, dacă citim cartea lui J. Holy, care ne redă unele ceremonii de iniţiere în diverse grade masonice, vom vedea lucruri chiar mai macabre şi mai hilare decât în textul tolstoian. Astfel, la iniţierea în Gradul 30, acţiunea se petrece pe rând în patru încăperi decorate cu diferite simboluri oculte. În prima, scăldată într-o lumină sepulcrală, este un mausoleu pe care se află un sicriu în care zace un cavaler îmbrăcat în alb, cu faţa acoperită. În jurul sicriului se află trei cranii. O muzică înceată se aude, iar întreit Puternicul Maestru îi spune celui iniţiat: „Frate, aceste obiecte ascund un mare mister. Eşti gata să treci prin toate încercările care te aşteaptă? Ele sunt înspăimântătoare, dar nu este nimic în ele care să te sperie, dacă ai înţeles toate gradele prin care ai trecut până acum… Trebuie să-ţi aduni întreaga putere a minţii, pentru că totul va depinde numai de tine însuţi”. Cavalerul din sicriu îl întreabă, la rândul său, pe iniţiat: „Tu, care ai venit să-mi tulburi pacea, teme-te de mânia mea! Care îţi este dorinţa?”.
în privinţa identităţii cavalerului din coşciug, A. Pike spune că secretul lui ţine de Cabală. Albert Mackey ne explică, în cartea sa Revised Enciclopedia of Freemasonry (vol. 1, p. 166), de unde îşi are originea Cabala: „Cabala a fost predată de Dumnezeu unei cete selecte de îngeri, care au format o şcoală teozofică
153
în Paradis. După căderea îngerilor, această doctrină cerească a fost comunicată, prin bunăvoinţă, copiilor neascultători ai pământului”.
Aşadar, „ceata selectă” a îngerilor a fost formată din cei care se vor răscula împotriva lui Dumnezeu, sub conducerea lui Lucifer. Ei au comunicat-o „binevoitori” lui Adam şi astfel a ajuns până la Noe. Prin urmaşii lui Avraam, ajunge în Egipt; Moise a inclus Cabala chiar în Pentateuh, prin intermediul căruia David şi Solomon au fost iniţiaţi în Cabală.
întreit Puternicul Maestru îngenunchează în faţa sicriului, pune o coroană de lauri pe una dintre ţeste, apoi intră în următoarea încăpere, unde îl ameninţă din nou pe candidat cu mânia secolelor trecute, dacă nu va fi ascultător fără rezerve. Oricum, secretul cavalerului din sicriu nu ne este descoperit, (întreagă această descriere este preluată de J. Holy din cartea Scottish Rite Masonry Illustrated, publicată de Powner Company din Chicago).
Beresniak nu oboseşte să ne convingă că francmasoneria ar fi doar organizaţia foştilor meşteri din Evul Mediu. Cu timpul, spune el, au intrat în masonerie intelectuali care, la început, erau numiţi fraţi acceptaţi; treptat, meseria ca atare dispărând în formele ei medievale, intelectualii au crescut ca număr, încât astăzi clasa mijlocie formează grosul masoneriei. Adevărul este că această clasă formează masa de manevră, iar anumiţi intelectuali, oameni bogaţi sau politicieni conduc efectiv masoneria, ascund secretele ei de gradele inferioare şi sunt conducătorii din umbră ai politicii mondiale. Beresniak se contrazice pe el însuşi când afirmă că în masonerie sunt puţini milionari şi oameni cu mare influenţă, pentru ca apoi să se laude cu regii englezi sau suedezi şi cu înfiinţarea de către masonerie a tuturor marilor organizaţii politice internaţionale.
154
Aş vrea să înţeleg şi eu cum micii meseriaşi şi intelectuali mărunţi pot face lucrul acesta. Secretele masoneriei, nu numai faţă de lumea exterioară, ci şi faţă de gradele masonice inferioare (ba chiar şi în cadrul aceluiaşi grad, unde nu toţi cunosc toate secretele gradului respectiv), sunt uluitoare. Atunci, te întrebi, unde este „deschiderea” de care vorbesc masonii?!
Jim Show, mason important, devenit creştin după ce ajunsese la Gradul 32, a venit la Washington, chemat pentru iniţierea în Gradul 33. A trecut prin iniţiere şi, la întrebarea: Ce religie ai?, a răspuns că este creştin. De obicei, răspunsul corect, spune el, este: Cred în religia celor vechi, în reîncarnare etc. Jim a sesizat o reţinere la maeştrii examinatori. S-a simţit nesigur şi foarte neliniştit; când a ieşit candidatul care intrase după el, l-a întrebat ce a răspuns la problema credinţei; acesta îi destăinui că răspunsese: Nu sunt creştin şi nici nu intenţionez să devin. Apoi a adăugat: Mi-au spus că voi merge mai sus. Ce înseamnă această mergere mai sus? Epperson crede că sunt două straturi de cunoaştere şi iniţiere în Gradul 33. Alţii cred că mai există şi grade superioare lui 33, dar nimeni nu ştie care. Jim Show declară: „Părăsind masoneria, după 19 ani şi după atingerea Gradului 33, mă simt dator să îi previn pe alţii să evite capcana demonică a acesteia”. După părerea lui Edith Starr Miller, în Teocraţia Ocultă, Gradul 33 îl reprezintă pe Marele Răzbunător al Marelui Maestru asasinat, adică al obscurului Hiram Abif.
Masoneria este o organizaţie secretă internaţională, anticreştină şi satanică, pentru că intenţionează să stabilească o „nouă ordine mondială” (ceea ce, în parte, a şi reuşit), înlocuind adevărul divin al creştinismului cu o religie fabricată, sprijinită pe misterele egiptene ale lui Hermes Trismegistul, pe Cabala evreiască, pe secretele asiro-babiloniene, pe
155
recunoaşterea ca adevăraţi dumnezei a tuturor zeilor păgâni. Albert Pike este un mistic al masoneriei, iniţiat în toate ştiinţele oculte şi expunând în cartea sa toate rătăcirile acesteia, un amestec obscur şi demonic de adevăr şi minciună, în care creştinismul este „doar o parte a adevărului”. El nu se ocupă de organizarea practică a masoneriei, nici de ritualul iniţierilor, ci caută fundamentarea dogmatică şi ocultă a doctrinei masonice.
„Masoneria… este totdeodată interpretarea marii cărţi a naturii, recitalul fenomenelor fizice şi astronomice, cea mai pură filosofie şi locul de depozitare unde, ca într-un tezaur, sunt păstrate în siguranţă toate marile adevăruri ale revelaţiei primordiale, care formează baza oricărei religii… Doctrina cabalistică a fost mereu religia înţelepţilor şi a celor ştiutori, pentru că ea, ca şi masoneria, tinde neîncetat spre perfecţiunea spirituală şi spre fuziunea crezurilor şi a naţionalităţilor lumii” (A. Pike, Morala şi Dogma Vechiului şi Acceptatului Rit Scoţian al Francmasoneriei, cap. „Cavaler al Soarelui sau Prinţ Adept” [Gradul 28 n.n], p. 625).
Din această concepţie luciferică a superiorităţii masoneriei faţă de orice altă formă de credinţă sau gândire rezultă superbia masonică a conducerii lumii după bunul plac al unor indivizi care se socot unşi de nişte zei care, de fapt, se reduc la Lucifer de la care au primit dreptul de stăpânire a lumii. Ei recunosc pe Iisus Hristos aşa cum şi diavolii îl recunosc şi se înfioară (cf. Iacov 2,19), dar nu încetează revolta împotriva Lui, pentru că sunt răzvrătiţi şi adepţi ai Marelui Răzvrătit, Lucifer. Ca şi el, ei ştiu că sunt „stăpânitorii lumii acesteia”, despre care Iisus a spus: „… şi El [Duhul Sfânt n.n.], venind, va vădi lumea de păcat, şi de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea; şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat” (Ioan 16, 8-11).
156
Într-adevăr, stăpânitorul lumii acesteia a şi fost judecat. Oamenii ştiu acest lucru, dar fiii întunericului îi ţin în cursa lor, prin foame, prin teroare, prin abuz de putere, prin ignoranţă şi printr-o organizare lumească strictă, care pare invincibilă. Dar puterea lui Dumnezeu va risipi puterea „stăpânitorului acestei lumi”, cum omul risipeşte, printr-un simplu gest al mâinii, pânza-capcană a păianjenului.
Nota bene: În ciuda tuturor afirmaţiilor publice şi publicitare pe care masoneria le face cu privire la apartenenţa lui George Washington la o lojă masonică, nu avem dovezi absolut convingătoare că lucrul este adevărat, şi cu atât mai puţin că acesta ar fi fost adânc implicat în această organizaţie. Tot ceea ce se scrie pe pereţii templelor masonice, scrisori cu conţinut masonic etc., nu sunt susţinute de originale; mai mult, nu am văzut nici măcar o copie a acestor scrisori. Iată de ce mulţi dintre scriitorii antimasoni emit serioase îndoieli asupra autenticităţii scrierilor promasonice ale lui George Washington. Părerea celor mai mulţi este că, aşa cum era atunci moda, sau din motive tactice, George Washington ar fi fost membru al masoneriei, dar că prezentarea lui ca un devotat al organizaţiei este propagandistică şi falsă.
în cele ce urmează, dăm câteva scurte extrase din cartea lui Bob Larson, Nero Book of Cults, publicată în 1932 la Tyndale House Publisher, Inc., Wheaton, Illinois. În capitolul „Freemasonry”, pp. 237-239, el spune:
„Membrii Curţii Supreme William O. Douglas, Potter Stewart, Hugo Black şi Earl Warren constată că cercetătorii începutului secolului XX au descris şi au interpretat cultul şi riturile masonice. Albert Pike a fost considerat ca un luciferian ocult, după cum îşi expune doctrina în cartea sa… Masonii sunt obligaţi să depună jurăminte sângeroase, dar pe care,
157
după afirmaţia lor, ei le socotesc doar simbolice. Simbolurile lor sunt compasul, care reprezintă forţa masculină, şi pătratul, care reprezintă forţa feminină; G simbolizează geometria şi pe Marele Arhitect al Universului (probabil de la engl. God Dumnezeu); şorţul simbolizează inocenţa mielului, iar steaua cu cină colţuri unitatea masoneriei… Masonii jură ca partea stângă a pieptului să le fie sfâşiată şi intestinele să le fie arse dacă vor divulga secretele masoneriei… Cărţile masonice ameninţă, cu blesteme, că membrilor care divulgă secretele li se va tăia beregata, li se va smulge limba şi vor fi înmormântaţi pe malul bălţilor. Pentru Gradul 30, mai sunt blestemele ca să li se străpungă ochii şi să li se jupoaie picioarele de piele… În ceea ce priveşte acţiunile lor caritabile, numai o treime din cât contribuie membrii, sau alte societăţi nemasonice, merge la spitale. Restul banilor sunt folosiţi pentru călătorii, petreceri şi ospeţe… Masoneria este incompatibilă cu religia creştină. Chiar dacă jurămintele sunt simbolice, ele sunt violente şi criminale. De asemenea, se fac jurăminte în cadrul lojilor că vor ascunde criminalii [masoni] şi nu vor divulga nimic despre ei”.
158
Masoneria şi familia20
Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 1994, anul familiei. Aceasta înseamnă că familia este bolnavă şi că politicienii încep să înţeleagă aşa cum spunea scriitorul francez Ramuz că dacă toate casele unei ţări nu sunt solide, tara însăşi nu este solidă. Or, pentru ca familia să devină solidă, trebuie, mai întâi, să-i învăţăm pe tineri că „amorul liber, convieţuirea cuplurilor fără binecuvântarea Bisericii şi căutând să [o] evite, cu orice preţ chiar şi al crimei împotriva pruncilor nenăscuţi încă, aşa cum mentorii morali ai societăţii îi învaţă la şcoală, în filme, la televiziune este o minciună sfruntată şi o crima împotriva noastră înşine.
Câte din căsătoriile actuale sunt făcute cu sentimentul mutual al partenerilor de a se lega pe toată viaţa? Oare câţi din tinerii care merg în faţa oficialilor de la primărie şi apoi în faţa preotului, nu păstrează în mintea lor un gând ascuns, învăţat la şcoală, în familie, în presa zilnică şi la televizor că „dacă nu merge, putem divorţa”, fără a le păsa de copiii care vor trebui să-şi schimbe tatăl sau mama, lucru care îi va marca pentru totdeauna?
Pentru ca familia să fie cu adevărat solidă, trebuie să înceteze confuzia dirijată, pusă în sistemul educaţional şi în
20 Articol publicat în Părintele Gheorghe Calciu, Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri şi meditaţii religioase (Piatra Neamţ: Editura Crigarux, 2007), 269-77.
159
legile statelor, dintre principiul just al egalităţii sexelor şi negarea diferenţelor dintre ele, să înceteze incitarea femeii de a-şi părăsi rolul ei natural de înger păzitor al căminului şi de educatoare a copiilor.
Pentru ca familia să fie solidă, ar trebui ca cei care fac şi aplică legea să nu afirme că viaţa individului este separată de viaţa lui socială şi că nu are nici o importanţă cu cine îşi împarte cineva patul, fie acela soţ, fie străin sau de acelaşi sex. Nu există ruptură între individul social şi cel intim. Fiecare vorbeşte cum îi este portul şi se poartă cum îi este vorba, oricât l-ar învăţa şcoala şi conducătorii politici să se dedubleze şi să-şi construiască viaţa publică pe minciună sau pe proclamarea imoralităţii ca maximum de demnitate umană.
De unde confuzia valorilor morale? De unde subminarea tradiţiilor sănătoase care au asigurat durata naţiunilor prin secole? Cine are interesul, chiar în sânul propriei naţiuni, să înceapă demolarea sănătăţii ei morale şi biologice prin proclamarea drepturilor nelimitate ale omului, în sensul libertăţii antisociale a individului?
Din ce în ce mai mult se conturează în mintea noastră ideea că nimic nu este întâmplător, că distrugerea familiei, a bisericii, democraţia tot mai aberantă din corpul mistic al lui Hristos, proclamarea deviaţilor sexuali drept minoritate cu drepturi absolute, fără de care o ţară mică nu poate fi admisă în marile organisme internaţionale, dispreţul pentru majoritatea uriaşă oamenilor care trăiesc normal şi care nu reprezintă nimic pentru legislatorii universului, tocmai pentru că sunt normali, este consecinţa unui grup care conduce lumea în secret, care are un centru de gândire internaţional şi al cărui scop este distrugerea unei culturi creştine, cu toate valorile ei morale şi religioase, prin introducerea confuziei şi anarhismului intelectual şi moral în inima tineretului naţiunilor.
160
[…] Pe drept sau pe nedrept, pentru tot mai multă lume, ideea că în spatele tuturor acestor tulburări morale ale societăţii stă masoneria, îşi face loc. În America, masoneria se declară deschisă pentru toţi. La templul masonic din Virginia, probabil cel mai mare din lume, poţi deveni membru pe viaţă, fără nici o dificultate, pentru 250 dolari. Fiecare, auzind aceasta, va zâmbi. Am zâmbit şi noi când am citit acest lucru în foile pe care ghizii ţi le dau la vizitarea templului. Ştim că masoneria este o organizaţie secretă şi că deschiderea ei, în cadrul Americii, este o falsă transparenţă. Undeva, dincolo de nivelul naivilor, care cred că sunt membri cu toate drepturile, dincolo de nivelul unde se discută „democratic”, se iau marile decizii, în taină şi fără transparenţă. Doctrina francmasoneriei care declară grade şi trepte, cu iniţieri secrete, care nouă ne apar ridicole, ascunde angajamente la care străinii nu au acces. Tradiţia acestei organizaţii care îşi infiltrează oamenii la nivelele supreme ale politicii şi economiei, vrea ca „societatea” să nu afirme nimic, pentru că deciziile ei se iau în secret.
Să părăsim loja americană cu „transparenţa” ei, care o face cu atât mai secretă şi mai tortuoasă şi să ne întoarcem la Franţa, unde „societatea” avansează în secret şi, prin oamenii plasaţi în punctele esenţiale, acţionează asupra instituţiilor ţării. Începând cu decembrie, anul trecut, loja Marelui Orient ne dă o lecţie foarte interesantă. Ea s-a manifestat public şi oficial, luând poziţie politică şi anunţând un război fără cruţare împotriva guvernului Balladur. Această declaraţie a fost publicată pe o pagină întreagă a ziarului Le Monde, în ziua de 24 decembrie. Foarte semnificativ: ajunul Crăciunului, ajunul Naşterii lui Hristos, ziua darurilor pe care ni le facem. Balladur nu este de stânga; Balladur crede în Hristos. El crede şi în cadourile de Crăciun.
161
După cum ştim, regimul ateu anticreştin s-a instalat în Franţa acum mai mult de o sută de ani, când concepţia anticreştină a pus mâna pe şcoala franceză pe vremea lui Jules Ferry. Acesta a fost un mare anticlerical, fără consideraţie pentru semenii săi, de aceea a fost numit Jules-Foamete, pentru mizeria în care a trăit capitala Franţei în timp ce el era primar, sub asediu] din 1870. Ca prim-ministru, el laicizează complet şcoala, în 1882, desfiinţează ordinul iezuit şi alte ordine, interzicându-le să mai funcţioneze ca profesori. Politica lui în Tongking (Vietnam) i-a atras ura populaţiei franceze. Ferry-Tongkinezul a fost mai urât chiar decât Ferry-Foamete. A fost împuşcat de un parizian în 1893.
Acest înalt grad masonic [Marele Orient Francez], plin de ură faţă de Biserica lui Hristos, poartă răspunderea distrugerii şcolii franceze prin izgonirea religiei şi moralei creştine din şcoli. Masoneria îşi impune principiile ei în şcolile franceze, iar rezultatele şcolare sunt dezastruoase, din punct de vedere intelectual, iar din punct de vedere moral, la nivelul pe care masoneria l-a urmărit, prin decreştinarea totală a învăţământului.
Oamenii de credinţă au renunţat la şcolile de stat şi au înfiinţat şcoli libere, care au fost înfloritoare o vreme, dar care, în prezent, după Conciliul al Doilea Vatican, s-au aliniat şcolilor de stat, din ce în ce mai mult. Republica franceză masonă s-a străduit, de altfel, să definitiveze mormântul şcolii libere, prin toate mijloacele. Aceste şcoli preluau circa 10%-20%-30% din populaţia şcolară, după regiuni. Legile republicii au interzis comunelor să dea cel mai mic ajutor acestor şcoli. Comuna nu putea nici măcar să repare faţada unei şcoli libere, deşi o treime din copiii ei mergeau la aceste şcoli.
Masoneria s-a mâniat de Crăciun, pentru că Adunarea Naţională Franceză a decis, prin votul din 28 Iunie, 1993, revizuirea
162
legii Falloux, permiţând subsidii din partea comunelor pentru şcolile libere. Loja nu a luat atitudine publică, dar a început să lucreze prin oamenii ei de vârf: Mitterrand refuza să înscrie legea pe ordinea de zi a senatului şi Balladur a tăcut A nu înscrie o lege pe agenda senatului înseamnă amânarea ei sine die, ceea ce intra în maniera tăcută de distrugere operată de masonerie.
Balladur însă îşi schimbă atitudinea: el aduce legea pe tapetul senatului care o votează în aceeaşi termeni ca şi Camera, pe 14-15 decembrie 1993. În felul acesta, canalele de lucru subterane ale masoneriei au fost astupate şi Marele Orient a trebuit să iasă la suprafaţă: pe 18 decembrie, apare protestul „laicităţii ofensate”. Democraţia de speculă îşi ridică armatele ascunse, toată stânga comunizată pe faţă sau în secret şi se opune votului curat al celor două camere, pe motivul ca „Republica vrea aceeaşi şcoală pentru copiii de toate culorile”, deşi accesul în şcolile libere este nerestrictiv pentru oricine, opţiunea părinţilor fiind cea care decidea.
în orice caz, în aceste împrejurări limită, marile organisme masonice, care lucrează din umbră, ies la suprafaţă şi-şi afirmă deschis ura faţă de creştinism şi de adevărata libertate: în numele libertăţii, masoneria confiscă libertatea individului şi a grupurilor şi pune obligatoriu şi totalitar masca egalităţii pe toate feţele.
Educaţia impusă de masoni aproape în toate şcolile lumii, descreştinarea învăţământului, persecutarea Bisericii pe căi violente în ţările comuniste, creaţie hibridă a masoneriei, şi persecutarea subtilă în ţările „democrate”, ridicarea copiilor împotriva părinţilor şi a educatorilor, în numele dezvoltării naturale şi libere a copilului, au dus la distrugerea fiinţei umane, a familiei, a valorilor creştine şi la creşterea înspăimântătoare
163
a criminalităţii în rândurile populaţiei şcolare, plus ignoranţa cea mai crasă care domneşte printre şcolari. 75% dintre elevii câtorva licee americane nu au ştiut localiza cele două mari oceane: Atlantic şi Pacific.
Obligaţia, în numele drepturilor minorităţii, de a primi în armată pe homosexuali şi în organizaţiile de copii, cum sunt cercetaşii, urmăresc pe faţă şi cu cinism distrugerea ultimelor elemente morale din educaţia copiilor, pe care aceştia o primesc acasă, de la părinţi. Libertatea avortului, cel mai mare carnaj pe care l-a cunoscut omenirea, este atât de apărat de administraţia Clinton, încât cei care blochează accesul la clinicile de avort, încalcă drepturile umane şi sunt arestaţi şi condamnaţi la pedepse grele. Copiii care sunt ucişi în pântecele mamelor şi care sunt persoane umane cu toate drepturile, nu sunt oare oprimaţi mortal de mame şi de medici? Pentru ei nu protestează nimeni? Nu, pentru că, dacă aceşti copii ar fi cruţaţi, pe baza moralei, imperiul satanic al dezordinii şi al distrugerii principiilor creştine care stau la baza lumii civilizate ar apăra societatea împotriva intenţiilor celor care creează dezordinea lumii. De aceea, admiraţia noastră faţă de Papa, care nu s-a sfiit să-şi spună punctul de vedere în faţa Preşedintelui Americii Bill Clinton în privinţa legii avortului pe care o semnase numai cu câteva zile înainte, este nemăsurată. El reprezintă linia lui Hristos şi nici o cesiune nu-i poate fi impusă.
Tradiţia sănătoasă americană însă reacţionează. În America, mii şi mii de tineri, departe de a se mulţumi cu morala oficială a masoneriei de a folosi prezervativul şi de a merge la avort, şi-au luat angajamentul scris de a se păstra virgini până la căsătorie. Doamna Manuella Fragniere, campioana franceză [elveţiană, de origine bulgară] de tenis, părăseşte competiţia pentru a se dedica exclusiv căminului. Ea afirmă că toate
164
succesele sportive din lume nu valorează cât darul sfânt al unui copil într-o familie.
Atâta vreme cât capii Bisericilor, tinerii şi mamele sunt de partea lui Hristos, nu suntem pierduţi. „În lume necazuri veţi avea, dar, îndrăzniţi. Eu am biruit lumea!” (In 16, 33)
165
Anexa 2
Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei de reînnoire a anatemei împotriva masoneriei (2014)21
AQI0U. Ilarr. 1395
ALEKTT. 691
A0fva, 28 Mapriov 2014
ZuvoiKq AnocpdoEi, Aqcp0Eicrq EV xq ZvvEpia xq; AiapKOVc; Icpâţ Lvvoâov xq; 19qg pqvo; Mapxiov E.E., yvajpiCopEV upîv OXL f Ispd Lvvoo; xq; EKKAqaiai; xqc EAAâboţ, EV xq pq0Eioq EvvEbpia Avxq; Kai Kaxoîuv nQOxaoEtoq, xqc EvvodLKqc EîiixpOîcqc ent xwv ALQEOECOV, ETcavabiaKqpvo-OEi bid xqc napouaqc xqv EKTiEcppaCTpEvqv 0EOTV Avxqc icaxâ TOV TsKxoviupov, ETiiKaAovpEvq xqv Tio 12.10.1933 npătv KOCL xqv ano 4.10.1996 AiotKqpviv xq; lEQăc; Zvvobou xfjc 1EQQX, cb; KOU zaţ ano 17.5.1970 Kai 29.11.1972 ÂTiocpdcrEu; Tf(; lEQăc; Zvv66ov, ai onoîai KaxabiKaCouv TOV TEKTOviapov Kai 0ECOQOUV aouppipacrrov xqv idiOTqTa TOU Op0o66Eou XpioTiavov npo; avxqv xov TEKXOVO.
Ti lEpâ Zvvoboc; EppsvEL ânoAvxcoq ELC; xâ V7io xwv coc avco AîiocpdoEcov Avxqţ optCopEva. AiaKqpvaaEi Kai
21 Text disponibil pe siteul oficial al Bisericii Greciei: https: www.ecclesia.grgreekholysynodegyklioi.asp?id=1796whatsub=egykioi. Ultima accesare: 6 decembrie 2023. [n. ed.]
167
avOic OTL o TEKxovtopoţ auviaxâ avyKpqTicjTiKOv pvaxaywyiKov 0pqoKEVTLK6v avaxqpa âcrvppipaaTOv 7iQoc Tqv EKKAqcriav, 6Acoc bidcpopov, KEXWQ-0JEVOV KQL AAAOTQLOV AvTqţ. AiccbqAoi KcxxqyoQqpaTiKGjg OTL q îbioTqc xov TEKTOVOC; VITO oictvbqnoTE popcpqv ELVCIL âcnjppipacrTOc; npog Tqv ibiOTqxci xov XpLaxLCtvov wg pEAovc TOV Ecopaxoc TOV XQLOTOV. Eibuccoc;, EV TE) cb; avea HQAEEL xqţ 1EQC; Evvobov xq; lEQCtQx? 6 Tsicxovicrpog OTI]ALTEVETCXL wţ ovoTqpa crvyKpqxiOTiKcbv boEavicbv, TOV O7TOLOV q OKOXia cpvoiţ ELVCIL CtKQCdC; CCVTÎ0£TO; ÎTQOţ xqv EV 7iAqp£i cpwTL xQLOTiavLKqv ocAq0Eiciv.
H TEQOC Evvoboc dvavEOL xqv bLctpEpaiwoiv AvTqţ npoi; TO XQlcrT£d)vvpov nAqpcjpcx KCCL nAqQocpopEL V7TEV0VVWţ CLVTO OTL OVbEU; dnoAu-XWC TCVV lEQCCQXdjV xr EKKAqcrLaţ xqc; EAAâboq xvyxdvEL pEAoţ TEKxoviKfjg Exoăg ovbă bLaxqpEL OLavbr7TOT£ OXECLV TTQOs TOV TEKTOVlOpOV. ATIOKQOVO[4EV TtăoCXV TVXOV 71EQL TOV EVCXVTLOV bLâboOLV tbţ T£A£LC0; CiVVTlOCTTaTOV KQL LpEVbf), OT0X0V EX.OV0OLV TI]V HQOKAqOLV CTVyXVOECJt; pETcx£v TOV 6Q0O56£OV TTArjQcbpaTOc; KCLL Tqv cpGopdv Tqq EKKAqoiag KCU TOV KVQOVC; TWV noLp£vapxcv Avxq;.
KctTabLKâCoVTEţ £K V£0V TOV TEKXOVLtjpOV p£T(X noAAqţ Ev0vvq; KdAovpEv oncoţ ETUo-TQEipcvoLV OL 7iE7iAavqp£voi EU; EHLyvevoLV Tq; âAq0£Laq 5LCX xq; £X7T£LQOV XdpLTOţ KOU TOV EA£OV(; TOV 0EOV KCtL KvQLOV qpă)v IqCTOV XQLOTOV.
t O A0qvbv IEPQNYMOE, flpoEbpo;
f O KctQvaTLCtc; KCXL EKVQOV E£pacp£Lp
ţ O Nsag Kpqvqg Kai KctAapapiăc; npoKOŢiLOţ
t O ©eaoaAovLKTy; AvOipoi;
t O napapvOictc;, OiAiaxcvv KCU FqpopEQLOV TLTO;
ţ O fQEpEVGJV EEpyLOt;
168
t O MqOvpvqc; Xpucroaropot;
t O MuxiAqvqc;, EQECTCTOV KCU FIAcopapiov lâKwŞoţ
t O ©qpcov KL AE3aEux; rECOpyioţ
t O riapovaiac; KaAAiviKOc;
ţ O TAiou, Axapvwv KCU nETpounoĂEGx; AGqvayoQctţ
t O ZcucuvQov ALOVVCTLO;
f O Kqcpiaîac;, Apcipovoiov KCU QQCOTIOV KVQIAAOC
O ApxiYQxppacEV;
t O AUWAEUXC; TaPpiqA –
I
169
Nr. Înreg. 1395
Deer. 691
Atena, 28 martie 2014
Prin hotărâre adoptată în cadrul Şedinţei Sfântului Sinod Permanent din 19 martie, vă informăm că Sfântul Sinod al Bisericii Greciei, în şedinţa menţionată şi ca urmare a propunerii Comisiei Sinodale Antieretice, îşi reafirmă prin prezenta poziţia exprimată împotriva masoneriei, invocând Legea sinodală din 12.10.1933 şi Decretul Sfântului Sinod al Bisericii Greciei din 4.10.1996, precum şi Hotărârile din 17.5.1970 şi 29.11.1972 ale Sfântului Sinod, care condamnă masoneria şi consideră incompatibilă calitatea de creştin ortodox cu cea de mason.
Sfântul Sinod aderă în mod absolut la Hotărârile mai susmenţionate. [Sfântul Sinod] reafirmă că masoneria reprezintă un sistem religios iniţiatic sincretist incompatibil cu Biserica, cu totul diferit, separat şi străin de Biserică. El afirmă fără echivoc că apartenenţa la masonerie, sub orice formă a ei, este incompatibilă cu cea de creştin ca mădular al Trupului lui Hristos. În actul mai sus-menţionat al Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, masoneria este în mod special înfierată ca sistem de credinţe sincretiste, cu ale lor nuanţe întunecate, ce sunt cu totul contrare adevărului creştin propovăduit în plină lumină.
Sfântul Sinod reînnoieşte condamnarea masoneriei înaintea poporului cu nume creştin şi informează responsabil că absolut nimeni dintre ierarhii Bisericii Greciei nu este
170
membru al vreunei loji masonice, nici nu are relaţii cu masoneria. Respingem ca fiind total neîntemeiat şi fals orice eventual zvon care susţine contrariul, neavând alt scop decât să provoace confuzia în rândul poporului ortodox, compromiterea Bisericii şi a integrităţii Păstorilor acesteia.
Condamnând încă o dată masoneria cu multă responsabilitate, îi îndemnăm pe cei rătăciţi să se întoarcă la cunoştinţa adevărului cu ajutorul harului nemărginit şi al milei Dumnezeului şi Domnului nostru Iisus Hristos.
t Ieronim, Arhiepiscopul Atenei, Preşedinte
t Serafim, Mitropolitul de Karystia şi Skyros
T Procopie, Mitropolit de Nea Krini şi Kalamaria
t Antim, Mitropolitul Tesalonicului
t Tit, Mitropolit de Paramythia, Filiates şi Giromeri
t Serghie, Mitropolitul Grevenelor
t Hrisostom, Mitropolitul de Mithymna
T Iacov, Mitropolitul de Mytilene, Eresos şi Plomario
t Gheorghe, Mitropolitul Tivei şi Levadiei
t Calinic, Mitropolitul Paronaxiei
t Atenagora, Mitropolit de Ilion, Acharnes şi Petroupoli
t Dionisie, Mitropolitul de Zakinthos
t Chiril, Mitropolit de Kifisia, Amarousio şi Oropos
Secretar-Şef, t Gavriil, Mitropolitul Diavliei
171
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
Alexandrian, Sarane, Istoria filozofiei oculte, trad. Claudia Dumitru (Bucureşti: Editura Humanitas, ed. a II-a rev., 2006)
Bacon, Francis, Noua Atlantida, trad. Jana Jalobeanu (Bucureşti: Editura Nemira, 2007)
Bichir, Florian, Operaţiunea Oculta: Francmasoneria în atenţia Securităţii. Documente strict secrete (1984-1989) (Bucureşti: Editura RAO, 2019)
Birt, Mircea Alexandru, Tudor Sălăgean (coord.), Francmasoni şi patrioţi. Francmasoneria, idealul naţional şi realizarea Marii Uniri (Cluj-Napoca: Editura Şcoala Ardeleană, 2020)
Boghiu, arhimandrit Sofian, Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe, prefaţă de prof. acad. Virgil Cândea, ediţie îngrijită şi postfaţă de protos. Teofan Popescu (Iaşi: Editura Doxologia, 2018)
Bucin, Mircea (Maestru Venerabil din Trecut al Justei şi Perfectei Loji „Alexandru Vaida-Voevod”, Or.: Cluj-Napoca), Manualul Gradului 1 în Franc-masonerie UCENIC, prefaţă de V. Agapiescu, Cuvânt-înainte de Jacques Herman, Meditaţie asupra Gradului de Ucenic de Ion Vianu (ClujNapoca: AW 13 Publishing, 2015)
Buck, Jirah Dewey, Simbolismul francmasoneriei sau Masoneria mistică şi marele misterii ale Antichităţii, trad. Walter Fotescu,
173
cuvânt-înainte şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2019)
Calciu, părintele Gheorghe, Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri şi meditaţii religioase (Piatra Neamţ: Editura Crigarux, 2007).
Calciu, preot Gheorghe, Homo americanus. O radiografie ortodoxă, editor Răzvan Codrescu (Bucureşti: Editura Christiana, 2007)
Calciu-Dumitreasa, Gheorghe, Rugăciune şi lumină mistică (ClujNapoca: Editura Dacia, 1998, 2010)
Carrico, David L., Lucifer Eliphas Levi Albert Pike and the Masonic Lodge. A Study of Freemasonry and its Relationship to the Occult and Satanism (Tell City: FOJC Ministries, 1981)
Castillon, Juan Carlos, Stăpânii lumii. O istorie a conspiraţiilor, trad. Mihai Gruia-Novac (Bucureşti: Editura Nemira, 2007)
Comănescu, Radu „Masonii ziditorii istoriei moderne”, în Gian Pio Mattogno, Masoneria şi Revoluţia franceză, trad. Florin Dumitrescu (Bucureşti: Editura Anastasia, 1998), 113-29.
Comănescu, Radu şi Emilian Dobrescu, Franc-Masoneria. O nouă viziune asupra istoriei lumii civilizate II (1961-1968) (Bucureşti: Editura Europa Unită, 2004)
Copoeru, Ion (coordonator), Bert Maan, Iver Huitfeldt, Tron Gundersen, Ghid practic de etică profesională pentru judecători şi procurori (Bucureşti: Institutul Naţional al Magistraturii, 2017)
Crăciun, Marian, Manual de luptă împotriva francmasoneriei. Scurt excurs conspirativ (Bucureşti: Editura RAO, 2019)
174
Culianu, Ioan Petru, Cult, magie, erezii, trad. Maria-Magdalena Anghelescu şi Dan Petrescu (Iaşi: Editura Polirom, 2003)
Culianu, Ioan Petru, Gnosticism şi gândire modernă: Hans Jonas, trad. M.M Anghelescu şi Şerban Anghelescu (Iaşi: Editura Polirom, 2006)
Dalea, Ioan Gabriel, Documente Constitutive ale Francmasoneriei. Old Charges, Constituţii, Catehisme, Minute, Discursuri, Bule papale, ed. a Ii-a rev. (Timişoara: Editura Arcana, 2023)
Damaschin, ieromonahul, Viaţa şi lucrările Părintelui Serafim Rose, trad. Constantin Făgeţan şi pr. Constantin Jinga (Bucureşti: Editura Sophia, Editura Cartea Ortodoxă, 2005)
Damick, Andrew Stephen, Ortodoxie şi false credinţe. Cum să afli calea către Hristos, trad. Dragoş Dâscă şi pr. Lucian Filip (Iaşi: Editura Doxologia, col. Apologetica. Studii 5,2022)
De Canteleu, Le Couteleux, Sectele şi societăţile secrete politice şi religioase, trad. Adina Baranovschi (Bucureşti: Editura Antet, 2009)
De Maistre, Joseph, Istorie şi masonerie, trad. Beatrice Stanciu, antologie şi prefaţă de Daniel Vighi (Bucureşti: Editura Amarcord, 1995)
De Pasqually, Martinez, Tratat despre reintegrarea fiinţelor în primele lor proprietăţi, virtuţi şi puteri spirituale şi divine, trad. Ioan Gabriel Dalea, prefaţă de Jean-Marc Vivenza (Timişoara: Editura Arcana, 2023) k
De Poncins, Leon, La dictature des Puissances Occultes: La FrancMaşonnerie (Paris: 1934)
De Saint-Martin, Louis-Claude, Jean-Baptiste Willermoz, Jean-Jacques du Roy DHauterive, Masoneria ocultă a
175
secolului XVIII. Lecţiile de la Lyon ale aleşilor Coen însoţite de „Cartea Roşie” şi alte importante manuscrise Coen, trad. Ioan Gabriel Dalea (Arad: Editura Arcana, 2023)
De Sede, Gerard Sophie, Ocultismul în politica, de la Pitagora până în zilele noastre, trad. Radu Petrescu (Bucureşti: Editura Nemira, 2006)
Dogaru, Bogdan Constantin, Societăţi evreieşti din Bucureşti: Bnai Brith (Iaşi: Editura Junimea, 2022)
Du Fresnoy, Nicolat Lenglet, Istoria filosofiei hermetice, trad. Gabriel Avram (Bucureşti: Editura Herald, 2017)
Dubreil, Jean-Paul, Istoria Francmasonilor, trad. Gabriel Doru Avram, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021)
Duncan, Malcom C., Duncans Masonic Ritual and Monitor: Guide to the Three Symbolic Degrees of the Ancient York Rite and to the Degrees of Mark Master, Past Master, Most Excellent Master, and the Royal Arch (New York: Dick Fitzgerald, 1866)
Eco, Umberto, Pendulul lui Foucault, trad. Ştefania Mincu şi Marin Mincu (Constanta: Editura Pontica, 1991)
Eftimie Aghioritul, ierom., Din tradiţia ascetică şi isihastă a Sfântului Munte, trad. Ştefan Nuţescu (Bucureşti: Editura Evanghelismos, 2016)
Encyclopaedia Judaica VH, editori Fred Skolnik şi Michael Berenbaum (Ierusalim, New York: Editura Thomson Gale Macmillan Reference şi Keter Publishing House, ed. a D-a rev., 2007)
Faivre, Antoine, Căi de acces la esoterismul occidental, trad. Ion Doru Brana (Bucureşti: Editura Nemira, 2007)
176
G.M. Hamburg, „Russian intelligentsias”, în William Leatherbarrow şi Derek Offord (ed.), A History of Russian Thought (New York: Cambridge University Press, 2010)
Galeş, Ovidiu, Cristian Gherasim, Manualul Ucenicului (LG. M.A.A.U. Masoneria Universală. Marea Lojă Naţională din România) A.L. 6009, Ediţia a Ii-a, revizuită şi adăugită.
Galtier, Gerard, Istoria riturilor egiptene ale francmasoneriei, trad. Maria Ivănescu (Bucureşti: Editura Scripta, 1997)
Gardiner, Philip, Gnoza. Enigma templului lui Solomon, trad. Dana Ionescu (Bucureşti: Editura Nemira, 2010)
Gheronda Efrem Katunakiotul, Schitul Sfântului Efrem, Katounâkia. Sfântul Munte (articol disponibil pe siteul Sfintei Mănăstiri Vatopedu: https:www.pemptousia.ro2013 02gheronda-efrem-katunakiotul; ultima accesare: 12 ianuarie 2024
Gould, Robert Freke, The Concise History of Freemasonry (Londra: Gale and Polden LTD, 1915)
Gregorius, Fredrik, „Albert Pike, Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry (1871)”, în Per. Faxneld şi Johan Nilsson (ed.), Satanism: A Reader (New
York: Oxford University Press, 2023)
Guenon, Rene, Francmasonerie şi companionaj. Studii şi articole, trad. Gabriel Avram, introducere de Gelu Voican-Voiculescu, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021)
Hall, Manly P., învăţăturile magice complete ale tuturor timpurilor III, trad. Mihaela Andronic (Iaşi: Editura Esoteris, 2005)
177
Hall, Manly P., Lectures on Ancient Philosophy (Los Angeles: Philosophical Research Society Inc., 1984)
Hall, Manly P., The Secret Teachings of All Ages. An Encyclopedic Outline of Masonic, Hermetic, Qabbalistic and Rosicrucian Symbolical Philosophy, Being An interpretation of the Secret Teachings concealed within the Rituals, Allegories, and Mysteries of All Ages (New York: Pacific Publishing Studio, 2011)
Hall, Manly P., The Lost Keys of Freemasonry: The Legend of Hiram Abiff, cuvânt înainte de Reynold E. Blight, ilustraţii de J. Augustus Knapp (Mineola, New York: Dover Publications, Inc., 1923, ed. a IV-a rev. din 1931, retipărită în 2009)
Hamblin, William J. şi David Rolph Seely, Templul lui Solomon, mit şi istorie, trad. Carmen Ion (Bucureşti: Editura RAO, 2007)
Hayes, Stephen R., Noahs Curse: The Biblical Justification of American Slavery (Oxford: Oxford University Press, 2002)
Jackson, Thomas W., Perspective masonice. Gândurile unui Mare secretar, trad. Liviu Treistaru (Bucureşti: Editura Ares, 2018)
Jacq, Christian, Francmasoneria. Istorie şi iniţiere, trad. Silvia Turza (Bucureşti: Editura Venus, 1994)
Johann Valentin Andreae, Nunta chimică a lui Christian Rosencreutz Fama Fraternitatis Confessio Fraternitatis, trad. Gabriela Nica şi Marius Cristian Ene (Bucureşti: Editura Herald, 2003)
Josephus, Flavius, Antichităţi iudaice I (cărţile l-X), trad. Ion Acsan, prefaţă de acad. Răzvan Theodorescu (Bucureşti: Editura Hasefer, 2000)
178
Kuraev, diac. Andrei, Daruri şi anateme. Ce a adus creştinismul lumii, trad. Nina Nicolaevna (Bucureşti: Editura Sophia, 2003)
Leadbeater, C.W., Faţa nevăzută a Masoneriei. Dezvăluirea simbolurilor ascunse din ritualurile şi ceremoniile iniţiatice, trad Victoria Comnea şi Dan Dumbrăveanu, studiu introductiv de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2022)
Levi, Eliphas, Istoria magiei, cu o prezentare explicită a ritualurilor Şi a misterelor sale, trad. Lucian Pricop (Bucureşti: Editura Cartex, 2017)
Mackey, Albert G., An Enciclopedy of Freemasonry and its Kindred Sciences, vol. I (New York şi Londra: The Masonic History Company, 1914)
Mackey, Albert G., Istoria francmasoneriei, trad. Monica Medeleanu, cuvânt de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2017)
Mackey, Albert G., Legendele, miturile şi simbolurile Francmasoneriei, trad. Walter Fotescu (Bucureşti: Editura Herald, 2021)
Marques-Riviere, Jean, Ritualurile secrete ale Francmasoneriei conform arhivelor Marelui Orient şi ale Marii Loje a Franţei, trad. Die Iliescu, prefaţă şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021)
Mattogno, Gian Pio, Masoneria şi Revoluţia franceză, trad. Florin Dumitrescu (Bucureşti: Editura Anastasia, 1998)
Matzota, Eugen, Cum adică, tu eşti mason? (Bucureşti: Eugen Matzota Publishing, 2022)
179
Maxim Mărturisitorul, Sfântul, Capete gnostice sau teologice, trad. pr. Dumitru Stăniloae, în Filocalia II (Bucureşti: Editura Humanitas, 1999)
Mihălcescu, Mitropolitul Irineu, Teologia luptătoare (Roman: Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1994)
Monteith, dr. Stanley, Brotherhood of Darkness (Oklahoma: Hearthstone Publishing, 2000)
Moşneanu, Cristian, Nicolae lorga şi Francmasoneria (Bucureşti: Editura Librex, 2023)
Munteanu, Mircea, Incursiuni în istoria masoneriei din Moldova (Iaşi: Casa Editorială Demiurg, 2017)
Nefontaine, Luc, Francmasoneria. Secretele frăţiei, trad. Gabriel Fomica-Livada (Bucureşti: Editura Univers, 2007)
Nestorescu-Bălceşti, Horia, Enciclopedia francmasoneriei din România I-III (Bucureşti: Editura Phobos, 2005-2006)
Newton, Joeph Fort, Constructorii. O cercetare a istoriei şi filosofiei Masoneriei, trad. Mariana Buruiană, cuvânt-înainte şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2020)
Nicolescu, Costion, Părintele nostru DUMITRU STĂNILOAE sau Viaţa ca Teologie (Bucureşti: Meteor Press, 2015)
Nikolaievski, Boris, Francmasonii ruşi şi Revoluţia (Moscova: Editura TerraChaldize Publ., 1990)
Oprea, Marian, Războaiele lui Albert Pike (Bucureşti: Editura Lumea Magazin, 2003)
Ostreţov, Viktor, Francmasoneria, cultura şi istoria Rusiei. Eseuri istorice şi critice (Moscova, Editura Shtrikhton LLC, 1998)
Păi, Szalai, Alkoto es rombolo munka a szabadkomuvessegben (Budapesta: Editura Gyorgy Kărolyi, 1911)
180
Papus (Gerard Encausse), Kabbala. Tradiţia secretă a Occidentului, trad. Radu Duma (Bucureşti: Editura Herald, 2016)
Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, trad. Sorina Munteanu (Bacău: Editura Bunavestire, 2005)
Pierrat, Emmanuel, Secretele francmasoneriei, trad. Răzvan Ventura (Bucureşti: Editura Orizonturi, 2021)
Pike, Albert, Morala şi dogma Ritului Scoţian Antic şi Acceptat al Francmasoneriei, trad. Ilie Iliescu (Bucureşti: Editura Herald, ed. a II-a, 2018)
Pike, Albert, Morals and Dogma of the Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry (Nuvision Publications LLC, 2014)
Ragon, Jean Marie, Masonerie ocultă şi iniţiere hermetică, trad. Gabriel Avram (Bucureşti: Editura Herald, 2013)
Ragon, Jean-Marie, Ortodoxie masonică: istorie, rituri, doctrine, trad. Gabriel Avram, cuvânt înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, ediţia a II-a, 2017)
Rakovalis, Atanasie, Părintele Paisie mi-a spus…, trad, ieroschim.
Ştefan Nuţescu (Bucureşti: Editura Evanghelismos, 2002)
Robison, John Arthur, Proofs of a Conspiracy Against All the Religions and Governments of Europe: Carried on în the Secret Meetings of Free Masons, Illuminati, and Reading Societies (Rookhope: Aziloth Books, 2012)
Rose, ieromonah Serafim, Cursul de supravieţuire ortodoxă, trad. Constantinescu Constantin (fără alte date editoriale)
Rufanda, Alexandru, Francmasoneria română în artefacte şi documente inedite. Mărturii arhivistice (Bucureşti: Editura Nestor, 2021)
181
Schafer, Peter, Jesus în the Talmud (Princeton: Princeton University Press, 2007)
Schneider, ep. Athanasius şi Diane Montagna, Christus Vincit: Christs Triumph Over the Darkness of the Age (Brooklyn: Angelico Press, 2019)
Schnoebelen, William, Masonry Beyond the Light (Wroclaw: Amazon Fulfillment, 1991, ediţia a XIII-a)
Schuchard, Marsha (Keith), Restoring the Temple of Vision: Cabalistic Freemasonry and Stuart culture (Leiden: Brill Academic, 2002)
Solomovici, Teşu, România masonică (de la începuturi până în zilele noastre) (Bucureşti: Editura Teşu, 2023; ediţie nouă, completată cu 300 de fotografii şi imagini)
Surcel, Alexandru Cristian, Marginile Marii Uniri. O perspectivă polemica, francmasonică şi profană (Bucureşti: Editura Vremea, 2023)
Şedinţa Sfântului Sinod din 11 Martie 1937, în Biserica Ortodoxă Română. Supliment, an LV (1937)
Talmudul ca profesiune de credinţă a poporului israelit (texte de Auguste Rohling, Bogdan Petriceicu Haşdeu) (Bacău: Editura Vicovia, 2013)
Textele sacre ale lui Hermes Trismegistos sau în cântarea hermetică, trad. Maria Genescu, preambul de acad. prof. dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici (Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 2003)
The Rosicrucian Enlighmmt Revisited, editor Ralph White (New York: LindisfarneSteiner Books, 1999)
Theodoropulos, Ahimandritul Epifanie, Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, trad. Ovidiu Lăzărescu (Bucureşti: Editura Predania, 2010)
182
Turliuc, Cătălin, Mircea Munteanu, Alexandru Rufanda, Istoria ilustrată a Francmasoneriei din Moldova istorică, vol. 1 (Iaşii Editura Junimea, 2022)
Var, Jean-Francois, „Freemasonry and the Orthodox Churches”, în Henrik Bogdan şi Jan A.M. Snoek (ed.), Handbook of Freemasonry (Leiden: Brill Academic, 2014)
Velimirovici, Sfântul Nicolae, Prin fereastra temniţei, trad. Ionuţ şi Sladjana Gurgu (Bucureşti: Editura Predania, 2009)
Vibert, Lionel, Masoneria înainte de apariţia marilor loji, trad. Alexandru Enache (Bucureşti: Editura Nemira, 2014)
Wilmshurst, W.L., Masoneria şi înţelesul ei tainic, trad. Ilie Iliescu, prefaţă şi note de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2018)
Wirth, Oswald, Francmasoneria pe înţelesul adepţilor săi. Filosofia, obiectul, metodele şi mijloacele sale, trad. Victor-Viorel Agapiescu, ediţie îngrijită de Horia Nestorescu-Bălceşti, cuvânt-înainte de Vasile Zecheru (Bucureşti: Editura Herald, 2021)
Yates, Frances A., Iluminismul rozîcrucian, trad. Petru Creţia (Bucureşti: Editura Humanitas, 1998)
Zervakos, Părintele Filothei, Testament duhovnicesc. Mărturisirea credinţei ortodoxe (Galaţi: Editura Bunavestire, 2003)
Zsuppân, Ferenc Tibor, „The Early Activities of the Hungarian Communist Party, 1918-19″, în The Slavonic and East European Review, vol. 43, nr. 101 (Londra: UCL School of Slavonic and East European Studies, iunie 1965).
183
INDICI GENERALI
Alchimie 18, 37, 42, 44, 47
Aristotel 29
Bnai Brith 66, 75, 78
Babilon 11,13, 48-50, 57-8,146,155
Bolşevic, bolşevism 75,116, 119,129,134,144
Cabala în francmasonerie 17-9, 22-3, 26-8,31, 44, 54,57,
67,107-9, 153-6
Catolicism 10, 80, 92,110,131-2,136,142,145-6,149-51
Clubul Rotary 54-5,102
Comunism — 74, 76-7,110,116,125
Constituţiile lui Anderson 48, 62,108
Craftul 63, 73, 96
Cruciaţi 35
Culianu, Ioan Petru 39
Desaguliers, Teofil -108
Egipt, cult egiptean -17-20, 24,35-6,38,42,49-9,57,69, 80,
106-7, 109-10,154-5
Faina Fraternitatis Rosae Cruciş -106-7
Fraternitatea masonică 23,30,39,41,45,57-8, 63, 72-3, 89, 115-6, 144
185
Gnostic, gnosticism 11,14, 22, 29, 37-40, 43, 48, 50, 53, 57
Gnoză (semnificaţia literei G) 19, 35, 38-40
Guenon, Rene 25-6, 39-40, 62-3
Hall, Manley P. -10, 24-5, 29, 37, 43, 46, 63, 73
Hermes Trismegistos 28-9, 46, 48-9, 57,146,155.
Hiram 23, 31, 36-7, 46, 54, 67-72, 77,105-6,144,155 Jurământul masonic 52, 64,112,116-7,133, 157-8 Kerenskî, Aleksandr şi guvernul său francmasonic 75 Kun, Bela 77
Lenin, Vladimir I. 74-6
Lucifer, luciferianism -14-5,17, 20, 40, 51,130,146-7,150, 154,156-7
Mackey, Albert G. 10,15, 32, 41, 48, 73,153
Magie -19, 28-9, 44, 71,107-9
Magii (preoţii religiilor de mistere) 15,17, 28, 37, 49, 80
Marea Lojă a Angliei 32, 36, 61, 82-3,107
Marea Lojă Naţională Română -16, 32, 56, 66, 78-81, 83-5, 87,89
Marele Arhitect al Universului -13, 21, 24-6, 30, 32, 45-7, 53, 64, 70, 88,112,117,129,131-2,158
Marele Orient al Franţei 20, 35, 47, 65, 75, 79, 81-3, 87
Masoneria invizibilă 62-3, 65
Masoneria Naţională Română 81-3, 89-90, 95
Maxim Mărturisitorul, sfântul 53
Misraism -19,27, 35,107,109-10
186
Moise, profetul -17-8, 35, 37-8, 40, 69,144,154
Mormonii (Joseph Smith) şi francmasoneria 96
Nimrod -11, 42,48-51
Osiris 35-8, 49, 69
Pangal, Jean [Ioan, Ion] 66, 79, 103
Paulescu, dr. Nicolae C. 64-5
Păgânismul masonic 12-44, 57-8, 68,98,102,138,144,156
Pike, Albert 10, 14-8, 20, 28, 30, 37,39, 41-2,130,146-7, 150-3,156-7
Pitagora 29
Platon — 29
Protestant, protestantism 33,114,126-7,131-2,145
Religiile de mistere [misterii], influenţa lor asupra francmasoneriei -12-3,18,20, 23-6,31,35-45,54,56-7, 67-9, 97,101,106-7,155
Revoluţia Franceză 63, 77,110,115,129,144,148-50
Ritul Scoţian Antic şi Acceptat -15-6,18, 20, 22, 24-7,47, 62, 65, 78, 84-6,110,129-30,144,149,156
Rose, ierom. Serafim 129-34
Rozicrucieni 10, 33, 37,106-7
Sadoveanu, Mihail 79-81, 88
Sefer Toledot Yeshu (Cartea vieţii lui Iisus) 27-8
Sincretismul religios francmasonic -10,12-3,18, 20, 23-6, 31, 35-45, 54, 56-7, 67-9, 97,101,106-7,155,170
Solomon, regele 23, 38, 46-8, 58, 67, 77,105-6,112,143, 154
187
Stăniloae, pr. Dumitru 53, 136-7
Superiorii Necunoscuţi 62-3
Talmudul 26-8, 57, 67,108
Templieri -29, 33, 37, 106-7, 109-10, 151
Templul lui Solomon 23, 46-8, 67, 77, 105-6, 112, 143
Tetragramaton -19, 26
Trotki, Lev 74-5
Tumul Babel-48-51
Yates, Francis A. 107
Zoharul 18, 29
Zoroastru 29
188
Colecţia Apologetica
În seria Convertiri au apărut:
Întâlnirea mea cu Hristos. Interviuri cu occidentali convertiţi la Ortodoxie (editor Raluca Prelipceanu)
Pr. Gordon T. Walker, „Călăuzit de iubirea Sa.” Convertirea unui pastor evanghelic la Ortodoxie
Ortodoxia adevărata casă a inimii. Mărturisiri despre convertirea la Ortodoxie a paisprezece femei (editor Virginia Nieuwsma)
Pr. James Bernstein, Uimit de Hristos. Convertirea mea de la iudaism la Ortodoxie
Gena Geamănu, Spovedanie neterminată
În seria Studii au apărut:
Pr. Josiah Trenham, Stâncă şi nisip. Concepţia ortodoxă despre reformatorii protestanţi şi învăţăturile lor
Sfântul Rafail de Brooklyn, Adevărata semnificaţie şi valoarea de netăgăduit a Sfintei Tradiţii. Un răspuns ortodox din secolul al XIX-lea la prozelitismul catolic şi protestant în Răsărit (editor P.D. Viscuso)
Melchisedec Ştefănescu, Episcopul Romanului, Biserica Ortodoxă în luptă cu protestantismul, în special cu calvinismul în veacul al XVII-lea, şi cele două sinoade din Moldova contra calvinilor
George Vasiliev, Ereziile Reformei din Anglia. Influenţa gnosticismului asupra lui Wycliffe, Langland, Tyndale şi John Milton
Andrew Stephen Damick, Ortodoxie şi false credinţe
Pr. Spyridon Bailey, înşelarea OZN. O perspectivă creştin-ortodoxă asupra extratereştrilor
Pr. Ioannis Romanidis, Franci, romani, feudalism şi dogmele Bisericii
Stephen De Young, Religia apostolilor. Creştinismul ortodox în primul secol după Hristos
Michael Whelton, Sinodalitate ortodoxă şi primat papal Pretenţiile Romei de supremaţie arhierească în lumina învăţăturii creştin-ortodoxe
în curs de apariţie:
Lawrence R. Farley, Credinţa mea este vie! Ortodoxia pe înţelesul evanghelicilor
189
în seria Izvoare au apărut:
Vincenţiu din Lerini, Commonitorium. Despre vechimea şi universalitatea dreptei credinţe împotriva nelegiuitelor înnoiri ale tuturor ereticilor
Mărturisirea Patriarhului Dositei (1672) Mărturisirea atribuită Patriarhului Chiril Lucaris (1629) Enciclica Patriarhilor răsăriteni împotriva Non-jurilor englezi (1723)
Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii Răsăritene
Sfântul Maxim Grecul, Despre erorile musulmanilor, latinilor şi luteranilor
„Lumina din tine să nu fie întuneric” O perspectivă ortodoxă asupra francmasoneriei
În curs de apariţie:
Varlaam din Edessa şi Niceta din Bizanţ, Scrieri împotriva islamului
Ioan al VI-lea Cantacuzino, Patru apologii împotriva sectei mahomedane. Patru cuvântări împotriva lui Mahomed
190