SAREA PAMANTULUI FILMUL 2

Cu binecuvântarea Prea Sfinţitului DIOMID episcop de Anadâr şi Ciukotka
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei XIII, 7)
SAREA PĂMÂNTULUI
FILMUL AL DOILEA
Pământul slăvit al Tulei! De aici au provenit sfinţi cunoscuţi şi încă necunoscuţi: Fericita Matrona, Olenika Rakitnaia, Efrosinia Kolepanovskaia, Ioan din Tula, preasfinţitul Makarie Jâbânski, schiarhimandritul Ierinarh din Tavorkol, schimonahia Sepfora, monahia Ana, care a stat 11 ani în lagărele de concentrare, îndrumătoarea ei spirituală Ierodiva Duneaşeva, care prin rugăciunile sale nu a permis intrarea nemţilor în Tula. Acesta în fiecare zi dis-de-dimineaţă înconjura oraşul, chiar şi în timpul bombardamentelor. Ea chiar aşa şi spunea: ”Am încuiat Tulacu cheiţa”. Toţi au văzut deasupra Tulei un acoperemânt special. Conform legendelor, încă din timpurile tulburi, Sfântul Nicolae a umblat prin toată Tula. De altfel, Sfântul Nicolae este şi ocrotitorul Tulei. Tula era pe atunci zona de frontieră cu Lituania. Tula se afla într-o situaţie grea, dar chiar în acel moment s-a descoperit chiar în mlaştină, icoana făcătoare de minuni a Sf. Nicolae Botezătorul cu sabia, iar nu departe de locul găsirii a fost construită o biserică, care a primit numele de Nicolae Bolotnâi (de Mlaştină). Până să primească preoţia, Patriarhul Iermoghen, a fost comandantul unui batalion, care s-a luptat în secolul XVI cu lituanienii pe pământurile Tulei. El a participat la descoperirea icoanei în ziua de Obretenie (Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul), după această minune, el a decis să depună armele, să se hirotonisească şi să intre în rândurile oastei duhovniceşti. După Obretenie, după descoperirea în 1579 a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Kazan, viitorul patriarh a dăruit Tulei o listă cu originalul. Această listă a fost păstrată până la revoluţie, aici, în catedrala Tuturor Sfinţilor, unde se găseşte singurul jilţ (scaunul cel de sus) din lume închinat Judecăţii de Apoi a Domnului. În fiecare an, acesta era purtat prin toate oraşele şi întreaga gubernie, în peregrinaj pentru strângerea fondurilor, iar icoana Maicii Domnului săvârşea multe minuni. Despre aceste fapte nu s-a scris nicăieri, dar i s-a deschis spre cunoaştere unui mare duhovnic,schiarhimandritul Hristofor. Filmul nostru este despre el.
Schiarhimandritul Hristofor
Prima parte
Numele lumesc al părintelui Hristofor era Evgheni, numele monahal al părintelui era Evloghi. Evgheni s-a născut în regiunea Lipeţk, din gubernia Tambov în data de 3 februarie 1905, într-o familie de preoţi. Evgheni mai avea şapte fraţi. Tatăl său, protoiereul Leonid, a fost arestat în 1937 şi împuşcat. Primii paşi spirituali i-a făcut în această biserică a Sf. Nicolae, construită de bunicul său, protoiereul Simeon. Aici, în spatele altarului Bisericii Sf. Nicolae au fost înmormântaţi bunicul Simeon şi bunica Varvara. După numele hramului bisericii, întreaga familie a primit numele de Nicolae. Mama ,Clavdia Semenovna, era clarvăzătoare, putea citi uşor în sufletul omului, iubea foarte mult pelerinii. A trăit peste 90 de ani şi cu puţin timp înainte de moarte, părintele Evloghi a tuns-o ca maică,cu numele Maria. Aceasta este o fotografie de a ei.
Valentina Şişkina:
În 1937, casa lor se afla în faţa bisericii. Acum acolo a rămas doar un brad. Apoi acolo a fost o şcoală, iar ei deja locuiau în Jivocikovo. Din Jivocikovo a fost ridicat tatăl.
Reporter: În 1937 au început represaliile. Mai întâi familia Nicolae a fost alungată din propria casă. În prezent în locul casei lor a mai rămas doar acest brad singuratic, apoi tatăl lor, Leonid, a fost arestat şi peste un an a fost împuşcat. Posibil trupul acestuia să fie îngropat într-o groapă comună ca aceasta de lângă Tula, în satul Tesniţkaia. (Pe panou: Loc de înhumare a cetăţenilor împuşcaţi în perioada 1936-1937).
Înainte de război, Evghenii a lucrat în Kaluga în calitate de şef al departamentului tehnic la staţia electrică din localitate. După război, de câteva ori era să fie arestat. Într-un astfel de moment, Evgheni, în 1946 a plecat pe jos spre Tula. A plecat la Tula să îşi îndeplinească visul său dintotdeauna pentru care a primit binecuvântarea părinţilor, acela de a deveni preot. Timpurile erau dure. Credincioşii care mergeau la biserică erau opriţi de NKVD, erau speriaţi, erau înscrişi pe liste şi ameninţaţi. Trebuiau să se ascundă de autorităţi ca să săvârşească tainele botezului, cununiei, a împărtăşaniei, precum şi slujba de înmormântare. Cei care credeau în Hristos erau etichetaţi ca antisovietici, antileninişti. Întreaga viaţă duhovnicească a fost distrusă, la fel ca această clopotniţă a oraşului Viniol. Însă Evgheni, indiferent de condiţiile vitrege, niciodată nu şi-a ascuns părerile sale religioase şi era pregătit să îşi ducă crucea la fel ca tatăl său. Şi pe timpul când era preot a avut curaj să înfrunte ateiştii. Odată a fost întrebat: ”De ce Dumnezeu este unul, iar religiile sunt atât de multe?” El a răspuns: „De ce Partidul este unul, iar în el sunt şi de dreapta şi de stânga, comunişti şi troţkişti?”
Valentina Şişkina:
Mergeam des la biserică şi odată am venit în biserică şi am întrebat: „Părinte de ce purtaţi două cruci?” El mi-a răspuns: „O cruce este pentru moarte”. După război, în 1937, aici era o fierărie, erau tractoare, totul era întors pe dos, icoanele au fost scoase de pe pereţi, au făcut alte uşi. Ştiu când oamenii au dus icoanele la fermă şi le-au aruncat lângă fântână şi le călcau toţi în picioare. Unii au luat icoanele acasă, cei care au putut să facă asta. Acum au returnat bisericii icoanele. Icoanele au fost puse sub grâu, erau băgate sub roţile tractoarelor, erau aruncate în apă…
Icoana a fost pictată în picioare, însă după asta a fost tăiată din icoană aşa şi aşa. O femeie a văzut că ei taie icoana şi le-a luat-o şi le-a dat în schimb o sanie. După ce femeia a murit, icoana a fost returnată bisericii şi noi am restaurat-o. El spune că sovhozul nu va exista prea mult, să mă grăbesc cât încă există să îmi pun instalaţie de încălzire. Deşi preşedintele este bun, sovhoz nu va fi. Şi aşa a fost! Abia am tras instalaţia, că sovhozul s-a desfiinţat. Directorul a fost transferat, sovhozul s-a desfiinţat. Deci el ştia!
Reporter: Când încă părintele slujea la Kurkino, în timpul liturghiei, ca şi tatăl său,a fost luat cu o maşină şi dus la o discuţie, la Comitetul Executiv din raion. Pe atunci,preşedintele Comitetului Executiv era Nicolai Stepanovici Volev. După ce a intrat, Volev a închis uşa şi l-a înşfăcat de barbă pe părinte: „Eşti atât de tânăr şi te neglijezi. Ţi-ai lăsat barbă, nu te bărbiereşti”. Părintele i-a spus atunci, arătând spre portretele lui Marx şi Engels: „Iartă-mă frate, dar atunci şi pe ei trebuie să îi înşfaci de barbă”.
Monahia Anastasia (Uşakova):
În acele vremuri, credinţa era călcată în picioare. Nu era permis să mergi la biserică, nici să botezi copii, însă cu binecuvântarea părintelui Hristofor, eu mi-am botezat copii, dar pe ascuns, cu preotul acasă. Sunt o mare păcătoasă, am lucrat la Comitetul regional al partidului. El mi-a spus: „Pleacă de la Comitetul regional, lasă-l!” Şi părintele m-a luat la biserică. Autorităţile m-au ameninţat, că am plecat din partid şi le-am dat înapoi carnetul de membru de partid. Mi s-a spus că nu voi putea să merg pe nicăieri, că nici copiii mei nu vor avea nici un viitor. O lungă perioadă de timp şeful de partid a venit la mine acasă şi parcă îmi scoteau sângele cu un ac, îmi spuneau să iau înapoi carnetul de membru de partid. Mulţumesc Domnului că mi l-a trimis pe părintele Hristofor şi că aveam ascultare la el. Încă de atunci părintele mă hrănea cu hrană duhovnicească. Când am venit să lucrez la Dmitri-Salunski, am înţeles că nu ştiu nimic, că sunt o necunoscătoare, că nu înţeleg biserica. Şi am venit la maica Peofania, acum este maica-stareţă Peania, şi i-am spus: „Cum se poate? Am studii superioare, am experienţă de muncă dar nu înţeleg cele bisericeşti? Maică, sunt ca o elevă în clasa întâi”. Ea mi-a spus: „Eşti ca în clasa întâi? Ce sus te apreciezi! Pentru Dumnezeu nu eşti în clasa întâi, ci eşti în clasa pregătitoare. Trebuie să munceşti mult să ajungi în clasa întâi”.
Monahia Gavriila (Bogacenko):
Pe părintele Hristofor, schimi, îl cunoşteam mai mult ca arhimandrit, cel mai des îl vedeam în catedrala Tuturor sfinţilor şi era stareţ al mănăstirii Dmitrii Salunski. Am fost sfătuită să merg la el, pentru că este un preot deosebit şi desigur că l-au numit văzător cu duhul, dar eu pe atunci nu ştiam ce înseamnă asta, ştiam doar că este bun şi blând.
Monahia Serafima (Poşehonova):
Ce m-a frapat este că avea nişte ochi de un albastru ca cerul, s-a uitat la mine: „Ce e, maică?” Eu i-am spus: „Părinte, am venit să primesc binecuvântarea”. ”Departe te-ai pornit?”. „La Tânda”, îi spun. „Unde? La Tânda? Dar acolo nu-i nicio biserică. Peste 2 luni te vei întoarce”. Eu îi spun: „Părinte, nu aţi înţeles, eu mă mut pentru totdeauna din Tula”. ”Ţi-am spus că peste două luni şi gata”. Pe atunci nu eram smerită şi nu am înţeles. Am luat biletele, mi-am dat demisia de la serviciu şi am plecat. Acolo nu am reuşit să trec comisia din motive de sănătate şi exact peste două luni m-am întors.
Maria Romanova:
M-am culcat într-o seară şi am zis: Doamne, arată-mi în vis ce părinte – duhovnic să aleg. Atunci erau mulţi mari părinţi şi în vis a venit la mine părintele Hristofor şi mi-a întins Evanghelia. Eu am luat Evanghelia şi m-am trezit. M-am dus la părinte şi i-am spus: „Părinte, v-am văzut în vis şi nu voi pleca de la dumneavoastră, acceptaţi-mă ca fiică duhovnicească”. El m-a întrebat: „Îmi vei da ascultare”? Eu i-am spus că îi voi da. Aşa că de atunci mi-a devenit părinte spiritual. Dumnezeu mi l-a dat. Părintele a spus că Dumnezeu îmi va adăuga 29 de ani şi mi-a adăugat. Uitaţi-vă câţi ani au trecut de când a murit părintele.
Serafima Kriukova:
Ne-am dus cu maşina la părinte acasă, avea o casă simplă, simplă pe Agheevo. Ne-a întâlnit maica Mihaila, care îl îngrijea. Maica era o femeie care se bucura şi iubea viaţa. Ne-a întâlnit cu linişte, cu dragoste şi cu bucurie. Părintele era şi el foarte blând. Eu nu ştiam cine este el, pentru mine era în primul rând preot, apoi pacient ca toţi pacienţii mei. L-am consultat, i-am măsurat tensiunea, i-am prescris nişte picături şi am început să discutăm. M-am frapat cât era de citit. Eu nu citeam ziare şi nici acum nu citesc pentru că nu am încredere în ce se scrie. În timpul URSS –ului mai căutam să cumpăr literatură beletristică, dar acum nu prea mă interesează nici asta. Şi părintele mă întreba mereu: „Aţi citit în ziarul acela, dar în ziarul acela, ce părere aveţi despre asta, dar despre asta”? Îmi era ruşine că nu ştiam nimic din ce mă întreba şi am recunoscut că nu am citit.
Schiarhimandritul Hristofor:
Ce vreau eu să vă spun, adică ce aş vrea să exprim în primul rând chiar pentru mine însumi, este ce ne-a învăţat Iisus Hristos. El în cartea sa Dumnezeiască, Cartea Cărţilor, Evanghelia, a spus: „Veniţi la mine cu toţii şi învăţaţi cu toţii de la mine şi veţi găsi liniştea în sufletul vostru”. Din toate colţurile lumii ne închinăm lui Iisus şi cerem milă pentru păcatele noastre şi Ţie Slavă înălţăm Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Reporter: Părintele a fost un mare rugător. Prin rugăciunile sale el a chemat în repetate rânduri ploaia, a oprit o tornadă care venea spre Tula, a pus capăt luptelor între grupările criminale şi de multe ori a distrus intrigile clarvăzătorilor, a vrăjitorilor, a împiedicat turneul lui Kaşpirovski şi a celor asemenea acestuia. Cu ajutorul rugăciunilor sale beţivii se lăsau de băut, a fost văzut stând la jumătate de metru de pământ în aer lângă tronul împărătesc. De asemenea se povesteşte că a înviat un om, care murise în reanimare. A aflat fără să-i spună nimeni de moartea acelui om, a intrat în reanimare, l-a stropit cu agheasmă, s-a aplecat asupra lui şi de trei ori i-a suflat în gură. Mortul a început să se mişte, iar părintele a plecat imediat de acolo. A fost un tămăduitor miraculos.
Monahia Valentina (Turkova):
M-am dus la părinte şi i-am spus că mă supără ochii, el a spus că vă voi vindeca. El m-a trimis la Serafima Victorovna, doctor emerit, să îmi facă operaţie la ochi. Noi eram două monahii care am primit binecuvântare de la părinte, dar ea nu a dat ascultare părintelui şi s-a dus la Moscova, iar eu m-am dus la acel doctor la care am primit binecuvântare de la părintele. Doctoriţa m-a primit foarte frumos, era în relaţii bune cu părintele, mi-a făcut operaţia la ochi şi încet, încet, treptat mi-am recăpătat vederea. Am crezut în el, la fel cum vedeam.
Serafima Kriukova:
El povestea mereu despre doctorul Gaaz, care a trăit înainte de revoluţie şi deviza căruia era: „Grăbiţi-vă să faceţi bine”. De fapt aceasta era şi deviza părintelui atunci când a discutat cu mine. De fiecare dată când ne vedeam el îmi povestea de acest doctor, din viaţa acestuia, cum a fost atacat de hoţi şi i-a fost luat tot ce avea, dar după ce hoţii au aflat că este doctorul Gaaz i-au returnat toate bunurile, cum a fost închis etc. Şi întotdeauna spunea, dar nu mie personal şi ca şi cum acel doctor spunea întotdeauna: „Grăbiţi-vă să faceţi bine”. El nu îmi spunea mie: „Fă aşa, trăieşte aşa, mergi la biserică, ţine posturile”, ci dădea exemple, de aceea eu fac aşa cum spune el. Deviza: „Grăbeşte-te să faci bine”, mi-am însuşit-o atunci şi o respect în continuare.
Tamara Satarova:
M-am apropiat de el să mă miruiască, însă plângeam. El mi-a zâmbit şi mi-a spus: „Nu plânge, eu te iert”! Aşa mi-a spus: „Te iert. Îţi iert totul”! M-am apropiat de el şi el mă întreabă: „Ce s-a întâmplat dragă”?Eu îi spun: „Părinte am o boală rea”! El mă întreabă: „Cum o boală rea, de unde ştii? Ce simţi”? Nu aveam dureri! „Părinte, stomacul meu nu digeră mâncarea”. El a aflat cu ajutorul duhului său şi îmi spune: „Du-te la doctor”! „Părinte nu mă duc! Simt că am o boală rea şi dacă doctorii o vor confirma, nu voi putea suporta”. El atunci a spus: „Bine, dar nu vei cârti împotriva lui Dumnezeu”? Eu i-am spus că mă voi strădui să nu o fac. Atunci el mi-a spus că mă va trata el! Şi eu i-am dat ascultare! Mi-a indicat să mănânc morcov fiert. Mi-a spus să spăl bine morcovii, să tai partea de sus, codiţa verde şi să îi fierb, nici prea mult, nici prea puţin. Eu însă nu suportam morcovul, mi se făcea rău de la morcov, îmi venea să vomit. Vin la biserică şi el mă întreabă: „Ei, cum te simţi”? Eu după aceea am aflat cum se ruga el la jilţul împărătesc. Eu i-am spus că mă simt mai bine. Aşa m-a vindecat el de cancer! Abia după 15ani, 15 ani au trecut şi abia după aceea mi-a spus că aş fi fost demult la Domnul.
Maria Romanova:
Eu am avut operaţie şi mi s-a rupt o aţă de la operaţie. M-am dus la biserică şi i-am spus, el m-a sfătuit să merg la doctori. Însă eu i-am zis: „Părinte, Dumneavoastră sunteţi doctorul meu”. El mi-a răspuns: „Nu eu, ci Domnul este doctorul”! Eu i-am zis: „Domnul este primul doctor, iar dumneavoastră sunteţi al doilea”. El mi-a spus să merg să mă rog la Sf. Pintilie, vindecătorul, eu am mers şi imediat ce am plecat de acolo, nu mai aveam nimic. M-am vindecat. Părintele a fost un mare vindecător! Eu nu am mai întâlnit un asemenea tămăduitor ca el!Şi un mare văzător cu duhul, dar a ţinut totul în taină!
Monahia Serafima (Poşehonova):
Când am căzut, fiul meu m-a găsit şi mi-a spus că dacă eu voi muri, va muri şi el. Eu i-am spus: „Saşa, eu te-am strigat”, dar el nu m-a auzit. Saşa atunci a fugit după apă sfinţită de la izvorul tămăduitor Sf. Pintilie. Noi locuiam lângă mănăstire,aproape de acest izvor care are o putere mare. După ce a plecat el, vreţi credeţi-mă sau nu, dar a apărut schiarhimandritul la patul meu.
Îl întreb: „Ce faceţi părinte, mă trataţi”? El şi-a dus degetul la buze şi m-a miruit cu ulei ca de obicei şi dintr-o dată m-am simţit bine şi uşoară,uşoară. A intrat Saşa şi vroia să mă stropească cu apă, dar i-am spus că nu mai e nevoie, că mă simt bine. A spus că a văzut o ambulanţă şi ar fi vrut să o oprească, dar eu i-am spus că nu este nevoie că mă simt bine şi la mine a venit deja doctorul. El nu m-a crezut. M-am ridicat din pat şi mă simţeam atât de uşoară că aş fi zburat până la cer. Am înţeles ce este harul! Nu vroiam nici să dorm, nici să mănânc, deşi eram după boală. M-am dus la biserica Dimitrie Samolilski să-i mulţumesc Domnului pentru însănătoşire!
Monahia Anastasia (Uşakova):
Veneau foarte mulţi părinţi cu copii bolnavi la părintele. Şi părintele îi binecuvânta să vină în fiecare duminică la biserică să îi împărtăşească, să bea apă sfinţită şi anafură. Foarte mulţi copii se vindecau.
Reporter: Părintele nu spunea de ce sunt bolnavi copii ?
Monahia Anastasia (Uşakova): Părintele spunea că copiii se îmbolnăvesc din cauza păcatelor părinţilor, bunicilor şi străbunicilor. Din cauza lor suferă copiii noştri.
Maria Romanova:
A venit o fată la el şi i-a spus că trebuie să meargă la operaţie dar îi este foarte frică. Părintele a îndemnat-o să se ducă totuşi la spital. Ea s-a dus, dar când i-au făcut control, i-au spus că nu are nimic şi că nu au de ce să o opereze. În acest timp părintele s-a rugat aici pentru ea. Fata s-a întors şi i-a spus că nu au primit-o la spital pentru că probabil au diagnosticat-o cu cancer. Părintele i-a spus că nu are cancer.
LiuboviIahontova:
Părintele era foarte modest, avea mereu ochii aplecaţi şi nu se uita la oameni, dar tot vedea şi totul ştia. Eram o dată în biserică şi a venit multă lume la spovedanie. Printre oameni era o fetiţă de 13, 14 ani. Părintele a ieşit în biserică şi a întrebat cu cine este venită fetiţa acea, întrucât aceasta nu avea cruciţă, şi a spus să meargă cineva să-i cumpere o cruciţă.
Maria Oboleşova:
L-am rugat pe părinte să se roage pentru Kolea, dar părintele mi-a spus că singur Kolea nu vrea să se roage. Eram în biserică, la spovedanie cu Kolea şi părintele era cu faţa spre altar, oamenii erau în spatele său şi i-a spus ca toţi să se aşeze în genunchi. Toţi sau pus în genunchi numai Kolea a rămas în picioare şi părintele atunci, aşa cum era cu faţa la altar, fără să vadă că a rămas Kolea în picioare a spus: „De ce nu stai în genunchi, nu te lasă păcatele?” Eu atunci l-am tras de pantaloni în jos pe Kolea să se pună în genunchi, dar el nu a vrut. Şi atunci părintele a repetat pentru a doua oară, fiind tot cu faţa înspre altar: „De ce nu stai în genunchi?Nu te lasă păcatele?”
SchimonahiaPiama (Kasatkina):
Odată citeam înainte de somn şi, în timp ce citeam, mi-a venit un gând. El m-a oprit: „Stai aşa nu spune acum, după ce îţi termini ideea, după aceea ai să spui”. Eu chiar m-am speriat, uitasem cu cine am de a face până şi gândurile mi le cunoaşte. El niciodată nu mă oprea de citit fără motiv, ci numai când îmi venea câte un gând din acesta.
Nina Novikova:
A murit foarte interesant. Imediat după ce a luat Sfânta Împărtăşanie de la preot, a murit imediat. Cu împărtăşania sfinţită primită de la părinte sufletul a zburat direct la cer.
Reporter: Cine a murit?
Nina Novikova: Anatoli Maslov. El s-a dus, Dumnezeu să îl odihnească! A fost protoiereu. După ce părintele l-a împărtăşit, noi am şi plecat de acolo, pentru că îi şi deranjam, era în jurul prânzului şi noi am plecat repede. Eu nu mi-am dat seama că părintele va muri, dar mi separe că părintele şi-a dat seama şi m-a întrebat dacă mai vreau să intru o dată la el. Eu am spus că nu mai intru să-l lăsăm să se odihnească. Şi pe drum părintele Mihail îşi făcea cruce şi spunea a zburat, a zburat la Domnul. Când am ajuns acasă părintele Hristofor s-a apucat să îi citească parastasul. Eu l-am întrebat: „Cine a zburat,Mihail”?!Părintele a spus că sufletul lui Anatoli a zburat şi a zis să îi citim parastasul.
Monahia Anastasia (Uşakova):
El ştia despre intenţiile fiului meu să dea la facultate. S-a dus la armată, i-am trimis cărţile şi peste un an a intrat la facultate. Mi-a scris că a intrat, eu m-am bucurat şi m-am dus la părintele. El a citit scrisoarea şi a remarcat: „Nu a avut binecuvântare să dea la facultate”. Eu am început să plâng foarte tare, în loc să fiu bucuroasă eu plângeam pentru că el a spus că nu a avut fiul meu binecuvântare de la Domnul să intre la acea facultate. Părintele a văzut că plângeam şi văzând durerea mea, mai ales că fiul meu nu era vinovat, eu eram vinovată, a început să se roage. Prin rugăciunile sale se întâmplau minuni. Fiul meu a absolvit cu bine, a fost repartizat într-un loc bun, într-o bază militară din Ucraina, dar a început războiul din Cecenia şi el a trebuit să meargă la război, dar cu trei zile înainte de plecare i-au dat un alt elicopter pe care trebuia să îl piloteze. Un elicopter 24, enorm, pe care nu învăţase să îl manevreze. Dar părintele Hristofor l-a binecuvântat şi i-a spus: „Serioja, tot timpul să te gândeşti la Domnul, să te rogi neîncetat, să ai cu tine o icoană şi vei avea ajutor”. Ştiţi ce minuni i s-au întâmplat la război?! A fost doborât de trei ori, se aprindea în aer, dar de fiecare dată a reuşit să aterizeze cu bine, nimeni nu a fost rănit şi nici elicopterul nu a suferit. O dată mi-a spus că s-a uitat în jos şi a văzut ca şi cum cineva suda ceva. De fapt se trăgea asupra lui. Când s-a întors mi-a spus: „Mamă, tot timpul l-am simţit pe Dumnezeu cu mine, am simţit cum funcţionează rugăciunile tale”. Eu i-am spus că rugăciunile mele sunt ale mele, iar pe el l-a au ajutat rugăciunile părintelui Hristofor. Părintele ne-a iertat că nu am cerut atunci binecuvântare şi astfel, fiul meu s-a întors întreg şi nevătămat din Cecenia, fără răni şi cu elicopterul întreg.
Reporter: Părintele şi-a dorit foarte mult ca în biserica lui Nicolae Zareţki, cu denumirea veche Nicolae Bogatâi (Bogatul), să înceapă cât mai repede să se ţină liturghiile. Este cunoscută prorocirea sa despre această biserică, pe când încă biserica nu a fost încă dată eparhiei: „Dacă va fi slujită cel puţin o singură liturghie în această biserică, Tula va fi salvată”. În plus, conform spuselor părintelui, în această biserică se odihnesc moaştele unui sfânt necunoscut. Şi într-adevăr în 2003, în biserică, în acest loc, în partea de nord-vest, au fost aflate moaştele binemirositoare ale ieromonahului Iefrosin, care a trăit în secolul XVII. Din moaştele sfântului curgea mir, la fel curgea mir din pietrele de lângă cap şi chiar din această placă funerară.
Pustîn Optina Vvedenskaia
Părintele a fost prezent la aflarea moaştelor preasfinţitului Ambrosie. El a avut scufia de iarnă a acestui mare părinte.
Regiunea Kaluga, Şamordino, mănăstirea stavropighială de maici Pust în Ambrosie din Kazani

Întotdeauna şi-a făcut griji pentru renaşterea Optinei, a mănăstirii din Şamordino. A avut grijă de hrana duhovnicească şi a ajutat pentru reînvierea acestor locuri. A fost prezent la aflarea moaştelor şi a fost unul din susţinătorii canonizării Sf. Ioan din Tula. Dar principalul proiect al părintelui a fost Kalepanovo. Aici, sub oboroc, se odihnesc moaştele fericitei Efrosiniei Kalepanovskaia. Înainte, moaştele se odihneau în Biserica Maicii Domnului din Kazani. În perioada revoluţiei, biserica a fost distrusă până la fundaţie şi mormântul a fost distrus. Acum aici prin eforturile şi cu binecuvântarea părintelui Hristofor s-a construit o frumoasă mănăstire, două biserici, chilii monahale, o trapeză, dar în urmă cu 15 ani aici era un loc pustiu şi neîngrijit. Mănăstirea Efrosinia Kalepanovskaia este un loc sfânt. Conform viziunii pe care a avut-o părintele Hristofor, locul acesta are acelaşi har ca şi cel din Diveevo. În acest mod, a decis Domnul să o proslăvească pe fericita Efrosinia, prinţesa de Viazensk. Izvorul, săpat de mâinile fericitei Efrosinia, are o putere miraculoasă. Părintele spunea că acolo va exista apă până în ultima zi, chiar şi după venirea lui Antihrist pe pământ.
Monahia Valentina (Turkova): Ea avea cancer ovarian şi i s-a dat binecuvântare să meargă la părintele Hristofor. Încă nu-l cunoştea şi s-a dus la el cu teamă. El a simţit că a venit la el un om al lui Dumnezeu şi a spus să o lase să intre. A intrat şi i-a spus că doctorii i-au spus că are cancer. El i-a spus: „Hai să ne rugăm, să ne vindecăm”. I-a dat ca ascultare să vină la izvorul Efrosiniei să aducă apă de aici pentru ea şi pentru părintele. Ea a îndeplinit ascultarea imediat, a ajuns acasă a luat un recipient şi s-a dus direct la tren să vină la izvor. În aceeaşi zi s-a dus, a ajuns, s-a spălat la izvor, a luat apă i-a adus părintelui şi Mihail s-a mirat, a spus că prima dată i s-a dat ascultare atât de repede. Ea a băut acea apă, a venit şi a doua oară la părintele şi a trimis-o şi a doua oară după apă la izvorul Efrosinei, apoi a trimis-o şi a treia oară, după ce a venit de trei ori cu apă de la izvor, i-a spus să meargă să se trateze şi i-a spus că totul va fi bine. La scurt timp ea s-a însănătoşit, doctorii au fost foarte uimiţi când au văzut că nu mai are cancer şi au întrebat-o cum s-a tratat, iar ea le-a povestit că părintele a vindecat-o.
Maria Romanova:
Am venit într-o zi la biserică, iar el se ruga în faţa Maicii Domnului de la Kazani. Nici nu am putut să mă apropii, pentru că era învăluit cu o aură deosebită. În jurul lui totul strălucea, eu am rămas înmărmurită şi părintele se ruga Maicii Domnului şi totul strălucea şi el şi icoana. Mai târziu l-am întrebat: „Părinte strălucea icoana?, iar el mi-a spus: „Tu ai văzut totul cu ochii tăi şi ştii totul”. Era o strălucire pe care nu am mai văzut-o niciodată! Se ruga şi era înălţat în aer.
Maria Oboleşova: Ştiu că era un mare monah, aşa oameni mari noi nu am mai avut! Când am fost la o mănăstire de călugări lângă Estonia, m-au întrebat, de unde sunt. Am răspuns că sunt din Tula şi ei mi-au spus că la noi în Tula este un mare monah şi că puteam să nu vin la o aşa depărtare. Ştiu că el a fost în mare tămăduitor şi văzător cu duhul. Aţi văzut câţi fii spirituali are?! La înmormântarea lui au venit atâţia oameni cât vedeai cu ochii. Nici un general nu a avut astfel de înmormântare. Câţi oameni a înviat şi câţi oameni a vindecat! Tot ştia ce se întâmplă, deşi era deja aproape orb. L-am cunoscut şi când era văzător şi nevăzător, dar ştia tot.
Nina Novikova: El ştia şi spunea oamenilor despre părinţii răposaţi, spunea a cui sunt în rai, a cui sunt în iad. Ai mei părinţi sunt în iad şi el îmi spunea permanent să fac pomană, să împart lucruri şi să duc pomană la mânăstiri.
Reporter: El răspundea dintr-o dată, nu se gândea deloc înainte?
Nina Novikova: Nu avea nevoie de nicio secundă să se gândească, ştia!
Monahia Anastasia (Uşakova): Eu stăteam în strană şi acolo se afla şi o roabă a lui Dumnezeu care se ocupa cu lucruri necurate.
Reporter: De ce stătea acolo?
Monahia Anastasia (Uşakova): Cânta şi ea. Era cântăreaţă în cor. Ea s-a uitat la mine şi mi-a spus: „Ce frumoasă eşti, ce rochie frumoasă porţi, cu dantelă! Tu singură ai croşetat dantela”?Eu i-am spus că nu. Ea m-a apucat de dantelă m-a tras şi s-a mirat încă odată ce frumoasă este rochia! După ce s-a terminat slujba şi am ieşit din biserică am simţit că mi-e rău. Mi s-a făcut atât de rău că nici nu puteam să ajung la autobuz. Simţeam că tremur, sunt slăbită şi au început foarte tare să mă doară capul. Cu ajutorul Domnului şi cu rugăciune am ajuns la părintele, nu m-am mai dus acasă, pentru că mă simţeam atât de rău că mi se părea că o să mor. Am ajuns la poartă, am sunat la poartă, a ieşit maica Mihaiila, care avea grijă de părinte; când a deschis poarta eu am căzut. Ea m-a ajutat să mă ridic şi ne-am dus la părintele. Ea a intrat la el în chilie, i-a spus că îmi este rău şi părintele mi-a citit. Părintele nu citea nimănui, dar mie mi-a citit pentru că eram pe moarte şi ştiţi am plecat de la părinte spre casă, spre copilaşii mei de parcă aveam aripi.
Nina Novikova: Părintele spunea în ultima perioadă că vor apărea mulţi vrăjitori, că mulţi vor fi atraşi de aceşti vrăjitori, de asta, noi, ortodocşii trebuie să ştim neapărat o rugăciune pe care s-o citim neapărat de 100 de ori în orice moment din zi, când avem o clipă liberă. Este o rugăciune scurtă şi uşoară: „Doamne, Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de Antihrist, de răul vrăşmaşului şi de vrăji. Amin”! Aceasta este rugăciunea pe care o spunea tuturor fiilor săi spirituali, îndemnându-i să o repete până la sfârşitul zilelor lor.
Reporter: De multe ori în viaţa sa părintele Hristofor s-a întâlnit cu cazuri de vrăjitorie? Erau multe cazuri în acele timpuri?
Monahia Anastasia (Uşakova): Multe, părinte, multe cazuri. Aceşti oameni intrau în biserică şi stăteau în biserică ca toţi oamenii, dar marii părinţi îi vedeau ca şi când ar sta cu spatele la altar.
Reporter: Cum adică îi vedeau cu spatele?
Monahia Anastasia (Uşakova): Aşa li se arăta de la Dumnezeu. Noi oamenii simpli nu înţelegem.
Reporter: Au fost astfel de cazuri?
Monahia Anastasia (Uşakova): Da, ne-a spus o dată că toţi stau cu spatele la altar.
Maria Oboleşova: Am venit o dată la el şi m-a întrebat ce noutăţi sunt pe acasă. Eu i-am spus că ne rugăm şi pentru el şi că i-au trimis părinţii câte ceva, o icoană şi două pacheţele de tămâie. Noi nu suntem înţelepţi şi am luat cele două pacheţele le-am mirosit, un pliculeţ mirosea bine şi unul nu prea bine şi m-am gândit să le amestec, le-am amestecat şi am păstrat şi pentru mine puţină tămâie, să le dau părinţilor, nu m-am gândit că părinţii merg la el să se spovedească şi el le poate da singur tămâie. I-am dat icoana, mătăniile, pâine, ei acolo coc pâine bună şi a ajuns rândul la tămâie, îi spun: „Părinte aici aveţi tămâie”, iar el spune: „Dă-mi să pipăi să văd dacă a mai rămas ceva”. Eu m-am speriat şi am spus: „Iartă-mă, părinte, în numele lui Hristos”! Apoi a spus: „Da, a rămas destul”. Mi-a dat de înţeles că ştie că mi-am oprit şi eu.
Monahia Anastasia (Uşakova): Am venit foarte bucuroasă la părintele că mi-am găsit un loc de muncă, pentru că părintele era îngrijorat că am fost concediată. ”Unde, draga mea, ai găsit de muncă?”. Eu i-am spus că am găsit să lucrez la spital. Părintele s-a bucurat şi m-a întrebat ce voi face la spital. I-am spus că voi munci conform specialităţii, eram economist şi aş fi lucrat la contabilitate. Atunci el mi-a spus că nu îmi dă binecuvântare. Zice: „Dacă ai fi lucrat ca infirmieră, să speli podeaua, să hrăneşti bolnavii, să duci oalele de noapte, atunci ar fi fost o treabă plăcută Domnului, dar aşa din nou contabil, nu te binecuvântez”. Şi nu m-a binecuvântat.
Reporter: Avem un nivel de infracţionalitate în ţara noastră, avem mulţi infractori, criminali, cum să trăim cu toate astea?
Părintele Hristofor: Să îi iertăm pe toţi. Ei sunt oameni bolnavi. Să ne purtăm cu ei la fel cum medicul se poartă cu bolnavii. El nu se uită ce fac bolnavii, ci îi tratează. Aşa trebuie şi noi să îi tratăm. Aceşti oameni au sufletul bolnav, nu sunt capabili să iubească şi au nevoie de un doctor spiritual. Au nevoie de rugăciunile noastre şi dragoste din partea noastră.
Victor Andreev: Simţeam cum îl lasă puterile. De fiecare dată când îl atingeam simţeam cum i se mai duc o parte din puteri. Când ultima dată l-am văzut, m-a îmbrăţişat, m-a sărutat, m-a mângâiat pe creştet, ca un tată pe fiul său. M-a miruit cu ulei din Ierusalim. Eu nu ştiam în acel moment, abia după aceea am înţeles că el îşi lua rămas bun de la mine. El ştia că va muri.
Reporter: A spus pe ce dată va muri?
Victor Andreev: Spunea că se apropie timpul, că în curând va fi 12.
Reporter: A murit la 12: 45.
Victor Andreev: Ulterior am înţeles cum era părintele cu adevărat. Dacă ar fi acum, i-aş adresa 100 de întrebări.
Reporter: Părintele Hristofor a plecat dintre noi pe data de 9 decembrie 1996. În acea zi mulţi oameni aflaţi la kilometri distanţă de oraş, au văzut deasupra Tulei un stâlp de foc care se înălţa la ceruri. Ei au crezut că este o minune a naturii, dar de fapt Domnul arăta oamenilor sfinţenia preacredinciosului plecat de printre noi. Părintele Hristofor a fost înmormântat în mănăstirea din Venevo, în care el a slujit. Este o mănăstire veche din secolul al XII-lea. Părintele spunea că aici se odihnesc mulţi sfinţi necunoscuţi. Conform legendei, biserica de la etaj a fost construită de îngeri într-o singură noapte. Mânăstirea a fost vizitată de preacuviosul Serghii Radânişki şi şi-a lăsat aici toiagul, care se păstrase până după război. Părintele avea un respect deosebit pentru părintele Afanasii Reutov, înmormântat în dreapta altarului. El le spunea tuturor că părintele Afanasii este un mare duhovnic. Lângă acesta a lăsat cuvânt părintele Hristofor să fie înmormântat.
Monahia Gavriila (Bogacenko): Din toate satele şi oraşele au venit oameni care îl cunoşteau, au venit şi călugări şi călugăriţe de la mănăstiri. Nu a fost ca o înmormântare, ci mai mult ca o sărbătoare, pentru că erau şi durere, dar şi bucurie. L-au dus la mănăstirea din Venevo, unde au început să cânte Învierea.
Predica: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh! Iubitul nostru Părinte Hristofor! Domnul Nostru, făuritorul, a spus că toţi avem timpul nostru şi fiecare lucru are timpul lui sub ceruri şi se va întoarce trupul în ţărână, iar duhul va urca la ceruri. Iată a venit timpul, când şi pentru tine s-a deschis poarta tainică a veşniciei şi asemenea oamenilor care intră în casă şi îşi lasă haina la intrare, aşa şi sufletul tău a lăsat aici corpul, ca să se ridice la ceruri să dea socoteală pentru unele fapte bune sau rele făcute pe pământ. Noi toţi cei care ne-am adunat astăzi aici în biserică ştim şi mărturisim că viaţa ta nu a fost întinată, că toate gândurile tale au fost dedicate lui Dumnezeu şi toate discuţiile pe care le purtai cu cei care veneau la tine, fie să îşi împartă suferinţa, întotdeauna s-au referit la speranţa în Dumnezeu şi în ajutorul Său. Am venit astăzi ca exprimându-ne în limba omenească să ne facem ultima datorie faţă de tine. Dar este oare corect să ne exprimăm aşa: „ultima datorie”? Noi toţi suntem datori peste măsură faţă de tine. Iar dacă ne-am exprima în sens mai larg, atunci Tula a rămas orfană. A rămas orfană întreaga regiune şi noi toţi, pentru că tu pleci astăzi de printre noi. Pleci astăzi să îndeplineşti ceea ce a fost spus: „Fericit este drumul pe care îl ai, pentru că îţi este pregătit locul de veci”! Odihneşte-te în pace şi veşnica pomenire!
Victor Andreev: Când am intrat în biserică, iar acolo biserica are tavanul jos, erau o grămadă de păsări care intraseră în biserică şi zburau deasupra capetelor noastre.
Reporter: De unde s-au luat acolo păsări?
Victor Andreev: Au intrat pur şi simplu de afară. Intrau odată cu noi. Era deja noaptea şi păsările la acea oră, când am intrat noi pe la ora 18-19, ar fi trebuit să doarmă în cuiburi. Ele nu zboară noaptea. De unde au apărut acele păsări? Au intrat în biserică păsările şi au început să cânte.
Reporter: Sicriul cu corpul părintelui era în mijlocul bisericii?
Victor Andreev: Da. Cânta şi corul, dar păsările când au început să cânte, acopereau corul. După ce l-au scos din biserică, au ieşit şi păsările şi când au început să îi pună ţărână deasupra păsările zburau deasupra mormântului. Au făcut câteva cercuri în jurul mormântului şi au zburat.
În timpul înmormântării: Primeşte-l pe robul tău Schiarhimandritul Hristofor şi fă-i lui veşnică pomenire!
Monahia Anastasia (Uşakova): Când îi spuneam: „Părinte cui ne vei lăsa?”. El ne spunea: „Vă las în grija Domnului şi a Împărătesei. Şi vă aştept la mormântul meu să îmi spuneţi toate suferinţele voastre. Iar eu mă voi ruga pentru voi de acolo. Voi să îmi spuneţi nevoile voastre, iar eu mă voi ruga”. El a spus: „nu veţi avea părinţi”.
Reporter: Se referea la el?
Monahia Anastasia (Uşakova): Da. „Nu veţi mai avea mari duhovnici şi vă va fi rău. Nu veţi avea la cine să mergeţi, cui să spuneţi nevoia voastră”.
Fotografie la biserica Dimitrie Salunski
Reporter: Cum să facem să nu ne plece gândul în altă parte în timpul rugăciunii?
Părintele Hristofor: Sf. Serafim ne învaţă să deschidem ochii să privim lumânarea cum arde şi să ne rugăm, apoi iar să închidem ochii şi să ne rugăm. Dacă nu ajung la minte toate cuvintele care se spun, trebuie să citim rugăciuni în timpul acesta, să citim rugăciunea lui Isus. Ideea este că nu trebuie să pierdem timpul degeaba. Să nu se întâmple că am stat doar în biserică şi atât. Singur să citeşti rugăciuni. Sf. Serafim spunea că trebuie să ne rugăm Macii Domnului de 50 de ori pe zi.
Reporter: Către asta trebuie să ne îndreptăm străduinţa?
Părintele Hristofor: Da, rugăciunea trebuie iubită. Trebuie să ne rugăm cum a spusMântuitorul. Apoi prin smerenie trebuie să îndeplinim vrerea Domnului. Mântuitorul singur a spus în Evanghelia sa: „Învăţaţi de la mine smerenie şi veţi dobândi linişte în sufletele voastre”. Acestea sunt cuvintele Mântuitorului.
Reporter: Cum să ne mântuim noi monahii?
Părintele Hristofor: Prin smerenie, răbdare şi trudă. Important este să fii bun cu ceilalţi, iar cu tine însuţi să fii aspru, dar cu fraţii să fii milostiv.
Reporter: Cum să ne izbăvim de mânie, când nu ne iese ceva şi ne mâniem?
Părintele Hristofor: Se spune că la mânie trebuie să ţii în tine şi să nu vorbeşti. Iar peste cinci minute vei înţelege ce bine ai făcut că ai tăcut. Cuvântul este de argint, dar tăcerea este de aur! Dacă vei şti să taci, singur îţi vei mulţumi după aceea. Mai bine să taci. Chiar dacă ţii în inimă, nu trebuie să dai drumul gurii să vorbească. După aceea vei vedea că totul va fi bine. Şi îţi mai spun ceva. Oricât ai încerca să îl înjoseşti pe omul smerit, el oricum nu se va supăra. Odată s-a întâmplat cu un sfânt părinte, au început oamenii să îi spună vrute ş nevrute, că este alcoolic, că este nu ştiu ce. El a spus: „Da”. Şi au tăcut. Părintele au spus: „Nu îmi vedeţi inima pentru că dacă mi-aţi fi văzut-o mi-aţi fi scuipat în faţă”, şi atunci oamenii răi au tăcut şi au plecat. Oamenii smeriţi nu se pot supăra. Asta este. Mânie-te, dar nu păcătui! Te poţi mânia în interior, dar nu fă păcate cu vorba. Taci! Să fii atent să te verifici, cum ai trecut examenul acesta cu nota 2 sau 3, dacă ai trecut cu 3 poate vei merge şi mai departe, dar în orice caz să dai de mai multe ori acest examen. Când nu îţi pică ceva bine taci! Dar nu te înverşuna, să nu te înverşunezi, în nici un caz. Dacă te-ai înverşunat, înseamnă că ai pierdut. Trebuie mereu să te verifici, să dai din nou şi din nou examenele, pentru că ai venit la mănăstire nu ca la sanatoriu, ci ca să faci fapte de vitejie. Şi nu trebuie să te mângâie nimeni, numai dacă te supără cineva vei putea să înveţi să fii smerit. Trebuie să înveţi să suporţi, să taci şi să-l iubeşti pe acel om care te supără. Aşa îţi vei da examenele şi în nici un caz nu te înverşuna!
Reporter: Şi dacă nu îţi place un frate, parcă nu ai avea motiv să nu-l suporţi, dar nu îţi inspiră sentimente bune, în acest caz ce e de făcut?
Părintele Hristofor: Roagă-te şi izgoneşte din inimă neplăcerea. Antonie cel Mare în mod deosebit atrăgea atenţia asupra acestor cuvinte. Îţi va fi mai uşor dacă vei recunoaşte că eşti rău. Spune de fiecare dată că eşti rău. Un părinte a fost întrebat? „Care păcat este mai mare, să fii beţiv sau să judeci pe cineva”. Părintele a spus că este un păcat mai mare să judeci decât să fii beţiv. Noi putem să judecăm, dar mai bine te judeci pe tine. Pe altul îl vedem, dar pe sine însuţi nu te vezi. Aşa trebuie să înveţi să fii atent cu aceste aspecte, să înveţi să te controlezi. dacă totul va fi bine şi frumos, nu vei învăţa nimic. Stareţa Sofia era severă cu maicile şi acestea erau bucuroase să facă ascultare, pentru că spuneau: „M-a observat, dacă nu mă observa aşa rămâneam neluminată”. Aşa că ele chiar se bucurau pentru faptul că maica stareţă era severă cu ele. Dumnezeu îi iubeşte pe cei smeriţi şi modeşti, şi nu-i iubeşte pe cei mândri şi egoişti. Celor smeriţi le trimite linişte şi bunăstare. Vreau să vă dau exemplul ţăranului care întotdeauna cu multă muncă îşi lucrează pământul, iar ploaia nu mai vine. Se depune multă muncă şi trudă, dar pentru că nu e ploaie, ţăranul se adresează lui Dumnezeu se roagă. Când Dumnezeu îi dă ploaie, ţăranul strânge roade bogată. Aşa este şi cu tine, monahul, dacă nu primeşti ploaie spirituală, atunci munca, truda depusă este stearpă. Dacă vei şti să fii smerit, Dumnezeu te va răsplăti cu har. Întotdeauna îmi amintesc de apostolul Pavel, care se ruga Domnului şi întreba: „Doamne de ce nu ne ajuţi, suntem întemniţaţi, ucişi cu pietre, înecaţi, iar tu nu ne ajuţi”? Primele două rugăciuni Dumnezeu le-a lăsat fără răspuns, iar la a treia i-a spus: „ Acesta este harul meu, puterea lui Dumnezeu constă în neputinţă”. Când eşti la marginea prăpastiei, atunci îţi trimite harul, iar harul este ploaia noastră spirituală, fără de care truda noastră nu va da roade. Fii smerit ca Domnul să şi trimită harul său. Aşa Serafim Sarovski spunea: „Esenţa postului şi a rugăciunii este atragerea harului lui Dumnezeu”!
Reporter: Cum să simţi dacă ai sau nu har?
Părintele Hristofor: Dacă vei fi smerit, vei simţi. Dacă nu simţi înseamnă că ai în tine egoism sau mândrie sau altceva. Niciodată nu spune eu am făcut, ci Dumnezeu m-a ajutat. Domnul şi-a arătat mila sa Dumnezeiască, el m-a ajutat.
Reporter: Când simţi o rătăcire, ce e de făcut?
Părintele Hristofor: Citeşte Acatistul Maicii Domnului. Serafim Sarovschi o citea de 150 de ori pe zi. Mergi pe drum şi spui în gând Acatistul Maicii Domnului.
Reporter: Cum şi la ce să ne gândim ca râvna să nu dispară, să nu ne depărtăm de rugăciune?
Părintele Hristofor: Leagă-te de rugăciune, roagă-te lui Iisus şi Maicii Domnului. Trebuie să te rogi cu mintea şi cu inima şi după aceea rugăciunea va deveni vie. Râvna o vei dobândi, dar totul se dobândeşte prin trudă. Dar să nu te cruţi, să nu te cruţi, râvna se dobândeşte prin rugăciune.
Reporter: Cum să facem să nu ispitească ochii?
Părintele Hristofor: Încearcă să nu te uiţi acolo unde nu trebuie, te vei obişnui şi vei învăţa să nu te uiţi. Vei dezvolta chiar o capacitate să nu priveşti, dar totul cu ajutorul harului de la Dumnezeu. Când ai har, nu mai ai nevoie de ochi.
Reporter: Când eşti supărat şi nu ai motiv, eşti cuprins de depresie, ce e de făcut?
Părintele Hristofor: Depresia este sora lenei. Du-te şi munceşte şi vei ieşi din acea stare. Aşa spunea şi Antonie cel Mare: Munceşte şi roagă-te. Roagă-te şi munceşte, munceşte şi iar roagă-te. Totul se face în practică, e uşor să spui teorie, totul în practică se aplică. Nu te cruţa, învaţă, acumulează în practică încearcă, într-un cuvânt, fii smerit şi vei învăţa singur.
Reporter: Cum să îţi iubeşti mai mult fraţii?
Părintele Hristofor: Roagă-te mai mult Domnului. Roagă-l să te ajute, să îţi dea credinţă, speranţă şi iubire. Roagă-l să te înveţe să-i iubeşti! Patriarhul Filaret, care a fost acum canonizat, în rugăciunea sa tot timpul se ruga: „Doamne, învaţă-mă să te iubesc, cum mă iubeşti tu pe mine”. Noi nu îl iubim pe Dumnezeu aşa cum ar trebui, din toată inima, cu toată mintea, cu toată înţelegerea noastră. „Învaţă-mă, Doamne, ajută-mă să iubesc creaţia ta cu toată mintea şi să fac Voia Ta”. Aşa trebuie să te rogi: „Ajută-mă, Doamne, ajută-mă, pentru că de unul singur nu pot”.
Reporter: Mulţumim, părinte că ne-ai primit aşa bine şi miluieşte-ne Doamne!
Părintele Hristofor: Domnul să vă miluiască!
La film au lucrat: ierodiaconul Avel (Semionov)
Valerii Ahinin
Serghei Bogdanov
Sincere mulţumiri fiilor duhovniceşti a schiarhimandritului Hristofor pentru amintirile despre părinte.
Mulţumim şi tuturor celor prin a căror rugăciuni şi cu a căror ajutor a fost posibilă realizarea acestui film.
Sfârşitul primei părţi
Pentru Slava lui Dumnezeu
Autorii acestui film permit difuzarea,copierea şi răspândirea acestui film!
Doamne, ajută-ne pe noi toţi, să ne miluim!
Serghei Bogdan, Rusia, Moscova, 2007
Schiarhimandritul Hristofor
AUTOBIOGRAFIE
TRĂSĂTURI ALE PORTRETULUI DUHOVNICESC
ÎNDRUMĂRI
PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA EVENIMENTELOR DIN RUSIA ŞI DIN LUME
PROFEŢII
AMINTIRI ALE FIILOR DUHOVNICEŞTI
CARTE NOUĂ
Autor şi compozitor:
ierodiacon Abel (Semionov)
Moscova 2007
Cu binecuvântarea Prea Sfinţitului DIOMID episcop de Anadâr şi Ciukotka
„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa”
(Evrei XIII, 7)
SAREA PĂMÂNTULUI
[Textul cântecului]:
Mă strecor / răzbat printre aşchiile lacrimilor de copii
În ţara natală
În care toate lucrurile se întâmplă de parcă ar fi o glumă
Cu mine, cu mine
Cum se poate să obosesc atât de mult
Ajungând la vârsta lui Hristos
Doamne!
Iar în jur, de parcă am fi la paradă,
Toată ţara păşeşte spre iad,
Pe calea largă
Cum se poate să obosesc atât de mult
Ajungând la vârsta lui Hristos
Doamne!
Iar în jur, de parcă am fi la paradă,
Toată ţara păşeşte spre iad,
Pe calea largă
Patria mea, ce se întâmplă cu tine?
Patria mea, ai luat-o razna.
Timpul deja se vede. Timpul trece.
Stareţii se roagă, Se apropie sfârşitul.
Spunea părintele, că va veni timpul, când femeile vor purta haine bărbăteşti, cap bărbătesc. Aşa spunea părintele. Şi l-am întrebat: „Cum adică vor purta cap bărbătesc?” Şi părintele a spus, că toate vor fi tunse, toate vor purta pantaloni, da, toate femeile vor îmbrăca pantaloni, chiar şi cele în vârstă.
Reporterul:
Dar părintele a spus că acest lucru este păcat?
Da, cum să nu. Spunea. Odată au adus la el nişte fetiţe mici, şi atunci doar începuseră această modă cu pantalonii. Şi părintele a spus: „Luaţi-o imediat, eu nu am să o împărtăşesc”.
Şi era o fetiţă mică.
Şi părintele a spus: „Să nu se mai apropie de mine astfel de persoane”.
Este un mare păcat. Nu se cuvine. Ce a fost stabilit, aceea trebuie să şi porţi.
Aceasta nu este o îmbrăcăminte pentru voi”.
Înscris pe piatră:
Aici va fi amplasat un MONUMENT.
În acest loc au fost îngropate peste 2500 de persoane,
ucise fără nici o vină între anii 1937-1938 , victime ale fărădelegilor staliniste”.
Al doilea film
Schiarhimandritul HRISTOFOR
Partea a doua
Părintele Hristofor făcea parte din acea generaţie a poporului rus, pe ale căror umeri a căzut toată povara revoluţiei şi conducerea sinistră ulterioară a noului stat şi a noii puteri bolşevice.
Pe dărâmăturile gigante ale Rusiei monarhice, se ridica un idol la fel de gigantic şi însetat de sângele creştin, necredinţă şi minciună. Nici un alt popor nu a vieţuit pe astfel de contraste, cum a vieţuit şi vieţuieşte pînă în prezent Rusia. Şi cel mai important paradox al tuturor acestor contraste reprezintă credinţa în nimic.
Ne numim „Aleşi de Dumnezeu”, dar ne-am trezit izolaţi de credinţă. Această tragedie a multor generaţii de oameni, îl necăjea foarte mult pe părinte. El înţelegea că revoluţia a avut loc pentru că poporul s-a îndepărtat de Dumnezeu. De aceea, credinţa în Dumnezeu era considerată de părinte ca un foarte mare dar.
Părintele spunea: „O mare fericire pe pământ reprezintă credinţa în Dumnezeu”.
În viziunea părintelui, lumea era grav bolnavă, iar cauza principală a bolii consta în lipsa dragostei. Părintele spunea, că însăşi modul de viaţă a omului modern este foarte păcătos şi de aceea toţi păcătoşii sunt grav bolnavi.
Încă în anii ’60 – ’70, părintele spunea despre viitoarea decădere morală, şi aceasta se va întâmpla după distrugerea ateismului, necredinţa va fi preschimbată cu depravarea vieţii, beţie, trândăvie, hoţie, preocuparea cu mistica Orientală, vrăjitorie, modelele din Occident.
Veaceslav ASTAHOV
Părintele Hristofor a fost acel vas al harului Duhului Sfânt, care ne-a descoperit nouă ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă, ce ne aşteaptă. Bineînţeles că atunci nu înţelegeam, dar acum înţeleg, atunci însă nu înţelegeam pentru că făceam primii paşi în credinţă.
Dar părintele vorbea despre vremurile din urmă, că va veni un astfel de timp, şi zicea aceste lucruri încă în anii ’70, că va avea loc o mare lepădare de adevărul Domnului, oamenii vor primi numere, paşapoarte, vaucere şi alte acte ale lui antihrist, despre care în anii ’70 încă nu se ştia, dar părintele spunea, că astfel de lucruri se vor întâmpla. Duhul Sfânt i-a descoperit. Pentru că părintele era foarte văzător cu duhul şi cunoştea gândurile şi intenţia gândurilor noastre. Era cu trupul în Tula, iar cu duhul a fost văzut în Kulipanevo, umbla pe câmpurile de pe lângă mănăstire.
Părintele spunea încă în anii ’70, că la început oamenilor li se vor da vouchere, iar cel care le va primi se va afla cu un picior în iad. Şi dacă nu se va căi, atunci în vecii vecilor se va duce în întunericul cel mai de jos, în focul cel veşnic.
Apoi părintele spunea, că peste un timp vor da paşapoarte, ruseşti, paşapoarte noi, şi cel care îl va lua, şi apoi va lua cartele, documentele lui antihrist, acela va fi asemenea trădătorului lui Hristos.
Astfel părintele prevenea din timp despre acele timpuri care deja s-au apropiat şi noi le vedem, că mulţi oameni din cauza ignoranţei şi a necunoaşterii a întregului adevăr a lui Dumnezeu ce ni se descoperă prin orice mijloace, de la televizor, din reviste, din spusele Sfinţilor Părinţi, a stareţilor de la Athos, care ne-au spus: „Să nu luaţi, să nu luaţi”:
Dar oamenii nu înţeleg şi merg pe calea pe care nu ar trebui să meargă, şi despre care ne-a prevenit părintele Hristofor. „Să nu vă abateţi de la această cale!”.
Şi probabil de aceea se şi numeşte „turmă mică”, deoarece oamenii vor rămâne în minoritate, dar vor lupta pentru credinţa în Hristos.
Reporterul:
Veaceslav, părintele chiar aşa a şi spus, că va avea loc căderea clericilor, că foarte mulţi oameni vor accepta toate aceste acte?
Părintele spunea, că va fi lepădare de credinţă. Probabil că apostazia va avea loc aşa cum ne-a prevenit şi Sfântul Apostol Ioan Teologul: că vor fi aplicate inscripţii, adică oamenii pe atunci încă nu înţelegeau, ei ştiau că aceasta se va întâmpla, dar cum anume se va întâmpla nimeni nu ştia.
FEDERAŢIA RUSĂ
TITLUL DE VALOARE DE STAT
1992
TITLU (CEC) DE PRIVATIZARE
00 000 ruble
Să ne amintim, că voucherul este o simplă hârtie, iar părintele a spus, că oamenii care îl vor accepta vor arde în focul veşnic.
Text pe ecran:
Voucherul putea fi investit în fonduri speciale de vouchere
şi pe baza acestui voucher putea fi cumpărate acţiuni la întreprinderi de stat.
Ce am mai putea spune de paşapoarte…. Părintele spunea, spunea, spunea şi spunea multor oameni, pe toţi fiii săi duhovniceşti i-a prevenit, că vor veni vremurile lui antihrist. „Feriţi-vă să acceptaţi ceva. Nu acceptaţi nimic. Indiferent ce vă vor propune”.
Şi după cum a spus Matrona: ”Vor aşeza în faţa voastră crucea şi pâinea, voi însă să alegeţi crucea”. La fel spunea şi părintele, „Urmaţi-l pe Hristos”.
Nina NOVIKOVA
Referitor la acest aspect vreau să spun că părintele se ridica şi spunea un singur lucru: „Aveţi grijă să nu fiţi înşelaţi. Pentru că vor acţiona cu mare viclenie”.
Da, acesta este singurul lucru pe care îl spunea. Am auzit aceasta cu urechile mele. Părintele spunea: „Feriţi-vă să nu vă înşele”. Pentru că vor acţiona cu mare viclenie şi chiar persoanele inteligente vor putea greşi.
Reporterul:
Dar părintele nu atenţiona, că totul se va întâmpla prin mijloace electronice, calculatoare?
Nu. Nu spunea acest lucru. Pur şi simplu spunea, că astea toate se vor întâmpla, adică nereguli referitoare la paşapoarte. Aşa ne spunea. Dar nu spunea nimic referitor la mijloace electronice sau prin maşini. Spunea că la sfârşit totul se va face prin aceste paşapoarte.
Reporterul:
Dar spunea, că nu avem voie să acceptăm nici un fel de acte?
Da, doar despre asta şi vorbea. „Nici într-un caz, spunea. Domnul stă la uşă”.
Chiar lovea cu degetul în masă: „Aveţi mare grijă. Fiţi foarte atenţi!”.
Monahia Serafima (Poşehonova)
Părintele m-a întrebat: „Dar de ce ai în paşaport un nume, dar ai fost botezată cu un alt nume”.
Şi m-am gândit, cum de a aflat părintele?
Da, părinte, a fost la modă, la modă, şi mi-au dat un nume, dar eu nu am afişat acest lucru.
Părintele mi-a spus, că dacă vei reuşi, ar fi mai bine să modifici, pentru că vor fi paşapoarte noi.
Reporterul:
Părintele voia să vă atenţioneze că nu avem voie să le acceptăm?
Probabil că da, pentru că atunci nu am dat mare atenţie acestui amănunt, crezând că voi avea timp să-mi fac poza, să-l primesc, dar nu prea am avut timp şi nu am modificat numele. Iar apoi a avut o discuţie cu alte femei, venite din sat, pe care nu le cunoşteam, deoarece părintele era vizitat de foarte multe persoane. Şi acestea l-au întrebat: „Părinte, ce să facem, cum să procedăm acum cu noile paşapoarte şi cu voucherele?”.
Şi părintele a spus, că „Totul a început cu voucherele şi că nu avem voie să acceptăm voucherele. Eu nu le accept şi vouă nu vă recomand să le acceptaţi.
În acest fel noi vindem bunurile ţarului nostru Nicolae”.
Text pe ecran.
Prin decizia părintelui privatizării Anatolii Ciubais, fiecare cetăţean al Rusiei trebuie să-şi primească partea sa din patrimoniul imens, acumulat în timpul puterii sovietice, sub formă de cec de privatizare, voucher.
Reporterul:
Dar ce opinie avea părintele despre ţar? Atunci încă nu era canonizat.
Părintele avea deja o fotografie, pe care mi-a dăruit-o mai apoi şi pe care o mai păstrez, o fotografie cu toată familia ţaristă. O fotografie mare, în ramă. Şi îmi plăcea foarte mult. Se afla pe dulap, la înălţime. Şi doar mai târziu mi-au dăruit-o. Părintele a primit-o în dar şi o iubea foarte mult.
Reporterul:
Dar părintele nu spunea că asupra poporului rus se află păcatul foarte greu al uciderii ţarului? Nu spunea acest lucru?
Mie nu mi-a spus, poate că altor persoane le-a spus. Dar spunea, că ţarul este unsul lui Dumnezeu, şi poporul încă îl va mai plânge.
Reporterul:
Dar părintele nu spunea, care este cauza pentru care Rusia suferă astfel de necazuri?
Noi am întrebat de părinte, cum e această putere, iar părintele a răspuns: ce putere, să vă rugaţi doar, pentru că va fi un altul tânăr, care cu adevărat vă va încurca”.
Aşa a spus părintele, vă va încurca.
Reporterul:
Deci era vorba despre Elţin?
Elţin va pleca, dar va veni altul mai tânăr, iar acela vă va încurca, şi atunci veţi înţelege.
Iar noi nu dădeam atenţie acestui fapt, credeam că toate acestea vor trece cumva, şi abia acum am înţeles viaţa şi unde ne conduce sistemul, în lagăre de concentrare electronice.
Reporterul:
Dar părintele spunea, că ne vor da numere, că totul va fi electronic, ne atenţiona?
Părintele spunea, că deja nici paşaportul sovietic nu mai aveam voie să-l acceptăm deoarece taina se afla în cifre. Aşa a spus părintele, că taina oricum este ascunsă în numerotare.
Dar de ce apare numărul? Pentru că după anul 1917, când poporul s-a întors de la unsul lui Dumnezeu şi l-a trădat în mâinile jidovilor, poporul a încetat să-i mai slujească lui Dumnezeu, ci diavolului.
Principala întrebare a Apocalipsei este întrebarea despre putere. Cu-i ne închinăm? Fiarei din beznă sau Domnului din Ceruri? Cu-i urmăm? Bolşevicilor sau Unsului? Ce alegem? Democraţia prezentă sau puterea de la Dumnezeu?
Puterea de la Dumnezeu, de la Dumnezeu se dă. Pe aceasta nu o poţi câştiga cu arma. Nu o poţi câştiga prin lupta de partid, şi nici prin programe economice sau politice nu o poţi dobândi.
Text pe ecran:
Elţin şi guvernul tânăr desemnat de către acesta se bazau pe clasa antreprenorilor, care încă nu exista.
Puterea de la Dumnezeu se obţine prin rugăciune.
Reporterul:
Dar părintele nu spunea că asupra poporului rus se află păcatul foarte greu al uciderii ţarului?
Spunea acest lucru, spunea. Spunea că ţarul trebuie venerat, iubit, după cum putem, ca să ne curăţim sufletul.
Părintele spunea, că ţarul nu este vinovat, iar noi toţi am greşit faţă de el. Ţarul a ales să pătimească pentru întreg poporul.
Reporterul:
În prezent există o polemică foarte nesănătoasă referitoare la această problemă, referitoare la vină.
Şi atunci, în timpul părintelui exista această polemică. Spuneau că ţarul nu trebuia să renunţe la tron, dar părintele spunea, că nimeni nu ştie, dacă trebuia sau nu trebuia. Părintele spunea, de ce Pavel a avut un vis, ei au citit peste o sută de ani hârtia respectivă, şi că nu a fost cu nimic vinovat. Părintele spunea, că toate s-au petrecut cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Nu au fost cu nimic vinovaţi. Totul trebuia să se întâmple astfel. Pentru că l-a întrebat şi pe Ioan de la Kronştadt.
Părintele îl iubea foarte mult pe Ioan de la Kronştadt, şi a citit multe scrieri ale acestuia, cred că avea toate scrierile lui Ioan de la Kronştadt. Şi ţarul fusese de trei ori la Ioan de la Kronştadt, chiar şi atunci când era decedat.
Text pe ecran:
Oraşul Sankt-Petersburg
Mănăstirea de maici Sfântul Ioan
Venise la Ioan de la Kronştadt împreună cu câteva persoane şi cobora la părintele.
Reporterul:
Adică părintele Hristofor spunea că…
Da, părintele spunea, că mereu se adresa lui Ioan de la Kronştadt. Spunea că Rusia este în viaţă datorită lui. Spunea astfel.
Maria ROMANOVA
Trebuie să ne căim. Toţi am greşit.
Reporterul:
Aşa spunea, da?
Da, da, da. Spunea că a fost foarte credincios, toată familia era bună. Şi i-au distrus pe toţi. Şi pentru ce anume? Pentru credinţă, doar pentru credinţă. Un astfel de ţar niciodată nu va mai exista.
Monahia Anastasia (Uşakova)
Este nevoie de căinţă, ca toată Rusia să se căiască, ca să avem un nou ţar. Şi acesta nu va veni până când toţi nu se vor căi şi va trece războiul. Şi doar după aceasta vom avea un nou ţar.
Şi părintele spunea, că până când nu ne vom căi, nu vom trăi bine, nu, nu vom trăi, ci toţi vom fi plini de sânge, ne vom scălda în sânge, pentru că suntem asemenea criminalilor, până când nu ne vom căi cu căinţă mare pentru păcatul uciderii ţarului.
Dar în prezent înţelegem toate aceste lucruri, înţelegem, că marea tragedie s-a întâmplat cu Rusia, că a avut loc o ucidere rituală, condusă de Comitetul sovietic al poporului şi poporul rus a predat familia ţaristă şi nu şi-a protejat unsul lui Dumnezeu. Şi s-a vărsat sânge sfânt. Şi ţarul nostru este într-adevăr răscumpărător, asemeni lui Hristos, ne-a răscumpărat prin Preacuratul său sânge, tot poporul care vieţuieşte în lume, la fel şi ţarul a răscumpărat toată Rusia noastră.
Şi din ce cauză ne aflăm acum într-o astfel de situaţie? Pentru că poporul nostru nu s-a căit, chiar şi Patriarhul a spus, că poporul rus nu s-a căit de păcatul uciderii ţarului. Este o mare nenorocire şi o mare tragedie a Rusiei.
Cântec:
S-au deschis cu trosnet cerurile
Şi cu ţipăt s-au năpustit din acel loc
Tăind capetele bisericilor
Spre slava noului ţar şi apariţiei lui Iuda
Text pe ecran:
Jos puterea veche.
Clericii bisericilor din Kremlin au oficiat o rugăciune cu urări de mulţi ani Statului Rus şi Noului Guvern.
Continuare cântec:
Te-au legat strâns şi te-au îngenuncheat
A sclipit toporul de-asupra călăului
Şi ţi-a citit condamnarea ţarul, însetat de sânge, marele geniu.
Rusia.
Cu puţin timp înainte de moarte, părintele Hristofor spunea, că în viitor ne aşteaptă probleme şi va fi foarte, foarte greu. Spunea că toate semnele venirii lui antihrist sunt evidente, şi aceasta înseamnă că trebuie să fim atenţi ca să nu cedăm ispitei, să nu cădem în ispită. Căci pentru ca oamenii să-l accepte pe antihrist şi pecetea acestuia, trebuie ca mintea să li se îndobitocească, raţiunea să li se întunece, ca să cadă ispitei şi să vieţuiască doar cu interese pământeşti.
Părintele spunea, că cel mai important este să păstrăm ortodoxia. Tocmai aceasta nu-i permite lui antihrist să vină în lume, nu-i dă voie acestui încornorat. Iar dacă nu-i permite, înseamnă că încă este devreme să se întrupeze, căci trebuie să-şi bage botul peste tot, pe toţi să îi ispitească. Iar Rusia este luminătorul lumii, şi acesta trebuie stins, şi de aceea Rusia rabdă asemenea necazuri.
Amintindu-ne de anii trecuţi, părintele spunea, că prigoanele şi suferinţele îi uneau pe oameni, iar libertatea i-a lipsit de minte, i-a înebunit. Spunea, că libertatea pentru păcătoşi îi face liberi pentru păcat. Aşa spunea părintele, că va veni un timp, când va fi libertate, şi veţi vedea, ce înseamnă acest lucru. Se va împrăştia turma, dacă va deveni liberă. De aceea în recunoaşterea ispitelor celui viclean, este focalizată în prezent toată fiinţa mântuirii noastre. Aceasta este particularitatea timpului nostru. Toate faptele noastre bune, jurământul monahal, rânduielile din chilie, rugăciunile, milostenia, frecventarea bisericii, slujbele divine, împărtăşirea cu Sfintele lui Hristos Taine, toate acestea îşi vor pierde sensul, dacă nu vom recunoaşte acţiunea ispitei.
De aceea păstrarea raţiunii trează, a discernământului sănătos, şi neprimirea a nimic nou, nimic de la această putere, părintele o considera ca fiind virtutea supremă.
Părintele vedea foarte bine, că globalizarea duce la antihrist, că se petrec evenimente înfricoşătoare, proorocite de Evanghelie.
Iar atunci când pe produse au apărut pentru prima dată coduri de bare, părintele a arătat spre acestea şi a spus: „Iată, acestea sunt! Acestea sunt!”.
Adică tocmai acele „inscripţii ale lui Antihrist”, pecetea sa, despre care se spune în Apocalipsă. Şi părintele nu binecuvânta să cumpărăm mărfuri cu această imagine.
Text pe ecran:
Sistem unic de codificare a produselor
6 6 6
Toate acestea se desfăşoară prin sistemul computerizat de identificare. De aceea părintele era foarte pornit împotriva calculatoarelor. Părintele spunea, că aceasta este „Maşinărie satanică”.
Părintele nu binecuvânta să primim ceva electronic şi spunea, că atunci când ne vor da numere electronice, acestea nici într-un caz nu trebuie luate.
Acum noi ştim că este vorba de codurile numerice personale, fiscale, de pensii, medicinale, dar pe atunci părintele spunea simplu: „numere”.
Şi părintele în general nu binecuvânta să primim ceva, nici un fel de acte, nici un fel de paşapoarte.
Reporterul:
Părintele a spus că vor mai fi prigoane?
Vor fi prigoane, aşa a spus părintele.
Va veni timpul şi nu vor fi nici gaze şi nici apă. Toţi vor fugi către sate, totul va fi închis.
L-am întrebat pe părinte, cum se poate întâmpla aşa ceva? Şi mi-a spus, că voi afla.
Temeţi-vă, căci nu vor fi nici gaze şi nici apă.
Reporterul:
Dar părintele nu spunea, că trebuie să achiziţionăm căsuţe cu terenuri?
Spunea. Da, părintele spunea asta.
Reporterul:
Şi spunea că vor fi prigoane?
Va fi o prigoană mare. Părintele a spus, că-i vor prigoni pe călugări, îi vor prigoni foarte mult. Iar cei care nu vor avea casă, vor muri pe drumuri.
Reporterul:
Dar nu spunea, că se va îndepărta harul de la biserici? Că nu vom mai avea voie să mergem la biserică? N-aţi auzit?
Eu nu am auzit de astfel de lucruri. Dar părintele a spus, că trebuie să frecventăm până la sfârşit biserica: Până la sfârşit. Probabil până la … pentru că ştiu, că schiarhimandritul Kukşa din Odesa, îi spunea uneia dintre fiicele sale duhovniceşti, unei schimonahii, îi spunea, că va veni timpul, când pe pământ vor fi doar biserici catolice, şi tocmai atunci nu va fi voie să frecventăm biserica. Iar pe voi Domnul vă va proteja, adică vă va ascunde în pustie şi vă veţi ruga, rămăşiţa creştinilor care va rezista până la sfârşit.
Părintele zicea să luptăm împotriva acestui sistem a lui antihrist. Cu mare stricteţe.
Schimonahia Piama (Kasatkina)
„Va veni un astfel de timp, că vă veţi împărtăşi în catacombe”, spunea părintele.
Şi l-am întrebat: „Părinte, dar ce înseamnă catacombe?”
Şi mi-a spus, că catacombele sunt beciuri. Şi a spus, că trebuie să ne pregătim vin Cagor şi prescură şi făină, astfel încât să avem cu ce să ne împărtăşim. Şi a spus, că nu va exista nici o biserică rusă. Nici o biserică rusă.
Reporterul:
Chiar acest cuvânt a folosit?
Da. da. Aşa a spus.
A spus, că catolicii vor veni într-o zi.
Da, aşa a spus.
Şi spunea părintele, vă vor căuta pe străzi şi vor duce oamenii în biserici.
Iar cei ce se vor căi, părintele spunea că nu trebuie să intre acolo să se căiască.
Şi părintele spunea, că trebuie să plângem foarte, foarte mult, să ne rugăm, ca Domnul să ne ierte pentru faptul că ai intrat în acel loc, să vezi, ce se petrece acolo.
Şi vor mâna oamenii în mod forţat zicând: „Cum adică mai întâi aţi dorit, iar acum nu mai doriţi să intraţi”.
Iar pe cei care nu se vor duce, vor începe să-i prigonească.
Spune-ne, părinte, ce ne aşteaptă. Pentru că ştiu, că Dumneavoastră, pe toate, pe toate le cunoaşteţi. Spuneţi-ne în numele lui Dumnezeu. Spuneţi-ne, părinte, că după Dumneavoastră nimeni nu ne va mai spune. Spuneţi-ne ce ne aşteaptă.
Şi părintele a răspuns: „Uite, citeşte, dacă atât de mult vrei”.
Şi eu am aşezat aşa mâna, iar el şi-a lipit mâna sa, şi parcă am citit de pe o coală de hârtie:
„Iar dacă nu veţi fi de acord cu ei”, cu cineva, nu ştiu cu cine, „dacă nu veţi fi de acord cu ei, vă vor duce departe, departe, şi vă vor distruge”.
Şi i-am răspuns: Părinte, mie nu-mi trebuie altceva, e cea mai uşoară moarte.
Voi avea în curând 80 de ani, ce să mai aştept.
Părintele spunea, că la Soloveţ ne vor distruge pe toţi. Toţi cei care printre primii nu vor lua paşaportul, pe toţi îi vor duce imediat la Soloveţ. Nu va fi hrană şi într-o singură noapte ne vor distruge pe toţi, şi ne vor aşeza într-un singur mormânt.
Acest lucru îl spunea părintele, că la Soloveţi pe cei dintâi imediat îi vor distruge.
Stăteam lângă biserică şi mâncam după slujbă. Fiecare a scos ce avea prin geantă. Era vară, era bine,cald. Şi deodată de după colţul bisericii au apărut patru stareţi. Iar Pimen era deja pe moarte. Deja se ştia că în curând va muri. Pimen. Iar aceşti stareţi au apărut şi ne-au privit, în timp ce noi stăteam şi mâncam. Şi au spus: „Ultimul patriarh moare. Ultimul patriarh moare. Pimen. Iar voi ce faceţi?” Iar noi stăteam fără nici o grijă şi mâncam. Şi au spus: „Rugaţi-vă lui Dumnezeu. Rugaţi-vă lui Dumnezeu, rugaţi-vă lui Dumnezeu, căci moare ultimul Patriarh”.
Iar eu mă întrebam, de ce vorbesc în acest fel? Nu vor mai găsi un alt patriarh? Nu reuşeam nicidecum să înţeleg acest lucru.
Maică, şi când el nu va mai fi, va fi şi mai rău.
Iar apoi ce se va mai întâmpla, Dumnezeu să ne ferească.
Reporterul:
Egumenul Ieronim, care a murit, spunea, că va veni timpul când se va ridica un arhiereu împotriva altui arhiereu.
Iar eu i-am spus părintelui Chiril aceste cuvinte, acum vreo două săptămâni, iar el mi-a răspuns: „Da, aşa va fi”. Şi a confirmat acest lucru, de parcă s-ar înţelege de la sine, că chiar aşa se va întâmpla.
Patriarhii trebuie respectaţi, pentru că nu sunt aşezaţi de oameni. Dar ce anume vor face, vor răspunde pentru toate.
Reporterul:
Iar pe Pimen părintele îl respecta?
Foarte mult! Foarte mult!
Iar atunci când a fost celălalt, şi au zis: Părinte iată Patriarhul nostru, el a spus: Aceasta… Ei… Priveşte ce este aici….
El încă nu-şi scosese insigna roşie, pe care o avea de la puterea sovietică. Nici nu ştiu ce fel de insignă era. Puteţi să o vedeţi când priviţi poza acestuia.
Ei, vedeţi al cui este.
Părintele vorbea şi despre căderea bisericii. Că îi vor impune ecumenismul şi va avea loc o catolicizare puternică a Rusiei. Şi mai spunea, că va fi inventată o oarecare viclenie, şi la Tula vor rămâne doar 2-3 preoţi adevăraţi. Iar apoi, tăcând, a adăugat: „Bine ar fi, dacă ar fi doi. Măcar unul dacă va exista datorită rugăciunilor celor care se roagă”.
Părintele chiar aşa şi spunea, că aproape toţi clericii îl vor trăda pe Domnul Dumnezeu, vor cădea ispitei „numerelor”, căci toate acestea înseamnă renunţare la Hristos, şi nu doar o simplă renunţare, ci repetarea trădării lui Iuda.
Prevăzând căderea acestora, spunea, că Vlădica Serapion este ultimul Mitropolit Ortodox în Tula, care s-a luptat pentru credinţă. Iar Pimen a fost ultimul Patriarh ortodox. Şi spunea aceste lucruri pentru că ştia, că după moartea acestora, numerele, paşapoartele noi şi în general toate cele electronice vor fi întroduse peste tot, iar arhiereii vor binecuvânta toate aceste lucruri.
Reporterul:
Şi ce atitudine avea părintele faţă de calculatoare, faţă de toate echipamentele electronice?
Părintele a fost împotriva televiziunii, împotriva inovaţiei, împotriva calculatoarelor. Toate acestea îi erau străine. Doar rugăciunea trebuie să fie pe buze, rugăciunea şi iarăşi rugăciunea.
Oamenii s-au îndepărtat de comunicarea cu Dumnezeu, comuniunea cu Dumnezeu s-a răcit. Aceasta este rădăcina tuturor necazurilor. Oamenii au iubit mai mult lumea, decât pe Dumnezeu.
Reporterul:
Dar părintele spunea că va fi foamete?
Da, spunea că va fi foamete.
Reporterul:
Şi atunci cum să ne salvăm? Ce să mâncăm?
Părintele spunea, că nu avem nevoie de multe lucruri, dar pentru zece zile trebuie să avem apă şi pesmeţi. Să avem rezerve pentru zece zile. Pentru că uneori se vor petrece astfel de lucruri, încât nici de acasă nu vom putea ieşi.
Spunea că foametea nu va veni deodată, ci pe neaşteptate. Vor exista de toate, iar apoi dintr-odată toate vor dispărea şi va fi foamete.
Vor putea chiar să ne forţeze pentru anumite lucruri. De aceea părintele spunea, că trebuie să avem rezervă de apă pentru zece zile. Iar pentru cei aleşi se va reduce.
Reporterul:
Adică în ultimii săi ani părintele avea o poziţie apocaliptică, da?
Da, da. Odată în timp ce aşteptam să-mi vină rândul, fiind uşa deschisă am ascultat o discuţie. Probabil că era cineva mai duhovnicesc care discuta cu părintele. Pe atunci eu nu mă pricepeam foarte mult în astfel de probleme. Şi părintele a spus că „nu e timpul politic, ci apocaliptic”.
„Nu e timp politic, ci apocaliptic”.
Părintele a spus, că Domnul a adăugat douăzeci şi şapte de ani. Şi au trecut nouă ani de când a murit părintele. Şi iată din spusele sale mai rămâne puţin timp. După spusele părintelui. Din douăzeci şi şapte scădem nouă şi ne mai rămân optsprezece ani.
Părintele spunea că în timpul acestor ani vor fi nenorociri cumplite.
Reporterul:
Aşa a spus părintele?
Da. Trebuie să fie război, trebuie să fie foamete. Iar foametea este ceva înfricoşător. Va fi foamete mare.
Stareţii se roagă foarte mult, ca să nu fie război, iar după război deja va fi foamete.
Iar dacă nu va fi război, va fi rău. Totul va pieri. Spunea că războiul va fi scurt, dar totuşi oamenii se vor mântui, mulţi oameni se vor mântui. Iar dacă nu va fi război, nimeni nu se va mântui.
Reporterul:
Iar despre biserică părintele spunea ceva?Vă mai amintiţi?
Spunea că biserica va fi cuprinsă de răceală. Toate întrebările le vor soluţiona, totul se va face, dar nu vor oferi oamenilor dragoste sufletească.
Dacă nu mă înşel şi am înţeles bine, vor fi atraşi tot mai mult de bani.
Părintele spunea, că modalitatea de slujire se va schimba, vor oficia slujbe catolice. Trebuie să luaţi aminte, spunea el. Vor citi „Tatăl nostru”, „Crezul”, atunci să nu frecventezi biserica. Atunci nu vei mai avea ce face. Gata! Cu siguranţă vor fi schimbări majore. Aceste lucruri se vor întâmpla cu siguranţă. Nu vei mai avea unde să mergi.
Părintele mai spunea despre moaştele lui Eufrosinia, că nu trebuie să scoatem moaştele, pentru că le vor întina.
Reporterul:
Exact aşa spunea, da?
Da. Nu trebuie, pentru că le vor întina. Să rămână înmormântată aşa cum este.
Da, într-adevăr, le vor întina. Părintelui chiar îi părea rău că au aflat de moaştele Preacuviosului Ambrozie de la Optina pentru că, spunea părintele, pot să-şi bată joc de ele.
De ce să ne mirăm, din moment ce am acceptat ceea ce este ticăloşie în faţa Domnului Dumnezeu. Pentru aceasta Domnul va permite să se petreacă cele petrecute în anul 1917.
Dar în mod specific oare ce am putea face?
Părintele Hristofor şi noi toţi înţelegem foarte bine, că globalizarea nu o poţi opri, dar noi putem să nu participăm la aceasta. Putem respinge acest sistem. Mai bine să fim prigoniţi, dar liberi. De aceea, părintele de mult timp binecuvânta achiziţionarea de căsuţe cu terenuri, spunând, că „pământul ne va hrăni”.
Monahia Anastasia (Uşakova)
Părintele spunea, că va veni timpul, când va fi foamete, o foamete înfricoşătoare. Oamenii vor muri de foame prin apartamentele lor, trupurile vor sta aruncate, nu va fi apă, nu va fi lumină, nu vor fi gaze, nimic nu va fi, şi trupurile oamenilor vor sta împrăştiate prin apartamente. Iar cei care vor cumpăra case şi cine are casă, va lucra pământul şi Domnul îi va hrăni.
Părintele spunea să plecăm din oraşele mari, să nu rămânem în oraşe.
Reporterul:
Şi când spunea părintele aceste lucruri? În anii ’70? ’80? Când spunea?
Da, spunea prin anii ’70.
Părintele spunea să cumpărăm măcar o colibă şi imediat să săpăm o fântână, ca să avem apă. Şi spunea să plantăm sălcii. Părintele spunea că va veni un timp, când va fi căldură foarte mare, totul se va usca, toate râurile, iazurile vor seca, iar gheţurile din nord se vor topi, iar munţii se vor muta din loc. Iar apa va seca, nu va exista apă. Şi atunci cei care au plantat sălcii, vor găsi mereu sub salcie pământ umed. Spunea părintele că atunci să ne rugăm Domnului, să luăm puţin pământ, să-l facem ghem şi să-l însemnăm cu semnul crucii şi să-l mâncăm. Şi aceasta ne va ţine loc de pâine şi de apă.
Reporterul:
Înseamnă că va fi mare foamete.
Va fi foamete. Părintele spunea că va fi o foamete înfricoşătoare.
Părintele mai spunea, că timp de 7-9 ani va fi un fel de oscilare, fie va fi arşiţă şi totul se va usca şi nu vom reuşi să strângem recolta, fie va fi ploaie, recolta va fi bună, bogată, Domnul va da roadă, dar nu vom reuşi să strângem recolta, vor începe ploile şi totul va putrezi. Oamenii nu vor strânge recolta. Astfel de lucruri spunea părintele.
Reporterul:
Dar dacă părintele atenţiona cu privire la acestea, înseamnă că trăim timpuri apocaliptice. Cum considera părintele astfel de vremuri?
Părintele spunea: „Copii mei, Domnul mă i-a de lângă voi. Voi însă rămâneţi spre chinuri groaznice”. Părintele spunea „suferinţe”.
„Dar nu deznădăjduiţi”.
Noi îl întrebam: „Părinte, dar cum să ne salvăm în timpul din urmă? Dumneata nu vei fi cu noi”.
Şi părintele spunea: „Citiţi Evanghelia, Psaltirea, şi cât timp bisericile sunt încă deschise, nu există amestec de credinţe, frecventaţi biserica, împărtăşiţi-vă, mergeţi la Taina Sfântului Maslu”.
Părintele binecuvânta toate acestea.
„Iar atunci când va avea loc amestecul de credinţe, atunci nu mai aveţi voie să frecventaţi bisericile”.
Şi părintele a spus, că va fi o foamete mare, apoi va fi război, dar războiul va fi foarte scurt, foarte scurt, iar după război vor rămâne foarte puţini oameni, foarte puţini. Şi doar după aceasta vom avea un ţar nou. Vom avea un ţar nou. Şi viaţa va fi foarte bună, evlavioasă, dumnezeiască.
Dar toate acestea se vor întâmpla după război.
Reporterul:
Dar va dura mult timp sau puţin timp?
Părintele a spus, că războiul va fi foarte scurt.
Reporterul:
Dar viaţa aceasta evlavioasă de după război cât va dura?
Părintele nu a spus nimic despre asta. El ne spunea că totul depinde de felul nostru de a ne ruga. Doar Dumnezeu ştie. Dacă ne vom ruga, ne va mai prelungi, iar dacă nu ne vom ruga, părintele spunea: „Antihrist este chiar în prag”.
De asemenea, părintele nu binecuvânta să ne căsătorim. Nu mai binecuvânta căsătoria, ci să ne retragem la mănăstire. Părintele spunea, că în ultimele timpuri, zbuciumate, călugărilor le va fi foarte greu în mănăstire. Le va fi foarte greu pentru că nu vor exista stareţi. Domnul îi va lua pe toţi stareţii, şi nu va avea cine să îndrume viaţa mănăstirii. Iar cei care vor pleca la mănăstire, cei care se vor călugări, nu-şi vor acumula puterea călugărească pe care trebuie să o aibă un adevărat călugăr. Se cuvine să ne rugăm mulţi ani pentru ca să devenim adevăraţi călugări. Şi părintele spunea, că aceştia vor rămâne „călugări necopţi”.
Reporterul:
Şi dacă va avea loc amestecul de credinţe? Atunci va trebui să plecăm şi din mănăstiri?
Părintele spunea, că va veni timpul când din mănăstiri foarte mulţi vor fugi, vor fugi atât de mult pentru că şi în mănăstiri vor accepta paşapoarte, coduri numerice personale, diavolul va pune stăpânire pe toate acestea. Şi oamenii vor fugi foarte mult din mănăstiri.
Reporterul:
Chiar aşa spunea?
Da. Spunea: „vor fugi foarte mult”.
Şi e bine pentru cei care vor avea un colţ unde să se retragă, iar cei care nu vor avea vom muri pe sub garduri.
Reporterul:
Şi dacă e să pleci, să fugi din mănăstiri, aceasta înseamnă că nu va mai fi har? Părintele spunea ceva despre acest lucru?
Părintele spunea că în timpurile din urmă nu va fi, nici acolo şi nici la biserici nu ne vom duce, nici la mănăstiri nu binecuvânta să mergem în timpurile din urmă, pentru că nu va exista har.
Reporterul:
Şi atunci unde să ne rugăm, cum să ne împărtăşim?
Părintele ne binecuvânta spunând, că în timpurile din urmă va trebui să cumpărăm case, să ne adunăm în comunităţi, ca să nu locuim câte o persoană în casă, ci în comunităţi de zece, şapte persoane, ca să ne rugăm. Şi părintele ne binecuvânta să facem rezerve de Agheasmă de la Bobotează şi de prescuri. Să uscăm prescuri, să le aşezăm în borcane de sticlă şi să le închidem ermetic, ca nu cumva să pătrundă acolo vreo musculiţă. Iar atunci când va avea loc amestecul de credinţe şi nu vom mai avea voie să frecventăm bisericile, atunci ne vom ruga acasă, vom aprinde candele, lumânări, şi ne vom ruga, şi vom consuma bucăţele de prescură, anaforă şi agheasmă de la Bobotează. Şi atunci Însuşi Domnul ne va împărtăşi.
De asemenea, părintele binecuvânta ca în această comunitate să fie măcar un preot, ca măcar în treacăt să poată veni şi să împărtăşească comunitatea. Dar trebuie să fie un preot care să aibă antimis.
Astfel ne binecuvânta părintele.
Reporterul:
Şi în privinţa acestor condiţii de prigoană, înseamnă că ne vom aduna şi ne vom împărtăşi în condiţii de drumeţii, în case particulare, în beciuri, aşa reiese, da?
Da. Da. Părintele mai spunea, că vor fi prigoane, dar ne spunea, să ne rugăm, să citim Evanghelia, Psaltirea, să ne rugăm şi să-i cerem Domnului să nu ne îndepărtăm de credinţa ortodoxă.
Reporterul:
Dar ce spunea părintele despre prigoane? Considera asta o binecuvântare sau dimpotrivă o ispită?
Nu. Părintele spunea şi chiar ne dădea ca exemplu anii îndepărtaţi 1917, când au avut de suferit mulţi preoţi, stareţi, şi toţi clericii, şi părintele spunea că toate acestea au fost spre mântuirea sufletului. Spunea că suferinţele sunt spre mântuirea sufletului.
Părintele a mai spus, că în timpurile din urmă oamenii se vor îmbolnăvi foarte mult, vor fi mulţi oameni bolnavi, dar ne spunea, să nu deznădăjduim şi să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru că aceste lucruri ne aduc curăţirea sufletelor noastre.
Reporterul:
Dar ce spunea părintele despre Cernobâl?
Atunci când a avut loc explozia de la Cernobâl, în acel timp, părintele ştia că s-a întâmplat şi se ruga, iar acel loc unde se afla de parcă ar fi fost ocolit, n-a explodat, a rămas intact acel oraş. Şi părintele spunea că totul în jur este infectat, iar la Cernobâl, în acel orăşel, nu există radiaţie. Părintele spunea, să nu ne fie frică de radiaţie pentru că este lucru satanic şi ne spunea că putem să consumăm la Cernobâl lapte, carne, dar doar cu rugăciune şi însemnând totul cu semnul Sfintei Cruci.
Părintele vedea toate aceste coduri de bare pe sticle şi ne spunea, să nu cumpărăm aceste sticle cu coduri de bare.
Pe atunci însă erau puţine astfel de produse marcate, iar acum marchează totul, lipesc peste tot aceste coduri satanice.
Şi părintele spunea, că dacă le-am cumpărat deja, să rupem codurile şi să le însemnăm cu Semnul Sfintei Cruci şi să le stropim cu Agheasmă de la Bobotează.
Şi atunci putem să le consumăm cu rugăciune.
Referitor la codul de bare Părintele Hristofor spunea, că reprezintă acea pe cete pe care o vor aplica pe mână şi frunte.
Noi ne-am obişnuit cu ideea că pecetea lui antihrist va fi de tip animalic, văzută cu ochiul liber, şi despre o astfel de pecete au vorbit şi Nil Izvorâtorul de mir şi Sfântul Lavrentie de la Cernigov, şi în general în acest fel au interpretat toţi Sfinţii Părinţi. Dar Dumnezeu, din cauza vieţii noastre viclene şi fără de căinţă a permis şi un alt tip de pecete, la fel de vicleană, care se va aplica cu laserul şi va fi invizibilă. Despre aceasta spunea şi vrednicul de amintire schiegumenul Ieronim de la Sanaksar.
Aceasta este descoperirea vremurilor de pe urmă.
Dar din cuvintele părintelui Hristofor trebuie să mai înţelegem şi faptul că cuvintele Fericitei Matrona fregvent folosite că „atunci când ne vor propune crucea şi pâinea, noi să alegem crucea”, trebuie înţelese duhovniceşte. În realitate nimeni nu ne va propune aceste lucruri, căci altfel îşi va pierde sensul atenţionarea părintelui Hristofor şi a altor stareţi, ca să nu acceptăm nimic, nici un fel de acte.
Dacă voucherul sau pecetea încă nu reprezintă ştampilă cu laser, ci doar o hârtie, atunci de ce să le refuzăm? Dar tocmai în aceasta constă şi viclenia, că odată cu fiecare dintre aceste acte ni se propun în chip invizibil „crucea şi pâinea”, Hristos şi lumea, răstignirea sau lepădarea.
Au trecut acele timpuri îndepărtate de prigoane deschise, când în faţa mucenicilor aşezau uneltele de tortură şi tămâia jertfei. Acum ne propun câştigul cu binecuvântare patriarhală sau pecetea rascolnicilor, făcătorilor de pace sau duşmanilor renaşterii Rusiei.
În acest fel în faţa fiecărei generaţii de creştini stă alegerea între „cruce şi pâine”.
Însă până în prezent mulţi contemporani şi mulţi păstori se împiedică tocmai de aceste lucruri. S-au obişnuit să evalueze totul superficial şi la fel de superficial să înţeleagă proorociile, pe care trebuie să le înţelegem în chip duhovnicesc.
Şi atunci părintele spunea, că au început cu voucherul, şi treptat antihristul se va ridica, după vouchere vor veni codurile numerice personale, asigurările medicale, asigurările de pensie, asigurări, apoi vor fi noile paşapoarte, iar mai apoi, după paşapoarte, vor veni şi cipurile.
Părintele spunea astfel: „Dacă veţi accepta mai întâi asigurarea, apoi în al doilea rând codul numeric personal, în al treilea rând paşaportul, nu veţi mai avea cale de întoarcere, veţi fi ca nişte zombi, vi se va lua mintea, nu veţi mai discerne şi atunci veţi păşi în continuare şi le veţi accepta pe toate celelalte. Iar într-un sfârşit veţi întinde liniştiţi mâna şi fruntea şi vi se vor aplica cipuri cu laserul. Şi vă aşteaptă iadul cel mai de jos”. Părintele nu binecuvânta şi spunea „Fiii mei, nu acceptaţi nimic satanic”.
Reporterul:
Deci începând cu voucherele….
Cu voucherele, da. Părintele spunea că începând cu voucherele, da. Spunea „pe mine Domnul mă va lua, iar voi veţi rămâne pentru chinuri îngrozitoare. Se apropie un nor negru. Dar vieţuiţi împreună cu Dumnezeu şi nu acceptaţi nimic satanesc, spunea părintele.
Şi părintele spunea, că tuturor celor care nu vor accepta toate aceste întinăciuni, „Domnul încă din timpul vieţii le va da cununi, încă de pe pământ fiind. Dar acestea vor fi invizibile”.
Reporterul:
Şi ce să facem atunci? Dacă vom renunţa acum şi nu vom accepta nimic din acestea, atunci vom fi scoşi în afara condiţiilor vieţii societăţii contemporane, nu vom mai putea nici să cumpărăm nimic, nici să vindem, cum să vieţuim atunci în continuare?
Părintele spunea că va veni timpul, când nu vom putea nici să cumpărăm şi nici să vindem. Şi părintele spunea cu stricteţe: „Alegeţi! Fie pâinea, fie crucea. Dacă veţi lua crucea, vă veţi salva, veţi dobândi viaţa veşnică. Dar dacă vă veţi teme, că veţi pieri fără pâine, şi veţi lua pâinea, nu vă veţi mântui, nu vă veţi mântui. Iar Domnul nu-şi va părăsi fiii aleşi pe care Domnul i-a ales. Să fie moarte, să fie suferinţă, dar să nu acceptaţi noile paşapoarte, nimic din toate aceste lucruri satanice”
Domnul nu-i va părăsi. Părintele spunea că în timpurile din urmă va fi foamete groaznică şi atunci ne vom hrăni cu acel pământ de sub salcie şi ne vom hrăni cu nuci, cu ierburi şi cu tei. Trebuie să culegem frunze, flori de tei, şi Domnul ne va hrăni.
Reporterul:
Adică în mod nemijlocit chiar pământul despre care mulţi au vorbit, de exemplu Matrona…
Da, pământul, pământul. Părintele aşa spunea.
Reporterul:
Dar părintele nu a caracterizat puterea politică contemporană? Ce spunea părintele?
Părintele spunea că va veni la putere, un cârmuitor cu semn şi că va fi chel, şi va fi de la satana.
Şi de atunci se va schimba viaţa, va începe separarea, şi nu doar a Uniunii noastre, dar şi familiile se vor separa, se vor îndepărta. De exemplu, în trecut familia era mare, dar în timpul din urmă, părintele spunea, că nu se vor împăca fiica cu mama, fiul cu tatăl, nora cu soacra, şi toţi vor vrea să se separe. Dar părintele spunea, că acest lucru nu este bun. Spunea că este rău că a început separarea.
Reporterul:
Dar ce spunea părintele despre viitorul Rusiei? Cine ne va ataca dacă va fi război? China sau cine?
Părintele a spus că în ultimul timp va avea loc un amestec de credinţă, iar fetele noastre se vor căsători cu persoane de alte credinţe. Se vor amesteca. Îndeosebi China va veni asupra noastră. Şi aceştia vor ocupa pământul nostru rusesc. Se vor căsători cu fetele noastre. Şi părintele spunea, că aşa ceva este inacceptabil, este un păcat înfricoşător, pentru că ei trebuie să vină împotriva noastră cu război, iar ei ne vor sugruma, când va veni China.
Reporterul:
Dar ce părerea avea părintele despre calculatoare, telefoanele mobile, care atunci doar începuseră să apară.
Pe atunci în timpul părintelui încă nu erau toate acestea.
Reporterul:
Dar el spunea de o fiară….
Da. Aceasta a spus. A spus că se construieşte o maşină fiară… Să-mi amintiţi vă rog, unde anume se construieşte această maşină…..
Reporterul:
La Bruxelles
Da. Construiesc această maşină şi spunea părintele „Va cuprinde satana întreaga lume”.
Părintele spunea că va fi un recensământ şi ne spunea: „să nu participaţi la recensământ!”.
Spunea că toate listele se vor duce către acea maşină-fiară satanică.
Reporterul:
Deci aceasta se va considera ca fiind o lepădare de Dumnezeu.
Da, ca o lepădare de Dumnezeu.
De asemenea, în ultimul timp părintele nu binecuvânta să mergem la alegeri. Nu binecuvânta. Spunea: „Să nu mergeţi”.
Părintele spunea că va veni timpul când în biserici nu vor exista cruci. La început vor dispărea crucile monastice, cruciuliţele, toate cele ale monahilor, iar mai apoi vor dispărea şi toate celelalte cruci.
Iar atunci când părinţii vor intenţiona să-şi boteze copilul, şi trebuie să-l boteze, nu vor găsi cruci.
Cred că am mai scăpat ceva important.
Reporterul:
Dar ştampila pe prescuri se va modifica? Acum este cu cruci…
Da. Părintele spunea, că atunci când va avea loc această amestecare de credinţe nu vom avea voie să frecventăm biserica, iar cei care coc prescuri, asemeni maicii Fedotia… aceasta a întrebat, părinte, uite această femeie coace prescuri, dar atunci când nu va fi voie să frecventăm biserica, eu voi coace prescuri. Şi părintele i-a spus: „Da, maică Fedotia, tu coci prescuri, dar atunci când va veni timpul când nu va fi voie să frecventaţi biserica, tu vei coace atunci prescuri?”. Ea a zâmbit, a început să râdă şi a răspuns, că nu ştie. Şi părintele i-a răspuns: „Nu râde, este o chestiune serioasă, foarte serioasă”. Ea a răspuns, că va coace, căci îmi place să coc prescuri. Iar părintele i-a spus: „Dar pentru cine vei coace prescuri? Căci credinţa ortodoxă nu va mai fi…”
Iar atunci când se vor întâmpla toate astea nu va mai fi în biserică nici împărtăşanie.
Reporterul:
Adică nu va exista Taina ….
Nu, nu va exista. Nu va exista.
Reporterul:
Dar ce spunea părintele, ce vor face întâi-stătătorii noştri clerici. Ce se va întâmpla cu aceştia? Cine va închide la toate acestea ochii? Va mai rămâne vreun cleric adevărat?
Părintele spunea că în Tula vor mai rămâne 2 sau 3 clerici adevăraţi, nu vor fi mai mulţi.
Reporterul:
Dar părintele a caracterizat cumva întâi-stătătorii noştri clerici, patriarhul? Există această tradiţie, că Pimen a fost ultimul patriarh ortodox. Părintele Hristofor a vorbit despre aceasta?
A vorbit, dar îmi este frică să spun.
Reporterul:
Spuneţi…
Da, părintele spunea. Atunci când era patriarh Pimen şi era foarte bolnav, apoi nu mai putea merge, era dus în scaun, şi părintele spunea: „Rugaţi-vă pentru patriarhul Pimen. Rugaţi-vă! Indiferent cât de bolnav va fi, dar, să dea Dumnezeu să fie la altarul Domnului”. Părintele spunea că Pimen este ultimul patriarh.
Eu atunci nu înţelegeam, cum adică este ultimul patriarh. Dar atunci când patriarhul Pimen a trecut la Domnul, părintele a fost la înmormântare, să-i dea ultima sărutare patriarhului nostru, atunci după el a apărut un nou patriarh, patriarhul Alexie. Şi m-am întrebat, cum se poate, din moment ce părintele spunea, că nu va mai fi patriarh. Dar probabil că părintele a fost un stareţ sfânt înainte-văzător cu duhul, a văzut altceva, nu că nu va fi un patriarh ca sacerdot, dar a văzut, că nu va mai fi cuvântul care să ne apere, nu va fi binecuvântarea de a nu accepta paşapoartele, de a nu accepta codurile numerice personale, toate aceste lucruri satanice. Şi de aceea părintele a întrezărit cu totul altceva, nu în sensul că nu va exista o persoană patriarh, ci în sensul în care se va schimba viaţa. Toate se vor desfăşura nu spre mântuirea sufletelor noastre. Iartă-mă, Doamne!
Iată că am ajuns la sfârşitul istoriei.
Sfinţii Părinţi au scris, că ultimii creştini vor trebui să parcurgă calea lui Hristos. Să fie la fel de respinşi, prigoniţi şi trădaţi de propriii păstori.
Şi acest timp a sosit.
Părintele Hristofor le-a explicat pe toate asemenea avertizărilor vrednicului de pomenire protoiereu Nicolae Ragozin. Despre aceeaşi sărăcie duhovnicească, răcirea credinţei păstorilor, cădere în ispită şi trădare, că vom fi alungaţi din mănăstiri pentru refuzul de a accepta codurile numerice personale şi paşapoartele, pentru vocea adevărului.
Cine l-a predat pe Hristos la Răstignire? Sinedriul. Iar vorbind în general – jidanii.
Cine îşi trădează în prezent poporul? Cine îl conduce în iad, binecuvântând să acceptăm totul? Binecuvântând globalizarea, summetele, chemându-ne să fim una? Una cu cine? Cu Hristos? Nu! Cu aceiaşi comunitate mondială, care două mii de ani în urmă l-a trădat pe Hristos. Cu aceiaşi liberali, care în anul 1917, l-au trădat pe ţar, iar în prezent trădează Rusia.
Deci, cine este acesta? Asemănarea este evidentă.
Iar de jur împrejur, parcă ar fi la paradă,
Toată ţara păşeşte spre iad,
Pe calea largă
Patria mea!
Mâhnită şi mută,
Patria mea
Tu ai luat-o razna!
Îşi sfârşeşte existenţa Moscova
A ajuns, a ajuns,
De-asupra cupolelor steaua lui Lucifer
S-a ridicat, s-a ridicat,
Observând din înălţime
Cum te prăpădeşti
Pentru câţiva bănuţi
Cum de mândria ta,
Râde fostul tău lacheu
Satana.
Observând din înălţime
Cum te prăpădeşti
Pentru câţiva bănuţi
Cum de mândria ta,
Râde fostul tău lacheu
Satana.
Părintele spunea, că antihrist este foarte viclean şi se va târî cu foarte multă viclenie către fiecare suflet ca să-l pervertească.
Iar atunci când părintele murea l-au întrebat: „Părinte, dar cui ne încredinţezi?” Şi părintele a spus: „vă las cu Domnul şi Împărăteasa Cerului. Rugaţi-vă, să nu înceteze rugăciunea voastră şi Domnul nu vă va părăsi”.
Reporterul:
Dar părintele a spus cumva ca după decesul său să căutaţi alţi stareţi?
Părintele spunea, că Domnul îi va lua pe stareţi, iar noi vom fi asemenea oilor.
Nici nu ştiu cum să vă spun… vom fi asemenea oilor, o turmă de oi.
„Veţi căuta stareţi prin toată lumea, prin toată Rusia, dar adevăraţi stareţi nu vor exista. Domnul îi va lua pe toţi. Iar voi veţi rămâne la voia Domnului”.
Oare ne va mai fi acordat timp pentru căinţa? Indiferent cum va fi, viaţa omenirii se apropie de sfârşitul său, şi indiferent de faptul cât se va mai prelungi, pentru noi, în cazul în care nu ne vom clarifica în situaţia de astăzi, va interveni Apocalipsa. La fel cum a fost pentru mulţi dintre compatrioţii noştri anul 1917. Dacă nu ne vom clarifica ce anume într-adevăr înseamnă codurile numerice personale, paşapoartele şi legitimaţiile, şi ce să facem cu această globalizare. Şi dacă vom tăcea în continuare privindu-o, şi să mergem în hăţ, închinându-ne acestei puteri satanice globale, atunci vom pieri cu toţii, precum au pierit pentru totdeauna trădătorii ţarului, cei care au urmat bolşevicilor.
Şi iarăşi se va repeta anul 1917.
Se va repeta trădarea Rusiei şi trădarea lui Dumnezeu.
Reporterul:
Dar din experienţa Dumneavoastră personală de viaţă, ne puteţi spune dacă observaţi vreo oarecare schimbare la oamenii care au acceptat codurile numerice personale, paşapoartele ?
Părinte, îmi vine să plâng în hohote. Eu nu voi plânge, dar inima mea plânge, cât de mult s-au schimbat oamenii. Totul s-a schimba foarte mult. Totul s-a schimbat. Toată viaţa.
Oamenii au devenit altfel. Oamenii se plâng de dureri de cap, se plâng că le dispare memoria, nu mai au memorie. Şi acest fapt este foarte bine evidenţiat şi este vorba de acei oameni, care au acceptat paşapoartele noi. Şi nu doar paşapoartele. Sunt unii care nu dau atenţia cuvenită paşapoartelor, spunând „Acesta nu e cip. Şi ce dacă am acceptat codul numeric personal, acesta nu este cip. Iată atunci când vor aplica cipurile pe mână şi frunte, atunci, da, într-adevăr nu le vom accepta”.
Dar nu se poate în acest fel, dragii mei. Aceştia nu vor mai păşi îndărăt. Nu. Deja s-au înfundat, le-a înghiţit sufletul. Aceştia nu mai sunt liberi. Cipurile le vor aplica cu laser şi aceştia fără să vrea îşi vor aplica fruntea de parcă nu le va fi frică. Fruntea şi mâna.
Este foarte, foarte evident că totul s-a schimbat. A devenit orfană, a sărăcit credinţa, a sărăcit sufletul, există un fel de „stingere” a sufletului.
Reporterul:
Şi părintele spunea chiar aşa direct, mintea acelora care le vor accepta pe acestea se va schimba? Da?
Da. Părintele spunea, că aceste persoane vor fi asemănătoare cu zombi. Domnul le va lua minţile celor care le vor accepta pe acestea. În acest fel îl trădăm pe Domnul, asemeni lui Iuda.
Părintele spunea „Iuda l-a trădat pe Iisus Hristos, voi însă să nu-l trădaţi, să nu-l răstigniţi pentru a doua oară”.
Reporterul:
Şi dacă părintele ar fi fost şi în prezent viu, ce anume l-aţi întreba?
Acum i-aş adresa cea mai importantă întrebare: „Părinte, dragă, cum să ne mântuim sufletul? Şi cum să ne mântuim copiii şi pe toţi creştinii ortodocşi? Există o asemenea rugăciune sau se poate să-l determinăm pe Domnul prin rugăciune să-i salveze pe toţi creştinii ortodocşi?”
Aceasta l-aş întreba. Doar despre mântuirea sufletelor noastre.
Aş vrea să adaug de asemenea şi cuvintele lui Hristos, care au fost spuse de buzele dumnezeieşti, de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos:
– Poruncă nouă vă dau vouă
– Ce poruncă nouă?
– Să vă iubiţi unii pe alţii. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău, iar pe aproapele tău să-l iubeşti ca pe tine însuţi.
În această poruncă se cuprinde toată Legea şi proorocii.
Iată ce pot să vă spun, dragii mei. De la mine nu vă pot spune nimic, ci pot să vă spun doar ceea ce ne învaţă dumnezeiescul nostru învăţător, Însuşi Domnul Iisus Hristos, Care ne-a dat poruncă să vieţuim cu toţii în dragoste, în pace, în înţelegere reciprocă, să ne ajutăm, şi atunci ne va fi bine şi nouă şi celor care solicită ajutorul nostru.
Dumnezeu să ne mântuiască!
FILMUL A FOST REALIZAT DE CĂTRE Ierodiaconul Abel (Semionov)
Valeriu Ahnin
Serghei Bogdanov
Mulţumim din suflet fiilor duhovniceşti ai vrednicului de pomenire schiarhimandrit Hristofor pentru amintirile despre părintele, pentru că şi-au exprimat cu curaj poziţia duhovnicească şi cetăţenească.
Mulţumim tuturor celor, prin ale căror rugăciuni şi alt ajutor a fost realizat acest film.
Dar în primul rând să-i preamulţumim Domnului Dumnezeu, care ne-a dat raţiune să vedem, cum prin vasele sale alese se vesteşte lumii voinţa Sa, singura cale de mântuire fiind urmarea acesteia.
Pentru Slava lui Dumnezeu!
Realizatorii filmului îşi dau acordul
pentru rulare, copiere şi multiplicare!
Ajută-ne Doamne, să ne mântuim!