SF. ATANASIE CEL MARE, EPISTOLA CATRE MARCELIN DESPRE TALCUIREA PSALMILOR

VIAŢA în HRISTOS
MĂRGĂRITARE
12
Sfântul Atanasie cel Mare
EPISTOLA CĂTRE MARCELIN DESPRE TÂLCUIREA PSALMILOR Cum dobândim cunoaştere şi vindecare din Scripturi
Colecţia Viaţa în Hristos Seria Mărgăritare 12
Sfântul Atanasie cel Mare
EPISTOLA CĂTRE MARCELIN DESPRE TÂLCUIREA PSALMILOR Cum dobândim cunoaştere şi vindecare din Scripturi
Colecţia Viaţa în Hristos. Seria Mărgăritare este coordonată de Pr. dr. Dragoş Bahrim
Colecţia Viaţa în Hristos Seria Mărgăritare 12
Sfântul Atanasie cel Mare
EPISTOLA CĂTRE MARCELIN DESPRE TÂLCUIREA PSALMILOR Cum dobândim cunoaştere şi vindecare din Scripturi
Traducere din limba greacă veche de Monahia PARASCHEVA ENACHE
Ediţie îngrijită, introducere şi note de DRAGOŞ MÎRŞANU
Carte tipărită cu binecuvântarea înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
Lucrare realizată în cadrul Departamentului de Valorizare a Tezaurului Patristic
© DOXOLOGI A. 2021
ISBN 978-606-666-975-7
DOXOLOGIA
Iaşi, 2021
Introducere
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi folo¬sitoare (II Tim. 3,16). De aceea a fost scrisă de Duhul pentru toţi oamenii, ca fiecare să luăm, din ea, ca dintr-un spital obştesc al sufletelor, tămăduirea pentru propria noastră boală. […] Unele lucruri ne învaţă Profeţii, altele Cărţile istorice, altele Legea şi altele felul de sfătuire al Proverbelor. Cartea Psalmilor însă cuprinde ce este folositor din toate. […] Tămăduieşte rănile vechi ale sufletelor şi aduce grabnică însănătoşire celui de curând rănit; îl îngrijeşte pe cel bolnav şi îl păstrează sănătos pe cel care nu-i atins de boală; într-un cuvânt, îndepărtează, pe cât e cu putinţă, patimile care s-au încuibat în felurite chipuri în viaţa oamenilor1.
Textul introducerii de faţă este extras din studiul intitulat „Sfântul Atanasie, Psalmii şi viaţa sufletului”, care prefaţează traducerea operei Sfântului Atanasie cel Mare, Tâlcuiri la Psalmi, apărută în 2021 în colecţia „Pa¬tristica” a Editurii Doxologia.
1 Sf. Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul I (PG 29,213C; trad. Pr. D. Fecioru, în Sf. Vasile cel Mare, Scrieri I, PSB17, EIBMBOR, Bucureşti, 1986, p. 183, text uşor modificat).
8
Aceste frumoase cuvinte, care deschid ciclul Omiliilor la Psalmi al Sfântului Vasile cel Mare (t 379), au fost pe drept cuvânt considerate vred¬nice de pomenire în toate epocile, fiind adesea aşezate în fruntea ediţiilor Psaltirilor. Mai puţin cunoscut însă este faptul că Sfântul Vasile re¬zumă aici, în linii mari, ideea fundamentală a unei altei scrieri din epocă, Epistola ad Marcellinum de interpretatione Psalmorum a Sfântului Ata¬nasie cel Mare, arhiepiscopul Alexandriei (+ 373), tipărită acum, după câte cunoaştem, pentru prima dată în limba română. Influenţa imedi¬ată a acestui text este vădită nu numai de recep¬tarea lui în literatura patristică contemporană, din care am ales fragmentul vasilian de mai sus, ci şi, mai ales, de folosirea sa drept prefaţă pentru Cartea Psalmilor din Codex Alexandrinus, un faimos manuscris biblic alcătuit în secolul al V-lea şi păstrat astăzi la British Library2. Astfel, includerea
2 Textul grec al Ep. Marc, inclus de Migne în PG 27, 12-45 este cel editat după Codex Alexandrinus de Emst Grabe la începutul sec al XVII-lea. Alte două ediţii din epocă folosiseră manuscrise ce cuprind opere atanasiene, care au fost utilizate de Migne. Din păcate, nu există o ediţie critică a textului, însă extragerea sa din Codex Alexandrinus, această mărturie fundamentală a tradiţiei biblice, oferă, chiar în absenţa colaţionării cu alte manu-scrise, o nesperată, dar acceptabilă garanţie a autentici¬tăţii (pentru detalii, vezi M.-J. Rondeau, „LEpître â Marcellinus sur les Psaumes”, Vigiliae Christianae, 22, 1968, pp. 176-197, aici 176-177). După versiunile în limba latină apărute chiar înainte de tipărirea textului grec la sfâr¬şitul sec. al XV-lea şi începutul sec. al XVI-lea, avem as-tăzi mai multe traduceri moderne, între care se numără pentru a menţiona doar pe acelea redactate în limbi de circulaţie cele în limbile germană (trad. J. Fisch, în Bibliothek der Kirchenvăter, 1875, pp. 333-365), franceză (trad. fragmentară F. Cavalerra, în Saint Athanase, Paris, 1908, pp. 298-317), engleză (trad. Sister Penelope [Lawson], în Saint Athanasius on the Psalms, Oxford, 1949, retip. mai re¬cent în On the Incarnation, introd. C.S. lwis, St Vladimirs Seminary Press, Crestwood, NY, 1993, pp. 97-119; trad. Robert C. Gregg, în Athanasius, The Life ofAntony and the Letter to Marcellinus, Paulist Press, New York, 1980, pp. 101-130; trad. P. Bright, în C. Kannengiesser [ed.], Early Christian Spirituality, Philadelphia, 1986, pp. 56-77 n.v.) sau italiană (trad. L. Cremaschi, în Atanasio di Alessandria, L’interpretazione dei psalmi. Ad Marcellinum în interpretatione Psalmorum, Testi dei Padri delle Chiesa 14, Magnano, 1995). Pentru referinţe la versiunile în lim¬bile siriacă, armeană şi georgiană, vezi CPG 2097 (Clavis Patrum Graeccorum, Brepols, Tumhout, 1974, vol II, p. 17). Georgi R. Parpulov, Toward A History of Bizantine Psalters ca. 850-1350 AD, Plovdiv, 2014, p. 81. Pentru cazul a trei Psaltiri din sec. al Xl-lea, vezi analiza Barbarei Crostini: „ Athanasius Letter to Marcellinus as Psalter Preface”, în Braam Rosen şi Peter Van Deun (ed.), The Literary Legacy ofByzantium. Editions, Translations, and Studies în Honourof Joseph A. Munitiz, Studies în Byzantine History and Civilization, Tumhout, 2019, pp. 145-166. Mulţumesc autoarei pentru că mi-a oferit acest text spre consultare înaintea publicării.
9
epistolei între paginile unui codice biblic ne poate sugera un anumit caracter „canonic” de care se bucura deja la o dată relativ timpurie după scriere. Transmiterea ulterioară a textului,
10
de obicei în forme abreviate, în Psaltiri din pe¬rioada bizantină, nu poate, în acest caz, decât să ne confirme permanentizarea acestei receptări de către Biserică3.
Dacă autenticitatea atanasiană a lucrării este acceptată de cercetarea modernă ca fiind aproape sigură4, în legătură cu datarea nu se pot afirma detalii precise, textul putând fi doar încadrat în perioada de maturitate sau de bătrâneţe a acti¬vităţii literare a Sfântului Atanasie5.
4 Evaluarea şi analiza standard a chestiunii se găseşte la Rondeau, „LEpître ă Marcellinus”.
5 Vezi evaluarea făcută prin comparaţie cu elemente conţinute în alte opere atanasiene, la ibid., 192-194. Posibila identificare a unor elemente precum menţiunea unor persecuţii cu aluzii la evenimente din viaţa Sfântului Atanasie ar putea sugera intervalul de datare 360-363 d.Hr. (E. Ferguson, „Athanasius Epistola ad Marcellinum în interpretationem Psalmorum”, în Studia Patristica, XVI2, Texte und Untersuchungen, 129, Berlin, 1985, pp. 295-308, aici 295-296). În ceea ce priveşte opera atanasiană în general, cititorul român are la dispoziţie traduceri ale principalelor sale lucrări în cele două volume de Scrieri, părţile I şi II, da¬torate Pr. Dumitru Stăniloae, apărute în colecţia PSB, nr. 15 şi 16, EIBMBOR, Bucureşti, 1987-1988.
11
„Mă minunez de alegerea ta, iubite Marceline”: temă, conţinut, context
Ocazia scrierii epistolei ne este dezvăluită de la început (cap. 1). Sfântul Atanasie i se adre¬sează unui anume Marcelin, care, aflându-se în convalescenţă după o boală neprecizată6, se recupera fără să-şi neglijeze efortul ascetic, preocupându-se de lectura dumnezeieştii Scripturi şi citind îndeosebi Cartea Psalmilor. Aprobând din toată inima străduinţa lui Marcelin spre a cu¬prinde sensul psalmilor, Sfântul Atanasie se foloseşte de prilej să-i povestească cele aflate de la un oarecare bătrân cu har, iubitor al aces¬tora. Pe de o parte, deşi s-au făcut încercări de identificare a destinatarului epistolei, Marcelin rămâne un personaj necunoscut. După unii, ar
6 G.C. Stead este de părere că ar putea fi aici o aluzie la o epidemie: „St Athanasius on the Psalms”, în Vigiliae Christianae, 39,1985, pp. 65-78, aici 66.
12
putea fi vorba de un laic, dar este mai probabil să fi fost un monahascet7. Pe de altă parte, s-a pus întrebarea dacă „bătrânul” nenumit care este indicat drept sursă a învăţăturilor din Ep. Marc. este un personaj real sau, dimpotrivă, unul fictiv, creaţie a unui procedeu literar. Dacă este vorba de un personaj real ipoteză posibil întărită de menţiunile multiple din text8 -, absenţa identi¬ficării, atunci când sunt cunoscute multe nume mari aparţinând pustiei secolului al patrulea,
7 Laudele deosebite aduse lui Marcelin pentru că se preocupa cu citirea Sfintelor Scripturi în timpul conva-lescenţei ar putea sugera mai degrabă un mirean (un „ascet urban”). Pe de altă parte, ne putem imagina că identificarea târzie cu un monah a fost o opţiune firească în contextul dezvoltării literaturii monastice în Bizanţ. Astfel, faptul că găsim această etichetare într-una dintre Psaltirile bizantine studiate de Crostini nu ne miră, dar este probabil să reflecte mai degrabă contextul monastic în care această Psaltire a apărut, decât să ofere un detaliu istoric real. Pe de altă parte, curioasa identificare a desti¬natarului Marcelin cu un rege în iconografia unei minia¬turi dintr-o altă Psaltire bizantină sugerează probabil un context în care autorul acelui manuscris a intenţionat să-l dedice unui personaj regal sau imperial din epocă; vezi Crostini, „Athanasius Letter”, pp. 153-154.
8 Ep. Marc. 1-2 [PG 27,12AB]; 19 [17DJ; 30 [41C]; 33 [44D],
13
precum Antonie, Macarie, Amun şi alţii, nu poate decât să surprindă. Este posibil ca Sfântul Atanasie să fi adunat şi folosit elemente din tra¬diţia comună care îi era familiară, pe care, trecându-le printr-un filtru personal, a preferat să le prezinte sistematic şi unitar ca provenind de la o sursă unică: un anonim cu autoritate du¬hovnicească9.
Scrisoarea începe propriu-zis prin a arăta, în cap. 2-9, cum Cartea Psalmilor conţine în sine, sau recapitulează, toate cărţile Scripturii. Fie¬care parte a Scripturii slujeşte propriului ei scop, dar Cartea Psalmilor, afirmă Sfântul Atanasie, „le are în ea pe toate, ca într-o grădină”: Legea (3), istoriile (4) şi profeţiile, în special despre Hristos (5-8). Apoi, se afirmă că relaţionarea are loc şi în sens invers, de vreme ce există un mesaj comun în toate Scripturile, într-o „simfo¬nie a Duhului”: „Căci aşa cum este cu putinţă ca cele din alte cărţi să se afle în Cartea Psalmilor, tot aşa cele din Cartea Psalmilor pot fi adeseori aflate în celelalte cărţi” (9). Epistola continuă prin a arăta, în cap. 10-13, importanţa distinctivă
9 Am redat aici argumentul din Rondeau, „LEpître ă Marcellinus”, p. 197, prezent în linii asemănătoare şi în celelalte analize recente ale scrierii.
14
a Cărţii Psalmilor, care nu doar că are o relaţie şi comuniune cu cele conţinute în celelalte cărţi, ci „are şi un lucru propriu şi minunat, că are înscrise şi imprimate în ea şi mişcările fiecărui suflet, schimbările acestora şi îndreptările”. Dacă celelalte cărţi oferă o cunoaştere specifică (a le¬gilor, istoriilor sau profeţiilor), „din Cartea Psalmilor, cel ce aude, pe lângă faptul că află toate acestea, înţelege şi este învăţat încă şi mişcările propriului suflet”. Fie că avem nevoie, de pildă, să ne vindecăm de o patimă prin pocăinţă, să ştim a ne purta suferinţele sau să-I mulţumim şi să-I aducem laudă lui Dumnezeu, în fiecare caz vom putea găsi în psalmi „cântări dumne¬zeieşti potrivite cu noi, cu mişcările şi stările noastre” (10). În cap. 13 se revine la tema fun¬damentală a prevestirii întrupării Mântuitorului în Cartea Psalmilor, atinsă deja în cap. 7-8: sco¬pul Scripturilor, înţelesul întreţesut în toate, subiectul şi ţinta este Cuvântul întrupat10. În
10 Pentru comparaţie, iată pasajul din împotriva arieni¬lor în care este definit principiul hermeneutic atanasian, care asumă Scripturile drept proprietate a creştinilor: „Iar scopul şi rostul Sfintei Scripturi este, precum am spus de multe ori, această vestire îndoită despre Mântuitorul: că El a fost pururea Dumnezeu şi Fiu, fiind Cuvântul şi strălucirea şi înţelepciunea Tatălui; şi că pe urmă, luând trup pentru noi din Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu, S-a făcut om. Această îndoită vestire se poate afla, urmă¬rind-o în toată Scriptura de Dumnezeu insuflată, cum însuşi Domnul a spus: «Cercetaţi Scripturile, că ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine» (In 5,39)” (Orationes contra Arianos IU-Trei cuvinte împotriva arienilor [= C Arian.) III, 29,1 [ed. Metzler Savidis, Athanasius Werke, 2000; trad. Stăniloae, în Sf. Atanasie, Scrieri I, p. 357). Despre scopul Scripturilor la Sfântul Atanasie, vezi J.D. Ernest, „Athanasius of Alexandria: the Scope of Scriptura în Pole¬mica! and Pastoral Context, Vigiliae Christianae, 47,1993, pp. 341-362. Despre OKonoţ folosit cu două sensuri înru¬dite, vezi şi T.F. Torrance, Divine Meaning. Studies in patristic Hermeneutics, TT Clark, Edinburgh, 1995, pp. 235-244, în special 237.
15
capitolele anterioare, Sfântul Atanasie identifi¬case în Cartea Psalmilor învăţătura Bisericii des¬pre Hristos: psalmii prevestesc întreaga istorie a mântuirii, căci vestesc venirea Domnului şi ca acesta este Dumnezeu Cuvântul şi Fiul lui Dum¬nezeu (5), născut din Fecioară (6), Care va fi dus la moarte (7), Se va înălţa la dreapta Tatălui şi va reveni să judece viii şi morţii (8). Aici însă, în cap. 13, se afirmă în plus că Psaltirea a ţinut loc într-o anumită măsură prezenţei Logosului divin în lume, înainte de întruparea Sa:
Căci legiuitorii elinilor nu au decât harul de a rosti cuvintele. Dar Domnul ca Unul Care este
16
cu adevărat Domn a toate şi Purtător de grijă al celor pe care le-a lucrat, nu doar legiuieşte, ci şi pe Sine însuşi pildă S-a dat, ca să cunoască cei ce vor puterea de a face. De aceea, şi mai înainte de venirea Lui la noi, a făcut să răsune învăţătura Lui în cei ce au alcătuit psalmii, pen¬tru ca, aşa cum a arătat, închipuindu-l întru Sine pe omul ceresc şi pământesc, tot aşa cel ce vrea poate să afle din psalmi mişcările şi dispoziţiile sufletelor, găsind în aceştia şi vindecarea şi îndreptarea fiecărei porniri şi miş¬cări a inimii. (13)
Forţa lecturii psalmilor este tocmai prezenţa reală, în cuvânt, a Cuvântului11, aşa cum citim şi ulterior în textul epistolei noastre: „Căci în cuvintele Scripturii este Domnul” (30). Epistola continuă, în cap. 14, cu prezentarea Psaltirii ca ghid al vieţii morale şi duhovniceşti, căci aceasta deţine „modul vieţuirii sufletelor”, în mare parte sub aspectul unei clasificări a psalmilor după gen, subiect şi conţinut. Unii se prezintă „sub
11 Cf. Ernest, „Athanasius of Alexandria”, p. 354: „Cel care citeşte şi se roagă cu cuvintele Psaltirii îşi va pune viaţa în bună rânduială, nu numai pentru că psalmii profeţesc despre întrupare sau pentru că oferă limbajul adecvat diverselor împrejurări ale vieţii, ci datorită pre¬zenţei reale a Cuvântului în cuvintele acestora”.
17
formă de istorisire, alţii în chip de îndemn, iar alţii sub formă de prorocie, alţii sub formă de rugăciune, alţii sub formă de mărturisire”. În¬cepând cu cap. 15, până la cap. 26, Sfântul Ata¬nasie indică utilitatea fiecărui psalm, în ordine. Cel mai adesea, psalmii care tratează acelaşi lucru cu cel la care a ajuns lista îi sunt alăturaţi acestuia; unii psalmi sunt omişi, iar alţii sunt luaţi în considerare în grup. Cap. 26 cuprinde referinţe pe scurt la psalmii care profeţesc de¬spre întrupare, discutaţi deja în cap. 6-8. Aflat într-o circumstanţă oarecare a vieţii, omul va afla aici indicaţii privind psalmii care trebuie citiţi pentru a obţine remediul potrivit.
Capitolele 27-29 se ocupă cu motivul pen¬tru care psalmii sunt cântaţi cu melodie: nu „pen¬tru plăcere şi încântare”, ci „pentru folosul su¬fletului”, pentru a-L lăuda şi a-L iubi pe Dum¬nezeu „din toată puterea şi din tot cugetul” şi pentru că „vrea Cuvântul ca omul să nu fie în dizarmonie şi în dezacord cu sine” (27) şi „ca sufletul să aibă mintea lui Hristos” (28). Astfel, trebuie ca „melodia cuvintelor să provină din ritmul sufletului şi din armonia duhului” (28).
Ultima parte constituie o evaluare a impor¬tanţei rolului psalmilor (30-33). De vreme ce în
18
Psaltire „este cuprinsă şi măsurată toată viaţa oamenilor, atât dispoziţiile sufletului, cât şi miş¬cările gândurilor”, omul are la dispoziţie cu¬vintele sale să aleagă din acestea ceea ce cores¬punde stării sale, „ca şi cum ar fi scrise despre el însuşi şi s-ar potrivi cu el” (30). Sfântul Ata¬nasie avertizează, în acest context, că nimeni nu trebuie să modifice sau să adauge ceva la cuvin¬tele psalmilor, ci să le respecte aşa cum sunt, de vreme ce aceste cuvinte, inspirate de Duhul lui Dumnezeu, au răsunat în sfinţii de odinioară (31 )12. Nimeni să nu se îndoiască de faptul că Dumnezeu va răspunde rugăciunilor spuse fo¬losind cuvintele psalmilor, aşa cum se poate observa din alte pasaje biblice în care citirea Scripturilor s-a arătat decisivă, în varii contexte (32). Psalmii sunt, în cele din urmă, şi pentru cei chemaţi la o viaţă sfântă (33).
Scopul principal al alcătuirii acestei epistole este, astfel, sporul duhovnicesc al cititorului: „Acestea şi tu cugetă-le, citind astfel Psalmii cu pricepere, şi astfel vei putea înţelege sensul fie¬căruia, povăţuit fiind de Duhul. O astfel de viaţă să râvneşti, cum au avut-o bărbaţii sfinţi pururi de Dumnezeu care au spus acestea” (33).
12 Stead, „Athanasius on the Psalms”, p. 69.
19
Utilizând deja un vocabular tehnic13, auto¬rul epistolei prezintă Psalmii drept parte inte¬grantă a exerciţiului ascetic (ăoKrjou;)14, cu aju¬torul căruia un Marcelin15, un Antonie16 sau ori¬care alt bun creştin se va strădui să sporească duhovniceşte, triumfând asupra ispitelor17. Acest
13 Vezi detalii la Rondeau, „LEpître â Marcellinus”, pp. 194-195.
14 Pentru un cadru general, vezi David Brakke, Atha¬nasius and the Politics of Asceticism, Oxford University Press, 1995; de asemenea, Susanna Elm, cap. „Atanasie al Alexandriei şi ascetismul urban”, în Fecioarele lui Dumnezeu. Întemeierea ascetismului în Antichitatea Târzie, trad. Eva Damian, ed. Îngrijită de GheorgheOvidiu Sferlea, Historia Christiana 7, Doxologia, Iaşi, 2019, pp. 357-398.
15 Ep. Marc. 1.
16 Vita Antonii [= V. Ant] 39, 6 (ed. Bartelink, SC 400, p. 242).
17 „Gândurile” (Aoyiopoi) au la Sf. Atanasie (Ep. Marc. 29 [PG 26,41B; infra, p. 77) un caracter neutru (sunt bune sau rele) şi nu unul pătimaş, ispititor, cum vor fi descrise ulterior în opera Avvei Evagrie Ponticul; pentru acesta din urmă, vezi Ierom. G. Bunge, Evagrie Ponticul. O introducere, trad. I.I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 1997, în special pp. 96-104, şi David Brakke, „Making Public the Monastic Life: Reading the Seif in evagrius Ponticus Talking Back”, în David Brakke, Michael L. Satlow şi Steven Weitzman (ed.), Religion and the Seif in antiquity, Indiana University Press, Bloomington, 2005, pp. 222-233; tf. A. şi C. Guillaumont, „Demon. III: Dans la plus ancienne literature monastique”, în Dictionnaire de spiritualite, III, Paris, 1954,201-202.
20
„program de antrenament” în vederea ducerii unei lupte spirituale nu era în niciun caz un lu¬cru nou la momentul scrierii epistolei noastre, fiind îmbrăţişat deja de secole, de creştini şi de necreştini deopotrivă. În lumea elenistică, cei care se dedicau vieţii filosofice nu trebuiau să se limiteze la învăţarea de doctrine (caz în care ar fi fost etichetaţi drept „sofişti”), ci trebuiau să le asimileze, să le facă să locuiască în suflet, după Ioan Hrisostom -, ajungând în mod ideal la armonia completă între credinţe şi fapte. Cul¬tivat şi instruit zilnic, sinele devenea un atlet capabil să reziste la loviturile ispitelor şi trage¬diilor ieşite în cale18. Perspectiva creştinilor pri¬vind creşterea duhovnicească şi morală ca ur-mare a războiului spiritual era, în mare, aceeaşi. Instrumentele sau armele puteau fi însă dife¬rite, iar în cazul psalmilor, desigur, erau. Sfântul
18Pentru detalii, inclusiv referinţe la Cicero, Seneca, Ioan Hrisostom et. al., vezi P.R. Kolbet, „ Athanasius, the Psalms and the Reformation of the Seif, Harvard Theological Review, 99,2006, pp. 86-87. Recomandăm acest exce-lent articol, după ale cărui linii directoare ne-am ghidat şi noi în secţiunea următoare a textului de faţă, cititorului interesat de mai multe consideraţii informate şi atente pri¬vind concepţia atanasiană despre terapia sufletească prin psalmi.
21
Atanasie evidenţiază importanţa folosirii aces¬tora de către creştini în practica rugăciunii zil¬nice19, prin care omul va putea lua aminte la sine însuşi (npoux acavTOv)20.
„Spre îndreptarea vieţuirii noastre”: folosul terapeutic şi duhovnicesc al psalmilor
Scrisoarea de faţă ar putea fi considerată parte a unui „proiect” prin care Sfântul Atanasie a încercat să promoveze utilizarea zilnică a psal¬milor în viaţa creştinilor, fie ei mireni sau asceţi, pentru a dobândi cunoaşterea lui Dumnezeu şi cunoaşterea de sine, urmate de vindecarea tru¬pească şi sufletească. Pentru episcopul alexan¬drin, rostirea psalmilor este o terapie, căci, prin rescrierea unui anume text în suflet, acesta din urmă este pus în ordine, conferindu-i-se echili¬bru şi sănătate.
19 Pentru mărturii cvasicontemporane privind practica rostiriicântării zilnice a Psalmilor (referinţe la Apophtegmata Patrum, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie al Nyssei, Fer. Teodoret al Cirului, Chiril din Schitopolis), vezi ibid., p. 90, n. 26. Vezi, de asemenea, T. Spidlik, Spiritualitatea Răsăritului creştin, II. Rugăciunea, trad. Ioan I. Ică Jr., Deisis, Sibiu, 1998, pp. 92-93.
20 Ep. Marc. 19 [32B]; infra., p. 65; cf. V. Ant. 3,1; 27,4; 91,3 (ed. Bartelink, pp. 134; 210; 368).
22
Cunoaşterea spre Viaţă
Dezordinea sau instabilitatea omului re¬alitate aflată în opoziţie cu planul desăvârşit al Creaţiei divine este urmarea unei pierderi duble: a cunoaşterii lui Dumnezeu şi de sine. Având nevoie să înţelegem fundamentul hristologic esenţial pentru folosirea psalmilor spre cunoaştere, va fi nevoie să gustăm pentru o clipă din teologia „niceeană” a Sfântului Atanasie, expusă mai ales în lucrările sale mai ample. Ştim pentru început că, prin creaţia „după chipul lui Dumnezeu”, omului i s-a oferit puterea şi şansa să rămână nepieritor şi să locuiască împreună cu Creatorul său:
Căci Dumnezeu a făcut pe om şi a voit să ră¬mână în nestricăciune. Dar oamenii nesocotind aceasta şi întorcându-se de la cunoaşterea Lui şi gândind şi născocind răutatea pe seama lor, cum s-a spus mai înainte, au căzut sub osânda morţii cu care au fost ameninţaţi mai înainte, şi deci n-au mai rămas cum au fost făcuţi21.
Prin îndepărtarea de izvorul desăvârşit al vieţii însă, umanitatea a „uitat” că a fost creată
21 De incarnatione Verbi despre întruparea Cuvântului (= De incarn.) 4, 4 (ed. Kannengiesser, SC 199 [TLG]), trad. Stăniloae, în Sf. Atanasie, Scrieri I, p. 93.
23
după chipul lui Dumnezeu şi a pierdut puterea de a-L vedea pe Dumnezeu-Logosul. Sufletul, singurul dăruit cu posibilitatea de „a vedea chipul” Creatorului său, şi-a pierdut proprietatea de oglindire, din pricina amestecării cu stricăciunea:
Strâmbându-se astfel şi uitând că este după chipul lui Dumnezeu cel bun, nu a mai văzut prin puterea din el pe Dumnezeu-Cuvântul [s.n.], după Care a fost făcut. Şi, ajungând în afară de sine, născoceşte cele ce nu sunt şi le dă chip lor. Căci oglinda sufletului [s.n.], singura care putea vedea chipul Tatălui, pierzându-se în cutele poftelor trupeşti, nu mai vede ceea ce trebuie să cunoască sufletul, ci e dus de orice altceva şi vede numai acelea ce cad sub simţuri22.
„Uitând de cunoştinţa de Dumnezeu şi de slava Lui”, sufletul pătimaş şi-a creat o ordine artificială, distinctă de planul Logosului dum¬nezeiesc, din care nu poate, nici nu ştie să iasă, pentru a reveni la ordinea firească, fiindcă „pre-cum, după pilda spusă, cei ce se scufundă în adânc, cu cât se coboară mai mult, cu atât se
22 Contra Gentes către Elini (= C. Gent.) 8,7-16 (ed. Thomson, Oxford, 1971 [TLG]), trad. Stăniloae, în Sf. Atanasie, Scrieri I, pp. 39-40.
24
năpustesc mai mult spre cele mai întunecate şi mai adânci, la fel a pătimit şi neamul omenesc”23.
întruparea Logosului este însoţită de elibe¬rarea de păcat, oferind posibilitatea restabilirii ordinii Creaţiei:
Deci dacă a plâns şi S-a tulburat, nu Cuvântul în calitate de Cuvânt era Cel ce plângea şi Se tul¬bura, ci acestea erau proprii trupului. […] Erau ale Lui, fiindcă Domnul însuşi S-a făcut şi om şi acestea se spun că sunt făcute de El ca om, pentru ca, despovărând El trupul de patimi, să-l facă liber de ele24.
Prin întrupare, este relevată menirea fun¬damentală a omului, de a fi în perfectă armonie cu Creatorul său; prin Cruce, s-a „adus vindecare zidirii”25, iar omul a fost „făcut viu”:
Căci precum, fiind din pământ, toţi murim în Adam, aşa renăscând de sus, din apă şi din Duh, în Hristos toţi suntem făcuţi vii, ca unii al căror
23 C Gent. 8,31-35 (ed. Thomson), trad. Stăniloae, în Sf. Atanasie, Scrieri I, p. 40.
24 C. Arian. II, 56,3 (ed. Metzler Savidis, Athanasius Werke, 2000 [TLG]), trad. Stăniloae, în Sf. Atanasie, Scrieri I, p. 386).
25 C. Gent. 1,34 (ed. Thomson), trad. Stăniloae, în Sf. Atanasie, Scrieri I, p. 30.
25
trup nu mai e pământesc, ci cuvântător (raţio¬nal) pentru Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce pen¬tru noi S-a făcut trup26.
îl va putea cunoaşte omul pe Cuvântul din Cartea Psalmilor, alcătuită înainte de venirea Sa la noi? Da, răspunde Sfântul Atanasie, căci acolo este evocat în numeroase locuri nepreţuitul „mo¬del” (TV7TO;) al lui Hristos:
De aceea, nu numai că ne-a învăţat, ci [însuşi] a lucrat cu fapta cele ce ne-a învăţat, pentru ca fiecare să-L audă pe El vorbind şi, privind ca în icoană, să ia de la El exemplul de a face, auzind: învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima. Nimeni nu ar putea găsi o mai desăvârşită învăţătură spre virtute decât cea pe care a închipuit-o Domnul în Sine însuşi27.
Rostind psalmi zi de zi deci prin medie¬rea Sfintelor Scripturi -, omul ia puterea şi în¬crederea oferite de modelul triumfător al Mân¬tuitorului28, interiorizându-l: „De aceea, şi mai
26 C. Arian. II, 33,5 (ed. Metzler Savidis), trad. Stăni¬loae, în Sfântul Atanasie, Scrieri I, p. 363.
27 Ep. Marc. 13 (PG 27,25AB; infra, p. 56).
28 Cf. Epistulae festales 10, 7 (PG 26,1401) pentru aceeaşi idee a dublei „meniu” a lui Hristos: mântuitoare şi exemplară.
26
înainte de venirea Lui la noi, a făcut să răsune învăţătura Lui în cei ce au alcătuit Psalmii, […] închipuindu-l întru Sine pe omul ceresc şi pă¬mântesc”29. Cu alte cuvinte, înainte ca noi să fi văzut, prin întrupare, am auzit, prin Psalmi30.
Prin mijlocirea psalmilor, astfel, omul face un prim pas necesar pentru regăsirea completă, pri¬mind cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu. Mergând mai departe, Sfântul Atanasie dezvă¬luie importanţa recitării psalmilor în contextul efortului de trezire la conştiinţa de sine, de discer¬nere sau observaţie a mişcărilor sufletului ome¬nesc, căci, zice acesta, „cred că în aceste cuvinte ale cărţii este cuprinsă şi măsurată toată viaţa oa¬menilor, atât dispoziţiile sufletului, cât şi mişcă¬rile gândurilor”31.
Vindecarea spre Viaţă
Slăbit şi confuz, nemaiavând capacitatea de a „oglindi” chipul lui Dumnezeu, aşa cum am
29 Ibid. Cu privire la aplicarea modelului, cf. C. Arian. III, 20 (ed. Metzler Savidis), trad. Stăniloae, în Sfântul Atanasie, Scrieri I, p. 346.
30 Vezi şi H.G. Sieben, „Athanasius iiber den Psalter: Analyse seines Briefes an Marcellinus”, Theologie und Philosophie 48,1973, p. 166.
31 Ep. Marc. 30 (PG 27,41C; infra, p. 78).
27
spus mai sus, sufletul se va folosi de psalmi ca de o oglindă ajutătoare sau de o lentilă corec¬toare: „Pentru cel ce cântă psalmi, aceştia devin ca o oglindă în care poate să se vadă pe sine şi mişcările sufletului său”32. Nu numai că omul îşi va cunoaşte mişcările sufletului prin psalmi, ci va dobândi vindecare (0EQanEux) şi îndrep¬tare (diopScoau;)33.
Mişcările necontrolate ale sufletului sunt ordonate prin puterea rostirii textului revelat, „căci în cuvintele Scripturii este Domnul”34. Re¬amintind permanent că Dumnezeu nu va uita, .
32 Ep. Marc. 12 (PG 27,24C; infra, p. 54). Cf. Sf. Ioan Casian, Collationes Patrum convorbiri duhovniceşti, 24, 10,11 (ed. M. Petschenig, CSEL 13, 205, Viena, 2004); trad. David Popescu, în Sfântul Ioan Casian, Scrieri alese, PSB 57, Bucureşti, 1990, p. 488: „în ei [în Psalmi, n.n.] gă¬sim exprimate toate sentimentele, pe care, văzându-le ca-ntr-o oglindă, le cunoaştem mai bine, pe măsură ce ne-au fost prilejuite, şi astfel le simţim ca pe cele văzute şi pipăite de noi, iar nu ca pe cele auzite de la cei ce ne învaţă despre ele”. Cf. şi V. Ant. 7,13 (ed. Bartelink, pp. 154-156), despre utilizarea Scripturilor în general pentru cunoaşterea de sine.
33 Ep. Marc. 13 (PG 27,25B; infra, p. 57); (f. Ep. Marc. 12 (PG 27,24D; infra, p. 55) şi Ep. Marc. 15 (PG 27,28C; infra, P 60).
34 Ep. Marc. 33 (PG 27,45A; infra, p. 82).
28
Ierusalimul, psalmul aduce aminte de acţiunea divină de restabilire a creaţiei; tot aşa, un altfel de haos, cel al patimilor sufleteşti, este şi el pus în ordine de Acelaşi, de unicul Logos.
Cunoaşterea de sine conduce la vindecarea prin medicamentul Scripturii, la revenirea la or¬dine Cum?
Mai întâi, vindecarea este o chestiune de dis¬poziţie. E fundamental, mai întâi, ca psalmii, chiar dacă au fost alcătuiţi, desigur, într-un con¬text istoric anume, să fie apropriaţi de indivi¬dul în cauză, fie prin lectură personală, fie prin ascultare în comun: „Căci şi cel ce ascultă pe cel ce citeşte primeşte cântarea ca şi cum ar fi spusă despre el”35. Apoi, creştinul trebuie să descopere şi să aplice perspectiva teologică a textului Scrip¬turii la situaţia particulară în care se găseşte; de pildă, în cazul când îi va fi teamă, va rosti: „Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul” (Ps. 117, 9)36. Rostirea psalmu¬lui oferă acces la cutare sentiment care, aflat
35 Ep. Marc. 12 (PG 27,24C; infra, p. 55).
36 Kolbett, „ Athanasius”, p. 96: „Prin exerciţiul rostirii psalmului, cel care se teme va căuta să înlocuiască propunerea care susţine temerea cu versetul din Psaltire, care va deveni astfel convingerea dominantă în acel moment.”
29
într-o mişcare necontrolată, este integrat în ca¬drul expunerii scripturistice şi reformat prin acţi¬unea răscumpărătoare de restabilire a ordinii a Cuvântului lui Dumnezeu.
Apoi, vindecarea este o chestiune de acţi¬une: de exerciţiu ascetic constant prin care omul care a dobândit cunoaşterea de Dumnezeu şi de sine va căuta să-şi pună sufletul în ordine, să-l cureţe treptat, ca pe o lentilă, de patimi. Pentru acestea, nimic nu este mai de folos decât citirea psalmilor, căci, zice Sfântul Atanasie, aceştia îl învaţă pe cel care aude anume „ce trebuie să spună şi să facă pentru a se vindeca de patimă”37.
A spune pe limba psalmilor necesită practic un efort formativ, deprinderea «unei limbi noi. În cazul celorlalte texte scripturistice, creştinul se raportează din afară, atunci când ia aminte, de pildă, la cele relatate despre patriarhi şi proo¬roci. În cazul psalmilor însă,
37 Ep. Marc. 10 (PG 27, 20D; infra, p. 50). Pentru inter¬acţiunea dintre psalmodiere şi practica sacramentală a mărturisirii, vezi Mihail Neamţu, „Psalmody, Confession, and Temporality”, în A. Andreopoulos, A. Casiday, C. Harrison (ed.), Meditations of the Heart: The Psalms in early Christian Thought and Practice. Essays in Honour ofAndrew Louth, Brepols, Turnout, 2011, pp. 119-139.
30
minunea stă în aceea că, în afară de profeţiile referitoare la Mântuitorul şi la neamuri, cel ce spune celelalte cuvinte le spune ca şi cum ar fi cuvintele sale proprii, fiecare le cântă pe acestea ca şi cum ar fi scrise despre el însuşi şi le pri-meşte şi le citeşte nu ca şi cum ar fi spuse despre altul sau s-ar referi la altul, ci este dispus să creadă că el însuşi le spune despre sine însuşi38.
Cunoscând limba psalmilor, îi putem rescrie în fiinţa noastră. După Sfântul Atanasie, psalmii trebuie înscrişi în suflet, ca pe un monument: „Adu-I Domnului mulţumire, scriind aceasta în suflet ca pe stâlpi”39. Că nu e vorba aici doar de o simplă încadrare generală, de vreo aderare generică la „spiritul” Scripturii, vedem din in¬sistenţa pentru păstrarea şi înscrierea nealterată
38 Ep. Marc. 11 (PG 27,24AD; infra, pp. 53-54). Cf. Sf. Ioan Casian, Collat. 10,11 (CSEL 13,304; trad. Popescu, p. 487: „întreţinut cu astfel de hrana, primind în sine şi simţămintele din psalmi, va începe să cânte psalmii sau să-i spună ca şi cum ar fi compuşi de el, nu de profet, ca pe o rugăciune proprie, pornită din adâncul inimii, sau să-i socotească adresaţi lui, ştiind că ideile lor nu s-au în¬deplinit numai prin profet, sau în profet, ci se îndepli¬nesc zilnic în el”.).
39 Ep. Marc. 20 (PG 27,33A; infra, p. 67). Cf V. Ant. 3,7
(ed. Bartelink, p. 138) despre însuşirea integrală a Scripturii în viaţa ascetică, în cazul Sfântului Antonie cel Mare.
31
A textului Psaltirii40 un posibil efort ascetic, mai ales în cazul oamenilor care au beneficiat de o educaţie superioară indiferent de motivaţia odor înclinaţi să-l reformuleze, să-l schimbe sau să-l înfrumuseţeze. Modificarea textului sau îm¬podobirea cântării ar putea conduce la anularea doritului efect terapeutic asupra sufletului, de vreme ce utilizarea psalmilor ar fi în acest caz adaptată dispoziţiei sufleteşti preexistente a creştinului.
înfrumuseţarea cântării prin alăturarea me¬lodiei nu este menită să placă sau să încânte, nici nu se face, după Sfântul Atanasie, pentru „desfă¬tarea auzului”, ci pentru „folosul sufletului”41, cântându-se atât cu limba, cât şi cu mintea42. Din¬colo de observaţia aşteptată că „a spune psalmii pe melodie este dovada armoniei cugetelor din suflet”, episcopul alexandrin proclamă contri¬buţia melodiei la obţinerea acestei armonii a duhului aşa cum odinioară cântarea lui David i-a adus linişte sufletului lui Saul:
Căci astfel, cântând bine, psalmii pun în rânduială sufletul tău şi îl duc de la inegalitate la
40 Ep. Marc. 31 (PG 27,41D; infra, p. 79).
41 Ep. Marc. 27 (PG 27,37D; infra, p. 73).
42 Ep. Marc. 29 (PG 27,41 A; infra, p. 77).
32
egalitate, încât să nu se înspăimânte de nimic când se află în starea lui firească, ci mai mult să-şi închipuie binele şi, în acest fel, mai mult să primească dorul de viitoarele bunătăţi. Căci sufletul, luându-se cu melodia cuvintelor, uită de pătimiri, şi bucurându-se, priveşte la mintea cea în Hristos, închipuindu-şi cele mai bune lucruri43.
43 Ep. Marc. 29 (PG 27,41B; infra, pp. 77-78). Alţi Părinţi, precum Sfinţii Vasile, Ioan Gură de Aur sau Ambrozie, înclină să accepte desfătarea muzicală ca fiind îngăduită de Dumnezeu pentru slăbiciunea oamenilor; cf Sf. Vasile cel Mare, Omilie la Psalmul I (PG 29,212-213; trad. Pr. D. Fecioru, în Sf. Vasile cel Mare, Scrieri I, p. 183: „Pentru aceasta, dar, ni s-au alcătuit aceste melodii armonioase ale psal¬milor, pentru ca celor care sunt copii cu vârsta sau cei care sunt cu totul tineri cu purtarea să li se pară că ei cântă, dar de fapt îşi instruiesc sufletul”.). Perspectiva pozitivă, dar echilibrată a Sfântului Atanasie este reflectată de Fe¬ricitul Augustin, în Confessiones 10, 33, 50, ed. Angel Custodio Vega, Madrid, 1968, p. 434; trad. Eugen Munteanu, în Sfântul Augustin, Confesiuni, Editura Nemira, Bucureşti, 2000, p. 442; „Atanasie, episcopul Alexandriei, cerea cititorului să recite Psalmii cu o modulare a vocii atât de uşoară, încât să fie mai apropiată de vorbirea obişnuită decât de cântare”; pentru consideraţii supli¬mentare privind însoţirea Psalmilor cu melodia în Ep. Marc., vezi Ferguson, „ Athanasius”, pp. 300-303; cf, de ase¬menea, Carol Harrison, „Enchanting the Soul: the Music of the Psalms”, în Andreopoulos, Casiday, Harrison (ed.), Meditations of the Heart, pp. 205-223.
33
Cântând psalmi, se afirmă în text, sufletul evită „spaima”. Se face aici trecerea către o altă funcţie a psalmilor pe lângă cea de îndrumare în credinţă şi virtute care, datorită prezenţei Cuvântului dumnezeiesc în textul rostit sau cântat fără vreo alterare, neapărat -, au autoritate şi putere, ca şi odinioară în Israel, să slăbească puterea demonilor, să îi alunge şi să îndepărteze uneltirile lor împotriva oamenilor, căci „cuvin¬tele lor sunt mai bune şi mai puternice decât ode compuse de noi, dacă cineva le va spune cu dreptate”44. Sfântul Atanasie imaginează o stra¬tegie prin care creştinul să aibă întotdeauna la dispoziţie un psalm pentru dejucarea atacurilor demonice45.
44 Ep. Marc. 31 (PG 27,41D; infra, p. 79).
45 Deşi se poate considera în general că această metodă ă anticipează într-o oarecare măsură Antiereticul lui Evagrie Ponticul (cf. Socrate Scolasticul, Historia Ecclesiastica 4,23,37, ed. Hansen, SC 505, p. 91), simpla evidenţiere a unor exemple de către Sfântul Atanasie poate fi cu greu pusă alături de complexa schemă evagriană orga¬nizată în jurul celor opt gânduri ale răutăţii. Pentru legă¬turile între Evagrie şi Atanasie cu referire la psalmodiere, veri Luke Dysinger, Psalmody and Prayer in the Writmgs ■ Evagrius Ponticus, Oxford University Press, Oxford, 2005. Pentru inutilitatea rostirii textelor scripturistice modificate împotriva demonilor, ca act de magie al unor aşa-numiţi exorcişti (Ep. Marc. 33), la Atanasie şi Evagrie Ponticul, vezi David Brakke, Demons and the Making of the Monk: Spiritual Combat in early Christianity, Harvard University Press, Cambridge, MA, 2006, p. 233.
34
În concluzie, psalmii sunt instrument de cu¬noaştere, medicament spre vindecare şi scut pentru apărare. „Povăţuit fiind de Duhul”46, fie¬care Marcelin dintre noi va face bine să aibă Psaltirea ghid al vieţuirii creştine.
Dragoş Mîrşanu
46 Ep. Marc. 33 (PG 27,46C; infra, p. 83).
Epistola către Marcelin, despre tâlcuirea Psalmilor
A celui între sfinţi Părintele nostru, Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei, Epistola către Marcelin, despre tâlcuirea Psalmilor
1. Mă minunez de alegerea ta în Hristos, iubite Marceline. Căci şi ispita de faţă, deşi suferi multe în ea, o porţi bine şi nici nevoinţa1 nu neglijezi. Întrebându-l pe cel ce mi-a adus scrisoarea cum petreci după boală, am aflat că te preocupă întreaga dumnezeiască Scriptură, dar că mai des citeşti, desigur, Cartea Psalmilor şi te nverşunezi să înţelegi sensul ascuns în fiecare
1 Modul în care Sfântul Atanasie înţelegea exerciţiul as¬cetic (dcncqatc;) reiese din biografia Sfântului Antonie cel mare, care „a început în faţa casei o viaţă de nevoinţă, lu¬ând aminte la sine şi înfrânându-se cu asprime” (V. Ant. 3,1, trad. Stăniloae, în Sfântul Atanasie cel Mare, Scrieri II, PSB16, p. 193). Regăsim în aceeaşi scriere şi legătura între efortul duhovnicesc şi psalmi: „De câte ori nu mi s-a arătat în pustie nălucirea aurului, cerându-mi doar să-l ating şi să văd. Dar eu rosteam împotriva lui un cuvânt din psalmi şi el se topea” (ibid., p. 316).
38
psalm. Încuviinţez acest lucru, fiindcă şi eu am dorire de această carte, precum şi de întreaga Scriptură. Şi având eu acest dor, m-am întâlnit cu un bătrân iubitor de osteneală2 şi vreau să-ţi scriu ţie cele pe care mi le-a povestit despre aceasta acela care ţinea Psaltirea la mare cinste. Căci este oarecare har şi credibilitate în cuvântul povestirii lui. Zicea aşa:
2. „Toată Scriptura noastră, o, fiule, atât cea Veche, cât şi cea Nouă, este şi inspirată de Dum¬nezeu, şi folositoare pentru învăţătură, precum este scris. Cartea Psalmilor merită toată atenţia celor ce iau aminte. Căci fiecare carte a Scripturii slujeşte şi vesteşte propriul ei scop: Pentateuhul3, naşterea lumii şi faptele patriarhilor, ieşirea lui Israel din Egipt şi rânduiala Legii; Triteuhul4, împărţirea loturilor şi faptele judecătorilor şi ge¬nealogia lui David; Regii şi Paralipomena, faptele
2 Cf. celelalte referinţe la acest bătrân anonim: Ep. Marc. 9 (PG 26,17D; infra, p. 47), 30 (PG 26,41C; infra, p. 78) şi 33 (PG 26,44D; infra, p. 81).
3 Astfel sunt numite primele cinci cărţi ale Vechiului Testament, adică: Facerea, Ieşirea, Leviticul, Numerii şi Deuteronomul.
4 Triteuh sunt numite aici cărţile Isus Navi, Judecătorii şi Rut.
39
legilor. Ezdra, sfârşitul robiei şi întoarcerea poporului şi zidirea templului şi a cetăţii; Profeţii, prorocirile cu privire la venirea Mântuitorului5, amintirea poruncilor şi ocări împotriva celor ce le calcă şi prorociri cu privire la neamuri. Iar Cartea psalmilor, avându-le în ea pe toate, ca într-o grădină6, le cântă şi arată iarăşi, împreună cu acelea, şi pe ale ei proprii, psalmodiindu-le.
3. Cele ale Facerii le psalmodiază în Psalmul 18. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria, şi în Psalmul 23: Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el. Iar cele de la Ieşire şi Numeri şi de la Deuteronom le cântă bine în Psalmii 77 şi 113, zicând: La ie¬şirea lui Israel din Egipt, a casei lui Israel dintr-un popor barbar. Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpânirea Lui. Dar le cântă pe acestea şi în Psalmii 104: Trimis-a pe Moise robul lui, pe Aaron, pe care l-a ales. Pus-a în ei cuvintele semnelor şi minunilor
5 Sfântul Atanasie foloseşte „venire” (tnibqpia) pen¬tru întrupare; cf. Ep. Marc. 5 (PG 26,13C; infra, p. 41) şi 13 (PG 26,25B; infra, p. 57).
6 C f. Ep. Marc. 9; ideea este reluată de Sfântul Vasile cel Mare în omilia sa la Ps. 1 (PG 29, 209A-212A).
7 Ps. 113,1.
40
Lui în pământul lui Ham. Trimis-a întuneric şi i-a întunecat şi au amărât cuvintele Lui. Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor. Scos-a pă¬mântul lor broaşte în cămările împăraţilor lor. Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulţime de muşte în toate hotarele lor. Şi în Psalmul acesta, în întregime, şi în Psalmul 105 se află scris despre aceleaşi lu¬cruri. Iar cele privitoare la preoţie şi la cort le ros¬teşte în Psalmul 28, la ieşirea cortului: Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste.8
4. Cele de la Isus Navi şi Judecători sunt ară¬tate în Psalmul 106: Şi au zidit cetate de locuit şi au semănat ţarine şi au sădit vii.9 Căci la Isus Nav? li s-a dat lor pământul făgăduinţei, iar când zice în acelaşi Psalm, în continuare: au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit, se referă la Cartea Judecătorilor. Căci atunci când au strigat ei, a ridicat la vreme judecători şi a izbăvit poporul din mâna celor ce îi asupreau. Dar cânta şi cele ale regilor în Psalmul 19, zicând: Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nos¬tru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am
8 Ps. 28,1.
9 Ps. 106, 36-37.
41
ridicat şi ne-am îndreptat. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi în orice zi Te vom chema10.
Cele de la Ezdra în Psalmul 125, al treptelor, le cântă: Când a întors Domnul robia Sionului, ne-am umplut de mângâiere, şi iarăşi în Psalmul 121: Văditu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa domnului vom merge. Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime. Ierusalimul cel ce este zidit ca o cetate ale cărei porţi sunt strâns unite, că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, mărturie pentru Israel”.11
5. Cele ale profeţilor sunt însemnate aproape în fiecare psalm. Despre venirea Mântuitorului şi că, Dumnezeu fiind, va veni astfel, se zice în psalmul 49: Domnul arătat va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea12. Iar în Psalmul 117: Binecuvântat, cel ce vine în numele Domnului, binecuvântatu-v-am pe voi din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă13. Iar că Acesta este Cuvântul Tatălui cântă astfel în Psalmul 106: Tri¬mis-a Cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit
10 Ps. 19,9-10.
11 Ps. 121,1-4.
12Ps. 49,3.
13 Ps. 117, 26.
42
pe ei din stricăciunile lor14. Căci Cel ce vine este El însuşi Dumnezeu şi Cuvântul trimis. Ştiind că acest Cuvânt este Fiul lui Dumnezeu, face glasul Tatălui să cânte în Psalmul 44: Cuvânt bun revărsat-a inima Mea, şi iarăşi în Psalmul 109: Din pântece mai înainte de Luceafăr Te-am născut15. Căci ce altceva ar putea spune cineva că este odrasla16 Tatălui, dacă nu Cuvântul sau înţe¬lepciunea Lui, ştiind că Acesta este Cel căruia Tatăl îi spune: Să fie lumină şi o tărie şi toate17, şi această carte le cuprinde, zicându-le în Psalmul 32: Prin Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi prin Duhul gurii Lui toată puterea lor18.
6. Nu îl trece cu vederea nici pe Hristos, Care însuşi a venit, ci vorbeşte mai cu dinadinsul des¬pre El în Psalmul 44: Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate, toiagul împă¬răţiei Tale, iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea. Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei mai mult decât pe părtaşii Tăi. Şi, ca să nu socotească cineva că El a venit
14 Ps. 106,20.
15 Ps. 109,3.
!16 Pentru yEwrpa Tatălui, cf, inter alia,C. Gent. 46, 53 (ed. Thomson).
17Fc. 1,3ş.u.
18 Ps. 32,6.
43
după închipuire19, arată limpede faptul că El Se va face om şi că Acesta este Cel prin Care s-au făcut toate, zicând în Psalmul 86: Mamă va zice sionului omul şi om s-a născut în el şi însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el20. Aceasta este acelaşi LUCRU cu a spune: Şi Dumnezeu era Cuvântul21, toateprinEl s-au făcut22 şi Cuvântul S-a făcut trup23. Pentru aceea, şi cunoscând pe Acel din Fecioară, nu L-a trecut sub tăcere, ci îndată îl arată în psalmul 44, zicând: Ascultă, fiică, şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, că a poftit împăratul frumuseţea ta. Căci aceasta iarăşi este asemenea cu ceea ce s-a spus de către Gavriil: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine24. Căci numindu-L pe El Hristos, îndată
19 Este important pentru Sfântul Atanasie să afirme re¬alitatea mântuirii, făcută posibilă de întrupare; cf., inter alia. De incarn. 18,2-3 (ed. Kannengiesser). Despre inter¬pretarea hristologică a psalmilor, vezi Richard Price, „The oloc of Christ in the Psalms”, în Andreopoulos, Casiday, Harrison (ed.), Meditations of the Heart, pp. 1-15; pentru Atanasie, pp. 2-4.
20 Ps. 86,4.
21 In 1, 1.
22 In 1,3.
23 In 1, 14.
24 Lc. 1,28. Este prima exegeză care trimite la Fecioara Maria.
44
a arătat naşterea omenească25 cea din Fecioara, zicând: Ascultă, fiică. Iată, Gavriil o cheamă pe nume pe Maria, fiind străin de ea după neam. Dar David, fiindcă ea era din sămânţa lui, pe bună dreptate o numeşte pe ea fiică.
7. Dar spunând că Se va face om, arată în continuare pătimirea Lui cea cu trupul26. Vă¬zând uneltirea care se va face de către iudei, cântă în Psalmul 2: Pentru ce s-au întărâtat nea¬murile şi popoarele au cugetat deşertăciuni? S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adu¬nat împreună împotriva Domnului şi a Unsului Său. În Psalmul 21 spune felul morţii ca din partea Mântuitorului: în ţărâna morţii M-ai coborât. Că M-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni M-a împresurat. Străpuns-au mâinile Mele şi pi¬cioarele Mele. Numărat-au toate oasele Mele, iar ei
25 Sfântul Atanasie respinge termenul ŢCVECTU; cu referi¬re la Dumnezeu Cuvântul, dar îl foloseşte când se referă, ca aici, la naşterea omenească (âvOpamîvî]) a lui Hristos; cf. Atanasie, C. Arian. III, 51,5 (ed. Metzler Savidis).
26 Cf. Atanasie, C. Arian. II, 31 (ed. Metzler Savidis); trad. Stăniloae, pp. 359-360: „S-a făcut om şi a pătimit în acest trup pentru noi, cum a zis Petru: «Hristos a pătimit cu trupul» (I Petru, 4,1). […] Aşa era propriu Lui a flămânzi, a înseta, a pătimi, a obosi şi cele asemenea care ţin de trup. […] Căci trupul era al Lui. Şi trupul slujea faptelor Dumnezeirii, căci în el se săvârşeau”.
45
priveau şi se uitau la Mine. Împărţit-au hainele Mele loruşi, pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Iar faptul de a fi străpunse mâinile şi picioarele, ce alt¬ceva decât Crucea înseamnă? învăţând toate acestea, adaugă şi că Domnul a pătimit acestea nu pentru Sine, ci pentru noi. Şi iarăşi zice, ca în partea Lui, în Psalmul 87: Asupra mea s-a întărit mânia Ta, iar în Psalmul 68: Cele ce n-am răpit, acelea le-am plătit27. Căci nu a murit ca un vino¬vat, ci a pătimit pentru noi şi a purtat asupra Lui mânia cea împotriva noastră pentru călcarea poruncii, zicând prin Isaia: Acesta neputinţele noastre le-a luat28, şi când spunem noi în psalmul 137: Domnul le va plăti lor pentru mine29, zice şi Duhul Sfânt în Psalmul 71: Şi va mântui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor… că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul care nu avea ajutor.
8. Pentru aceasta, făcând cunoscută mai di¬nainte şi urcarea Lui la ceruri cu trupul, zice în Psalmul 23: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra împăratul slavei, iar în Psalmul 46: Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă. Dar vesteşte
27 Ps. 68,6.
28 Is. 53,4.
29 Ps. 137,8.
46
şi şederea [de-a dreapta] şi zice în Psalmul 109: Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Mele. Iar în Psalmul 9 strigă şi pierzania dia¬volului care avea să fie: Şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate, certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii30. Căci şi faptul că a luat judecata de la Tatăl nu l-a ascuns şi L-a vestit pe El în Psalmul 71 ca Judecător al tuturor, Care va să vină: Dum¬nezeule, Judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta, Fiului împăratului. Ca să judece pe poporul Tău întru dreptate şi pe săracii Tăi cu judecată. Iar în Psalmul 49 zice: Chema-va cerul de sus şi pă¬mântul, ca să judece pe poporul Său. […] Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este. Şi în Psalmul 81: Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca. Şi chemarea neamurilor se poate afla din această carte în mulţi psalmi, dar mai ales din Psalmul 46: Toate popoarele, bateţi din palme, strigaţi lui Dum¬nezeu în strigăt de veselie, iar în Psalmul 71: înain-tea lui vor îngenunchea etiopienii şi vrăjmaşii lui ţărâna vor linge. Împăraţii Tarsisului şi insulele da¬ruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba
30 Ps. 9,4-5.
47
prinoase vor aduce. Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui.
Acestea se cântă în Psalmi, dar sunt vestite în fiecare dintre celelalte cărţi.”
9. Nefiind neştiutor, spunea iarăşi că „în fiecare carte din Scriptură sunt arătate îndeosebi aceleaşi lucruri cu privire la Mântuitorul; acesta este mesajul comun în toate Scripturile şi acesta este acordul Duhului. Căci aşa cum cele din alte cărţi este cu putinţă să se afle în Cartea Psalmilor, aşa cele din Cartea Psalmilor pot fi adeseori aflate în celelalte cărţi. Căci şi Moise a scris o cân¬tare, şi Isaia cântă, şi Avacum se roagă sub for¬mă de cântare. Dar iarăşi, în fiecare carte pu¬tem vedea şi profeţie, şi rânduială de lege, şi istorisire. Căci Acelaşi Duh este în toate. Şi în funcţie de dăruirea Lui care se face la fiecare carte, fiecare slujeşte şi plineşte harul dăruit ei şi este fie profeţie, fie legiuire, fie amintirea istoriei, fie harul Psalmilor. Dar fiindcă este Unul şi Acelaşi Duh, de la Care sunt şi toate împărţirile, El este neîmpărţit după fire. Pentru aceea, este întreg în fiecare, dar arătările şi împărţirile Duhului au loc în fiecare în funcţie de slujire. Şi, prin ur¬mare, fiecare, în funcţie de nevoia pe care o are, stăpânit fiind de Duhul, slujeşte cuvântul. Încât,
48
aşa cum am spus mai înainte, Moise, deşi era legiuitor, uneori profeţeşte şi cântă, iar profeţii, deşi, de obicei, profeţesc, uneori şi poruncesc: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă!31, Spală-ţi de răutate inima ta, Ierusalime32, iar altă dată istorisesc — o dată la Daniel, cele despre Suzana33, iar altă dată la Isaia cele privitoare la Rapsachis şi Senaherim34. La fel şi Cartea Psalmilor, fiindu-i proprie cântarea odelor, cele ce sunt spuse cu de-amănuntul în celelalte cărţi, aceleaşi şi ea le cântă printr-un cuvânt pe larg şi pe melodie35, precum s-a spus mai înainte. Uneori şi ea legiuieşte: Părăseşte mânia şi lasă iuţimea, şi fereşte-te de rău şi fă binele; caută pacea şi o urmează pe ea37. Iar alteori istori-seşte călătoria lui Israel şi profeţeşte despre Mân¬tuitorul, precum s-a spus mai înainte.
31 Is. 1,15.
32 Ier. 4,14.
33 Dan. 12.
34 Is. 36-37 (RabşacheSanherib).
35 Gr. nAăroţ (amploare, lăţime) este asociat aici ex¬plicit cu melodia interpretării psalmilor; cf. mai jos, Ep. Marc. 27 (infra, p. 74), unde contextul pare să indice mai curând cealaltă menire a lecturii sau cântării „pe larg”, de a oferi posibilitatea auditoriului să stăruiască pe sensul cuvintelor.
36 Ps. 36,8.
37 Ps. 33,15.
49
10. Dar comun este acest har al Duhului, fie că se află la toţi scriitorii, fie la fiecare în parte şi acelaşi este la toţi, după cum o cere nevoia şi după cum voieşte Duhul. Căci nu diferă, aşa ■cât să fie mai mult sau mai puţin în cutare nevoie, ci ca fiecare să-şi împlinească desăvârşirea, şi neabătut propria slujire. Iar Cartea Psalmilor are astfel iarăşi harul propriu şi propria ei slujire deosebită. Că, deşi are relaţie şi comuniune cu celelalte cărţi, are şi un lucru propriu şi minunat, aceea că are înscrise şi imprimate în ea mişcările38 fiecărui suflet, schimbările acestora şi îndreptările, astfel încât oricine vrea, ca unul care nu este încercat, să ia din aceasta şi să înţeleagă unele lucruri pe care le află scrise acolo şi care îl închipuie pe el însuşi astfel. Căci în celelalte cărţi cineva numai ascultă pe cel ce porunceşte
38 KivqpaTa poate fi considerat unul dintre termenii „tehnici” ai vocabularului ascetic care se dezvolta în epocă, iar cititorul îl va reîntâlni de mai multe ori în paginile epis¬tolei de faţă. El poate fi aflat, de asemenea, şi în alte scrieri ale Sfântului Atanasie, de pildă la V. Ant. 55, 9 (ed. Bartelink, p. 284); trad. Stăniloae, în Sfântul Atanasie, Scrieri I, p. 208: „Ba să luăm seama şi la aceasta spre a ne asi¬gura împotriva păcătuirii: fiecare din noi să ne însemnăm şi să scriem faptele şi mişcările sufletului, ca şi când am avea să le vestim unii altora”.
50
legea, cele pe care trebuie sau nu trebuie să le facă. Iar din profeţie aude deplin, încât să ştie că va veni Mântuitorul. Iar la istorisiri ia aminte la cele din care poate să cunoască faptele regilor şi ale sfinţilor. Dar din Cartea Psalmilor, cel ce aude, pe lângă faptul că află toate acestea, înţelege şi este învăţat încă şi mişcările propriului suflet. Poate iarăşi să aibă în această carte chipul pri¬cinilor patimii pe care o suferă şi de care este stăpânit, încât nu numai să audă şi atât, ci în¬vaţă ce trebuie să spună şi să facă pentru a se vindeca de patimă. Căci există şi în celelalte cărţi cuvinte de împiedicare ce interzic cele rele. Dar în aceasta se spune şi cum trebuie să te de¬părtezi de ele. De pildă, se porunceşte pocăinţa. Dar a te pocăi înseamnă încetarea păcatului. Dar aici ni se spune şi cum să ne pocăim şi ce trebuie să spunem când ne pocăim. Şi iarăşi zi¬cea Sfântul Pavel: Suferinţa lucrează în suflet răb¬dare, răbdarea, încercare, iar încercarea, nădejde, iar nădejdea nu ruşinează39. Iar în Cartea Psalmilor este scris şi închipuit cum anume trebuie să purtăm suferinţele şi cum este încercat fiecare şi care sunt cuvintele celor ce nădăjduiesc în Domnul.
39 Rm. 5,3-4.
51
Căci este poruncă să mulţumim pentru toate. ■ ce trebuie să spunem când mulţumim, ne wvaţă Psalmii. Apoi, auzind de la alţii: Cei ce vor să trăiască cucernic vor fi prigoniţi, suntem învăţaţi de Psalmi ce trebuie să spunem când fugim ŞI cu ce cuvinte trebuie să I ne adresăm lui Dumnezeu, atunci când suntem prigoniţi şi când suntem izbăviţi după prigoană. Suntem îndemnaţi să-L binecuvântăm pe Domnul şi să I ne mărturisim Lui. Dar în Psalmi suntem învăţaţi cum trebuie să-L lăudăm pe Domnul şi cum trebuie să ne mărturisim în mod cuvenit, ce cuvinte să spunem40. Iar în fiecare caz ar putea găsi cineva Psalmi şi cântări dumnezeieşti potrivite cu noi, cu mişcările şi stările42 noastre.
11. Căci şi acest lucru este minunat la Psalmi, cele ce spun şi despre care vorbesc sfinţii în celelalte cărţi, pe aceleaşi le proclamă şi cei ce le citesc pe cele scrise43. Iar în celelalte cărţi, cei ce ascultă se socotesc pe ei înşişi diferiţi de aceia
40 Vezi I Tes. 5,18; Efes. 5,20; Col. 3,17.
41II Tim. 3,12.
42 Vezi, de asemenea, Ep. Marc. 14, infra.
43 îl reîntâlnim pe KaTduTaaicKaraoTâoreu; la Ep. Marc. 14 (PG 26,28C; infra, p. 58), 28 (PG 26,40C; infra, p. 75), 29 (PG 26,41AB; infra, p. 78) şi 30 (PG 26,41C; infra, p. 79).
52
despre care vorbeşte cuvântul şi, ascultând, de¬vin astfel, încât admiră, râvnesc şi urmează fap¬tele vestite lor. Cel ce ia însă această Carte a Psal¬milor, admirând-o şi închinându-se, citeşte şi profeţiile despre Mântuitorul care sunt de obi¬cei în celelalte cărţi, dar citeşte alţi Psalmi ca şi cum ar fi propriile lui cuvinte. Iar cel ce le aude se străpunge, ca şi cum el le-ar spune, şi este dispus astfel faţă de cuvintele cântărilor, de par¬că ar fi propriile lui cuvinte. Dar de dragul cla¬rităţii, nu trebuie să ne lenevim, potrivit Sfân¬tului Apostol44, să repetăm ceea ce am spus. Sunt multe cuvinte ale patriarhilor care sunt spuse de ei înşişi. Şi Moise vorbeşte, iar Dumnezeu îi răspunde. Ilie şi Elisei, stând pe muntele Carmel, L-au chemat pe Domnul şi ziceau mereu: Viu este Domnul Căruia i-am stat înainte astăzi45. Şi cele mai importante cuvinte ale altor sfinţi pro¬roci sunt cele despre Mântuitorul. Apoi multe sunt referitoare la neamuri şi la Israel. Şi totuşi nimeni nici nu ar spune vreodată cuvintele pa¬triarhilor ca pe propriile lui cuvinte, nici nu ar îndrăzni cineva să imite sau să spună cuvintele lui Moise ca pe ale lui însuşi, nici pe ale lui
44 Filip. 3,1.
45 III Rg. 17,1; IV Rg. 3,14.
53
Avraam despre robul lui şi despre Ismail şi cele despre marele Isaac, chiar dacă s-ar afla cineva în aceeaşi nevoie şi stare, nu ar îndrăzni să le spună ca pe propriile lui cuvinte. Iar dacă va pătimi cineva cu cei ce pătimesc sau ar avea dorire de ceea ce este mai bun, nu ar spune totuşi, precum Moise: Arată-mi-Te46, sau iarăşi: Dacă le vei ierta lor păcatul, iartă-le lor, iar dacă nu le ierţi, şterge-mă şi pe mine din cartea pe care ai scris-o47. Dar nici cuvintele prorocilor nu şi le-ar însuşi cineva ca pe propriile cuvinte şi nu ar blama sau lăuda pe cei ce fac aceleaşi fapte prin cu-vintele prin care aceia au mustrat sau au lăudat. Nici acel Viu este Domnul înaintea Căruia am stat astăzi nu le va imita cineva, ca să le spună ca pe propriile sale cuvinte. Şi cel ce citeşte cărţile este evident că nu va spune cuvintele ca şi cum ar fi ale lor, ci ale sfinţilor şi ale celor arătate de ei. Cât priveşte Psalmii însă, minunea stă în aceea că în afară de profeţiile referitoare la Mântuito¬rul şi la neamuri, cel ce spune celelalte cuvinte le spune ca şi cum ar fi cuvintele sale proprii, fiecare le cântă pe acestea, ca şi cum ar fi scrise despre el însuşi, şi le primeşte şi le citeşte, nu ca
46 Ieş. 33,13.
47 Ieş. 32,32.
54
şi cum ar fi spuse despre altul sau s-ar referi la altul, ci este dispus să creadă că el însuşi le spune despre sine însuşi. Şi cele spuse, aşa cum sunt, I le adresează lui Dumnezeu, ca şi cum le-ar fi făcut el însuşi şi ca şi cum ar vorbi de la sine însuşi. Căci nu le va cinsti pe acestea, aşa cum cinsteşte cuvintele patriarhilor şi pe ale lui Moise şi ale celorlalţi proroci, ci, dimpotrivă, cel ce le va psalmodia pe acestea le va socoti ca pe pro¬priile sale cuvinte, ca şi cum ar fi fost scrise des¬pre el însuşi. Pentru că Psalmii au o lucrare în am¬bele părţi, cuprinzând atât pe cel care ţine po¬runca, cât şi pe cel care o calcă. Căci este necesar ca orice om, cuprins în acestea fie ca unul care a păzit porunca, fie ca unul care a călcat-o, să spună cuvintele scrise pentru fiecare situaţie.
12. Şi mi se pare mie că pentru cel ce cântă Psalmi, aceştia devin ca o oglindă în care poate să se vadă pe sine şi mişcările sufletului său48,
48 Regăsim ideea de oglindire a vieţii la V. Ant. 7,13 („Nevoitorul trebuie să înveţe din vieţuirea marelui Ilie să-şi vadă pururea ca într-o oglindă viaţa lui”; trad. Stăniloae, pp. 197-198). Psalmii pot fi folosiţi, şi după Sfântul Ioan Casian, precum o lentilă, căci „în ei găsim exprimate toate sentimentele, pe care, văzându-le ca-ntr-o oglindă, le cunoaştem mai bine” (Collationes Patrum 24,10,11; trad. D. Popescu, în Sf. Ioan Casian, Scrieri alese, PSB 57, p. 488).
55
astfel simţindu-le, să le vestească prin Psalmi. Căci şi cel ce ascultă pe cel ce citeşte primeşte cântarea ca şi cum ar fi spusă despre el şi fie că, ilustrat fiind de conştiinţă, se pocăieşte, străpungându-se la inimă, fie, auzind despre nădej-dea cea în Dumnezeu şi de ajutorul care vine de la El celor ce cred, se bucură, ca şi cum un asemenea har ar veni asupra lui însuşi, şi astfel începe să îi mulţumească lui Dumnezeu. Când cineva cântă Psalmul 3, privind la propriile sale necazuri, socoteşte ca şi cum cuvintele exprimate în Psalm ar fi ale lui. Şi când va citi Psalmii 11 şi 16, va socoti că vesteşte acele cuvinte spre propria încredinţare şi rugăciune. Şi Psalmul 50 îl va rosti ca şi cum ar fi vorba despre el însuşi, spunând propriile lui cuvinte de pocăinţă. Iar Psalmii 53 şi 55, şi 56, şi 141, când îi cântă cineva, nu are impresia că urmăreşte altceva decât că el însuşi este cel ce pătimeşte şi cântă Domnului, de parcă ar fi propriile lui cuvinte. Şi în general, în aşa fel este spus de Duhul Sfânt fiecare Psalm şi astfel este rânduit de El, încât, aşa cum am spus mai sus, sunt înţelese de noi toate mişcările su¬fletului şi toate cuvintele lor sunt spuse ca des¬pre noi înşine şi ca şi cum ar fi propriile noastre cuvinte, spre a ne aminti de pornirile cele dinlăuntrul nostru şi spre îndreptarea vieţuirii noastre.
56
Căci cele pe care le spun cei ce cântă, acestea pot fi modurile şi caracterele vieţuirii noastre.
13. Acesta este iarăşi harul Mântuitorului. Căci făcându-Se om pentru noi, trupul, care era acelaşi cu al nostru, l-a dat la moarte pentru ca pe toţi să ne slobozească din moarte. Vrând să ne arate nouă petrecerea cea cerească şi bineplăcută lui Dumnezeu, a închipuit-o pe aceasta în Sine însuşi, ca să nu mai fie unii înşelaţi cu uşurinţă de vrăjmaşul, având chezăşie pentru siguranţă, biruinţa împotriva diavolului care a venit de la El pentru noi. De aceea, nu numai că ne-a învăţat, ci [însuşi] a lucrat cu fapta cele ce ne-a învăţat, pentru ca fiecare să-L audă pe El vorbind şi, privind ca în icoană, să ia de la El exemplul de a face, auzind: învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima49. Nimeni nu ar putea găsi o mai desăvârşită învăţătură spre virtute decât cea pe care a închipuit-o Domnul în Sine însuşi. Căci fie reaua pătimire, ori iubirea de oameni, ori bunătatea, ori bărbăţia, ori mi¬lostenia, ori dreptatea, pe toate le va găsi cineva existente în El, încât nimic nu-i lipseşte spre vir¬tute celui ce înţelege viaţa omenească a Mântuito¬rului. Aceasta ştiind-o Pavel, zicea: Fiţi următori
49 Mt. 11, 29.
57
Mie, precum şi eu al lui Hristos50. Căci legiuitorii vremilor nu au decât harul de a rosti cuvintele. Dar Domnul, ca Unul Care este cu adevărat Domn a toate şi Purtător de grijă al celor pe care le-a lucrat, nu doar legiuieşte, ci şi pe Sine însuşi pildă S-a dat, ca să cunoască cei ce vor puterea de a face. De aceea, şi mai înainte de venirea Lui la noi, a făcut să răsune învăţătura Lui în cei ce au alcătuit Psalmii, pentru ca, aşa cum a arătat51, închipuindu-l întru Sine52 pe omul ceresc şi pă¬mântesc53, tot aşa cel ce vrea poate să afle din psalmi mişcările şi dispoziţiile54 sufletelor, găsind în aceştia şi vindecarea55, îndreptarea fie¬cărei porniri şi mişcări a inimii.
50 I Cor. 11,1.
51 Cf. Atanasie, C. Arian. III, 29 (ed. Metzler Savidis).
52 Pentru că Domnul Hristos Se oferă pe Sine ca model Tvnoţ) pentru oameni, Psalmii pot fi „modurile şi caracterele (rvnoi Kai x«Q«XTfQE;) vieţuirii noastre” (Ep. Marc. 12, PG 27,24D; supra, p. 56).
53 Cf. I Cor. 15,47; cf., de asemenea, Atanasie, C. Arian.!,44,4 (ed. Metzler Savidis); trad. Stăniloae, în Sfântul Atanasie, Scrieri I, p. 209: „Căci «Cuvântul trup S-a făcut» şi Acesta Se numeşte om din cer şi ceresc, pentru că e Cuvântul Care S-a coborât din cer”.
54 Pentru bia0ETEi, vezi şi Ep. Marc. 30; infra, p. 78.
55 Ideea de vindecare (SepanEia) va fi reluată către sfârşitul scrisorii, la Ep. Marc. 33; infra, p. 82.
58
14. Dar dacă trebuie să spunem ceva şi mai convingător, este că întreaga Sfântă Scriptură este dascăl virtuţii şi credinţei adevărate. Dar Cartea Psalmilor are cumva şi modul vieţuirii su¬fletelor. Aşa cum cel ce intră la împăratul îşi educă şi purtările, şi cuvintele, ca nu cumva, vorbind în afara rânduielii, să fie aruncat afară ca un ne¬educat, tot aşa şi cartea sfântă îl educă pe cel care aleargă după virtute şi care vrea să înţe¬leagă petrecerea în trup a Mântuitorului. Mai întâi, aminteşte prin lectură mişcările sufletului şi, apoi, astfel îi modelează şi îi învaţă pe cei ce citesc asemenea cuvinte. Există, ca să remarcăm aceasta de la început, unii Psalmi care sunt spuşi sub formă de istorisire, alţii în chip de îndemn, iar alţii sub formă de prorocie, alţii sub formă de rugăciune, alţii sub formă de mărturisire.
Şi cei sub formă de istorisire sunt următorii: 18,43,48,49, 72, 76, 77,88,106,113,126,136.
Cei sub formă de rugăciune: 16,67,89,101, 131,141.
Cei sub formă de conversaţie, şi rugăciune, şi cerere: 5, 6,7,11,12,15,24,27,30, 34,37,42, 53,54,56,58,59,60,63,82,85,87,137,139,142.
59
Iar cei sub formă de conversaţie şi mulţu¬mire: 138.
Cei numai sub formă de conversaţie: 3,25, 68, 69, 70, 73, 78, 79,108,128,130.
Şi cei sub formă de mărturisire sunt: 9,74, 91,104,105,106,107,110,117,135,137.
Iar cei care au împletite mărturisirea şi isto¬risirea: 9,74,105,106,117,137.
Iar cei care au împletite mărturisirea şi isto¬risirea cu lauda: 110.
Cei care sunt sub formă de îndemn: 36.
Cei sub formă de prorocie: 20,21,44,46,75.
Cei care îmbină vestirea cu prorocia: 109.
Cei sub formă de îndemn sau de poruncă sunt: 28,32, 80,94, 95,96,102,103,113.
îndemnător cu cântare a fost spus Psal¬mul 149.
Iar cei care descriu viaţa virtuoasă sunt: 104, 111,118,124,132.
Iar cei care vestesc lauda sunt: 90,112,116, 134,144,145,146,148,150.
Psalmii de mulţumire sunt: 8, 9,17, 33,45, 62,76, 84,114,115,120,121,123,125,143.
Cei care rostesc o fericire sunt: 1, 31, 40, 118,127.
Şi altul care arată râvna şi cântarea: 107.
Şi unul îndemnător la bărbăţie este Psal¬mul 80.
60
Iar alţii sunt care-i condamnă pe nelegiuiţi şi pe cei fără de lege: 2,13,35,51, 52
Unul care are formă de invocaţie este Psal¬mul 4.
Apoi sunt cei care vestesc făgăduinţe, pre¬cum Psalmii 19 şi 63.
Şi cei care vestesc cuvinte de laudă întru Domnul sunt: 22 şi 26,38,39,41,61,75, 83,96, 98,151.
Psalmi care ruşinează sunt: 57 şi 81.
Şi cei care spun cuvinte de laudă: 47,64.
Iar despre tânguire şi despre înviere este Psalmul 65.
Şi altul care spune numai cuvinte de tân¬guire psalmul 99.
15. Având această rânduială în citirea Psal¬milor, este cu putinţă să găsim în fiecare, cum am spus, mişcările şi starea propriului suflet, tot aşa şi modelul şi învăţătura pentru fiecare lucru. Şi spunându-i, cineva poate bineplăcea Domnului, prin care cel ce rosteşte cuvintele acestea se poate îndrepta pe sine şi mulţumi Domnului pentru că nu a căzut în vreo nelegiuire. Fiindcă nu nu¬mai pentru fapte, ci şi numai pentru un cuvânt deşert avem a da socoteală Judecătorului56. Dacă,
56 C Mt 12,36.
61
aşadar, vrei să fericeşti pe cineva, ai ce şi cum trebuie să spui pentru fiecare Psalmul 1, Psal¬mul 31, şi 40, şi 111, şi 127. Iar dacă vrei să-i ocărăşti pe iudei pentru uneltirea împotriva Mân¬tuitorului, ai Psalmul 2. Dacă eşti prigonit de ai tăi şi îi ai pe mulţi răzvrătindu-se împotriva ta, spune Psalmul 3. Iar dacă, fiind necăjit astfel, ai chemat pe Domnul şi, fiind auzit, vrei să-i mul¬ţumeşti Domnului, cântă-l pe al 4-lea şi Psalmii 74 şi 114. Şi dacă, văzându-i pe cei ce viclenesc care vor să uneltească împotriva ta, vrei să-ţi fie ascultată rugăciunea, sculându-te de dimi¬neaţă cântă Psalmul 5. Dacă simţi ameninţarea Domnului şi de aceea te vezi pe tine însuţi tul¬burat, poţi să spui Psalmii 6 şi 37. Iar dacă unii uneltesc împotriva ta, precum Ahitofel împo¬triva lui David57, şi îţi vesteşte ţie cineva aceasta, cântă Psalmul 7 şi pune-ţi nădejdea în Dumnezeu, Cel ce te izbăveşte.
16. Văzând harul Mântuitorului întins pre¬tutindeni şi neamul oamenilor mântuit, dacă vrei să strigi către Domnul, cântă Psalmul 8. Dacă ia¬răşi vrei să cânţi cântare de mulţumire Dom¬nului, ai acelaşi Psalm 8 şi pe 83. Iar când a fost zdrobit vrăjmaşul şi a fost izbăvită făptura, nu
57 II Rg. 15-17.
62
te lăuda pe tine însuţi, ci, ştiind că Fiul lui Dum¬nezeu a izbândit aceasta, spune Psalmul 9, care se referă la El. Şi dacă cineva vrea să te tulbure pe tine foarte tare, ai credinţa ta toată în Domnul şi cântă Psalmul 10. Iar când vei vedea mândria multora şi înmulţindu-se răutatea, încât nimic cuvios nu mai este la oameni, caută scăpare la Domnul şi zi Psalmul 11. Dacă uneltirea din par¬tea vrăjmaşilor tăi se prelungeşte, nu te împu¬ţina, ca unul care ai fost uitat de Dumnezeu, ci roagă-L pe Domnul, cântând Psalmul 12. Când vei auzi pe unii hulind împotriva proniei, nu te îmi cu ei în nelegiuire, ci, rugându-te lui Dum¬nezeu, spune Psalmii 13 şi 52. Iar mai departe, dacă vrei să afli cum este cetăţeanul împărăţiei cerurilor, cântă Psalmul 14.
17. Dacă ai nevoie de rugăciune, din pricina duşmanilor tăi şi a celor ce împresoară sufletul tău, cântă Psalmii 16 şi 85, şi 87, şi 140. Dacă vrei să afli cum se ruga Moise, ai Psalmul 89. Ai fost mântuit de vrăjmaşii tăi şi ai fost izbăvit de cei ce te prigonesc, cântă şi tu Psalmul 17. Te minunezi de rânduiala din făptură şi de harul proniei din ea, de poruncile sfinte ale Legii, cântă psalmul 18 şi 23. Văzându-i pe cei necăjiţi, mângâie-i pe aceştia rugându-te şi zicând pentru ei
63
cuvintele Psalmului 19. Văzându-te pe tine însuţi păstorit şi bine călăuzit de Domnul şi bucurându-te de aceasta, cântă Psalmul 22. Vrăjmaşii te înconjoară, dar tu, ridicându-ţi sufletul la Dum¬nezeu, spune Psalmul 24 şi îi vei vedea pe aceştia păcătuind în deşert. Stăruie vrăjmaşii, nimic alt¬ceva aşteptând decât, având mâinile pline de sânge, să te tragă şi să te piardă, tu însă nu-l pune pe om judecător (căci toate cele omeneşti dau de bănuit), ci cere ca Dumnezeu să fie Judecător (căci El singur este drept), spunând cele din Psalmii 25,34 şi 42. Dacă te pun la cale grabnic şi duşmanii se înmulţesc în jurul tău ca o tabără, dispreţuindu-te ca pe unul care încă nu ai fost miruns58, şi de aceea vor să te războiască, nu te spăimânta, ci cântă Psalmul 26. Dar fiindcă firea oamenilor este slabă, dacă iarăşi uneltitorii se poartă fără ruşine, ca nu cumva să te ocupi tu însuţi cu ei, strigă la Dumnezeu, zicând cele din Psalmul 27. Şi dacă vrei, mulţumind, să afli cum trebuie să îi jertfeşti Domnului, înţelegând jertfa duhovniceşte, cântă Psalmul 28. Şi mai departe, sfinţind casa ta, adică sufletul care-L primeşte pe Domnul, şi casa cea trupească, adică cea în
58 Probabilă referire la catehumeni.
64
care locuieşti cu trupul, mulţumeşte şi zi Psal¬mul 29 şi pe 126, al treptelor.
18. Când te vei vedea pe tine însuţi urât şi prigonit de toţi prietenii şi rudele pentru ade¬văr, nu te împuţina, neluând aminte nici la ei, nici la tine însuţi, iar dacă îi vei vedea pe cunoscuţii tăi întorcându-se de la tine, nu fi cu-prins de spaimă, ci ieşind dintre ei şi privind la cele viitoare, cântă Psalmul 30. Văzându-i pe cei botezaţi şi spălaţi de naşterea cea stricăcioasă şi admirând iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cântă pentru aceia Psalmul 31. Şi când vrei să cânţi cu mulţi, adunându-te cu bărbaţi drepţi cu viaţa şi virtuoşi, spune şi tu Psalmul 32. Că¬zând în mâinile vrăjmaşilor tăi, şi scăpând cu înţelepciune de aceştia, şi abătându-te de la unel¬tirea lor, dacă vrei să mulţumeşti, chemându-i împreună cu tine pe bărbaţii blânzi, cântă îm¬preună cu ei Psalmul 33. Şi dacă vei vedea în¬dârjirea în rău a celor ce nelegiuiesc, nu socoti că răutatea este întru ei prin fire, cum spun ere¬ticii59, ci spune Psalmul 35 şi vei vedea că ei înşişi sunt pricinile păcătuirii. Iar dacă vei vedea pe cei răi făcând multe fărădelegi şi înălţându-se
59 Aluzie la gnosticii dualişti (adepţii doctrinei maniheiste).
65
asupra celor mai mici, şi vrei să-i îndemni pe unii să nu ia aminte la aceştia, nici să râvnească acelora, pentru că degrab se vor stinge, atunci spune şi pentru tine, şi pentru ceilalţi, Psalmul 36.
19. Dar şi tu, pregătindu-te să iei aminte la tine însuţi60, dacă vei vedea că vrăjmaşul unel¬teşte împotriva ta (căci atunci mai degrabă se ridică împotriva unora ca aceştia, care iau aminte la ei înşişi) şi vrei să te ungi pe tine pentru lupta împotriva lui, cântă Psalmul 38. Şi dacă vrăjmaşii uneltesc împotriva ta, iar tu rabzi necazurile şi vrei să afli folosul din răbdare, cântă Psalmul 39. Văzând mulţi săraci şi sărmani şi voind să-i miluieşti pe ei, poţi să-i primeşti pe cei ce au dat deja milostenie şi pe ceilalţi să-i îndemni să facă mi¬lostenie citind Psalmul 40. Apoi, dacă, având foarte mare dorire către Dumnezeu, îi vei auzi pe vrăjmaşi ocărându-L, nu te tulbura, ci, înţe¬legând rodul nemuritor din asemenea dor, mângâie-te cu nădejdea cea în Dumnezeu şi, prin aceasta, uşurează şi îmblânzeşte întristările din viaţa aceasta, zicând Psalmul 41. Vrând neîncetat să-ţi aminteşti de binefacerile lui Dumnezeu care au avut loc către părinţi şi de ieşirea din Egipt
60 Pentru exerciţiul luării aminte la sine, cf. V. Ant. 3,1; 27,4; 91, 3.
66
şi de petrecerea cea în pustie, cât de bun este Dumnezeu, şi cât de nerecunoscători şi nemul¬ţumitori sunt oamenii, ai Psalmii 43 şi 77, şi 88, şi 104, şi 105, şi 106, şi 113. Adăpostindu-te la Dumnezeu şi fiind izbăvit din necazurile care au venit asupra ta, dacă vrei să îi mulţumeşti lui Dumnezeu şi să istoriseşti iubirea de oameni pe care a făcut-o cu tine, ai Psalmul 45.
20. Dar ai păcătuit şi, ruşinându-te, te pocă¬ieşti şi ceri să fii miluit, ai cuvintele mărturisirii şi pocăinţei în Psalmul 50. Iar dacă eşti învinuit înaintea împăratului celui rău şi îl vezi pe învinuitor că se laudă, retrage-te şi spune şi tu cele din Psalmul 51. Şi când te prigonesc şi te învi¬nuiesc unii, vrând să te trădeze, precum zifeii şi cei de alt neam pe David, nu deznădăjdui, ci încrezându-te în Domnul şi lăudându-L pe El, spune cele din Psalmul 53 şi 55. Dacă te urmă¬reşte prigonitorul tău, fără să o ştii, şi intră în peştera în care te ascunzi şi tu, nici aşa nu te în¬spăimânta. Căci ai spre mângâiere oracolele61 şi cuvintele Psalmilor potrivite cu o asemenea ne¬voie, cele din Psalmul 56 şi 141. Iar dacă cel ce unelteşte porunceşte să fie pusă sub pază casa
61 Tovţ xpTiCTpovţ, oracol, aici cu sensul de profeţii
[n.tr.].
67
ta şi tu, cu toate acestea, scapi, adu-I Domnului mulţumire, scriind aceasta în suflet ca pe stâlpi, fiind pomenire a faptului că nu ai fost nimicit, şi spune cuvintele din Psalmul 58. Iar dacă duş¬manii te ocărăsc necăjindu-te şi dacă cei ce par a-ţi fi prieteni te învinuiesc, clevetindu-te, şi te întristezi în această încercare pentru puţină vre¬me, poţi să te mângâi lăudând şi tu pe Dumne¬zeu şi zicând cuvintele din Psalmul 54. Şi către cei ce făţărnicesc şi se laudă în faţa ta spune, pentru ruşinarea acelora, Psalmul 57. Celor ce se reped cu sălbăticie împotriva ta, vrând să-ţi ia sufletul tău, pune-le împotrivă supunerea ta faţă de Dumnezeu şi îndrăzneşte. Cu cât aceia în¬nebunesc împotriva ta, cu atât mai mult supune-I-te tu Domnului şi spune cele din Psalmul 61. Şi, dacă prigonit fiind, te duci în pustie, să nu te temi că eşti singur acolo, ci avându-L cu tine acolo pe Dumnezeu şi mânecând la El, cântă Psalmul 62. Dar fiindcă vrăjmaşii te înspăimântă şi nu înce¬tează să-ţi întindă curse, ci cercetează tot ceea ce te priveşte, chiar mulţime multă de ar fi, nu ceda deloc. Căci loviturile acestora vor fi săgeţi de prund62, dacă vei cânta Psalmii 63,64,69 şi 70.
62 Altfel spus, „inofensive”.
68
21. Şi când vrei să-L lauzi pe Domnul, cântă cele din Psalmul 64. Dar cerând îndurări de la Dumnezeu, laudă-L pe El, cântând Psalmul 66. Când îi vei vedea pe nelegiuiţi propăşind în pace şi trăind în îndestulare, iar pe drepţi asupriţi, ca să nu te sminteşti şi să te clatini, spune şi tu cele din Psalmul 72. Şi când Se mânie Dumnezeu pe popor, ai spre mângâiere cu privire la aceasta cuvintele înţelepte din Psalmul 73. Când ai ne¬voie să aduci laudă Domnului, cântă Psalmii 9, 74 şi 91, şi 104, şi 105, şi 106, şi 107, şi 110, şi 115, şi 135, şi 136. Şi când vrei să ruşinezi cele ale elinilor şi ale ereticilor, că nu este la aceştia nici o cunoaştere a lui Dumnezeu, ci numai în Soborniceasca Biserică este cunoaşterea lui Dum¬nezeu, poţi să te gândeşti să cânţi şi să spui cele din Psalmul 75. Când vrăjmaşii îţi taie fuga şi eşti foarte necăjit, chiar dacă te tulburi, nu deznădăjdui, ci roagă-te. Şi dacă, strigând, vei fi auzit, mulţumeşte-I lui Dumnezeu, zicând cele din Psalmul 76. Iar dacă, stăruind, vrăjmaşii dau năvală şi intră, şi spurcă casa lui Dumnezeu, îi ucid pe sfinţi şi le aruncă trupurile păsărilor ce¬rului, ca nu cumva, târât de ei, să te înspăimânte cruzimea lor, pătimeşte împreună cu cei ce pă¬timesc, roagă-te lui Dumnezeu, zicând Psalmul 78.
69
22. Iar în zi de sărbătoare, când vrei să cânţi Domnului, adunându-i pe robii lui Dumnezeu, cântă cele din Psalmii 80 şi 94. Dar când vrăj¬maşii se adună iarăşi împotriva ta de pretutin¬deni şi ameninţă împotriva casei lui Dumnezeu, făcând legăminte împotriva dreptei credinţe, ca să nu-ţi pierzi curajul, din pricina mulţimii şi puterii lor, ai ca o ancoră a nădejdii cuvintele din Psalmul 82. Şi dacă, văzând casa lui Dumne¬zeu şi corturile ei veşnice, ai dorire către acestea, precum a avut Apostolul, spune şi tu Psalmul 83. Iar dacă urgia încetează oarecând şi te eliberezi din robie, dacă vrei să mulţumeşti, poţi să spui cele din Psalmii 84 şi 125. Iar dacă vrei să cunoşti diferenţa Bisericii Soborniceşti faţă de schisme şi să-i întorci pe aceia, poţi să spui cele scrise în Psalmul 86. Vrând să te încurajezi pe tine însuţi şi pe alţii la cinstirea lui Dumnezeu, aşa cum nă¬dejdea în Dumnezeu nu ruşinează, ci face şi su¬fletul netemător, laudă-L pe Dumnezeu, zicând cele din Psalmul 90. Vrei să cânţi sâmbăta? Ai Psalmul 91.
23. Vrei să mulţumeşti duminica? Ai Psal¬mul 23. Vrei să cânţi lunea? Spune Psalmul 47. Vrei să aduci laudă vinerea? Ai lauda în Psalmul 92. Căci atunci când a fost Crucea, a fost zidită casa
70
lui Dumnezeu, deşi vrăjmaşii au încercat s-o îm¬piedice şi de aceea se cuvine să cântăm cântare de biruinţă lui Dumnezeu, cele spuse în Psal¬mul 92. Iar dacă a venit robia şi a fost distrusă casa lui Dumnezeu şi iarăşi a fost construită, cântă cele din Psalmul 95. Dacă ţara se linişteşte de războaie şi este pace şi domneşte Domnul şi dacă vrei să cânţi despre aceasta, ai Psalmul 96. Vrei să cânţi miercurea? Ai Psalmul 93. Căci atunci, fiind vândut Domnul, a început să facă dreptate împotriva morţii şi să triumfe asupra ei. Aşadar, când, citind Evanghelia, îi vei vedea miercurea pe iudei ţinând sfat împotriva Dom¬nului, văzându-L pe El înfruntându-l plin de curaj pe diavol pentru noi, cântă cele din Psal¬mul 93. Iarăşi văzând întru toate purtarea de grijă a Domnului şi stăpânirea Lui şi vrând să-i povăţuieşti pe unii în credinţa Lui şi în ascultare, convingându-i pe ei mai întâi să se mărturisească, cântă Psalmul 99. Şi dacă, aflând de puterea Lui judecătoare şi că Domnul judecă amestecând judecata cu mila, vei dori să te apropii de El, ai spre aceasta cuvintele din Psalmul 100.
24. Dar când firea noastră este bolnavă, dacă vreodată deznădăjduieşti din pricina greutăţilor vieţii, sărac fiind, şi vrei să fii mângâiat, ai Psal¬mul 101. Şi fiindcă trebuie prin toate şi întru toate
71
să-I mulţumim lui Dumnezeu, când vrei să-L binecuvintezi, ai pentru aceasta, drept îndemn sufletului tău, Psalmii 102 şi 103. Vrei să-L lauzi pe Dumnezeu şi să ştii cum şi pentru ce trebuie să-L lauzi şi ce cuvinte să spui pentru laudă? Ai Psalmii 104 şi 106, şi 134, şi 145, şi 146, şi 147, şi 148, şi 150. Ai credinţă, cum a zis Domnul, şi crezi în cele ce spui când te rogi? Spune Psal¬mul 115. Dar simţi că prin faptele tale te înalţi, încât să spui: uitând pe cele din urmă şi tinzând către cele dinainte?63 Poţi să spui la fiecare înain¬tare sau sporire cele cincisprezece cântări ale treptelor.
25. Eşti robit de gânduri64 străine şi te simţi târât de ele, pocăindu-te, încetează pe mai departe şi, stăruind asupra celor ce te-ai surprins păcătuind, şezi şi plângi şi tu, cum a făcut poporul oarecând, zicând cele din Psalmul 136. Socotind că ispitele sunt spre încercarea ta, după ispită, dacă vrei să mulţumeşti, ai Psalmul 138. Eşti
63 Filip. 3,13.
64 AoytapoL sunt gânduri cu un caracter neutru, care pot pricinui frământarea sufletului; de aceea, trebuie căutată şi menţinută âraQaiag, netulburarea sau impasi¬bilitatea. Cf. Ep. Marc. 28 (PG 26,40C; infra, p. 75); de asemenea, Ep. Marc. 29 (PG 26,41A; infra, p. 76).
72
prins iarăşi de vrăjmaşi şi vrei să fii izbăvit? spune cele din Psalmul 139. Vrei să te rogi şi să înalţi rugăciuni? Cântă Psalmii 5 şi 142. Dacă tiranul vrăjmaş s-a ridicat asupra poporului şi asupra ta, precum Goliat asupra lui David, nu te înspăimânta, ci crede şi tu, precum David, şi spune cele din Psalmul 143. Apoi, minunându-te de toate binefacerile lui Dumnezeu şi amintindu-ţi de bunătatea Lui care se revarsă asupra tuturor, dacă vrei ca pentru acestea să-L binecuvintezi pe Dumnezeu, spune cuvintele lui David pe care le-a zis în Psalmul 144. Vrei să-I cânţi Domnului? Poţi să spui Psalmii 92 şi 97. Dacă, fiind mic, ai fost ales să-i conduci pe vreunii dintre fraţii tăi, nu te înălţa împotriva lor, ci, dându-i slavă Domnului, Celui ce te-a ales pe tine, cântă şi tu Psalmul 151, care este al lui David însuşi. Dar vrei să cânţi Psalmi şi să-ţi răspundă poporul Aliluia, ai Psalmii 104,105,106,111,112, 113,114,115,117,118,134,135,145,146,147, 148,149,150.
26. Dar când vrei să cânţi deosebi cele despre mântuitorul, vei afla unele ca acestea aproape în fiecare Psalm. Dar ai mai ales Psalmii 44 şi 109, care arată naşterea Lui adevărată din Tatăl şi venirea Lui în trup. Ai Psalmii 21 şi 68 care vorbesc
73
mai înainte despre Cruce, şi ce uneltire a răbdat din partea noastră, şi câte a pătimit. Iar Psalmii 2 şi 108 înfăţişează uneltirea şi răutatea iudeilor şi trădarea lui Iuda Iscarioteanul. Psalmii 20,49 şi 71 arată împărăţia Lui, şi puterea Lui judecă¬toare, şi venirea la noi din nou cu trupul, şi che¬marea celor din neamuri. Şi Psalmul 15 arată învierea Lui din morţi. Iar Psalmii 23 şi 46 ves¬tesc înălţarea Lui la cer. Citind Psalmii 92 şi 95, şi 97, şi 98, poţi să contempli binefacerile Mân¬tuitorului nostru către noi, care ne-au venit prin pătimirile Lui.
27. Aşa este caracterul Cărţii Psalmilor, care are unii Psalmi spre folosul oamenilor, iar în ceilalţi cuprinde prorociri şi mai dese despre venirea în trup a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum am zis mai înainte. Pentru ce asemenea cuvinte se cântă cu melodie şi cântare, nu trebuie să trecem cu vederea. Unii dintre cei mai simpli de la noi, deşi cred că aceste cuvinte sunt insuflate de Dumnezeu, totuşi socotesc că Psalmii sunt puşi pe melodie pentru buna armo¬nie şi pentru desfătarea auzului. Dar nu este astfel. Căci Scriptura nu a căutat plăcerea şi în¬cântarea, ci această formă a fost aleasă pentru folosul sufletului şi pentru alte motive, dar, în
74
special, pentru acestea două: fiindcă trebuia ca Sfânta Scriptură să-L laude pe Dumnezeu nu numai prin lectură continuă, ci şi cu glas pe larg. Numim lectură continuă pe cea a Legii şi a prorocilor şi toate celelalte care sunt istorisite după Noul Testament. Dar pe larg sunt numite toate cuvintele Psalmilor, ale odelor, ale cântărilor. Şi astfel se va păzi porunca de a iubi oamenii pe Dumnezeu din toată puterea şi din tot cuge¬tul lor. Iar al doilea motiv este că, aşa cum ar¬monia, unind fluierele, alcătuieşte o singură glă¬suire, tot astfel, fiindcă în suflet apar diferite mişcări şi în acelaşi suflet este şi a raţiona, şi a pofti, şi mânierea, iar din mişcarea acestora vine şi lucrarea mădularelor trupului, vrea Cuvântul ca omul să nu fie în dizarmonie şi în dezacord cu sine, încât să gândească cele bune, dar prin mânie să facă cele rele, precum Pilat, care, pe de o parte, zicea: Nu găsesc nici o vină în El65, dar, pe de altă parte, a fost de acord cu părerea iudeilor. Sau să poftească cele rele şi să nu le poată face, precum bătrânii de la Suzana, sau iarăşi, să nu fie adulteri, dar să fure, sau să nu fure, dar să ucidă, sau să nu ucidă, dar să hulească.
65 In 18,38.
75
28. Ca să nu fie în noi o asemenea tulburare, Cuvântul a vrut ca sufletul să aibă mintea lui Hristos, cum a spus Apostolul66, şi să se folo¬sească de aceasta ca de un cârmuitor şi prin aceasta să-şi stăpânească părţile pătimitoare din el şi să-şi conducă mădularele trupului să as¬culte de raţiune, pentru ca, aşa cum este plectrul pentru armonie, tot astfel omul, devenit o psaltire şi luând aminte cu duhul în întregime, să asculte şi să slujească prin toate mădularele trupului şi prin toate mişcările lui voii lui Dumnezeu. Chipul şi modelul unei asemenea netulburări şi al unei asemenea stări liniştite a duhului este citirea pe melodie a Psalmilor. Căci aşa cum cunoaştem şi înţelegem înţelesurile sufletului prin cuvintele pe care le rostim, tot aşa Domnul, vrând ca melodia pe care sunt puse cuvintele să fie semnul armoniei duhovniceşti din suflet, a statornicit ca toate cân¬tările să se cânte pe melodie şi Psalmii să fie citiţi cu cântare. şi aceasta este starea cea bună a su¬fletului, faptul de a avea dispoziţii bune, precum este scris: Are cineva inimă bună? Să cânte Psalmi67. Căci astfel se nivelează în suflet tulburarea,
66 C. 1 Cor. 2,16.
67 Iac. 5,13.
76
asprimea şi neorânduiala. Când cântăm, se vin¬decă întristarea: Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi?68 Şi îşi va recunoaşte greşeala, când va zice: Puţin a lipsit de nu s-au clătinat picioarele mele.69 Spaima o va întoarce în nădejde, când va spune: Domnul este ajutorul meu şi nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul70.
29. Cei care nu citesc în acest fel dumnezeeştile ode nu cântă cu pricepere, ci se desfată pe ei înşişi, dar au vină, fiindcă nu este bună lauda în gura păcătosului71. Iar cei ce cântă în chipul celor spuse mai înainte, încât melodia cuvintelor să provină din ritmul sufletului şi din armonia duhului, unii ca aceştia cântă cu limba, dar cântă şi cu mintea şi nu se folosesc numai pe ei înşişi, ci îi folosesc foarte mult şi pe cei ce vor să-i asculte. Căci fericitul David, astfel cântându-i lui Saul, el însuşi s-a făcut plăcut lui Dumnezeu, şi a alungat tulburarea şi patima nebuniei lui Saul, şii a adus linişte sufletului său72. Astfel, preoţii care cântau provocau netulburare în sufletele
68 Ps. 41,6
69 Ps. 72,2.
70 Ps. 117,6.
71 înţ. Sir. 15,9.
72 Cf. I Rg. 16,23.
77
mulţimilor şi unirea lor cu cei ce dănţuiau în ceruri. Prin urmare, a spune Psalmii pe melodie nu este o strădanie doar pentru buna glăsuire, ci este dovada armoniei cugetelor din suflet. Şi lectura pe melodie este un semn al bunei rân-duieli a stării neînviforate a minţii. Căci a-L lăuda pe Dumnezeu în chimvale răsunătoare, în alăută şi în psaltire cu zece coarde73 era semn că mădu¬larele trupului erau dispuse în chip legiuit, pre¬cum coardele, iar cugetele sufletului erau ca nişte chimvale74 şi, prin urmare, toate erau mişcate şi făcute vii prin sunetul şi prin semnul Duhului, astfel încât, potrivit cu ceea ce s-a scris, prin Du¬hul, omul este viu, iar faptele trupului ucid75. Căci astfel, cântând bine, Psalmii pun în rânduială
73 Cf. Ps. 150,3-5; cf. Sf. Atanasie, Exp. În ps., tâlcuirea la Ps. 80,3 (PG 27,361D; trad. Enache: „Psaltire numeşte trupul, pentru armonia şi acordul lui cu sufletul”, în Tâlcuiri la Psalmi, p. 281) şi la Ps. 97,5 (PG 27, 420C; „Alăută nu¬meşte armonia trupului cu sufletul”, ibid., p. 320).
74 Sfântul Atanasie asociază instrumentele muzicale cu membrele corpului uman şi în Exp. În ps.; vezi, de pildă, tâlcuirea la Ps. 91,4 (PG 27,404D; „Psaltire cu zece strune numeşte trupul, fiindcă are cinci simţuri şi cinci energii ale sufletului, prin fiecare simţ lucrând o energie”, ibid., p. 309), asemenea şi la Ps. 143,9 (PG 27, 544A; ibid., p. 417).
75 Cf. Rom. 8,13.
78
sufletul tău şi îl duc de la inegalitate la egalitate, încât să nu se înspăimânte de nimic când se află în starea lui firească, ci mai mult să-şi închipuie binele şi, în acest fel, mai mult să primească dorul de viitoarele bunătăţi. Căci sufletul, luându-se cu melodia cuvintelor, uită de pătimiri, şi, bucurându-se, priveşte la mintea cea în Hristos, închipuindu-şi cele mai bune lucruri.
30. Trebuie, aşadar, o, fiule, ca fiecare dintre cei ce citesc această carte să o citească în acord cu toate cele ce sunt în mod autentic insuflate de Dumnezeu în ea şi să primească de la ele, ca dintr-o grădină, roadele folosului pentru orice vede că are nevoie. Cred că în aceste cuvinte ale cărţii este cuprinsă şi măsurată toată viaţa oamenilor, atât dispoziţiile sufletului, cât şi miş¬cările gând urilor. Şi nimic mai mult decât acestea nu se află la oameni. Fie că e nevoie de pocă¬inţă, fie de mărturisire, fie că l-a cuprins necazul şi ispita, fie că cineva este prigonit, fie că a fost izbăvit din uneltirea cuiva, fie că cineva este mâh¬nit şi se tulbură, şi pătimeşte ceva dintre acestea, cum s-a spus mai înainte, fie că se vede pe sine înaintând, iar pe vrăjmaşul lui nimicit, fie că vrea să-L laude şi să-I mulţumească, şi să-L binecu¬vânteze pe Domnul, are învăţătura tuturor aces¬tora în dumnezeieştii Psalmi. Să aleagă din aceştia
79
cele spuse despre fiecare dintre stări şi astfel să le aducă Domnului, spunându-le, ca şi cum ar fi scrise despre el însuşi şi s-ar potrivi cu el.
31. Să nu îmbrace cineva acestea în cuvin¬tele străine ale filosofiei celei din afară, nici să nu încerce să schimbe sau să transforme cuvintele, ci să spună cele scrise aşa, nemeşteşugit, şi să le cânte cum sunt spuse, ca să se roage împreună cu noi şi oamenii care slujesc şi care le recunosc pe acestea ca fiind ale lor. Sau, mai bine zis, pen¬tru ca Duhul cel Sfânt, Care a grăit întru sfinţi, văzând cuvintele insuflate de El că au răsunat în aceia, să ne ajute şi nouă. Căci cu cât viaţa sfin¬ţilor este mai bună decât a altora, pe atât şi cuvin¬tele lor sunt mai bune şi mai puternice decât cele compuse de noi, dacă cineva le va spune cu dreptate. Căci prin aceste cuvinte au bineplăcut lui Dumnezeu şi zicându-le pe acestea, cum a spus Apostolul, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au închis gurile leilor, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi76.
32. Aşadar, şi acum, zicând aceşti Psalmi, fie¬care să aibă credinţă că prin ei Dumnezeu îi va
76 Evr. 11,34-35.
80
asculta degrabă pe cei ce au nevoie. Dacă este ne¬căjit când spune acestea, va vedea mare mângâ¬iere în ei. Dacă este ispitit şi este prigonit, cântând astfel, se va arăta mai încercat şi va fi acoperit de Domnul, Care-l acoperă pe cel ce spune Psalmii. Prin aceste cuvinte, diavolul este respins, iar de¬monii sunt alungaţi. Acestea spunându-le, dacă a păcătuit, se va ruşina şi va înceta din a păcătui. Iar dacă nu a păcătuit, se va vedea pe sine bucurându-se şi va tinde spre cele dinainte şi, lup¬tând, se va întări, cântând astfel, neclintindu-se în veac de la adevăr, ci îi va mustra încă şi pe cei ce încearcă să-l înşele şi să-l rătăcească. Şi pentru toate acestea nu un om se pune chezaş, ci însăşi dumnezeiasca Scriptură. Căci Dumnezeu, Cel ce i-a poruncit lui Moise77 să scrie Cântarea cea mare şi să înveţe poporul, porunceşte ca cel pe care El l-a făcut conducător să scrie Deuteronomul78 şi să-l aibă pe acesta în mâini şi să cugete pururea la cuvintele scrise în el, fiindcă le erau de ajuns acestora numai cuvintele ca să-şi amin¬tească de virtute şi să le aducă ajutor celor ce le meditează pe acestea cu inimă curată. Cum se ştie, când Iisus Navi a intrat în pământul făgă¬duinţei, văzând rândurile duşmanilor şi pe regii
77 Cf. Deut. 31,19.
78 Cf. Deut. 17-18.
81
amoreilor adunaţi toţi la război, el, în loc de arme şi săbii, a citit Deuteronomul în urechile tuturor79, amintind cuvintele Legii, şi cu acestea a înarmat poporul şi i-a biruit pe duşmani. Iar regele Iosia, când a găsit cartea şi a citit-o în auzul tuturor80, nu s-a mai temut nicidecum de duşmani. Şi dacă vreodată era război împotriva poporului, chivo¬tul, care avea tablele legii, mergea înaintea tu¬turor şi le era de ajuns acestora spre ajutor, în loc de orice linie de bătaie, dacă nu era în popor sau la cei ce îl purtau vreun păcat sau vreo făţăr¬nicie care să-i stăpânească. Fiindcă era nevoie numai de credinţă şi de dispoziţia sincera a inimii ca legea să lucreze împreună cu rugăciunile”.
33. „Aşadar, eu”, zicea bătrânul, „am auzit şi de la bărbaţi înţelepţi că în vechime, în Israel, numai citindu-se Scripturile se alungau demonii şi se îndepărtau uneltirile lor care se făceau îm¬potriva oamenilor. Pentru aceea, spuneau că sunt vrednici de toată condamnarea cei care, lăsând Scripturile la o parte, compuneau de la ei înşişi cuvinte ale filosofiei celei din afară şi se numeau pe ei înşişi exorcişti prin acestea. Mai bine zis, erau batjocoriţi şi se dădeau pe ei înşişi demonilor ca
79 Ios. 8, 34-35.
80 IV Rg. 22,8-11.
82
să fie batjocoriţi de ei. Cum au păţit iudeii, fiii lui Scheva81, care au încercat şi ei să exorcizeze în acest mod. Căci auzind acestea de la unii ca aceştia, demonii râd de ei. Dar de cuvintele sfin¬ţilor se tem sau nu pot să le sufere. Căci în cu¬vintele Scripturii este Domnul, pe Care neputându-L suferi, strigau: Rogu-Te, nu ne chinui mai înainte de vreme82. Căci erau arşi [chiar] şi numai cât îl vedeau pe Domnul prezent. Astfel şi Pavel poruncea duhurilor necurate83. Astfel şi uceni¬cilor li se supuneau demonii84. Şi asupra prorocului Elisei era mâna Domnului85 şi a prorocit despre ape celor trei regi, când cântăreţul a cân¬tat la porunca lui. Aşa şi acum, dacă cineva poartă de grijă de cei ce suferă, să spună Psalmii şi îl va folosi şi mai mult pe cel ce suferă, iar el va arăta credinţa lui adevărată şi tare, fiindcă Dumnezeu, văzând această credinţă a lui, le va da desăvâr¬şită vindecare celor ce au nevoie. Pe aceasta cunoscând-o şi sfântul, zicea în Psalmul 118: La în¬dreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele
81C. Fapte 19,14-16.
82 Lc. 8,28.
83 Cf. Fapte 16,18.
84 C. Luca 10,17.
85 C. IV Rg. 3,15.
83
Tale86. Şi iarăşi: Cântate erau de mine îndreptările Tale în locul pribegiei mele87. Prin acestea şi-au câştigat şi mântuirea, zicând: De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru smerenia mea88. Pentru aceea şi Pavel îl întărea cu lectura Scripturilor pe ucenicul lui, zicându-i: Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor89. Acestea şi tu cugetă-le, citind astfel Psalmii cu pricepere, şi astfel vei putea înţelege sensul fiecăruia, povăţuit fiind de Duhul. O astfel de viaţă să râvneşti, cum au avut-o bărbaţii sfinţi purtători de Dumnezeu care au spus acestea”.
86 Ps. 118,16.
87 Ps. 118,54.
88 Ps. 118,92.
89 I Tim. 4,15
în colecţia Viaţa în Hristos, Seria Mărgăritare, au apărut:
Cuviosul Teognost, Sfântul Amfilohie de Iconium, Cuvinte despre pocăinţă şi moarte
Sfântul Nil Ascetul, Tălcuire la Cântarea Cântărilor
Sfântul Pacian al Barcelonei, Despre cei care se pocăiesc
Simeon, Mitropolitul Evhaitelor; Ioan Pustnicul; Vasile Maleinos, Epistole ascetice
Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Omilii la Maica Domnului Sfântul Grigorie cel Mare, Despre minunile Părinţilor italieni Fericitul AugustinEpiscopul Hiponei, Despre înfrânare
Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Viaţa Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei
Sfântul Atanasie cel Mare, Viaţa Sfintei Sinclitichia şi alte scrieri ascetice Fericitul Augustin, Episcopul Hiponei, Despre viaţa fericită Minunile Maicii Domnului de la Izvorul Tămăduirii
Sfântul Atanasie cel Mare, Epistola către Marcelin, despre tâlcuirea Psalmilor. Cum dobândim cunoaştere şi vindecare din Scripturi
în pregătire:
Sfântul Macarie Egipteanul, Epistola mare
Sfântul Calist I, Patriarhul Constantinopolului, împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru
Redactor: Marta Grădinaru Corectori: Ovidiu Clapa, Lia Gociu Tehnoredactor: Alina Andrei Design copertă: Lucian Dragomir Prepress şi DTP: Leonard Lunguleac
Editura Doxologia, Cuza-Vodă 51,700038, Iaşi Tel.: 0232216693; Fax: 0232216694 https://edituradoxologia.ro
E-mail: editura@doxologia.ro Editura.Doxologia
Volumul de faţă prezintă traducerea remarcabilei Epistole către Marcelin despre tâlcuirea Psalmilor a Sfântului Atanasie cel Mare, din care învăţăm cum să întrebuinţăm psalmii ca instrument de cunoaştere, medicament spre vindecare şi scut pentru apărare. „Povăţuit fiind de Duhul”, fiecare Marcelin dintre noi va face bine să se ajute de Psaltire pe calea vieţuirii creştine.
Cel ce vrea poate să afle din psalmi mişcările şi dispoziţiile sufletelor, găsind în aceştia şi vindecarea, şi îndreptarea fiecărei porniri şi mişcări a inimii. […] întreaga Sfântă Scriptură este dascăl virtuţii şi credinţei adevărate. Dar Cartea Psalmilor are cumva şi modul vieţuirii sufletelor.
Sfântul Atanasie cel Mare