Canon de rugăciune la Praznicul Naşterii Domnului | Vremuritulburi
Skip to content
banner
VREMURITULBURI
ortodoxie, vremurile de pe urma, istorie, sanatate, politica,
economie, analize si alte informatii utile
navigation region
list of 2 items
Acasă
Despre blog-ul vremuritulburi
list end
navigation region end
banner end
Acasă
Craciun fericit dragi cititori! Canon de rugăciune la Praznicul
Naşterii Domnului
main region
article
Craciun fericit dragi cititori! Canon de rugăciune la Praznicul
Naşterii Domnului
decembrie 24, 2015
vt
Nasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos!,
Ortodoxie,
Rugaciuni
Craciunul Domnului,
Nasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos!
Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăciunului), glasul al 4-lea:
Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina
cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au
învăţat să se închine
Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de
sus, Doamne, Slavă Ţie!
Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăciunului), glasul al 6-lea:
În Taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a
propovăduit, punând Steaua înainte ca o gură, Mântuitorule. Şi a adus
Ţie pe magi, care
Ţi s-au închinat cu credinţă; împreună cu care miluieşte-ne pe noi.
Tropar la Praznicul Naşterii Domnului (Crăciunului), glasul al 6-lea:
Răsărit-ai, Hristoase, ca un Soare Înţelegător al dreptăţii; şi Steaua
Te-a arătat încăput în peşteră, pe Tine, Cel Neîncăput. Pe magi i-ai
îndreptat spre
închinarea Ta, cu care împreună Te slăvim, Dătătorule de viaţă, Slavă Ţie!
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:
Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul
mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe
Cel de o Fiinţă
cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Pântecele Sfânt a purtat pe Cuvântul Cel Închipuit cândva în rugul ce
ardea şi nu se mistuia, Dumnezeu fiind şi în chip omenesc văzut, Care
a dezlegat
din blestemul cel de demult pântecele Evei; pe Acela Îl slăvim.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Steaua a arătat magilor pe Cuvântul, Cel Ce a venit să oprească
păcatul. Pe Cel Milostiv în peşteră săracă şi în scutece văzându-L ei
înfăşat, s-au bucurat
de El, ca de un Om şi Domn.
Catavasie:
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!
Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu
veselie lăudaţi-L popoare,
că S-a preaslăvit.
Catavasie:
Minune făcând a mântuit pe popor, Stăpânul, uscând oarecând valul
mării. Şi din Fecioară născându-Se, ne-a deschis calea spre ceruri. Pe
Cel de o Fiinţă
cu Tatăl şi cu noi oamenii Îl slăvim.
Cântarea a 3-a.
Irmosul:
Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălţată a
vrăjmaşului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreţi mai presus
de păcat, întăriţi
neclintit pe temeiul credinţei.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Naşterea Sfântă a Celei Preacurate, mai presus de gând văzând-o
păstorii, s-au înfricoşat de Minunea cea Mare. Îngerii cântând, lăudau
pe Stăpânul, fără
sămânţă Întrupat din Fecioară.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Din înălţimea cerului, Împăratul vine la noi, din Curata Fecioară,
Dumnezeu fiind, dar în vremea din urmă Cuvânt Întrupat; ca să cheme la
Sine din stricăciune
pe omul cel zidit întâi.
Catavasie:
Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi
mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără sămânţă, lui Hristos Dumnezeu
să-I strigăm:
Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!
Catavasie:
Vino spre cântarea robilor Tăi, Bunule, smerind sprânceana înălţată a
vrăjmaşului; păzind, Fericite Atotvăzătorule, pe cântăreţi mai presus
de păcat, întăriţi
neclintit pe temeiul credinţei.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai
înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea
Întruchiparea; că Prunc
Tânăr din Muntele Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Întocmai la chip cu oamenii venit-ai, de voie luând Trup din Fecioară,
Doamne; ca să-i curăţeşti pe toţi de veninul şarpelui, aducându-i din
porţile iadului
la Lumina Cea de viaţă Purtătoare.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Toţi cei ce eraţi cufundaţi în pierzare, izbăvindu-vă de sub mâna
celui rău, ridicaţi-vă cu cântări de laudă, slăvind pe Hristos, pe
Binefăcătorul, Cel
Ce a venit la noi din marea Lui milă.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Din rădăcina lui Iesei odrăslind, hotarul firii l-ai depăşit,
Fecioară; căci tu ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de ani,
precum a binevoit; Care
te-a păzit Nestricată, Stăpână.
Catavasie:
Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din
Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă.
Venit-ai, Întrupându-Te
din Cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă
Puterii Tale, Doamne!
Catavasie:
Înnoirea neamului omenesc de demult cântând Proorocul Avacum, mai
înainte a vestit-o, învrednicindu-se în chip de negrăit a-i vedea
Întruchiparea; că Prunc
Tânăr din Muntele Fecioarei a ieşit Cuvântul, spre înnoirea popoarelor.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curăţire eşti, Hristoase,
nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui Făcător
de bine; să
vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cumplita vrajbă între Ziditor şi făptură prin venirea Sa tăind-o
Stăpânul, a pierdut de tot pe pierzătorul vrăjmaş şi lumea unind cu
Puterile cele de sus,
a apropiat pe Ziditor de oameni.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Neamul ce era altădată în umbră a văzut acum Lumină Strălucită; iar pe
cei păgâni Fiul aducându-i Tatălui moştenire, a împărtăşit har tainic
acolo unde
stăpânea înainte păcatul.
Catavasie:
Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, ai trimis nouă pe
Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace; deci povăţuiţi
fiind la lumina cunoştinţei
de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.
Catavasie:
Din noaptea lucrurilor întunecatei rătăciri, Curăţire eşti, Hristoase,
nouă celor ce cântăm acum Ţie cântare cu priveghere, ca unui Făcător
de bine; să
vii dăruindu-ne şi cărare lesnicioasă, pe care umblând, vom afla laudă.
Cântarea a 6-a.
Irmosul:
Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul şi să-l
aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos,
Pierzătorul celor răi,
Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Cuvântul, Cel Ce este Dumnezeu din început, văzând firea cea de jos
neputincioasă, o întăreşte, aşezându-Se Însuşi ca o a doua Împărtăşire
şi o arată slobozită
de patimi.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
A venit Hristos din coasta lui Avraam, pe cei rău căzuţi în păcate de
moarte vrând să-i ridice El, Cel Ce stă în Lumină şi care ca un Prunc
în iesle Se
coboară, din bunătate spre mântuirea lumii.
Catavasie:
Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum
l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară Sălăşluindu-Se şi Trup luând, a
ieşit lăsând-o
Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut a
păzit-o Nevătămată.
Catavasie:
Petrecând Iona în adâncurile mării, se ruga să vină valul şi să-l
aline. Iar eu, rănit fiind cu a tiranului săgeată, pe Hristos,
Pierzătorul celor răi,
Îl chem degrab să vină spre a mea alinare.
CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera
Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu
Steaua călătoresc.
Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
De dragostea Împăratului a toate fiind aprinşi tinerii, batjocorit-au
păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce se mânia fără măsură;
de la aceia
s-a îndepărtat focul cel mult, de la cei ce grăiau Stăpânului: în veci
bine eşti cuvântat.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Văpaia de foc, ca un turn ridicat, pe necredincioşi puternic i-a
nimicit; iar de tinerii cei cu dreapta credinţă nici nu s-a atins,
păziţi fiind de Domnul;
că i-a rourat, pentru dreapta lor credinţă.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Pe cel potrivnic oamenilor, Hristoase, Întrupându-Te, amarnic l-ai
ruşinat. Şi bogăţie de îndumnezeire ne-ai adus nouă, celor ce
nădăjduim, care am căzut
de sus în întuneric.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Păcatul lumii cel cu totul sălbatic, ce se înălţa plin de nelegiuire,
Tu l-ai nimicit cu puterea cea mare. Şi pe cei ţinuţi de el mai
înainte, Întrupându-Te,
i-ai mântuit ca un Bun.
Catavasie:
Tinerii în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă
nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci în
mijlocul văpăii stând,
au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Catavasie:
De dragostea Împăratului a toate fiind aprinşi tinerii, batjocorit-au
păgâna limbă cea hulitoare, a tiranului celui ce se mânia fără măsură;
de la aceia
s-a îndepărtat focul cel mult, de la cei ce grăiau Stăpânului: în veci
bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a.
Irmosul:
Tinerii, cei nearşi de foc în Legea Veche, au închipuit pântecele cel
nears al Fecioarei, Care mai presus de fire a născut, Pecetluită
fiind; şi amândouă
lucrând o facere de minuni, pe popoare la cântare le ridică Darul.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Toată făptura cu mult cutremur scăpând de ispitirea de demult a celui
rău, cu tinereţe laudă pe Cuvântul, Cel Ce S-a smerit şi-L slăveşte cu
frică; stricată
fiind, dar tot nădăjduieşte.
Stih: Slavă Ţie, Doamne, Slavă Ţie!
Venit-ai la noi să întorci firea oamenilor la păşunea cea înflorită
din munţii pustiei, Tu, Ridicarea lumii; şi să nimiceşti puterea
vrăjmaşului, arătându-Te
Om, Veşnicule Stăpân.
Catavasie:
Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de
fire; că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul
Dumnezeirii pântecele
Fecioarei, în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: să
binecuvânteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi
vecii.
Catavasie:
Tinerii, cei nearşi de foc în Legea Veche, au închipuit pântecele cel
nears al Fecioarei, Care mai presus de fire a născut, Pecetluită
fiind; şi amândouă
lucrând o facere de minuni, pe popoare la cântare le ridică Darul.
La Cântarea a 9-a.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Mărită decât
Oştile cele de sus, pe Fecioara Preacurată, de Dumnezeu Născătoarea.
Irmosul:
Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de
Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel
Neîncăput, Hristos Dumnezeu,
pe Care lăudându-L Îl slăvim.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut cu Trup
din Fecioară.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Împăratul, Cel Ce S-a născut în
peşteră din Fecioară.
Troparul:
Minunata mergere a Stelei celei noi şi neobişnuite, de curând ivită,
înaintea căreia se plecau cerurile, văzând-o magii, au mărturisit pe
Hristos Împăratul
Născut pe pământ, în Betleem, spre mântuirea noastră.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Dumnezeu, Căruia I S-au închinat magii.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce a fost vestit de Stea magilor.
Troparul:
Magii întrebând: unde este Pruncul Împărat, Cel de curând Născut, a
Cărui Stea s-a arătat, că am venit să ne închinăm Lui, s-a mâniat Irod
şi s-a tulburat,
semeţindu-se luptătorul împotriva lui Dumnezeu, a omorî pe Hristos.
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Preacurata Fecioară şi Singura de
Dumnezeu Născătoarea, care a născut pe Hristos Împăratul.
Stih: Magii şi păstorii au venit să se închine lui Hristos, Celui Ce
S-a născut în cetatea Betleemului.
Troparul:
Cunoscut-a cu dinadinsul Irod vremea Stelei, prin ale cărei povăţuiri
s-au închinat magii în Betleem lui Hristos, cu daruri; şi de Înger
fiind povăţuiţi
către ţara lor, au lăsat batjocorit pe cumplitul ucigător de prunci.
Stih: Astăzi Fecioara naşte pe Stăpânul înăuntru, în peşteră!
Irmosul:
Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru
neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie
alcătuite, căci este
lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoieşti dă-ne şi nouă această putere.
Stih: Astăzi Stăpânul Se naşte ca un Prunc din Fecioară.
Stih: Astăzi păstorii văd pe Mântuitorul în scutece înfăşat şi în iesle culcat.
Stih: Astăzi Stăpânul Cel Nepipăit în scutece Se înfaşă ca un Prunc.
Stih: Astăzi toată zidirea se bucură şi se veseleşte, că Hristos S-a
născut din Tânără Fecioară.
Troparul:
Chipurile cele nelămurite şi umbrele văzându-le sfârşite, o, Maică
Preacurată a Cuvântului, Cel Ce S-a arătat de curând din uşă încuiată
şi socotind a
fi El Lumina adevărului, după vrednicie binecuvântăm pântecele tău.
Stih: Puterile cereşti vestesc lumii pe Mântuitorul, Domnul şi
Stăpânul, Cel Ce S-a născut.
În loc de Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Stih: Măreşte, suflete al meu, Stăpânirea Dumnezeirii Celei în Trei
Ipostasuri şi Nedespărţită.
În loc de Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel Ce ne-a izbăvit pe noi din blestem.
Troparul:
Dorul dobândindu-şi şi învrednicindu-se de venirea lui Hristos,
poporul cel plăcut lui Hristos se roagă acum, cu lacrimi, să-i dai,
Preacurată Fecioară
şi harul naşterii celei de a doua, cel de viaţă făcător, ca să se
închine Strălucirii tale.
Catavasie:
Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de
Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel
Neîncăput, Hristos Dumnezeu,
pe Care, lăudându-L Îl slăvim.
Catavasie:
Mai lesne este, Fecioară, pentru noi să iubim tăcerea, căci este lucru
neprimejdios, decât a împleti din dragoste cântări cu osârdie
alcătuite, căci este
lucru anevoios. Ci, o, Maică, pe cât binevoieşti dă-ne şi nouă această putere.
SEDEALNA, glasul al 8-lea. Podobie: Porunca cea cu Taină…
Să se bucure cerul, să se veselească pământul! Că S-a născut pe pământ
Mielul lui Dumnezeu, dând izbăvirea lumii. Cuvântul, Cel ce era în
Sânurile Tatălui,
a ieşit fără de sămânţă din Fecioară; de Acela magii s-au
înspăimântat, văzându-L născându-Se în Betleem ca un Prunc; pe Care
toate Îl slăvesc.
Sursa: vremuritulburi.com