1
Sfântul Luca din Crimeea Pătimirea curăţeşte sufletul
Volum coordonat şi tradus de Natalia Lozan
2022
Bucureşti
ORTODOXIA
© Editura Ortodoxia
Volum coordonat şi tradus de Natalia Lozan
Comenzi Online: www.librariaortodoxia.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Sfântul Luca din Crimeea: pătimirea curăţeşte sufletul vol. coord. şi
trad. de Natalia Lozan. bucureşti: Ortodoxia, 2022 ISBN 978-606-8647-20-3 I. Lozan, Natalia (coord.; trad.)
2
PĂTIMIREA CURĂŢEŞTE SUFLETUL
Viaţa Sfântului Luca din Crimeea
„Oare sunt mulţi printre noi, preoţii, cei care se aseamănă medicilor serioşi? Ştiţi voi câtă osteneală şi luare-aminte acordă doctorii buni celor grav bolnavi? Pe când sarcina doctorului este doar vindecarea bolilor trupeşti, în vreme ce sarcina noastră este neasemuit mai însemnată, fiindcă noi suntem rânduiţi de Dumnezeu pentru marea lucrare a vindecării sufletelor omeneşti…”, scria Arhiepiscopul Luca al Crimeei către preoţii din eparhia lui. Ca nimeni altcineva, el avea dreptul la o asemenea comparaţie.
Sfântul Luca al Crimeei este un sfânt care a trăit în timpuri apropiate nouă (1877-1961).
Iniţial medic al trupului (chirurg), a devenit apoi şi medic al sufletelor (arhiepiscop).
întreaga lui viaţă se poate rezuma la câteva dintre cuvintele sale: „Am iubit pătimirea, fiindcă
8
minunat curăţeşte sufletul”.
Născut într-o familie cu rădăcini aristocratice, Sfântul a fost un remarcabil chirurg şi profesor universitar, iar, în cele din urmă, a devenit unul dintre marii predicatori ai secolului XX.
S-a născut la data de 9 mai (27 aprilie pe stil vechi) 1877, în oraşul Kerci, provincia Taurida a Imperiului Rus (în prezent Republica Crimeea a Federaţiei Ruse).
în 1889, familia sa s-a mutat în oraşul Kiev, unde viitorul Sfânt şi-a petrecut adolescenţa şi tinereţea.
9
Tatăl său, Felix Stanislavovici Voinoyasenetsky, polonez după naţionalitate, era descendent dintr-o veche familie nobiliară. După ce a eşuat în încercarea de a-şi deschide propria afacere în domeniul farmaceutic, a activat ca funcţionar.
Deşi tatăl său era catolic, ca majoritatea covârşitoare a polonezilor, asta nu a împiedicat-o pe soţia sa, Maria Dmitrievna (de origine rusă) să-i crească pe cei cinci copii ai lor (trei băieţi şi două fete) în tradiţia ortodoxă.
Una dintre deciziile importante ale viitorului doctor sfânt a fost alegerea căii vieţii.
De mic a dat dovadă de abilităţi excelente pentru pictură. În paralel cu gimnaziul,
10
Valentin Voino-Yasenetsky a absolvit cu succes în anul 1896 şcoala de artă, după care a studiat la o şcoală privată de pictură din München (Germania) timp de un an.
Cu toate acestea, sentimentul de altruism insuflat de mama sa l-a obligat să abandoneze meseria de pictor.
A intrat la Facultatea de Drept a Universităţii din Kiev în 1897, iar un an mai târziu s-a transferat la Facultatea de Medicină.
11
Neavând aptitudini înnăscute pentru ştiinţele exacte, totuşi, datorită sârguinţei şi efortului depus, a reuşit să absolve în anul 1903 facultatea,
12
aflându-se printre cei mai buni studenţi. Colegii săi şi profesorii erau impresionaţi de succesul lui Voino-Yasenetsky în studierea anatomiei corpului uman, aceasta datorându-se şi aptitudinilor sale de pictor.
După absolvirea universităţii, Valentin Feliksovici obţine un loc de muncă la Spitalul din Kiev mariinsky.
Ca parte a misiunii Crucii Roşii pleacă în martie 1904 în Orientul îndepărtat, unde se desfăşura războiul ruso-japonez (1904 -1905).
Lui Valentin Voino-Yasenetsky i-a fost încredinţat să conducă departamentul de chirurgie al Spitalului din Chita. Aici a realizat numeroase intervenţii pentru a salva soldaţii şi ofiţerii răniţi.
Tot aici a cunoscut-o şi s-a căsătorit cu Anna Vasilievna Lanskaia.
După căsătorie, tânăra familie s-a mutat în Rusia Centrală.
Până la începutul evenimentelor revoluţionare, Valentin Voino-Yasenetsky a fost chirurg în mai multe spitale: Ardatov, Fatej, Romanovka, Pereyaslavl-Zalessky.
Ca medic s-a remarcat prin sacrificiul depus pentru a salva cât mai mulţi pacienţi, fără a se interesa de statutul lor social sau material.
13
Totodată era pasionat şi de activitatea ştiinţifică.
În anul 1915, a fost publicată prima sa lucrare importantă, „Anestezia regională”, care cuprindea cercetări privind anestezia locală, revoluţionară pentru acea vreme.
În anul 1916, în baza acestei lucrări, Valentin Feliksovici a obţinut titlul de doctor în medicină.
În 1917, Voino-Yasenetsky, din cauza problemelor de sănătate ale soţiei sale, a decis să se mute cu familia într-o zonă cu climă caldă.
Alegerea făcută a fost oraşul Taşkent (acum capitala Republicii Uzbekistan), unde era vacant postul de medic şef într-un spital.
La scurt timp, a izbucnit Revoluţia din octombrie, urmată de războiul civil.
Pentru faptul că s-a ocupat de vindecarea unui ofiţer al armatei alb-gardiste, Valentin Feliksovici a fost arestat. Doar protecţia unui membru de rang înalt al Partidului Bolşevic l-a salvat şi a făcut posibilă revenirea lui la spital.
Problemele de sănătate, dar şi îngrijorările legate de soarta soţului au subminat în cele din urmă sănătatea Annei Voino-Yasenetskaya. Aceasta se stinge din viaţă în octombrie 1919.
Creşterea şi îngrijirea celor patru copii (dintre
14
care cel mai mare avea 12 ani, iar cel mai mic avea 6 ani) a fost preluată de asistenta lui Valentin Feliksovici, Sofia Beletskaya.
La ceva timp după moartea soţiei sale, Valentin Feliksovici decide să accepte propunerea episcopului Inochentie de Taşkent de a deveni slujitor al Bisericii.
La sfârşitul anului 1920 a fost hirotonit diacon, iar la 15 februarie 1921, de sărbătoarea întâmpinării Domnului, este hirotonit preot.
15
Acceptarea acestei slujiri a reprezentat o decizie plină de curaj.
Încă din primele zile ale existenţei sale, guvernul sovietic a început să pună în aplicare o politică anti-bisericească şi anti-religioasă. Preoţii, dar şi persoanele apropiate de Biserică au devenit printre cele mai persecutate şi vulnerabile categorii de cetăţeni pentru organele represive.
În acelaşi timp, părintele Valentin nu a ascuns faptul hirotoniei sale: când mergea să susţină lecţii la Universitate sau la munca din spital era îmbrăcat în rasă, purtând crucea la piept.
16
Sfântul Luca rugându-se înainte de intervenţii şi operând în faţa icoanei Maicii Domnului
Înainte de începerea intervenţiilor medicale, întotdeauna se ruga şi binecuvânta bolnavii.
De asemenea, a impus ca în sala de operaţie să fie aşezată o icoană.
Odată un pacient, tătar după naţionalitate, l-a întrebat:
Sunt musulman, de ce mă însemni cu semnul crucii?
În faţa lui Dumnezeu toţi suntem egali, a răspuns părintele Valentin.
Deoarece situaţia politică din Rusia se agrava,
17
iar preoţii şi ierarhii erau exilaţi sau întemniţaţi, părintele medic Valentin a fost hirotonit, în data de 31 mai 1923, Episcop-vicar de Barnaul. La călugărie a primit numele Luca, în cinstea Sfântului Evanghelist, care a fost şi medic, dar şi pictor.
La prima Liturghie ca arhiereu, în Taşkent, în data de 3 iunie, a spus la predică oamenilor care erau în catedrală:
„Mie, preotului, care cu mâinile goale am apărat turma lui Hristos de o haită mare de lupi, Domnul mi-a dat o cârjă de fier, arhierească, şi m-a întărit cu harul arhieresc în lupta pentru
18
integritatea eparhiei”.
în ziua următoare a fost exclus din Universitate, iar pe 10 iunie a fost arestat.
Episcopul Luca a fost condamnat la exil în Siberia pentru doi ani.
Drumul spre exil a fost groaznic, dar în tot acest timp sfântul doctor a făcut mai multe operaţii bolnavilor pe care i-a întâlnit în cale.
Nu şi-a abandonat nici cercetările ştiinţifice, în închisoare finalizând prima parte a lucrării sale principale de medicină: „Eseuri de chirurgie purulentă”.
După ce a refuzat să renunţe la practica binecuvântării cu semnul crucii a bolnavilor
19
înainte de operaţie, a fost trimis în exil în ţinuturile cele mai nordice.
În 1926 a fost eliberat şi s-a întors la Taşkent.
În anul următor a fost numit Episcop de Râlskkursk, apoi la Eleţ-Orlovsk şi Ijevsk.
La scurt timp a solicitat conducerii bisericeşti să fie pensionat.
În 1930, după un incident legat de sinuciderea unui fost coleg, Episcopul Luca a fost din nou arestat şi interogat. A fost condamnat din nou la exil pentru trei ani în regiunea Arhanghelsk.
Acolo a lucrat din nou ca doctor, iar în 1933, atunci când i-au descoperit o tumoră, a plecat la
20
Leningrad, pentru operaţie. A revenit la Taşkent, unde a lucrat într-un mic spital.
În 1934 i-a fost publicată cartea „Eseuri de chirurgie purulentă”, pentru care a primit mai târziu Premiul Stalin, donând 130.000 de ruble din cele 200.000 de ruble primite, orfelinatelor, iar restul a folosit pentru persoanele nevoiaşe.
Atunci când au început încarcerările politice din 1937, Sfântul Luca a fost din nou arestat şi torturat ca să recunoască acuzaţiile ce-i erau aduse.
21
A plecat pentru a treia oară în exil, în regiunea Krasnoiarsk din Siberia.
În timpul războiului însă, şi-a reluat activitatea chirurgicală şi pe cea de ierarh, cu predici şi misionarism, la început în Krasnoiarsk, apoi la Tambov, unde se mută cu spitalul.
După Război a primit mai multe distincţii de stat şi bisericeşti, cea mai mare fiind Premiul „Stalin” pentru elaborarea noilor metode chirurgicale în afecţiunile purulente.
În 1946 a fost transferat în Crimeea şi numit Arhiepiscop de Simferopol, unde a luptat împotriva
22
obiceiurilor rele ale clerului local.
El învăţa că inima preotului trebuie să fie ca un foc ce iradiază lumina Evangheliei şi a dragostei pentru Cruce, prin cuvânt sau prin exemplul personal.
Din cauza stării de sănătate nu a mai putut opera, dar consulta gratuit şi ajuta medicii locali cu sfaturi din propria experienţă.
În acea perioadă a ajutat foarte mult cu rugăciunea, mulţi oameni vindecându-se în acest fel.
În 1956, Sfântul Luca a orbit complet, dar a continuat să săvârşească Sfânta Liturghie, pe care o ştia pe de rost, să predice şi să conducă eparhia.
S-a opus cât a putut închiderii bisericilor şi oricărei prigoane din partea autorităţilor.
De la vârsta de 44 de ani, când, examinând cadavrele, chirurgul a făcut febră recurentă, nu s-a mai simţit sănătos nici măcar o singură zi. Bolile i-au afectat viaţa, dar nu l-au putut doborî.
Sfântul a readus la viaţă zeci de mii de bolnavi, a ţinut prelegeri (în rasă!), a scris 55 de lucrări ştiinţifice şi a lăsat 10 volume de predici.
Încărcat de ani şi de experienţa unei vieţi pline de mărturisire a Domnului Hristos, Arhiereul Luca s-a mutat la Domnul în data de 11 iunie 1961, mormântul său devenind foarte curând loc de pelerinaj şi de vindecare.
A fost canonizat în anul 1995.
într-una din predicile Sfântului Luca, există astfel de cuvinte, spuse nu atât din raţiune, ci din propria experienţă:
Voi întrebaţi:
„Doamne, Doamne, oare uşor este să fii prigonit? Oare uşor este să mergi prin uşa cea strâmtă şi pe calea cea pietroasă?”
Voi întrebaţi cu nedumerire, poate că în inima voastră se strecoară îndoiala:
„Oare chiar este uşor jugul lui Hristos?”
Iar eu vă spun:
„Da, da! Uşor, din cale-afară de uşor”.
25
Dar de ce uşor? De ce este uşor să mergi în urma Lui pe calea cea spinoasă? Fiindcă nu vei fi singur, istovit de puteri, ci te va însoţi însuşi Hristos; fiindcă harul Lui cel nemăsurat îţi va întări puterile când te vei chinui sub jugul Lui, sub sarcina Lui, fiindcă El însuşi te va sprijini, te va ajuta să porţi această sarcină, această cruce.”
Sfântul Luca mereu a ştiut să-şi ducă propria cruce, dar şi să fie de ajutor celor în suferinţă. El spunea:
V-aţi întrebat vreodată de ce Dumnezeu i-a trimis pe ucenicii Săi nu doar să predice, ci şi
26
să-i vindece pe cei bolnavi? Dacă Mântuitorul a considerat vindecarea bolilor ca fiind o lucrare la fel de importantă precum predicarea Evangheliei, aceasta înseamnă că şi pentru noi aceasta este una dintre cele mai importante lucrări”.
Sfântul nu a părăsit această lucrare nici după mutarea sa în Ierusalimul Ceresc. El vine peste
27
tot unde este chemat în rugăciuni; nu există graniţe şi nici distanţe care ar putea fi un obstacol în acest sens.
Mii de mărturii ale credincioşilor vorbesc despre felul în care Sfântul ghidează în mod invizibil mâinile colegilor săi doctori în timpul operaţiilor, vindecă boli incurabile fără intervenţii chirurgicale
28
şi ajută la redobândirea sănătăţii şi a credinţei.
Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Luca al Crimeei a devenit un tămăduitor al trupurilor şi al sufletelor tuturor celor care îi cer ajutorul.
Sfinte Luca din Crimeea, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
29
întâlnirea cu Sfântul Luca din Crimeea
În timpul polieleului de la sărbătoarea Bunei Vestiri, cineva m-a atins de mână. În faţa mea stătea o bătrână, sprijinindu-se într-o cârjă.
Femeia mi-a zâmbit:
astăzi împlinesc 86 de ani, părinte Dimitrie. Roagă-te pentru mine.
Dau din cap afirmativ şi îmi amintesc din nou, cu uimire, povestea Alexandrei Vasilievna Borisova.
„în anul 1952 m-am îmbolnăvit foarte grav. Mai întâi mi s-a umflat gâtul, a devenit purpuriu, apoi maxilarul inferior, limba… Gâtul era la fel de mare precum capul! Ce să fac?!
Soţul meu pe atunci ocupa o funcţie înaltă, era şeful escadrilei unui port de lângă Habarovsk. Un port militar, un oraş închis…
33
Soţul i-a convocat pe toţi medicii, m-a internat în cel mai bun spital şi desigur că a plătit nu puţin pentru asta. Le-a spus doctorilor că va achita cât va fi nevoie, numai să mă fac bine.
Pe atunci pentru el banii nu reprezentau o problemă. Ştiţi cum primea salariul? Contabilul venea în biroul lui şi punea pachete de bani pe masă până când soţul îl oprea. Mă credeţi sau nu, dar aşa a fost.
Serioja nu s-a zgârcit şi i-a plătit pe cei mai buni medici, însă nu au putut face nimic. Desigur că încercau să mă trateze, dar tratamentul nu aducea rezultate, mă simţeam din ce în ce mai rău.
Am stat trei luni în spital şi a devenit clar că nu aveam Şanse de vindecare. Aveam CANCER! Practic încetasem să mănânc, nu mai aveam puteri, nu mă interesa nimic.
Îmi părea rău doar de copii. Pe atunci aveam doar 33 de ani şi doi copii. Fiica avea cinci ani, iar băiatul trei ani. Îmi era milă de ei.
Mă gândeam că soţul este un şef mare, dar şi un bărbat încă tânăr, astfel că, cel mai probabil, după moartea mea se va căsători, va avea o nouă familie, copiii vor fi abandonaţi.
Şi i-am împărţit: unul la sora mea, altul la fratele meu… Asta e. Am aranjat totul, mă puteam
34
pregăti pentru moarte.
Tot în aceste zile am fost externată din spital. Ştiţi cum sunt externaţi cei pentru care nu mai sunt speranţe? Acasă. Să moară… Fie, poate aşa e şi mai bine.
M-au urcat într-un avion militar şi am plecat spre Crimeea.
De baştină, eu sunt din Kerci. M-am născut într-o familie credincioasă. Înainte de revoluţie, tatăl meu pleca în pelerinaje la Kiev pe jos.
Tot în perioada despre care relatez, tata a murit, iar mama s-a mutat la Simferopol. Şi chiar la ea am şi plecat.
La ieşirea din spital, o maşină militară, trimisă de soţul meu, mă aştepta să mă ducă la mama. Nici nu am ajuns bine la mama, care mă aştepta în prag, că mi-a şi spus:
fetiţa mea, să mergem la biserică, ne vom ruga şi poate Dumnezeu se va milostivi şi ne va ajuta!
Bine… Şoferul ne-a dus la biserică, chiar la Catedrala Sfânta Treime. Am ieşit, mama mă susţinea (abia mai mişcam picioarele) şi de noi s-a apropiat o bătrânică, care a întrebat:
ce s-a întâmplat cu această tânără? arătând spre mine.
35
fiica mea este bolnavă. E o mare nenorocire pentru noi toţi, a răspuns mama.
ar trebui să mergeţi cât mai repede la Luca, la arhiepiscopul nostru! a spus bătrânica.
nu este departe, locuieşte chiar peste drum.
Iar noi, îmi e ruşine să spun, atât eu, cât şi mama mea, deşi o femeie profund credincioasă, habar n-aveam: cine mai e şi Luca acesta?! Dar să mergem. Dacă e Luca, să fie Luca.
Urcăm la etajul al doilea. O scară de lemn, apoi o uşă, pe care scrie cu litere mari: „Arhiepiscopul Luca primeşte gratuit”.
Am bătut la uşă.
A ieşit o monahie în vârstă.
I-am explicat ce s-a întâmplat, iar ea ne-a spus:
ştiţi, Vlădica tocmai a terminat să primească bolnavii şi s-a dus să se odihnească. Aşteptaţi puţin şi cu siguranţă vă va primi. Aşezaţi-vă deocamdată…
Şi iată că într-adevăr, după ceva timp, a ieşit un bătrân cu barbă sură. Avea nişte ochi, după cum îmi amintesc acum, atât de luminoşi, strălucitori, limpezi.
Ne-a condus într-o cameră mică. Erau icoane mai peste tot. O masă şi nişte instrumente medicale
36
aşezate pe ea. A luat unul, mi-a deschis gura, s-a uitat înăuntru şi a clătinat din cap.
Apoi a spus:
dacă nu ajungeaţi astăzi la mine, cazul ar fi fost fatal. Dar aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu vă veţi însănătoşi!
Mă uitam la el şi mă gândeam (iartă-mă, Doamne!):
„Bătrânelul ăsta pare cam pierdut… Cum să mă fac sănătoasă, dacă medicii au renunţat să mai lupte pentru mine?!”
Sincer, acestea erau gândurile mele. Iar arhiereul m-a privit cu atenţie şi m-a întrebat:
crezi în Dumnezeu?
Oarecum jenată, am dat din cap afirmativ. Mama a văzut că nu mai pot vorbi şi a răspuns pentru mine:
da, desigur, suntem o familie credincioasă.
te rogi? m-a întrebat Vlădica.
Iar mama i-a explicat că soţul meu este militar şi ocupă o funcţie importantă în armată. Nu numai că nu există icoane în casă, nici măcar numele lui Dumnezeu nu poate fi menţionat. E foarte strict cu toate acestea.
roagă-te în mintea ta, mi-a spus atunci
37
Vlădica Luca. Acum mă voi ruga pentru sănătatea ta, dar şi tu să te rogi.
Apoi s-a întors spre icoane şi a început să se roage în linişte. Iar eu în sinea mea repetam:
doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătoasa…
Vlădica s-a rugat vreo cinci minute, apoi s-a întors către mine şi a spus:
te vei vindeca, te vei întoarce la soţul tău la Habarovsk, îţi vei creşte copiii şi chiar şi nepoţii…
Apoi s-a întors către mama şi i-a spus:
va avea din nou poftă de mâncare, dar la început, n-o lăsaţi să mănânce decât bulion, terci subţire şi oricum, foarte puţin din toate acestea.
Îl ascultam şi mă gândeam:
„Care poftă de mâncare?! Deja am şi uitat de dorinţa de a mânca… Probabil glumeşte. În orice caz, timp de câteva săptămâni am fost hrănită doar cu o pipetă.”
şi încă ceva… a mai spus Vlădica. Înainte şi după mâncare, să efectuaţi următoarea procedură: Luaţi un pahar cu apă caldă, o lingură de sare şi două picături de iod, amestecaţi toate acestea şi clătiţi-vă gura şi gâtul.
Vlădica ne-a binecuvântat, ne-a dat să sărutăm
38
crucea şi ne-a spus să mergem acasă cu credinţă în puterea şi mila lui Dumnezeu.
Am ieşit de la el şi ne-am îndreptat spre casă. Aveam un sentiment de parcă aş fi purtat o blană foarte grea, apoi am venit acasă şi am dezbrăcat-o. Mă simţeam atât de uşoară… Încercam să-i relatez toate acestea mamei, iar ea mi-a răspuns doar atât:
taci, taci şi roagă-te!
fie, cum spui.
Am ajuns la casa în care locuia mama, iar acolo ne aşteptau o serie de oaspeţi, între care şi militari. Masa a fost aşezată în grădină. Şi deodată, dacă vă puteţi imagina, am văzut cele aranjate pe masă şi am simţit că îmi este foame, că vreau să mănânc din toate bucatele pregătite. Dar mama m-a dus într-o altă cameră să mă odihnesc, iar ea a ieşit să se ocupe de oaspeţi.
Nu am putut sta mult în cameră, chiar îmi doream să mănânc. Am privit pe geam şi am văzut că mama avea roşii coapte în grădină. Roşiile erau atât de frumoase şi mari… Aşa că am ieşit pe furiş pe fereastră şi am intrat în grădină. Am smuls o roşie, m-am ascuns să nu mă vadă cineva şi am început s-o mănânc. Am muşcat, apoi atent am înghiţit nu mă doare! Am mai încercat la fel… Aşa am mâncat roşia întreagă. Pentru prima dată
39
în câteva săptămâni!
Apoi mi-am clătit gâtul aşa după cum a spus Vlădica.
Seara, după ce au plecat oaspeţii, ne-am culcat. Am adormit, după ceva timp m-am trezit brusc şi simţeam că… cum să vă spun? de parcă nu mai am gât!
Am aprins lumina şi am mers în faţa oglinzii. Nu-mi vinea să cred ochilor: tumoarea dispăruse!
Gâtul era alb şi complet normal, la fel ca înainte de boală.
Am trezit-o pe mama, am chemat-o. Nu vă puteţi închipui bucuria noastră din acea noapte!
Iată aşa, în două zile, m-am vindecat complet. Am început să cresc în greutate, pentru că deja eram foarte slabă, ajunsesem cum se spune „piele şi os”.
A trecut o lună şi jumătate şi i-am trimis soţului o telegramă la Habarovsk:
serioja, m-am vindecat, aşteaptă-mă cu copiii la data cutare.
Mai târziu soţul mi-a povestit… Era în biroul său când i s-a raportat:
aveţi o telegramă de la Simferopol.
El s-a gândit: gata, s-a sfârşit.
40
Nu se putea ridica. A ordonat:
citiţi-o.
„ M-am vindecat, aşteaptă-mă!”
Nu a crezut. A plecat să mă întâlnească cu mai multe staţii înainte, abia aştepta.
A intrat în compartiment, m-a privit şi a spus:
alexandra, cum e posibil aşa ceva?! Cine te-a vindecat?!
I-am răspuns:
puterea lui Dumnezeu!
La care mi-a spus:
sunt un om adult, vrei să cred în basme?
Şi ce credeţi, a crezut? Nu, nu a vrut să audă nimic nici despre Vlădica Luca.
M-a urcat într-o maşină şi m-a dus la spitalul de unde fusesem externată pentru a muri acasă.
voi meritaţi să fiţi alungaţi de la serviciu. Am să vă dau în judecată! striga el.
Iar medicii doar ridicau din umeri, ei înşişi nu puteau să creadă că sumt bine.
Iată, aceasta este povestea mea, părinte Dimitrie. Vorbiţi-le oamenilor despre acest mare sfânt. E bine să cunoască ce mare rugător avem în faţa tronului ceresc!
41
V-am relatat totul aşa cum a fost. Am deja peste optzeci de ani şi puteţi vedea că, deşi sprijinindu-mă în cârjă, merg la biserică şi într-adevăr mi-am crescut copiii şi nepoţii…
Aprilie 2005
42
„A simţit de parcă cineva ar fi operat-o…”
Mătuşa noastră locuieşte în Georgia.
Are 55 de ani şi suferă de migrene.
Deoarece de multe ori durerile erau greu de suportat, ea lua în fiecare zi mai multe pastile.
Într-una dintre întâlnirile noastre i-am povestit despre Sfântul Luca şi i-am recomandat să privească filmul documentar „Sfinţii secolului XX”.
Toate acestea au făcut-o să-l îndrăgească pe acest mare şi minunat sfânt, iar ea a început să i se roage cu lacrimi în ochi, să-i sărute icoana şi să-i ceară ajutorul.
I se ruga în fiecare noapte, îi citea predicile şi sfaturile duhovniceşti.
Aproximativ după o lună, una dintre cunoştinţele noastre a adus de la Simferopol ulei
43
sfinţit şi o iconiţă de la racla cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Luca.
Mătuşa a început să-şi ungă capul cu untdelemnul sfinţit şi a continuat să i se roage sfântului.
Ca şi în serile precedente, s-a rugat înainte de a merge la culcare. Apoi şi-a uns tâmplele cu uleiul sfinţit, şi-a atins capul cu iconiţa şi a mers la culcare.
În continuare, a simţit ca şi cum cineva ar fi început să-i efectueze o operaţie pe cap: mai întâi au uns-o cu ceva, apoi parcă i-ar fi deschis cutia craniană şi au început să-i cureţe ceva din interior.
Iniţial, a simţit o durere puternică, însă pe măsură ce locul dureros a fost eliberat de acel „ceva”, durerea a început să se micşoreze.
Apoi, în acel loc a simţit o durere arzătoare, dar până dimineaţa durerea s-a atenuat complet.
Au trecut acum mai mult de şase luni de atunci şi, slavă Domnului, mătuşa mea nu mai ia deloc pastile şi a uitat ce este migrena.
Acum, în familia noastră creşte un băieţel pe care l-am numit Luca, iar acesta este al patrulea copil.
În perioada sarcinii şi chiar şi în timpul naşterii, m-am rugat Sfântului Luca pentru ajutor şi într-adevăr
44
totul a decurs foarte bine.
îţi mulţumim Sfinte Părinte Luca pentru ajutor şi mijlocirea ta!
Olga Valerievna
45
„Fiind medic, înţeleg că este aproape imposibil…”
Aş vrea să vă povestesc despre ajutorul minunat al Sfântului Luca oferit copilului meu. Micuţul Vaniuşa avea o hernie ombilicală şi mi-am amintit că în casă păstram o sticlă de ulei de la Sfântul Luca. După ce m-am rugat sfântului chirurg, am uns locul herniei cu ulei.
A doua zi am descoperit că hernia a dispărut! în calitate de medic, înţeleg că acest lucru este aproape imposibil. Dar, ca un om credincios, ştiu că ceea ce este imposibil la oameni, este posibil pentru Dumnezeu.
Mulţumesc, Doamne, pentru tot!
Ecaterina Filatova
46
„Au anulat operaţia, constatând că tumoarea e benignă”
Acum trei ani am fost diagnosticat cu ganglion şi tendonul lui Ahilé (higroma). Aveam şi până atunci probleme cu piciorul drept, suferind de paralizie. Medicii au stabilit data intervenţiei şi m-au trimis să fac doar o tomografie. M-am speriat foarte mult (printre altele, acesta era al treilea diagnostic de cancer din viaţa mea).
De fiecare dată când veneam la biserică, sărutam icoana Sfântului Luca, care avea o părticică din moaştele sale. A trecut o săptămână, am primit Sfânta împărtăşanie şi am mers la tomografie.
Când am revenit la spital, doctorul a fost foarte surprins. Mi-a spus:
spre mirarea mea, nu mai aveţi higroma. Este un fibrom! Fibromul este o modificare a ţesutului
47
postoperator.
Eu i-am răspuns:
am suferit o operaţie a tendonului lui Ahile, dar aceasta s-a întâmplat cu 25 de ani în urmă!
Medicul a insistat:
nu văd higroma pe tomogramă! Este un fibrom.
Operaţia a fost anulată, recunoscând tumoarea ca fiind benignă.
îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Sfântului Luca!
Elena Caplun
48
■ „Fiica mea a reuşit să intre la Facultatea de medicină, ceea ce ne părea un vis nerealizabil”
Sfântul Luca este un sfânt care îmi este foarte apropiat. Dragostea şi evlavia mea faţă de el s-au transmis şi fiicei mele. Prin mila lui Dumnezeu, am reuşit să ajungem la sfintele sale moaşte, chiar dacă pentru aceasta a fost nevoie să parcurgem o distanţă de peste 2.000 de kilometri.
împreună cu fiica mea am citit toate cărţile pe care le-am găsit despre viaţa şi minunile înfăptuite de Sfântul Luca.
Fiica mea îşi dorea foarte mult să devină medic. Din clasa a VIII-a a început să se pregătească pentru facultate, dar şi să ceară în rugăciune ajutorul sfântului.
În anul 2009, când fiica mea a finalizat clasa a XI-a, toate universităţile ruseşti au trecut la admitere doar în baza examenului de stat, unificat, în regiunea noastră, acest experiment se desfăşura deja de zece ani şi eram obişnuiţi cu această procedură de examinare, pe când în general în Rusia, media de susţinere a examenului nu a fost una foarte bună.
Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin mijlocirea Sfântului Luca, fiica mea a fost admisă la Facultatea de Medicină, la una dintre cele mai prestigioase universităţi.
În prezent este studentă în anul V. În continuare, se roagă mult Sfântului Luca şi sper că va deveni un medic bun.
Doamne ajută-ne şi ne miluieşte!
Natalia Kobilskih
50
„Ţi-am spus că voi avea grijă!”
Finuţul meu s-a născut cu mai multe probleme de sănătate. Medicii ne-au spus că va trebui să suporte mai multe intervenţii chirurgicale, majoritatea din ele fiind necesare până la vârsta de un an şi jumătate. Desigur, am căutat ajutor şi sprijin la Dumnezeu, la Maica Domnului şi la sfinţi.
Am auzit despre Sfântul Luca al Crimeei, însă nu i-am cerut niciodată ajutorul şi mijlocirea. De la un timp însă am început să observ că în bisericile în care intram, mereu era prezentă icoana Sfântului Luca. Adesea parcă îi simţeam privirea asupra mea, întrebându-mă: „De ce nu îmi ceri ajutorul?”
Eram în continuare cuprinsă de frică şi îngrijorare pentru micuţ, însă treptat am început să am încredere că totul va fi bine şi copilul se va vindeca.
După ce am urmărit o emisiune despre Sfântul Luca, rugăciunea mea a devenit şi mai fierbinte, iar
51
după un timp l-am visat şi Sfântul mi-a spus că va ajuta copilul.
Primele trei operaţii, la intestin, au decurs foarte bine, obstacolele care au apărut iniţial, au dispărut de la sine. Trebuia să urmeze o intervenţie chirurgicală la cap. Evident, cu toţii eram îngrijoraţi. Aveam îndoieli cu privire la alegerea corectă a clinicii, medicii fiind foarte rezervaţi în prognosticuri. Anume parcă în această perioadă, după rugăciunea pe care i-am adresat-o Sfântului Luca, mi s-a părut că aud cuvintele lui:
„Ţi-am spus că voi avea grijă!”
Slavă Domnului şi Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu, slavă Sfântului Luca al Crimeei şi tuturor sfinţilor, intervenţia a avut succes. Finuţul meu şi-a revenit repede. Deşi mai are de trecut prin investigaţii şi operaţii, sunt convinsă că totul va fi bine cu el!
Mă rog în continuare Sfântului Luca al Crimeei şi îi mulţumesc pentru ajutor.
Natalia Potapov
52
„M-a ajutat să nu mai consum alcool…”
Fiecare patimă care ne chinuie ne transformă de pe acum viaţa într-un iad. Acest lucru este şi mai valabil în cazul dependenţei de alcool sau de droguri. Ca şi mulţi alţi oameni, iniţial beam doar de sărbători sau cu prilejul altor ocazii. Însă din cauza unor împrejurări şi probleme cu care a trebuit să mă confrunt, am început să apelez la alcool din ce în ce mai des.
Iniţial eram convins că ţin totul sub control şi că oricând pot să resping această deprindere. Însă treptat am observat că dacă după serviciu nu beau fie şi puţin, devin iritat şi nervos. Mai departe şi mai rău. Am început să beau tot mai mult şi tot mai des.
Soţia încerca să-mi vorbească, să mă facă să înţeleg că voi pierde totul din cauza acestei patimi. După un timp, nici nu-mi mai vorbea, dar o vedeam
53
adesea cu ochii înlăcrimaţi. Şi deşi obosită şi epuizată (aveam un copil micuţ), se trezea noaptea pentru a se ruga pentru mine.
Cred că în special rugăciunea ei către Sfântul Luca al Crimeei m-a făcut să renunţ definitiv la alcool. În prezent nu mai beau şi sper că Sfântul mă va ajuta şi în continuare să duc o viaţă plăcută lui Dumnezeu, având grijă de familia mea şi de mântuire.
54
„Tatăl meu a devenit credincios…”
Tatăl meu era un ateu convins. Nu doar că nu credea în Dumnezeu, ci de multe ori nu-i permitea nici mamei să meargă la Biserică, să postească şi să respecte alte rânduieli bisericeşti.
Era deja la o vârstă înaintată, când am vizitat oraşul Simferopol. Spre surprinderea noastră a fost de acord să ni se alăture când am vizitat Biserica Mănăstirii Sfânta Treime din oraş, unde se păstrează Sfintele Moaşte ale Sfântului Luca al Crimeei.
Nu ştim ce s-a întâmplat între tata şi Sfântul Luca, e o taină care le aparţine doar lor. Dar de atunci tata s-a schimbat. El merge la Biserică, se spovedeşte şi se împărtăşeşte regulat. Chiar dacă are 88 de ani, are şi o pravilă de rugăciune.
Îţi mulţumim Sfinte Luca pentru această minune din viaţa tatei şi a noastră!
55
„Chistul a dispărut”
Despre Sfântul Luca am aflat acum patru luni de la mama mea. Acum mă rog mereu acestui sfânt, am luat untdelemn sfinţit de la moaştele lui, mă rog împreună cu soţul meu pentru ca Bunul Dumnezeu, prin mijlocirea sfântului, să ne dăruiască copii. Ne-a ajutat de multe ori.
Iată câteva cazuri în care Sfântul Luca ne-a ajutat.
Într-o iarnă, soţul meu nu a putut pormi maşina, noi fiind destul de departe de orice localitate. Simţeam că îngheţ, dar continuam să mă rog Sfântului Luca. Peste puţin timp însă, soţul meu a reuşit să depisteze problema şi astfel am ajuns cu bine la destinaţie.
Altă dată, am fost diagnosticată cu chist ovarian. Am început să mă rog Sfântului Luca, să-i citesc acatistul, iar două luni mai târziu medicul ecografist a fost foarte surprins, căci investigaţiile
56
au arătat că acel chist dispăruse.
Mă bucur mult că am aflat despre acest mare sfânt, care ne-a devenit foarte drag şi apropiat.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Tatiana Koroliova
57
„Am încetat să mai simt durere…”
Sfântul Luca a fost primul Cuvios despre care am aflat, odată ce i-am citit autobiografia în anul 1991. Mi-a devenit deosebit de drag şi apropiat când m-am mutat din Crimeea într-o suburbie a Moscovei. Îmi părea că tocmai rugăciunile către acest mare Sfânt mă ajutau să păstrez legătura cu locurile natale.
După naşterea celui de-al patrulea copil, mă simţeam foarte slăbită şi nu aveam de unde să aştept ajutor, aşa cum se întâmplă întotdeauna în momentele dificile. Trăiam în orăşelul Krasnogorsk, fără bunici sau alte rude apropiate şi nici măcar nu puteam spera să angajăm o dădacă, care să mă ajute cu copiii.
De fapt nu prea aveam nici bani în plus pentru dădacă sau alte lucruri de „lux”. Astfel că trebuia să trag de la un etaj la altul un cărucior greoi, în stil
58
sovietic, pe care ni l-au oferit nişte oameni buni.
Aceste eforturi zilnice nu au rămas fără consecinţe. Până la urmă, m-am ales cu o hernie ombilicală cu dureri abdominale insuportabile şi febră. Am fost nevoită să merg urgent la un medic care mi-a spus:
trebuie operaţie! Şi cât mai curând posibil!
Nu ştiam ce să fac. Pentru ziua următoare aveam bilete pentru trenul Moscova-Simferopol. Cu o lună înainte planificasem să mergem la părinţii mei pe perioada verii, aşa că luasem bilete din timp. Ce trebuia să fac? Să returnez biletele? Dar cu cine vor rămâne copiii cât timp voi fi la spital? Soţul nu avea nicio posibilitate să se învoiască de la serviciu.
Tatăl meu vitreg mi-a sugerat:
vino la noi! Dacă se va întâmpla ceva, te vei opera la spitalul de aici, iar mama ta va avea grijă de copii. Aici va fi mai uşor.
Deşi îmi era frică să nu mi se întâmple ceva pe drum, totuşi, nădăjduind în mila lui Dumnezeu, am pornit la drum. Părinţii ne-au aşteptat cu maşina în Simferopol.
Trecând pe lângă catedrală, am cerut să ne oprim pentru a ne închina moaştelor Sfântului Luca. Copiii au ieşit bucuroşi din maşină, iar eu
59
m-am jucat puţin cu micuţul Alexandrik.
În acel moment, de catedrală s-a apropiat maşina Vlădicăi Lazăr şi după ce am cerut binecuvântare, am intrat în biserică. În catedrală erau doar câţiva oameni, slujba se apropia de final.
De fiecare dată când mă apropii de Sfintele Moaşte ale Sfântului Luca, toate gândurile parcă dispar, nu mai simt nicio necesitate de a cere ceva anume… Simt o pace şi o linişte care mă fac să uit orice greutate şi orice problemă. Nu ştiu de ce, dar nu pot cere nimic atunci când mă apropii de sfinţenie: inima pare că se opreşte, chiar şi respiraţia dă semne că s-ar opri şi cu atât mai mult nu sunt în stare să formulez ceva dorinţe sau cereri.
Şi iată că suntem deja acasă, la Sevastopol. Ne întâlnim cu rudele apropiate, mâncăm cele mai dulci căpşuni cu frişcă, pregătim cina, ne plimbăm pe malul mării…
A doua zi dimineaţa, tata este consultat la domiciliu de un medic, care vine periodic să-l examineze. (Tata suferă de bronşită cronică, a început să fumeze de la vârsta de 14 ani, în anii celui de-al Doilea Război Mondial). După ce discută cu tata îmi examinează hernia. Mă întreabă:
unde anume vă doare?
60
încerc să-mi dau seama ce anume mă deranjează şi răspund confuz:
nu ştiu… m-a durut foarte tare, dar acum nu mai simt nimic!
nu găsesc nicio hernie…
cum adică? Câteva zile în urmă medicul mi-a spus că este nevoie de o operaţie urgentă!
Şi apoi îmi amintesc cum m-am închinat moaştelor Sfântului Luca. După aceea am încetat să mai simt durerea.
Iulia Komarov
61
„În momentul critic, Sfântul a fost lângă mine”
Nu pot să nu vă relatez despre ajutorul marelui sfânt făcător de minuni, Sfântul Luca (Valentin Feliksovici Voino-Iaseneţki), Arhiepiscop de Simferopol şi Crimeea, chirurg, profesor universitar şi scriitor.
Sincer cred şi mereu îi voi fi recunoscător că m-a ajutat şi m-a sprijinit într-un moment dificil.
La sfârşitul lui ianuarie 2013, am fost transportat de urgenţă la unul dintre spitalele clinice de boli infecţioase din Moscova, fiind diagnosticat cu gripă şi pneumonie bilaterală.
A trecut o lună de zile, eu rămânând în continuare la spital.
în această perioadă mama mea se afla în oraşul Penza, având grijă de bunica, care avea o vârstă înaintată.
62
Pe data de 5 februarie, în oraşul Penza a fost adusă o părticică din Sfintele Moaşte ale Sfântului Luca. Nu cunoşteam prea multe despre Sfântul Luca în acea perioadă.
Mama mea, după ce s-a rugat Sfântului, a cumpărat o iconiţă care îl reprezenta şi pe care mi-a trimis-o la Moscova cu prima ocazie.
În acelaşi timp, soţia mea a mers la Mănăstirea Sretensky să se roage pentru mine Sfântului Pantelimon şi, întâmplător, cineva a îndemnat-o să se roage şi Sfântului Luca.
Soţia mea a cumpărat o carte cu acatistul Sfântului Luca, pe care mi-a trimis-o la spital împreună cu icoana primită de la mama.
După ce am primit aceste daruri, a început şi vindecarea mea.
Aş dori să menţionez că la spital primeam îngrijirea medicală necesară, aveam şi medicamente, însă starea mea devenea tot mai gravă. Medicii discutau necesitatea de a mă transfera de la terapie intensivă în secţia de reanimare.
Am început să citesc despre viaţa şi slujirea lui Valentin Feliksovici şi în aceste momente critice pentru mine nu mă părăsea sentimentul că el era alături de mine.
63
De atunci, nu am mai avut nici măcar o simplă răceală.
Sunt multe mărturii despre ajutorul miraculos al Sfântului Luca, cel care i-a tămăduit pe semenii săi în timpul vieţii sale pământeşti şi continuă să o facă şi după fericita sa adormire.
Victor Sahnov
64
„Ca prin minune, au încetat să mă mai doară picioarele”
La biserica din parohia noastră au fost aduse părticele din sfintele moaşte ale Sfântului Luca din Crimeea şi am fost şi eu să mă închin.
Datorită ajutorului Sfântului Luca, mi-au trecut durerile de călcâie, care mă chinuiau de câţiva ani.
Într-o dimineaţă, m-am trezit şi nu am mai simţit nicio durere! Mă plimbam surprinsă prin apartament şi nu-mi venea să cred că picioarele au încetat să mă mai doară!
Ar trebui să menţionez că atunci când m-am dus să mă închin şi să sărut mica raclă, nu m-am gândit deloc la mine, ci m-am rugat pentru mătuşa mea, care are dureri cumplite şi niciun medicament, nici măcar analgezicele nu o ajută.
65
Treptat şi durerile mă tuşii au dispărut. Îţi mulţumesc Sfinte părinte Luca! Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi!
Tatiana Caşîghin
66
„Datorită ajutorului Sfântului, tata a trăit ultimii ani fără crize”
În anii 2010 – 2013, am reuşit să ajung la Simferopol, la Sfântul Luca.
Acest mare doctor l-a ajutat pe tatăl meu care suferea de o boală mintală gravă. Crizele psihice, pe care le avea periodic, erau cumplite. Cu ajutorul şi mijlocirea Sfântului Luca, tata şi-a trăit ultimii ani de viaţă fără crize.
Sfântul m-a ajutat şi pe mine.
Odată, am mers la stomatolog ca să-mi scoată un dinte, dar deoarece intervenţia nu a fost făcută cum trebuia, au rămas mai multe aşchii. Locul s-a inflamat şi aveam dureri mari.
După ce am citit acatistul Sfântului, l-am uns cu ulei de la Sfintele sale moaşte şi durerea s-a diminuat. Sfântul m-a ajutat să găsesc şi un chirurg bun care m-a vindecat.
67
Este un mare sfânt, părinte, rugător şi mijlocitor. Dumnezeu să ne dea tuturor să ne pătrundem de dragoste arzătoare faţă de acest mare sfânt.
Sfinte Părinte Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tatiana
68
„Sfântul Luca se uita la mine!”
La sfârşitul anilor 90 călătoream cu trenul de la Moscova la Serpuhov.
Cumpărasem recent de la biserică volumul „Am iubit pătimirea” autobiografia Sfântului Luca al Crimeei (Valentin Feliksovici Voinoiaseneţki).
Trei ore de călătorie au zburat neobservate. M-au impresionat foarte tare traseul vieţii şi faptele acestui sfânt.
De atunci am început să mă rog Sfântului Luca, să cer ajutorul şi mijlocirea sa.
În vara lui 2001, m-am îmbolnăvit de gripă „pulmonară”.
Am suportat destul de greu boala, tratamentul a durat mai mult de o lună şi jumătate (injecţii, pastile, inhalaţii etc.), însă chiar şi aşa nu m-am recuperat complet.
69
În continuare aveam o tuse chinuitoare.
La un moment dat, medicul mi-a spus:
nici nu mai ştiu ce să vă recomand!
Apoi mi-a venit gândul: ar trebui să merg în Crimeea, la Sfântul Luca.
Am rezervat un tratament la sanatoriul Miskhor pentru două săptămâni.
Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la Simferopol a fost să iau un taxi şi să merg la Catedrala Sfânta Treime, la Sfântul Luca.
M-am închinat la racla cu sfintele sale moaşte, m-am rugat, am cerut ajutor.
Am urmat tratamentul de la sanatoriu, iar la întoarcere, înainte de a mă urca în tren, am revenit din nou la sfântul Luca.
I-am mulţumit, m-am rugat: atunci am simţit că m-am vindecat şi boala a rămas în urmă.
Anul 2004
După absolvirea Universităţii, fiul meu a făcut serviciul militar.
În această perioadă i-a apărut o umflătură pe mână. Medicul i-a spus că va fi nevoie de o
70
intervenţie chirurgicală.
Am găsit numărul de telefon al Catedralei Sfintei Treimi din Simferopol (pe atunci deja devenise mănăstire), am telefonat şi am rugat să se oficieze o moliftă la racla cu moaştele Sfântului Luca pentru sănătatea fiului meu.
Intervenţia a decurs bine, iar chirurgul i-a spus fiului meu că în timpul operaţiei a folosit metoda anesteziei dezvoltată de remarcabilul chirurg V. F. Voino-Iaseneţki.
Naşterea Domnului, anul 2006
Toată noaptea fiul meu a avut dureri la genunchi, înspre dimineaţă nu mai putea să meargă singur.
Am chemat o ambulanţă. Fiul a fost internat la Spitalul Orăşenesc nr. 54.
După-amiază, el mi-a telefonat şi mi-a spus că va fi operat, m-a rugat să-i aduc nişte lucruri şi cârje.
Am telefonat din nou la Simferopol şi am rugat din nou să se oficieze o slujbă la Sfintele Moaşte ale Sfântului Luca, promiţând să trimit o donaţie.
Apoi am împachetat lucrurile şi m-am grăbit
71
să ajung la farmacie după cârje, după care la oficiul poştal pentru a trimite banii.
Când am reuşit să ajung la spital, era seară târzie, mă gândeam că e prea târziu şi nu mă vor lăsa să trec.
Am alergat prin hol şi brusc m-am oprit. L-am văzut pe Sfântul Luca uitându-se la mine! Icoana lui atârna deasupra uşii bisericii spitalului situată la primul etaj, lăcaş care îi şi poartă numele.
Intervenţia a fost reuşită, iar recuperarea destul de rapidă.
Când am venit după fiul meu la secţia unde era internat, de noi s-a apropiat un bărbat, mai în vârstă decât fiul meu, cu care fiul meu a reuşit să se împrietenească, şi l-a rugat:
aprinde, te rog, şi pentru mine o lumânare, jos, la biserică!
Am coborât la primul etaj. Biserica era deschisă.
ei bine, şi unde este Luca al tău? m-a întrebat fiul.
Abia reuşind să-mi stăpânesc lacrimile de bucurie, i-am arătat spre icoana mare a Sfântului.
72
Acum trei ani, la data de 18 martie, în ziua aflării moaştelor Sfântului Luca al Crimeei, fiul meu a devenit tată, iar eu bunică.
Nepotul a fost botezat cu numele Dimitrie.
Fiul meu are acasă o icoană a Sfântului Luca. Micul Mitenka arată spre ea cu degetul arătător şi spune: „Uca!”
Pe 18 martie, Mitia va împlini trei ani.
Îi mulţumesc Domnului pentru toate şi îl rog pe Sfântul Luca să ne ajute şi să mijlocească pentru noi şi în continuare.
i Galina Efimova
73
„Parcă mă ţinea de mână…”
Sfântul Luca m-a ajutat să trec cu bine intervenţia chirurgicală şi să mă vindec. M-am rugat Sfântului, i-am citit acatistul. Când simţeam că durerea este foarte puternică sau frica mă copleşea, îl rugam să mă ajute. Şi chiar în timpul rugăciunii, părea că mă ţine de mână, iar durerea devenea mai suportabilă…
Acum ştiu cum ne ajută sfinţii! Rugaţi-vă cu credinţă şi neapărat veţi primi ajutor.
Natalia, Saratov
74
Salvarea unei dependente de droguri
M-am ataşat şi m-am apropiat mai mult de Sfântul Luca datorită următoarelor circumstanţe.
Într-o perioadă am avut o colegă de serviciu iresponsabilă. Adesea trebuia să termin munca pentru ea. De multe ori nu ştiam de ce nu a venit la serviciu, de ce nu răspunde la mesaje sau apeluri.
Am încercat nu o singură dată să vorbesc cu ea, căci nu voiam să fie concediată de la serviciu. Ea îmi răspundea că are probleme sau că suferă din cauza unei iubiri neîmpărtăşite.
Adevărul s-a dovedit a fi chiar înfricoşător: tânăra era dependentă de droguri.
Într-o zi, am primit un telefon, proprietara apartamentului pe care îl închiria colega mea mi-a spus că a găsit-o inconştientă. Fata a fost dusă la Spitalul Sklifosovsky, unde a intrat în comă. Eram sigură că de vină sunt drogurile.
75
Persoana care mi-a telefonat m-a întrebat dacă aş putea să merg la biserică, să mă rog pentru ea. Deşi am rămas surprinsă, totuşi i-am spus că o voi face.
În ziua aceea am mers la biserica la care obişnuiam să merg şi am vrut să cer o moliftă Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru însănătoşirea fetei. Dar când m-am adresat femeii de la pangar, ea mi-a recomandat să ne rugăm Sfântului Luca al Crimeei. Citisem despre el şi ştiam cine este, dar nu aveam idee cât de puternice sunt rugăciunile lui!
Peste două zile fata a ieşit din comă! Ceea ce era incredibil pentru starea ei. S-a dovedit că a fost o tentativă de sinucidere, nu o supradoză.
Acum, slavă Domnului, tânăra nu doar şi-a revenit, ci şi îşi trăieşte viaţa diferit.
Şi ştiu cine a ajutat-o!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Natalia, Moscova
76
„Am simţit marea dragoste a doctorului şi Sfântului Luca”
În ultima perioadă am început să am dureri puternice în zona ovariană. Şi dacă ziua erau mai mult sau mai puţin suportabile, noaptea aveam accese de durere pe care nu le puteam suporta.
Odată m-am trezit după miezul nopţii din cauza unei dureri insuportabile. Aş fi putut să încerc să mă târăsc până la bucătărie pentru a lua o pastilă, dar nu voiam să-mi trezesc fiica sau părinţii care dormeau.
Am început să mă rog Sfântului Luca. Cred că de fapt mai degrabă strigam în sinea mea, decât mă rugam:
„Părinte Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine!”
Atunci am văzut că din întuneric s-a apropiat de mine un chip în sutană decolorată. M-a atins şi durerea a început să dispară.
77
Am încercat să adorm. Nu, durerea nu a dispărut. M-am rugat din nou:
„Sfinte părinte, tot mă doare!”
Sfântul Luca, desigur acesta a fost el, a revenit, m-a atins din nou şi durerea a dispărut complet.
Îi sunt foarte recunoscătoare Sfântului Luca pentru că răspunde mereu rugăciunilor noastre, pentru că ne vindecă sufletele şi trupurile noastre, pentru că se roagă şi mijloceşte pentru noi în faţa tronului ceresc.
Îţi mulţumesc, Sfinte Părinte Luca!
Anna, Smolensk
78
„Sunt fericită că pot scrie aceste rânduri de recunoştinţă şi mulţumire”
Despre Sfântul Luca am aflat în anul 2005, a doua zi după o intervenţie chirurgicală, prin care mi-a fost înlocuită articulaţia şoldului cu un implant artificial.
În dimineaţa de după operaţie, soţul meu a mers la slujba de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului la biserica spitalului şi mi-a adus cartea autobiografică a Sfântului Luca „Am iubit pătimirea”. Totodată mi-a spus că şi biserica spitalului îl are drept ocrotitor pe Sfântul Luca, marele chirurg.
Este imposibil să descriu cât de tare m-a impresionat această carte! Din acel moment a început îmbisericirea mea.
După externarea din spital şi după recuperare,
79
am început să merg la slujbele de la biserică. De fapt simţeam o dorinţă arzătoare de a merge cât mai des la Biserică, de a mă ruga, de a cere ajutor sfinţilor şi lui Dumnezeu nu doar pentru sănătatea trupului, ci şi pentru o adevărată renaştere sufletească.
Sunt fericită că pot scrie aceste rânduri de recunoştinţă şi mulţumire adresate Sfântului Luca, inclusiv pentru vindecarea mezinului nostru.
În luna decembrie, Anton s-a îmbolnăvit de gripă. Virusul era atât de rău, încât în câteva ore, abia mai desluşeam ce încerca să spună, i se umflase laringele. În pofida tuturor procedurilor şi a medicamentelor puternice, edemul creştea, iar ambulanţa încă nu ajunsese la noi.
Atunci mi-am adus aminte că am cumpărat o imagine a Sfântului Luca pentru broderie. Am scos-o din dulap şi am început să mă rog sfântului.
La scurt timp, Anton s-a simţit mai bine, respira mai uşor şi a putut să aştepte sosirea ambulanţei. Nici măcar nu a trebuit să mergem la spital. Copilul a fost examinat şi i s-a prescris un tratament. Anton avea doi ani şi jumătate şi avea şi sindrom Down, din cauza căruia complicaţiile de la răceală erau foarte frecvente.
După această întâmplare, băiatul nu a mai
80
avut probleme grave de sănătate.
Scriu aceste rânduri şi abia îmi reţin lacrimile de recunoştinţă.
Sfinte Părinte Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Marina, Omsk
81
Minunile se întâmplă datorită credinţei
În luna august 2014, la vârsta de 28 de ani, fiul meu a fost diagnosticat cu cancer la stomac.
Pentru întreaga familie a fost o veste cutremurătoare. Am făcut mai multe investigaţii, am mers la diverşi specialişti, însă prognosticul medicilor era destul de rezervat.
Cunoşteam viaţa şi chiar citisem despre minunile înfăptuite de Sfântul Luca, dar până atunci nu mă rugasem acestui mare sfânt şi medic.
În acele momente, rugăciunea mea căpătase o altă intensitate: îmi părea nu doar că o rosteam, ci şi că trăiam fiecare cuvânt. Îmi doream foarte mult ca fiul meu să se vindece şi încercam cu toate puterile sufleteşti să cred că Sfântul mă va auzi şi mă va ajuta.
Şi în cele din urmă, după patru proceduri de chimioterapie, a fost stabilită şi ziua intervenţiei chirurgicale.
82
Şi, minune!Înainte de operaţie, medicii ne-au avertizat că va avea loc extirparea completă a stomacului, însă au reuşit să salveze o treime.
Pentru noi era o imensă bucurie.
Băiatul s-a recuperat într-o perioadă scurtă după operaţie, iar acum poate duce o viaţă normală.
Îi mulţumim Sfântului Părinte Luca!
Vreau să-i îndemn pe toţi oamenii să creadă, să creadă cu toată inima, să ceară ajutor şi să nu se îndoiască de faptul că sfinţii îi vor auzi şi ajuta, că dumnezeu mereu ne este alături, dar mai ales în durere şi suferinţă.
Minunile se întâmplă atunci când ne rugăm şi credem!
Elena, Pscov
83
„De ce mă rog Sfântului Luca?”
Primul ajutor de la Sfântul Luca l-am primit în anul 2001.
Fiica mea Anna suferea de o paralizie; chiar şi prin casă se deplasa foarte greu, iar pentru a se mişca era nevoită să ţină picioarele puternic îndoite.
În anul 1998, ca urmare a unui tratament greşit, pe care l-a urmat în oraşul nostru, fata nu a mai putut merge. Genunchii i s-au inflamat şi avea dureri puternice.
După câteva luni de tratament care s-a dovedit inutil, s-au efectuat şi câteva radiografii, în urma cărora a fost stabilit diagnosticul: osteoporoză (distrugerea ţesutului osos) a articulaţiilor genunchiului.
Medicii i-au prescris o terapie intensivă.
84
Anna a urmat două cure lungi de tratament la Spitalul Orăşenesc de copii.
Un an mai târziu, când i s-a făcut din nou radiografia, s-a dovedit că aproape nu a existat nicio îmbunătăţire.
Medicii nu au putut să ne spună nimic încurajator, doar au menţionat că probabil odată cu vârsta, oasele se vor întări şi boala va trece, dar pentru aceasta e nevoie de ani buni.
Ar fi prea puţin să spun că eram disperaţi, ne părea că nu mai avem niciun sprijin pentru Anna.
În cele din urmă, ne-am hotărât să mergem la un sanatoriu clinic specializat pentru copii din oraşul Evpatoria. Nu mai exista decât o ultimă speranţă, că cei mai buni doctori vor accepta să o opereze pe Anna şi ea să poată merge, fie şi în cârje sau susţinută de mână. Trebuia să folosim orice posibilitate.
Înainte de plecarea în Crimeea am mers la biserică, am rugat să se oficieze o moliftă la Maica Domnului şi Sfinţii Mucenici Romanov, faţă de care aveam mare dragoste şi evlavie, pentru sănătatea şi recuperarea fiicei mele.
Am rămas la slujba care se oficia şi am auzit cum preotul citeşte o rugăciune adresată Sfântului Luca. Şi atunci m-am gândit: de ce nu mă rog şi eu
85
acestui mare sfânt, care este şi medic şi chirurg.
Am început să citim împreună cu fiica mea acatistul Sfântului, să-i cerem ajutorul.
După ce am ajuns la sanatoriu, în timpul examinării preoperatorii, Anna a fost supusă unei radiografii a articulaţiilor şoldului, care a evidenţiat subluxaţia acestora.
Vestea ne-a şocat: dacă diagnosticul este corect, Anna nu va fi supusă intervenţiei pentru care am venit, ci unei operaţii foarte complicate şi va petrece un an în ghips!
Radiografia a fost făcută într-o zi de vineri, iar la data de 8 aprilie, în Duminica Floriilor, am mers la Catedrala din Simferopol la moaştele Sfântului Luca, realizând că în această situaţie doar el poate ajuta.
Ne-am rugat cu ardoare „bunului şi milostivului” doctor Luca, cerându-i vindecare. Am rugat ca Anna să fie pomenită în continuare la rugăciune, am luat untdelemn sfinţit de la moaştele sale şi ne-am întors la sanatoriu.
În ziua următoare, a fost făcută o nouă radiografie, care a arătat că NU există subluxaţii ale articulaţiilor şoldului. Mai mult de atât, atunci când s-au refăcut radiografiile genunchilor, s-a dovedit că aceştia sunt complet sănătoşi!
86
„Nu are osteoporoză şi, se pare, nu a avut niciodată”, a spus medicul încrezător.
Prin mila lui Dumnezeu, intervenţia chirurgicală la care a fost supusă Ama a avut succes.
■Spre surprinderea medicilor, fiica mea a început să meargă mult mai bine, mai încrezător şi mai uşor, cu picioarele complet drepte, ceea ce nu mai fusese niciodată în stare să facă, până atunci.
87
Un polip sub semnul întrebării
De la un timp, începusem să am dureri abdominale. Am decis să fac o examinare, inclusiv procedura neplăcută a colonoscopiei.
La investigaţii, medicul mi-a spus că a depistat un polip de mărime medie.
aţi făcut foarte bine că aţi venit acum la control, probabil aţi simţit că există o problemă serioasă, a spus doctorul. Cel mai probabil va fi necesară o operaţie, trebuie să fac o biopsie pentru a afla dacă polipul este malign sau benign. Rezultatul va veni în 2 săptămâni.
Am fost copleşită de această veste şi chiar atunci m-am rugat Sfântului Luca:
„Te rog, nu mă lăsa, Sfinte!” între timp, medicul urma să ia o probă pentru analiză, dar a fost chemat pentru câteva clipe şi a
88
ieşit din sala de investigaţii.
Eu am continuat să mă rog Sfântului.
Câteva minute mai târziu, medicul şi-a reluat examinarea şi a spus confuz:
nu înţeleg, nu mai reuşesc să depistez polipul. Foarte ciudat, doar l-am văzut cu ochii mei!
A încercat din nou să găsească polipul, dar… nu era acolo!
oare cum e posibil?! a spus medicul. Este prima dată când mă confrunt cu un astfel de caz! Dumneavoastră aveţi vreo explicaţie?
Am mărturisit sincer că m-am rugat Sfântului Luca.
da, într-adevăr este o minune şi numai Dumnezeu vă putea ajuta, a răspuns.
În certificatul medical, medicul a însemnat: Polip, sub semnul întrebării.
Câteva luni mai târziu am repetat examinarea la un alt medic şi nu a depistat niciun polip. Nu am nicio îndoială, este ajutorul Sfântului Luca.
89
Ultima speranţă
Şi în oraşul Cerepoveţ, Sfântul tămăduitor Luca s-a grăbit să-şi arate mila şi dragostea faţă de cei în suferinţă.
Odată au venit două tinere la biserica noastră, dintre care una era medic.
Mama lor grav bolnavă era internată la terapie intensivă, fiind conectată la aparatul de respiraţie asistată. Bolnava era pe moarte, medicii nu mai puteau face nimic.
Fiicele ei au venit la biserică, cu ultima speranţă.
Parohul bisericii, Părintele Gheorghe, le-a dat o icoană a Sfântului Luca şi le-a îndemnat să o ducă la spital, să se roage Sfântului şi să o pună pe patul bolnavei.
Spre marea uimire a medicilor şi spre bucuria familiei sale, în scurt timp femeia şi-a revenit complet.
90
În vara următoare, întreaga familie a mers la Simferopol pentru a-i mulţumi Sfântului Luca pentru ajutorul grabnic şi vindecarea miraculoasă.
Roaba lui Dumnezeu, Ludmila
91
Vindecarea
În zilele noastre, foarte puţini oameni cred în minuni şi este greu să convingi oamenii moderni că acestea într-adevăr se întâmplă.
Şi totuşi, aş vrea să vă povestesc despre o minune care s-a întâmplat în viaţa mea şi aş vrea s-o fac în cuvinte simple, fără a exagera ceva sau a înfrumuseţa lucrurile.
Această întâmplare a avut loc câţiva ani în urmă. Totul a început cu o durere de călcâi.
Iniţial nu-mi făceam griji. Va trece. Dar nu a fost să fie, din contră.
A început să mă doară din ce în ce mai tare.
Astfel, am fost nevoit să apelez la ajutorul medicilor. Au pus diferite diagnostice, mi-au prescris unguente, pastile, dar nimic nu a ajutat.
În vara aceluiaşi an, am decis să plecăm împreună cu fiul meu Nicolai în Gurzuf (o localitate în Crimeea), speram că trei săptămâni petrecute
92
la mare mă vor ajuta şi chiar vindeca. Nu o singură dată am revenit din astfel de călătorii cu forţe noi şi chiar vindecat de unele neputinţe.
De data aceasta, nici marea nu m-a ajutat, iar când a venit timpul să ne întoarcem, nu mai puteam să calc pe călcâie, fiecare pas îmi provoca o durere infernală.
Am plecat din Gurzuf la Simferopol, când am ajuns la gară s-a dovedit că mai aveam de aşteptat trei ore până la sosirea trenului.
trebuie să mergem pe jos la Sfântul Luca, i-am spus fiului.
Cum pe jos?! s-a mirat Nicolae. Nu se poate, doar nu poţi merge, tăticule.
trebuie să mergem.
tată, hai să luăm un taxi.
nu se poate, doar pe jos.
Am lăsat lucrurile în camera de bagaje şi am pornit către vindecătorul Luca (Voino-Iaseneţki).
De la gară până la Catedrala Sfânta Treime, în care după canonizarea Sfântului sunt păstrate moaştele sale, ar fi de mers vreo 15 minute cu pas vioi, iar dacă mergi puţin mai încet, atunci 20-25 de minute.
Eu, sprijinindu-mă pe fiul meu, m-am târât mai
93
bine de o oră. Transpirat de durere, încercam să înaintez vorbind despre Sfântul la care mergeam.
Am vorbit despre Valentin Feliksovici Voinoiaseneţki şi familia sa, i-am relatat fiului despre faptul că deja în anii tinereţii Sfântul Luca devenise un doctor celebru; cum, după ce şi-a plâns soţia, care i-a născut patru copii şi s-a stins din viaţă, a depus votul monahal.
Apoi i-am povestit despre faptul că în Taşchent, a fost adus la o anchetă, în cadrul căreia un cunoscut cekist (CEKA, poliţia secretă în acea vreme n.red.) l-a întrebat pe Arhiepiscop:
cum se face că dumneavoastră, un chirurg atât de vestit, credeţi în cel pe care nu l-a văzut nimeni, niciodată? Oare când aţi făcut operaţii aţi văzut sufletul cuiva?
Arhiepiscopul a răspuns:
dumneavoastră credeţi că există iubire?
-Da.
credeţi că există minte?
-Da.
aţi văzut vreodată mintea?
-Nu.
nici eu nu L-am văzut niciodată pe Dumnezeu, dar cred că există.
94
Pentru acestea şi pentru alte judecăţi şi declaraţii îndrăzneţe, Valentin Feliksovici, Episcopul Luca, a fost arestat şi a petrecut 11 ani în lagăre şi exil.
În anii de război, a fost publicată lucrarea sa „Eseuri de chirurgie purulentă”, datorită căreia au fost salvate zeci, dacă nu sute şi mii de vieţi de soldaţi.
Pentru această lucrare, el, prizonier al gulagului sovietic, a primit Premiul Stalingradul I.
Am vorbit despre toate acestea cu Nicolae, mişcându-ne încet spre Biserica Sfânta Treime;unde, într-un sfârşit, am ajuns.
Acolo am îngenuncheat în faţa raclei sfântului şi m-am rugat, fără a-l obosi cu cereri lungi.
Am luat untdelemn de la moaştele sale şi am cumpărat un ciorap de lână pentru picior, pe care am fost sfătuit să-l folosesc după ce voi unge piciorul cu uleiul sfinţit.
Drumul de la biserică până la gară a fost şi mai obositor. Nu mai aveam puterea să vorbesc despre nimic. Nu ştiu de ce, dar am decis să-mi ung piciorul cu untdelemn sfinţit imediat cum voi ajunge la Moscova.
Duminică după-amiază, am revenit acasă.
Seara mi-am amintit de untdelemn.
95
Sincer să spun, nu prea credeam că se va întâmpla o minune, însă speram totuşi că sfântul mi-a auzit rugăciunea şi mă va ajuta… sau măcar îmi va uşura puţin durerea.
De îndată ce mi-am uns piciorul cu untdelemn, s-a întâmplat ceva neobişnuit: de parcă aş fi turnat într-un pahar şampanie sau apă minerală puternic carbogazificată, mii de bule curgeau înăuntrul piciorului şi în câteva secunde durerea a dispărut, dizolvată în această minunată fierbere.
Am încălţat ciorapul de lână şi am făcut câţiva paşi.
Minune!
Nu simţeam nicio durere. Nu-mi venea să cred. Totuşi, îmi era frică să-i spun lui Nicolae, mai ales că peste jumătate de oră durerea a revenit, iar peste o oră a devenit din nou insuportabilă.
M-am trezit noaptea şi am uns din nou piciorul, situaţia s-a repetat şi durerea din nou a dispărut. M-am grăbit să mă culc, ca să pot adormi până la revenirea durerii.
M-am trezit dimineaţa devreme şi deşi aproape nu mai simţeam durere, am mai uns o dată călcâiul.
Acum nu am mai simţit nimic deosebit, dar eram mult mai bine.
Îmi plăcea dimineaţa să-l conduc pe băiat până
96
la şcoală. Mereu discutam despre ceva ce ne interesa pe amândoi.
Miercuri, în a treia zi după ce am revenit din Crimeea, am ieşit din casă şi i-am spus:
nicolai, vrei să-ţi arăt o minune?
ce minume?
priveşte!
Am alergat vreo 100 de metri, apoi am revenit la el.
-Şi care e minunea?
ei, hai… Păi cu câteva zile în urmă…
-Într-adevăr…!
ai văzut?
-Am văzut…
Un timp am mers în tăcere. Apoi Nicolae s-a oprit, m-a privit şi a zis:
păi cum ai fi vrut?! Doar e un Sfânt…
Aproape niciodată nu am îndrăznit să-i deranjez pe sfinţi cu oarecare cereri privind rezolvarea unor probleme din viaţa mea.
Doar foarte rar.
Când trebuia să se nască Nicolae, a fost programată cezariana pentru 1 iunie, iar fiul nostru a decis că nu vrea să mai aştepte şi a început să
97
ceară venirea sa în lume în dimineaţa zilei de 31 mai. Aflând acest lucru prin telefon, m-am speriat şi am alergat la Biserica Naşterea Domnului din satul Izmailovo, am îngenuncheat în faţa icoanei Sfântului Nicolae şi m-am rugat îndelung.
La un moment dat, mi s-a părut că Sfântul Nicolae îmi zâmbeşte.
M-am grăbit acasă, am sunat la spital şi am aflat că totul a trecut cu bine şi că soţia şi copilul sunt în afara oricărei primejdii.
Alexandr Segheni
98
„Sfântul Luca însuşi conduce mâinile medicilor”
Mărturisesc sincer că până nu demult nu cunoşteam nimic despre Sfântul Luca.
În anul 2006, tatăl meu s-a îmbolnăvit grav.
Avea deja 73 de ani.
Problemele cu inima şi chemarea ambulanţei deveniseră o realitate aproape zilnică.
Medicii ne-au spus că trebuie să facă operaţia de bypass coronarian.
Înţelegeam că este o intervenţie foarte dificilă pe cord deschis şi, fireşte, eram foarte îngrijorat pentru tatăl meu.
La un moment dat, văzându-mi durerea, un coleg m-a sfătuit să mă rog Sfântului Luca de Crimeea, care însuşi a fost un chirurg talentat şi care ajută, şi după trecerea sa la Domnul, la operaţii complexe.
99
Tot el mi-a oferit şi icoana lui şi o carte.
După ce am citit viaţa acestui mare sfânt, am înţeles că el neapărat ne va ajuta. Un om cu astfel de putere şi dragoste, precum a fost Sfântul Luca, nu poate rămâne indiferent!
Există multe mărturii despre faptul că el însuşi conduce mâinile medicilor în timpul operaţiilor şi astfel a ajutat foarte mulţi bolnavi.
Când a început operaţia tatălui meu, am citit acatistul sfântului în faţa icoanei sale, apoi am luat-o în mâini şi am încercat să mă liniştesc şi să mă rog.
După ce şi-a revenit, tata mi-a povestit că medicul Acciurin, care prin voia Domnului şi bucuria noastră, a acceptat să facă operaţia, i-a scos crucea de la gât (putea încurca în cadrul intervenţiei) şi i-a pus-o sub pernă.
Apoi l-a privit şi i-a spus:
să începem cu ajutorul lui Dumnezeu!
După cum cred că v-aţi dat seama, intervenţia a avut succes, datorită mâinilor magice ale unui maestru şi ale unui sfânt!
Tatăl continuă să se bucure de viaţă la 81 de ani ai săi.
Sunt foarte recunoscător eminentului profesor
100
şi nu-l voi uita niciodată. Iar Sfântului Luca al Crimeei mă rog acum mereu.
Icoana sa, pe care am primit-o atunci în dar, şi-a găsit un loc de cinste în camera mea.
101
„Nu m-am despărţit de icoana Sfântului toată perioada sarcinii”
îi sunt foarte recunoscătoare Sfântului Luca pentru ajutorul oferit şi cred că dacă voi relata cele întâmplate, voi putea să-mi arăt, fie şi într-o măsură mică, stima şi recunoştinţa faţă de acest minunat om sfânt.
Am 35 de ani şi de curând am devenit mamă.
Înainte de asta, nu am putut rămâne însărcinată timp de zece ani.
La şaptesprezece ani, mi s-a extirpat un ovar, după care au urmat şi alte probleme de sănătate.
Cred că cei care s-au confruntat cu o astfel de problemă, cunosc ce simte şi trăieşte o persoană într-o astfel de situaţie.
Când am aflat prima dată că sunt însărcinată, atât eu, cât şi soţul, eram foarte fericiţi. Dar nu a
102
fost să fie. Sarcina s-a oprit în evoluţie. Acum pot scrie uşor despre aceste lucruri, atunci însă îmi părea că viaţa nu mai are nici un sens.
Nu ţin minte exact cine m-a îndemnat să-i cer ajutorul Sfântului Luca.
Deşi nu prea credeam că aceasta va schimba ceva, am început să mă rog Sfântului, dar s-a întâmplat o minune şi am rămas la scurt timp însărcinată.
Toată perioada sarcinii nu m-am despărţit de icoana sfântului. Înainte de somn o puneam pe burtă şi îl rugam pe Sfântul Luca să-l ajute pe copilaşul nostru să se poată naşte.
Şi Sfântul Luca ne-a ajutat!
Sarcina a trecut fără probleme, toate analizele erau bune, am născut destul de uşor.
în prezent, sunt mama unei fetiţe minunate.
Acum ne confruntăm cu diferite probleme. Cei care au copii mici cunosc foarte bine situaţia, dar mereu când am nevoie de ajutor mă rog:
„Părinte Luca, ajută-ne!”
Şi el ne ajută.
Când fetiţa va creşte, neapărat îi voi oferi ei icoana Sfântului.
Îţi mulţumesc, Părinte Luca!
103
Iartă-mă dacă am greşit cu ceva!
Ajută-ne nouă, păcătoşilor.
Sfinte Părinte Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
104
„Medicii le-au spus părinţilor că nu am şanse să mă vindec”
Mă numesc Evgheni, am 25 ani şi sunt doctorand la Academia Teologică din Moscova.
Vreau să vă povestesc despre ajutorul primit de la Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Luca.
Pe 8 aprilie 2006 (atunci eram student în anul I la Seminarul Teologic din Moscova), când mă întorceam acasă de la privegherea de noapte, am fost atacat şi bătut cu cruzime de nişte necunoscuţi înarmaţi cu bâte de baseball.
Chiar dacă după prima lovitură în ceafă am căzut neputincios la pământ şi nu puteam să mă apăr, au continuat să mă lovească.
Slavă Domnului, imediat s-au auzit în apropiere vocile unor oameni, ceea ce i-a speriat pe atacatori şi i-a făcut să fugă de la locul faptei.
105
De atunci, nu s-a mai ştiut nimic despre ei.
În urma atacului, medicii au diagnosticat o leziune cranio-cerebrală deschisă cu contuzie severă a creierului, mai multe fracturi ale craniului, o fractură a occiputului (osul s-a fărâmiţat în interiorul craniului), o fractură a bazei craniului şi două hematome cerebrale. Medicii le-au spus părinţilor mei că nu am nicio şansă.
Într-o zi de luni, am fost operat de urgenţă la Spitalul Botkin.
În acele zile şi în următoarea perioadă, colegii mei de la seminar, profesorii, în frunte cu rectorul Academiei, enoriaşii bisericii Schimbării la Faţă din oraşul Liuberţi, parohul acestei biserici, Părintele Dimitrie, dar şi numeroşi prieteni şi ru de s-au rugat pentru însănătoşirea şi recuperarea mea. S-au rugat în special Maicii Domnului, dar şi marelui doctor, chirurg şi sfânt, Luca.
În a treia zi după atac, remarcabilul medic D.V. Vakatov a efectuat cu măiestrie două craniotomii.
Mai târziu, înainte de a mă externa din spital, el a recunoscut că nu credea că intervenţiile vor fi atât de reuşite.
Şase luni mai târziu, a fost efectuată a treia operaţie: chirurgia plastică a craniulmi: în locul osului din ceafă, acelaşi medic D. V. Valkatov mi-a
106
instalat o placă de titan.
O lună mai târziu, datorită ajutorului Părintelui Dimitrie, pentru prima dată în viaţă am avut posibilitatea să vizitez oraşul Simferopol şi să mă închin moaştelor marelui medic sfântul Luca!
De atunci, acesta este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi ai familiei noastre.
Mai târziu s-a dovedit că viaţa pământească a Sfântului Luca s-a încheiat exact în acelaşi an şi în aceeaşi zi în care s-a născut mama mea!
Prin mila lui Dumnezeu şi datorită ajutorului şi mijlocirii Sfântului Luca, după un an şi jumătate de tratament şi reabilitare, am putut să-mi reiau studiile universitare, iar acum şi la doctorat.
Evgheni Efremov
107
„Tratamentul medicamentos nu m-a putut ajuta”
În noiembrie 2013 am suferit o traumă la genunchi şi am fost diagnosticată cu hemartroză (hemoragie internă în cavitatea articulară a articulaţiei genunchiului) şi ligamentele rupte.
La spital au extras sângele, mi-au prescris un tratament, dar după două săptămâni lichidul s-a reacumulat în articulaţie.
Genunchiul rămânea umflat, era imposibil să îndoi sau să îndrept piciorul vătămat, orice mişcare era însoţită de durere.
Medicamentele prescrise nu mă ajutau.
Am fost la medic, am făcut o altă puncţie, dar după aceea, lichidul din genunchi s-a adunat şi mai rapid, doar în două zile.
Am început să mă rog ca Dumnezeu să mă ajute, eram sigură că Domnul nu mă va lăsa în necaz
108
şi neapărat mă va ajuta!
Duminica, după slujbă, când ieşeam din biserică, de mine s-a apropiat o femeie şi m-a întrebat ce am păţit la picior. După ce i-am relatat despre problema mea, m-a sfătuit să mă întorc în biserică şi să cer untdelemn sfinţit de la moaştele Sfântului Luca, să ung genunchiul (în formă de cruce) şi să mă rog pentru vindecare Sfântului Luca.
Am făcut totul aşa după cum m-a îndemnat şi chiar a doua zi m-am simţit mai bine.
Umflătura de la genunchi a început să se i micşoreze, durerea s-a diminuat, a revenit şi capacitatea de a îndoi piciorul fără durere.
Nu vă închipuiţi cât de minunat te simţi doar pentru posibilitatea de a merge normal, când fiecare pas nu-ţi mai provoacă dureri insuportabile.
În astfel de momente conştientizezi mult mai bine că în viaţă sunt lucruri mult mai importante decât anumite realizări sau agonisirea unor bunuri materiale.
După două săptămâni, puteam să merg deja foarte repede şi chiar să alerg, deşi medicul m-a avertizat că astfel de leziuni nu se tratează repede, iar consecinţele negative ar putea rămâne pentru toată viaţa.
109
Au trecut patru luni, piciorul este complet sănătos. Dumnezeu, pentru rugăciunile şi mijlocirea Sfântului Luca, m-a vindecat.
Încredinţaţi-vă pe voi înşivă şi toată viaţa lui Dumnezeu, nu deznădăjduiţi niciodată, rugaţi-vă din toată inima, nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu. Cel care trăieşte cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu nu va fi lăsat niciodată singur!
Ina Nicolaevna
110
„Nu am simţit deloc durere”
Vreau să vă povestesc despre ajutorul Sfântului Luca.
Cu ceva timp în urmă, am avut o problemă cu dinţii, o bucăţică din măseaua de minte s-a rupt şi a început să mă doară foarte rău. A trebuit să merg de urgenţă la dentist.
Din ce auzisem de la alte persoane, ştiam că molarii nu se tratează, ci sunt extraşi.
Stăteam la rând, şi sincer să fiu, simţeam o frică foarte puternică, pentru că până atunci nu mi s-a scos niciun dinte. Îmi imaginam cele mai „îngrozitoare” consecinţe, amintindu-mi despre situaţia unui coleg de la serviciu, care după extracţia unui dinte, timp de două zile a avut dureri cumplite.
M-am îndreptat în rugăciunile mele către Sfântul Luca.
Dintele mi-a fost extras, am fost foarte uimit, căci nu am simţit deloc durere, nici în timpul extragerii dintelui, nici după ce efectul anestezicului a încetat.
Poate nu este cea mai mare minune pe care a înfăptuit-o Sfântul Luca, dar pe mine m-a ajutat să mă apropii şi mai mult de acest mare doctor şi Sfânt.
Sfinte Părinte Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Dimitrie
112
„Operaţia a decurs fără complicaţii”
Sfântul Luca a ajutat-o pe prietena mea, Tatiana. Ea trebuia să fie supusă unei noi intervenţii chirurgicale pe cord. Deoarece nu era prima operaţie, iar cele precedente nu au îmbunătăţit situaţia, medicii erau foarte rezervaţi.
În seara dinaintea operaţiei, am vorbit cu ea la telefon şi am simţit nevoia să merg la biserică să mă rog pentru ea, să cer săvârşirea unei molifte.
Era târziu când am ajuns la biserică.
Femeia de la pangar se grăbea să închidă. Am rugat-o să aştepte câteva minute pentru a scrie un pomelnic. Femeia era supărată, că trebuia să mai stea puţin.
Am încercat să-i explic că avem nevoie foarte mult de ajutor. După ce m-a ascultat, ea m-a îndemnat să cer o moliftă a Sfântului Luca. Ceea ce am şi făcut.
113
A doua zi, a avut loc intervenţia chirurgicală, care a decurs foarte bine şi fără complicaţiile preconizate. Prietena mea şi-a revenit foarte repede şi de atunci nu a mai avut nevoie de alt tratament.
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi! îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot!!!
Olga Gorbic
114
„A doua zi nu a rămas nici urmă de boală”
Călătoria din luna de miere am petrecut-o cu soţul în Crimeea. Ne-am propus să ajungem neapărat la moaştele Sfântului Luca.
Cu o zi înainte de a pleca la Simferopol, la Sfânt, am organizat împreună cu prietenii o mică petrecere pe plajă. Ne-am scăldat şi ne-am bucurat de timpul frumos.
Tot în acea seară, am decis să fac gargară cu apă de mare sărată, lucru pe care l-am regretat ulterior.
A doua zi, m-am trezit brusc cu o senzaţie de durere şi disconfort în gât.
Ar trebui să menţionez că sufeream de amigdalită cronică cu exacerbări, care adesea se termina cu angină fungică, foarte urâtă şi greu de vindecat. Sufeream de aceste probleme din copilărie.
115
Astfel, primul lucru pe care l-am făcut, când m-am trezit, a fost să îmi examinez gâtul în oglindă, deşi eram sigură că din nou gâtul este inflamat şi acoperit de un exsudat purulent.
Nu aveam febră, dar nici prea bine nu mă simţeam.
Ce era de făcut? Să ne întoarcem la Moscova pentru tratament? Totuşi, nu ne-a părut o idee prea bună să schimbăm clima caldă şi vindecătoare a Crimeii, pe cea din oraşul Moscova.
Astfel, am decis că nu amânăm nici vizita noastră la Mănăstirea Sfânta Treime, unde sunt păstrate moaştele Sfântului Luca.
În acelaşi timp, am decis să trecem pe la farmacie şi să cumpărăm spray-uri pentru gât şi alte medicamente necesare.
Când am ajuns la Simferopol, am decis că drumul de la gară şi până la biserică îl vom parcurge pe jos.
În drum spre Sfântul Luca, am întâlnit o femeie care ne-a arătat drumul către biserică. Totodată s-a dovedit că ea cântă în corul acestui sfânt locaş şi ne-a relatat mai multe despre el.
În biserică am cumpărat o icoană, am lăsat un pomelnic şi ne-am închinat moaştelor Sfântului. Am stat puţin la slujbă şi am plecat acasă.
116
Spre uimirea mea, a doua zi m-am trezit din somn fără nicio urmă de boală.
De atunci nu am fost deloc bolnavă aproape doi ani, iar dureri în gât nu mai am de cinci ani.
Tatiana şi Dimitrie
117
„Micuţa s-a liniştit imediat şi a adormit”
Nu o singură dată m-am adresat Sfântului Luca după ajutor şi de fiecare dată am simţit că ne aude rugăciunile şi, dacă ne este de folos, ne sprijină şi mijloceşte în faţa Bunului Dumnezeu.
Acum câţiva ani a fost nevoie să mă internez pentru o intervenţie chirurgicală complicată. M-am rugat Sfântului şi înainte de a merge la spital, iar după ce m-am internat m-am rugat la el înainte de operaţie şi totul a decurs bine.
Recent, fiica mea s-a îmbolnăvit, a făcut otită purulentă.
Într-una dintre nopţi, când fiica noastră gemea de durere, eu şi soţul am citit acatistul Sfântului Luca, iar la scurt timp micuţa s-a liniştit şi a adormit.
După acea noapte nu a mai avut dureri, s-a vindecat foarte repede.
118
Nu a trecut mult timp, iar eu am răcit foarte puternic, nu aveam nicio putere să am grijă de copii şi de casă.
Am început să mă rog Sfântului Luca şi viroza a cedat foarte repede.
Familia noastră a primit mereu ajutor de la Dumnezeu prin rugăciunile şi mijlocirea Sfântului Luca.
Sfinte Părinte Luca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Tatiana Mitichina
119
„Datorită ajutorului Sfântului Luca, operaţia a avut succes”
Prima dată am simţit ajutorul Sfântului Luca atunci când a fost operată nepoata mea, care încă nu împlinise vârsta de un an. Aveam acasă o icoană a Sfântului cu o părticică din sfintele sale moaşte.
În timpul intervenţiei, m-am rugat în faţa acestei icoane. Nu am citit rugăciuni anume, ci pur şi simplu i-am vorbit ca unui prieten drag şi apropiat.
Apoi, am sunat-o pe sora mea (mama fetiţei) şi am încercat să o încurajez şi să o liniştesc. Îi spuneam că totul va fi bine, că Sfântul Luca neapărat o va ajuta. Şi într-adevăr operaţia a avut succes.
După un timp, am cerut ajutorul pentru fiul meu cel mai mare, care a fost operat doi ani la rând.
Şi în acest caz, Sfântul Luca a fost mângâietorul meu.
120
Slavă Domnului că avem o părticică din moaştele părintelui Luca la biserica orăşenească cu hramul Tuturor Sfinţilor, care se află nu departe de spitalul raional.
Mulţi bolnavi apelează la ajutorul lui.
De fiecare dată când sărut icoana sa, îi simt căldura şi grija părintească.
Sfinte Părinte Luca al Crimeei, făcătorule de minuni, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Irina
121
„Intervenţia a avut succes”
În luna februarie a anului 2008 am fost internată la spital.
Trebuia să suport o operaţie pentru eliminarea unei tumori care ajunsese deja la dimensiuni mari.
Am luat cu mine o iconiţă a Sfântului Luca din Crimeea, căruia m-am rugat pentru ca totul să decurgă bine.
Sfântul nu mi-a trecut cu vederea rugăciunea.
Operaţia a avut succes, iar medicul care m-a operat mi-a adeverit că intervenţia a fost una reuşită.
Analizele care au urmat, la fel, au ieşit foarte bune.
Eram sigură că m-a ajutat Sfântul Părinte Luca!
Îmi amintesc mereu de această întâmplare cu multă dragoste şi recunoştinţă.
122
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru tot! Sfinte Luca, roagă-te pentru noi!
Elena
123
„Operaţia complicată a decurs rapid”
M-am rugat Sfântului Luca să mă ajute să găsesc un chirurg bun (trebuia să fiu operată cât mai repede).
Datorită ajutorului Sfântului am ajuns într-o clinică minunată, la care nici nu puteam să visez, la unul dintre cei mai buni chirurgi.
Spre surprinderea mea, de curând în acest spital a fost inaugurat un paraclis în cinstea medicului şi Sfântului Luca al Crimeii. Astfel, aveam posibilitatea să merg în această bisericuţă, să mă rog şi să-i cer ajutorul Sfântului Luca.
Îmi era foarte frică de anestezie, dar operaţia (destul de complicată) a decurs destul de repede şi nu am simţit vreo urmare neplăcută de pe urma anesteziei.
Trebuie să spun şi că o operaţie similară la un alt pacient a durat de două ori mai mult.
124
Mulţumesc Domnului şi Sfântului Luca pentru această minune!
Şi în prezent, când îmi este greu, îmi amintesc mereu de Sfântul Luca, de viaţa lui şi îi cer ajutor şi dobândirea răbdării în greutăţi şi încercări.
Dumnezeu ne ajută în continuare prin sfinţii Săi.
Ludmila
125
„Tumoarea a dispărut!”
Acum trei ani, am descoperit o tumoare pe piept. Mi-am făcut programare la medic, însă trebuia să aştept două săptămâni până la consultaţie.
Tumoarea a început să crească foarte repede, în douăsprezece zile a devenit de mărimea unui ou de prepeliţă.
Pe parcursul acestor două săptămâni m-am rugat cu lacrimi Sfântului Luca să mă vindece, am uns tumoarea cu untdelemn sfinţit şi am încercat să nu deznădăjduiesc. Iar când am mers la medic, eram pregătită pentru orice diagnostic.
După o scurtă examinare, medicul a luat o seringă şi pur şi simplu a extras lichidul din locul dureros. Tumoarea a dispărut!
Astfel, prin rugăciunile Sfântului Luca, Domnul m-a vindecat (mi-e teamă să mă gândesc la ceea ce ar fi putut să se întâmple, dacă nu aş fi fost ajutată).
126
Bucură-te, scularea celor ce pătimesc; Bucură-te, îmbărbătarea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, încetarea durerilor anevoie de vindecat;
Bucură-te, ridicarea oamenilor bolnavi;
Bucură-te, întărirea neclintită a celor cu frică de Dumnezeu.
Galina
127
„L-am rugat pe Sfântul Luca să fie prezent la operaţie”
Tatăl meu a fost supus unei intervenţii chirurgicale, în cadrul căreia i s-a extirpat un rinichi.
Pe vremea aceea avea şaptezeci de ani. Avea totodată şi probleme cardiace, astfel că pronosticul medicilor pentru reuşita operaţiei era de 50 la 50.
Totodată, l-au pus să semneze un document prin care îşi asuma eventualele riscuri care ar putea surveni.
În toată această perioadă m-am rugat părintelui Luca şi Sfântului mucenic şi vindecător Pantelimon.
În ziua intervenţiei, mă rugam Sfântului Luca să fie el însuşi prezent la operaţie.
Totul a decurs bine, nu au existat complicaţii şi tata s-a recuperat destul de repede.
128
De atunci mereu cer ajutorul şi mijlocirea Sfântului. Mi-a devenit ca un adevărat părinte.
Tatiana
129
Sfântul Tămăduitor
Vreau să vă povestesc despre ajutorul primit de la Sfântul Luca. Am avut nevoie ca pentru o perioadă să urmez un tratament cu mai multe medicamente şi în doze destul de mari, însă după câteva zile au apărut reacţii adverse destul de grave: ameţeli, greaţă, palpitaţii ale inimii şi dureri de ficat.
Am continuat tratamentul, însă mă simţeam din ce în ce mai rău.
Medicul mi-a spus că poate înlocui medicamentele, însă acestea sunt cele mai eficiente în cazul meu, iar dacă continui să le iau, nu ştie dacă nu cumva vor apărea şi alte complicaţii.
M-am rugat Sfântului Luca, i-am citit acatistul şi canonul, m-am uns cu untdelemn sfinţit, iar medicamentele le stropeam cu aghiasmă şi le însemnam cu semnul crucii.
Spre surprinderea mea, toate reacţiile negative
130
au dispărut.
Am putut continua tratamentul necesar şi m-am vindecat.
Şi în alte împrejurări am simţit ajutorul Sfântului. Îi mulţumesc că ne ajută şi ne sprijină mereu!
Maria
131
Recunoştinţa
Zâmbind jenat, Părintele Roman îmi întinde o scândurică din lemn sculptată.
luaţi-o, vă rog. Este un dar în semn de recunoştinţă pentru Sfântul Luca. Şi pentru mănăstire, de asemenea. Fediunica a făcut-o singur. Eu nu ştiu să sculptez în lemn, iar el s-a învăţat singur. Băiatul are doar opt ani.
Ţin în mâini această scândurică şi mă simt emoţionat de darul primit. Pe verso are şi un ornament iscusit.
singur a tăiat-o? întreb surprins.
132
da! mă asigură Părintele Roman, nimeni nu l-a ajutat.
Pentru prima dată, Fiodor a început să aibă nişte dureri la vârsta de şase ani. La început, ne-am gândit că probabil e din cauza unei lovituri şi treptat îi va trece, însă durerea nu doar că nu a dispărut, dar devenea tot mai puternică, încât în curând i-a fost greu să meargă.
A trebuit să mergem pentru investigaţii la spitalul din localitatea Baganovskaya.
Diagnosticul a fost cumplit boala Perthes: distrugerea progresivă a articulaţiei şoldului, iar pe un termen lung aceasta poate însemna artrită.
Chirurgul de la spital ne-a îndemnat să mergem la spitalul regional din Novosibirsk, iar între timp băiatul să stea doar culcat şi să evite la maximum mişcările.
Tot în această perioadă, un bun coleg şi prieten al Părintelui Roman l-a invitat să slujească împreună Sfânta Liturghie în ziua de pomenire a Sfântului.
Părintele Roman nu se putea concentra la discuţia telefonică.
Oare despre ce sfânt era vorba?
Nu prea era timpul potrivit pentru a sărbători ceva, trebuiau să se pregătească de călătoria la Novosibirsk, care se afla la o distanţă de 500 km, dar nu-şi putea refuza prietenul şi nici lucrarea lui Dumnezeu nu tolerează neglijarea.
Părintele Serafim slujea în satul vecin, care, după standardele siberiene, era situat în apropiere, cam la o sută douăzeci de kilometri.
133
În biserica Părintelui Serafim se păstra o icoană a Sfântului Luca, cu o părticică din moaştele sale, adusă din Crimeea.
Pe 11 iunie este ziua adormirii Sfântului, aşa că trebuia numaidecât să pornim la drum.
A plecat cu toată familia: Părintele Roman cu soţia Natalia şi cei trei copii: Fiodor, Elisaveta şi micuţul Nikolca.
Fiodor, deşi pe atunci avea doar 6 ani şi mai era şi bolnav, a stat toată Sfânta Liturghie în altar. Oferea cădelniţa, ajuta cu ce putea (era deja obişnuit cu aceasta).
Desigur că ne-am rugat cu toţii pentru vindecarea şi sănătatea lui.
După slujbă, ca de obicei, preoţii s-au retras cu treburile lor, preotesele aveau şi ele ceva de discutat, iar copiii au fost lăsaţi să se distreze după bunul plac.
Astfel, cumva am uitat de Fiodor şi de problemele lui de sănătate.
Când ne-am adus aminte că ar trebui să respecte un regim special, l-am găsit alergând cu ceilalţi copii în jurul bisericii.
Mama s-a repezit la el:
fedenika, cum te simţi? Te doare aici?
134
-Nu?
dar aici?
nu mamă, nu mă doare nimic.
cum adică? Nu simţi nici o durere?
doar ţi-am spus, nu mă doare nimic!
Am mers totuşi la consultaţie în Novosibirsk.
Medicii i-au făcut o nouă radiografie. Au comparat-o cu cea din spitalul de la noi, au tăcut, s-au gândit… au comparat-o din nou şi… au dat din umeri neajutoraţi.
Nu au depistat nicio urmă a bolii cu care fusese diagnosticat băiatul doar cu câteva zile în urmă.
Vestea vindecării miraculoase s-a răspândit rapid în împrejurimi şi oamenii au început să vină mai des după ajutor şi vindecare.
Medic, Mare rugător, Sfânt
De asemenea, pe masa mea de lucru se află şi un caiet, care descrie istoria vindecării Niculinei Irina.
„Vreau să povestesc despre ajutorul pe care mi l-a oferit Sfântul Luca. Într-adevăr este un minunat chirurg şi medic priceput, dar şi un mare rugător.”
În tinereţe, Irina a fost diagnosticată cu o boală
135
gravă, care la maturitate a rezultat în infertilitate.
în acea perioadă era căsătorită de doi ani şi visa să aibă un copil, dar toate speranţele s-au năruit când medicii i-au descoperit o tumoare şi i-au spus că este nevoie de o intervenţie chirurgicală urgentă. Nu-i rămânea decât să ceară ajutorul lui Dumnezeu.
„într-o zi, scrie Irina, s-a anunţat că la biserica noastră din Baganov va fi adusă icoana Sfântului Luca, cu o părticică din moaştele sale.
Icoana a fost adusă doar pentru douăzeci de minute, era foarte multă lume, lumea se îmbulzea, şi nu aveam nicio posibilitate să mă rog în tăcere, să rămân singură cu Sfântul! Era un lucru imposibil.”
A doua zi, Irina a plecat într-un oraş de lângă Bagan, dar cum a ajuns prea devreme, s-a gândit ca timpul liber să-l petreacă în biserică. După cum spune ea, a simţit că Dumnezeu însuşi a îndemnat-o să se roage.
Închipuiţi-vă surprinderea mea, continuă Irina, când, intrând în biserică, am văzut icoana Sfântului Luca, care a sosit din Bagan seara trecută. Icoana era amplasată în centrul bisericii, era amurg, ardeau lumânările, era linişte.
Apropie-te, cere, roagă-te!
136
Nu era nimeni în jur. Doar sufletul meu, chinuit de disperarea imposibilităţii de a avea un copil şi medicul Luca.
Pentru mine, el reprezenta acum un chirurg, la care am venit pentru operaţie. Numai că nu mă curăţam de murdărie cu bisturiul, ci prin intermediul lacrimilor.
Am cerut, m-am rugat, mai întâi pentru alţii, apoi pentru mine.
Îmi era ruşine de păcatele mele sub privirea Sfântului Luca, dar şi a celorlalţi sfinţi din jurul meu, dar în acelaşi timp simţeam asupra mea privirea iertătoare şi iubitoare a unui tată, care pe toate le înţelege şi iartă. Era totodată şi privirea unui chirurg care mă vindeca.
Cred că starea mea şi încordarea cu care mă rugam i-au făcut pe părintele şi preoteasa care se aflau în biserică să lase lucrurile de care se ocupau şi să se retragă în linişte.
Tot ce îmi doream în acele clipe era să rămân cu Dumnezeu şi să nu mai ies din biserică.
M-am rugat de la ora 12:00 până aproape de 18:00. Am asistat la botezul unui bebeluş, apoi la slujba de seară.
Îmi doream foarte mult să rămân acolo şi să le relatez tuturor despre Sfântul Luca. Îmi era frică
doar de un singur lucru, să pierd acel har, a cărui prezenţă o simţeam foarte clar.
Ieşind din biserică, am simţit din tot sufletul că rugăciunea mi-a fost ascultată, că ceva mi-a atins sufletul şi s-a întâmplat ceva deosebit de important. Sufletul meu era plin de pace.
A trecut mai puţin de un an şi pe 8 iunie am născut-o pe draga mea fiică, Veronica. S-a întâmplat de sărbătoarea Sfintei Treimi şi a fost o bucurie greu de transmis în cuvinte!”
137
Recunoştinţa
După un timp, Părintele Roman a adus la biserică icoana Sfântului Luca, le-a povestit enoriaşilor despre minunile care aveau loc şi a început să slujească în fiecare vineri acatistul Sfântului.
El mărturiseşte:
Pentru noi Sfântul Luca nu este doar un sfânt, pe care trebuie să-l cinstim, ne-a devenit şi o persoană foarte apropiată, dragă… o persoană căreia vă puteţi adresa în orice moment şi cu siguranţă vei fi auzit şi ajutat.
De doi ani îmi doream să ajung aici, la Sfântul Luca,
138
să-i mulţumesc şi să-i spun că-i suntem recunoscători pentru toate şi iată că în sfârşit am reuşit”.
De parcă nu e prea mult, dar totuşi cât e de important să fim recunoscători! Când voi pregăti Agneţul pe scândurica lui Fediunica, îmi voi aminti probabil, şi nu o singură dată, că Euharistia în traducere din limba greacă înseamnă mulţumire. Şi acesta poate fi singurul lucru pe care îl putem aduce Creatorului pentru darul Său nepreţuit darul dragostei faţă de noi, cei plini de păcate…
7 mai 2007
(După relatarea clericului eparhiei Novosibirsk, parohul Bisericii Adormirea Maicii Domnului din Bagan, preotul Roman Venţak şi pe baza mărturiei Irinei Nikulina).
Sfinte Părinte Luca, roagă-te pentru noi lui Dumnezeu!
139
Sfintele moaşte ale Sfântului Luca din Crimeea în România.
Părticele din Sfintele moaşte ale Sfântului Luca din Crimeea în România
Alba
Biserica Memorială „Mihai Viteazul” din Alba Iulia
Mănăstirea Sfântul Ilie, Albac Argeş
Mănăstirea „Corbii de piatră” Bacău
Parohia Ortodoxă Lazaret, hramul „Adormirea Maicii Domnului”
143
Bihor
Mănăstirea Sfânta Cruce, Oradea Braşov
Capela Sfântul Ierarh Luca al Crimeei şi Sfântul Ierarh Andrei Şaguna
Bucureşti
Biserica din cadrul spitalului Baltazar Arseni Biserica din cadrul Spitalului Floreasca Capela Institutului Parhon
Biserica Şerban Vodă
Caraş Severin
Mănăstirea „Sfântul Nectarie”, Feneş Constanţa
Biserica Sfântului Nectarie Mănăstirea Lipniţa Schitul Prodromiţa, com. Comandău Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, satul Valea Mare
144
Galaţi
Biserica Mavromol Iaşi
Biserica din zona Ciric
Mănăstirea Dobrovăţ
Mănăstirea Frumoasa Biserica Socola Mică
Biserica „Sfântul Nectarie” din cartierul Alexandru
Mureş
Paraclisul Spitalului Judeţean, Târgu-Mureş
Neamţ
Biserica Sfântul Spiridon şi Sfântul Nectarie, Piatra Neamţ
Mănăstirea Sihla
Suceava
Mănăstirea Suceviţa
Mănăstirea Dragomirna Mănăstirea Sihăstria Putnei
145
Biserica „Pogorârea Sfântului Duh”, comuna Vama
Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” şi „Izvorul Tămăduirii Maicii Domnului”, Spitalul Judeţean Suceava.
Timiş
Mănăstirea Săraca Vâlcea
Arhiepiscopia din Râmnicu Vâlcea Mănăstirea Dintr-un Lemn
Vrancea
Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, Sat Ghimiceşti
Republica Moldova
Mănăstirea Ciuflea, Chişinău.
146
Cuprins
Viaţa Sfântului Luca din Crimeea 5
Minuni ale Sfântului Luca din Crimeea
întâlnirea cu Sfântul Luca din Crimeea 33
„A simţit de parcă cineva ar fi operat-o…” 43
„Fiind medic, înţeleg că este aproape imposibil…”. 46
„Au anulat operaţia, constatând că tumoarea e benignă” 47
„Fiica mea a reuşit să intre la Facultatea de medicină, ceea ce ne părea un vis nerealizabil”… 49
„Ţi-am spus că voi avea grijă!” 51
„M-a ajutat să nu mai consum alcool”… 53
„Tatăl meu a devenit credincios… ” 55
„Chistul a dispărut” 56
„Am încetat să mai simt durere…” 58
„în momentul critic, Sfântul a fost lângă mine”…. 62
„Ca prin minune, au încetat să mă mai doară picioarele” 65
„Datorită ajutorului Sfântului, tata a trăit ultimii ani fără crize” 67
„Sfântul Luca se uita la mine!” 69
„Parcă mă ţinea de mână…” 74
Salvarea unei dependente de droguri 75
„Am simţit marea dragoste a doctorului şi Sfântului Luca” 77
„Sunt fericită că pot scrie aceste rânduri de recunoştinţă şi mulţumire” 79
Minunile se întâmplă datorită credinţei 82
„De ce mă rog Sfântului Luca?” 84
Un polip sub semnul întrebării 88
Ultima speranţă 90
Vindecarea 92
„Sfântul Luca însuşi conduce mâinile medicilor” 99
„Nu m-am despărţit de icoana Sfântului toată perioada sarcinii” 102
„Medicii le-au spus părinţilor că nu am şanse să mă vindec” 105
„Tratamentul medicamentos nu m-a putut ajuta” 108
„Nu am simţit deloc durere” 111
„Operaţia a decurs fără complicaţii” 113
„A doua zi nu a rămas nici urmă de boală”… 115
„Micuţa s-a liniştit imediat şi a adormit” 118
„Datorită ajutorului Sfântului Luca, operaţia a avut succes” 120
„Intervenţia a avut succes” 122
„Operaţia complicată a decurs rapid” 124
„Tumoarea a dispărut!” 126
„L-am rugat pe Sfântul Luca să fie prezent la operaţie” 128
Sfântul Tămăduitor 130
Recunoştinţa 132
Sfintele moaşte ale Sfântului Luca din Crimeea în România 138
Cărţi apărute la Editura Ortodoxia
1. Părintele Arsenie Boca mi-a schimbat viaţa. Mărturii. Minuni.
2. Părintele Arsenie Boca grabnic Ajutător. Mărturii. Minuni.
3. Părintele Arsenie Boca ne cheamă la el. Mărturii de la Prislop
4. Părintele Arsenie Boca mângâietorul celor necăjiţi. Noi mărturii minunate
5. Sfântul Serafim de Sarov vindecări minunate din zilele noastre
6. Maica Domnului Apărătoarea noastră noi minuni contemporane
7. Sfânta Matrona din Moscova veniţi să-mi povestiţi necazurile voastre
8. Sfântul Nectarie Tămăduitorul din Eghina. Mărturii. Minuni.
9. Andreea Nemeş eu am văzut îngeri!
10. Valeriu Gafencu îndreptar la Spovedanie
11. Noi mărturii despre Părintele Justin
12. Părintele Justin Duhovnicul inimilor mărturii şi minuni
13. Vlad Herman pelerinajele, poartă spre cer. Prislop. Petru Vodă. Aiud şi altele…
14. Cuviosul Nikolai Guryanov. Un Sfânt al zilelor noastre. Viaţa. Mărturii. Minuni.
15. Părintele Antim Găină pustnicul fără pustie
17. Părintele Paisie Olaru în Cer cu îngerii şi pe pământ cu oamenii
18. Natalia Lozan pentru dragoste şi înţelegere în familie
19. Sfântul Ioan Rusul Grabnic Ajutător şi Mare Vindecător
20. Cuviosul Iosif de la Văratic smerenie într-o imensă răbdare
21. Părintele Dosoftei Murariu slujitorul cel tainic al inimii
22. Părintele Isaia Ţugurlan un cuvios de pe fila de Pateric
23. Sfânta Xenia din Sankt-Petersburg ocrotitoarea familiei
24. Sfântul Pantelimon Mare Doctor fără de Arginţi
25. Ursul, vulpea şi bursucul fabule şi poezii creştin ortodoxe
26. Viaţa Părintelui Arsenie Boca povestită copiilor
27. Viaţa Părintelui Cleopa Ilie povestită copiilor
28. Sfinţii Petru şi Fevronia din Murom apărătorii familiei, dragostei şi fidelităţii
29. Apostoli la capătul lumii sfinţii din Alaska
30. Viaţa şi minunile Sfinţilor Ţari Mucenici Romanov
31. Sfântul Serghie de Radonej îngerul păzitor al celor necăjiţi
32. Sfântul Ioan Maximovici – „Deşi am murit, sunt viu”
33. Sfântul Trifon aducătorul de belşug
34. Natalia Lozan fericirea de a iubi
35. Sfinţii 9 Mucenici din Cizic grabnic ajutători în găsirea unui loc de muncă
36. Sfânta Eufrosina apărătoarea artelor şi a monahiilor
37. Cereţi şi vi se va da povestiri adevărate
38. Bateţi şi vi se va deschide povestiri adevărate
39. Sfântul Serafim de Viriţa de la milionar la mare ascet
40. Sfântul Nectarie Mare Făcător de Minuni mărturii recente
41. Sfântul Nectarie Tămăduitorul din Eghina. Ediţie integrală
42. Sfânta împărăteasă Alexandra Feodorovna grădina inimii
43. Sfânta Matrona din Moscova vă văd, vă aud şi vă ajut
44. Sfânta Iuliana din Lazarevo ocrotitoarea familiei
45. Sfintele surori Romanov
46. Sfântul Luca din Crimeea pătimirea curăţeşte sufletul
COMENZI ONLINE: www. libr ariaortodoxia. ro
DIFUZARE:
S.C. Supergraph S.R.L.
Str. Ion Minulescu Nr. 36, Bucureşti Tel: 021 – 320.61.19; Fax: 021 – 319.10.84 E-mail: contact@supergraph.ro