SF. ANASTASIE SINAITUL COMENTARIU LA HEXAEMERON

COLECŢIA VIAŢA ÎN HRISTOS
SERIA DE AUTOR
SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL
COMENTARIU LA HEXAEMERON
Colecţia Viaţa în Hristos
Seria de autor „Sfântul Anastasie Sinaitul”
Sfântul Anastasie Sinaitul
SCRIERI I
Comentariu la Hexaemeron
Colecţia Viaţa în Hristos
Seria de autor „Sfântul Anastasie Sinaitul”
Editor general: Pr. Dragoş Bahrim
Consiliul ştiinţific:
Florin Crîşmăreanu (Universitatea Alexandru-Ioan Cuza, Iaşi) Dimitrios Zaganas (Universitatea Catolică din Louvain)
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
ANASTASIE SINAITUL, sfânt
Comentariu la Hexaemeron Sfântul Anastasie Sinaitul; trad, din lb. greacă veche de monahia Parascheva Enache; introd. generală, note şi ed. Îngrijită de pr. Dragoş Bahrim; studiu introductiv de Dimitrios Zaganas; carte tipărită cu binecuvântarea înaltpreasfmţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Iaşi: Doxologia, 2024
Index
ISBN 978-630-301-153-0
I. Parascheva Enache, monahie (trad.)
II. Bahrim, Dragoş (pref.; note; ed.)
III. Zaganas, Dimitrios (pref.)
2
© DOXOLOGIA, 2024 ISBN: 978-630-301-153-0
Colecţia Viaţa în Hristos
Seria de autor „Sfântul Anastasie Sinaitul”
Sfântul Anastasie Sinaitul
SCRIERI I
Comentariu la Hexaemeron
Traducere din limba greacă veche de MONAHIA PARASCHEVA ENACHE
Introducere generală, note şi ediţie îngrijită de PR. DRAGOŞ BAHRIM
Studiu introductiv de DIMITRIOS ZAGANAS
Carte tipărită cu binecuvântarea înaltpreasfinţitului Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei
DOXOLOGIA Iaşi, 2024
ARHIEPISCOPIA iaşiLoR
CENTRUL de STUDII patristice SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL
Traducerea studiului din limba engleză: Roxana Cernescu
Indici realizaţi de: Pr. Dragoş Bahrim, Roxana Cernescu, Claudiu-George Dulgheru
Redactori: Andrei Finaru, diac. Ilarion Argatu, Claudiu-George Dulgheru
Corectori: Lia Gociu, Pr. Cezar Ţăbârnă
Tehnoredactori: Rema Zugravu, Alina Andrei
Design copertă: Ştefan Pintilie
Prepress: Leonard Lunguleac
Editura Doxologia, Cuza-Vodă 51, 700038, Iaşi
Tel: 0374704804
Email: editura@doxologia.ro
Editura Doxologia
Comenzi:
https://www.edituradoxologia.ro
Email: comenzi@edituradoxologia.ro
Tel.: +40 724 550 463
Cuprins
Lista de abrevieri 7
Introducere generală (Pr. Dragoş Bahrim) 9
Comentariu la Hexaemeron
Autenticitatea Hexaemeronului Sfântului Anastasie Sinaitul (CPG 7770) (Dimitrios Zaganas) 39
Al Sfântului Anastasie, preot şi monah al Sfântului Munte Sinai, Cuvântul I la tâlcuirea anagogică, duhovnicească, a celor şase zile ale creaţiei 57
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al II-lea, la ziua a doua de la zidirea cea de şase zile 93
în continuare, Cuvântul al III-lea al aceluiaşi, la ziua a treia a creaţiei celei în şase zile 105
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al IV-lea la cea de-a patra zi a creaţiei celei în şase zile 131
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al V-lea, la cea de-a cincea zi a creaţiei în şase zile 173
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al VI-lea, la ziua a şasea a creaţiei celei în şase zile 191
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al VII-lea, la cele petrecute după ziua a şasea 219
Al aceluiaşi, în continuare, partea a doua a Cuvântului al VII-lea 243
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al VIII-lea 281
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al IX-lea 305
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al X-lea 345
Al aceluiaşi, în continuare Cuvântul al XI-lea 381
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al XII-lea 433
Bibliografie 455
Indice de nume proprii şi derivate din acestea 465
Indice de referinţe scripturistice 471
Lista de abrevieri
BHG Francois Halkin (ed.), Bibliotheca Hagiographica Graeca, 3 voi., Bruxelles, 1957;
CCSG Corpus Christianorum. Series Graeca, Turnhout, 1977
COGD Giuseppe Alberigo (ed.), Conciliorum Oecumenicorum Generaliumque Decreta, Brepols, Turnhout, 2006
CPG Maurice Geerard, Jacques Noret (eds.), Clavis Patrum Graecorum, Brepols, Turnhout, 1979
CPGS Maurice Geerard, Jacques Noret (eds.), Clavis Patrum Graecorum. Supplementum, Brepols, Turnhout, 1998
DOML Dumbarton Oaks Medieval Library, 2010
OC Oriens Christianas, Paris, 1901-1941
OCA Orientalia Christiana Analecta, Roma, 1935
OCP Orientalia Christiana Periodica, Roma, 1935
ODB Alexander P. Kazhdan (ed.), The Oxford Dictionary of Byzantium, 3 vol., Oxford University Press, 1991;
PG Jacques-Paul Migne (ed.), Patrologiae cursus completus. Series graeca, 1-161, Paris, 1857-1866;
PTS Patristische Texte und Studien, Walter de Gruyter, Berlin, 1963
PSB Părinţi şi scriitori bisericeşti, Bucureşti, 1977
SC Sources Chretiennes, Paris, 1941
TU Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur
VIIIB Viaţa în Hristos. Seria „Imnografie bizantină”, Iaşi, 2015
VIIPFViaţa în Hristos. Seria „Pagini de Filocalie”, Iaşi, 2012
Introducere generală
Sfântul Anastasie Sinaitul (630 cca 700)1 este unul dintre autorii încă foarte puţin cunoscuţi şi valorificaţi în spaţiul românesc. Opera sa teologică însă, aşa cum este ea cunoscută astăzi, este suficient de vastă şi de valoroasă, astfel încât el să ocupe deja un loc de cinste între Părinţii ortodocşi ai secolului al VII-lea, alături de Sfinţii Maxim Mărturisitorul, Ioan Scărarul, Sofronie al Ierusalimului sau Ioan Moshu2. Ea cuprinde scrieri ascetice, exegeze, opuscule dogmatice şi apologetice, omilii, toate cu o puternică notă personală, deşi nu s-a socotit pe sine o autoritate în materie, declarându-se mai degrabă un teolog amator3. Aceasta însă nu l-a împiedicat să aibă o consistentă activitate misionară şi să intre în polemică cu episcopii monofiziţi care dominau Egiptul şi Siria în timpul său, cu partizanii monotelismului, dar şi cu arabii islamici sau evreii. Comparat cu Sfântul Maxim Mărturisitorul, contemporanul său, care a fost un spirit de sinteză şi mystagog, a cărui operă comportă un ridicat nivel de dificultate, de multe ori savant, părintele sinait ar putea fi mai
1 Partea introductivă, biografică a studiului de faţă, reia într-o formă actualizată, o parte a studiului introductiv al ediţiei SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Povestiri duhovniceşti (VIIPF 3), trad. LAURA ENACHE, studiu, bibliografie, indici, note, PR. DRAGOŞ BAHRIM, Editura Doxologia, Iaşi, 2016.
2 într-un recent tratat de patrologie, ANGELO DI BERARDINO (ed.), Patrology. The Eastern Fathers from the Council of Chalcedon (451) to John of Damascus (J 750), James Clarke Co, Cambridge, 2006, KARL-HEINZ UTHEMANN îi consacră 18 pagini, capitol comparabil doar cu cel dedicat Sfântului Maxim Mărturisitorul.
3 De exemplu Quaestiones et responsiones 21, 8, CCSG 59, p. 41: „Acestea pe scurt sunt spuse vouă despre suflet nu în chip dogmatic, nici canonic, ci cu dragoste. Iar pe celelalte, îi rugăm pe fraţii noştri în Hristos şi pe învăţătorii care îndrumă împreună cu noi să le lămurească”.
10
degrabă caracterizat drept un bărbat duhovnicesc, apologet, predicator şi exeget preocupat intens de îndrumarea duhovnicească a monahilor şi cercetarea pastorală a laicilor. Scrierile sale au devenit atât de cunoscute, încât a ajuns să fie supranumit în veacurile următoare drept „un nou Moise”4.
Cu toate că a primit astfel de aprecieri, discreţia cu privire la propria persoană, care îi caracterizează scrierile şi sărăcia elementelor biografice din colecţiile hagiografice, fac să cunoaştem încă foarte puţine date precise despre el. Abia cercetările occidentale, stimulate în mare măsură în anii 60-70 ai secolului trecut de patrologul francez Marcel Richard (1907-1976), fondatorul Institutului de cercetare şi de istorie a textelor din Paris, unul din pionierii studiilor anastasiene, au pus însă într-o nouă lumină personalitatea şi valoarea operei sale.
Ediţiile critice ale operelor Sfântului Anastasie5 care au început să fie publicate în ultimii 40 de ani, au adus şi ele precizări importante privind studiul vieţii şi operei sale, dar ele au rămas încă foarte puţin receptate de către teologi şi patrologi. De asemenea, există deocamdată foarte puţine traduceri ale
4 în ediţiile mai vechi ale Mineiului lunii aprilie, în ziua 21 (de exemplu ediţia din 1929), urmând Mineielor greceşti, sinaxarul Sfântului Anastasie este deschis de stihul: AvatjTâatoţ EV Etvâ Muarj; VEO;, xai xpiv TEAEWT]; TOV 0EOV fXETiEtv EyEt, adică Nou Moise în Sinaifiind Anastasie, are, şi mai înainte de sfârşit, a-L vedea pe Dumnezeu. În ultima ediţie a Mineiului, publicată de Patriarhia Română la Bucureşti în 2014, stihul este eliminat complet. Cu acest apelativ este însă numit, în Povestirile anastasiene, Sfântul Ioan Scărarul (cf. Povestiri 1,12,16).
5 Au apărut în ordine, marile ediţii: KARL-HEINZ UTHEMANN (ed.), Anastasii Sinaîtae: Viae dux, CCSG 8, Turnhout 1981; KARL-HEINZ UTHEMANN (ed.), Anastasii Sinaîtae: Sermones duo in constitutionem hominis secundum imaginem Dei necnon opuscula adversus monotheletas, CCSG 12, Tumhout, 1985; ANDRE BINGGELI, Anastase le Sinaite: Recits surle Sinaî et Recits utiles ă lâme. Edition, traduction, commentaire, 2 vol., Paris, 2001; MARCEL RICHARD, JOSEPH MUNITIZ (eds.), Anastasii Sinaîtae: Quaestiones et responsiones, CCSG 59, Turnhout, 2006; CLEMENT KUEHN, JOHN BAGGARLY (eds.), Anastasius of Sinai: Hexaemeron, OCA 278, Roma, 2007, în afara textelor de mică amploare, multe editate critic.
11
acestor opere în limbile actuale, nu doar în română. Pe de altă parte însă, opera anastasiană a fost remarcată de bizantinologi importanţi precum Gilbert D’agron6, Bernard Flusin7 sau John Haldon8 care au evidenţiat importanţa corpusului nu doar pentru teologie, ci şi pentru cunoaşterea frământărilor politico-religioase ale secolului al VII-lea, şi în mod special a raporturilor populaţiei creştine cu ocupanţii islamici, din ce în ce mai influenţi. Alături de cei menţionaţi, o serie de alţi cercetători între care cei mai importanţi sunt Marcel Richard, Joseph Munitiz, Karl-Hans Uthemann, Andre Binggeli, Dimitrios Zaganas, au meritul de a fi adus noi precizări, în urma unor asidue cercetări, atât cât putea fi scos la lumină din biografia şi opera autentică a acestui extraordinar autor, recunoscut unanim astăzi drept o autoritate a secolului al VII-lea.
i. Viaţa Sfântului Anastasie Sinaitul
S-au păstrat, după cum spuneam, puţine date despre Sfântul Anastasie, mai ales din câteva aluzii la viaţa sa pe care le lasă să-i scape în Scrierile sale. Izvoare externe contemporane care să vorbească despre el nu există, de vreme ce a jucat un rol destul de discret în Biserica timpului său. Nici măcar dacă a
6 GILBERT D’AGRON, „Le saint, le savant, l’astrologue. Etude de themes hagiographiques â travers quelques recueils de Questions et Reponses des V-VII siecles”, mHagiographie, culturesetsocietes (IVe-XIIesiecles), Etudes augustiniennes, Paris, 1981, pp. 143-156 [revizuit şi reluat în Idees byzantines, 1.1, Paris, 2012, pp. 53-64]; „Lombre dun doute. Lhagiographie en question (VI-XI siecle)”, Dumbarton Oaks Papers, 46, pp. 59-68 [revizuit şi reluat în Idees byzantines, 11, Paris, 2012, pp. 64-78].
7 BERNARD FLUSIN, „Demons et Sarrasins. Lauteur et le propos des Diegemata steriktikadAnastase le Sinaite”, TravauxetMemoires, 14, 1991, pp. 381-409.
8 JOHN HALDON, „The Works of Anastasius of Sinai: A Key Source for the History of Seventh-Century East Mediterranean Society and Belief, în AVERIL CAMERON, LAWRENCE I. CONRAD (eds.), The Byzantine and Early Islamic Near East, vol. I: Problems in the Literary Source Material, Princeton, 1992, pp. 107-147.
12
fost în mod real egumen al Muntelui Sinai, nu este o certitudine. Pare mai degrabă o ipoteză falsă. Singurele surse care afirmă aceasta sunt hagiografice, iar aceasta poate fi un reflex al prestigiului său real de scriitor9. Sinaxartd Bisericii Constantinopolitane îi consacră o scurtă notă, pentru ziua pomenirii sale, 21 aprilie:
Pomenirea părintelui nostru Anastasie, cel din Muntele Sinai. Acest părinte, părăsind lumea şi cele din lume şi luându-şi crucea potrivit stăpâneştii porunci şi fiind tuns, a urmat cu râvnă lui Hristos. Fiind iubitor al celor mai mari nevoinţe ale virtuţii, vine la Ierusalim atras fiind de Sfintele Locuri şi, închinându-se cu credinţă, urcă în Muntele Sinai şi acolo, aflând monahi petrecând în cea mai înaltă nevoinţă ascetică, a rămas cu ei supunându-se lor şi slujind. Fiind smerit în cuget foarte, a primit harisma cunoştinţei şi a multei înţelepciuni. Şi după ce a scris vieţile părinţilor sfinţi şi a compus cuvinte de suflet folositoare, a plecat la Domnul la adânci bătrâneţi10.
Patrologul grec Stergios Sakkos, în dizertaţia sa doctorală de la Tesalonic, publicată în 1964 11, l-a identificat pe Sf. Anastasie Sinaitul pe care îl vedea în primul rând autor al lucrării sale dogmatice majore, Hodegos cu Anastasie al II-lea Patriarhul Antiohiei (599-609), ucis de un evreu la anul 609 12. Identificarea aceasta a venit însă simultan cu atribuirea celorlalte piese ale corpusului anastasian unor diferiţi presupuşi autori purtând
9 Cf. JOSEPH MUNITIZ, „Introduction”, in Anastasios of Sinai, Questions and Answers, CCT 7, Brepols, Turnhout, 2011, p. 10.
10 HIPPOLYTE DELEHAYE (ed.), SynaxariumEcclesiae Constantinopolitanae, Bruxelles, 1902, pp. 617-618 (trad. Monahia PARASCHEVA ENACHE). Textul este preluat integral în sinaxarul actual din Mineiul românesc pentru 21 aprilie.
11 STERGIOS SAKKOS, Hepl Avaaramuv Etvairuv, Thessalonic, 1964. Sakkos face aici şi un inventar al principalilor autori cu numele Anastasie şi al operelor atribuite lor. El identifică nouă astfel de autori, însă concluziile sale sunt în mare parte respinse astăzi. O listă mai completă şi o delimitare mai precisă a lor, alături de alţii poate mult mai cunoscuţi, se poate găsi în ALEXIS G. SAWIDES, BENJAMIN HENDRICKX (eds.), Encyclopaedic ProsopographicalLexicon of Byzantine History and Civilization, vol. 1, Brepols, Turnhout, 2007, pp. 212-225.
12 Cf. ALEXANDER KAZDHAN, „Anastasios of Sinai”, în ODB, 1.1,1991, p. 87.
13
acelaşi nume, Anastasie. Astfel el construieşte argumente de ordin filologic, temaţic şi istoric pentru a atribui aceste opere ale corpusului părintelui sinait unor autori distincţi de autorul ii celor două colecţii de Povestiri, socotiţi de el a fi alţii decât Anastasie Sinaitul, polemistul din Hodegos.
Deşi au fost îmbrăţişate de unii patrologi greci precum Evangelos Chrysos13, Panayotis Christou14, Vasileios Psevtongas, George Dragas15, concluziile lui Sakkos au fost pe larg criticate şi respinse de principalii specialişti în opera Sfântului Anastasie şi nu numai. Astfel, cercetători precum Jean D’arrouzes16, KarlHeinz Uthemann17, Marcel Richard18, Joseph Munitiz19, Bernard
13 EVANGELOS K. CHRYSOS, „NecoTspat gpeuvai rcEpl AvacrTadcov EtvaîTwv”, KAYjpovopia, 1,1969, pp. 121-144.
14 PANAYOTIS CHRISTOU, EXXY)VIKY) HarpoXoyla, T. E, 1992, pp. 196-225.
15 Cf. prot. dr. GABRIEL MÎNDRILĂ, „Călăuza: Manual apologetic sau Pagini de jurnal apologetic?”, în SF. ANASTASIE SINAITUL, Călăuza, îndrumar hristologic, SophiaMetafraze, Bucureşti, 2014, p. XVI.
16 JEAN D’ARROUZES, „Bulletin critique”, Revue des etudes byzantines, 25, 1967, pp. 280-283. Bizantinologul francez a fost unul dintre primii care şi-au exprimat public rezervele faţă de teoria lui S. SAKKOS.
17 KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae Viae dux, CCSG 8, Brepols, Turnhout, 1981, pp. CCVII-CCXI. Avem aici o respingere a teoriei chiar în preambulul ediţiei critice a Hodegos-ulm.
18 MARCEL RICHARD, „Les veritables Questions et Reponses dAnastase le Sinaite”, Bulletin de l’institut de Recherche et d’histoire des Textes, 15, 1967-1968, pp. 39-56 [reluat în Opera Minora, Tumhout, 1977, vol. III, p. 64]. Acest articol a stat la baza viitoarei ediţii critice, publicată abia în 2006, a întrebărilor şi răspunsurilor, fiind socotit până astăzi un punct de cotitură asupra subiectului. Deşi cunoştea cu siguranţă cartea lui Sakkos, recenzată de D’arrouzes în aceeaşi perioadă, după cum am văzut, M. Richard o ignoră cu totul şi mai mult, susţine conjectural aici (afirmaţie confirmată de cercetările ulterioare) unitatea corpusului de bază anastasian: Hodegos, întrebări şi răspunsuri, Povestiri şi cele câteva omilii (a se vedea M. RICHARD, op. cit., p. 41).
19 MARCEL RICHARD, JOSEPH MUNITIZ (eds.), Anastasii Sinaitae Quaestiones et responsiones, CCSG 59, Brepols, Turnhout, 2006. J. Munitiz care a finalizat această ediţie începută de Richard, ignoră complet teza şi nu menţionează cartea lui Sakkos decât pentru câteva manuscrise la care face referinţă.
14
Flusin20, Andre Binggeli21, Alexander Kazdhan22, Maurice Geerard23, Clement A. Kuehn, John D. Baggarly24 nu au acceptat această ipoteză, imposibil de susţinut, la o analiză atentă a surselor. Astăzi, mai ales după publicarea ediţiilor critice, corpusul anastasian apare ca unul cu o coerenţă internă evidentă, atât filologică, temaţică, cât şi cronologică25. Există pasaje care asigură o intertextualitate între Povestiri şi întrebări şi răspunsuri, de exemplu, sau între acestea din urmă şi omilii sau Hodegos şi Hexaemeron. În acelaşi timp, vocabularul folosit în aceste lucrări este foarte apropiat, iar referinţele cronologice concordă, conducând la
20 BERNARD FLUSIN, „Demons et Sarrasins. Lauteur et le propos des Diegemata steriktika dAnastase le Sinaite”, Travaux et Memoires, 11, 1991, pp. 381-409. Flusin analizează povestirile Sfântului Anastasie şi arată şi unitatea corpusului anastasian. Aminteşte de teoria lui Sakkos la p. 396, nota 71, socotind-o drept o eroare.
21 ANDRE BINGGELI, Anastase le Sinaite. Recits sur le Sindi et Recits utiles ă Came. Edition, traduction, commentaire, 2 vol., Paris IVSorbonna, 2001. Este ediţia critică a povestirilor, cu o demonstraţie excepţională a autenticităţii lor. Critica teoriei lui Sakkos se găseşte la pp. 335-340.
22 ALEXANDR KAZHDAN, „Anastasios of Sinai”, ODB, 1.1,1991, pp. 87-88. Articol de sinteză, care menţionează special la final, ca un corolar al cercetărilor anterioare, faptul că teoria lui Sakkos este greşită.
23 MAURICE GEERARD, Clavis patrum graecorum, t. III, pp. 7745-7769. Editorul catalogului îşi exprimă din start rezerva faţă de teoria lui Sakkos şi face trimitere la unele din criticile timpurii ale acestei opinii. Lista operelor socotite de el autentice rămâne în continuare valabilă şi acceptată de majoritatea cercetătorilor.
24 CLEMENT A. KUEHN, JOHN D. BAGGARLY, Anastasius of Sinai, Hexaemeron (OCA 278), Roma, 2007. În introducere (pp. XIII-XXIII), editorii comentariului alegoric la zilele creaţiei (CPG 7770), socotit neautentic de majoritatea cercetătorilor până la ei, inclusiv de M. Geerard, fac o atentă trecere în revistă a cercetărilor anastasiene, concluzionând: „it is conceivable that the Viae Dux, the Sermones in constitutionem homines 1, II, and III, the original 103 Quaestiones etResponsiones, and the 42 Narrationes were written by one and the same author, a monk and priest at Sinai, who lived in the seventh century and was still active after 701”.
25 A se vedea şi argumentele lui A. BINGGELI, Anastase le Sinaite. Recits surle SindietRecits utiles ă lâme, pp. 335-337.
15
concluzia că ele sunt opera unui acelaşi autor, care a trăit în secolul al VII-lea şi a scris mai ales spre sfârşitul acestuia26.
Ceea ce s-a putut reconstitui recent din biografia sa este bazat în special pe informaţiile disparate adunate din cele două colecţii de Povestiri, socotite astăzi autentic anastasiene, mai ales datorită contribuţiei lui A. Binggeli din monumentala sa teză de doctorat27. În baza lor, A. Binggeli a reconstituit în mare parte viaţa Sfântului Anastasie Sinaitul28, care apare astăzi într-o nouă lumină.
Astfel, în mai multe locuri în opera sa prezintă Ciprul drept patria sa. Cel mai probabil s-a născut şi a crescut în Amathonta29, o cetate din sudul insulei, sediu episcopal în acele timpuri30, de unde relatează mai multe evenimente. Conform Povestirii II, 17,
26 Şi pentru Sfântul Ioan Damaschin, care în secolul al VIII-lea insera Povestirea II, 2 în al treilea tratat contra iconoclaştilor, exista un singur Anastasie Sinaitul; cf. Sf. Ioan Damaschin, Contra imaginum calumniatores orationes tres, III, 91, ed. B. Kotter, Die Schrijten des Johannes von Damaskos, III, PTS17, De Gruyter, 1975, p. 184 [SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, Cele trei tratate contra iconoclaştilor, trad. Pr. D. FECIORU, Bucureşti, 1998, pp. 188-189].
27 ANDRE BINGGELI? Anastase le Sinaite: Recits sur le Sindiet Recits utiles â Came. Edition, traduction, commentaire, 2 vol., Paris, Sorbonna, 2001, teză foarte importantă, dar nepublicată încă şi de aceea foarte greu accesibilă.
28 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, pp. 344-362.
29 Povestiri II, 28: „patria mea, care este Amathonta” (A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 261; VIIPF 3, p. 134). În Povestiri II, 17 vorbeşte de un sfânt episcop Ioan al acestei cetăţi care a trăit după primele două raiduri asupra insulei ale arabilor musulmani. Anastasie era martor ocular la cele pe care le povesteşte aici (A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, pp. 239-244; VIIPF 3, pp. 110-116).
30 Amathonta sau Amathous era situată la 8 km de Neapolis (Lemessos), pe coasta de sud a Insulei Cipru. Cetatea este atestată încă din sec. al VII-lea î.Hr. După cucerirea arabă, scaunul episcopal al Amathontei a fost mutat la Neapolis, care cu această ocazie a fost redenumită Nemesos sau Lemessos nova, astăzi Limassol. Despre episcopii care au păstorit în acest scaun, până în secolul al XII-lea, în perioada bizantină, a se vedea articolul ARHIM. FOTIOS JOAKEIM, „Ol yvwoTol ETnaxoitoi ApaQoCvTog Tfjg Kuirpou xara TV) PuCavTtvi?) KEpioăo (AvaQEwpYjoT) TWV OETIXWV KaTaXoywv)”, Kvnp taxai ErcovSai, 74,2010, pp. 57-87.
16
îl vedem puţin după 650, anul celei de a doua năvăliri arabe, în anturajul episcopului Ioan, ajutând la botezul unui tânăr evreu, Filip, şi stând chiar la masă cu episcopul. Tânărul novice i se adresează cu apelativul „Domnule avvă”, ceea ce ne face să presupunem că şi-a început viaţa monahală chiar în Cipru, în locurile natale, iar o posibilă datare a naşterii sale ar fi 630, cel mai devreme 620 31. Dar fiindcă acest apelativ este foarte rar folosit în epocă pentru tinerii monahi, fiind rezervat mai degrabă clericilor, e foarte posibil ca el să fi fost chiar diacon atunci, de vreme ce ajută la botezul tânărului. Episcopul Ioan pare să fi jucat un rol important în tinereţea Sfântului Anastasie, comparabil cu cel pe care, mai târziu, îl va juca Sfântul Ioan Scărarul în cariera sa monastică la Sinai32.
După perioada sa cipriotă călătoreşte în Palestina, dar şi în alte locuri din Răsărit, cum ar fi Siria sau Egiptul, în căutarea unei vieţi duhovniceşti mai înalte, dar poate şi forţat de raidurile arabe. Un număr de povestiri relatează evenimente legate de această etapă. Este foarte probabil însoţit de cuviosul Ştefan Cipriotul, despre a cărui moarte relatează în Povestirea 1, 38 33 şi despre care spune că a intrat împreună cu el în Muntele Sinai. Această intrare pare să se fi realizat în jurul anului 660. La Ierusalim a locuit în apropierea Muntelui Măslinilor. Menţionează acest lucru în Povestirea II, 7 34, amintind din această perioadă o întâmplare localizată cu 30 de ani mai înainte de alcătuirea culegerii Povestirilor de suflet folositoare.
La Sinai se stabileşte definitiv după anul 660, iar una dintre ascultările pe care le-a avut pentru început aici a fost la bolniţa mănăstirii35, ceea ce a făcut pe unii cercetători să afirme că a avut
31 Cf. A. BINGGELI, Anastase le Sinaîte, p. 349.
32 A. BINGGELI, Anastase le Sinaîte, p. 348.
33 A. BINGGELI, Anastase le Sinaîte, p. 213; VIIPF 3, pp. 80-81.
34 A. BINGGELI, Anastase le Sinaîte, p. 225; VIIPF 3, p. 96.
35 Ridicată acolo cu contribuţia sfântului Papă Grigorie cel Mare, Cf. Povestiri 1,3 (A Binggeli, Anastase le Sinaîte, p. 173; VIIPF 3, pp. 55-56, nota 13).
17
chiar pregătire medicală36. Anii aceia pot fi puţin reconstituiţi mai ales după prima sa colecţie de Povestiri, care se referă cu precădere la perioada sinaită. Unul dintre primii săi părinţi duhovniceşti a fost un cuvios Epifanie pe care îl menţionează în Povestirea 1, 29 şi-l numeşte „avva Epifanie al nostru, zăvorâtul”37. A petrecut în diverse sihăstrii dependente de Mănăstirea Sinaiului pe care le menţionează: Arselaos, „o vale greu accesibilă”, unde a stat trei ani (Povestirea 1,14 38), Malohas, „o vale greu accesibilă, aproape neumblată, în care am fost şi eu oarecând” (Povestirea 1,21 39), Gouddas, un loc „care are o grădină, situat la 15 mile de Sfântul Rug” (Povestirea 1, 31 40). În acest din urmă loc a stat împreună cu Cosma Armeanul.
Aceasta este o perioadă în care s-a format din plin în viaţa ascetică, dobândind multe daruri ale Duhului Sfânt şi în care are parte de importante experienţe duhovniceşti41 pe care le relatează în scrierile sale, deşi de multe ori o face în stilul Sfântului Pavel (c II Cor. 12, 2), vorbind la persoana a III-a. De exemplu, este foarte probabil ca în Povestirea 1, 7 să fie vorba despre sine şi nu despre un alt părinte. Aici relatează că în timpul unei răpiri duhovniceşti, cu tri zile înainte de sărbătoarea Sfintei Culmi a Muntelui Sinai, aude un glas care îi spune: „Deci dacă vrei să ceri ceva, urcă la El (la împărat) mai înainte de a primi mulţimea şi, cu adevărat, orice vei cere îţi va da ţie”42. Va urca împreună cu
36 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, pp. 353-356; MARIE-HELENE CONGOURDEAU, „Medicine et theologie chez Anastase le Sinaite, medicin, moine et didascale”, în V. Boudon-Millot, B. Pouderon (eds.), Les Peres deUEgliseface ă la science medicale de leur temps, Beauchesne, Paris, 2005, pp. 287-298. Multe din cunoştinţele antropologice şi practicile medicale ale timpului sunt dezvăluite de el mai ales în întrebări şi răspunsuri.
37 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 204; VIIPF 3, p. 74.
38 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 187; VIIPF 3, p. 65.
39 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 195; VIIPF 3, p. 69.
40 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 206; VIIPF 3, p. 76.
41 Cf. H. DELEHAYE (ed.), Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, Bruxelles, 1902, 618.
42 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 178; VIIPF 3, p. 59.
18
un preot, care va sluji Sfânta Liturghie acolo, mai înainte de sărbătoare cu o zi şi tot ce avea să ceară atunci de la Hristos, în rugăciune, după făgăduinţa Sa (cf. In 11, 20), avea să se împlinească.
Dacă este să dăm crezare lui Bernard Flusin43, prin acelaşi procedeu şi Povestirea II, 19 44 este autobiografică. Nefiind precizată nici o referinţă cronologică, evenimentul s-ar fi putut întâmpla în prima parte a vieţii lui Anastasie sau în una dintre călătoriile sale misionare, când era deja monah sinait. Aici vorbeşte despre un iubitor de Hristos (recte Anastasie) care, plin de milă fiind faţă de un prizonier ce era în mare suferinţă, se dăruieşte pe sine prizonier în locul aceluia, iar cel suferind este eliberat. După doar două zile, Dumnezeu descoperă unor alţi creştini jertfa acestuia şi-l răscumpără pentru suma de două sute de monezi. Însă fapta nu va rămâne nerăsplătită, căci pentru ea va primi de la Hristos „atâtea daruri trupeşti şi sufleteşti […], încât adeseori eu rugam bunătatea Lui să mai lase o parte din darurile Lui duhovniceşti […] şi să mi le păstreze în veacul viitor”. În mod similar, în întrebări şi răspunsuri 645, Sfântul Anastasie oferă un răspuns mistic la întrebarea cine sunt adevăraţii închinători (In 4,23), descriind pe om într-o manieră foarte apropiată de Mystagogia Sfântului Maxim Mărturisitorul, drept adevărata Biserică a lui Hristos, spunând că acest răspuns i-a fost oferit de un isihast căruia nu-i descoperă numele, însă care putea fi, evident, tot el. Aceste procedee sunt menite să ascundă virtuţile autorului în faţa interlocutorilor săi, iar tradiţia manuscrisă confirmă că scrisul său se datorează în primul rând experienţei duhovniceşti nemijlocite46.
43 BERNARD FLUSIN, „Demons et Sarrasins. Lauteur et le propos des Diegemata steriktika dAnastase le Sinaite”, TravauxetMemoires, 11, 1991, p. 399.
44 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 248; VIIPF 3, pp. 119-120.
45 SF. ANASTASIE SINAITUL, Quaestiones et responsiones, 6, CCSG 59, pp. 12-14.
46 Pentru întrebări şi răspunsuri, titlul ales de editorul J. Munitiz din multitudinea de variante din manuscrise este relevant: întrebări şi răspunsuri despre diferite capete care sunt de la diferite persoane către avva Anastasie, a căror dezlegare a făcut-o nu de la sine însuşi, ci din multă cercare, cf. CCSG 59, p. 4.
19
Mai târziu, spre 690, anul probabil al scrierii Povestirilor de sufletfolositoare, îl vedem deja pe Anastasie printre bătrânii mănăstirii. Formează ucenici47, este foarte probabil atât preot, cât şi duhovnic experimentat care îndrumă monahi, dar şi laici care vin să-i ceară sfatul (cf Quaestiones etresponsiones). Purta cu sine o părticică din lemnul adevărat al Sfintei Cruci (Povestirea II, 548), dar şi o părticică din Sfânta Euharistie socotită făcătoare de minuni (Povestirea II, 149), fapte care nu erau îngăduite oricui, ci doar unor personalităţi duhovniceşti.
Ne-am putea gândi că unei astfel de cariere îi putea urma automat cea de egumen, însă astăzi teza aceasta nu mai poate fi afirmată ca o certitudine50. A. Binggeli a analizat unicul indiciu al posibilului egumenat anastasian la Sinai, o scholie a unui copist din sec. IX-X pe marginea manuscrisului Hierosolymitanus S. Sabas 408, care s-a dovedit a fi o mărturie insuficientă51. Sinaxarul Constantinopolitan, care, deşi prezintă foarte sumar etapele vieţii sale, e totuşi foarte precis şi nu face această menţiune.
47 în Povestiri II, 5, pomeneşte de un ucenic al său Ioan, care devenise între timp stâlpnic în Diospole.
48 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 223; VIIPF 3, pp. 94-95.
49 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 216-218; VIIPF 3, pp. 86-90.
50 De exemplu JOSEPH MUNITIZ a susţinut aceasta în studiile sale mai vechi, dar după apariţia tezei lui A. BINGGELI a renunţat la idee. Ipoteza egumenatului lui Anastasie la Sinai a fost susţinută la noi, într-un catalog al egumenilor şi episcopilor Sfântului Munte Sinai, de ADRIAN MARINESCU, Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai, centru de spiritualitate ortodoxă şi legăturile ei cu Ţările Române (sec. III-XX) Izvoare patristice, postpatristice şi interpretări, teză de doctorat, Iaşi, 2003, p. 356, şi în varianta tipărită: Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai şi legăturile ei cu Ţările Române. Perspectivă istorico-patristică, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 415. În versiunea mai veche a aceluiaşi catalog, publicat de ADRIAN MARINESCU, „The Hierarchs Catalogue of Monastery St. Catherine in Mount Sinai”, Etudes byzantines et post-byzantines, IV, Iaşi, 2001, p. 278, apare după Sf. Ioan Scărarul, cu numele ASavdoro; I SivaiTY); (?).
51 Scholie menţionată şi de ANDRE GUILLOU, „Le monastere de la Theotokos au Sinai”, Melanges d’archeologie et d’histoire, 67,1,1955, p. 233, după A. PAPADOPOULOS-KERAMEUS, TEpoaoXvpiTnd) BIXIO9Y)KY), 1, St. Petersburg, 1891, p. 404.
20
Apoi, comparativ cu Ioan Scărarul, care a fost cu certitudine egumen al Sinaiului şi care a compus lucrări ascetice destinate explicit comunităţii sale monastice (Scara raiului şi Cuvânt către păstor), Anastasie scrie mai mult lucrări apologetice, spirituale şi pastorale, multe fiind de interes pentru cei din afara mănăstirii, şi nu destinate strict comunităţii sale monastice. Poate doar Povestirile despre Părinţii sinaiţi s-ar încadra în linia scrierilor Scărarului, fiind o culegere a faptelor minunate petrecute în legătură cu sau în comunitatea Muntelui Sinai. În afară de acestea, alegerea egumenului se făcea de către membrii comunităţii, iar un monah care călătorea atât de mult pe cât a făcut-o Anastasie, avea puţine şanse să fie vizat pentru această sarcină52. A existat însă în prima jumătate a secolului al VII-lea un egumen al Sinaiului cu numele Anastasie, acesta fiind chiar cel care l-a tuns în monahism pe Sfântul Ioan Scărarul (cf. Povestirea 1,12 53) şi poate de aici confuzia că ar fi fost egumen, însă acesta evident este un alt Anastasie decât Anastasie Sinaitul, autorul nostru54, fiind doar o coincidenţă de nume.
Aspectul itinerant al vieţii lui Anastasie a fost atent analizat de A. Binggeli55. Dacă unele călătorii au avut scop spiritual, există altele cu scop misionar. În Hodegos el menţionează precis că a călătorit cu scopul de a cunoaşte ereziile şi a intra în dialog polemic cu episcopii monofiziţi:
52 Cf. A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, pp. 356-357.
53 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, pp. 184-185; VIIPF 3, pp. 63-64.
54 Cf. BERNARD FLUSIN, „Le monachisme du Sinaî â lepoque de Jean Climaque”, Contacts, 214,2006, p. 211, nota 12. Unii cercetători l-au identificat pe acest egumen Anastasie cu Anastasie al II-lea, Patriarhul Antiohiei (599-609/610): ADRIAN MARINESCU, Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai şi legăturile ei cu Ţările Române. Perspectivă istorico-patristică, Ed. Sophia, Bucureşti, 2009, p. 412, şi mai multe referinţe la M.-J. PIERRE, C.G. CONTICELLO, J. CHRYSSAVGIS, Jean Climaque”, în C.G. CONTICELLO (ed.), La theologie byzantine etsa tradition, Tome Ii (VF-VIFs.), Tumhout, 2015, p. 223. Ipoteza poate fi veridică doar în cazul unei datări mai timpurii a vieţii Sf. Ioan Scărarul, aşa cum fac autorii acestui articol şi este foarte puţin probabilă dacă acceptăm drept termen limită a morţii Sf. Ioan Scărarul anul 669, aşa cum susţine A. Binggeli.
55 Mai ales în A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, pp. 357-362.
21
Noi nu scriem aceste lucruri din auzite, ci după o îndelungată experienţă, după ce i-am cunoscut în Siria şi în Egipt, în Alexandria şi în alte locuri pe cei care, având ca dogmă existenţa în Hristos a unei singure firi, tâlcuiesc şi cercetează orice termen scripturistic pe temeiul principiilor lui Sever. Căci în cartea numită Iubitoarea de adevăr a ridicat pentru aceştia la rang de lege faptul că [învăţătura de] credinţă de la Calcedon a deformat 230 de citate ale Sfinţilor Părinţi în Apologia alcătuită de Ioan din Cezareea lucru pe care ni l-a arătat şi nouă Atanasie Notarul [pe când ne aflam] la Babilon56.
Tot în contextul călătoriilor sale, în Povestiri de sufletfolositoare, Anastasie relatează unele istorisiri la care pare să fie martor ocular sau, cel puţin, să fi fost în apropiere. De exemplu, a călătorit în Damasc cu puţin timp înainte de a redacta a doua colecţie de povestiri, de unde are vie în minte întâmplarea cu stâlpnicul care este ispitit de îndoiala cu privire la moralitatea unui preot (Povestirea II, 1 57). Tot aici s-a întâlnit cu mitropolitul locului (Povestirea II, 23 58), care călătorise cu opt ani mai înainte în Cipru şi care i-a confirmat veridicitatea faptelor legate de Sfântul Athanasie din Pentashoinon. Tot la Damasc a avut, dar sigur într-o călătorie anterioară, o dispută publică cu susţinători ai monotelismului59.
A călătorit de mai multe ori în Palestina, prima dată aproximativ în 660, la plecarea din Cipru, dar mai este menţionată şi cel puţin o altă călătorie, „mai înainte cu câţiva ani” de redactarea întrebărilor şi răspunsurilor, în care descrie pe scurt clima din jurul Mării Moarte60. Incursiunile sale în Egipt sunt menţionate
56 SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Hodegos, VI, 1, CCSG 8, pp. 98-99 [Călăuza, îndrumar hristologic, SophiaMetafraze, Bucureşti, 2014, p. 97].
57 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, pp. 216-218; VIIPF 3, pp. 86-90.
58 A. BINGGELI, Anastase le Sinaite, p. 254; VIIPF 3, p. 126.
59 Cf. SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Capita adversus monotheletas, VII, 3, CCSG 12, p. 121.
60 SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Quaestiones et responsiones, 28,16, CCSG 59, p. 68.
22
de asemenea în mai multe locuri din Hodegos. Apoi pomeneşte de Alexandria, Babilon (actualul Cairo), Antinopolis61, locuri ale unor dezbateri publice în care este implicat, la începutul anilor 680. Tot în Egipt călătoreşte în portul Clysma, cu un an înaintea redactării Povestirilor de sufletfolositoare, deci în 689. Cinci dintre povestirile din a doua serie, II, 9-13 sunt legate de acest loc.
Cursul vieţii Sfântului Anastasie se întinde până după anul 700, dată la care este localizată cronologic a treia omilie despre creaţia omului62. După acest an, urmele sale se pierd şi este de presupus că a trecut la Domnul, la o vârstă destul de înaintată, în primul deceniu al secolului al VIII-lea.
2. Opera Sfântului Anastasie Sinaitul63
A. Opere dogmatice
1. Viae dux [CPG 7745]
Titlu grec: Ofyydf
Ediţii: JACOB GRETSER, Anastasii Sinaitae, Patriarchae Antiocheni HODEGOS, seu Dux Viae, adversus Acephalos. Nunc primum Ex Bibliotheca inclytae Reipublicae Augustanae graece et latine editus, Ingolstadt, 1606.
61 De exemplu SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Hodegos, CCSG 8, VI, 1, 11-114, p. 98; X, 1,1,23-24, p. 143; X, 1,2,36-37, p. 147; XIV, 1,37-38, p. 257; XIV, 2,65-67, p. 261.
62 CCSG 12, pp. 53-83.
63 Lista este alcătuită mai ales pe baza următoarelor lucrări: MAURICE GEERARD (reluat de J. NORET), Clavis Patrum Graecorum, vol. 3, Tumhout, 1979,20032,7745-7781; CLEMENT KUEHN, JOHN BAGGARLY, Anastasius of Sinai: Hexaemeron, OCA 278, Roma 2007, pp. LXVIII-LXXII; KARL-HEINZ UTHEMANN, „Anastasios Sinaites”, în C.G. CONTICELLO (ed.), La theologie byzantine et sa tradition, tome Ii (VIe-VIIe s.), Turnhout, 2015, pp. 517-770, mai ales pp. 532-549,754-766; KARL-HEINZ UTHEMANN, art. „Anastasius the Sinaite”, în ANGELO DI BERARDINO (ed.), Patrology. The Eastern Fathersfrom the Council of Chalcedon (451) to John of Damascus (f 750), James Clarke Co, Cambridge, 2006, pp. 313-331; KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasios Sinaites. Byzantinisches Christentum in den ersten Jahrzehnten unter arabischer Herrschaft (Arbeiten zur Kirchengeschichte 125), De Gruyter, Berlin, Boston, 2015, pp. 774-845; http://www.anastasiosofsinai.org.
23
PG 89,36-310.
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae Viae dux, CCSG 8, Turnhout, Leuven, 1981, pp. 3-320.
Traducere: limba română: SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Călăuza, îndrumar hristologic, traducere de PROT. DR. GABRIEL MÂNDRILĂ şi LAURA MÂNDRILĂ, Editura SophiaMetafraze, Bucureşti, 2014.
2. Tractatus I: De constitutione hominis secundum imaginem Dei [CPG 7747]
Titlu grec: FIspl rrjţ rov âvpumv xaraoxEvf)p, Xoyop a
Ediţii: F. Du Duc, Ad imaginem Dei et ad similitudinem, în D. Gregarii Nysseni Opuscula nonnulla, nune primam in Luvem edita, Ingolstadt, 1596, pp. 9-64.
PG 44,1328-1345.
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae sermones duo in constitutionem hominis secundum imaginem Dei neenon Opuscula adversus Monotheletas, CCSG 12, Turnhout, Leuven, 1985, pp. 3-31.
3. Tractatus II: De constitutione hominis secundum imaginem Dei [CPG 7748]
Titlu grec: Piept vfjp rov âvpumv xaraaxevfji;, Aoyop 3
Ediţii: I. TARINUS, De homine ad imaginem Dei condito, în Origenis Philocalia, de obscuris s. Scripturae locis, a Basilio magno Gregorio theologo ex variis Origenis comm. Excerpta, Paris, 1618,16242.
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae sermones duo in constitutionem hominis secundum imaginem Dei necnon Opuscula adversus Monotheletas, CCSG 12, Turnhout, Leuven, 1985, pp. 35-48.
4. Tractatus III sive Opusculum adversus Monotheletas qui communiter dicitur Homilia tertia de creatione hominis [CPG 7749]
Titlu grec: Ikpi ryjg rod dvpwmv xaratneev, Myo; y
Ediţii: A.M. BANDINI, Catalogus Codicum manuscriptorum Bibliothecae Mediceae Laurentianae, varia continens opera Graecorum Patrum, 1, Florenţa, 1764, ediţie reluată în PG 89,1151-1180; ANGELO MAI, Anastasii Patriarchae Antiocheni e sermone: Secundum imaginem, fragmentam, în Scriptorum veterum nova collectio, IX, Roma, 1833 (Xoyoţ TErapToţ).
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae sermones duo in constitutionem hominis secundum imaginem Dei necnon Opuscula
24
adversus Monotheletas, CCSG12, Turnhout, Leuven, 1985, pp. 55-83; scholia longiora: pp. 51-52.
5. Capita adversusMonotheletas [CPG 7756]
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae sermones duo in constitutionem hominis secundum imaginem Dei necnon Opuscula adversus Monotheletas, CCSG 12, Turnhout, Leuven, 1985, pp. 99-157.
6. Florilegium adversus Monotheletas [CPG 7771]
Titlu grec: axpYjaroi Apsiavâv piapâv SvaaEfăp âErovaai
rr]v opoovaiov soTY]ra TOV ulov TOU 9EOV, xai xTujpa rov xnarv rwv ânâvrwv Atyovaat
Ediţie: PG 89,1180-1190.
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae sermones duo in constitutionem hominis secundum imaginem Dei necnon Opuscula adversus Monotheletas, CCSG 12, Turnhout, Leuven, 1985, pp. 87-96.
7. Titlu grec: Ampiai avv SECO xaremTopfr xarâ râv dEuv alpEwavv ev xEipaXaioip tp
Ediţie: STERGIOS N. SAKKOS, Avaaraaiov A Avrioysiapanavra za avvippEva yvfrna Epya, Thessaloniki, 1976.
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, „Antimonophysitische Aporien des Anastasios Sinaites. Einfuhrung und Edition”, Byzantinische Zeitschrift, 74,1981, pp. 11-26; reluată în KARL-HEINZ UTHEMANN, Studien zu Anastasios Sinaites. Mit einem Anhang zu Anastasios I. von Antiochien, Walter de Gruyter, Berlin, 2017, pp. 306-324.
8. Synopsis de haeresibus etsynodis [CPG 7754]
Titlu grec: IlEpi aipEaeaiv xai ovvoScov
Ediţie: LB. PITRA, luris ecclesiastici Graecorum Historia etMonumenta, II, Roma, 1868, pp. 257-271.
Ediţie critică: KARL-HEINZ UTHEMANN, „Die dem Anastasios Sinaites zugeschriebene Synopsis de haeresibus et synodis”, Annuarium Historiae Conciliorum, 14,1982, pp. 58-94; reluată în KARL-HEINZ UTHEMANN, Studien zu Anastasios Sinaites. Mit einem Anhang zu Anastasios I. von Antiochien, Walter de Gruyter, Berlin, 2017, pp. 339-380.
25
B. Opere exegetice
9. In Hexaemeron libriXII [CPG 7770]
Titlu grec: Elţ TYJV KvsvpaTixrjv âvayuyrjv Ufirpjdpou xriasuţ Aoyoi tf
Ediţie critică: CLEMENTA. KUEHN, JOHN D. BAGGARLY, Anastasius of Sinai. Hexaemeron (OCA 278), Roma, 2007, pp. 2-486.
Traduceri: limba engleză: CLEMENT A. KUEHN, JOHN D. BAGGARLY, Ibidem, pp. 3-487.
limba română: MONAHIA PARASCHEVA ENACHE, infra, pp. 57-454.
C. Omilii
10. Homilia de sacra synaxi [CPG 7750]
Titlu grec: Aâyop mpt tfp âylaţ avvăwp
Ediţie: PG 89, 825-849.
Traduceri: limba română: Cuvânt despre Sfânta Liturghie şi despre a nu judeca şi a nu ţine minte răul în volumul Omilii pentru Postul Mare ale Sfinţilor Anastasie Sinaitul, Chiril al Alexandriei, Ioan Gură de Aur, Grigorie alNyssei, trad, de PR. MARCEL HANCHEŞ, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 9-30.
limba franceză: ANASTASE LE SINAITE, Trois Homelies suivies de Questions etReponss spirituelles et pastorales choisies, introduction, traduction et notes de HIEROMOINE NICOLAS MOLINIER, Cerf, Paris, 2013, pp. 25-50.
11. Homilia in transfigurationem [CPG 7753; BHG1999]
Titlu grec: Aoyop zip âyiav Xpiorov rov 9zov ypiâv pzrapoptpcoaiv pvftzlţ ev avrârâ Aylu Opzt rfj avrrj rgdpa
Ediţie: ANDRE GUILLOU, „Le monastere de la Theotokos au Sinaî”, Melanges d’archeologie et d’histoire, 67,1,1955, pp. 217-258, text grec la pp. 237-257.
Traducere: limba engleză: Light on the Mountain. Greek Patristic and Byzantine Homilies on the Transfiguration of the Lord (Popular Patristics Series 48), trad. BRIAN E. DALEY, St Vladimirs Seminary Press, NY, 2013, pp. 163-178.
12. Homilia in passionem Domini noştriJesu Christi [CPG 7754; BHGa 416c]
26
Titlu grec: Oprita. dp TO xâop TOV xvpiov ypâv lycov Xptorov xal epprjvda dtp TO f fcripov rg âyia xal pcyorig xapaaxsvg
Ediţie: BASTIEN DUMONT, „Edition de 1Homelie sur la Passion du Christ dAnastase le Sinaite (CPG 77541 BHG 416c)”, Travaux et memoires, 24,2,2020, pp. 3-63, text grec la pp. 16-62.
Ediţie critică: în pregătire, anunţată de KARL-HEINZ UTHEMANN.
Traducere: limba franceză: BASTIEN DUMONT, Ibidem, pp. 17-63.
13. Homilia in novam dominicam et in s. Thomam apostolum [CPG 5058; 7755; BHG 1837b]
Titlu grec: Oprita dp rqv xatvgv xvpiaxyv xal dp TOV âmaToXov Otvpv xal mpi morecop
Inedită, atribuită Sfântului Ioan Gură de Aur.
14. Homilia in sextum Psalmum [CPG 7751]
Titlu grec: Aoyop sip TOV SXTOV faXpov
Ediţie: PG 89,1077-1116,1U6-1144.
Traduceri: limba română: Omilie la Psalmul 6, în volumul Omilii pentru Postul Mare ale Sfinţilor Anastasie Sinaitul, Chiril al Alexandriei, Ioan Gură de Aur, Grigorie alNyssei, trad, de PR. MARCEL HANCHEŞ, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 77-105.
limba franceză: Anastase le Sinaite, Trois Homelies suivies de Questions etReponses spirituelles et pastorales choisies, introduction, traduction et notes de HIEROMOINE NICOLAS MOLINIER, Cerf, Paris, 2013, pp. 59-85.
15. Homilia in defunctos [CPG 7752; BHG 2103U]
Titlu grec: Aoyop dtp xotprfâvTap
Ediţii: F.C. MATTHAEI, SanctiPatris Noştri Anastasii Sinaitae Sermo in defunctos perutilis, în Glossaria Graeca minora et alia anecdota Graeca, voi. 1, Moscova, 1774, pp. 51-58, reluată în PG 89,1192-1201.
Traduceri: limba română: Cuvânt de multfolos la pomenirea celor adormiţi, în volumul Omilii pentru Postul Mare ale Sfinţilor Anastasie Sinaitul, Chiril al Alexandriei, Ioan Gură de Aur, Grigorie alNyssei, trad, de PR. MARCEL HANCHEŞ, Editura Sophia, Bucureşti, 2013, pp. 31-41.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii despre ieşirea sufletului. Antologie de texte, traducere de MONAHIA PARASCHEVA ENACHE, ediţie de PR. DRAGOŞ BAHRIM, Editura Doxologia, Iaşi, 2021, pp. 72-78.
limba franceză: ANASTASE LE SINAITE, Trois Homelies suivies de Questions etReponsesspirituelles etpastorales choisies, introduction,
27
traduction et notes de HIEROMOINE NICOLAS MOLINIER, Cerf, Paris, 2013, pp. 97-106.
16. Homilia in ramospalmarum [CPG 7780]
Titlu grec: Aoyoţ Eiţ rd făta
Manuscrise: Oxford Barocei 19g (sec. XIV), ff. 344v-348; Cambridge O.5.36 (sec. XVII), ff. 32v-35v.
Ediţie: TEODOR SIMIRAŞ, „Homilia in ramos palmarum” a Sfântului Anastasie SinaituL Ediţie critică şi analiză paleografică a ms. Oxford Barocei 19g, disertaţie, Universitatea „Alexandru-Ioan Cuza”, Iaşi, 2024, pp. 21-25.
17. Homilia de pseudoprophetis [CPG 4583]
Titlu grec: Aoyoţ nspi fEvSoxpocpqTcvv xal svSoSiSaaxâXcov xat OLEWV alpETixâv, xat itEpi oypEtuv rfjg avvTEXsiag TOV aiâvoţ TOVTOV. Eppsfy 8EpiEXXovTOţ aurov ExSrjpEÎv âm TOO avvparoţ
Ediţii: A fost publicată sub numele Sfântului Ioan Gură de Aur, de B. DE MONTFAUCON: TOV EV âyiou; narpoţ Yjpv koâvvov apyiEmaxomv KuvaravTivovmXEug TOV Xpvaoaropov, în Opera omnia quae exstant. Editio prima Veneta accuratior, Tomus VIII, Venedig, 1741, Appendix: Spuria, pp. 72-87.
PG 59,553568.
18. Cuvântfoartefrumos şi de sufletfolositor desprefraţii noştri plecaţi dincolo şi despre sfintele slujbe pentru ei [lucrare pseudoanastasiană]
Titlu grec: Avarmnîov povaov TOV Sivâ opovp Xoyoţ xcâAiaroţ xal fvaxpEXrg TtEpi TUV amiyopEvcov iSEXpuv rjpv xal TtEpi TV âyitiov XEiTOvpytâv
Ediţie critică: DIRK KRAUSMULLER, „TWO Middle Byzantine Treatises in Defence of the Care of the DeadJahrbuch der Osterreichischen Byzantinistik, 68,2018, pp. 192-200
Traduceri: limba engleză: DIRK KRAUSMULLER, Ibidem, pp. 193-201.
limba română: Cuvântfoartefrumos şi de sufletfolositor despre fraţii noştri plecaţi dincolo şi despre sfintele slujbe pentru ei, în SFÂNTUL TEOFAN GRAPTUL, SFÂNTUL CLEMENT IMNOGRAFUL, Canoane de rugăciune pentru cei adormiţi (VIIIB13), trad. MONAHIA PARASCHEVA ENACHE, ediţie de PR. DRAGOŞ BAHRIM, Editura Doxologia, Iaşi, 2023, pp. 21-28.
28
19. Al aceluiaşi Anastasie monahul, cuvânt despre cei plecaţi dintre noi, adică despre fraţii noştri cei adormiţi, care arată că este foarte bine, şi folositor, şi plăcut lui Dumnezeu să faci bine în numele lor, şi mai ales dumnezeieştile liturghii pentru ei, în sfintele lui Dumnezeu biserici [lucrare pseudo-anastasiană]
Titlu grec: Tov avTov Avaaracrlov povayou Aoyop mpi TUV âmiyopEvuv JTOI XEXotprţpEvuv ă8EXţv Yjpv, SEIXVVCVV ort mxvv sari xaAov xai axpeAipov xai EvâpEarov TO EV mtEÎv vmp avrâv, xai gdAtcra ai EÎai xai pvvTixai AeiTovpyiai ai vnip avrâv ytvopEvai EV raîp ayicoraraip TOV EOV Exxfraiaip
Ediţie critică: DIRK KRAUSMULLER, „Two Middle Byzantine Treatises in Defence of the Care of the DeaAJahrbuch der Osterreichischen Byzantinistik, 68,2018, pp. 200-208.
Traduceri: limba engleză: DIRK KRAUSMULLER, Ibidem, pp. 201-209.
limba română: Al aceluiaşi Anastasie monahul, cuvânt despre cei plecaţi dintre noi, adică despre fraţii noştri cei adormiţi, care arată că este foarte bine, şifolositor, şi plăcut lui Dumnezeu să faci bine în numele lor, şi mai ales dumnezeieştile liturghii pentru ei, în sfintele lui Dumnezeu biserici, în SFÂNTUL TEOFAN GRAPTUL, SFÂNTUL CLEMENT IMNOGRAFUL, Canoane de rugăciune pentru cei adormiţi (VIIIB13), trad. MONAHIA PARASCHEVA ENACHE, ediţie de PR. DRAGOŞ BAHRIM, Editura Doxologia, Iaşi, 2023, pp. 29-37.
D. Opere apologetice
20. Disputatio adversus iudaeos [CPG 7772]
Titlu grec: AIOXEU; xarâ lovSaâvv
Ediţii: ANGELO MAI, Scriptorum veterum nova collectio, vol. VII, Roma, 1833, PP207-244, reluată în PG 89,1204-1281.
21. Dialogus Papisci et Philonis cum Anastasio monacho quodam [CPG 7796]
Titlu grec: AvrifoAf Ilaidaxov xai PDo)vop Tovdaluv TUV nap Efpaioiţ aoţâv xpbţ povayov Tiva Avacrrâaiov riEpi marEwţXpumavv xai vopov Efpaiuv xpOTrjEÎaa im 8)jpov Xpiariavâv xai lovSaicov
Ediţie: ARTHUR CUSHMAN MCGIFFERT, Dialogue between a Christian and a Jew entitled AvTtfoXr) Tlamaxov xai dbiXwvop lovSakov npop povayov Tiva, Diss., Marburg, 1889, pp. 51-83.
29
Ediţie critică: IMMACOLATA AULISA, CLAUDIO SCHIANO, Dialoga di Papisco e Filone giudei con un monaco, testo, traduzione e commento, Edipuglia, Bari, 2005, pp. 181-210.
O recenzie latină a dialogului: 19a. Opusculum disputacionis ludeorum contra sanctum Anastasium abbatem. Paschalis de Roma hoc opusculum ad honorem venerabilis patriarche Gradensis Henrici Deadolifideliter et devote transtulit anno Domini MCLVI1L
Ediţie: G. DAHAN, „Paschalis Romanus, Disputatio contraJudeos”, Recherches augustiniennes, 11,1976, pp. 161-213.
E. Opere ascetice şi duhovniceşti
22. Quaestiones et responsiones [CPG 7746]
Titlu grec: EpWTaEtg xai ânoxpiaEtg KEpi Siatpopuv xEpaXaiuv yEvopEvat EX Staipopuv xpoowmcv sau uneori IlEpi Staţopcov xEţaXaiuv
Ediţii: JACOB GRETSER, Sandi Anastasii Sinaitae, Patriarchae Antiocheni Quaestiones et responsiones de variis argumentis CLIV, nune primum graece et latine cum insigni auctario publicatae, Ingolstadt, 1617 (vol. XIV, pars 1 şi vol. XV, din JACOB GRETSER, Opera Omnia).
MATEI AL CRETEI, Bifhog y xaXovpEvy; OSqyog TOV iv âyioig narpog Yjpâv Avaaraaiov TOV Sivaîrov xai Emaxomv EovmXEwg AvTioxdag npog Tag ETtEVExsiaag aurâ. Epanfrrsig itapâ nvcov mpi Siafopuv KsfaXaiuv, Tag AvaEig xai AmxpiaEig EX TV SEIM Tpafv miqaâpEvog, Veneţia, 1777.
Forma lucrării după Matei al Cretei este reluată şi în PG 89,312-824, şi în diverse alte ediţii greceşti.
Ediţie critică: MARCEL RICHARD, JOSEPH MUNITIZ, Anastasii Sinaitae Quaestiones et Responsiones, CCSG 59, Turnhout, Leuven, 2006 pp. 1-165. O serie de mici opuscule ascetice, care au fost publicate în anexa acestei ediţii critice (pp. 171-232) au circulat şi independent.
Traduceri: limba română: SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, „întrebări şi răspunsuri pastorale, trad. LAURA ENACHE, ediţie îngrijită de PR. DRAGOŞ BAHRIM, Teologie şi Viaţă, 2018, nr. 5-8, pp. 143-164 (traducere parţială după ediţia critică).
Din întrebările şi răspunsurile Sfântului Anastasie Sinaitul, traducere inedită, integrală, a ediţiei lui Matei al Cretei, de MONAHUL CHIRIL LAMBRINO, aflată în manuscrisul 3698 (170, inv. V. Micle), ff. 4-i38v, din Biblioteca Schitului Prodromu (Sfântul Munte Athos), copiat în 1913 de PĂRINTELE DOMETIE IONESCU.
limba franceză: ANASTASE LE SINAITE, Trois Homelies suivies de Questions etReponses spirituelles et pastorales choisies, introduction,
30
traduction et notes de HIEROMOINE NICOLAS MOLINIER, Cerf, Paris, 2013, pp. 111-152 (traducere parţială).
limba engleză: ANASTASIOS OF SINAI, Questiones and Answers (CCT 7), Introduction, translation and notes by JOSEPH A. MUNITIZ, Brepols, Turnhout, 2011; traducerea completă a ediţiei critice din CCSG 59, inclusiv întrebările suplimentare.
limba italiană: ANASTASIO SINAITA, Domande e risposte bizzarre, Introduzione, traduzione, note, bibliografia e indice biblico SERENA RINALDI, Ed. San Clemente, Ed. Studio Domenicano, Bologna, 2018; traducerea doar a corpului principal de 103 întrebări, cu textul grec editat în CCSG 59.
23. Narrationes, collectio A (collectio I) [CPG 7758A]
Titlu grec: Airjyfreu; Stâopoi nepi râv ev eprjpcp rov Eivâ opoup 6atav naripuv
Ediţii: FRANCOIS NAU, „Le texte grec des Recits du moine Anastase sur les saints Peres du Sinai”, OC, 2,1902, pp. 60-87.
Ediţie critică: ANDRE BINGGELI, Anastase le Sinaîte. Recits sur le Sinai et Recits utiles ă lâme. Edition, traduction, commentaire, Paris, 2001, pp. 170-214.
Traduceri: limba franceză: ANDRE BINGGELI, Ibidem, pp. 481-524.
limba română: SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Povestiri duhovniceşti (VIIPF3), trad. LAURA ENACHE, ediţie de PR. DRAGOŞ BAHRIM, Editura Doxologia, Iaşi, 2016, pp. 53-82.
24. Narrationes, collectio B, c. (collectio II) [CPG 7758 B, C]
Titlu grec: dzyara xai cmjpixrixâ yevopeva ev
3tap6potp nmtş im râv YjpeTepuv xpovcvv
Ediţii: Colecţia B: FRANCOIS NAU, „Le texte grec des recits utiles â lâme dAnastase (le Sinaîte)”, OC, 3,1903, pp. 56-75. Din colecţia c. au fost editate doar câteva povestiri de-a lungul anilor.
Ediţie critică: ANDRE BINGGELI, Anastase le Sinaîte. Recits sur le Sinai et Recits utiles ă lâme. Edition, traduction, commentaire, Paris, 2001, pp. 215-261.
Traduceri: limba franceză: ANDRE BINGGELI, Ibidem, pp. 526-577.
limba română: SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Povestiri duhovniceşti (VIIPF 3), trad. LAURA ENACHE, ediţie de PR. DRAGOŞ BAHRIM, Editura Doxologia, Iaşi, 2016, pp. 85-134.
31
3. Note asupra ediţiei de faţă
Traducerile anastasiene ce sunt cuprinse în volumele acestei serii au început a fi lucrate în urmă cu aproximativ 12 ani. Deşi unele fragmente sau lucrări întregi le-am publicat deja în diverse contexte64, totuşi ideea unei integrale dedicate Sfântului Anastasie, care să cuprindă toate operele autentice sau doar atribuite lui, s-a născut mai recent, după ce au fost deschise şi seriile altor autori precum Neofit Zăvorâtul, Andrei Criteanul şi Grigorie Palama. Întârzierea publicării lucrărilor acestui autor, fundamental pentru orice cultură teologică care îşi revendică izvoarele patristice greceşti, s-a datorat mai multor factori.
1. Un prim motiv a fost lipsa ediţiilor critice, uneori chiar şi a unor simple editiones minores. Pentru alte lucrări existau ediţii, dar erau foarte dificil de dobândit. Astăzi acest aspect este mult diminuat datorită globalizării generalizate. Astfel, pentru unele opere au fost publicate ediţii corecte, unele la mai bine de 40 de ani după ce au fost anunţate. Avem ca exemplu întrebări şi răspunsuri, a căror cercetare a fost începută de Marcel Richard la sfârşitul anilor 60 şi finalizată de Joseph Munitiz, prin publicarea ediţiei critice abia în 2006. Alte cercetări, deşi foarte valoroase, au rămas nepublicate. Aici ar fi de menţionat ediţia lui Andre Binggeli a celor 3 colecţii de Povestiri. Deşi rezultatele cercetării
64 Au fost publicate în ultimii ani, traducerile: SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Povestiri duhovniceşti (VIIPF 3), trad. LAURA ENACHE, studiu, bibliografie, indici, note, PR. DRAGOŞ BAHRIM, Editura Doxologia, Iaşi, 2016; „Sfântul Anastasie Sinaitul. Întrebări şi răspunsuri pastorale”, Teologie şi Viaţă, 2018, nr. 5-8, pp. 143-164 (traducere parţială după ediţia critică); „Sfântul Anastasie Sinaitul. Cuvântul I la tâlcuirea anagogică duhovnicească a celor şase zile ale creaţiei”, Teologie şi Viaţă, 2020, nr. 5-8, pp. 151-184; întrebări şi răspunsuri (29,30), Povestiri duhovniceşti (40, II. 25) şi Cuvânt la cei adormiţi, foartefolositor, în vol. Sfinţii Părinţi ai Bisericii despre ieşirea sufletului. Antologie de texte, Editura Doxologia, Iaşi, 2021, pp. 60-78; două cuvinte pseudo-anastasiene despre cei adormiţi şi despre folosul rugăciunilor pentru ei, în SFÂNTUL TEOFAN GRAPTUL, SFÂNTUL CLEMENT IMNOGRAFUL, Canoane de rugăciune pentru cei adormiţi (VIIIB13), Editura Doxologia, Iaşi, 2023, pp. 21-37.
32
sale sunt remarcabile, autorul nu doar că nu a publicat teza, dar a şi limitat la maxim accesul la ea, aceasta rămânând disponibilă unui cerc foarte restrâns de cercetători, mai ales de la Paris. Acest fapt s-a datorat în primul rând criticilor subiective ale lui KarlHeinz Uthemann, care, pornind de la unele premise diferite faţă de Binggeli a obţinut şi rezultate diferite. Cu toate acestea, mulţi cercetători urmează astăzi rezultatelor lui Binggeli, şi nu celor ale lui Uthemann, în pofida aprecierilor faţă de calitatea impresionantă a ediţiilor critice ale acestuia din urmă.
2. Lipsa consensului între cercetători în ce priveşte autenticitatea şi paternitatea anastasiană a unor lucrări. Pentru foarte multă vreme, operele sale au fost atribuite mai multor autori omonimi. Astăzi taberele opiniilor diferite sunt mult mai coagulate, încât se poate asuma cu uşurinţă o direcţie corectă de cercetare.
3. Sfântul Anastasie are câteva opinii dogmatice discutabile, respinse ulterior de Biserică. Este vorba de teoria despre adormirea sufletului după moarte şi ideea că nu ne vom recunoaşte la înviere. Integrate totuşi într-o viziune generală ortodoxă, ele nu afectează conţinutul teologic foarte puternic al scrierilor sale, care au fost, de altfel, foarte populare. De aici, poate, a apărut şi o rezervă a unor teologi faţă de acest Părinte foarte prolific, care, după cum se va vedea, nu este cu nimic mai prejos decât contemporanii săi Sfântul Maxim Mărturisitorul sau Sfântul Ioan Scărarul.
Seria de autor dedicată Sfântului Anastasie Sinaitul, care debutează acum la Editura Doxologia, am proiectat-o în cinci volume, astfel: Tomul I. Comentariu la Hexaemeron-, Tomul II. Trei omilii lafacerea omului-, întrebări şi răspunsuri; Tomul III. Povestiri din Muntele Sinai; Povestiri de sufletfolositoare; Omilii diverse; Tomul IV. Capitole împotriva monoteliţilor; Florilegiu împotriva monoteliţilor, 16 capitole împotriva monofiziţilor; Despre erezii şi sinoade; Dialog cu un iudeu; Dialogul iudeilor Papiscus şi Filon cu un monah; Tomul V. Călăuza (Hodegos).
33
Fascinantul său Comentariu la Hexaemeron a fost una dintre lucrările care s-au bucurat poate cel mai puţin de o atribuire anastasiană. Aceasta s-a datorat, în primul rând, absenţei cu desăvârşire a manuscriselor mai vechi de sfârşitul secolului al XV-lea65, dar şi faptului că epoca patristică cunoaşte mai mulţi autori cu acelaşi nume. Însuşi titlul lucrării păstrat în unele manuscrise, generează confuzie în acest sens, spunându-se că lucrarea este scrisă de „Sfântul Anastasie, preot şi monah al Sfântului Munte Sinai şi Arhiepiscop al Antiohiei”66, deşi critica internă a textului dovedeşte contrariul. Aşa se face că Stergios N. Sakkos, unul dintre primii cercetători care au început să desţelenească grădina amestecată de timp a operei anastasiene, socotea, în 1964 67, că lucrarea „presbiterului Anastasie, alegoristul” ar putea fi datată la sfârşitul secolului al IX-lea, nicicum în secolul al VII-lea.
Mai târziu, în 1970, iezuitul John Baggarly, cel care va şi edita critic, în cele din urmă, lucrarea, încerca să demonstreze că lucrarea nu e mai veche de 1042 şi nici mai târzie de 1164, iar puţin timp mai târziu se va opri la anul 1156. El îşi va revizui puţin câte puţin poziţia, ajungând în 2007, la momentul publicării ediţiei critice împreună cu Clement A. Kuehn să susţină autenticitatea sa şi că Hexaemeronul (CPG 7770), Călăuza (Hodegos, CPG 7745), cele trei Omilii la facerea omului (CPG 7747-7749), cele 103 de întrebări şi răspunsuri (CPG 7746) şi Povestirile duhovniceşti autentice (CPG 7758), „sunt opera aceluiaşi autor, monah şi preot la Sinai, care a trăit în secolul al VII-lea şi era încă activ după 701”68.
65 O descriere a tuturor manuscriselor, actualizată de Clement Kuehn, se poate afla pe pagina de internet https://www.newmoses.orgmanuscripts.html.
66 C. KUEHN, J. BAGGARLY (eds.), Anastasius of Sinai: Hexaemeron (OCA 278), Roma, 2007, p. 2.
67 S. SAKKOS, Hepi Avaaraaiuv Sivairâv, Thessalonic, 1964. În timp, principalele concluzii ale tezei lui Sakkos au fost infirmate.
68 C. KUEHN, J. BAGGARLY (eds.), Anastasius of Sinai: Hexaemeron,p. XXIII.
34
Deşi marea majoritate a cercetătorilor privesc azi unitar ca autentică opera anastasiană, mai ales corpusul principal, alcătuit din lucrările menţionate anterior, Karl-Heinz Uthemann, editorul Hodegosului şi a celor trei omilii antropologice, face încă notă discordantă, susţinând neautenticitatea Hexaemeronului. Argumentele sale prezentate de-a lungul anilor, au fost reanalizate şi demontate însă recent de tânărul patrolog grec Dimitrios Zaganas69 într-o strălucită teză de doctorat la Universitatea din Leuven despre autenticitatea, sursele şi metoda exegetică ale Sfântului Anastasie în Hexaemeron70. Îmbrăţişând şi noi rezultatele cercetărilor lui Dimitrios Zaganas, am socotit cel mai potrivit, pentru a nu copia şi repeta argumentele sale definitive, să publicăm drept introducere la ediţia noastră, unul dintre textele sale sintetice, demonstrative, în favoarea autenticităţii marelui comentariu hexameral, publicat de autor în Revue des Etudes Byzantines11. Întrucât Uthemann şi-a publicat ultima sinteză în care susţinea neautenticitatea comentariului simultan cu studiul lui Zaganas72, acesta a fost nevoit să vină cu noi argumente în apărarea autenticităţii lucrării, mai întâi într-un studiu în Byzantinische Zeitschrift13 şi mai apoi în versiunea tipărită
69 Dimitrios Zaganas este şi un profesionist al muzicii bizantine, fiind protopsaltul Catedralei Ortodoxe „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” din Bruxelles.
70 DIMITRIOS ZAGANAS, LHexaemeron dAnastase le Sincute: son authenticite, ses sources et son allegorisme, PhD Thesis, Leuven, 2017 (coordonatori: J. VERHEYDEN şi J. LEEMANS).
71 DIMITRIOS ZAGANAS, „The Authenticity of Anastasius Sinaitas Hexaemeron (CPG 7770)”, Revue des Etudes Byzantines, 73, 2015, pp. 189-201. Îi mulţumesc autorului pentru acceptul, fără rezerve, de a publica studiul său în ediţia de faţă.
72 KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasios Sinaites: Byzantinisches Christentum in den ersten Jahrzehnten unter arabischer Herrschaft (Arbeiten zur Kirchengeschichte 1251-2), 2 vol., Berlin, 2015 (despre Hexaemeron, pp. 714-769).
73 DIMITRIOS ZAGANAS, „Encore sur lauthenticite de lHexaemeron dAnastase le Sinaite”, Byzantinische Zeitschrift, no, 3,2017, pp. 755-778.
35
a tezei sale de doctorat74, care reprezintă astăzi sinteza majoră asupra monumentalului comentariu alegoric anastasian, la referatul biblic al creaţiei lumii. Pentru o aprofundare deplină a subiectului, invit cititorii să apeleze la aceste două studii fundamentale.
Iaşi, Duminică 21 aprilie 2024 La pomenirea Sfântului Anastasie Sinaitul
Pr. Dragoş Bahrim
74 DIMITRIOS ZAGANAS, LHexaemeron dAnastase le Sincute Son authenticite, ses sources et son exegese allegorisante (Supplements to Vigiliae Christianae 172), Leiden, Boston: Brill, 2022. A se vedea şi articolele: „The Problem of Named Sources in Anastasius Sinaitas Hexaemeron”, OrientaLia Christiana Periodica, 82,1, 2016, pp. 227-237; „Anastase le Sinăite, entre citation et invention: LHexaemeron et ses sources antiques”, Augustinianum. Periodicum Quadrimestre Istituti Patristici Augustinianum, 56, 2, 2016, pp. 391-409; „The Debate on Gen. 1:1-3 according to Anastasius Sinaitas Hexaemeron”, în G. ROSKAM, J. VERHEYDEN (eds.), Light on Creation. Ancient Commentators in Dialogue and Debate on the Origin of the World (Studien und Texte zuAntike und Christentum 104), Mohr Siebeck, Tubingen, 2017, pp. 225-240. ZAGANAS a editat împreună cu J. VERHEYDEN numărul 3 2019 (din vol. 95) al revistei Ephemerides Theologicae Lovanienses, cu titlul special „Studies on Anastasius of Sinai (with particular attention to the Hexaemeron)”, rezultatul unui simpozion special organizat la Leuven, unde are studiul: „The Reception of Origen in the Hexaemeron by Anastasius Sinaita: Between Criticism and Approval”, pp. 415-426. Au colaborat la acest volum: J. VERHEYDEN, R. CEULEMANS, Y. PAPADOGIANNAKIS, V. DEROCHE, K. TERZOPOULOS, C. HOVORUN.
Autenticitatea Hexaemeronului Sfântului Anastasie Sinaitul (CPG 7770)
Introducere
încă din secolul al XVII-lea, cercetătorii au dezbătut autenticitatea a numeroase lucrări care au fost atribuite în mod tradiţional Sfântului Anastasie Sinaitul. Opiniile au diferit foarte mult în ceea ce priveşte identitatea autorului: de la cei care au identificat una şi aceeaşi persoană cu Patriarhul Anastasie I al Antiohiei, la cei care au postulat existenţa a trei, patru sau mai mulţi Anastasie1. Aceeaşi problemă apare şi în ceea ce priveşte Hexaemeronul, care este atribuit „Sfântului Anastasie, preot şi călugăr la Sfântul Munte Sinai şi Arhiepiscop al Antiohiei”2. Acest comentariu este disponibil în limba greacă încă din 2007,
1 Acest articol este o versiune revizuită şi extinsă a unei lucrări prezentate la a Cincea Conferinţă Britanică de Patristică, Londra, septembrie 2014. A fost scris ca parte a unui proiect de cercetare interdisciplinar, intitulat From Chaos to Order the Creation of the World New Views on the Reception of Platonic Cosmogony in Later Greek Thought, Pagan and Christian, finanţat de KU Leuven. A fost publicat în: DIMITRIOS ZAGANAS, „The Authenticity of Anastasius Sinaitas Hexaemeron (CPG 7770)”, Revue des Etudes Byzantines, 73, 2015, pp. 189-201. Toată problematica a fost tratată pe larg în volumul DIMITRIOS ZAGANAS, LHexaemeron d Anastase le Sinaite Son authenticite, ses sources et son exegese allegorisante (Supplements to Vigiliae Christianae 172), Leiden, Boston: Brill, 2022.
2 Pentru o imagine de ansamblu asupra cercetării, vezi STERGIOS N. SAKKOS, LTspi Avaoraalaw Eivdimv, Tesalonic, 1964, pp. 23-38; mai recent CLEMENT A. KUEHN, JOHN D. BAGGARLY (eds.), Anastasius of Sinai: Hexaemeron (OCA 278), Roma, 2007, pp. XIV-XXIII.
3 ANASTASIUS OF SINAI, Hexaemeron, p. 2: „ToC ayiou AvacrraoTOu TupEo-puTEpou xai povaoC TOU ayiou opou; Liva xai apiETtiaxoTrou Avriosla; EÎ; TYJV TWEupaTixvjv avaywyYjv TY]; EaY)gpou XTIO-EGO;”.
40
însă chestiunea fundamentală a autenticităţii şi a autorului său rămâne încă una controversată. În prezentul articol, voi revizui mai întâi ipotezele recente referitoare la autenticitatea Hexaemeronului şi voi contesta datarea târzie şi titlul dat comentariului. Voi reevalua apoi relaţia sa cu cele două Omilii la facerea omului (denumite în continuare: Sermones) şi voi arăta afinităţi şi paralele izbitoare cu Omiliile menţionate mai sus, Hodegos şi întrebări şi răspunsuri lucrări care sunt atribuite cu certitudine lui Anastasie Sinaitul şi considerate autentice, pentru a răspunde la întrebarea spinoasă dacă acest comentariu trebuie să fie atribuit lui Anastasie Sinaitul, autorul lui Hodegos, sau nu.
i. Stadiul cercetărilor
în 1964, Stergios Sakkos a publicat „diatriba de Anastasiis”, în care a susţinut că Hodegos în forma sa actuală este o compilaţie ce poate data de la sfârşitul secolului al IX-lea şi că, împreună cu Hexaemeron şi alte lucrări, a fost scrisă de un anumit „presbiter Anastasie alegoristul”. Lipsită de dovezi istorice, teoria sa a fost amplu criticată şi în general respinsă. Cu toate acestea, cercetarea lui Sakkos a furnizat informaţii valoroase despre trăsături comune ale scrierilor din Corpus Anastasianum. În timp ce exegeza duhovnicească a Hexaemeronului l-a determinat pe Sakkos să-l inventeze pe Anastasie alegoristul şi să-i mute opera literară două secole mai târziu, o paralelă între Mihail Psellos şi Hexaemeron, descoperită de John Baggarly, a dat naştere unei noi ipoteze în 1970: Ps. Anastasie, autorul Hexaemeronului, ar fi copiat din De omnifaria doctrina (AtSaaxaMa. navvoSamf) a lui Psellos, din simplul motiv că un scriitor talentat precum Psellos nu ar fi avut nevoie să se inspire din Hexaemeron şi că nu a fost găsită nicio Sursă comună celor două. Baggarly estimează apoi că Hexaemeronul ar fi fost scris între 1042 terminus ante quern non pentru redactarea I a De omnifaria doctrina şi 1164, momentul în care Mihail Glykas şi-a redactat Annales, folosindu-se de
41
Hexaemeron3. Un an mai târziu, Baggarly, viitor editor al Hexaemeronului, a sugerat 1156 drept an aproximativ al scrierii comentariului lui Ps. Anastasie; această datare târzie ar explica şi absenţa oricărui manuscris copiat înainte de sfârşitul secolului al XV-lea care să fi supravieţuit4. Bazându-se pe contribuţiile lui Sakkos şi Baggarly, în 1979 Maurice Geerard a plasat Hexaemeronul nostru pe primul loc în „Anastasiana incertae originis” (CPG 7770)5.
în anii următori, Karl-Heinz Uthemann, editor al Hodegos şi al unei colecţii de alte zece lucrări atribuite lui Anastasie Sinaitul6, a demonstrat într-un mod relativ convingător că Hodegos este o colecţie de opere minore, care a trecut prin două redactări în timpul vieţii autorului său, monahul Anastasie din Sinai. Mai mult, în baza atribuirilor tradiţionale şi a asemănărilor de stil şi conţinut, Uthemann a susţinut atât autenticitatea Sermones, cât şi a capitolelor antimonotelite: ambele aparţin unui singur autor, care este acelaşi cu autorul lui Hodegos, adică Anastasie, călugăr şi preot în Sinai în secolul al VII-lea. Cu toate acestea, o scholie pe marginea celei de a doua Sermo în manuscrisul Laurentianus VII, 1 din secolul al X-lea (TOUTWV al XâaEig rwv xEcpaXalwv XEÎvrat EV Tyj pipXcp ryj; EavjgEpou rjpwv)7 a ridicat problema relaţiei dintre cele două Sermones şi Hexaemeron, pe care Uthemann îl consideră neautentic. În „Introducerea”8 sa, Uthemann
3 JOHN D. BAGGARLY, „A Parallel between Michael Psellus and the Hexaemeron of Anastasius of Sinai”, OCP 36,1970, pp. 337-347.
4 JOHN D. BAGGARLY, „Hexaplaric Readings on Genesis 4:1 in the Ps.Anastasian Hexaemeron, OCP 37,1971, pp. 242-243; IDEM, The Conjugates Christ-Church in the Hexaemeron ofPs. Anastasius of Sinai: Textual Foundations and Theological Context, Roma, 1974, p. 22.
5 MAURICE GEERARD (ed.), Clavis Patrum Graecorum, III, Turnhout, 1979PP462-463.
6 KARL-HEINZ UTHEMANN (ed.), Anastasii Sinaitae: Viae dux, CCSG 8, Turnhout, 1981 (în continuare: Hodegos)-, IDEM (ed.), Anastasii Sinaitae Sermones duo in constitutionem hominis secundum imaginem Dei necnon opuscula adversus monotheletas, CCSG 12, Turnhout, 1985 (în continuare: Sermo).
7 Sermo II, 3,5969, CCSG 12, p. 45.
8 Sermo, introducere K.-H. UTHEMANN, CCSG 12, pp. CXXXIX-CXL.
42
a recunoscut, pe de o parte, că scholia pare să provină de la autorul Sermo şi face referire la o altă lucrare a sa, Hexaemeron; această impresie, de altfel, este susţinută şi de o referire explicită în Hexaemeron la cele două Sermones ale lui Anastasie9. Analizând conţinutul comentariului care nu era încă disponibil în limba greacă el a postulat atunci, pe de altă parte, existenţa a doi autori diferiţi. Fără a exclude posibilitatea ca Hexaemeronul să aibă acelaşi autor ca şi Hodegos şi Omiliile la facerea omului, Uthemann a preferat să nu-l identifice pe autorul comentariului la Hexaemeron cu Anastasie Sinaitul şi astfel să considere drept neadevărată ipoteza că ar avea toate acelaşi autor.
Deşi Uthemann a pus la îndoială şi autenticitatea Hexaemeronului, Baggarly a fost obligat să-şi reconsidere poziţia în lumina scholiei găsite în Laurentianus VII, i. În recenzia sa la ediţia lui Uthemann10, el a subliniat excesiv diferenţele teologice dintre Hexaemeron şi Sermones, apoi a sugerat o paralelă între Omiliile la psalmi atribuite unui anumit Asterius11, întrebările şi răspunsurile lui Anastasie Sinaitul, aşa cum apar în Patrologia Graeca, şi Hexaemeron, pentru a formula o nouă propunere: Ps. Anastasie, autorul Hexaemeronului, pare să se fi inspirat din întrebările şi Răspunsurile lui Anastasie Sinaitul, mai degrabă decât din Omiliile lui Asterius şi, de asemenea, el pare să fi citit şi rescris părţi din Sermones ale lui Anastasie Sinaitul. În acest fel, Baggarly a încercat să apere existenţa lui Ps. Anastasie, al cărui Hexaemeron ar fi fost redactat astfel undeva între secolul al IX-lea
9 Hexaemeron, VI, 370-372, p. 188 [infra, p. 207].
10 JOHN D. BAGGARLY, recenzie la Anastasii Sinaitae: Sermones duo (CCSG 12), ed. K.-H. UTHEMANN, OCP 54,1988, pp. 253-255.
11 Identitatea lui Asterius a fost mult dezbătută şi rămâne incertă. Vezi CPG, CPGS 2815; M.P. CICCARESE, „La composizione del corpus asteriano sui Salmi”, Annali di storia dellesegesi 3,1986, pp. 7-42; ASTERIUS, Psalmenhomilien, ed. şi trad. W. KINZIG, I-II (Bibliothek der griechischen Literatur. Abteilung Patristik 56-57), Stuttgart, 2002.
43
sau începutul secolului al X-lea data redactării întrebărilor şi răspunsurilor ce conţin un florilegiu şi a doua jumătate a secolului al X-lea, cea mai târzie dată posibilă pentru Laurentianus VII, i. În anii următori, Uthemann a devenit mai categoric cu privire la autenticitatea Hexaemeronului: în articolul pentru Patrologia lui Angelo Di Berardino12, el a declarat, de exemplu, că Hexaemeronul „cu siguranţă nu aparţine autorului lui Hodegos”13. Cu toate acestea, este de remarcat faptul că J. Baggarly şi C. Kuehn au publicat Hexaemeronul sub numele lui Anastasie Sinaitul, fără a mai discuta problema controversată a autenticităţii sale14. În timp ce ediţia princeps a lăsat deschisă posibilitatea ca Hexaemeronul să aibă acelaşi autor ca şi Hodegos, în 2010 Kuehn şi-a asumat că „nimic din textul care s-a păstrat nu face imposibil ca Anastasie să fi fost autorul”15. A fost el autorul? Să examinăm mai în detaliu principalele argumente împotriva autenticităţii sale.
2. De dată târzie?
în ceea ce priveşte datarea Hexaemeronului, trebuie spus mai întâi că lipsa oricărui manuscris copiat înainte de sfârşitul secolului alXV-lea nu este în sine un argument împotriva autenticităţii
12 KARL-HEINZ UTHEMANN, art. Anastasio Sinaita”, în ANGELO DI BERARDINO (ed.), Patrologia. V, Dai Concilia di Calcedonia [451) a Giovanni Damasceno (750): Ipadri orientali, Genova, 2000, p. 338.
13 UTHEMANN şi-a menţinut ulterior această opinie, după ediţia princeps a Hexaemeronului în 2007 şi în noua sa monografie Anastasios Sinaites: Byzantinisches Christentum in den ersten Jahrzehnten unter arabischer Herrschaft, De Gruyter, Berlin, Boston, 2015.
14 în mod similar, în recenzia contribuţiei lui Uthemann în Patrologia lui A. Di BERARDINO, C. KUEHN (Byzantinische Zeitschrift, 101,2008, pp. 813-815) a atribuit Hexaemeronul lui Anastasie Sinaitul, lăsând la o parte faptul că UTHEMANN îl considerase îndoielnic.
15 CLEMENT KUEHN, „Anastasius of Sinai: Biblical Scholar”, Byzantinische Zeitschrift, 103,2010, pp. 56-57.
44
sale, nici un motiv pentru o datare târzie. În al doilea rând, cea mai târzie dată a Hexaemeronului sugerată de Baggarly undeva în secolele XI-XII s-a bazat pe o evaluare eronată a paralelei cu Psellos, aşa cum a subliniat pe bună dreptate Uthemann16. Într-adevăr, o lectură atentă a textelor corespunzătoare17 arată că este foarte probabil ca autorul Hexaemeronului şi Mihail Psellos să fi folosit, independent unul de altul, o sursă doxografică comună. Pentru a menţiona doar două diferenţe evidente între ei18, Hexaemeronul prezintă o relatare materialistă a originii lumii, conform căreia „materia este începutul a toate” (”EOTI 5 UXYJ TrdvTCov dpY)) şi deci anterioară „formei” (EÎSO?), în timp ce De omnifaria doctrina a lui Psellos prezintă o versiune mai degrabă hilomorfă19. Mai mult, în Hexaemeron, forma ideală a lui Platon este privită ca „deşartă” (parata tSea) şi sistemul său filosofic ca o
16 KARL-HEINZ UTHEMANN, în introducerea la Sermones, CCSG12, p. CXLVII, n. 289, a postulat existenţa unei a treia surse comune.
17 Hexaemeron, 1,194-214 [infra, p. 66]; MIHAIL PSELLOS, De omnifaria doctrina 82-83, ed. L.G. Westerink, Nijmegen, 1948 (în continuare: De omnif.y Pentru textul în greacă cu traducere în engleză, vezi JOHN D. BAGGARLY, „A Parallel between Michael Psellus and the Hexaemeron of Anastasius of Sinai”, pp. 339-345.
18 Pentru o comparaţie detaliată, vezi DIMITRIOS ZAGANAS, „The Debate on Gen 1:1-3 According to Anastasius Sinaitas Hexaemeron”, în GEERT ROSKAM, JOSEPH VERHEYDEN (eds.), Light on Creation. Ancient Commentators in Dialogue and Debate on the Origin of the World (Studien und Texte zu Antike und Christentum 104), Mohr Siebeck, Tubingen, 2017, pp. 225-240.
19 A se compara Hexaemeron 1,194-198, p. 12: „H pev yap dpY) oGx ri TipoTEpov EaoTYj, waTTEp SKI TYJS CXyjc; xai TOO EiSoug ywETaiKpoTEpa yap YJ UXY] TOG EiSovq. […] „EOTI 3 GXYJ irdvrcov dpY), cpaor, Kpaypa ovaa dcrcbpaTOV airoiov” (Căci începutul nu are ceva mai înainte de el însuşi, aşa cum se întâmplă cu materia şi forma. Căci materia este mai înainte de formă. […] Dar materia este începutul a toate spun unii, fiind un lucru necorporal, infra, p. 66), cu De omnif. 82:,,H pcv dpYj oux EI TI KpOTEpov EauTYjg, wo-zEp Y; GXYJ xai TO Î8o;-[…] EOTI 8 Y) CXY) îrpdypa dacbpaTOv” (începutul nu are ceva mai înainte de el, precum materia şi forma. […] dar materia este un lucru necorporal).
45
abatere de la adevăr, în timp ce în diversele opere ale lui Psellos, ea este pe deplin justificată20. În al treilea rând, scholia păstrată în codexul Laurentianus presupune în mod evident ca Hexaemeronul să fi fost compus înainte de secolul al X-lea. Cu toate acestea, ipoteza lui Baggarly că autorul Hexaemeronului a copiat din operele lui Anastasie Sinaitul se bazează din nou pe o falsă paralelă între Asterie, întrebările şi Răspunsurile lui Anastasie Sinaitul şi Hexaemeron. O examinare a textelor relevante21 arată faptul că Omilia 21 la Psalmi a lui Asterie este sursa din care s-au inspirat atât compilatorul florilegiului din întrebarea 5 a lui Anastasie, cât şi autorul Hexaemeronului, deşi independent unul de altul. Numai că extrasul nu este identic în privinţa conţinutului şi a lungimii, Hexaemeronul adaptând demonstraţia lui Asterius despre cele şapte vârste, în timp ce florilegiul doar o citează pur şi simplu. În al patrulea rând, teoria lui Sakkos conform căreia alegoristul Anastasie, autorul Hexaemeronului, a trăit în a doua jumătate a secolului al IX-lea, s-a bazat pe un text foarte problematic, Disputatio Anastasii, care este un pamflet
20 A se compara Hexaemeron 1, 212-214, P-12: „IlXaTcov SE TOV 0EOV xai TY)V uXvjv EtpyjxEV apxag, TOV [TEV dbg 0EOV xai TraTEpa, TY;V SE dbg SExopEwjv TYJV Syjpoupyiav, xai TY)V dbg Ep)(TE piaTaiav iSsav, TrapExxXivwv T?]g dXY)0Eiag xai TO Trâv p) StSovg TW 0EW” (Dar Platon a spus că începuturi erau Dumnezeu şi materia, unul ca Dumnezeu şi Părinte, iar cealaltă, ca una care primea creaţia. Când Platon susţinea această idee deşartă, se abătea de la adevăr, pentru că nu atribuia totul lui Dumnezeu, infra, p. 67), cu De omnifaria doctrina 83: „IIXdToov SE apxdg EipYjxE TOV 0EOV dbg iraTEpa xai KOIVJTY)V, TYJV uXv dbg SEXOJZEVYJV TYJV SY) pctoupy (av, xai TYJV iSsav. iSsav Sâ Xăyst IIXdTwv TYJV irpwTvp Evvoiav TOO 0EOC xai Tiqv appvjTOV EXEÎVYJV cpavradav xai dvaTUZGoaiv xa0 i]v TOV xooyov ESYipoupyrpEv” (Platon a numit începuturi/principii pe Dumnezeu ca Tată şi făcător, materia ca primitoare a creaţiei şi ideea. Dar Platon numeşte idee cel dintâi concept, al lui Dumnezeu şi negrăita aceea închipuire şi model după care a creat lumea).
21 ASTERIE SOFISTUL, Commentariorum in Psalmos 21, 9-10, ed. MARCEL RICHARD, Oslo 1956; PS. ANASTASIE SINAITUL, Quaestio V, PG 89,368C-369C; Hexaemeron VII, 469-493.
46
anti-iudaic compilat în secolul al IX-lea din diferite surse22. În al cincilea rând, faptul că manuscrisul din secolul al X-lea Laurentianus VII, 1 este cea mai timpurie mărturie despre Hexaemeron nu înseamnă că acest comentariu să fi fost scris cu puţin timp înainte de copierea manuscrisului. În realitate, scholia din Laurentianus nu constituie decât un terminus ante quem.
3. A lui Anastasie, „Arhiepiscop al Antiohiei”?
Pe lângă datarea Hexaemeronului, sunt necesare şi câteva clarificări cu privire la titlul dat de cei care l-au editat. În disertaţia23 sa, Baggarly a susţinut că în arhetipul manuscriselor scria: „A sfântului Anastasie, preot şi călugăr la Muntele Sfânt Sinai şi Arhiepiscop al Antiohiei, despre anagogia duhovnicească a creaţiei în şase zile”. Deşi Uthemann s-a îndoit de expresia „şi Arhiepiscop al Antiohiei”, care pare să nu fie la fel de originală ca „Anastasie, preot şi călugăr la Muntele Sfânt Sinai”24, Baggarly şi Kuehn au publicat în 2007 Hexaemeronul sub acel titlu. Cu toate acestea, întrucât ediţia princeps este lucrată doar pe trei manuscrise25, acest titlu puţin probabil şi într-un fel înşelător, nu ar trebui să fie considerat ca definitiv. Dimpotrivă, în cel puţin patru manuscrise din aşa-numita familie Iile26 apare:
22 Cf. CLAUDIO SCHIANO, „Dai dialogo al trattato nella polemica antigiudaica. 11 Dialogo di Papisco e Filone e la Disputa contro i giudei di Anastasio abate”, Vetera Christianorum 41,2004, PP-121-150.
23 JOHN D. BAGGARLY, The Conjugates Christ-Church in the Hexaemeron ofPs. Anastasius of Sinai. Textual Foundations and Theological Context, Roma, 1974, p. 22.
24 Sermones, introducere de KARL-HEINZ UTHEMANN, CCSG 12, pp. CXLIX-CL.
25 Oxoniensis Collegii Novi 139; Vaticanus Palatinus gr. 372; Monacensis gr. 145.
26 Matritensis Bibliothecae Nationalis 4773; Vallicellanus 99; Vaticanus gr. Reginae Pil II12; Musaei Britannici Additionalis 21061. În legătură cu familia Iile, vezi Hexaemeron, introducere de CLEMENT A. KUEHN, JOHN D. BAGGARLY, pp. XLIII-XLVII.
47
„A. (sfântului nostru părinte) Anastasie de la Muntele Sinai, călugăr şi preot, despre anagogia spirituală a creaţiei în şase zile”, care este în acord cu traducerea latină din secolul al XVI-lea a lui Gentien Hervet (Paris 1579): „Anastasii Sinaitae monachi et presbyteri, in spiritualem anagogen sex dierum creationis”. În plus, Mihail Glykas, singurul scriitor bizantin (sec. XII) care se referă în mod expres la Hexaemeron, îl atribuie „dumnezeiescului Anastasie Sinaitul”27. În baza acestor date, sintagma „şi arhiepiscopul Antiohiei” pare să fi rezultat din confuzia obişnuită a lui Anastasie Sinaitul cu Anastasie, Patriarhul Antiohiei din Bizanţul târziu şi, prin urmare, trebuie respinsă ca o interpolare.
4. Relaţia cu Omiliile la facerea omului
Având în vedere că Hexaemeronul este atribuit „călugărului şi preotului Anastasie de la sfântul munte Sinai”, este important să se evalueze relaţia sa cu alte lucrări, care sunt atribuite aceluiaşi autor şi considerate autentice. Aşa cum s-a menţionat mai sus, în al doilea Sermo apare o scholie, în care Anastasie susţine că întreaga naraţiune din Facerea 2-3 are un sens mistic şi, prin urmare, trebuie să fie interpretată ca o prefigurare a întrupării lui Hristos. Scholia stabileşte aşadar o legătură clară atât cu Hexaemeronul, cât şi cu autorul său, deoarece menţionează: „soluţia acestor capitole se află în cartea Hexaemeronului nostru”. Într-adevăr, a doua jumătate a Hexaemeronului (cărţile VIIbXII) oferă o exegeză radical tipologică a Facerii 2-3, în care kephalaia enumerate sunt discutate în amănunt. Mai mult decât atât, Hexaemeronul în sine conţine o trimitere la cele două Sermones: „precum am socotit şi în cele două Sermones pe care le-am amintit mai înainte, editate separat, despre crearea omului”
27 E.g. MIHAIL GLYKAS, Annales, ed. I. BEKKER, Bonn, 1836, p. 30 (6 OetOTaTOţ Avaorâcrioţ 6 Sivaîujq EV ti) Eayjgspw auToO = preadumnezeiescul Anastasie Sinaitul, în Hexaemeronul lui), 340 (wţ tpTjcriv 6 SivaÎTvjţ Ssîoţ AvacrTacioţ = cum spune dumnezeiescul Anastasie Sinaitul).
48
(xa0d xai EV TOÎ; TtpoovopaEtui Suo EvopiaaptEv Ăoyot; TOÎ; iia EX5O0EÎOT TTEpt Ttj; TOD dv0poo7tou xaTaaxEvfj;28). În afară de faptul că trimiterea este în acord cu titlul celor două omilii din tradiţia manuscrisă, tipologia Trinitară a omului psyche, logos şi nous considerate ca imagine a Tatălui, Logosului şi Duhului Sfânt se găseşte în primul Serrno29. În ciuda acestor dovezi, Uthemann a postulat existenţa a doi autori diferiţi, pe baza conţinutului Hexaemeronului. Mai precis, el a susţinut că tipologia HristosBiserică, ce reiese din comentariul la Facerea 1-3, nu poate fi găsită nici în Hodegos, nici în cele două Sermones. Totuşi obiecţia lui Uthemann pare să vină dintr-o înţelegere greşită a altor două scholii din Sermones3 în care se sugerează că şi crearea Evei din Adam poate fi interpretată ca legătura dintre Hristos şi Biserică. Deşi Uthemann consideră că ambele scholii sunt incerte, se pare că doar scholia din primul Serrno ce face referire la Anastasie ca la o terţă persoană (6 EyrjTY);) se datorează unui copist31, deoarece reproduce scholia originală găsită în al doilea Serrno pe acelaşi subiect, respectiv facerea Evei din Adam. Mai mult, este de remarcat faptul că al doilea Serrno marchează un pas de
28 Hexaemeron, VI, 370-372, p. 188 [infra, p. 207].
29 A se compara Hexaemeron VI, 367-374, cu Serrno 1,3,1-40.
30 în Serrno 1,1, 8385, scholia: „Oux âyvowv 6 âyTÎ); ort o Aăâp xai r] E3a eiţ XptcrTOv xai eiţ rvp ExxXvjcriav XapPâvovTai, EyEÎTat TOUTO” (Tâlcuitorul tâlcuieşte aceasta fără a ignora că Adam şi Eva se înţeleg cu referire la Hristos şi la Biserică); în Serrno II, 2,14, scholia: „Taura xai si; Xpiarov xai siq TVJV ExxXvjdav âvapEpovrat” (Acestea se referă la Hristos şi la Biserică).
31 Se pare că acest copist este acelaşi care a adăugat o scholie de introducere la cea de a treia Omilie la facerea omului (Sermones, p. 55), din două motive: în primul rând, scholia se referă la Anastasie ca la o terţă persoană (6 EyvjTYjţ); iar în al doilea, ea rezumă explicaţia dată de Anastasie însuşi la mijlocul Cuvântului (III, 3,1-16). În legătură cu această scholie, a se vedea JOSE DECLERCK, recenzie Ia Anastasii Sinaitae: Sermones duo (CCSG12), ed. KARL-HEINZ UTHEMANN, Byzantion 57, 1987, pp. 287-288. Este demn de menţionat faptul că scholii asemănătoare apar ca titluri de capitole în Hodegos XI (ta KsipaXatov, EV W cnjgaivEi o EyvjTY); = Capitolul al XI-lea, în care tâlcuitorul semnifică) şi XXI, 4 (AvaxEtpaXaiwat; xar ETttTopjv SrjXoucra TOV axoirov rofi syvjTOU = Recapitulare pe scurt care arată scopul tâlcuitorului).
49
la relatarea din perspectivă trinitară a creaţiei omului la una din perspectivă hristologică; această schimbare este justificată a posteriori printr-o altă scholie mai lungă adăugată de Anastasie la începutul lui Sermo32. Prin urmare, nu este o surpriză faptul că Hexaemeronul, compus după al doilea Sermo, pune un mare accent pe taina lui Hristos şi că include şi o tipologie a Bisericii. Acest lucru ar trebui mai degrabă privit ca o evoluţie organică a gândirii lui Anastasie.
Pe lângă scholii şi trimiteri, există numeroase alte dovezi care-l identifică pe autorul Hexaemeronului ca fiind acelaşi cu autorul celor două Sermones. Pentru a da doar câteva exemple: în ambele lucrări se regăseşte ideea că Dumnezeu le vorbeşte lui Adam şi Evei „ca unei singure persoane” (povo7tpoJW7rw;)33; că, spre deosebire de fiare şi păsări, omul a fost creat de către Dumnezeu gol, nu „îmbrăcat de la sine” (avTEvSvroţ)34; că îngerii nu au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu35; şi că finalizarea creaţiei în şapte zile arată că Treimea este necreată, deoarece numărul zece desăvârşeşte toate numerele36. Ambele lucrări îl consideră pe Metodiu de Olimp „cel mare în înţelepciune” (o TtoXuţ EV (Tocpia ME065IO;)37, dezbat în mod asemănător cu evreii (Ei 5E avTiXsyoi pot jrpdq TOVTO 6 TovSaîo;)38 şi resping ditheismul maniheilor39, apără o perspectivă pozitivă asupra căderii lui Adam, ca prefigurare a întrupării40, au aceeaşi abordare exegetică a
32 în Sermo II, 1, is., p. 5116.
33 Sermo II, 2,61-63; Hexaemeron X, 153-156 [infra, p. 351].
34 Sermo II, 3,12-13; Hexaemeron X, 223-230 [infra, p. 354].
35 Sermo 1,1, 37-40; Sermo II, 4, 9-16 şi scholia; Hexaemeron VIIb, 35-36 [infra, p. 244].
36 Sermo II, 2,30-33; Hexaemeron VII, 505-508 [infra, p. 241].
37 Sermo II, 1,63-64; Hexaemeron XI, 935-936 [infra, p. 420].
38 Sermo II, 4,8; Hexaemeron IV, 196, VIIb, 28, X, 33 [infra, pp. 139,244,346].
39 Sermo II, 3,29-43; Hexaemeron 1,727-729 [infra, p. 88].
40 A se vedea de exemplu exegeza identică la Facerea 3, 22 (lăou ASap YY0VV 5 în Sermo II, 2, 50-70 şi în Hexaemeron XII, 65-88
infra, pp. 436-437], în care declaraţia lui Dumnezeu nu este considerată abuzivă (OVEISIUTIXOV) faţă de Adam.
50
textului Facerii. Mai mult, este evident că Hexaemeronul este un opus magnum, în care Anastasie încorporează elemente ale celor două Sermones, precum şi ale altor lucrări ale sale care sunt pierdute şi necunoscute41.
5. Afinităţi cu Hodegos
Acum s-ar putea sugera, aşa cum a făcut parţial Sakkos, că Hexaemeronul şi Sermones au acelaşi autor, care nu ar fi însă acelaşi cu autorul lui Hodegos. Dar o astfel de presupunere nu este validă, deoarece Hexaemeronul prezintă foarte multe afinităţi cu Hodegos. Mai întâi, la fel ca Hexaemeronul, diferite părţi din Hodegos sunt atribuite în mod tradiţional „monahului sau preotului Anastasie (de la Muntele Sinai)”42, iar în capitolul X.3 autorul Hodegosului se prezintă pe sine drept „călugărul Anastasie de la Sfântul Munte Sinai”43. În al doilea rând, ambele lucrări fac referire la Sinodul V Ecumenic şi la condamnarea origenismului, articulând totodată poziţii anti-origeniste44. În al treilea rând, cele două lucrări, care se bazează pe un vast corpus de autori patristici, arată o preferinţă pentru primii părinţi greci (cum ar fi Iustin Martirul, Irineu de Lyon, Clement Alexandrinul)45,
41 Şi anume: Tratat împotriva iudeilor (cf. Hexaemeron VI, 462-463, infra, p. 210), Contemplaţie mistică a Patimilor (cf. Hexaemeron VII, 237-239, infra, p. 256), Encomion despre Egypt (cf Hexaemeron VIII, 351-352, infra, p. 296).
42 Hodegos III, 1,9 (Ava oracriou EXaiorou povaou = Al lui Anastasie, cel mai mic monah), IV, 1, 3 (AvaoTaorou EXaiOTOU KpEa-pvTEpou rou ayiou opoug Siva = Al lui Anastasie, cel mai mic preot al Muntelui Sinai. Vezi şi aparatul critic, Hodegos, p. 3 şi 18.
43 Hodegos X.3,37: „Eyw Avaardaio; povaog rofi ayiou opoug Siva…” (Eu, Anastasie, monah al Sfântului Munte Sinai).
44 Hodegos 11, 1, 68-74; XXII, 3, 52-63; Hexaemeron VIIb, 683-694 [infra, p. 274]; VIII, 14-18 [infra, p. 281]; XI, 929-930 [infra, p. 420], etc.
45 Hodegos 1, 3, 73-79; II, 1,1-3; VII, 1, 88-91; Hexaemeron 1, 321-324 [infra, p. 71]; VII, 170-171 [infra, p. 226]; VIIb, 469-475 [infra, p. 264].
51
revendică autoritatea lui Grigorie de Nazianz46, demonstrează cunoştinţe solide din autorii alexandrini (de la Filon la Olimpiodor), îl consideră pe Chiril al Alexandriei drept „descoperitor al lui Dumnezeu” (0EOpdvToop)47 şi îl laudă pe Ammonius din Alexandria48. În al patrulea rând, ambele lucrări sugerează că autorul lor a fost implicat în dispute cu evrei49 şi monofiziţi50 şi că el obişnuia săşi numeroteze argumentele51. În al cincilea rând, în ceea ce priveşte limbajul şi stilul, ambele lucrări conţin hapax legomenă52
46 A se vedea, de exemplu, folosirea pe larg a Cuvântului 38 al lui Grigorie atât în Hodegos p. 417, cât şi în Hexaemeron 1, 364-366 [infra, p. 73]; II, 62-64 [infra, p. 96]; VI, 646-647 [infra, p. 218]; VIIb, 48-49 [infra, pp. 244-245], 628-630 [infra, p. 271], etc.
47 Hodegos IX, 2,43; X.2, 6,39; Hexaemeron VIIb, 701 [infra, p. 275].
48 Hod. XIII, 10,1-3 (6 KEpi KdvTa TroXuirEipoTarog TWV EYJYYJTWV Appuviog 6 AXEavSpcu; = Ammonius Alexandrinul, cel mai încercat în toate privinţele, dintre tâlcuitori); Hexaemeron 1,150 (AppwviO(; 6 SoxtpwTaToq TY) AĂEavăpEwv EYTYjg = Ammonius, cel mai încercat exeget al cetăţii alexandrinilor).
49 Compară e.g. Hodegos XIV, 1,37-67, cu Hexaemeron VI, 415-467.
50 De exemplu, ambele lucrări oferă aceeaşi interpretare anti-monofizită lui GRIGORIE DE NAZIANZ, Oratio XXXIX, 16, ed. CLAUDIO MORESCHINI, Discours 38-41 (SC 358), Paris, 1990, p. 184 (TO crupa… TY) SEUO-EI 0Eog = trupul… dumnezeu prin îndumnezeire); Hodegos XIII, 1,30 (ou TY) cpuoEi, dXXa TY) SECOCTEI xal EVUCEI = nu prin fire, ci prin îndumnezeire şi unire); Hexaemeron II, 70-71 (TYJ QEUCTEI xal TYJ EVUCEI XcysTai 0Eog, aXX ou TYJ cpicrEi = prin îndumnezeire şi unire este numit dumnezeu, iar nu prin fire).
51 Vezi e.g. Hodegos VI, 2, 60-65; VII, 1, 24-39; X.2, 2,1-40; Hexaemeron IX, 127-148; XI, 426-434, 940-973-
52 ZYJPELOKOIEÎV, opEtOTrouag (Hodegos XIV, 1, 35-36; Hexaemeron VI, 557); oppcmouo-a (Hodegos 1,1,1; Hexaemeron XII, 470); Scooropog (Hodegos 1, 2,123; Hexaemeron X, 430; cf. Sermo II, 4, 50; III, 4, 72); 7rTUXO7rpE7TY)g (Hodegos XIII, 8,108; XXI, 1, 8 şi 22; Hexaemeron 1,18; II, 179). Ocurenţele lui TTTWXOTTpETiYjg în PS. ORIGEN, Fragmenta in Psalmos (ed. J.-B. PITRA, Venice, 1883, p. 465) şi Doctrina Patrum (ed. F. Diekamp, Munster 1907, p. 245) se datorează unor citări din Hexaemeron şi respectiv din Hodegos. În afara Corpus Anastasianum, 0EOCTTopog şi oppaTtuv apar doar mai târziu în imnografia din zona Italiei de Sud (AnalectaHymnica GraecaN, canon 34; VII, canon 31), în timp ce adverbul KTUOTipETru; se mai găseşte o singură data în Viaţa lui Teofan atribuită lui Metodie Mărturisitorul.
52
comune, fraze similare53, seturi specifice de cuvinte similare54 şi aceleaşi etimologii55.
6. Locul comentariului în cadrul scrierilor autentice anastasiene
Mai mult, Hexaemeronul oferă trei paralele izbitoare cu Hodegos, precum şi cu Omiliile lafacerea omului şi întrebări şi răspunsuri, opere care sunt considerate autentice. Prima se referă la distincţia dintre typos şi realitatea dumnezeiască. În acord cu respingerea monofizitismului de către Anastasie în Hodegos56, modelul antropologic şi orice alt model care este folosit pentru a explica taina lui Hristos sau taina Treimii trebuie să fie considerat „ca o imagine simbolică” (elg Eixova TVTUXV), nu „ca egalitate în natură” (EL; iaoTTa cpucrixv) cu Hristos sau cu Treimea. Această distincţie permite, în Hexaemeron51, să se considere crearea tăriei numită cer (Fc. 1, 6-8) ca prefigurând întruparea: cerul invizibil de deasupra simbolizează dumnezeirea Logosului, tăria de jos este un tip al trupului lui Hristos, în timp ce apa dintre primul şi al doilea cer prefigurează sufletul lui Hristos. Motivul este că o astfel de interpretare se bazează pe „modele simbolice, şi nu naturale ale lucrurilor” (rvTUXOÎq ăXX ou (puorxoîc; TrpaypdTwv TtapaSEÎypaor). Aceeaşi distincţie
53 E.g. 7tpoao-paXlEO-0at rov dtxpoaTijv (Hodegos 1, 2, 29-30), KpoacrtpaXtETai TOV av9pa)7rov (Hexaemeron IX, 210); gav0avsTW 6 âiraiSsuTOţ (Hodegos XIII, 3, 47; XVIII, 1, 59), pavSavETwcav oi âiralSsuTai (Hexaemeron VII, 378).
54 E.g. EV0EOV xai CTUV0EOV (Hodegos XIII, 4, 52); 6X60EO; xai EV0soţ xai ouv0Eoţ (Hodegos XXI, 4,15); CTUV0ETOV xai v0sov xai 6p60Eov (Hexaemeron XII, 56-57); cf. EV0EOV xai OTJV0EOV xai 6p60sov (Sermo III, 5,18).
55 E.g. avjScov (Hodegos II, 4,156; Hexaemeron XII, 463); CTEXY)VY) (Hodegos II, 8, 64-65; Hexaemeron IV, 435-437); Kuptoţ, ©soţ (Hodegos II, 8, 62 şi 8793; Hexaemeron VIIb, 111-115).
56 Hodegos VIII, 4,37-52; XVIII.
57 Hexaemeron II, 48-73 [infra, pp. 95-96].
53
apare în primul Sermo58, unde crearea omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu este întotdeauna înţeleasă ca „după chipul şi asemănarea simbolică” (xax eixova xat opoicocnv TUKIXV) a Treimii, nu ca „într-o egalitate de fire” (XOCT icroTYjTa qworxrjv) cu Treimea. La fel, în întrebarea 19 a lui Anastasie, natura dumnezeiască este comparată cu sufletul uman, întrucât acesta din urmă, creat după chipul lui Dumnezeu, prefigurează natura divină „ca în icoană şi tip, după har, iar nu după fire”59.
A doua paralelă se referă la relatarea despre unirea ipostatică în Hristos. În Hodegos, Anastasie defineşte această unire ca pe o „convergenţă coexistentă” (dpcpvKapxTOţ owSpopj) a celor două naturi în pântecele sfintei Maici a lui Dumnezeu”. Prin adjectivul apqwTrapXTOţ, care este un hapax legomenon61, Anastasie indică faptul că Logosul dumnezeiesc nu şi-a însuşit un trup sau un suflet preexistent, ci a luat natura alcătuită în
58 Sermo 1,1, 48-57 (wcrKEp EV EO-oirTpa TIVI xat crxiaypacpia TUTttxfj, ou puaiXYj = nu în natură, ci ca într-o oglindă şi într-o prefigurare în tip) şi 9698; 2, 9-11; 3, 85-86; 4, 92; 5, 35-36 şi 65-66 (TUTTIXW;… dXX oux urouwg = în tip… iar nu de aceeaşi fire); 6,10-14. Cf. Sermo II, 1,12-13 and 38-48 (xar Etxova Xsyw, OU xaT ioOTYjTa = după chip zic şi nu după egalitate).
59 ANASTASII SiNAiTAEuaestZones et responsiones 19,12, ed. MARCEL RICHARD, JOSEPH A. MUNITIZ, CCSG 59, Turnhout, 2006 (aţ EV EIXOVI TIVI xat Turca xara dptv, aXX ou xaTa qworv = ca într-un chip şi tip, după har, iar nu după fire).
60 Hodegos II, 5,9-18. Cf. PS. ATANASIE AL ALEXANDRIEI, Liber de definitionlbus, PG 28, 544D-545A; PS. ZONARAS, Lexicon, ed. J.A.H. TITTMANN, Leipzig, 1808, repr. Amsterdam 1967, p. 731.
61 Deseori confundat în manuscrise cu auQurcapxToq = de-sine-existent, termenul dpţurcapxTog = coexistent apare pentru prima dată în scrierile lui Anastasie Sinaitul şi pare să fi fost inventat de el, fiind mai potrivit decât ouvurcapxTog = împreună-existent (cf. Sermo 1,4,54) într-un context hristologic. Altfel, dppurcapxTo; apare doar mai târziu la MIHAIL GLYKAS (Annates, ed. I. BEKKER, Bonn 1836, p. 132 şi 139; Quaestiones In sacram scrlpturam 48, ed. S. EUSTRATIADES, Atena, 1906, p. 51) în definiţia sa stereotipică a unirii sufletului şi trupului uman ca unire ipostatică (Y) xa9 urcâoTacnv Evaor;, TOUTEOTIV YJ dcpuzapxTog Tav TEpouo-lav [EV TYJ p.y)Tpa] xorra TauTOv auvăpop) = unirea după ipostas, adică coexistenţa celor două firi [în mitras], după aceeaşi convergenţă), care combină elemente din trei definiţii existente: ANASTASIE I AL ANTIOHIEI, Capita phllosophlca 139, ed. K.-H. UTHEMANN, OCP 46,1980, p. 358; SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Unionum definitiones, ed. P. VAN DEUN, Revue des etudes byzantines 58,2000, p. 145; ANASTASIE SINAITUL, Hodegos II, 5, 9-11. În ce priveşte termenul âpKpunapxToţ, în Quaestiones 48, Glykas îşi recunoaşte îndatorarea faţă de Anastasie Sinaitul.
54
acelaşi timp din trup însufleţit şi raţional, ca şi în cazul zămislirii omului62. Analogia dintre Hristos şi om este expusă în al doilea Sermo63, unde zămislirea omului este descrisă în termeni foarte similari, ca unire a sufletului şi a trupului în pântecele femeii într-o „convergenţă coexistentă” (ccpttpujrdcpxTCp auvSpopjj) şi o „îngemănată îmbinare” (auvoSco 8i3vpw), excluzând orice precreaţie sau pre-existenţă atât a trupului, cât şi a sufletului. Din aceste considerente, comentariul la Fc. 3,2164 referitor la îmbrăcarea lui Adam în piei ca prefigurare a întrupării, din perspectiva lui In 1,14, oferă o relatare apropiată, dar mai sofisticată, despre unirea ipostatică:
Căci Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit în firea noastră muritoare de piele pe care o preînchipuia şi cortul lui Avraam în care s-a născut fiul Isaac, [pricina de] râs [a Sarrei], ca chip al lui Hristos Care umple de bucurie toate, împreună cu care iarăşi cortul mărturiei, fiind al doilea, o semnifica pe această purtătoare de cort, Eva-Biserica, femeia lui Hristos-Adam, şi o pre-închipuia pe cea numită Viaţă, maica Vieţii, cortul cel purtător de viaţă al firii celei fără de pată, Născătoarea de Dumnezeu şi primitoarea de Dumnezeu şi hrănitoare a lui Dumnezeu, Fecioara noastră şi pururea Fecioara Maria întru care, ca într-un cort cuvântător, a fost împletit şi plăsmuit după ipostas în două firi printr-o întâlnire imediată (cruvoScp dxaptaia) şi unire
62 Pentru discuţiile patristice anterioare, a se vedea aparatul consistent al lui UTHEMANN ad locum, la care mai putem adăuga: TEODOR DE SCYTHOPOLis, Libellus de erroribus Origenianis, PG 86.1,233B, 236A; ANASTASIE I AL ANTIOHIEI (ed. S.N. SAKKOS, Tesalonic, 1976), De orthodoxa fide III, 14-20; IDEM, Adversos eos qui in divinis dicunt tres essentias, 47; IDEM, De operationibus, fragm. II, 4; SF. MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua ad lohannem, PG 91,1325A-C şii34iA-C.
63 Sermo II, 2,34-47.
64 Hexaemeron XII, 29-47 [infra, pp. 434-435].
55
de-sine-existentă (au0U7tdipxTCi) cruvSpoptfj), dar Cuvântul lui Dumnezeu nu a fost plăsmuit mai înainte ca o fire sălăşluind într-un cort65.
A treia paralelă are în vedere un principiu hermeneutic pentru interpretarea Scripturii. În a sa Scrisoare despre credinţă, aşa cum s-a păstrat în Hodegos66, Anastasie, deşi face aluzie la semnificaţia mistică a episodului căderii omului din Facerea, susţine că „nu trebuie să ne amestecăm în ceea ce a fost trecut sub tăcere în Sfânta Scriptură (ou yâp SEÎ rjpâg 7tEpiEpyâCEO0ai TX o-E7iW7TV]piEva TY] 0Eta ypapfj) mă refer la cele despre Rai, despre copac, goliciune, veşminte şi alte asemenea întrebări, care nu au fost deplin lămurite în cărţile sfinte”. Aceeaşi abordare este aplicată la începutul cărţii a VIII-a aHexaemeronului, unde exegetul avertizează în termeni destul de asemănători împotriva pătrunderii în ceea ce a fost trecut sub tăcere în Sfînta Scriptură (Kod OTI gâv ou SEÎ TOC TEmw7tY)ZEva rf] 0Eia ypacpfl SiEpsuvâv, SXov)67 cu privire la esenţa celor doi pomi din rai (Fc. 2,9). În afară de asemănarea ca formulare şi ca subiect cu cea din Hodegos, fraza din Hexaemeron apare aproape textual în întrebarea tg68 a lui Anastasie, în care se vorbeşte despre natura sufletului uman.
Există numeroase dovezi care să conteste inautenticitateaHexaemeronului. Sunt însă aceste dovezi suficiente pentru a atribui cu certitudine Hexaemeronul lui Anastasie Sinaitul, autorul Hodegos-ului şi pentru a fi considerat astfel ca autentic? Pentru un răspuns, ne vom întoarce în Egiptul de la sfârşitul secolului al VII-lea, când monahul Anastasie lupta împotriva monofizitismului. În
65 Hexaemeron XII, 38-41 [infra, pp. 434-435].
66 Hodegos IV, 30-36. Acelaşi principiu apare şi în Progymnasia din deschiderea Hodegos (1,1,15-16: OTI OU Seî TĂ PaSurspa v)pwv 4v)Xapâv, ou5s TĂ creaiwmjpEva ti] Osia ypacpy) = nu trebuie să ne atingem de cele mai adânci decât noi, nici de cele trecute sub tăcere de Sfânta Scriptură).
67 Hexaemeron VIII, 6-8; 19-22 [infra, pp. 281-282].
68 Quaestiones et responsiones 19, 6-7 („OTI pâv ou Seî xd aEoiwmjpEva tij Qeia rpap spsuvâv, 7tpâSi]Xov = dar că nu trebuie să cercetăm cele trecute sub tăcere de Sfânta Scriptură, este evident).
56
acea perioadă, se pare că el ar fi vizitat deseori biblioteca Patriarhiei Alexandriei. După cum povesteşte în Hodegos69, el a descoperit acolo cu regret că scrierile doctrinare ale Sfântului Chiril au fost „corupte şi falsificate” (vevoQsupEvag xai StEOTpappEvaţ) de către severieni. Prin urmare, el sfătuia ca argumentarea împotriva monofiziţilor să se facă pe baza Bibliei, care este „autentică şi incontestabilă” (dv60EUTOţ xai âvavTippvjTog)70. În mod surprinzător, exact aceasta face Anastasie frecvent în Hexaemeron: apără doctrina calcedoniană în timp ce explică textul creaţiei. De exemplu, el comentează pe larg apelativul dublu „Domnul Dumnezeu” (Kupiog 6 ©EOţ) în sprijinul naturii duble a lui Hristos (©EO; xai av0pW7roi;)71. Dublarea apelativului are loc, după cum afirmă el, după crearea omului, nu o dată sau de două ori, ci în şaptesprezece pasaje la rând. Pentru a-şi întări argumentul, Anastasie citează apoi începuturile versetelor biblice din Fc. 2,8 până la 3,23, în conformitate cu ceea ce a găsit „în cele mai exacte, autentice şi vechi (âxpt(3fj xai âvo0EUTa xai dcpXccîa) copii ale Scripturii, printre textele lui Clement, Irineu, Filon filosoful şi ale compilatorului Hexaplei adnotate”72.
Interpretarea pro-calcedoniană a Facerii, precum şi recurgerea la autoritatea manuscriselor biblice autentice şi a primilor învăţători alexandrini ale căror scrieri par să fi fost păstrate în biblioteca Patriarhiei din Alexandria fac foarte probabilă ipoteza că exegetul Hexaemeronului se adresa creştinilor din Egipt într-o perioadă în care falsificarea era foarte obişnuită (sec. al VII-lea) şi că el era deci acelaşi cu polemistul din Hodegos, monahul Anastasie de la Muntele Sinai.
DIMITRIOS ZAGANAS
(traducere din limba engleză de ROXANA CERNESCU)
69 Hodegos X. 1, 1,3-9; X.1,2,16-17; X.2,7,176-190.
70 Hodegos VI, 2,54-66.
71 Hexaemeron VII b, 1-278.
72 Hexaemeron VII b, 231-252 [infra, pp. 254-255]. Cf. Hexaemeron VIII, 72 (EupogEV EV TOtţ âvoSeuTOtţ TWV EanXwv avnypowv) [infra, p. 284].
Al Sfântului Anastasie, preot şi monah al Sfântului Munte Sinai,
Cuvântul I la tâlcuirea anagogică, duhovnicească, a celor şase zile ale creaţiei
I
1. Cuvântul cel sfânt al lui Dumnezeu porunceşte strălucit şi răsunător prin prorocul Isaia1 ca apa cea vie2 să fie scoasă din izvoarele mântuitoare pentru întreaga fire a oamenilor. Căci veşnic şi neamestecat este izvorul înţelepciunii izvorâtoare din Dumnezeu, toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit este, coborând de la măreţul Dăruitor, Părinte al neapuselor lumini3, Care zice: De este cineva lipsit de înţelepciune, să o ceară de la Dumnezeu, Cel ce o dă tuturor fără deosebire şifără înfruntare4. Căci acelaşi lucru esţe a iubi darul adevăratei înţelepciuni şi pe Dăruitorul înţelepciunii.
2. Aşadar, te admir o, părintele meu cel mult dorit, mai drag mie decât toate! O, strădanie iubitoare de osteneală pentru cele dumnezeieşti şi cuget iubitor de înţelepciune care cugetă la Cuvântul, căci primesc hârtia neînsufleţită a scrisorii tale care-mi cere să fac dezlegarea multor nedumeriri care se află în Hexaemeron, ca pe tine însuţi, care eşti chipul/caracterul însufleţit (Eppuxov apaxTYjpa) al trupului. De aceea, mă încred în Cel ce a zis: Cereţi şi veţi primi5, pentru că oricine cere ia, şi cel ce
1 Cf. IS. 12, 3.
2 Zah. 14, 8; In 4,10-11; 7,38; cf. Ps. 35,9.
3 Cf. Iac. 1,17.
4 Iac. 1,5.
5 Cf. Mt. 7,7; Lc. 11,9; In 16,24; Iac. 4,3.
58
caută află şi celui ce bate i se va deschide6. În Acesta punându-mi nădejdile cuvântului, merg şi eu cu cei din ceasul al unsprezecelea, în urma celor ce s-au ostenit ziua întreagă, şi, de asemenea, merg împreună cu cei ce s-au repezit cu iuţime la cules şi la adunatul roadelor în vie7. Cu ochi sărac şi cu curiozitate smerită, şi cu nedumerire, ca şi cum aş strânge strugurii şi ca şi cum aş spicui, precum furnicile, spicele rămase în urmă8, aşa voi fi chemat şi eu. Sau ca un câine flămând, aşa adun eu firimiturile care cad de la masa plină de bucate felurite şi nelipsite de nimic a Părinţilor9 şi ca o albină lucrătoare, prădând din pajiştea acelora floarea bineînmiresmată şi adunând mierea în acest vas, o ofer, prin tine, spre desfătare celor a căror dorinţă şi împărtăşire este legiuită10. Este bun prilej de a mă exprima poetic. Şi dacă eu cânt celor pricepuţi, voi, cei spurcaţi, închideţi uşile urechilor voastre11! Căci foarte disonant îmi răsună în urechi cel care scoate din context cuvinte care poartă înţelesuri murdare, pământeşti şi târâtoare la pământ.
3. Sunt unii care săvârşesc curate slujbe care curăţesc de prihăniri sufleteşti. Când expun la vedere, ca din cele mai lăuntrice altare, prin melodii la unison cu tot poporul, potrivit cu dumnezeieştile slujiri preoţeşti ale tainicei Thearhii, nu revelează vreodată această lucrare liturgică unei tinerimi amestecate şi neiniţiate. Pentru aceasta, cel ales să săvârşească liturghia, care stă imediat după corul cel mai înalt şi nemijlocit al lui Dumnezeu, ca un purtător de tămâie, în afara porţilor sfinte ale celor mai Sfinte Lăcaşuri, prin cea mai mare poruncă, separă de cele neajunse (TWV pe cei care au obiceiul să insulte unele ca acestea, temându-se el însuşi de Cel ce a aruncat afară
6 Lc. 11,10; Mt. 7,8.
7 Cf. Mt. 20,6,9.
8 Cf. Pilde 6,6-8.
9 Cf. Mt. 15,27; Mc. 7,28; Lc. 16,21.
10 Adică drept-credincioşilor.
11 Cf. Mt. 13,10-17,34-35; Mc. 4,10-12,33-34; Lc. 8,9-10.
59
de la ospăţul de nuntă, în întunericul cel mai din afară, pe acela care purta veşminte murdare, fiindcă nu s-a îngrijit mai dinainte să pună pe dânsul haină potrivită dumnezeiescului ospăţ12. Dar venim şi noi la acest ospăţ nu atârnându-ne nădejdile noastre de talentele elocinţei sau de mituri dulcege, sau de flecărelile filosofilor elini, sau de felurite meşteşuguri ritoriceşti13, nici înarmându-ne cu versuri iambice nimănui folositoare. Căci îl avem împreună-călător cu noi, pe lângă Hristos, pe cel ce spunea că înţelepciunea elinească, fiind ea însăşi deşertăciune, numea Crucea nebunie14. Vorbim, aşadar, despre dumnezeiasca Scriptură care a fost expusă de un om cu voce slabă, zăbavnic la limbă şi gângav15, dar care a fost confirmată de toţi şi primită de ţărani şi plugari, pescari şi curelari şi de oameni neînvăţaţi, ruşinând pe înţelepţi16 şi arătându-i pe aceştia nebuni şi cu totul nefolositori17.
4. Pentru aceea, nici un cuvânt nu vom rosti pentru moment despre forme şi intervale, despre rotaţii şi mişcări ale corpurilor cereşti, despre cicluri şi schimbări, despre stări şi poziţii, despre antipozi şi orbite, şi calcule ale cerului, despre Kronos şi despre pol, despre ciclul zodiacal, despre rapiditatea soarelui, despre soartă şi deşpre fazele şi mişcările lunii, şi despre eclipse, nici iarăşi despre constelaţii şi despre stelele văzute în ele, nici despre naşterea apelor şi inundaţii, de la care şi-au închipuit că au loc şi cutremure în unele locuri cei care s-au exersat în ştiinţa matemaţică şi în ştiinţa aceasta fără rost, de care Biserica s-a izbăvit, ca de o ciumă atotpierzătoare, când a venit Cuvântul cel adevărat. Căci ce folos şi-ar agonisi Biserica18, dacă ar afla toată mişcarea soarelui şi a lunii, şi a cerului, şi a pământului, şi a vânturilor, şi a stelelor, decât numai o slavă trecătoare şi mincinoasă.
12 Cf. Mt. 22,11-14.
13 Cf. I Cor. 2,1,4-5.
14 Cf. I Cor. 1,17; 2,13-14; 3,18-23.
15 Cf. Ieş. 4,10.
16 Cf. I Cor. 1,27.
17 Cf. I Cor. 1,19-21; 3,20; Tit 3,9.
18 Cf. Filip. 3,7-8.
60
II
1. Aflând şi auzind că de la Dumnezeu, Creatorul a toate, există două creaţii, una, aducerea la existenţă a omului simplu şi a toată făptura, iar cealaltă, aducerea la existenţa cea bună (EU sîvat) care i-a venit omului şi întregii făpturi când S-a întrupat El, când toate au fost slobozite de stricăciune şi au primit existenţa cea bună9, Biserica află deopotrivă că dumnezeiescul proroc Moise a văzut creaţia făpturii şi a văzut mai dinainte şi aducerea ei la existenţa cea bună şi, scriind aducerea ei la existenţă, în această scriere, a pus şi replăsmuirea ei (âvâKXaaiv) la existenţa cea bună prin Hristos, dar într-un chip profetic, întunecat şi alegoric, căci toate cele din ceruri şi cele de pe pământ Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte cu înţelepciune20 ca chip şi plan (siţ TUKOV xai Ttpoypappov) al existenţei celei noi în Hristos. Fiindcă de îndată, de la primul cuvânt al creaţiei, Dumnezeu a meditat mai dinainte (KpoEEXETa) şi a schiţat mai dinainte (irpoSiEypacpE) temeliile ei şi construcţia ei (xaraoxEviqv), arătarea (Eratpdvstav) şi luminarea (pwTirpdv)21, iar prin cerul cel dintâi şi cel de-al doilea şi prin luminătorii din ele, dar nu numai atât, ci şi prin soare şi lună, prin pământ şi ape, prin pomi şi dobitoace, prin păsări şi peşti22 şi, ca să spunem pe scurt, prin toată făptura cerului şi a pământului, Dumnezeu îl preamăreşte pe Hristos, Cel ce cuvântează în ea şi prin ea. Acestea aflându-le Biserica, se bucură
19 Cf. Apoc. 21,1-4; Is. 65,17-25.
20 Cf. Ps. 103,24.
21 Sf. Anastasie este consecvent în descrierea creaţiei celei dintâi şi celei de-a doua. Dacă primii termeni se referă la creaţia cea dintâi xaraoxEurjv, ceilalţi doi termeni EraţâvEiav şi tpamapov, descriu creaţia cea de-a doua prin Hristos, emcpmetixv însemnând arătarea lui Hristos în lume şi (pomoydv, luminarea cu lumina cunoştinţei.
22 Cf. Fc. 1,1-25.
61
şi se veseleşte23, tresaltă şi se luminează, se zideşte şi se întăreşte, stă cu tărie împotriva necredincioşilor, se înarmează şi mai mult mustrându-i pe aceştia, ruşinându-i, biruindu-i, şi apoi, bucurându-se şi dănţuind, fiindcă într-adevăr toată făptura văzută şi gândită (opwgEvr] xai voovgEvr]) este după chipul Bisericii şi a fost pregătită mai dinainte (TtpoxaTEaxEuâo-OY)) ca să o preînchipuie24 (7rpoSiETV7rdb0Y]) pe ea şi pe Mirele ei Hristos25. Căci aceasta este taina pe care a statornicit-o (npocopusv) Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastră, Fiul Lui26, taina cea ascunsă din veac şi din neam în neam27. De aceea se şi spune că Dumnezeu recapitulează (dvaxEtpaXaiwaacrâai) toate în Hristos28. Dar ce înseamnă aceasta decât că cele preînchipuite (7tpoTU7rw0EVTa) cu privire la El prin raţiuni/cuvinte (Xoyoi;) şi cele scrise mai dinainte umbrit (7rpoaxiaypapr]0EVTO() cu privire la lucrarea Lui au fost împlinite cu fapta prin El? Căci, zice, toate prin El s-au făcut29 şi pentru El, Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii, toate s-au făcut prin El şi pentru El3. Apostolul cuvântător de Dumnezeu, spunând că toate cele văzute şi cele nevăzute s-au făcut pentru El, qrată limpede şi învaţă că făptura văzută şi cea nevăzută s-au făcut ca să preînchipuie pe Hristos şi Biserica31.
2. Dar cum cele cereşti preînchipuie (TtpoSiaypatpouaiv)32 pe Hristos şi Biserica, nu suntem capabili să o spunem limpede. Cum poate să fie socotit înger îngerul de mare sfat33? Şi iarăşi cum poate fi socotit arhanghel Cel ce este Stăpânul îngerilor şi
23 Cf. Ps. 9,3; Is. 12,6; 35,1; 49; 13.
24 Cf. Fc. 1,26-27; înţSir. 17,3; Col. 3,10.
25 Cf. Mt. 22,1-14; Lc. 14,16-24; Ef. 5,22-32; Apoc. 19,7-9; 21,9; 22,17.
26 Cf. Ef. 5,32; I Cor. 2,7.
27 Cf. I Cor. 2,7; Rom. 16,25; Col. 1,26.
28 Ef. 1,10.
29 In 1,3.
30 Col. 1,16.
31 Cf. Col. 1,18.
32 Descriu de mai înainte pe Hristos şi pe Biserică.
33 Cf. Is. 9,5.
62
care-i trimite pe ei ca duhuri slujitoare34 care stau înaintea Lui35? Cum este numit început Cel ce la început era Dumnezeu Cuvântul36, Domn al păcii şi Părinte al veacului ce va să vie37, mare este stăpânirea Lui şi păcii Lui nu este hotar38? Şi cum îl vom socoti pe El, Care este Dumnezeu Atotputernic, putere îngerească, de vreme ce puterea Lui, cum spune Daniil, este putere veşnică şi nu trece”, căci I s-a dat Lui putere în cer şi pe pământ?40. Dar de un nume cu El vei înţelege şi tronul41, fiindcă Tatăl Se odihneşte întru El, ca într-un Fiu al Lui Unul Născut şi adevărat42, Care şi pe noi ne odihneşte la rându-I, potrivit cu acel: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi43. Iar dacă vrei să-L cunoşti pe El ca având şase aripi, ascultă-l pe cel ce zice către El: Sub acoperământul aripilor Tale mă vei acoperi44, Întinzându-Şi aripile Sale, i-a primit pe ei45. Ca Unul care este lumină adevărată, luminând în felurite chipuri pe tot omul ce vine în lume46, fiind Atotvăzător47, pe bună dreptate este numit cu mulţi ochi (KoXuopgarog). Dar este de un nume cu alt ordin îngeresc, cel al domniilor, fiind numit Domn şi Domn al domnilor48, şi Stăpân al domniilor49. Căci este Domn puternic Acesta şi tare, Domnul cel tare în război50, şi Domn al puterilor51, şi Domnul cel Preaînalt52.
34 Cf. Evr. 1, 14.
35 Cf. Dan. 7,10.
36CIn 1,1.
37 Is. 9,5.
38 Is. 9, 6; cf. Col. 1,17-18.
39 Dan. 7,14.
40 Mt. 28,18.
41 Cf. Origen, De oratione 23,4, PG11, 489 D.
42 Cf. Is. 11, 2; Mt. 3,16-17; Mc. 1,10-11; Lc. 3,22; In 1,18,32-34; I Pt. 4,14.
43 Mt. 11,28.
44 Ps. 16, 8.
45 Deut. 32,11.
46 Cf. In 1,9.
47 Ps. 10,4; 32,18; 33,16; înţ. Sir. 23,19.
48 1 Tim. 6,15; cf. Apoc. 17,14; 19,16.
49 Cf. Ef. 1, 21; Col. 1,16.
50 Ps. 23, 8.
51 Ps. 23,10.
52 Ps. 46,3.
63
Fiindcă Heruvim se tâlcuieşte mulţimea cunoaşterii, Dumnezeu este şi Domn al cunoaşterii. Căci El cunoaşte toate mai înainte de naşterea lor54 şi nimeni nu-L cunoaşte pe Tatăl decât numai Fiul55, pentru aceea, pe bună dreptate şi Făcătorul heruvimilor Se tâlcuieşte Heruvim56. Asemenea iarăşi şi Serafim, care se tâlcuieşte foc mistuitor, căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor57, Hristos. Pentru aceea, zice, foc am venit să arunc pe pământ58.
3. Iată, pe scurt, cum acestea toate se referă la Hristos şi, iată cum îl preînchipuie pe El. Dar că acestea sunt chipuri/antitipuri (d!VTÎTU7ra) şi ale Bisericii care o vestesc mai dinainte pe aceasta, iarăşi te slobozeşte pe tine din orice îndoială dumnezeiescul Apostol, vorbind în Epistola către Evrei despre cortul mărturiei şi despre toate cele construite în el că sunt toate în chipul (eiţ TUKOV) Bisericii59: Căci Hristos n-a intrat într-o Sfântă a Sfintelorfăcută de mâini închipuirea celei adevărate -, ci chiar în cer60. Spunând închipuire imitaţii (papara), a arătat fără nici o îndoială că toate cele din Biserică sunt chipuri ale cetelor cereşti. Dacă cele nevăzute şi mai de cinste au fost pregătite de mai înainte ca chip şi icoană ale Bisericii lui Dumnezeu, prin urmare, nu te mai îndoi, nici nu mai fi neîncrezător că toate cele pământeşti, care au fost descrise în legea mozaică erau umbra şi chipul bunătăţilor viitoare cele către noi61, cum credea şi Pavel. Căci astfel trebuie înţeles şi cuvântul lui Hristos care spune: o iotă sau o cirtă, prin care se arată semnul Crucii, din Lege nu va trece, până ce se vor face toate62. Este limpede că vorbeşte despre El însuşi şi despre Biserică. Al cui chip era, spune-mi mie,
53 1 Rg. 2,3.
54 Cf. Ist. Sus. 42; înţ. Sir. 23,20.
55 Mt. 11,28; cf. In 10,15.
56 Cf. Eccl. 1,18.
57 Deut. 4,24; 9,3; Evr. 12,29.
58 Lc. 12,49.
59 Cf. Evr. 9,2-10,25.
60 Evr. 9,24; cf. 8,2-5; înţ. Sol. 9,8.
61 Cf. Evr. 10,1.
62 Mt. 5,18; cf. Lc. 16,17.
64
cortul mărturiei şi mielul paştelui, şi sângele, şi stropirea, şi jertfele, şi focul, şi toate celelalte din cultul Legii, dacă nu al lui Hristos şi al Bisericii?
4. De aceea, împodobind Biserica prin dumnezeieşti înţelesuri, Chiril cel Mare a zis în comentariile lui la Facerea că, prin toată această scriere mozaică a Hexaemeronului, se vesteşte taina lui Hristos şi a Bisericii. De care povăţuit fiind şi inspirându-se de la el, Ammonius, tâlcuitorul cel mai încercat al alexandrinilor, întocmind o culegere a comentariilor patristice, a spus că cei mai mulţi au restrâns sensul Scripturii de Dumnezeu inspirate, fiindcă nu au înţeles-o pe aceasta ca fiind chip al Bisericii, nesupunându-se lui Dumnezeu, ci slujind numai literei. Acelaşi Ammonius a spus că aceasta este pricina63 pentru dezacordul dintre unii exegeţi. Căci dacă toată făptura a fost făcută pentru om64, iar Sfântul Pavel raportează pe Adam şi pe Eva la Hristos şi la Biserică, zicând că Taina aceasta mare este, zic, în Hristos şi în Biserică65, atunci este neîndoielnic că toată făptura care a fost făcută pentru om şi pentru soaţa lui se referă la Hristos şi la Biserică66.
III
1. Că prezentul subiect este mai presus de noi67, nu o tăgăduim nici noi, nici cineva dintre cei care cugetă bine. Dar fiindcă mare laudă se naşte de aici în Biserică68 şi fiindcă această scriere, mai mult decât oricare alta, ne dă nouă arme împotriva vrăjmaşilor dreptei credinţe care acum o înconjoară69, de aceea, chemându-L
63 Adică faptul că unii s-au oprit la simpla literă, la înţelesul literal al Scripturii în istorisirea Hexaemeronului.
64 Cf. Fc. 1,26-30.
65 Ef. 5,32.
66 Cf. Apoc. 19, 6-8.
67 Cf. I Cor. 1,26-27.
68 Cf. I Cor. 1,31.
69 Cf. Ef. 6,11-19.
65
în ajutor pe Hristos, Dătătorul de lumină, prin soaţa Lui care este Biserica Lui, ca să deschidă gura măgarului prorocului Valaam, când o cere prilejul, şi să dea multor nevrednici70, ca să nu spun tuturor, strălucitele Lui daruri, am îndrăznit la acest ocean inaccesibil multora, folosindu-mă, drept ajutoare, după Hristos, de Sfinţii Părinţii noştri care au tâlcuit mai înaintea noastră.
Şi dacă am pus mai înaintea Scripturii evanghelice cartea mozaică spre tâlcuire, aceasta nu înseamnă că am preferat spre învăţătură chipul mai mult decât adevărul, nici umbra mai mult decât faptele, nici trecutul mai mult decât prezentul, ci am vrut să înfăţişăm cu exactitate că şi acestea care sunt mai vechi şi mai de demult sunt preînchipuiri (TrpoyotpâY)71 ale tainelor noastre care s-au arătat recent şi sunt umbriri ale adevărului, până ce a venit Acesta şi a făcut neumbrit tot corpul Sfintei Scripturi72.
2. Şi dacă cuvântul meu va spune ceva nou faţă de ceea ce este obişnuit, cerem şi vă rugăm atât pe voi, cei prezenţi, cât şi pe fiii Bisericii care vor veni după noi să nu asculte cu duşmănie, cu pizmă sau cu rea intenţie cele spuse, ci frăţeşte. Căci cunoaşterea desăvârşită şi infailibilă a lucrurilor aparţine numai lui Dumnezeu şi chiar şi purtătorul de Duh în parte cunoaşte şi în parte vorbeşte73, ba încă şi David, care era după inima lui Dumnezeu74, se roagă, zicând: Descoperă ochii mei ca să înţeleg minunile din Legea Ta75.
70 Cf. Num. 22,21-35; II Pt. 2,15-16.
71 Literal Kpoyapdypara înseamnă pecetluiri mai dinainte, inscripţii.
72 L-a făcut neumbrit, adică a revelat, a descoperit sensul Sfintei Scripturi.
73 Cf. I Cor. 13,9,12.
74 Cf. I Rg. 13,14; Fapte 13,22.
75 Ps. 118,18.
66
IV
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul76. Iar pământul era nevăzut şi netocmit, şi întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apei77. Câte şi câte feluri de păreri au fost de la cei ce au tâlcuit acest pasaj cu dreaptă credinţă de la început nu ne este nici nouă uşor să spunem, nici ascultătorului nu-i este uşor să asculte. Căci la acel la început a făcut s-au întrebat unii dacă acest început are un alt început mai vechi de la care a început sau este fără de început. Şi dacă are, atunci nu mai poate fi numit început, iar dacă nu are, este limpede că este fără de început şi fără de timp. Şi ce fel de timp şi început poate fi la ceva ce nu are început? Căci începutul nu are ceva mai înainte de el însuşi, aşa cum se întâmplă cu materia şi forma. Căci materia este mai înainte de formă. Asemenea şi elementul, compus fiind şi alcătuit din materie şi formă, are început materia şi forma. Dar materia este începutul a toate spun unii, fiind un lucru necorporal (dawpaTOv) şi fără calitate (cwtoiov), accesibilă numai raţiunii, dar nesupusă simţirii. Această materie, aşadar, întipărită de o formă (UTTO poppfj; Tivoţ) şi de un chip (opaTOi;), care este specia (eîSog), devine corporală (acopaTourat). Şi mai întâi devine element, fie eter, fie foc, fie aer, fie apă, fie pământ. Şi apoi, când aceste elemente se împletesc între ele, se face un corp compus fie însufleţit, fie neînsufleţit. Şi astfel, materia şi forma, spun ei că sunt mai vechi decât elementele, iar elementele sunt mai elementare decât celelalte corpuri. Dar noi spunem că cel dintâi început a toate
76 Părţi importante din Hexaemeron, IV. 1 IV. 2 se găsesc preluate în Mihail Psellos, De omnifaria doctrina, ed. L.G. Westerink (Nijmegen, 1948), p. 50.
77 Fc. 1,1-2.
67
mai presus de orice început este Dumnezeu şi, după Dumnezeu, începuturile corpurilor fizice sunt elementele.
2. Dar unii dintre filosofii cei din afară erau deosebiţi în păreri şi unora li s-a părut că începutul era focul, din pricina puterii care se mişca de la sine şi se mişca cu uşurinţă şi pentru faptul că mistuia tot ce atingea, altora li se părea că aerul, din cauză că era pricina vieţii prin respiraţie, altora apa, din pricina fertilităţii ei, iar altora, li se părea că pământul este începutul, din pricina faptului că majoritatea fiinţelor s-au născut din pământ şi în pământ sfârşesc. Dar Platon a spus că începuturi erau Dumnezeu şi materia, unul ca Dumnezeu şi Părinte, iar cealaltă, ca una care primea creaţia. Când Platon susţinea această idee deşartă, se abătea de la adevăr, pentru că nu atribuia totul lui Dumnezeu.
3. Iar alţii, iarăşi, gândind mai raţional sau mai natural, au spus că pământul este începutul a toate, ca centru al cercului ceresc, fiindcă şi centrul cercului este mai vechi. Iar alţii au arătat limpede că lumea nu a fost creată şi au spus că totul a fost, prin urmare, dintr-odată. Sunt şi unii care au spus că lumea a venit la existenţă printr-o întâmplare sau că există de la sine şi orice s-ar fi întâmplat cel dintâi, era parte a acesteia. Iar alţii împărţind întreg universul în căle patru elemente şi al cincilea corp, eterul, şi socotind că cele patru elemente se rânduiesc sub eter şi fiindcă partea cea mai bună a eterului este cerul, spun că acesta este cel dintâi. Dar noi, urmând aşezămintelor văzătorului de Dumnezeu, Moise, spunem că la început au fost cerul şi pământul împreună. Şi dacă cineva vrea să vadă începutul lumii, acestea să creadă, că începutul cel mai presus de început al tuturor, dar şi al tuturor celor inteligibile este Dumnezeu, Cel ce a făcut toate, nu dintr-o materie preexistentă, ci din nimic aducând la existenţă şi elementele, şi cele inteligibile. Iar cugetătorul de Dumnezeu şi înalt cuvântătorul Vasile, dezlegând toate contrazicerile privitoare la început, a spus că există ceva mai vechi şi mai înaintea lumii sensibile, creaţia puterilor inteligibile.
68
V
1. Iarăşi la adăogirea ca Afăcut Dumnezeu cerul şi pământul8 s-au nedumerit unii dintre heterodocşi. Pentru ce adică nu a unit autorul şi facerea întunericului şi a apei, ba încă şi a Duhului care Se purta pe deasupra apelor? Fiindcă apele par să fie mai înaintea cerului şi a pământului, iar întunericul plutea deasupra adâncului. De altfel, dacă aici întunericul este descris plutind deasupra apelor, cum atunci se spune că deasupra acestor ape Se purta Duhul Sfânt Care luminează toate, şi cum Duhul lui Dumnezeu, Care este pricina a toată luminarea, era împreună cu întunericul?
La această obiecţie unii dintre exegeţi au răspuns că autorul, când vorbeşte despre facerea cerului şi a pământului, prin cele două extreme, a cuprins toate celelalte făpturi din mijloc.
2. Dar şi de aici le-a venit lor o nouă aporie. Căci cum, zice, Dumnezeu Se arată a fi făcut lumina, după ce a făcut cerul şi pământul? Dar cum de nu pomeneşte deloc despre crearea focului? La acestea, când preaînţeleptul Grigorie a spus că firea focului este lumina, un altul s-a întrebat, zicând: „Şi pentru care pricină nu a numit-o Scriptura foc pe aceasta?” Dar dacă este foc firea luminii, cum se face că nici nu arde, nici nu încălzeşte? Căci dacă prin cele două cuvinte, mă refer la cer şi la pământ, Scriptura a cuprins cele patru elemente, se va afla că lumina este al cincilea element.
3. Iată, [Scriptura] a prescurtat. Pentru care pricină în cazul cerului şi al pământului este spus acel: A făcut Dumnezeu, ca şi în cazul luminii, dar în cazul întunericului, nu se vorbeşte despre facere, nici în cazul adâncului, nici al apei, nici în cazul Duhului. Cu acestea s-a înarmat Marele Vasile împotriva maniheilor
78 Fc. 1,1.
69
şi a zis că întunericul acela este necreat (axTiorov) şi neipostatic79 (avuTrociTaTOv), nici măsurat nu era, nici delimitat, ci când Dumnezeu a făcut lăţimea pământului şi când S-a plecat şi a întins cerul ca un cort deasupra lui80, lumina s-a retras fiindcă cerul umbrea lumea pământească, de vreme ce întunericul nimic altceva nu este decât umbra unui corp. La acestea unii au întrebat mai departe dacă lumina aceea care s-a retras şi care a fost alungată de umbra cerului trebuie să fie numită temporală81 (vTOpovov) sau atemporală (apovov). Şi dacă este temporală, ce fel de timp este acesta mai înainte de cele şase zile82? Dacă atemporală, este limpede că este şi fără de început, iar dacă este fără de început, numaidecât este şi necircumscrisă, iar dacă este necircumscrisă, cum poate fi descrisă ca alungată de umbra cerului?
4. Dar exegeţii adaugă la cele de mai înainte şi o altă întrebare. Dacă pe faţa a tot pământul stătea adâncul noianului de ape, atunci nu trebuie să îl mai numim deloc pământ, ci mare. Pentru ce să numim pământ, şi nu mare fundul scufundat de ape al pământului pe care se întind apele, fără a privi noi la ceea ce este dedesubt, ci la ceea ce este deasupra, cum facem şi cu râurile şi lacurile, şi izvoarele pe care le identificăm după arătarea apelor din ele şi ale căror nume le-am învăţat din Sfânta Scriptură? Astfel trebuia să fie numit pământul acela făcut de Dumnezeu la început, care, de îndată ce a fost făcut, a fost predat, ca un osândit, adâncului, adică iadului până la o vreme, ca să se ridice a treia zi, când a zis: Să se adune apa într-o singură adunare şi să se arate uscatul83.
5. Dar îmi lipseşte mie timpul, dacă aş vrea să aduc la mijloc toate nedumeririle şi întrebările sfinţilor următori [ai Marelui
79 Neipostatic, adică nu doar în sensul că nu are ipostas, ci şi că nu are subzistenţă de sine, avvTrooTarov având ambele sensuri.
80 Cf. Is. 40,22.
81 Supusă timpului, sub timp.
82 Aluzie la concepţia conform căreia timpul a fost creat o dată cu cele şase zile ale creaţiei. Mai înainte de cele şase zile ale creaţiei nu exista timp.
83 Fc. 1, 9.
70
Vasile] cu privire la hexaimeron. Căci şi cu privire la ceea ce este numit adânc şi la ceea ce se cheamă apă, unii au cugetat că ambele ape au una şi aceeaşi fire, dar alţii au zis că aceste cuvinte nu sugerează un singur lucru. Căci ei zic că diferenţa dintre lucrurile pe care le poartă arată schimbarea purtătorilor. Căci este scris că unul este purtător de întuneric, celălalt că este purtător de Duh. Şi întuneric era deasupra adâncului, şi apoi, şi Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor84. De altfel, e vădit lucru că după aceea prorocul aminteşte adeseori de ape dar, pe de o parte, numeşte aceste ape mări, adunări de ape, izvoare şi râuri, iar pe de altă parte, nu mai face nici o menţiune a adâncului.
6. Şi în adânca lor înţelepciune dată de Dumnezeu, ei nu au pierdut prilejul să se întrebe: Cum de este scris că Duhul lui Dumnezeu este numai într-o parte a făpturii şi cum adică se spune că Se purta deasupra apelor, şi nu că Se odihnea? Iar cât despre cei ce spuneau că Cel purtat deasupra apelor era Duhul Sfânt, unii erau nedumeriţi: Atunci unde era creaţia aerului care este unul dintre cele patru elemente? Căci dacă acceptăm, zic ei, că Acela este Preasfântul şi necreatul Duh al lui Dumnezeu, atunci dumnezeiasca Scriptură ne învaţă pe noi despre creaţia unui singur element, pământul, iar nu despre patru. Nici creaţia focului, nici numele nu sunt incluse deloc. Căci lumina nu este numărată împreună cu ele85 cum au spus despre aceasta unii.
7. Dar spun iarăşi aceiaşi, că Dumnezeu, dacă a introdus creaţia făpturii văzute, trebuia să zidească cerul cel văzut, iar nu pe cel nevăzut, odată cu pământul. Dar le-a ascuns pe amândouă în nevedere (âopama), creaţia cea întâi născută geamănă adică cele de sus şi cele de jos -, încingând-o cu vălul curgător al apei, ca într-un cristal, ceea ce iarăşi ne-a născut nouă o altă nedumerire, nu mică, faptul că cele de jos au fost ascunse de cele de sus. Căci, zice, pământul era nevăzut şi netocmit86, fiindcă un fel
84 Fc. 1,2.
85 Cf. Fc. 1,3.
86 Fc. 1,2.
71
de văl le separa pe cele două, ca nici cele de jos să nu poată privi cele de sus, nici invers, cele de sus să cerceteze cele de jos. Cel dintâi, cerul strălucitor, era pus ca o dumnezeiască oglindă luminoasă, reflectând dumnezeieştile mărgăritare ale Celui purtat, ca să lumineze cele de jos, pământul fiind scufundat de ape87 şi nu era capabil să vadă, neîmpiedicat, cu ochi înţelegători, raza trimisă de Dumnezeu care cobora de sus până la el.
VI
1. Iubim şi lăudăm cu toată puterea toate concepţiile vestiţilor interpreţi. Dar unii dintre noi devenim nedumeriţi, ba chiar foarte nedumeriţi cu privire la problemele care se ascund dedesubt, dar, încrezându-ne în gura Sfântului Duh mă refer la limba lui Pavel care zice că toate cele din Lege au fost scrise mai înainte ca un chip al lui Hristos şi al Bisericii Lui88 luăm prilej de la spusa lui Pavel, şi, dacă trebuie să spunem cu iubire de adevăr, vom grăi împreună cu Papias cel Mare al Ierapolei, care l-a vizitat pe Ioan, ucenicul care şi-a pus capul pe pieptul lui Hristos89, şi împreună cu Clement şi Panten, preot în Alexandria, şi Ammonius cel preaînţelept, împreună cu exegeţii cei vechi de mai înainte de sinod, care au înţeles întregul hexaimeron ca chip al lui Hristos şi al Bisericii. Şi astfel, după înţelegerea literală a creaţiei perceptibile prin simţuri şi adevărată, aţintindu-ne gândurile fără îndoială la Biserica lui Hristos, pentru care ne este nouă întregul scop al luptei noastre, ne-am aşternut la scrierea acestui tratat.
2. Dar fără să desfiinţăm litera, o, nicidecum!, cerând de la Preabunul şi Iubitorul de oameni Duhul Sfânt înţelesul ascuns tainic înlăuntrul literei, mai întâi vom examina textul în sensul lui mai trupesc sau mai natural. Dar filosofii naturali să nu grăiască
87C. FC. I,9.
88 Cf. Rom. 5,14; Ef. 5,31-32; Col. 1,16; Evr. 10,1.
89 Cf. In 13,23.
72
cu limbile lor, atunci când aud cuvântul: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul90, şi să spună că Dumnezeu a început să facă creaţia cerului de pe pământ ca dintr-un centru, fiindcă, spun ei, centrul este începutul oricărei sfere. Căci aici lucrurile nu se întâmplă ca la oameni care, dacă nu au fixat mai înainte în mijloc centrul, nu pot să curbeze un fir direct într-un cerc, nici să unească punctele unui cerc în mod egal sau să curbeze o linie şi să o facă precum o roată şi zic că un asemenea lucru se întâmplă şi în cazul lui Dumnezeu. Dar, ca să afli că Dumnezeu nu urmează rânduielilor firii, ci creează în chip mai presus de fire, şi nu prin vreun meşteşug, zice Moise: A făcut Dumnezeu cerul, adică sfera, apoi zice că a făcut pământul, adică centrul. Altfel ar fi trebuit să spună invers: a făcut Dumnezeu pământul şi cerul, adică centrul şi apoi sfera. Căci dacă îl înţeleg pe acel şi (xai) ca o legătură care le împleteşte împreună şi spun că ambele au fost făcute dintr-odată, în acest caz, ar fi trebuit să semnifice mai dinainte, potrivit acelora, începutul cercului şi pricina lui, adică centrul, pământul, şi nu mai degrabă invers. Dar când aceştia mărturisesc că orice centru trebuie să fie fixat pe ceva tare şi trainic şi astfel ceea ce se arată înjur este circumscris, şi nicidecum altminteri, şi când recunosc că Dumnezeu a pus ceva solid pe ape care de obicei nu rabdă pe ele nici o stavilă, ci îndată o sfâşie şi o inundă cu putere, şi nu numai că a pus, ci a şi întărit pe asemenea ape ceea ce a fost făcut solid, cum de nu îngăduie lui Dumnezeu să ridice cerul ca o boltă fără nici un centru91? Căci cele ce sunt cu neputinţă la oameni, sunt cu putinţă la Dumnezeu92.
3. Dar trebuie să ne mutăm la alt subiect şi să cercetăm înţelepciunea cea de sus Care dă tuturor bine93, după cum cer, să ne descopere nouă înţelesul cel tainic dinlăuntrul literei, cum prin toată creaţia celor şase zile a pregătit şi a preînchipuit chipul şi
90 Fc 1,1.
91 Cf. Is. 40,22.
92 Lc. 18,27.
93 Cf. Iac. 4,3.
73
icoana Bisericii lui Hristos? Căci zice aşa: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul94. Dar foloseşte cuvântul cer în mod general, numind prin el toate adunările cereşti şi inteligibile ale sfintelor puteri şi ale lumii inteligibile, ca să înţelegi că lumea de sus a fost creată cea dintâi, după cuvântul teologilor care spune: Mai întâi a gândit puterile îngereşti şi cereşti, iar gândul a devenit faptă. Iar apoi a gândit pământul, şi iarăşi a fost adusă la existenţă lumea aceasta perceptibilă simţurilor şi văzută, desigur, îndată după cerul însuşi, şi toate lucrurile cele de pe pământ care s-au făcut şi există împreună cu omul, însufleţite şi neînsufleţite. Căci zicând: La început a făcut Dumnezeu cerul, ţi-a înălţat mintea la creaţia podoabei de sus, apoi, adăugând şi pământul, ţi-a coborât mintea la locul plinirii de jos. Printr-o parte, a pământului zic, ţi-a prezentat întregul. A folosit sinecdoca95, astfel încât să nu cunoşti numai pământul, ci şi cerul care îl înconjoară, cuprinzând în cele două cuvinte creaţia şi facerea atât a lumii văzute, cât şi a celei gândite, pe care la început a făcut-o Dumnezeu, la început, adică cu adevărat întru părintescul Cuvânt96, căci în Acesta şi prin Acesta s-au făcut toate97.
VII
1. Oprind aici facerea tuturor celor cereşti şi pământeşti, îngerul lui Dumnezeu, care vorbea cu Moise, se mută la cuvântul de taină despre Biserică, pe care o numeşte iarăşi alt pământ şi vorbeşte despre necunoaşterea ei de la început şi rătăcirea ei. Iar pământul era nevăzut şi netocmit şi întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apei98. Dar trebuie să cercetăm, când cerul şi pământul au fost aduse la
94 Fc. 1, i.
95 Figură de stil prin care întregul este ilustrat printr-o parte.
96 Cf. In 1,3; 10,38; 14,10-11,20; 17,21.
97 Cf. In 1,3; Col. 1,16.
98 Fc. 1,2.
74
existenţă şi au devenit locuri, ba încă aveau în mijlocul lor un spaţiu umplut de adânc, după ce acesta a fost strâns şi închis într-o singură adunare de ape”, oare aerul nu umplea totul, astfel încât nici un spaţiu să nu rămână gol în întreg? Căci este mărturisit de toţi că nu există undeva loc gol, adică vid, şi aceasta este o părere comună tuturor că, atunci când apa adâncului s-a mutat într-un singur loc fix, aerul s-a împrăştiat peste tot. Căci s-a evaporat din apă cum face dintotdeauna.
2. Dar şi aceasta este ca un chip al inepuizabilei dumnezeiri. Căci aşa cum aerul există pretutindeni şi umple toate, tot astfel şi dumnezeiasca fire, fiind prezentă în tot locul, inepuizabil plineşte toate. Căci aşa cum aerul nu plineşte un loc, iar pe altul îl lasă gol, aşa şi dumnezeirea, fără să lase un loc gol, plineşte toate. Şi aşa cum aerul este şi întunecat, şi luminos, dar mai întâi este întunecat, tot aşa şi dumnezeirea întuneric este pentru cei ce nu vor să o vadă, dar lumină este pentru cei ce vor, mai întâi întunecată, fiindcă mai întâi este necunoscută şi apoi se face cunoscută. Şi aşa cum aerul, fără a fi atins şi fără a fi simţit, este complet şi se despică atunci când trupurile îl taie ca să se pună în mişcare, la fel şi Dumnezeu, El însuşi Se deschide imperceptibil şi cu desăvârşire celor care vor să treacă prin mijlocul Lui ca printr-o perihoreză, atât cât este oamenilor cu putinţă, şi să se facă una cu El fără să o simtă, încât cel îndumnezeit nici nu o ştie el însuşi. Şi aşa cum aerul cuprinde şi ceea ce este în afară şi răcoreşte şi lăuntrul vieţuitoarei, iar folosul cel dinlăuntru este mai necesar încă, aşa şi Dumnezeu, ţine ceea ce este exterior prin cetele îngerilor, ca prin nişte duhuri mântuitoare, dar şi prin El însuşi, iar înlăuntrul fiinţei omeneşti numai El intră şi El însuşi lucrează învierea sau reînvierea duhovnicească a omului. Numai aceia se lipsesc de acest aer, cei care aleg să înoate pe piept şi pe pântece prin apa păcatului, căci plăcerile vin din umezeală. Pieptul este deasupra pântecelui, iar partea pătimaşăiuţimea (TO OU) este situată la cele de sub pântece.
99 Cf. Fc. 1, 9.
75
3. Dar Moise, prin cele spuse, a descris lumea pământească fiind aspră, înserată, adâncă, mohorâtă, întunecată şi înnegurată, acoperită ca de nişte văluri şi acoperăminte, ca şi cum pământul ar fi fost silnicit şi înecat, şi în întuneric, şi în umbra morţii100, fiind în povârnişurile iadului, acum înecat de apele de deasupra, acum întunecat de întunericul adâncului, apoi era bătut şi înviforat de valuri şi prin suflarea vântului care se purta deasupra apei cu putere101. Căci a se purta vrea să însemne tăria suflării vântului şi a mişcării lui.
4. Aceasta este istorisirea despre pământ după litera mozaică sau după istoria mai concretă, care descrie o mare întunecată şi cu multe valuri, şi lumea cu totul noptatică de la începuturi care era în mod limpede şi neîndoielnic o preînchipuire şi un chip al stării de mai înainte, mai degrabă al căderii, al înşelării şi al iernii, şi al necunoaşterii pământului raţional al Bisericii. Căci acest pământ era nevăzut, dar nu numai fiindcă nu era văzut, ci fiindcă nici nu vedea, adică era fără ochi şi devenit orb imediat după naştere102, pe care îl orbea stăpânitorul întunericului veacului acestuia care şade deasupra adâncului celui înţelegător103. Şi apele păcatelor îl scufundau şi îl înecau şi duhurile cele înţelegătoare ale răutăţii104 suflau prin gura şarpelui şi îi provocau o furtună cumplită105 şi ridicau asupra lui zeci de mii de valuri ale ispitelor.
5. Pentru aceea, nu numeşte acest pământ numai nevăzut, ci ca pe unul care nu vede deloc, adică fără ochi. Căci îmi voi întoarce ochii Mei de la voi106, zice Dumnezeu şi prin Osea; chiar dacă o spune către iudei, totuşi se înţelege pentru tot neamul omenesc: „îmi întorc ochii aiurea de la voi, fiindcă am urât faptele
100 Cf. Is. 9,1; Lc. 1,79.
101 C. FC. 1,2.
102 Cf. In 9,1.
103 Cf. In 12,31; I Cor. 2,6,8; Ef. 6,12.
104 Ef. 6,12.
105 Cf. Fc. 3,1-7.
106 Is. 1,15.
76
voastre”107. Dar îl numeşte pe acesta şi netocmit. Fiindcă râuri rele îl brăzdau şi vânturile fărădelegilor suflau asupra lui, a căzut şi de aceea era netocmit şi căderea lui era mare, fiindcă încă nu era zidit ca femeie şi mireasă a lui Hristos pe piatra tare a credinţei lui Petru108.
VIII
1. Dar pentru că pământul cel pământesc, care este firea oamenilor, zăcea în atâtea lucruri cumplite, când a venit plinirea timpului109, ca să se ridice din adâncul iadului plăcerilor şi să fie eliberat din apele care îl înecau110, şi să se liniştească valurile cele împotriva lui, ca să tacă vânturile rele111 şi să se retragă întunericul necunoştinţei, şi să strălucească lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, a strigat, şi Dumnezeu a zis: Să fie lumină112, adică Hristos, lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume113. Să fie, adică să vină sub naştere, să fie plăsmuit şi întrupat. Ca să-ţi arate ţie că întruparea Cuvântului este mai necesară decât toate şi că toate s-au făcut pentru ea, fără de care toate sunt deşarte şi alterate de păcat şi sfârşind în nimic, Moise, la începutul Scripturii, îndată şi chiar la începutul a toate, ţi-a predat ţie acea întrupare, zicând: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”114, adică la începutul timpului. Adică a binevoit, ca Dumnezeu, a face cerul şi pământul pentru Iisus Omul115.
2. Când a binevoit această facere? Când a început să aducă la existenţă cele sensibile, nu cele inteligibile. Căci ştia că cele
107 Cf. Os. 9,15; Am. 5,21.
108 Cf. Mt. 7,24-27; 16,18; Apoc. 21, 9.
109 Cf. Gal. 4,4.
110 C. FC. 1,9.
111 Cf. Mt. 8,26; Mc. 4,39! Lc. 8,24.
112 Fc. 1,3.
113 In 1,9; cf. I In 2,8.
114 Fc. 1,1.
115 Cf. Rom. 5,15; I Tim. 2,5.
77
sensibile, iar nu cele inteligibile aveau să pătimească şi să se strice rău din pricina păcatului lui Adam care avea să fie. Şi în iubirea Lui de oameni, a asumat mai dinainte atacul Patimii chiar şi mai înainte de Patimă, pregătind leacul pentru răutate. De aceea şi este numit de dumnezeiescul Luca viţelul cel îngrăşat116, viţel, ca Unul Care S-a făcut trup sau ca Unul Care avea să poarte jugul Crucii, iar îngrăşat, ca Unul Care foarte demult, chiar de la început, a fost hotărât mai dinainte să îmbrace cele ale noastre. Când, aşadar, a întemeiat cerul şi pământul, şi toate cele din ele, atunci a împletit cu acestea şi taina întrupării. Dar amărăciunea lui Adam nu a lovit în îngeri.
3. Pentru aceasta, şi Matei, binevestind naşterea Lui cea după trup, zice: Cartea naşterii lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam”117, fiindcă Hristos spune: Eu lumină am venit în lume118 şi Eu sunt lumina lumii119 şi Eu sunt lumina şi Viaţa, şi învierea120, lumina care cu adevărat a răsărit spre descoperirea neamurilor mai înainte întunecate121, între care poporul cel ce şedea în întuneric a văzut lumină mare, a cunoştinţei122, când ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de sus ca să lumineze celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii123. Căci faptul că pământul era la început jos, cufundat în cele mai de jos, a preînchipuit firea noastră ce şedea în întuneric şi în umbra morţii, a cărei luminare preînchipuind-o prin Hristos în vremurile cele mai de pe urmă, Dumnezeu a zis: Să fie lumină124 Şi a fost lumină, înainte mergătoare (7tp63popov) şi preînchipuitoare (TtpoTUTrwTixdv) a Luminii celei adevărate, Iisus.
116 Cf. Lc. 15, 23,27,30.
117 Mt. 1,1.
118 In 12,46.
119 In 8,12.
120 In 8,12; 11,25; cf. 14,6.
121 C. Lc. 2,32.
122 Cf. Is. 9,1; Mt. 4,16.
123 Lc. 1,78-79.
124 Fc. 1,3.
78
4. Cercetează acestea cu exactitate şi cu atenţie, când Moise a spus mai sus La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul125, nu a mai spus şi aici: „Şi a făcut Dumnezeu lumina”, ci a expus acel: Şi a zis Dumnezeu. Să fie lumină!, ca tu să afli diferenţa dintre creaţie şi naştere şi ca să acoperi glasurile ereticilor care spun că fără de voie (CXQEXTOV) şi fără de sfătuire (âŞouXrjTOv) a suferit Cuvântul întruparea şi din constrângerea (TO dmapamTov) poruncii părinteşti, ca Unul care îl iubea pe Tatăl126, dar fără de voie, cel puţin într-o oarecare măsură, şi că a îmbrăcat frământătura omenească, fiindcă nu voia să Se opună Tatălui. De aceea şi pentru a infirma o asemenea rea dogmă, nu a spus aici: „Şi a făcut Dumnezeu lumina”, ci: Să fie lumină!, căci ceea ce este făcut este, poate, necorespunzător (dtxaTaXXrjXw;) cu starea la care se schimbă, dacă nu este în acord cu făcătorul. Dar naşterea nu este astfel, căci cele ce se nasc se bucură împreună de naştere şi consimt, şi tresaltă, şi caută desăvârşirea, cum vedem în cazul pântecelor mamelor că cele ce se nasc sar afară şi se grăbesc să iasă afară, şi în cazul pomilor [vedem] cum cresc mlădiţele, frunzele, florile şi roadele în chipul cel mai plăcut. Căci a zis Şi a fost lumină, iar nu „Şi a făcut lumina”, pentru ca prin a fost să afli că a fost aceeaşi voinţă şi aceeaşi bucuroasă bună învoire (rrEpiapi) ODVEuăoxrjcnv) a Cuvântului cu Tatăl cu privire la întrupare, iar nu că a pătimit (uTroorfjvai) Cuvântul o întrupare silită (ŞEtacrgEVv) sau constrânsă de vreo necesitate (xaTYjvaYxacrpiEwjv), sens care ar fi fost introdus prin cuvântul „a face”. Iar Tatăl, văzând astfel pe Cuvântul purtător de trup (rapxocpopov), S-a bucurat De aceea a şi spus: Şi a văzut că lumina este bună127.
125 Fc. 1,1.
126 In 14,31.
127 Fc. 1,4.
79
IX
1. Dacă toate câte a făcut Dumnezeu sunt bunefoarte128, cum de nu spune Scriptura că întunericul acela care era mai înainte de lumină este bun, nici că apele acelea erau bune, nici că adâncul cel întunecat era bun? Aşadar, spunând autorul Şi a văzut Dumnezeu că lumina este bună, arată că acelea care au venit mai înainte de Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume129, acelea deci care întunecau, scufundau şi înecau pământul nu erau bune130, ca unele care îl aveau pe acesta zăcând jos în ele neluminat (dpwTicrTOv) şi nevăzut (doparov), şi netocmit (axaraaxsuaoTOv), şi neroditor (axapTtov)131. Dar acestea, zic, sunt duhurile cele potrivnice care stăpâneau pământul mai înaintea luminii lui Hristos132. Dar pământ aici înţelege-l pe om. De aceea şi auzim această Lumină bună că zice: Toţi care au venit mai înainte de Mine suntfuri şi tâlhari133.
2. „Ce spui, Stăpâne? Toţi care au venit mai înainte de Tine sunt furi şi tâlhari? Oare furi şi tâlhari sunt Abel, pe care l-ai mărturisit drept, şi Set, şi Enoh, şi Noe? Oare tâlhari sunt Avraam şi Isaac, şi Iacov, şi Moise, şi Aaron. Oare fur este David cel care este om după inima lui Dumnezeu134? Oare fur este Ilie, cel înălţat la cer cu atâta slavă135? Oare tâlhari sunt Isaia şi Daniil, şi toţi prorocii care au văzut mai dinainte venirea Ta şi mai dinainte au vestit-o? Căci toţi aceştia au venit mai înainte de Tine prin trup,
128Cf Fc. 1,31.
129 Cf. In 1, 9.
130 Cf. Lc. 8,14.
131 Cf. Mt. 13,22; Mc. 4,19.
132 Cf. In 8,12; 12,46.
133 In 10,8.
134 1 Rg. 13,14.
135 Cf. III Rg. 2,11.
80
pe care adeseori i-ai mărturisit în cuvintele Tale136. Oare fur şi tâlhar este Ioan, înaintemergătorul, care a venit şi a zis: Vine Cel ce este mai înainte de mine137. Şi dacă el este fur, cum de mărturiseşti despre el, zicând: Nu s-a ridicat între toţi cei născuţi din femeie unul mai mare decât Ioan Botezătorul138?”
3. „Opreşte-te”, zice Cel ce a zis acestea. „Cuvântul nu este despre oamenii născuţi în trup mai înainte de Mine, ci fiindcă Eu am venit din cer, trimis de Tatăl Meu139, toţi cei care au venit din acelaşi cer, dar nu cu acelaşi scop, mai înainte de Mine, sunt furi şi tâlhari, adică puterile cele potrivnice. Şi adaugă, zicând: Dar nu i-au ascultat pe ei oile140″.
4. „Despre ce oi vorbeşti, Stăpâne, care nu au ascultat glasul şi învăţătura furilor răi? Căci dacă te referi la cele ale iudeilor, ei au ascultat şi au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor demonilor141, iar dacă vorbeşti despre neamuri, toţi ne-am supus şi, mai înainte de venirea Ta, am slujit diavolului, tâlharului celui de la început şi îngerilor lui celor răi, furi ai sufletelor noastre142.”
5. „Dar nu despre oameni vorbesc”, zice, „ci despre cele nouăzeci şi nouă de oi, care sunt puterile cele îngereşti de sus din ceruri. Căci acele oi nu au ascultat de glasul furilor şi tâlharilor”143.
6. Ce înseamnă că „nu au ascultat”, decât că, prin acest cuvânt, arată necăderea sfinţilor îngeri şi neînrâurirea lor, sau iarăşi ne sugerează învăţându-ne pe noi că în vremea apostaziei lor, când aveau să cadă de la Dumnezeu, demonii au sfătuit şi au îndemnat toate puterile îngereşti să apostazieze împreună cu ei de la Dumnezeu. Dar nu i-au ascultat pe ei oile144, decât numai o singură oaie pământească, a omului, pierdută şi rătăcită de ei,
136 Cf. Mt. 13,17; 23,29; Lc. 1,17.
137 In 1,30.
138 Mt. 11,11.
139 Cf. In 3,13; 6,38,41-42,51,57.
140 In. 10,8.
141 Ps. 105,37.
142 Cf. Lc. 4,5-6; In 12,31; 14,30; 16,11.
143 Cf. Mt. 18,12-13; Lc. 15,3-7.
144 In 10,8.
81
pe care şi ucigând-o, au pus-o pe ea moartă în întuneric, în iad şi în umbra morţii145.
7. Şi de aceea spune istorisirea: Iar pământul era nevăzut şi netocmit şi întuneric rău era deasupra adâncului, adică mai înainte de naşterea luminii celei bune, stăpâneau necunoştinţa şi rătăcirea, şi abia pe urmă a venit recunoaşterea luminii. Căci şi la ieşirea cea din Egipt a lui Israel, este aşezat mai înainte întunericul acela de trei zile, şi abia pe urmă a venit ziua146. Şi iarăşi a avut loc jertfa nocturnă a Paştelui şi abia după aceea eliberarea din robie care a luminat pe Israel mai mult decât ziua de atunci care a venit147. Şi iarăşi, la Marea Roşie, mai întâi vorbeşte despre întunericul celei de-a patra straje a nopţii şi abia pe urmă de zorii de dimineaţă şi de izbăvirea poporului din adânc148. În acelaşi chip şi pe Muntele Sinai, pune mai întâi negura şi întunericul, şi furtuna, şi abia după aceea vin poruncile purtătoare de lumină ale lui Dumnezeu149, aşa şi aici, a pus mai înainte întunericul deasupra adâncului, şi abia după aceea lumina născută de la Dumnezeu.
8. Iar dacă te uimeşti de cele spuse, cum e firesc, spune tu atunci, dacă Dumnezeu este lumină150, pentru ce întâia Lui lucrare, mă refer la lume, a făcut-o îndată întunecată şi înnegurată? Căci orice lucrare meşteşugită se lucrează la lumină. Pentru ce, dar, a pus întunericul mai înainte de lumină şi apoi, punându-l mai înainte, nu spune şi de unde exista acel întuneric. În mod evident, îl numeşte întuneric ca pe unul care era sfătuitorul păcatului. Dar păcatul este necreat şi fără ipostas (dvuTtâaraTOţ). Căci aşa cum apele din propria lor existenţă au ceaţa, tot astfel şi omul, prin voia lui liberă şi nesilită, de voie face păcatul şi îl naşte151.
145 Cf. Lc. 12,5.
146 Cf. Ieş. 10,21-29.
147 Cf. Ieş. 12,1-32.
148 Cf. Ieş. 14,19-30.
149 Cf. Deut. 4,11-14.
150 In. 1,5.
151 Cf. fac. 1,13-15.
82
9. Dar tu, mai înainte de a ajunge la cuvântul despre zi şi noapte, observă cu atenţie că, chiar dacă întunericul era necreat, apoi s-a născut lumina şi apoi iar a fost întuneric şi aceasta Moise numeşte ziuă152, dar ziua nu este măsurată astfel de toţi. Căci babilonienii consideră ziua de la răsăritul soarelui până la apus, fără să facă nici o menţiune despre noapte, ca una care nu este într-un ipostas, ci care există prin accident. Egiptenii numără ziua următoare de cu seară până iarăşi vine seara pentru faptul că cosmografii lor presupun întunericul înaintea ordonării universului şi pentru că numesc noaptea maica tuturor. (Pe care întuneric, fie sensibil, fie nu astfel153, trebuie să-l înţelegem şi pe acela pentru noi.) De aceea mitologii spun că Artemis s-a născut din Leto, apoi Apollo, adică din noapte (căci aceasta ar fi Leto, fiindcă uitarea şi somnul vin în timpul nopţii); şi mai întâi s-a născut luna, ca una care taie prin aer (dtepoTEpv), după care s-a născut şi Apollo, adică cel cunoscut de toţi drept soare. Această ordine era necesară, ca nu cumva universul să fie ars până la cenuşă. Umbrii, un popor italic, spun că ziua este de la amiază până la amiază, pentru că ziua nu păstrează acelaşi curs în toate regiunile. De pildă, în jurul mărilor nordice şi Thouli noaptea este foarte scurtă, când soarele ajunge la apus, acolo raza lui se micşorează puţin şi îndată iarăşi se arată la răsărit. Iar atenienii şi romanii fixează ziua de la răsărit până la apus, cum spun Cato şi Labeon154.
X
1. Dar să nu treci cu vederea nici aceasta: la începutul facerii lumii, vreau să spun, când a făcut Dumnezeu tăria cerului, mai bine zis, cerul şi pământul, lăsând deoparte să pună în rânduială
152 C. Fc. 1,2-5.
153 Adică inteligibil, înţelegător, gândit, mental.
154 Cf. Ioan Lydus, De mensibus, în R. Wiinsch, Ioannis Lydl liber de mensibus, Teubner, Leipzig, 1898, pp. 18-20.
83
cerul, fiind şi acesta neorânduit şi netocmit, îndată, mai înaintea aceluia, aduce cuvântul la pământ prin autor, zicând: Iar pământul era nevăzut şi netocmit155. De aceea, când un exeget a spus cu privire la aceasta că, de vreme ce Israel în Egipt se închina făpturilor de pe pământ ca unor dumnezei, Dumnezeu, voind să-l îndepărteze de o asemenea idolatrie, îl învaţă pe el că cele de pe pământ sunt făpturi, un alt exeget a adăugat, zicând: Dar Israel se închina nu mai puţin oştirii cerului şi soarelui, şi astrelor, cum spun prorocii156. Prin urmare, trebuia ca şi cerul să fie pus în ordine, ca nu cumva Israel să se închine şi acestuia. Căci încă nu căzuse cel odinioară purtător de lumină157, răsărind dimineaţa158. Dar pământul acela, mă refer la omul care a auzit: Pământ eşti şi în pământ vei merge159, a alunecat şi s-a scufundat în adâncul Tartarului, odrăslind spinii şi pălămida păcatelor160. Din acest motiv, autorul aduce vorba despre acest pământ161.
2. Şi de aceea mai întâi şi mai înainte de cer, este pus în rânduială pământul de Dumnezeu, fiindcă mai înaintea îngerilor162, pământul şi noi, oamenii pământeşti, L-am văzut pe Dumnezeu cu trup şi pentru aceasta, împodobindu-le pe cele de jos mai înaintea celor de sus, le-a strălucit şi le-a luminat. Mai înaintea heruvimilor şi serafimilor, magii şi vameşii, şi tâlharii, şi curvarii, şi păcătoşii L-au văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi pe Acesta L-au batjocorit şi L-au respins şi apoi astfel L-au trimis să fie văzut de puterile cele de sus. Dar îngerii nu L-au văzut pe El vreodată în firea şi substanţa Lui, fiindcă numai Tatăl îl cunoaşte şi numai El cunoaşte pe Tatăl163. Că pe Acesta, mai înainte de îngeri, L-au văzut oamenii cu trup, mărturiseşte David, zicând: Cerul
155 Fc. 1,2.
156 Cf. II Par. 33,3; Ier. 7,18; 8,2; 19,13; Sof. 1,5.
157 Adică Lucifer.
158 Cf. Is. 14,12.
159 Fc. 3,19.
160 Cf. Fc. 3,18.
161 C. Fc. 1, 2.
162 C. FC. 1,11-12.
163 Cf. Mt. 11,27; Lc. 10,22.
84
cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor164, prin aceasta David prezentând clar şi limpede cum cerul este prin fire mai presus de toate şi Cuvântul, Fiul ceresc al Tatălui celui din cer şi ceresc nu este altuia cunoscut prin fire decât numai Domnului tuturor, adică însuşi Stăpânului Dumnezeu Care este Tată prin har al celor pământeşti. Iar pământul l-a dat fiilor oamenilor, nouă, fiilor prin fire ai părinţilor celor de jos, ne-a dat pământul165, adică ne-a pus înainte naşterea cea pământească a Cuvântului, ca să cunoaştem ceva din această taină, totuşi nu întreaga taină166.
3. Dar despre naşterea cea de sus nici îngerii înşişi nu ştiu. Şi este vădit lucru că îşi acoperă feţele cu două aripi, picioarele, cu două167. Şi această necunoaştere o arată clar, simbolic şi figurat, prin faptul că îşi acoperă faţa şi capul. Căci ei semnifică astfel simbolic puterea lor de înţelegere, cum că „nici noi, îngerii, deşi suntem minţi cereşti, nu ştim ceva limpede despre cele două naşteri, şi arătăm aceasta prin cele două aripi cu care ne acoperim feţele şi nici vouă, oamenilor, nu putem să vă spunem ceva despre acestea. Dar picioarele ar fi trecerea înţelesurilor transmise nouă, de la noi către voi, oamenii, care staţi pe ultimul loc şi sunteţi rânduiţi împreună cu noi. Dar zburăm numai cu două aripi168, prin zbor arătând dorirea şi tinderea, şi sârguinţa permanentă, şi căutarea de a afla ceva despre aceste două naşteri. Prin aceste căutări, ca prin nişte aripi, ne purtăm pururea şi nu aflăm niciodată odihnă din acest zbor. Căci încetarea căutării ar însemna odihnă, care ar fi ca un cuib pentru zborul rătăcitor al minţii în căutarea ei. Cunoştinţă avem despre cele două naşteri ale Cuvântului, dar înţelegerea acestora nu o avem nicidecum şi de aceea zburăm pururea, deşi cunoaştem venirea la existenţă a tuturor fiinţelor, a celor din văzduhuri, dar şi a celor de pe pământ. Vulturul şi
164 Ps. 113,24.
165 Cf. In 1,12-13.
166 Cf. In 1,14.
167 Cf. Is. 6,2.
168 Cf. Is. 6,2.
85
leul, şi boul au întipărită în noi cunoaşterea lor. Dar nu numai atât, ci cunoaştem şi pe cea mai de cinste dintre toate fiinţele, pe om, pentru aceea, chipul feţei lui îl purtăm în noi înşine169. Dar a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a vorbi despre El nu poate nicidecum nici o fire existentă, nici chiar a noastră. De aceea Dumnezeu şi Tatăl a ascuns de noi naşterea de jos cea prin trup (căci această taină a fost din veac ascunsă de toţi170), dar vouă, fiilor oamenilor, v-a dat să cunoaşteţi cei dintâi aceasta şi, prin Biserica voastră, am aflat şi noi după aceea171”.
4. Dar dacă te înfricoşezi, o, ascultătorule, la cele spuse, te slobozeşte pe tine din această frică Pavel, când vorbeşte despre înălţarea lui Hristos de pe pământ. Acum, zice, S-a înălţat ca să Se arate începător stăpâniilor şi puterilor, prin Biserică172. De aceea şi înălţându-Se, a uimit puterile cele de sus din cer şi se nedumereau acelea întrebând pe cele ce urcau împreună cu Stăpânul de pe pământ şi ziceau: „Cine este Acesta împăratul slavei?173 Vai, vai străinelor minuni şi harisme pe care le-a dăruit Dumnezeu firii omeneşti, sălăşluindu-Se în ea!” Oamenii L-au arătat îngerilor pe Dumnezeu, pe Care mai înainte nu îl văzuseră. Necuprinse minuni! îl lăudau pe propriul lor Dumnezeu, dar nu îl vedeau pe Cel pe care îl lăudau. Tronurile îl purtau pe El în înalt şi nu vedeau pe Cine purtau174, serafimii cei cu câte şase aripi şi heruvimii cei cu ochi mulţi se închinau şi slavosloveau fără de tăcere175 şi nu înţelegeau pe Cine lăudau. De aceea, plecând genunchii, doreau, însetau, se rugau, implorau să-L vadă pe Cel Nevăzut, să-L scruteze pe Cel Nescrutat, fie şi numai în oglindă şi ghicitură să îl vadă176 şi să-L privească, şi să-L contemple pe Cel lăudat şi
169 c. Iez. 1,10.
170 Cf. Ef. 3,9; Col. 1,26.
171C Ef. 3,10.
172 Ef. 3,10.
173 Ps. 23,8,10.
174 Cf. Iez. 1,25-26; 10,1.
175 Cf. Is. 6,2-3; Iez. 10,12; Apoc. 4,6, 8.
176 Cf. I Cor. 13,12.
86
închinat de ei, şi nu puteau din pricina neapropierii (TO a-rpocrTueXaorov) şi necuprinderii (TO âxaTâXy)7rTOv) firii dumnezeieşti.
5. Iar dacă nu crezi cuvântului meu, o, omule, ascultă-l pe Sfântul Petru zicând că i s-au dat omului bunătăţi177 la care şi îngerii doresc să privească178, dar nu puteau, fiindcă pământul cel omenesc era atunci nevăzut, cufundat jos în adâncul întunericului păcatului, fiind netocmit179. De aceea şi cerul era posomorât, şi tăria cerului era neîmpodobită atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de-a doua, până ce s-a ridicat pământul şi s-a înălţat din iad a treia zi, pământul cel de trei zile, înălţându-se, şi, ca înviat din morţi, a văzut lumina şi s-a împărtăşit de Duhul, slobozit fiind din apele cele rele şi din întuneric, şi a odrăslit rod, el care mai înainte era fără rod180. Şi atunci, aşadar, după pământ, a fost împodobit şi cerul şi a fost luminat, şi a fost împodobit cu soarele, cu luna şi cu stelele, cu Hristos, cu Biserica şi cu sfinţii, fiindcă minţile cele cereşti L-au primit pe Hristos, când Se înălţa cu trupul, s-au bucurat împreună cu Biserica181 şi au strălucit împreună cu sfinţii. De aceea puterile cele de sus, cu fierbinţeală şi cu mărire stau înainte şi iubesc, şi poartă de grijă, şi mijlocesc pentru neamul omenesc, fiindcă prin noi, au fost învrednicite şi ele să vadă ceea ce nu puteau să vadă prin ele însele. Şi toate acestea le-am spus, ca să arăt pentru care pricină pământul a fost împodobit la creaţie mai înaintea cerului.
XI
1. Fiindcă Scriptura adeseori numeşte ape şi adâncuri nu numai puterile cele potrivnice, ci înseşi adunările neamurilor peste care zăcea întunericul cel rău, este necesar să aducem noi mărturii profetice despre aceasta. Zice, aşadar, David: Adânc pe adânc
177 Cf. Ef. 4,8.
178 1 Pt. 1,12.
179 C. Fc. 1,2.
180 Cf. Fc. 1,9-12.
181 Cf. Is. 44,23; 49,13; Apoc. 12,12; 18,20.
87
cheamă82 şi într-adevăr, adâncul, adică mulţimea neamurilor mai înainte întunecate183, îl îndeamnă acum pe iudeu la cunoştinţa de Dumnezeu. Căci unii au înţeles cele două numiri ale celor două ape ca două popoare, un adânc fiind poporul cel din neamuri, peste care era întunericul, iar apa fiind poporul cel din iudei peste care Se purta Duhul Sfintei Scripturi, dar nu Se odihnea184. Despre aceste două ape se spune că Va veni apa cea vie din Ierusalim, Jumătate din ea se va vărsa în marea cea dintâi, şi cealaltă jumătate în marea cea de pe urmă185, după cum strigă şi Avacum prorocul: Cu caii Tăi cutreieri marea, tulburând ape multe186, numind cai pe sfinţii îngeri şi pe apostoli187. Pentru aceea, la trecerea cailor acestora, s-au tulburat adâncurile, puhoiul plin de răsunet al apelor şi acel: Lăudaţi pe Domnul de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile188, este cântat despre neamuri, balauri numind pe căpeteniile lor cele sălbatice.
2. Prin urmare, de vreme ce sunt atâtea mărturii, nu te mira dacă spune despre adunările neamurilor celor mai înainte întunecate: şi întuneric era deasupra adâncului189, mai înainte de lumină, întunericul necredinţei în Dumnezeu, întunericul silniciei, întunericul superstiţiei, întunericul idolatriei şi al oricărui alt păcat, mai înainte de Lumina cea adevărată, de venirea lui Hristos190. De aceea şi numai de aceea, Scriptura pune întunericul mai înaintea luminii, fiindcă mai înainte eram în înşelare, şi apoi am trecut la lumină. De aceea şi mai întâi a fost Legea întunecată191 şi apoi Evanghelia. De aceea, mai întâi a fost seară şi apoi ziuă192. De aici s-a legiuit ca duminica să înceapă de seara,
182 Ps. 41,8.
183 Cf. Is. 8, 23 9,1; Mt. 4,15-16.
184 C. FC. 1,2.
185 Zah. 14,8.
186 Avac. 3,15.
187 Ps. 76,17.
188 Ps. 148,7.
189 Fc. 1,2.
190 C. In 1, 9;IIn2,8.
191 în sensul de umbrită.
192 Cf. Fc. 1,5.
88
fiindcă din întunecata moarte am venit la lumina învierii193. Dacă lucrurile nu stau astfel, ar fi fost foarte necuvenit şi impropriu lui Dumnezeu ca mai înainte de lumină să numească întunericul şi îndată, de la început, să creeze făptura întunecată.
3. De aceea, neputând maniheul să înţeleagă astfel lucrurile, numeşte întunericul şi lumina doi dumnezei şi pune întunericul cel potrivnic mai înainte de Hristos-Lumina. Dar noi, ocupându-ne cu contemplările anagogice de care am vorbit, nu desfiinţăm litera. Departe de noi gândul! Ci mai mult cunoaştem că un întuneric sensibil era deasupra unui adânc sensibil şi Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apei sensibile, fie o suflare a aerului, pe care obiceiul oamenilor îl numeşte vânt, fie Duhul cel Sfânt, făcând mai dinainte cunoscut şi preînchipuind harul sfântului Botez, căci la Botez este nevoie de ambele: şi de suflarea aerului, ca să se sufle în semnul Crucii peste apa Botezului194, şi de Duhul Sfânt, ca să se sfinţească. Dar, poate, de aceea iarăşi aici a pus apa şi Duhul după întuneric, adică după păcat luminarea Botezului. Dumnezeu a dat Duhul deasupra apei ca deasupra colimvitrei şi tot astfel după acestea porunceşte, zicând: Să fie lumina iluminărilor, şi a fost lumina195 iluminărilor.
4. De aceea şi taina Sfintei Treimi o aflăm aici la început, la acest Botez, fiindcă spune: Şi a zis Dumnezeu negreşit este vorba de Tatăl şi acel: Să fie lumină, adică Hristos să Se arate pe pământ, şi Duhul lui Dumnezeu cel Sfânt Se purta deasupra apei. Odată cu această taină, învăţăm şi viaţa cea bineplăcută lui Dumnezeu, căci, după ce a fost dat Botezul şi credinţa în el, zice ca o pecete: Să fie lumină, adică viaţa cea bine plăcută lui Dumnezeu să fie pusă în lucrare. Aşa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor196, potrivit lui Hristos Care a spus aşa şi pe Care Dumnezeu, văzându-L, îl laudă. Căci a văzut, zice, Dumnezeu lumina
193 Cf. In 5,24; I In 3,14.
194 Este vorba de suflarea în chipul Crucii la sfinţirea apei Botezului, practică prezentă deja, după cum vedem, în secolul al VII-lea.
195 Fc. 1,3.
196 Mt. 5,16.
89
vieţii şi a zis că este bună197. Dar o laudă, fiindcă se bucură de o asemenea lumină. Căci bucurie se face pentru un păcătos care se pocăieşte198.
5. De aceea, cum creaţia era luminată deja de credinţă şi de viaţa cea îmbunătăţită şi era despărţită prin Botez de întunericul păcatului care exista mai înaintea ei, îndată autorul a adăugat, zicând: Şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric199. Această bună despărţire a luminii de întunericul care era deasupra apei adâncului, îl semnifică şi cele două păsări trimise din arca lui Noe200. Pentru aceea, se poate vedea şi acolo precedând întunericul. Căci mai întâi a zburat corbul peste ape, dar acest întunecat corb, satan, fie s-a înecat şi a pierit, fie s-a rătăcit într-un loc îngroşat şi întru totul trupesc al păcatului. (Căci cuvântul Scripturii nu este înţeles de toţi.) Atunci Duhul lui Dumnezeu, porumbelul, zburând, Se purta deasupra apei, dar încă neaflând odihnă picioarelor lui, ca să Se sălăşluiască în om”201 sau să locuiască în el202 şi să umble prin el203, fiindcă toate vârfurile de munţi erau neacoperite204, şi acestea arată neacoperirea păcatului neamurilor şi neruşinarea lor, şi umflarea peste poate a răutăţii care era cu ei, şi împietrirea inimii lor, şi învârtoşarea în nebunia lor. De aceea şi porumbelul, adică Duhul lui Dumnezeu, Se purta deasupra apei205.
6. Această apă şi Duhul cel Sfânt, Scriptura le aşază împreună în diferite locuri, ca şi cum ar avea o afinitate şi o relaţie între ele. De aceea şi Domnul zice către Nicodim: Adevărat, adevărat zic ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va intra în împărăţia cerurilor206. Şi iarăşi: Cel ce crede în Mine, precum a
197 Cf. Fc. 1,4.
198 Lc. 15,7.
199 Fc. 1,4.
200 Cf. Fc. 8,6-13.
201 Cf. Iez. 37,27; In 1, 14.
202 Cf. Rom. 8,11; II Tim. 1,14.
203 Cf. Lev. 26,12; II Cor. 6,16.
204 Cf. Fc. 8,11.
205 Cf. Fc. 1,2.
206 In 3,5.
90
zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul cel Sfânt pe Care aveau să-L primească cei ce cred în El207. Şi Psalmistul, în acord cu aceştia, zice despre Dumnezeu: Va sufla Duhul Lui şi vor curge apele208.
7. Iar dacă cele spuse uimesc mintea, spune-mi mie tu: Dumnezeu a despărţit apele în două, pe unele dintre ele înălţându-le mai sus de tărie şi umbrindu-le, ca şi cum le-ar închide în mijlocul a două ceruri, iar pe cele de jos, lăsându-le să înconjoare pământul; aşadar, după rânduiala lor naturală şi după urmarea lucrurilor, cât întuneric ar trebui să spunem că se afla şezând deasupra apelor celor de sus? Dar fiindcă nu există întuneric al păcatelor la puterile cele de sus (căci aceasta înţeleg unii când Psalmistul spune Lăudaţi-L pe El, cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri. Să laude numele Domnului că S-a preaînălţat209). din acest motiv, Scriptura spune că apele cele de pe pământ şi apele cereşti erau întunecate, înfăţişând întunericul păcatului stând deasupra noastră, a celor ce ne-am abătut prin păcat.
8. Dar a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric, îndepărtând de la noi puterile întunericului210, punând între noi ca perete din mijloc piatra cea din capul unghiului, Hristos211, despre Care adaugă, zicând că: Şi a numit lumina zi şi întunericul l-a numit noapte212, fiindcă lumină este Cel pe care îl numesc Zi, iar întunericul cel potrivnic îl numesc noapte. Şi umblaţi cât aveţi lumina213. Căci vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze214. Fiindcă noi nu suntem fii ai nopţii, ci ai zilei, adică ai lui Hristos215. Cei care dorm somnul păcatului, dorm în noaptea întunericului şi
207 In 7,38-39.
208 Ps. 147,7.
209 Ps. 148,4-5.
210 Cf. Lc. 22,53; Col. 1,13.
211 Cf. Ps. 117,22; Is. 28,16; Ef. 2,20; I Pt. 2,6.
212 C. FC. 1,5.
213 In 12,35.
214 In 9,4.
215 Cf. I Tes. 5 5.
91
iarăşi, cei ce se îmbată în această noapte, se îmbată din pricina păcatelor216, cum învaţă Sfântul Pavel.
XII
1. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă, zi una217. Nu a zis „ziua întâi”, ci a numit pe cele două zi una. Taina aceasta mare este, seara şi dimineaţa, zic, în Hristos şi în Biserică218, cea care era oarecând seară întunecată. Dar fiindcă lumina cea adevărată s-a unit cu ea219 au devenit cei doi un trup220, ziua una a Luminii, care luminează pe tot omul ce vine în lumea credinţei lui Hristos221, om pe care l-a curăţit de vechea întinăciune prin Botez, fiindcă despre Botez a învăţat când a zis: Şi Duhul lui Dumnezeu Se purta deasupra apelor222, prin Duh şi apă înfăţişând acelaşi lucru Botezul. Dar l-a învăţat şi taina naşterii, fiindcă a zis: Să fie Lumină223, prin care cuvânt a cerut această viaţă sârguincioasă, care străluceşte ca lumina înaintea feţei Lui224.
2. Dar ca să nu se întâmple să se lenevească omul din tăria strădaniilor pentru virtute, ca unul care nu va avea cununile atâtor osteneli puse deoparte, crezând, poate, că totul se sfârşeşte odată cu moartea, învaţă şi această taină a învierii şi zice: „Să nu crezi că nevoinţele tale nu vor ajunge la nici un câştig. Nu va fi aceasta225. Ci îţi va fi ţie seară, adică te vei opri prin moarte şi vei înceta din orice activitate şi întunericul nevederii te va cuprinde, dar apoi, după aceasta, îţi va fi ţie dimineaţă, adică îţi va străluci ţie
216 Cf. I Tes. 5, 7.
217 Fc. 1,5.
218 Ef. 5,32.
219 Cf. In 1, 9;! In 2, 8.
220 Cf. Fc. 2,24; Ef. 5,31.
221 Cf. In 1, 9.
222 Fc. 1,2.
223 Fc. 1,3.
224 Cf. Ieş. 34,30; Mt. 17,2; Mc. 9,2; Lc. 9,29; II Pt. 1,19.
225 Cf. I Cor. 15,58.
92
ziua învierii, şi Soarele cel înţelegător, răsărind, va risipi noaptea morţii şi te va chema pe tine la înviere şi astfel vei vedea dimineaţa aceea dumnezeiască pe care Moise a numit-o zi. Şi nu a zis „ziua întâi”, cum ar fi trebuit mai degrabă să spună, dacă ar fi trebuit să-şi încheie cuvântul cu ultima zi. Dar fiindcă autorul istoriseşte mai dinainte tipologic (ruTUXWţ)226 ziua aceea care va veni, ziua aceea care nu se măsoară cu ceasuri şi clipe, nici nu este întreruptă de noapte, ci este veşnică şi continuă, a numit-o pe aceasta zi una ca una care durează veşnic şi nu cea dintâi, ca să nu trebuiască să descrie şi pe ultima care urmează după ea. Căci ceea ce este întâi se defineşte în relaţie cu ceea ce este ultim. Dar nimic asemănător nu este aici, atâta timp cât răsare Hristos227.
3. Dar îi vei afla şi pe cei ce sunt în afara harului spunând aproape aceleaşi lucruri. Căci pitagoreii au numit cea dintâi zi a lunii nu ziua cea dintâi, ci aceeaşi, deşi nu cred că au numit-o astfel închipuindu-şi acea viaţă fără de sfârşit (axaraXurov)228, totuşi aşa au numit-o. Şi egiptenii au sculptat pe piramide, după un precept sacru al lor, un şarpe care îşi mănâncă coada, arătând prin aceasta veşnica şi neîntrerupta rotire a zeilor. Căci egiptenii urcau şarpele în rândul zeilor. Iar Orfeu numeşte monada Anea, adică neîmpărţită, fiindcă nu se împarte nici într-o jumătate, nici într-o treime sau în alte fracţii. Dar monada diferă de unul în acelaşi fel în care arhetipul diferă de tip, originalul de copie. Căci monada este modelul arhetipal, iar unul este imitaţia monadei, aşa cum un soare este imitaţia unei monade, a lui Iisus, zic. Lui fie slava şi puterea în veci!
226 Adică în chip, ca o prefigurare.
227 Cf. II Pt. 1,19.
228 Cf. Evr. 7,16.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al II-lea, la ziua a doua de la zidirea cea de şase zile
I
i. Şi a zis Dumnezeu: Să fie o tărie în mijlocul apelor1. În zi una, a fost catapeteasma cerului de sus care este asemenea Sfintei Sfintelor2, unde înaintemergător pentru noi a intrat Hristos3. De aceea, mai departe în ziua a doua, Dumnezeu a făcut a doua catapeteasmă, exterioară, numită tărie în mijlocul apelor, care este tăria credinţei în Hristos. Dar nu ar fi făcut aceasta, dacă mai înainte nu s-ar fi născut lumina4, dacă nu s-ar fi dat Botezul, căci după Botez, urmează credinţa. Dar această tărie nu este în afara apei, ci în mijlocul apei universale a neamurilor, din aceasta s-a format, când a făcut mântuire Dumnezeu în mijlocul pământului5, adică atunci când S-a sălăşluit în mijlocul pântecelui pământesc al Fecioarei şi a făcut mântuirea lumii, tăria sfântului Său trup, fixându-l în mijlocul mitrasului celui nestricăcios al Fecioarei, Maica lui Dumnezeu, izvorul vieţii6, şi locaş făcându-Şi-l Sieşi după ipostas (Sieşi, adică Soarelui dumnezeirii Lui) pe această tărie pe credinţă, zic a zidit luna Biserică, zicând că Porţile iadului nu o vor birui.
1 Fc. 1, 6.
2 Cf. Evr. 9,6.
3 Cf. Evr. 6,19-20.
4 Cf. Fc. 1,3.
5 Ps. 73,12.
6 Cf. Ps. 35,10; Pilde 13,14; 14,27; 16,22; 18,4.
7 Mt. 16,18.
94
2. Pentru aceea, a fost întărită neclintit în mijlocul apelor, în mijlocul talazului, în mijlocul valurilor, al vânturilor, al furtunilor, al zecilor de mii de vifore, de pătimiri şi de erezii8. Căci astfel şi pe ziditorii ei i-a trimis ca pe nişte oi în mijlocul lupilor9, al bărbaţilor iubitori de sânge, al apelor celor rele, zicând: „Să fie o tărie10, adică să fie propovăduită credinţa tare, ca nu cumva să o mai sfâşie, să o mai scufunde şi inunde apele neamurilor, ale celor ce ziceau că sunt ai lui Petru, alţii ai lui Pavel, alţii ai lui Chefa11, ci să se întărească marea acestora ca să umblu Eu pe apele ei12 şi să Mă sălăşluiesc şi să umblu prin inimile lor13, despărţind apa de apă, apa cea vie prin credinţă, de apa cea moartă prin necredinţă. Căci dacă cel necredincios este despărţit, să se despartă neghina de grâu14, pleava, de pâine. Căci nu am venit să aduc pacea între lumină şi întuneric15, ci să fac despărţirea între iudeu şi păgân şi să arunc vrăjmăşie între om şi şarpe”16.
3. Iar dacă, poate, cuvântul ţi se pare incredibil, îţi voi arăta ţie cum Dumnezeu face o asemenea despărţire în fiecare zi a celor şase zile ale creaţiei. Poate prin mulţimea exemplelor te voi schimba pe tine de la necredinţă. În prima zi, a fost despărţirea luminii de întuneric17. În a doua zi, a fost despărţirea apei de apă18. În a treia, slobozirea pământului din ape19. În a patra, despărţirea a doi luminători, unul al zilei şi altul al nopţii20. A cincea despărţire, a zburătoarelor de peştii cei întunecaţi21. În a şasea zi, diferenţierea
8 Cf. Lc. 8,23-24.
9 Cf. Mt. 10,16; Lc. 10,3.
10 Fc. 1,6.
11 Cf. I Cor. 1,12.
12 Cf. Mt. 14,25; Mc. 6,48; In 6,19.
13 Cf. II Cor. 6,16; Ef. 3,17.
14 Cf. Mt. 13,30,40.
15 Cf. Mt. 10,34; II Cor. 6,14.
16 Cf. Fc. 3,15; Mt. 10,34-36.
17Cf Fc. 1,4.
18 Cf. Fc. 1, 6.
19 Cf. Fc. 1, 9.
20 Cf. Fc. 1,14-15,8.
21 Cf. Fc. 1,20-21.
95
şi separarea oamenilor de dobitoace22. Iar dacă nu crezi că, prin toate acestea, se arată despărţirea Bisericii de înşelare şi de necredinţă, spune tu, pentru care pricină sau pentru care nevoie Dumnezeu mai întâi a unit lucrurile, şi apoi le-a despărţit unele de altele după o a doua rânduială, căci aceasta este mai degrabă semnul unui artist neîndemânatic. Căci zice că: Şi a făcut Dumnezeu o tărie23, întărind pământul omului în colimvitră24.
II
1. Şi a despărţit Dumnezeu apa care era deasupra tăriei şi a fost aşa. Şi a numit Dumnezeu tăria cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine25. Şi ce nevoie era, spune-mi mie, să facă acest al doilea acoperământ, mă refer la aer, pe care-l numeşte tărie? Căci era de ajuns şi primul cer ca locaş al soarelui, lunii şi stelelor, ca să lumineze pământul26. Şi dacă acest al doilea cer era neapărat necesar, pentru ce atunci nu a răsărit şi acesta din acelaşi pământ ca şi primul cer? Ci Dumnezeu l-a înălţat pe acesta din umezeala pământului, ca dintr-o ţară străină27. Mi se pare mie că firea necuprinsă (dtxaTâXyjTvrov) a cerului celui mai de sus28 deţine chipul dumnezeirii Cuvântului nevăzut şi necuprins, iar tăria înălţată de mai jos29 deţine chipul omenităţii lui Hristos, adică al trupului, iar apa înălţată de jos împreună cu cerul şi care se află la mijloc între cerul dintâi şi tăria aceasta cuprinsă (EporEptXTQsv)30 care se află mai jos31, descrie chipul sufletului celui fără de prihană al lui Hristos care mijloceşte între dumnezeire şi îngroşarea trupului, precum cele două ceruri de sus, unul nevăzut şi celălalt văzut.
22 Cf. Fc. 1, 24-28.
23 Fc. 1,7.
25 Fc. 1,7-8.
26 C. Fc. 1,15-17.
27 Cf. In 12,32.
28 C. FC. 1,1.
29 Cf. Fc. 1,6-7.
96
2. Şi martor al cuvântului meu este Grigorie, cel ce a vorbit mult despre cele dumnezeieşti, care afirmă această mijlocire (peaiTEiav) a sufletului stăpânesc între dumnezeire şi îngroşarea trupului, fiindcă sufletul şi apa sunt numite semne ale vieţii de Sfânta Scriptură. Dar vezi că cerul cel mai de sus şi nevăzut prin fire este şi este numit de la început cer32, precum şi Dumnezeu Cuvântul cel fără de început prin fire, este şi va fi Dumnezeu33. Iar tăria cea materialnică înălţată mai jos nu este prin fire de la început cer, ci numai după unirea pe care a avut-o cu cerul cel nevăzut prin fire, numai atunci a fost numită şi aceasta cer34. Dar fiindcă şi sfântul trup al lui Hristos, prin îndumnezeire şi prin unirea cu dumnezeirea este numit Dumnezeu, dar nu prin fire35, fiindcă Sfântul Pavel numeşte catapeteasmă trupul cel fără de prihană al lui Hristos36, suntem fără de vină în cele spuse de noi tipologic, iar nu prin exemplele naturale ale lucrurilor.
3. Această tărie făcută din ape era adâncul, tronul întunericului, omul. Dar acum, fiind înălţat prin Hristos, este sus, tron al luminii, adică al lui Dumnezeu, şi de un tron (crvvQpovog) cu El nedespărţit. Despre aceste două ceruri unite în Hristos, adică cele două firi, este spus că Cerurile spun slava lui Dumnezeu37, adică firile lui Hristos propovăduiesc slava Lui, a Celui ce este compus din ele şi în ele este contemplat ca Fiu Unul Născut al
30 Termen foarte important în context, care în opoziţie cu dxardXyjKTOV care arată necuprinsul cerului celui dintâi, care este şi nevăzut, şi este un chip al necuprinderii firii dumnezeieşti a Cuvântului înseamnă cuprins, în sensul de limitat, finit, circumscris, şi de aceea el poartă chipul omenităţii lui Hristos, al trupului circumscris al lui Hristos.
31 C. Fc. 1, 7.
32Fc. 1,1.
33 in 1,1.
34 C. Fc. 1, 6-8.
35 Nu întâmplător Sfântul Anastasie face această menţiune aici, ci prin ea subliniază caracterul creat al trupului Mântuitorului, în ciuda ereticilor care numeau necreat trupul lui Hristos. Aceştia se numeau de la erezia lor aktistoi.
36 Cf. Evr. 10,20.
37 Ps. 18,2.
97
lui Dumnezeu38, după cum propovăduiesc şi slava părintească. Cele două firi îl fac cunoscut pe Acesta simultan ca Dumnezeu, şi, deopotrivă, ca Dumnezeu-om. Iar facerea mâinilor Lui, atunci când trebuia să înceapă a lucra de la Sine minunile, o vesteşte tăria39, adică omul care s-a arătat întru El. Căci prin el a lucrat minunile dumnezeirii, şi pe acesta l-a înălţat de la pământ, zicând: Mâinile Tale m-aufăcut şi m-au zidit40, întemeindu-mă ca o tărie, de la stricăciune la nestricăciune.
4. De aceea a întărit cerul văzut al trupului Lui cel dat Lui din umezeala pământului, adică din sângiurile pământeştii Fecioare, adică l-a întărit în nestricăciune, de vreme ce era trupul lui Dumnezeu. Căci nu s-a stricat, chiar dacă a urmat celor ale firii şi celor de la Cruce. Chiar dacă era trupul lui Dumnezeu, era şi al nostru. Iar cealaltă apă rămasă în mijlocul celor două ceruri41, precum s-a zis, mă refer la suflet, l-a lăsat după firea lui, ca imul care nu avea nevoie de întărire din pricina nestricăciunii firii lui.
5. Iar dacă vrei, această a doua tărie s-ar înţelege nu numai ca trup al Domnului, ci şi ca dumnezeirea Lui însăşi. Căci aşa cum aerul umple toate şi nu este nici un loc gol de el, ci este numit şi de filosofii cei din afară spaţiu primitor şi cuprinzător a toate, dar în acelaşi timp este şi transparent, fără formă şi nevăzut, fiindcă el însuşi este nevăzut, dar face să se vadă celelalte lucruri, tot aşa şi Dumnezeul a toate umple toate şi nu este nici un loc gol de El, căci nu este fiinţă nevăzută de El42. Şi este primitor şi cuprinzător al tuturor celor care caută să se bucure de îndumnezeirea de la El, potrivit cu ceea ce i-a spus lui Moise: Este aici la Mine un loc43, adică o putere cuprinzătoare a celor ca tine. Dar ce altceva este mai luminos decât Acesta, că puţin a lipsit
38 Cf. In 1,14,18.
39 Ps. 18,2.
40 Ps. 118,73.
41 Cf. Fc. 1,7.
42 Cf. Evr. 4,13.
43 Ieş. 33,21.
98
să orbească ochii ucenicilor pe Tabor44? Dar este fără formă, ca Unul care nu primeşte vreo formă, ca formă în materie. Pe lângă acestea, este şi nevăzut, căci ucenicul care şi-a rezemat capul pe pieptul Lui zice: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată45. Totuşi El face alte lucruri vizibile altora, celor pe care i-a întărit cu puterea minţii de a vedea lucruri precum îngerii, cerul şi toată creaţia, adică de unde şi cum au venit la existenţă, dar El însuşi nu este supus nici unei cuprinderi şi modul propriei Lui existenţe nu poate fi văzut.
6. Dar să nu treci cu vederea nici acest lucru: că aşa cum aerul este dătător de viaţă oamenilor şi celor de pe uscat, tot aşa şi Dumnezeu îi face vii pe cei ce vieţuiesc după Cuvântul Lui, pe oameni şi pe îngeri, şi li Se împărtăşeşte, dar şi pe dobitoace le menţine în existenţă, fără a fi împărtăşit de ele.
III
1. Iar dacă vei înţelege acest verset Şi a despărţit Dumnezeu apa cea de sub tărie de apa cea de deasupra tăriei46 că este spus despre îngeri şi despre demoni, să nu te gândeşti la nimic contrar dreptei credinţe. Căci unii referă acest verset la cele două popoare, la noi care stăm deasupra tăriei, întemeiaţi pe temelia lui Petru şi pe temeinicia credinţei lui47, şi la iudeii, care au căzut şi stau dedesubtul acestei tării. Dar se poate spune aceasta şi despre noi şi despre puterile cele potrivnice. Căci multă mulţime de demoni a despărţit Iisus venind pe pământ şi i-a trimis pe ei în adâncul cel de sub tăria pământului, unde au fost trimişi aceia care au intrat în turma de porci48, pentru ca noi să împlinim virtutea mai uşor, duşmanii fiind împuţinaţi. Astfel, oarecând a despărţit şi
44 Cf. Mt. 17,2; Mc. 9,3; Lc. 9,29.
45 In 1,18.
46 Fc. 1,7.
47 Cf. Mt. 7,25; 16,18; Col. 1,23.
48 Cf. Mt. 8,28-32; Mc. 5,1-14, Lc. 8, 26-33.
99
îngerul lui Dumnezeu stând în mare la mijloc între poporul lui Israel şi egipteni, ca să izbăvească pe poporul lui Dumnezeu49, vestind de mai înainte pe îngerul de mare sfat Care avea să ne izbăvească pe noi din mâna diavolului50.
2. Iar preadulcele Grigorie al Nyssei a înţeles despărţirea celor două ape ca despărţire a puterilor celor înţelegătoare în două cete, pe unele, Dumnezeu le-a rânduit în ceruri pentru dumnezeiasca slavoslovie, iar pe altele, le-a hotărât spre slujirea celor de pe pământ, potrivit celui ce a zis că sunt duhuri slujitoare trimise spre slujirea şi spre mântuirea noastră51. Vedeţi, zice Hristos, să nu dispreţuiţi pe vreunul dintre aceştia mai mici care cred în Mine. Căci vă zic vouă că îngerii lor văd pururea faţa Tatălui Meu celui din ceruri52. Iar dacă întrebi: „Şi cum? Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată”53. Cunoaşte că întru Fiul, ca într-o dumnezeiască oglindă, vedem slava Tatălui54, potrivit cu: Cel ce Mă vede pe Mine a văzut pe Tatăl55,fiindcă Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl este întru Mine56.
3. Dar vei înţelege despărţirea celor două ape ca despărţire a drepţilor de păcătoşi, pe unii, răpiţi pe nori deasupra tăriei57, pe alţii, trimişi dedesubt, în iad. Dar ce nevoie era să fie adăugate ape cerului, nu ştiu. Nu cumva voia Dumnezeu ca puterile îngereşti să mănânce peşte? Căci Cel ce a întărit cerul din ape58 şi pe ape a atârnat pământul59 nu putea şi fără apă să păzească tăria netopită de căldura soarelui?
49 Cf. Ieş. 14,19-30.
50 Cf. Is. 9,5.
51 Evr. 1,14.
52 Mt. 18,10.
53 Cf. In 1,18.
54 Cf. In 1,14; I Cor. 13,12.
55 In 14, 9.
56 In 14,10,11.
57 Cf. ITes. 4,17.
58 Cf. Os. 13,4.
59 Cf. Ps. 135,6; Iov 26,7.
100
IV
1. Aşadar, am învăţat din dumnezeiasca Scriptură creaţia numai a două ceruri, ca chipuri ale celor două catapetesme ale Templului60 care arată cele două firi ale lui Iisus61, şi cele două popoare, şi cele două Biserici, cea a Ierusalimului de sus şi a noastră, a credincioşilor62. Căci ceea ce este Dumnezeu pentru cerul cel de sus spre luminare, aceea este soarele pentru cerul cel mai de jos şi Evanghelia pentru tăria Bisericii şi ceea ce sunt sfinţii îngeri în cerul cel nevăzut, aceea sunt stelele pe tăria cerului celui văzut, iar în Biserică, sfinţii.
2. Iar dacă vei auzi în laudele lui David de cerurile cerurilor63, aceasta este o particularitate a limbii ebraice să numească adeseori singularul prin plural. Iar când îl vezi pe Pavel răpit până la al treilea cer64, socoteşte că primul cer este aerul, potrivit cu ceea ce s-a spus: Am cunoscut toate păsările cerului5, adică ale văzduhului, apoi, mai departe, al doilea cer este cel al astrelor şi al treilea, cel mai înalt cer, al îngerilor. Căci în partea exterioară a Templului stătea mulţimea multă a lui Israel, în partea dinlăuntru, intrau numai preoţii66, iar înlăuntrul celei de-a doua catapetesme intra numai arhiereul67, cum vei afla şi în ceruri. În cerul exterior, cel de la noi, în tăria aerului, zic, sunt speciile amestecate ale păsărilor care arată mulţimea de obşte a lui Israel. Dincolo de tăria cea văzută, vei afla puterile cele înţelegătoare,
60 Cf. Ieş. 26,31,36-37.
61 Cf. Evr. 10,20.
62 Cf. Gal. 4,25-26.
63 Ps. 148,4.
64 Cf. II Cor. 12,2.
65 Ps. 49,11.
66 Cf. Num. 18,2-7; Evr. 9, 6.
67 Cf. Ieş. 30,10; Lev. 16,2-3,15; Evr. 9,7.
101
intrând şi petrecând acolo, slujind şi mijlocind68, şi, poate, şi sufletele drepţilor. Şi mai sus de al doilea cer (oricare ar fi el, nu ştiu), adică mai sus de a doua catapeteasmă, nimeni nu a intrat, decât numai Hristos, adevăratul Arhiereu, cel după rânduiala lui Melchisedec69. Dar cred că deasupra cerului sunt sânurile cele părinteşti70.
3. Dar tu, când auzi din Sfânta Scriptură că Dumnezeu locuieşte în ceruri71 sau că este înlăuntrul celei de-a doua catapetesme72, să nu înţelegi că sunt unele limite sau sălaşuri spaţiale, sau mutări, suişuri sau ieşiri. Căci Duhul Sfânt vorbeşte firii noastre, aşa cum se cuvine unei firi sărace, după cum poate ea să audă. Şi martor al cuvântului este textul mozaic pus înainte nouă care conţine unele cuvinte îngroşate şi nevrednice de Dumnezeul cel necircumscris, pe care Moise nu le-a expus de la el însuşi, ci Dumnezeu, prin sfinţii Lui îngeri, în Muntele Sinai73, a grăit cele cu privire la cortul mărturiei. De aceea, fiindcă îngerul a spus acestea, nici nu şi-a pus Moise numele lui în titlu, cum au făcut ceilalţi proroci în cărţile propriilor lor profeţii. Dar că îngerii i-au istorisit acestea lui Moise, ascultă-l pe Pavel în Epistola către Evrei spunând despre Scriptura mozaică şi despre Lege: Căci dacă s-a adeverit cuvântul cel grăit prin înger…74 Asemenea şi fericitul Ştefan în Faptele Apostolilor, cuvântând către evrei despre Moise, zicea: Acesta este Moise, cel ce a fost la adunarea în pustie cu îngerul care i-a vorbit pe Muntele Sinai şi cu părinţii noştri, primind cuvinte de viaţă ca să ni le dea nouă75. Iată, am auzit limpede de la Apostolii Pavel şi Ştefan, că îngerii sunt cei care au spus lui Moise Cartea Facerii şi de aceea nu a semnat-o el cu numele lui.
68 Cf. Mt. 4,11; Evr. 1,14.
69 Cf. Ps. 109,4; Evr. 5,5-10; 6,19 7,28; 9,7.
70 Cf. In 1,18.
71 Cf. II Par. 20,6; Ps. 2,4; 122,1; Dan. 2,28; 3,17; Mt. 6,9; 7,11; 23,9.
72 Cf. Ieş. 40,20-21; Lev. 16,2; Evr. 9,3-5.
73 Cf. Ieş. 19,3,19,20-21; 24,15-18; 25,1-9; Fapte 7,38; Evr. 2,2.
74 Evr. 2,2.
75 Fapte 7,38.
102
V
La cele spuse, e necesar să nu trecem cu vederea nici aceasta, cum a numit această zi, ziua a doua76, şi cred că în chip foarte nimerit şi totodată adevărat Căci Dumnezeu nu pentru aceasta a plăsmuit omul77, ca, atârnându-Se pentru el pe lemnul crucii78, să fie batjocorit şi astfel, prin El însuşi şi prin ucenicii Lui, să tragă la El tot neamul79, ci ca însuşi cel plăsmuit să rămână ferm în cele acordate lui în Eden, iar nu să fie atras de ceva dintre acestea80, dar el, nerămânând astfel81, a fost biruit şi aruncat afară din Eden82 şi condamnat la stricăciune83. Atunci trebuia să vină o a doua zi, cu mult mai bună decât bunătăţile de mai înainte84, întruparea Celui ce a creat aceste bunătăţi. Şi acum a înălţat tăria cea aeriană de jos, din apele pământului, care am zis că este firea cea omenească a lui Hristos şi care este împreună cu marele cer dintâi, cu dumnezeirea Cuvântului adică, nedespărţit. Şi cele de-al doilea au avut loc ca să tămăduiască pe cele dintâi. De aceea, întruparea Mântuitorului se numeşte a doua zi şi facere, pe care a preînchipuit-o ziua în care au fost despărţite apele credincioşilor de cele ale necredincioşilor prin tăria credinţei creştinilor.
76 Cf. Fc. 1,8.
77 Cf. Fc. 2,7.
78C. LC. 18,32.
79 Cf. In 12,32.
80 Cf. fc. 2,15-17.
81 C. FC. 3,6-7.
82 c. Fc. 3,24.
83 Cf. Fc. 3,19.
84 C. Fc. 3,15.
103
VI
Dar se pare că este mai bine să spunem şi aceea, că nu trebuie să respingem înţelegerea diferită a pururea pomeniţilor exegeţi cu privire la Sfintele Scripturi, căci din acelaşi text inspirat de Dumnezeu au fost învăţaţi să facă aceasta. De aceea, este şi drept să auzim că atât cuvintele mozaice, cât şi cele profetice şi davidiceşti înţeleg uneori apele ca neamuri, alteori ca ispite. Alteori le înţeleg şi ca dumnezeieşti învăţături, şi ca Duh Sfânt, şi ca har al Botezului, după cum şi cerul arată uneori tăria însăşi85, alteori puterile cereşti sau orice inimă în care Se odihneşte Dumnezeu86. Şi munţii sunt interpretaţi în multe chipuri. Se înţeleg ca ceruri, ca biserică şi ca îngeri, şi ca jertfelnic, şi ca puteri potrivnice, şi ca Preasfânta Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu. Asemenea şi râurile, şi izvoarele, şi pomii, şi pământul, şi întunericul, şi norii, şi vânturile, şi, ca să spunem pe scurt, toată făptura văzută şi nevăzută87 este înţeleasă multiplu şi în multe chipuri de bărbaţii purtători de Duh88, ca nu cumva Scriptura să fie percepută ca sărăcie a cunoaşterii, ca şi cum Duhul cel Sfânt nu ar putea să dea, precum ploaia pomilor, har diferit în roadele lor comestibile. Căci în multe chipuri şi mult luminată cu aceeaşi lumină este apa Sfintei Scripturi, izvorând dintr-un singur izvor, al Preasfântului Duh. Căci Lui I se cuvin slava şi puterea, în vecii vecilor! Amin.
85 Cf. Fc. 1,8.
86 Cf. Pilde 14,33.
87 Cf. Col. 1,16.
88 Cf. Evr. 1,1.
În continuare, Cuvântul al III-lea al aceluiaşi, la ziua a treia a creaţiei celei în şase zile
I
Cuvântul cel dintâi l-am făcut, o, Teofile1 despre cele făcute de Dumnezeu în ziua cea dintâi, care este numită duminică, întru care Dumnezeu, aducând pe toate la fiinţă din nefiinţă, din acestea a întemeiat lumea, tăind-o în părţi mai mici ca nişte frământături. După această zi a Domnului, am înaintat la înălţimea tăriei, ca pe o a doua sfântă treaptă a scării. Acum de la aceea, să îndrăznim la lăţimea şi adâncimea, şi lungimea apelor, avându-L cârmaci pe Hristos, Creator, deopotrivă, Lucrător şi cu adevărat de o fiinţă cu Tatăl.
II
1. Şi a zis Dumnezeu: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare şi să se arate uscatul.
Aminteşte-mi mie, o, ascultătorule, ceea ce ziceam că nu desfiinţând litera trecem noi la sensurile anagogice cele nescrise, ci arătându-ne ucenici ai lui Pavel, care a zis că litera ucide3, cum i-a ucis şi pe iudei; de aceea, după literă, căutăm şi Duhul, Care a fost descris umbrit prin literă, dar plinit în Hristos. Căci iată, apa era adunată şi nedespărţită, constituind o singură mare din
1 Cf. Fapte 1, i.
2 Fc. 1, 9.
3Cf II Cor. 3, 6.
106
care s-a format tăria aeriană care a despărţit apa cea de sus de cea de jos. Atunci cum spune Dumnezeu: Să se adune apa de sub cer într-o singură adunare? Toată apa era o singură adunare, toată faţa pământului era o mare, un singur ţărm, un singur ocean adunat. Şi atunci cum spune: Să se adune? Căci să se adune se spune despre cele împrăştiate.
2. Dacă deci vom înţelege textul după literă, iudaiceşte, nu s-a împlinit porunca lui Dumnezeu în acestea. Şi totuşi mărturiseşte Sfânta Scriptură, zicând că: Şi a fost aşa4. Chiar dacă a fost aşa se referă la sfârşitul vremurilor5, fiindcă la început s-a întâmplat exact contrariul poruncii lui Dumnezeu în ceea ce priveşte apa cea sensibilă, dacă urmezi literei. Căci El a zis: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare, poruncind ca pentru o singură apă şi o singură adunare, dar apele s-au adunat în multe adunări, nu într-o singură adunare.
3. Şi o, cel ce auzi, nu te tulbura la acest cuvânt, căci însăşi dumnezeiasca Scriptură mărturiseşte aceasta! Căci a adăugat autorul, zicând că: Şi s-a adunat apa cea de sub cer în adunările lor6. Iată, nu spune că apa s-a adunat în adunarea ei, ci în adunările lor cele multe. Multe sunt apele, multe sunt şi adunările lor. Căci din acea dintâi adunare şi mare a unei singure ape, s-au format multe ape, multe mări. Multe lacuri s-au despărţit, multe izvoare în multe râuri s-au deosebit. Apa aceea, care mai înainte era adunată laolaltă sub cer, s-a despărţit în multe locuri şi multe feluri.
4. Apa cea din adâncuri, iată o singură adunare! Apa oceanului, iată şi altă adunare! Marea cea mare, iată şi a treia adunare! Această Mare Roşie care se învecinează cu noi, iată a patra adunare de apă! Râul cel din Eden7, iată mare adunare de apă! Fison, Gihon, Tigru şi Eufrat, iată patru adunări de ape8! Izvorul care ţâşneşte
4 Fc. 1,9.
5 Cf. I Pt. 1,20.
6 Fc. 1,9.
7 Cf. Fc. 2,10.
8 Cf. Fc. 2,10-14.
107
din pământ şi adapă toată faţa pământului9, iată şi o altă mare adunare de apă, maica multor ape, adunarea Mării Moarte! Iată şi altă adunare de apă, care este un chip al adunării iudaice, neroditoare şi moartă!
5. Ape neroditoare, precum oarecând cele ale Ierihonului, dar care acum sunt roditoare, închipuindu-ne pe noi care ne naştem unii pe alţii în Duhul cel viu şi închipuind apa Botezului10. Apă roditoare, precum apa mult roditoare a Egiptului. Ape bune de băut, ca cele pe care le folosim. Apă care nu era bună de băut, precum apele Merrei11. Apa ascunsă, precum apa amoniţilor. Iată şi o străină adunare de apă. Apele cele despărţite în insule şi care sunt şi ele adunări independente de ape. Râuri pe continente, lacuri din loc în loc, ape care, în funcţie de locuri, au altă lucrare şi altă calitate. Apă sărată, apă amară, apă care miroase ca bitumul, apă otrăvitoare, precum cea din pustiurile Etiopiei. Apă caldă şi dătătoare de sănătate. Adunări de zeci de mii de multe ape diferite foarte.
6. Şi totuşi nu aşa a poruncit Dumnezeu să fie despărţită apa, ci unită într-o singură adunare. Dar ce nevoie avea Creatorul să întindă apa pe toată faţa pământului şi apoi iarăşi să o adune laolaltă, şi nu mai degrabă să facă şi să fixeze de la început pe fiecare dintre făpturi la locul ei?
III
1. Desigur, s-a întâmplat astfel, ca să nu cădem şi noi în laţurile maniheilor. Căci aceia, înţelegând după literă cele cu privire la porunca acestor ape, au socotit că Dumnezeu a minţit pentru că apa nu s-a adunat într-o singură adunare, ci s-a întâmplat mai curând dimpotrivă. Dar vezi ce înseamnă Să se adune apa.
9 C. Fc. 2,6.
10 Cf. In 3,5.
11 Cf. Ieş. 15,23.
108
2. Dar vino acum, o, dumnezeiască adunare a apelor Bisericii, şi condu-mă pe mine la adâncimea acestor ape. Zice Dumnezeu: Să se adune apa cea de sub cer, adică mulţimea neamurilor celor de sub cer să se adune într-o singură adunare, aşa cum este adunată apa cea de sub ceruri, adică mulţimea puterilor îngereşti într-o singură adunare a lui Dumnezeu, în unime de cuget, într-o singură mulţumire, într-o singură laudă, într-un singur Ierusalim ceresc12, într-o singură petrecere a luminii. Acolo nu există erezie sau despărţire. Acolo nu există dezacord sau opoziţie. Acolo nu mai este iudeu sau elin. Acolo nu mai este scit sau barbar13, nici nelegiuit, nici şarpe, nici scorpie, nici fiare târâtoare, nici păcat, nici înnegrire, ci o singură apă şi un singur şuvoi, o singură fântână şi un singur izvor de apă vie lângă care a şezut Hristos şi o singură adunare sfântă şi cinstită14.
3. „Fie, aşadar, voia Mea, a lui Dumnezeu, precum în cer, aşa şi pe pământ15. Să se adune neamul omenesc, apa deasupra căreia mai înainte era întunericul16. Să vină şi să se adune la lumină, adică la Hristos17, Cel ce porunceşte ucenicilor Lui şi zice: Mergând, adunaţi toate apele neamurilor în adunarea Botezului, botezându-i pe ei în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt18, Acela Care mai înainte Se purta deasupra acestei ape19, iar acum S-a sălăşluit în ea şi a unit toate apele neamurilor cele despărţite în lume într-o singură adunare, Biserica, şi toţi vor fi o singură apă a vieţii, un singur izvor20, un singur Rai, o singură turmă21, un singur Domn, o singură credinţă, un Botez, un singur trup al lui
12 Cf. Evr. 12,22.
13 Cf. Col. 3,11.
14 Cf. In 4,6,10-11.
15 Cf. Mt. 6,10.
16 Cf. Fc. 1,2.
17 Cf. In 8,12; 9,5; 12,46.
18Cf Mt. 28,19.
19 Cf. Fc. 1,2.
20 Cf. Apoc. 21,6; 22,1,17.
21 Cf. In 10,16.
109
Hristos, un singur Duh22, o inimă, un trup. Mireasa Biserică şi Mirele ei Hristos o singură tărie, un singur cer; Hristos şi poporul credincioşilor, ca stelele cele din el şi în el, care strălucesc şi luminează23”.
4. Astfel trebuie să înţelegem şi să interpretăm cuvântul lui Dumnezeu şi porunca Lui cu privire la aceste ape. Astfel, şi nu altfel, cugetăm cu sufletul, cu trupul şi cu duhul24 şi astfel propovăduim că despre noi neamurile cele mai înainte întunecate25 şi rătăcite în zeci de mii de dumnezei şi mulţi dumnezei care nu sunt Dumnezeu a vorbit Cuvântul dumnezeiesc şi a spus ca o poruncă: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare.
IV
1. Dumnezeu Cuvântul adună apa pe pământ într-o singură adunare, despărţind-o de tăria aeriană. Şi înălţând la ceruri apa26, a lăţit-o pe aceasta şi a întins-o larg de la margini până la marginile a toată zidirea27 şi a toate adâncurile, şi a mării, şi întinzând-o deasupra tăriei, ca o catapeteasmă28, a desfăşurat-o, ca noi să aflăm că apele cele întunecate ale neamurilor de pe pământ29, adunate într-o singură adunare a unimii de cuget a Bisericii lui Hristos, vor fi răpite oarecând în nori, întru întâmpinarea Domnului în ceruri30, întinse şi lăţite, unele în pământul celor vii, altele, în Rai; şi altele, în corturile cele veşnice31; şi altele, în lumina celor vii32;
22 c. Ef. 4,4-5.
23 Cf. Fc. 1,16-17.
24 Cf. I Tes. 5,23.
25 Cf. Is. 9,1.
26 Cf. Fc. 1,7.
27 Cf. înţ. Sol. 8,1.
28 Cf. Fc. 1,7.
29 Cf. Is. 9,1; Mt. 4,16; Lc. 1,79.
30 Cf. I Tes. 4,17.
31 Cf. Lc. 16,9.
32 Cf. Iov 33,30.
110
şi altele, în împărăţia lui Dumnezeu33; şi altele, în cetatea Domnului puterilor34, potrivit cu ceea ce a spus Hristos că multe locaşuri sunt la Tatăl35. Despre adunarea acestor ape cuvântătoare ale neamurilor zicea Hristos că nu numai pentru oile lui Israel a venit36, ci ca să adune pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi37.
2. Despre aceste ape ale mării vorbeşte David către Dumnezeu: Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile38, numind vistierii Bisericile lui Dumnezeu. Acolo este strâns aurul şi argintul Cuvântului, tainic şi duhovnicesc39, şi acolo sunt mărgăritarele dumnezeieştilor taine pe care ni s-a poruncit să nu le aruncăm porcilor pentru că aceştia, precum Iuda, nu le pot suferi pe ele40. Aşadar vistieriile lui Dumnezeu sunt Bisericile în care unuia dintre credincioşi i se dau cinci talanţi, altuia zece, altuia doi, şi altuia iarăşi unul41. În aceste vistierii a strâns adâncurile cele mai înainte întunecate ale neamurilor, fiindcă întuneric era deasupra adâncului42.
3. Despre acest adânc al neamurilor şi prorocul Avacum zicea: Dat-a adâncul glasul lui, slăvind pe Cel ce l-a luminat pe el şi a desfiinţat înălţimea închipuirii lui43, adică idolatria elinilor. Despre acest adânc al apelor cuvântătoare zice David: Glasul Domnului peste ape, Dumnezeul slavei a tunat prin Evanghelie, Domnul Dumnezeu peste ape multe şi popoare neînvăţate44. De aceea, iarăşi, Domnul sălăşluieşte peste potop într-o singură adunare
33 Cf. I Cor. 15,50; Gal. 5,21.
34 Ps. 47,9.
35 Cf. In 14,2.
36C. Mt. 10,6.
37 Cf. In 11,52.
38 Ps. 32,7.
39 Cf. Col. 2,3.
40 c. Mt. 7,6.
41 Cf. Mt. 25,15.
42 Fc. 1,2.
43 Avac. 3,10.
44 Ps. 28,3.
111
şi şade Domnul peste el, odihnindu-Se ca pe un tron, împărăţind peste el în veac45.
V
1. Aşadar, Dumnezeu, în ziua a treia, a adunat apele într-o singură adunare46. Fiindcă după cea dintâi zi mozaică şi după a doua slujire profetică, în a treia zi, prin undiţa Sfintei Evanghelii neamurile ne-am adunat în adunarea cea una a credinţei47. De aceea şi zicea Hristos, Care a înviat din morţi a treia zi, că astăzi şi mâine fac minuni48. Iată cele două zile. Dar minuni le numeşte pe cele din Egipt, pe cele din pustie, pe cele prin Moise, pe scurt, acestea erau minunile zilei celei dintâi. Iar minunile celei de-a doua zile sunt cele săvârşite prin Ilie şi Elisei şi prin ceilalţi proroci. Iar în a treia zi, se săvârşeşte strălucita zi a plecării Lui49, adică se arată desăvârşirea şi plinirea ostenelii Lui prin Evanghelie, căci Hristos este plinirea Legii şi a prorocilor50. Şi Pavel zice: „Legea este desăvârşită51, desigur, Legea lui Hristos, dar eu, prin Lege (adică prin legea mozaică), slujesc legii păcatului”52.
2. De aceea nunta din Cana a avut loc a treia zi53. Dar Cana se tâlcuieşte făptură, căci venind la făptura Lui, a avut loc nunta cea nestricăcioasă a unirii Cuvântului cu firea noastră. La această nuntă, în a treia zi, Hristos a făcut prima minune cu apa54, fiindcă în a treia zi a adunat apa neamurilor într-o singură adunare, preschimbând-o pe ea, Via cea adevărată, din apă în vinul bucuriei
45 Cf. Ps. 28,10.
46 Cf. Fc. 1,13.
47 Cf. Mt. 13,47.
48 Cf. Lc. 13,32.
49 Cf. Lc. 13,32.
50 C. Mt. 5,17.
51 Cf. Rom. 7,12,14,16; I Tim. 1, 8; Iac. 1,25.
52 Cf. Rom. 7,25.
53 Cf. In 2,1.
54 Cf. In 2,11.
112
în adunările Lui55, care sunt ulcioarele cele de piatră făcute din stânca Bisericilor, care cuprind în ele cele două măsuri, ale Vechiului şi Noului Testament, sau cele trei măsuri56, ale Tainei Sfintei Treimi, ale lui Dumnezeu cel înviat a treia zi, Care a zis a treia zi: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare57. Căci mai înainte erau multe ape şi multe şi spurcate adunări întinse pe toată faţa pământului.
3. Dar acum numesc ape dogmele şi învăţăturile cele străine de dreapta credinţă: apa pierzătoare a învăţăturii eline, a astrologiei, a vrăjitoriei; apa vărsării de sânge; apa amară a vorbăriei eretice; apa întunecată şi greu de tâlcuit a superstiţiei ebraice. Erau multe ape, multe râuri, multe adăpători, multe ponturi. Unul învăţa că Dumnezeu nu există, altul că nu există Pronie. Unul propovăduia adorarea soarelui, altul adorarea lemnelor, iar celălalt învăţa adorarea pietrelor şi altul învăţa oamenii să se închine focului. Altul iniţia în desfrâu şi orgiile lui. Acestea sunt cele dintâi ape ale lumii, neroditoare, şi nu bune de băut, ucigătoare şi amare, sălăşluind şi existând în multe vase şi ulcioare, şi adunări: adunarea lui Apollo, adunarea lui Cronos, adunarea lui Ammon şi alta a lui Serapis, adunarea lui lulus, adunarea lui Hermes, adunarea Pythiei şi a lui Artemis, şi nu numai acestea, ci şi adunarea rea şi adulteră iudaicească, antihristică şi potrivnică lui Dumnezeu.
VI
1. Acestor toate adunări nelegiuite cu apele lor neroditoare ale popoarelor şi neamurilor, cu învăţăturile şi dogmele lor, le porunceşte Dumnezeu cu mare glas, zicând: „Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare a credinţei”58. Acesta este
55 Cf. In 2, 7-9.
56CIn 2, 6.
57 Fc. 1, 9.
58 Fc. 1, 9.
113
glasul lui Hristos Dumnezeu, toate apele auzindu-l şi toate marginile şi seminţiile cele barbare, precum atunci apele curgătoare ale creaţiei lumii, cu frică şi cutremur alergând iute, se grăbeau, alergau, iuţeau pasul, nu zăboveau adunându-se într-o singură adunare, ci, mişcate de la miazănoapte, de la miazăzi, de la apus şi de la răsărit, cu strălucire se întreceau una pe alta, ca şi cum erau alungate şi împinse de un vânt silnic şi dumnezeiesc care se purta deasupra lor, ca toate neamurile pământului să fie o singură adunare. Astfel trebuie să vedem toate neamurile şi, mai ales, în ziua aceea a Cincizecimii, alergând şi unindu-se într-o singură întăritură a Bisericii59, când apa aceea credincioasă60 a neamurilor a fost adunată şi unită într-o singură adunare a credinţei61 de glasul acela năprasnic al Duhului Care Se purta acum deasupra. Vezi că nu numai prin fapte, ci şi prin cuvintele însele vorbeau deopotrivă unii cu alţii şi înţelegeau unirea acelor ape cu Duhul Care Se purta deasupra acestor ape ale neamurilor. Atunci62, Acesta suflând, le-a adunat pe ele şi le-a unit într-o singură adunare şi acum63 Acelaşi Duh, venind şi suflând, a făcut unirea neamurilor. Acolo este scris că Duhul şedea64, şi aici scrie că Duhul a şezut pefiecare dintre ele. În ziua aceea întâi, după lumină, Dumnezeu a făcut focul66, şi în această întâi zi de duminică a venit în chip de limbi de foc lumina Duhului Sfânt67. Acolo este scris că în a treia zi, apa cea de sub cer a fost adunată68, aici zice că în ceasul al treilea erau adunate laolaltă toate apele neamurilor69, din toate neamurile care sunt sub cer70, parţi şi mezi, şi
59 Cf. Fapte 2, i-2.
60 Cf. Fc. 1, 2.
61 Cf. Fapte 2,5-6.
62 Adică în ziua a treia a creaţiei, când s-au adunat apele.
63 Adică la Cincizecime.
64 Cf. Fc. 1,2.
65 Fapte 2,3.
66 C. Fc. 1,3.
67 Cf. Fapte 2,3.
68CfFc. 1,9.
69 Cf. Fapte 2,15.
70 Fapte 2,5.
114
elamiţi, şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, în Frig ia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cyrene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, cretani şi arabeAceştia, auzind toţi Vuietul care s-a făcut din cer, ca mulţimea72 tuturor apelor, s-au adunat laolaltă în casa în care erau Apostolii73. Vai ce lucruri noi s-au petrecut acolo!
2. Cu nimic nu diferă a spune: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare74 de: Şi s-a adunat şi s-a revărsat toată mulţimea aceea a poporului în casa Apostolilor75. Căci s-a revărsat se potriveşte foarte bine să fie spus cu privire la ape. Căci apelor celor cuvântătoare de atunci, apelor şi pescarilor lui Hristos76, datorită unei singure propovăduiri, comun le era traiul, comună viaţa77. Prin urmare, era foarte potrivit Stăpânului Hristos să spună: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare78. Să se adune apa, căci a pregătit pe pescari79. Să se adune apa, căci Petru deja cufundă în ea crucea ca pe o vâslă în marea lumii80. Să se adune apa, căci este pregătită undiţa Cuvântului81. Să se adune apa, căci mreaja este indestructibilă82. Să se grăbească apa, căci corăbiile sunt prezente83. Să se adune apa, căci cei ce botează se grăbesc. Să se sfinţească apa, căci a venit înaintemergătorul, la Care au alergat apele popoarelor şi L-au înconjurat, ca să fie adunate laolaltă de EI84.
71 Fapte 2,9-11.
72 Cf. Fapte 2,6.
73 Cf. Fapte 2,2.
74 Fc. 1, 9.
75 Fapte 2,6.
76 Cf. Mt. 4,18-19; Mc. 1,16-17; Lc. 5,2.
77 Cf. Fapte 2,44; 4 22.
78 Fc. 1,9.
79C. Mt. 4,19; Mc. 1,17.
80 C. Lc. 5,3.
81 Cf. Mt. 13,47.
82 C. Lc. 5,4-7.
83 Cf. Lc. 5,2.
84 Cf. Fapte 2,1-11.
115
3. Acel înaintemergător al apelor celor din vechime este preînchipuire şi înaintemergător şi al Acestuia, şi al apelor celor cuvântătoare ale credincioşilor care au alergat la Hristos. Prin acel înaintemergător din vechime al apelor, izvoarele apelor s-au unit şi s-au descoperit temeliile lumii85, prin acest înaintemergător s-au întărit apele neamurilor şi s-au zidit temeliile Bisericii lumii. După ce au trecut acele ape, au descoperit în alergarea lor năprasnică toţi munţii care mai înainte erau acoperiţi, vestind de mai înainte alergarea neamurilor, descoperind şi arătând munţii Bisericilor lui Hristos care mai înainte erau acoperite de întuneric şi înecate mai înainte de cea dintâi alergare a apelor. Piatră pe pământ nu a fost cunoscută şi, mai înainte de alergarea apelor neamurilor, nu am cunoscut Piatra Hristos86. După ce s-au adunat acele ape, Lumina s-a arătat pe pământ şi în alergarea neamurilor a răsărit Soarele dreptăţii87. Mai înainte de alergarea apelor, nu sălăşluia pe pământ nici o pasăre88, şi mai înainte de adunarea apelor neamurilor89, porumbelul Duhului Sfânt90 nu sălăşluia în noi91. Mai înainte de adunarea aceea de ape, pământul nu a arătat nici un rod92, după cum nici mai înainte de adunarea Bisericii lui Hristos, firea cea pământească nu avea nici un rod, adică virtuţi. Prin adunarea apelor celor dintâi, omul a mâncat pâine, şi prin adunarea noastră, a neamurilor, pâine cerească s-a arătat spre hrană93. Toate aceste bunătăţi cereşti s-au făcut pentru pământul omului.
85 Cf. Ps. 17,15.
86 Cf. I Cor. 10,4.
87 Cf. Mal. 3,20.
88 Cf. Ps. 103,12.
89 Cf. Fapte 2,5-11.
90 Cf. Mt. 3,16; Mc. 1,10; Lc. 3,22; In 1,32.
91 Cf. Fapte 2,2-4; Rom. 8,11; II Tim. 1,14.
92 Cf. Fc. 1,9-12.
93 Cf. In 6,31-35,41,48-51,58; Fapte 2,42.
116
VII
1. Profetic a spus Dumnezeu: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare şi să se arate uscatul94. În a treia zi, Dumnezeu ridică din adânc pământul, preînchipuind limpede învierea din iad a firii noastre, ca să nu mai rămână uscată. Să se arate şi să se descopere uscatul şi Biserica neamurilor cea neroditoare, care oarecând se ascundea de Dumnezeu95, ca una care era goală, din pricina sfatului şarpelui. Să se arate uscatul şi pustiul cel însetat, că a ţâşnit în pustie apa, ca să nu mai rămână uscată96. Să se arate şi să vină uscatul la Izvorul vieţii97. Să vină samarineanca98 cea oarecând păgână99, aducând ulciorul sufletului la Izvorul cel viu, căci şade Hristos aşteptând-o pe ea100. Să se arate uscatul şi cea cu scurgerea de sânge rea din pricina idolatriei101, ca să se usuce curgerea sângelui pe care îl jertfea102 şi să izvorască apa Botezului.
2. Să se arate uscatul103. Se îndepărtează de pe suflet vălul cel rău al ruşinii104. Se surpă zidul cel din mijloc al păcatelor care desparte pe Dumnezeu de suflet105. Să se arate (Biserica) cea acoperită, care nu mai este oarbă, ci care vede, fiindcă S-a arătat Dumnezeul dumnezeilor în Sion106. Să se ridice şi să se înalţe
94 Fc. 1, 9.
95 Cf. Fc. 3,1-8.
96 Cf. Is. 35, 1, 6-7.
97 Cf. In 4, 10-11.
98 Cf. In 4,7.
99 Cf. In 2,6-7; 4,28.
100 Cf. In 4, 6,27.
101 Mt 9,20.
102 CMc. 5,25,29; Lc. 8,44.
103 Fc. 1,9.
104 Cf. II Cor. 3,16.
105 Cf. Ef. 2,14.
106 Cf. Ps. 83,8.
117
din adâncul necunoştinţei Biserica cea oarecând uscată, ca să primească razele soarelui ceresc, să se vadă lumina cea adevărată107, ca să primească înlăuntru raza Duhului, pentru ca Cel care Se pogoară ca ploaia să o îmbogăţească. Să se descopere uscatul, pentru că a venit lumina spre descoperirea neamurilor108.
3. Şi este vremea ca ea109 să dezbrace şi să lepede întunericul care zace deasupra ei110, al relelor care stau deasupra ei şi al apelor celor neroditoare ale demonilor, pentru ca ceea ce şedea deasupra ei să zacă acum dedesubtul ei şi să fie călcat în picioare de către ea, trimis fiind în adânc, iar ea să audă: „Iată, ţi-am dat ţie putere să calci peste întunericul111 care şedea deasupra ta şi împotriva ta, iar acum zace sub tine, căci voi supune Bisericii silnicite toate apele pământeşti, iar firea cea uscată, împreună cu trupul omului cel din surghiun şi lipsit de Izvorul vieţii din Rai112, o voi înălţa mai presus de toată începătoria şi toată puterea113 pe tronul cel heruvimic, înfăţişând-o pe ea feţei lui Dumnezeu114, Cel ce pentru ea a venit, Hristos Dumnezeu, Cel ce a zis: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare şi să se arate uscatul115, ca mai înainte de cer să fie împodobit uscatul”. Căci din acesta a ieşit Semănătorul să semene”116, să ude şi să împodobească uscatul. Căci sămânţa este gata, Evanghelia”117. Semănătorul, plin de râvnă, Hristos. Lucrătorii sunt pregătiţi, apostolii118. Secerători încercaţi, învăţătorii119. Boii cei netrândavi, cei ce îşi duc
107 Cf. In 1, 9.
108 Lc. 2,32.
109 Adică Biserica.
110 Cf. Fc. 1,2.
111 Cf. Lc. 10,19.
112 C. Fc. 3,23.
113 Cf. Ef. 1,21-22.
114 Cf. Iez. 10,1; Evr. 9,24.
115 Fc. 1,9.
116 Mc. 4,3; Lc. 8,5; cf. Mt. 13,3.
117C. Lc. 8,11.
118 Cf. Mt. 9,37 -10,4.
119 Cf. Mt. 13,30,39.
118
Crucea120. Jugul este potrivit, nu zdrobeşte grumazul121. Pomii sunt înfloritori şi lasă să se întrevadă coroana înaltă a virtuţilor. Gliile neamurilor sunt albe şi curate cu sufletul pentru adunarea secerişului122. Vânturătoarea Bisericii este largă123. Brazdele, adânci, căci Botezătorul le-a tăiat pe ele de mai înainte. Glia, roditoare124. Căci zice El însuşi: Faceţi roade vrednice de pocăinţă125.
4. Prin urmare, să se descopere şi să se arate uscatul, ca temeliile lui să fie puse pe munţi, adică pe sfinţii credinţei126, fiindcă au fost şubrezite de apele care l-au inundat şi au curs pe el, ca să-l întăresc pe el pe apele colimvitrei127, pentru ca în picăturile Botezului să se bucure, răsărind, pământul care mai înainte era uscat şi secătuit de curgerea dumnezeiască128, pentru ca în această întărire munţii ţărilor să se bucure129, dealurile cetăţilor să salte130, iar turmele popoarelor să se veselească, iar marea cea potrivnică, marea cea amară, necredinţa, să fugă, iar Iordanul Botezului neamurilor să întoarcă înapoi pe cei ce fug şi nu vor să primească Botezul131.
5. De aceea zice prorocul despre Dumnezeu: Cel ce tulburi adâncul mării; Vuietul valurilor ei cine îl va suferi?132 Dar Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti133. Pe Tine preînchipuindu-Te Iona prorocul, când a fost aruncat în mare, a liniştit valul ucigător al mării134, precum Tu ai liniştit marea
120 Cf. Mt. 10,38; 11,29; 16, 24; Mc. 8,34; Lc. 9,23; 14,27.
121 Cf. Mt. 11,29-30.
122 Cf. In 4,35.
123 Cf. Mt. 3,12; Lc. 3,17.
124 Cf. Mt. 13,23; Mc. 4,20; Lc. 8,15.
125 Lc. 3,8.
126 CPs. 86,1.
127 Ps. 135.6.
128 Cf. Ps. 64, 11.
129 CPs. 97,8.
130 ps. 113,4.
131 Cf. Ps. 113,3.
132 Ps. 64,8.
133 Ps. 88,10.
134 Cf. Iona 1,15.
119
idolatriei, a stricăciunii lumii întregi. Căci preînchipuind moartea şi învierea Ta, dormea în corabie, precum ai adormit Tu pe lemnul Crucii135 şi după somn, a fost aruncat în adâncul şi groapa cea mai de jos a iadului şi în mormântul chitului136, ceea ce şi Ţie Ţi s-a întâmplat după Cruce137, şi mântuire a fost dăruită corăbiei de atunci, preînchipuind potolirea valurilor pentru cei ce pluteau împreună în corabia Bisericii. Căci Tu eşti Cel ce ai poruncit şi ai zis: Să se adune apa cea de sub cer într-o singură adunare, şi a fost aşa138.
VIII
1. Şi s-a adunat apa cea de sub cer în adunările lor139″. Iată, nu a fost după literă, nici nu s-a adunat apa cea de sub cer într-o singură adunare, ci multe ape s-au adunat în adunările lor, zice, şi a numit Dumnezeu pământul uscat, iar strânsurile apelor, adică adunările, le-a numit mări140. Ce spui la acestea, evreule? Cât priveşte litera, lucrurile s-au petrecut împotrivă, şi nu cum a poruncit Dumnezeu. Mai întâi, era o singură adunare, o singură mare, un ocean, un adânc, o apă, toată apa de sub cer era laolaltă, nedespărţită, unită, nedivizată, iar când a zis Dumnezeu: Să se adune apa într-o singură adunare141, mai degrabă s-a despărţit apa cea de sub cer în mai multe ape, cum deja am spus. Multe strânsuri de ape, multe adunări, multe mări, după cum mărturiseşte expresia Scripturii, spunând că s-a adunat apa cea de sub cer în adunările lor. Ale lor, ale cui adică? Este limpede că ale multor ape despărţite în multe adunări. De aceea spune: Şi a numit Dumnezeu uscatul pământ şi adunările apelor mări142.
135 Cf. Iona 1, 5; Mt. 8,24; Mc. 4,38; Lc. 8,23.
136 Cf. Iona 1,15; 2,1.
137 Cf. Mt. 12,40.
138 Fc. 1,9.
139 Fc. 1, 9.
140 Fc. 1,10.
141 Fc. 1,9.
142 Cf. Fc. 1,10.
120
2. Nu te ţine iarăşi de vălul şi acoperământul literei143! Să ne deschidem [mintea] sensurilor duhovniceşti şi să înţelegem duhovniceşte cuvintele Duhului144, zicând că o singură adunare nedespărţită a apei este dreapta şi fără de prihană credinţă în Dumnezeu a Bisericii universale, iar adunările apelor sunt bisericile locale ale ţărilor şi neamurilor, cum ne învaţă şi Sfântul Pavel, zicând: în Bisericile lui Dumnezeu145. În Biserica romanilor; iată o adunare a lui Dumnezeu146. În Biserica Corintului; iată o altă adunare147! în Biserica tesalonicenilor; iată şi altă strânsură de ape148! Căci aşa cum este o singură împărăţie a cerurilor, dar are multe locaşuri, cum spune Hristos149, aşa este şi una Biserica de obşte şi sunt şi biserici locale ale lumii, ale dreptei credinţe.
3. Dar trebuie să notăm şi acest lucru că, atunci când Dumnezeu a făcut pământul împreună cu cerul, nu l-a numit uscat150, fiindcă Dumnezeu a făcut pe om roditor, nu uscat. Atunci când era înecat de întunericul şi apa care stăteau deasupra lui151, atunci era uscat şi mort. Apoi, chemându-l Dumnezeu iarăşi la vechea luminare, îl numeşte din nou şi îi dă lui numele cel dintâi, când s-a arătat lui Dumnezeu slobozit din întuneric. Căci îndată l-a numit pământ, precum spune istorisirea că Şi a numit Dumnezeu uscatul pământ152, ca unul care era chemat de la nerodire la rodire prin Hristos, adică atunci când omul a fost înnoit.
4. Martor al cuvântului meu este şi prorocul în Psalmul 94, numind uscat pe om, când zice despre Dumnezeu: Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea şi uscatul mâinile lui l-au plăsmuit153,
143 Cf. II Cor. 3,14.
144 Cf. I Cor. 2,13.
145II Tes. 1,4.
146 Cf. Rom. 1,7.
147 Cf. I Cor. 1,2; II Cor. 1,1.
148 C. I Tes. 1, 1; II Tes. 1,1.
149 Cf. In 14, 2.
150 C: FC. I,I.
151 C. Fc. 1,2.
152 Fc. 1,10.
153 Ps. 94,5.
121
adică pe omul care zice: Mâinile Tale m-au făcut şi m-au plăsmuit154. Căci pe nici una dintre făpturile cele din cer şi cele de pe pământ nu a făcut-o Dumnezeu cu mâinile Lui, decât pe omul care este după chipul Lui155, despre care zice Moise că a numit Dumnezeu uscatul pământ
5. Vezi paradoxurile tainelor! Pământul cel înecat în adânc de ape îl numeşte mai degrabă uscat156, dar când este slobozit de ape şi despărţit de ele şi după ce s-a uscat, nu îl mai numeşte uscat, ci pământ157. Încât trebuie să mărturisim fără putinţă de tăgadă că Dumnezeu, în toată creaţia cea în şase zile prefigurează şi schiţează mai dinainte tipurile şi chipurile creaţiei celei noi în Hristos158.
IX
1. Dar fiindcă noi spunem acestea în primul rând cu privire la Egiptul cel lumesc, nu e nimic nepotrivit dacă, prin lucruri, ca şi prin cuvinte, vom arăta Egiptului chipurile descoperirii şi eliberării din apele cele rele şi întunecate ale înşelării care mai înainte stăteau deasupra lui. Căci Dumnezeu a dat numai Egiptului între toate ţările lumii o pildă şi o amintire de neşters spre povăţuirea cinstirii de Dumnezeu. Căci fiecare din apele acelea care ieşeau din Rai oarecând acopereau toată faţa pământului159, iar râul Gihon acoperea pământul Egiptului160, încât se putea spune despre ţara Egiptului, în vremea inundării apelor, că pământul Egiptului este nevăzut şi netocmit, neroditor şi neîmpodobit şi întunericul negurii şi furtunii era deasupra adâncului
154 Ps. 118,73.
155 Cf. Fc. 1,27; 2,7.
156 Cf. Fc. 1,2, 9.
157 Cf. Fc. 1,9-10.
158 Cf. II Cor. 5,17.
159 Cf. Fc. 2, 6,10.
160 Cf. Fc. 2,13.
122
unor asemenea ape şi Duhul lui Dumnezeu, adică mişcarea vântului, Se purta deasupra apei161. Căci aşa au tâlcuit mulţi dintre exegeţi şi întunericul de deasupra apei, şi duhul care se purta deasupra lor. Căci zic ei că nu a spus Scriptura că Duhul lui Dumnezeu, ci duhul lui Dumnezeu, adică unul dintre cele patru suflări ale vânturilor, se purta deasupra apei. Fiindcă faptul de a se purta deasupra nu este propriu firii celei necircumscrise a dumnezeirii.
2. Dar ceea ce este minunat cu privire la inundarea apelor celor din Egipt şi acoperirea lui de întunericul negurii şi nerodirii, şi înecării pământului lui este faptul că aceasta nu s-a întâmplat după luna sau ziua Naşterii cu trupul din Betleem162 sau ziua arătării lui Hristos, ci Egiptul era acoperit de ape şi întunecat de negură mai înainte de Naşterea Lui şi de arătarea zilei Luminării. Când Hristos Dumnezeu, Lumina lumii, S-a născut163 şi când din ieslea Betleemului164 a fugit de Irod împreună cu mama Lui165, îndată pământul Egiptului se descoperă şi leapădă întunericul, şi dezbracă negura înşelării, şi îmbracă lumina Soarelui dreptăţii166 (căci a venit împreună cu propriul său disc, mama Lui, şi a risipit întunericul) şi Egiptul a aruncat vălul de pe faţa lui, acoperământul apei adică, şi a privit la Hristos şi pe Acesta L-a cunoscut, închinându-se şi căzând cu faţa la pământ înaintea Lui, pe Care mai înainte nu-L cunoscuse din pricina întunericului înşelării care stătea peste el, fiind acoperit de apele necunoştinţei.
3. Dar se retrage Nilul din Egipt şi aleargă afară în zilele lunilor decembrie şi ianuarie. Începe să curgă toată luna lui iunie şi, după această lună, adică în iulie, îşi creşte apele. În luna august şi septembrie inundă întregul Egipt ca o mare şi face pământul navigabil care mai înainte era arabil. Dar începe, cum s-a spus,
161 Fc. 1,2.
162 Cf. Mt. 1,25 2,1,11.
163 Cf. In 8,12; 9,5.
164 Cf. Lc. 2,7,12,16.
165 Cf. Mt. 2,13-14.
166 Cf. Mal. 3, 20.
123
prin octombrie şi noiembrie să se retragă, iar în luna decembrie şi întreaga lună ianuarie revine la cursul normal.
4. Aşadar, când vedem, mai înainte de Naşterea lui Hristos, Egiptul posomorât şi înnegurat, şi neroditor, şi scufundat de ape, şi neîmpodobit, şi apoi, după Naşterea lui Hristos şi după venirea Lui în Egipt mai înaintea oricărui alt loc, când vedem că apele se retrag şi pământul se împodobeşte, şi se adapă, pământurile se acoperă cu verdeaţă, poienile se îndesesc, ogoarele înfloresc şi satele se ivesc ca descoperite şi înălţate din adâncul apelor, şi apele se adună în adunările lor, în şanţurile şi râurile lor167, înţelegem exact, când vedem acestea toate petrecându-se în Egipt, că Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat Acelaşi este cu Cel ce la început a creat făptura cerului şi a pământului168 şi Acelaşi este cu Cel ce a venit în Egipt cu trupul169 şi văzându-l pe el întunecat şi înecat de cel rău, a strigat cu putere ca Dumnezeu, precum odinioară apelor celor din lume, tot aşa şi apelor egiptene în fiecare an şi până la sfârşitul lumii, zicând după inundarea Nilului: Să se adune apa cea de pe faţa a tot pământul Egiptului în adunările lor iarăşi şi să se arate uscatul, certând oarecând vânturile întunericului şi izgonindu-le pe acestea din Egipt, iar acum, la vreme, adunând apele lui după inundare, ca să ne aducă pe noi şi Egiptul an de an la amintirea că El este Creatorul făpturii, El care l-a eliberat din întuneric şi din înşelare. Căci dacă toate întru înţelepciune le-a făcut Cuvântul lui Dumnezeu170, nimic nu a făcut nepotrivit şi fără rost şi dacă poate toate171 şi nu este nimic cu neputinţă la Cel Atotputernic, aşa cum udă întreg pământul, tot aşa ar fi putut să adape şi să ude Egiptul cu ploi din cer pe care l-a şi făcut mai concav decât tot pământul de sub cer cum învaţă cei ce scriu despre geometria lumii.
167 C. FC. 1,9.
168 Cf. In 1,1,3.
169C. Mt. 2,14.
170 Cf. Ps. 103,24.
171 Cf. Înţ. Sol. 7,27.
124
X
1. Dar să nu râdă de cele spuse ascultătorul cel mai fără de minte, ci să creadă celui ce a spus că toate cu înţelepciune le-a făcut Dumnezeu72. Căci numaidecât va mărturisi împreună cu noi că Dumnezeu a pus o asemenea minune a inundării şi retragerii apelor în Egipt pentru a ne învăţa dreapta cinstire a lui Dumnezeu şi pentru încredinţarea cu privire la vechea creaţie a lumii. După cum iarăşi în ţările învecinate cu Egiptul, în Pentapole, numite în limba barbară „Cele nepătrunse”, firea nepătrunsă a pietrelor este suspendată pe ape şi se poartă deasupra apelor, mustrând pe cei necredincioşi şi dovedind că Dumnezeu, în chip mai presus de fire, a spânzurat pământul cel greu pe ape, şi că piatra cea tăiată din munte173, cea din capul unghiului174, Hristos, va înălţa în chip străin firea cea pământească a noastră, a oamenilor, deasupra apei, adică deasupra cerurilor175. Tot astfel şi în munţii cei numiţi ai Lichiei, apa şi focul sunt unite176, învăţându-ne unirea nedespărţită a dumnezeirii şi omenităţii lui Hristos. Căci dacă Dătătorul este prin fire înţelepciune şi întru înţelepciune toate le-a făcut Fiul lui Dumnezeu177, cum spuneam mai înainte, prin toate cele de pe pământ învăţăm înţelepciunea Lui negrăită.
2. De aceea nici nu mă opresc uimindu-mă de acest cuvânt despre ape, nici nu cred că apele cele rele şi amare, şi metalice care nu sunt potabile, unele mirosind ca bitumul, altele fiind pline de aramă sau altele având alte metale care sunt neapropiate simţirii
172 Ps. 103,24.
173 Cf. Dan. 2,45.
174 Cf. Ps. 117,22; Is. 28,16; Mt. 21,42; Ef. 2,20.
175 Cf. Dan. 3,60; Ef. 2,5-6.
176 Probabil ape termale.
177 Cf. Ps. 103, 24.
125
noastre, nu există pentru altceva decât pentru o taină a lui Dumnezeu, sau au în vedere un exemplu profund şi ne învaţă că toată apa, adică neamul omenesc la începuturi Dumnezeu a făcut-o o singură apă bună, având o singură fire, o singură lucrare, o singură putere, aceeaşi şi nedespărţită, dar lucrarea aerului, în funcţie de loc şi de amestecul diferit al pământului şi de calitatea fie sărată, fie având compoziţia de aramă sau altceva neplăcut dintre metale adăugat proprietăţii ei, a schimbat caracterul apei, tot aşa şi diferenţa de obiceiuri, în funcţie de loc, a fărâmiţat neamul omenesc în multe părţi. Dar înţelege apa cea zidită de Dumnezeu drept credinţa universală a adevărului pe care de la început Dumnezeu a făcut-o, iar apele cele rele, iarăşi, înţelege-le ca fiind învăţăturile ereziilor celor necurate, pe care le-a născut văzduhul, adică stăpânitorul cel rău din văzduh178, diavolul, şi inima amară sau ca bitumul a oamenilor celor pământeşti care cugetă cele pământeşti179 ape care au întors şi au schimbat credinţa de la credinţa cea bună la cea rea, ceea ce s-a întâmplat şi cu apele mării. Căci şi pe aceasta Dumnezeu a făcut-o dulce la începuturi, dar a fost schimbată cu timpul de vânturi şi de stihii, după îngăduinţa lui Dumnezeu, şi a devenit sărată, preînchipuind schimbarea mării omeneşti cea care se schimbă de la virtute la răutatea cea sărată, pe care Hristos iarăşi a schimbat-o la mai bine prin marea Botezului.
XI
1. Şi a zis Dumnezeu: Să răsară pământul verdeaţa ierbii, care face sămânţă după felul şi asemănarea ei180″. Şi în acestea iarăşi expresia Scripturii este contradictorie şi inconsecventă cu sine, judecând după literă. Căci vorbind la genul feminin, după
178 Cf. Ef. 2, 2.
179 Cf. Filip. 3,19.
180 Fc. 1,11.
126
gramaticieni, a sfârşit în genul neutru. Căci zice: pământul să răsară verdeaţa ierbii (feminin) care seamănă sămânţă (neutru) după felul ei. Dacă se acordă cu verdeaţa atunci corect ar fi ca participiul cmEÎpov (care în text este la neutru) să se acorde la feminin OTtEipoucrav (feminin), iar dacă se acordă cu iarba (oprou) atunci ar fi potrivit să se spună (oTTEipovTo;). Dar lăsând la o parte acest acord, Scriptura zice: JTtEÎpov crTtEppa xarâ ŢEVO;. Mi se pare mie că acordul acestor lucruri este aşa: acel să răsară pământul verdeaţa ierbii este spus de Dumnezeu către sufletele cele neroditoare, iar care face sămânţă după felul ei o porunceşte Hristos corului apostolilor.
2. De aceea şi după ieşirea Lui cea nedespărţită din Tatăl181, zicea despre El aşa: Ieşit-a Semănătorul să semene sămânţa cuvântului182 după fel şi după neam, şi după ţară în tot pământul cel odinioară numit uscat. Dar acum nu mai este uscat, fiindcă S-a pogorât peste el, ca ploaia pe lână, Cuvântul lui Dumnezeu183, semănându-l şi zicând: „Să răsară pământul inimii omeneşti şi să nu mai rămână uscată în nerodirea de mai înainte, ci să răsară şi să înflorească precum crinul184, ca mulţimea spinilor să nu înăbuşe sămânţa185. Întunericul cel dinainte186 a plecat de pe el. Apa S-a unit în adunările lor187, Râul lui Dumnezeu, Cuvântul Lui, s-a umplut de ape, care adapă acest Rai al Bisericii188. Apele râului veselesc cetatea lui Dumnezeu189, Ierusalimul cel de sus190. Ploaie de voie a hotărât Dumnezeu moştenirii Lui celei din neamuri, adică venirea Duhului Sfânt, Care va îmbăta brazdele ei şi va
181 Cf. In 16,28.
182 Cf. Lc. 8,5.
183 Cf. Ps. 71,6; Evr. 6,7.
184 Is. 35,1.
185 Cf. Mt. 13,22; Mc. 4,7,18-19; Lc. 8,14.
186Cf Fc. 1,2.
187 Cf. Fc. 1, 9.
188CfFc. 2,10.
189 Ps. 45,5.
190 Cf. Gal. 4, 26; Evr. 12,22; Apoc. 21,2.
127
înmulţi odrăslirile ei, în treizeci, în şaizeci şi în o sută191 şi din şuvoiul desfătării Edenului, îi va adăpa pe ei, că la El este Izvorul vieţii192.
3. Prin urmare, astfel udat acum, să răsară, ca un pământ al lui Dumnezeu, verdeaţa ierbii ca hrană193 pentru neamurile mai înainte necuvântătoare, că a cunoscut boul care trage la plug poporul obişnuit cu jertfele de boi pe Cel ce l-a dobândit pe el ca să-I fie popor bogat194, căci l-a ales Dumnezeu pe el spre moştenire Lui195 şi asinul sălbatic idolatru a cunoscut ieslea Domnului său în Betleemul Iudeii196, căci în iesle L-a văzut pe El prunc, prin pârga darurilor magilor197. De aceea să răsară pământul verdeaţa ierbii198, căci la locul de verdeaţă al Raiului, acolo ne-a sălăşluit şi la apa odihnei ne-a hrănit199 şi ne-a întors pe noi, despovărându-ne de întunericul cel de la început de deasupra apei200 şi făcând apa odihnei Botezului, în care lepădăm povara păcatelor, ne odihnim.
4. Aşadar, de vreme ce atâtea ape sunt de faţă şi inundă pământul, şi multele râuri ale neamurilor s-au adunat laolaltă sub mâna Domnului201, şi zic: „Să ne bucurăm de Mântuitorul nostru. Căci ne-a îmbrăcat pe noi cu haina mântuirii, a Botezului202 şi ne-a împodobit pe noi cu această tunică a mântuirii şi a nestricăciunii şi, fiindcă izvoarele Scripturilor ţâşnesc din izvoarele apostolice ale lui Israel, căci de acolo este neamul lor, şi neamurile binecuvintează pe Dumnezeu şi Domnul nostru Iisus
191 Cf. Ps. 64,11; Mc. 4,8.
192 Cf. Ps. 35,9-10.
193 Cf. Fc. 2,11.
194 Cf. Is. 1,3; Ps. 134,4.
195 Cf. Ps. 32,12.
196 Cf. Is. 1,3; Lc. 2,7,12,16.
197 Cf. Mt. 2,11.
198 Cf. Fc. 1,11.
199 Cf. Ps. 22,2.
200 Cf. Fc. 1,2.
201 Cf. Ps. 97,8.
202 Cf. Is. 25,9; 61,10.
128
Hristos203 în Biserică, şi de vreme ce apele stau pe munţii Bisericilor204, şi popoarele se botează, să răsară pământul neamurilor205 căruia de demult i s-a binevestit: Adevărul din pământ a răsărit şi pământul nostru îşi va da rodul lui206, că ai binevoit, Doamne, în pământul Tău207. Acest pământ a auzit şi Te-a ascultat pe Tine Care Te-ai întors şi ai zis: Să răsară Biserica, adică pământul cel bun, mai întâi verdeaţa ierbii mai simplă208 şi o rodire mai fragedă a Cuvântului potrivită sufletelor iudaice care sunt mai iraţionale decât turma lui Hristos209 şi care au nevoie de o hrană mai pruncească şi de lapte210. Căci hrana tare este a noastră, a credincioşilor desăvârşiţi211, şi pe care o rodesc cei desăvârşiţi212, despre care spune, după ce vorbeşte de verdeaţa ierbii: Şi pom roditor care face roadă cu sămânţă în el213. Căci pomul roditor şi aducător de roadă al Evangheliei este pururea înfloritor şi nepieritor, fiindcă orice pom care nu aduce roadă bună se taie şi se aruncă în foc214.
5. Pom roditor este cel ce are roadele Duhului, cum era cel ce zicea: Dar eu ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu215. Acolo sunt sădiţi în casa Domnului, înflorind în curţile Dumnezeului nostru216, fiindcă dreptul ca finicul va înflori217, dând altora sămânţa rodirii ca un curat cu inima218 şi ca cedrul cel din Liban,
203 Cf. Ps. 67,27; In 20,28.
204 Cf. Ps. 103,6.
205 Cf. Fc. 1,11.
206 Ps. 84,12-13.
207 Ps. 84,1.
208 Cf. Fc. 1,11.
209 Cf. In 21,16-17; Fapte 20,28; I Pt. 5,2.
210 Cf. Evr. 5,12-13.
211 Cf. Evr. 5,14.
212 Cf. Mt. 13,23; Mc. 4, 20; Lc. 8,15.
213 Fc. 1,11.
214 Mt. 3,10; 7,19; Lc. 3,9.
215 Ps. 51,10.
216 Ps. 91,14.
217 Ps. 91,13.
218 C. Mt. 5,8.
129
desfătat şi bogat219, fiindcă asemenea pomi ai Domnului se vor bucura cu cedrii cei din Libanul cel înalt220, adică al puterilor cereşti, pe care Domnul i-a sădit, şi nu omul221.
6. Dar tu, când vei auzi că, după hrana mai simplă şi mai uşoară a verdeţii Cuvântului, pe care Domnul a poruncit-o pământului Bisericii să o lucreze, care este potrivită celor ce cred în tăierea împrejur, porunceşte apoi să odrăslească şi pom roditor care face roadă cu sămânţă în el222, nimic altceva să nu înţelegi decât că aceasta este o profeţie mozaică223, punând înainte patima Crucii spre imitare. De aceea şi spune Bisericii să odrăslească pomul Crucii, care este roditor numai pentru noi, iar pentru iudei, sminteală, pentru cei necredincioşi, nebunie224, dar care face rod plăcut la vedere şi este bun de mâncare225, pe răstignitul Hristos226, pe Care îl culegem când ne înălţăm în partea opusă tâlharului celui drept, lepădând hula şi urcând şi noi înşine pe Cruce, pentru ca din ambele părţi ale lui Hristos să propovăduim teologhisirea Lui, înveşniciţi la vreme227. Or, e limpede că sămânţa acestei propovăduiri este din rodul Lui. Căci din rodul Lui este propovăduirea evanghelică, ieşind din chiar rodul Lui şi întinzându-se şi fiind semănată pe pământ când a poruncit ucenicilor: Mergând, propovăduiţi Evanghelia la toată făptura228. Lui fie slava în veci! Amin.
219 CPs. 91,13.
220 Cf. I Par. 16,33; Is. 2,13.
221 Cf. Fc. 2,8; Evr. 8,2.
222 Cf. Fc. 1,11-12.
223 Cf. Deut. 18,15.
224 Cf. I Cor. 1,23.
225 Cf. Fc. 2,9.
226 Cf. I Cor. 1, 23.
227 Cf. Lc. 23,39-43.
228 Mc. 16,15.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al IV-lea la cea de-a patra zi a creaţiei celei în şase zile
I
Şi a zis Dumnezeu: Să fie luminători pe tăria cerului spre luminare pe pământ, ca să despartă ziua de noapte1. Socotesc drept şi vrednic de toată acceptarea şi folosul să reamintesc ascultătorilor, pe parcursul întregii tâlcuiri a Hexaemeronului, că nu desfiinţând istorisirea cea după literă a creaţiei lui Dumnezeu alegorizăm duhovniceşte făpturile trupeşti2, nici nu răsturnăm tâlcuirile părinţilor, ci spunem acestea, ascultându-l pe luminătorul lumii şi sfeşnicul preastrălucit al Bisericii, Pavel, că vechea Lege este umbră a adevărului lucrurilor Bisericii lui Hristos3 şi că toate cele din cer şi de pe pământ au fost făcute pentru Hristos şi tind către Hristos4. Pentru aceea, dezgolind spicul Scripturii de acoperământul pus deasupra, mă refer la cel dintâi cuvânt al lui Moise, căutăm bobul de grâu ascuns înlăuntru, adică pe Hristos. Fiindcă toate lucrurile din Scriptură au preînchipuit pe Hristos şi Biserica Lui, vreau să spun, însuşi Moise5 şi tablele Legii, cele dintâi şi cele de-al doilea6, cortul7 şi muntele8, rugul şi
1 Fc. 1, 14.
2 Cf. I Cor. 2,13-15.
3 Cf. Evr. 10,1.
4 Cf. In 1,3; Col. 1,15-16.
5 Cf. Deut. 18,15; Fapte 3,22-23; 7> 37-
6 Cf. Ieş. 25,16,21; 32,15-19; 34,27-29; Evr. 9,4.
7 Cf. Ieş. 25,9; 26,30; Evr. 9,2-3.
8 Cf. Ieş. 24,12-18; Gal. 4,24-27.
132
focul9, mana10 şi vasul, şi chivotul11, şi mielul12, şi porumbeii, şi turturelele, şi jertfele13, şi sângele, şi stropirea14, şi preoţii, şi jertfelnicul15, şi altarul, şi cele două catapetesme16, şi stânca17, şi toiagul18, şi isopul, şi aţa roşie răsucită19, şi, ca să spun pe scurt, toate cele spuse în Legea lui Moise au fost spuse şi scrise despre Hristos şi pentru Hristos20, potrivit cuvântului lui Iisus însuşi care zice: Nici o cirtă din Lege nu va trece până ce nu vor fi şi nu se vor plini toate cu privire la El21. Căci dacă cea mai jalnică dintre toate făpturile lui Dumnezeu şi cea mai de necinste, mă refer la vierme, care se naşte fără de sămânţă din grăsimea pământului, a preînchipuit din vechime naşterea cea fără de sămânţă din grăsimea pământului mitrasului preaslăvitei Născătoarei de Dumnezeu22, cum mărturiseşte David, zicând ca din partea lui Hristos că: Vierme sunt şi nu om, adică sunt născut fără de sămânţă, precum viermele şi nu ca omul având pricină sămânţa bărbătească23, ocara oamenilor, adică a iudeilor şi defăimarea poporului, cel păgânesc adică24. Prin urmare, nu te îndoi, nici nu fi necrezător nici cu privire la făpturile cele mai de cinste că toate au fost chipuri,
9 Cf. Ieş. 3,2; Mc. 12,26; Lc. 20,37.
10 Cf. Ieş. 16,14-16; In 6,48-51; Evr. 9,4.
11 Cf. Ieş. 25,10; Evr. 9,4.
12 Cf. Ieş. 12,3-13,46; Is. 53, 6-12; In 1, 29, 36; 19, 36; Fapte 8,32-35; I Pt. 1, 17-21.
13 Cf. Lev. 5,7-10; 12, 6-8; Lc. 2,24.
14 Cf. Ieş. 12,7,13,22-23; 24 6; Evr. 12,24; I Pt. 1,2.
15 Cf. Ieş. 24,8; 25,17-22; Evr. 9,5.
16 Cf. Ieş. 26,31-35; Evr. 6,19; 9,1-3, 6-7; 10,20.
17 Cf. Ieş. 17,6; I Cor. 10,4.
18 Cf. Num. 17,16-25, Evr. 9,4.
19 Cf. Lev. 14,4,6; 49,51-52; Num. 19,6; Evr. 9,19-20.
20 Cf. Col. 1,16; Evr. 10,1.
21 Mt. 5,18.
22 C. Lc. 1,30-38.
23Cf. In 1, 13.
24 Ps. 21,7.
133
preînchipuind pe Hristos25, între care sunt şi luminătorii făcuţi în ziua a patra.
II
1. Mai înainte de cuvântul propriul-zis, trebuie să cercetăm acel lucru, ce erau acele trei zile nedesăvârşite şi lipsite, care aveau lumină, dar soare şi lună, şi mulţime de stele nu aveau, ci se pare că în aceste zile era o noapte adâncă, foarte întunecată, iar ziua lor era nedesăvârşită, şi nu luminată, căci nu aveau soarele care este luminătorul cerului şi al pământului, care luminează toate. Ce învăţăm, aşadar, de aici şi pentru ce atunci a făcut ziua a patra să fie prima zi desăvârşită şi nelipsită, să auzim îndată, vă rog.
2. Mai înainte de a veni şi a străluci Hristos pe pământ, erau la oameni trei legi şi trei moduri de viaţă ale dumnezeieştii legiuiri şi dreptei cinstiri de Dumnezeu. Căci la începuturi, la creaţia dintâi, Dumnezeu a dat lui Adam o lumină vagă a cunoştinţei, legea poruncii26. Apoi, după o a doua rânduială, după potop, rezidind făptura şi descoperind pământul iarăşi din ape, Dumnezeu dă o a doua lege cu privire la unele porunci lui Noe, încât legea dată lui o numeşte şi legământ27. Iar a treia zi este legea cea din Muntele Sinai, pentru aceea, i s-a poruncit lui Israel să se curăţească atunci când a primit legea28. Aşadar, fiindcă erau trei petreceri ale oamenilor şi trei vieţuiri, una de la Adam, adică mai înainte de Lege, cea în legea lui Noe şi apoi Legea lui Moise, care erau nedesăvârşite şi întunericul adânc nocturn şi întunecat al necredinţei încă domnea, mai înainte de a străluci mulţimea apostolilor şi învăţătorilor, adică mulţimea astrelor luminoase pe pământ şi mai înainte de a răsări Soarele dreptăţii, Hristos29, cu soaţa Lui,
25 Cf. Col. 1, 16.
26 Cf. Fc. 2,16-17.
27 Fc. 8,15 9.11.
28 Cf. Ieş. 19,10-11; 19,16 20.17.
29 Cf. Mal. 3,20.
134
luna, adică Biserica, de aceea Dumnezeu a făcut cele trei zile nedesăvârşite, fără soare şi fără lună mai înaintea zilei a patra.
3. Iar această a patra zi este cea dintâi zi desăvârşită a lumii şi de aceea, la a patra strajă din noapte a venit Hristos atunci când a umblat pe apele mării la ucenicii Lui30 care erau înviforaţi şi care aveau să piară în marea lumii31, la noi, ucenicii Lui, primejduiţi de duhurile întunericului şi de valurile necredinţei. De aceea şi pe Israel Dumnezeu l-a izbăvit atunci la a patra strajă a dimineţii, ca să ne fie nouă ca un chip32. Căci noi suntem poporul Lui pe care l-a izbăvit din mâna diavolului celui rău, faraon33, în a patra şi în cea dintâi zi desăvârşită după învierea Lui cea de trei zile, răsărind din morţi Soarele dreptăţii34, pe care mai dinainte L-a vestit soarele creat de Dumnezeu atunci în cea de-a patra zi, arătându-ne nouă o taină străină şi vrednică de cercetare, pentru că aceasta s-a întâmplat a patra zi.
4. Căci lumina celor trei zile de dinainte care era întinsă şi revărsată peste tot universul prezintă lumina Treimii necreate, care ajunge pretutindeni fără să lase nici un loc gol de ea. Dar când în a patra zi este creat discul solar şi lumina aceea care era prezentă pretutindeni este pusă în el, aceasta arată că acea lumină dumnezeiască era ca într-un disc întunecat mai întâi, din pricina păcatului lui Adam, iar după aceea a fost pusă într-unul luminos din pricina unirii după ipostas cu Dumnezeu, adică în omul lipsit de cinste, pe care Fiul lui Dumnezeu l-a luat Sieşi din întreaga omenitate întunecată, însă chiar şi aşa, El era fără strâmtorare şi necircumscris. Căci aşa cum lumina, după punerea în discul solar în cea de-a patra zi, este de faţă, fiind prezentă pretutindeni şi întinsă peste tot pământul, tot aşa şi lumina dumnezeirii, chiar şi după întrupare, nu este circumscrisă, nici reţinută. Ci iarăşi, chiar şi aşa, Dumnezeu Hristos priveşte toate
30 C. Mt. 14,24-25; Mc. 6,48; In 6,18-19.
31 Cf. Mt. 8,25; Mc. 4,38; Lc. 8,24.
32 Cf. Ieş. 14,24.
33 Cf. Ieş. 14,30.
34 Cf. Mal. 3,20.
135
şi le luminează şi le dă viaţă, căci Ipostasul acela al lui Dumnezeu Cuvântul este ascuns şi în trup, Acela chiar şi din trup luminează lumea.
5. Iar ziua a patra în care a fost desăvârşit soarele, care semnifică întruparea lui Hristos, arată că desăvârşirea tuturor bunătăţilor atunci se va arăta când din Fecioara, ca dintr-un nor luminos, va răsări steaua cea prealuminoasă, Luceafărul cel din Iacov35, având steaua care aleargă înaintea Lui şi care îl vestea pe El magilor întunecaţi36. Căci tetrada împlineşte decada. Pentru că monada împreună cu doimea împlineşte treimea, şi treimea adunată cu ea însăşi dă hexada, iar tetrada cu hexada desăvârşeşte decada. De aceea unii numesc numărul patru productiv, fiindcă, de îndată ce îl desfacem pe el din părţile lui în monade se compune numărul zece.
III
1. Aşadar, ziua a patra ne spune: „Fiindcă eu vestesc numărul zece, în mod clar spun şi că desăvârşirea tuturor bunătăţilor atunci se va arăta şi va străluci neamului omenesc, când Hristos se va uni cu firea cea întunecată, aşa cum lumina s-a unit cu mine, discul cel întunecat”. Multe lucruri am a-ţi spune37 despre numărul patru în făptură şi faptul că prin acest număr, adică al patrulea, întreaga creaţie cerească este constituită şi administrată, fiindcă acest număr ne învaţă pe noi printr-un exemplu că Treimea este nezidită, iar ceea ce este după Treime, adică modul (rpoTto?) şi raţiunea (Xoyoq) întrupării lui Hristos, al Unuia din Sfânta Treime, acesta este izvorul şi începutul, şi rădăcina, şi temeiul, şi siguranţa tuturor bunătăţilor celor făcute de Dumnezeu prin creaţia cea în şase zile în cer şi pe pământ38,
35 Cf. Num. 24,17.
36 Cf. Mt. 2,1-2,9-11.
37 Cf. In 16,12.
38C. Mt. 6,10.
136
după cuvântul lui Pavel care zice că toate au fost zidite mai dinainte ca un chip al lui Hristos, vestind raţiunea şi modul întrupării Lui39, Care, după cuvântul Treimic, este propovăduit prin cele patru Evanghelii, ca o a patra zi, în cele patru margini ale lumii, în care a răsărit lumii soarele ceresc.
2. Prin urmare, pentru acest mod40 şi pentru această taină, Dumnezeu a făcut soarele în cea de-a patra zi41. Pentru aceasta, a făcut toate din cele patru elemente, foc şi pământ, apă şi aer. Pentru aceasta, fiecare dintre aceste elemente este considerat drept patru. Focul, ca lumină şi stele, şi lună, şi soare42. Apa, ca tărie şi ca altă apă deasupra tăriei, şi apa pământească, şi apa adâncului43. Aerul, l-a despărţit în patru vânturi şi patru anotimpuri ale anului. Pământul l-a împărţit în cele patru margini, precum şi în patru moduri de viaţă: iarbă, roade, animale şi omul.
3. Asemenea şi animalele le-a numit iarăşi în patru feluri, dobitoacele domestice, animale, fiare sălbatice şi târâtoare44. Iar zburătoarele le-a numit cu o singură numire45. Căci zburătoarele cerului sunt un chip al puterilor celor inteligibile, care nu au nici o diferenţă de opinie sau de credinţă, sau de petrecere. Asemenea sunt cunoscute şi cele patru seminţii în creaţie pe pământ: plantele, zburătoarele, animalele şi oamenii46. Căci numai acestea de pe pământ şi din pământ nasc aceste seminţe care sunt un chip al celor patru seminţe ale învăţăturii lui Hristos, adică a lui Dumnezeu47. Căci aşa cum sămânţa creşte singură din pământ, tot aşa şi cuvântul învăţăturii se naşte natural de la Hristos, de la îngeri (pe care îi închipuie păsările) şi de la oameni (căci sunt animale) şi
39 Cf. Col. 1,16.
40 Adică pentru modul întrupării lui Hristos.
41 C. I Cor. 2,7.
42 Cf. Fc. 1,3,14-18.
43 Cf. Fc. 1,2,7.
44Cf. Fc. 1,21,24-25.
45 Cf. Fc. 1,20-21.
46 Cf. Fc. 1,11-12,29; 3,15.
47 Cf. In 1, 1.
137
de la Scripturi (căci sunt de la oameni). Căci prin aceste patru moduri este semănat pământul Bisericii.
4. Iar peştii nu depun sămânţă în pământ, ba se nasc din apă fără sămânţă. Pentru aceasta, vom vorbi despre peşti în ziua a cincea. Totuşi nici peştii nu sunt lipsiţi de modelul constituit din patru părţi, fiind în chipul crucii, precum şi păsările împreună cu care au şi venit la existenţă48. Căci şi aceştia se mişcă în aer şi în ape cu două aripi, cu un cap şi cu o coadă. Şi dobitoacele fiind tetrapode, închipuie tot numărul patru. Asemenea şi omul fiind format în chipul crucii, fiind după chipul răstignitului Hristos49, a preînchipuit cele patru capete ale Crucii, celei numite lemnul vieţii50, fiindcă Crucea era a lui Hristos. Pentru Hristos, pomul Crucii a fost şlefuit de scoarţă, pom care a fost cu adevărat sădit lângă izvoarele apelor51, adică al celor patru Evanghelii.
5. Dar nu e nimic nepotrivit, dacă vom înţelege şi vederea celui de-al patrulea care S-a arătat în cuptorul celor trei tineri în asemănarea Fiului lui Dumnezeu52, ca chip al acestei a patra zi şi a lui Hristos, adică al soarelui care s-a arătat în ea. Căci acel foc este înrudit cu acest soare, fie corpul ceresc al soarelui acesta fizic, din pricina caracterului arzător, fie soarele cel din noi, Hristos, prin caracterul răcoritor care a păzit nearşi pe cei trei tineri, după cum şi cuptorul mai dinainte a descris chipul Fecioarei.
6. Pe când eu treceam prin acestea pământeşti, ca chip al celei de-a patra zile, cu privire la numărul patru, dumnezeiescul Iezechiel, prorocul, ca şi cum mi-ar fi apărut înainte, ne-a amintit nouă de prorocia şi vedenia lui53, arătându-ne acele fiinţe în patru chipuri ale puterilor înţelegătoare de sus54 pe care le-a văzut ca semnificând şi descriind taina lui Hristos, în care prorocul a
48 Cf. Fc. 1,20-21.
49 Cf. Fc. 1,27.
50 Cf. Fc. 2,9.
51 Cf. Fc. 2,10.
52 Cf. Dan. 3,92.
53 Cf. Iez. 1,1; 10,1.
54 Cf. Iez. 1,5-6; 10,9-15.
138
văzut un chip de om şi de viţel, de leu şi de vultur55, care ne învaţă pe noi că îngerul de mare sfat al Tatălui56, netrupesc fiind şi îmbrăcând chipul de om, Se va arăta pe pământ ca om şi cu oamenii Se va amesteca57, iar ca viţel, Se va jertfi pentru mântuirea lumii, ca leu, căzând în mormânt va adormi (totuşi va avea deschişi ochii dumnezeirii, căci dumnezeirea nu pătimeşte somn sau vreo altă pătimire), dar sărind afară dintre morţi, va învia şi ca un vultur împărat va fi înălţat la cer, încât în chip cugetător de Dumnezeu, Sfântul Pavel strigă că cele pământeşti şi cele cereşti au fost zidite ca un chip al lui Hristos58 între care sunt, desigur, şi cele din ziua a patra şi întâia zi dintre cele numite desăvârşite, despre care a zis Dumnezeu: Să fie luminători pe tăria cerului spre luminare pe pământ59.
IV
1. Am arătat că tăria cea din ape corespunde Bisericii lui Dumnezeu60. Gândeşte-te că mai înainte de a fi tărie, era apă neîntărită, numit adânc deasupra căruia era întunericul cel rău al înşelării61, pe care l-a surghiunit Dumnezeu de la El şi l-a făcut potrivnic al tronului Său, zicând: Să fie luminători pe tăria cerului spre luminare pe pământ62. Căci fericiţii îngeri nu sunt luminaţi de vreo lumină zidită, ci de însuşi Dumnezeu, despre care zice Scriptura că lumina va lumina veşnic celor drepţi63.
2. Aşadar, luminătorii au fost făcuţi spre luminarea pământului, nu spre luminarea şi a celor din mare, pentru că demonii
55 Cf. Iez. 1, 10; 10, 14.
56 c. is. 9,5.
57 Cf. Bar. 3, 38; Filip. 2,7.
58 c. Col. 1, 16.
59 Fc. 1,14.
60 Cf. Fc. 1,6-7.
61 C. FC. 1,2.
62 Fc. 1,14.
63 Pilde 13,9.
139
au fost trimişi de Hristos în adânc64, al căror chip sunt peştii care miros urât, fiind nepărtaşi luminării luminii cereşti şi fiind străini de ea. Iar dacă Dumnezeu a spus Să fie luminători numai despre stelele cele sensibile, de bună seamă ar fi spus spre luminarea pământului şi a mării, căci stelele folosesc mai mult celor ce plutesc pe mare decât celor care petrec pe pământ.
3. Prin urmare, când Scriptura vorbeşte trupeşte despre făpturile făcute de Dumnezeu în adevăr după literă, vesteşte prin ele nemincinos toată taina lui Hristos şi a Bisericii. Iar dacă tu, iudeule trupesc, ne contrazici cu privire la acestea sau tu, ascultătorule, spune-mi pentru ce, când Dumnezeu a făcut tăria, nu a făcut odată cu ea de îndată şi stelele, şi soarele, şi luna cum a făcut când a descoperit pământul: îndată l-a împodobit cu plante, cu verdeaţă, cu roade, cu copaci şi cu arbori65? Pentru ce a făcut cele mai mici lucruri înaintea celor doi luminători desăvârşiţi şi cum iarăşi, între aceşti doi desăvârşiţi, nu l-a creat întâi pe cel mai mic, ci pe cel mare66? Cred că a făcut aceasta numaidecât printr-o taină înfricoşată şi ascunsă. Iar stelele le-a creat sus pe tărie prin poruncă67, iar soarele şi luna pe pământ prin El însuşi68 cum a creat şi pe Adam şi Eva69 după aceea, înălţându-i sus, i-a pus pe tărie70.
4. Pentru aceasta, ascultătorule cunoscător, auzind acestea, nu ar trebui să pregeţi, ci schimbă-ţi îndată modul de gândire. Vino să intrăm iarăşi în cele mai dinlăuntru ale catapetesmei Scripturii, în Sfintele cele nepătrunse ale Sfintelor înţelesuri. Căci aceasta ne învaţă pe noi Scriptura şi prin Moise, zicându-i lui să intre înlăuntrul negurei71, acolo unde era Dumnezeu Care zice:
64 Cf. Mt. 8,31-32; Mc. 5,12-13; Lc. 8,32-33.
65 Cf. Fc. 1,9-12.
66 C. FC. 1,14-16.
67 Cf. Fc. 1,14.
68 C. Fc. 1,15.
69 Cf. Fc. 1,27.
70 Cf. Fc. 1,17.
71 Cf. Ieş. 20,21.
140
Să fie luminători pe tăria cerului spre luminarea pământului72. Acestea zicând, a făcut şi a înfipt întreită luminare pe tăria Bisericii, prin stele, prin soare şi prin lună. Prin stele, fiindcă sfinţii proroci şi drepţii au fost cei dintâi care au propovăduit mai dinainte şi au alergat, vestind lumii venirea Soarelui Hristos Dumnezeu şi a soaţei Lui, Biserica. Apoi după încetarea prorocilor, a strălucit Hristos şi soaţa Lui luna, adică Biserica. De aceea şi luna, când este plină, se arată şi ziua, iar când soarele luminează ziua cu razele, aleargă şi ea în văzduh ca să ajute. Căci dacă luminarea lui Hristos şi a Bisericii nu ar fi împreună, nu s-ar arăta şi ea ziua împreună cu soarele când este plină. Cât timp Biserica era nedesăvârşită, ca în cazul sinagogii iudeilor, lumina numai noaptea, adică vieţii lor. Dar când Biserica a fost desăvârşită de Dumnezeu, Cel ce desăvârşeşte toate, atunci ea se arată împreună cu soarele Hristos în ziua strălucită a vieţuirii noastre evanghelice, a credincioşilor.
5. Primeşte şi altă viziune despre aceasta. În ziua întâia, Dumnezeu a luminat mai înainte creaţia printr-o lumină unică nedespărţită73, mai înainte de a fi soarele şi luna, şi stelele, adică descoperind şi arătând în lume luminarea Monarhiei dumnezeirii. Dar în această a patra zi, cea dintâi desăvârşită, în care soarele era prezent pe pământ mai înainte de cer, a arătat o întreită luminare şi lumea a cunoscut o lumină întreită şi de o fiinţă, în chipul Sfintei Treimi. În ziua cea dintâi prin lumina cea dintâi suntem învăţaţi unimea dumnezeirii, în această a patra zi, prin întreita strălucire, se semnifică Treimea (ipostasurilor) celor de o fiinţă.
V
1. Iar dacă cele spuse ţi se par dificile şi forţate, vom vorbi iarăşi despre ele în alt mod. Poate că stelele au fost făcute chiar pe tăria cerului şi sunt originare de acolo şi poartă chipul sfinţilor
72 Fc. 1,14.
73 Cf. Fc. 1,3.
141
îngeri creaţi în cer. De aceea au şi fost puse primele spre luminarea pământului, mai înaintea soarelui şi a lunii, fiindcă şi minţile dumnezeieşti mai înainte de soarele Hristos şi luna Biserică îi luminau pe cei de pe pământ, venind la ei în felurite chipuri. Dar că pe pământ Dumnezeu a creat pe aceşti doi mari luminători şi apoi i-a pus pe tăria cerului, o aflăm din chiar cuvintele Scripturii. Căci spune Moise, Dătătorul de lege, că: Şi a zis Dumnezeu să fie luminători pe tăria cerului, făcându-i prin poruncă şi pe luminătorii sensibili, astrele, şi pe luminătorii inteligibili ai sfinţilor îngeri. Căci El a zis, şi s-au făcut. El a poruncit, şi s-au zidit75. Dar pe ceilalţi doi luminători nu i-a făcut astfel, căci nu a spus „Să fie doi luminători”, ci: Şi a făcut Dumnezeu pe cei doi luminători mari şi i-a pus pe ei pe tăria cerului76. Mai întâi i-a făcut şi după aceea i-a pus sus. Dar unde putea să-i facă pe ei, dacă nu pe pământ? Căci nu mai era alt loc în afară de cer decât pământul, unde au fost făcuţi de Dumnezeu şi apoi înălţaţi sus pe cer77.
2. Vezi-mi mie iarăşi aici pământul luminat de soare mai înaintea cerului şi apoi astfel înălţând pe soarele Hristos la cer, după alcătuirea lui şi după crearea lui care a avut loc pe pământ. Să nu uitaţi că, dintre toţi luminătorii, numai soarele este compus din două naturi în chipul lui Hristos, adică din lumina aceea dintâi cerească de la început şi din focul care a fost făcut după aceea şi care era lăsat în eter şi îşi arunca razele pe pământ şi ne slujea nouă. Dar înţelege lumina ca fiind dumnezeirea Cuvântului78, căci şi mai înainte, la început, era lumina cea adevărată care lumina pe tot omul79, iar focul înţelege-l iarăşi ca trupul nostru plin cu sânge şi arzător, căci lumina în cazul soarelui a asumat focul, adică Cuvântul Care luminează S-a făcut trup80.
74 Fc. 1, 14.
75 Ps. 32,9.
76 Fc. 1,16-17.
77 Sfântul Anastasie are o viziune geocentrică asupra cosmosului, potrivit cu înţelegerea timpului său.
78 Cf. In 1,1.
79 Cf. In 1,9.
80 Cf. In 1,14.
142
Căci Domnul S-a îmbrăcat în Adam şi S-a încins cu el, iar Adam se tâlcuieşte pământ înfocat81 şi sângeriu82.
3. Dar fiindcă fraţii sunt părtaşi aceluiaşi sânge şi trup83, din care este compus şi cu care S-a arătat pe pământ Soarele Hristos şi de aceea şi sora lui luna, care este Biserica, în Cântarea cântărilor zice: Iubitul meu e alb şi rumen84, adică Dumnezeu şi Adam, alb, datorită dumnezeirii, şi rumen, datorită omenităţii, cum vedem că este compus şi soarele, alb şi rumen, în chipul lui Hristos, Soarele dreptăţii, despre care spune Dumnezeu prin Maleahi prorocul: Răsări-va celor ce se tem de Domnul soarele dreptăţii85 ca să se arate celor ce şed în întuneric şi în umbra morţii86. Căci Acesta este Soarele Care zice: Eu lumină am venit în lume87, adică subţire fiind, precum lumina, datorită dumnezeirii, S-a îngroşat pentru că a venit în lume. Acesta este Soarele despre Care şi Solomon proroceşte şi zice: Soarele va răsări, adică Hristos pe pământ şi Soarele apune, adică Se duce la cele de jos88 şi iarăşi vine la locul Lui, căci Hristos, apunând în iad şi înviind, S-a înălţat la Tatăl, după cum spune că: Eu de la Tatăl am ieşit89, ca Dumnezeu, şi Mă duc la Tatăl Meu, ca Dumnezeu şi Adam. Şi însuşi numele de soare în ebraică se tălmăceşte Dumnezeu.90 Pentru aceea şi Hristos pe Cruce a strigat: Eli, Eli91, pe care tâlcuindu-l Evanghelistul,
81 KDppa pământ ca focul, de culoarea focului.
82 Tâlcuirea aceasta are la bază o etimologie ebraică unde „Adam” înseamnă „sânge”.
83 Cf. Evr. 2,14.
84 Cânt. 5,10; aici Sfântul Anastasie utilizează aSeXcpiSoO; (ASeXcpiSoCg ptou XEUXO; xal zvppog).
85 Mal. 3,20.
86 Lc. 1, 79; cf. Ps. 106,10.
87 In 12,46.
88 Eccl. 5.
89 In 16,28.
90 In 16,10.
91 În greacă, numele de soare ijXio;, seamănă cu ebraicul EU, Dumnezeu, de aici observaţiile Sfântului Anastasie.
143
zice: Adică Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu92. Aşadar, soarele era un chip al lui Hristos.
4. De aceea, dacă din om se retrage lucrarea căldurii, îndată şi viaţa se desparte de el şi este trimis la moarte, acest exemplu învăţându-ne pe noi că această putere a lui Hristos dă viaţă tuturor93, şi omul, odată despărţit de ea, nu are viaţă veşnică, ci se face mort prin păcat94. De aceea cei care cercetează natura făpturilor spun că negrăite şi necuprinse cu mintea sunt amestecul şi compunerea ipostasului soarelui, ca fiind un chip al unirii ipostasului unic al lui Hristos. Între aceştia se află şi Sfântul Vasile, purtătorul de Dumnezeu. Căci dacă soarele este lumină simplă, cum de încălzeşte pământul mai presus de lumină? Iar dacă este foc neamestecat şi simplu, cum de nu arde pomii şi iarba?
5. Soarele cuprinde în sine multe exemple şi preînchipuiri ale lui Hristos, căci şi focul nu ştim cum vine din el şi cum se aprinde şi unde se duce când se stinge95, sau cum arde fără lemn sau fără vreun buştean, sau fără ceară, sau orice alt corp solid, nimeni de pe pământ nu poate să vadă sau să întreţină focul gol, în sine şi de la sine, învăţându-ne pe noi, prin puterea exemplului, că nimeni nu a văzut goală dumnezeirea lui Hristos, nici nu a pipăit-o până ce El nu a primit trup96. Iarăşi focul este înlăuntrul a toată făptura şi în lemne, şi în pietre, şi în ape, şi nimeni nu îl vede, nici nu înţelege cum sălăşluieşte în acestea, precum Cuvântul Care pretutindenea este şi pe toate le plineşte97, despre Care spune Scriptura că Dumnezeul nostru estefoc mistuitor98.
6. Dar aflăm iarăşi că luna şi stelele îşi dau lumina lor de la soare, cum învaţă părinţii care s-au ocupat cu înţelepciunea cea din afară, arătându-ne nouă că Biserica şi luminătorii sfinţilor
92 Mt. 27,46.
93 Cf. I Cor. 15, 22.
94 Cf. Rom. 6,11.
95 Cf. In 3,8.
96 Cf. In 1,14,18; I In 1,1,3.
97 C. Ef. 4,10.
98 Deut. 4,24.
144
sunt luminaţi de Soarele cel înţelegător, Hristos. Căci El este lumina” despre Care Biserica şi drepţii spun că din plinătatea Lui noi toţi am luat focul100, cărora Hristos le şi spune că Voi sunteţi Lumina lumii101. Despre aceştia odinioară spunea în chip Să fie luminători pe tăria cerului, care s-au înălţat de pe pământ ca să lumineze pe pământ102.
7. De aceea, în chip străin, aflăm că toate acestea s-au făcut pe pământ şi apoi au fost mutate în cer. Este ca şi cum pământul s-ar fi îmbogăţit cu taina lui Hristos şi cu prezenţa Lui mai înainte de a fi cerul şi apoi astfel, după ce soarele a fost alcătuit şi creat pe pământ, a fost trimis cerului şi luminătorilor celor înţelegători din cer prin înălţarea lui. Aşadar, eu, când îl aud pe Pavel sau, mai bine zis, pe Duhul cel Sfânt Care sălăşluia în el, propovăduind că toate cele din cer şi cele de pe pământ s-au făcut ca chipuri ale lui Hristos103, când am văzut soarele creat pe pământ şi compus din două lucruri, adică din lumina care preexista şi din focul care a venit la existenţă după aceea, şi apoi după o asemenea compunere şi unire după ipostas, l-am văzut înălţat de pe pământ la cer şi stabilit acolo, nimic altceva nu am văzut decât pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, înălţat cu trupul la cer. Căci El este soarele despre care este scris: în soare Şi-a pus locaşul Lui104, adică a unit trupul Lui cu dumnezeirea Cuvântului şi El însuşi ca un Mire (căci a fost dat spre nuntă firii omeneşti de către Tatăl Care L-a născut pe El105) cu mireasa Lui, trupul cel nestricăcios, Care iese din cămara Lui106 adică din maica Lui, bucura-Se-va ca un uriaş care aleargă calea Lui107 spre ceruri. De la marginea cerului a
99 Cf. In 1, 4-5,7-9.
100 Cf. In 1,16.
101 Mt. 5,14.
102 Fc. 1,14.
103 In 1,3;Col. 1,16.
104 Ps. 18, 5.
105 Cf. Mt. 22,2.
106 Cf. Ps. 18,5.
107 Ps. 18,6.
145
fost ieşirea Lui Care a venit către noi şi acum a ajuns până la marginea cerului108, suindu-Se la Tatăl.
8. Aşadar, să aflăm profetic prin acest exemplu pe Soarele Hristos („HXioq) călătorind la cer, pe care l-a preînchipuit şi mai înainte Ilie (HXtov) prorocul cel ce a călătorit în eter109. Iar stelele de sus din tărie, adică sfinţii îngeri, aţintindu-şi privirea, L-au văzut pe El înălţându-Se sus şi toţi L-au întâmpinat degrab, şi I s-au închinat, dănţuind şi zicând căpeteniilor mai înalte decât ele: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre110, cale faceţi Celui ce S-a înălţat peste apusuri111, iar acum [S-a înălţat] în cerul cerului”112, la răsăritul soarelui, căci S-a suit acum de pe pământ pe Heruvimi şi a zburat la cer113. Zburat-a cu două aripi114, adică Om şi Dumnezeu, pe aripile vântului115, adică pe duhurile netrupeşti ale celor cu şase aripi116. Şi a pus întunericul ascunziş Lui negrăit117, nespus, negândit, fiind în două firi. Căci aceasta înseamnă întunericul, faptul că nimeni nu a fost învăţat modul inexprimabil, imperceptibil şi întunecat în care a intrat şi S-a cufundat în sânurile Tatălui118, având în jurul Lui, ca Dumnezeu şi Cuvânt119, cortul trupului Lui întru care S-a sălăşluit în chip necircumscris120, dar nu lepădându-l pe el, chiar dacă a plecat de la noi121, cum au gândit unii rău despre aceasta, ci într-un cort luminos, adică eliberat de întunecimile patimilor. Şi locuieşte în el şi după plecarea de la noi şi este apă întunecată, dar în norii văzduhurilor122.
108 Ps. 18,7.
109 C. IV Rg. 2,2.
110 Ps. 23,7,9.
111 Ps. 67,5.
112 Ps. 67,34.
113 Cf. Ps. 17,12.
114 Cf. II Par. 3,11-13.
115 Ps. 17,12.
116 Cf. Is. 6,2.
117 Cf. Ps. 17,13.
118 Cf. In 1,18.
119 C. In 1,1.
120 Cf. Ps. 17,12.
121 C. In 1,14.
122C. PS. 17,13.
146
9. Apă aici numeşte firea omenească, potrivit acelui: Aceasta este marea cea mare şi largă123, adică firea omenească cea lată şi numeroasă, despre care se spune creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul124, întru care sunt târâtoare cărora nu este număr125, adică neamurile cele care se târăsc pe piept şi pe pântece126, din pricina plăcerii (adică cele care sunt supuse poftei şi lăcomiei, din pricina bucurării de sânge). Şi iarăşi, cum spune un alt proroc: Va ieşi o apă din Sion,jumătate din ea se varsă în marea cea dintâi şi cealaltăjumătate în marea cea de pe urmă127. Apă numeşte propovăduirea, iar marea cea dintâi şi cea de pe urmă îi numeşte pe iudei şi pe păgânii de mai târziu. Nu cumva spune Apostolul că Dumnezeu este numai al iudeilor? Ba este şi al neamurilor128. Aşadar, zice că apa este întunecată129, adică neluminată întru cunoştinţă şi neînvăţată cât priveşte felul în care era Dumnezeu şi cum acum este cu trup. Este liber cu privire la aceasta, după cum sunt şi norii cei din văzduhuri130, adică îngerii cereşti care zboară pe înălţimi, căci nici acelora nu li s-a descoperit modul tainei. Fiindcă din pricina strălucirii Lui norii au trecut131, au trecut, adică au fugit, s-au spăimântat, s-au dat înapoi, şi-au acoperit feţele, neputând să cunoască modul în care cele două firi s-au unit într-un singur ipostas.
10. Apoi adaugă şi pricina necunoştinţei, fiindcă zice că este grindină şi cărbuni de foc132, adică firea omenească a lui Hristos este trup şi nu este trup, ca să nu socoteşti acest trup altceva, căci grindina este apă şi nu este apă, apă, fiindcă este ca din apă, dar nu apă, fiindcă este îngheţată, ca să înveţi caracterul
123 Cf. Ps. 103,25.
124 Fc. 1,28.
125 Ps. 103,25.
126 Fc. 3,14.
127 Zah. 14,8.
128 Rom. 3,29.
129 Cf. Ps. 17,13.
130 Cf. Ps. 17,13.
131 Ps. 17,14.
132 Ps. 17,14.
147
schimbător şi neschimbător al trupului Cuvântului, şi spune că este cărbune de foc, aprins de dumnezeire, adică precum printr-o perihoreză, căci cărbunele este lemn şi nu este lemn, căci este unit cu pământul pătruns de focul din el. Căci numeşte cărbunele de foc pentru că ceea ce carbonizează este de sus şi subţire, iar ceea ce este carbonizat este din cele de jos şi îngroşate, fiindcă şi dumnezeirea este dintre cele de sus, iar omenitatea dintre cele de jos, chiar dacă este aprinsă133. De aceea şi cel bogat în cele teologice, Grigorie, îndrăznind, numeşte trupul Domnului deopotrivă cu Dumnezeu (opoQeov). Iar dacă am cunoscut ceva din taină, aceasta nu este de la noi înşine, ci ni s-a descoperit nouă de sus, din cer. Căci adaugă: Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său134. Când? Când a trimis limbile cele de foc cu Vuiet135, a căror făclie a închipuit-o de mai înainte soarele făcut în cea de-a patra zi.
11. Despre această zi, mă refer la cea de-a patra şi întâia zi desăvârşită, întru care a fost făcut soarele dreptăţii şi s-au arătat stelele şi luna136, vorbind Dumnezeu viteazului Iov, a zis: Când au fost făcute stelele, M-au lăudat toţi îngerii Mei cu mare glas şi M-au preamărit137. Şi pentru ce L-au lăudat îngerii pe Dumnezeu când au fost făcute stelele, şi nu când au venit ei înşişi la existenţă sau când a fost făcut cerul, sau când a fost făurită lumina în chip străin, sau când a fost întărită tăria, sau când pământul a odrăslit, ci când au fost făcute stelele? Prin urmare, nu pentru stele L-au lăudat pe Dumnezeu, ci când au văzut soarele alergând sus de pe pământ, atunci au fost iniţiaţi în întruparea lui Hristos în vremurile din urmă138 şi în înălţarea Lui de pe pământ. De aceea, când L-au văzut pe El răsărind din Sfânta Fecioară, ca din adânc, îndată au strigat, zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi
133 Cf. In 3,31; 8,23.
134 Ps. 17,15.
135 Cf. Fapte 2,1-3.
136 Cf. Mal. 3,20.
137 Iov 38,7.
138 C. IPt. 1,20.
148
pe pământ pace139, iar steaua care i-a călăuzit pe magi140 i-a făcut pe ei să strige Şi întru oameni bunăvoire141. Aşa este înţeleasă de mine compunerea soarelui şi înălţarea de la pământ la cer care covârşeşte mintea, fiindcă ce ar fi putut să-L împiedice pe Creator ca, atunci când a fixat tăria sus, îndată, odată cu ea, să facă soarele şi luna pe ea?
VI
1. Şi pentru ce nu a făcut aceşti doi luminători de acelaşi chip şi de aceeaşi formă şi lucrare, ci a făcut soarele arzând şi luminând, iar luna, luminând şi ea, dar udând142? Decât numai ca chip al lui Hristos şi al Bisericii. Căci Soarele Acesta îi luminează pe unii, drepţi, pe alţii însă, care au nevoie de ardere şi de curăţirea greşelilor, îi arde. De aceea zicea: Foc am venit să arunc pe pământ143. Iar luna Biserică luminează, propovăduind Treimea, şi udă, dând Botezul.
2. Unii spun că luna este chip al Legii şi al slujirii celei din sinagogă, fiindcă arată multele eclipse ale dumnezeieştii lumini şi micşorări ale ei în timpul zilei. Dar noi, aflând că soarele a fost făurit cel dintâi şi după aceea luna144, o socotim pe aceasta mai mult un chip al Bisericii lui Hristos, ca soaţă a lui Hristos. Şi învăţăm aceasta din pricina acestor lucruri, căci în ziua aceea, la începuturi, a fost lună plină145, luna din ziua a paisprezecea. În această zi i s-a poruncit lui Israel în pământul Egiptului să jertfească Paştile
139 Lc. 2,14.
140 Mt. 2,1-2,7-9.
141 Lc. 2,14.
142 Posibilă referire la efectele mareelor (fluxreflux) care udă sau usucă ţărmurile.
143 Lc. 12,49.
144 C. Fc. 1, 16.
145 în text, TecrTapEffkai8sxaTaia… adică luna din ziua a paisprezecea a lunii care era lună plină.
149
ca chip al lui Hristos. De aceea iudeii păzesc până a doua zi această a paisprezecea zi a lunii, neştiind ce păzesc146.
3. Dacă, aşadar, mielul îl închipuia mai dinainte pe Hristos este limpede că şi ziua în care a fost creată luna şi în care era lună plină arată deplinătatea Bisericii147 pentru care S-a jertfit Hristos148. Şi însuşi numele lunii arată harul şi naşterea din nou a Botezului. Căci luna (oEXrjw]) se tâlcuieşte strălucirea (crdXa;) pruncilor, a tuturor celor care s-au născut din colimvitră, ca dintr-un alt pântece149, căci crEXa; înseamnă lumină. Sau iarăşi luna este strălucire pruncească, din pricina veşnicei ei naşteri şi a renaşterii ei neîncetate, care este neîncetata renaştere a luminii Botezului.
4. De aceea luna are un ciclu de treizeci de zile, fiind alcătuit din trei decade în chipul celor trei desăvârşite şi nelipsite ipostasuri ale Sfintei şi celei de o fiinţă Treimi întru care credem la Botez. Căci de aceea şi Creatorul a toate, Iisus, Unul din Sfânta Treime, a fost botezat la treizeci de ani150, fiindcă acolo avea să se arate lumii taina Treimii. Şi David, care după trup era chip şi părinte al lui Hristos151, a fost uns cu mir rege la treizeci de ani, ca preînchipuire a Botezului152, precum şi Iosif, alt chip al lui Hristos, la treizeci de ani a domnit peste Egipt153, fiindcă şi Hristos, după ce a fost vândut pentru treizeci de arginţi154, a răscumpărat şi a eliberat prin aceştia155 ţarina întregii lumi a Olarului şi Plăsmuitorului Dumnezeu156, prin credinţa în Treime a soaţei Lui luna care este Biserica, pe care mai dinainte a preînchipuit-o limpede şi fără de tăgadă arca lui Noe construită în trei sute de coţi lungime
146 Cf. Ieş. 12,6,18.
147 Cf. Ef. 1,22-23.
148 C. ef.5,25.
149 Cf. Gal. 4,1,3.
150 Cf. Mt. 3,15-17; Mc. 1, 9-11; Lc. 3,21-23; In 32-34.
151C. Mt. 1,1; Rom. 1,3.
152 C. II Rg. 5,3-4.
153 Cf. Fc. 41,46.
154 Cf. Zah. 11,12-13; Mt. 26,15.
155 Cf. Rom. 8, 21; Gal. 4, 30-31.
156 Cf. Ier. 32. 6-10; Mt. 27, 6-10; Gal. 4,4-5.
150
şi treizeci de coţi înălţime157 în chipul Preaînaltei Treimi, pe care ne-a descoperit-o nouă Hristos, Unul din Sfânta Treime, Soarele dreptăţii158, Care a arătat în El însuşi trei înălţări.
5. Căci mai întâi S-a înălţat pe Cruce159. De aceea soarele, ca un chip adevărat al lui Hristos, a pătimit împreună cu El şi, când sufletul Lui cel fără de prihană s-a eclipsat din propriul trup, s-a eclipsat împreună cu el şi soarele din trupul lui cel ceresc al tăriei160, iar când Hristos a apus în iad, a apus împreună cu el şi soarele şi noaptea a venit161. De aceea, când Hristos a răsărit din nou şi a înviat din morţi foarte de dimineaţă într-una din sâmbete, a răsărit împreună cu El şi soarele de pe pământ, făcându-se ziuă. Iar aceasta a fost a doua înălţare a lui Hristos162. Iar a treia a fost cea de la pământ la cer, pe care, în chip foarte limpede, a semnificat-o de mai înainte şi soarele în această a patra zi a creaţiei, înălţându-se de pe pământ la cer. Cunoaşte că şi Hristos în a patra decadă, adică în a patruzecea zi Şi-a săvârşit înălţarea la cer de pe pământ163, suindu-Se în Ierusalimul cel de sus164, al cărei chip nemincinos era şi intrarea Lui în Betleem după naştere, şi venirea lui în a patruzecea zi la Ierusalimul cel pământesc165.
6. Şi ia aminte, preaînţelepte, te rog, poate aceasta a descris-o mai înainte în chip odinioară şi Legea lui Dumnezeu, care prevede ca femeia care a născut să se curăţească în ziua a patruzecea de întinăciunea necurăţiei ei şi să intre în Templul Domnului166, fiindcă în numărul patru al celei de-a patra legi, cum s-a spus mai sus, al celei de-a patra zi a numărului patruzeci, curăţind de necurăţia curgerii sângiuirilor idolilor firea omenească ce rău sângera
157 Cf. Fc. 6,15.
158 Cf. Mal. 3,20.
159 Cf. In 3,14; 8,28; 12,32-33.
160 Cf. Mt. 27,45; Mc. 15,33; Lc. 23,44-45.
161 Cf. Mt. 27,57-60; Mc. 15,42-46.
162 Cf. Mc. 16,2.
163 Cf. Mc. 16,19; Lc. 24,51; Fapte 1,2-3,9-11; I Tim. 3,16.
164 Cf. Gal. 4,26.
165 Cf. Lev. 12,2-4; Lc. 2,22.
166 Cf. Lev. 12,1-4,6
151
odinioară167, curăţind-o deci şi făcând-o nestricăcioasă, spălând-o în baia Botezului168, şi intrând Hristos sus în Sfânta Sfintelor ca mare Arhiereu, a adus-o Tatălui pentru mântuirea noastră169. De aceea şi în a patruzecea zi, pe când postea după naşterea din nou a Botezului Lui pentru noi, fiind ispitit în Biserica oarecând pustie a neamurilor, a nimicit pe diavol170. Dacă, aşadar, în Naşterea Lui din Fecioară171 şi în Naşterea Lui din nou prin Botez şi în replăsmuirea Lui de la moarte la nestricăciune, Hristos a păzit numărul celor patruzeci de zile, aflăm prin acestea şi suntem convinşi că orice număr de patruzeci din Scriptură preînchipuie taina lui Hristos172, adică iconomia Lui cea după trup, Care după cuvântul treimic, ca o a patra zi, S-a arătat spre luminare lumii.
7. Prin urmare, tot din acest motiv, urgia lui Dumnezeu, după a patruzecea zi de ploaie, s-a liniştit şi a încetat ameninţarea apei la potop, anunţând lumii bunăvestirea iubirii de oameni173. În acelaşi mod şi Moise, preînchipuindu-L pe Hristos, în al patruzecilea an al său, ucigând pe răul acela egiptean care era un chip al diavolului, care războia pe omul închipuit de israelit, pe acesta l-a îngropat în nisipul adâncului174. Apoi, el însuşi, timp de 40 de ani, mai întâi a păstorit turma necuvântătoare a lui lothor, în chipul necuvântătorului Israel175, şi apoi pentru alţi 40 de ani a izbăvit poporul numit al lui Dumnezeu care era un chip al nostru, în Biserica cea din pustiu176. Patruzeci de zile a postit pe muntele Sinai ca chip al lui Hristos177. Timp de patruzeci de ani Samuel, fiul celei odinioară sterpe178, a prorocit Timp de 40 de ani şi Solomon,
167 C. Mt. 9,20.
168 Cf. Mt. 3,13-15; Mc. 1,9; Lc. 3,21.
169 Cf. Evr. 9,3,11-12.
170 Cf. Mt. 4,1-11; Mc. 1,12-13; Lc. 4,1-13.
171 Cf. Mt. 1,18; Lc. 1,27.
172 Cf. Ef. 3,4; Col. 2,2; 4,3.
173 Cf. Fc. 6,7,13,17; 7,4,10-12,17-23; 8, 21-22.
174 Cf. Ieş. 2,11-12; Fapte 7,23-24.
175 Cf. Ieş. 3,1; Fapte 7,30.
176 Cf. Num. 14,31-35; Fapte 7,36,38.
177 Cf. Ieş. 34,28.
178C. I Rg. 1,2,5-6.
152
cel ce a zidit templul lui Dumnezeu179 ca preînchipuire a Bisericii lui Hristos, a domnit peste Israel180. Toate aceste coincidenţe ne ajută pe noi în tâlcuirea numărului celei de-a patra zile, în care a venit şi a strălucit Hristos, Soarele mai înainte de soare, cu soaţa lui luna, care este Biserica, atunci când a zis Dumnezeu: Să fie luminători pe tăria cerului spre luminare pământului181.
VII
1. Se cuvine ca cel ce se îndulceşte cu dor şi dragoste dumnezeiască de cuvintele lui Dumnezeu, potrivit celui ce zice: Cât sunt de dulci cuvintele Tale, mai mult decât mierea în gura mea182, să cerceteze pentru ce, oare, când Dumnezeu a făcut lumina în ziua cea dintâi, nu a spus: Să fie lumină183 ca să lumineze pământul184. Desigur, fiindcă Tatăl este rădăcina acelei lumini şi Părintele tuturor luminătorilor celor din cer care au strălucit de la El şi sunt deofiinţă cu El. Şi spunem că acea lumină unică şi simplă era un chip al monarhiei şi al credinţei iudaice, celei mai înainte de Lege şi din Lege, care nu a putut să lumineze tot pământul, fiindcă în momentul în care Dumnezeu a arătat acea lumină, pământul era acoperit de apa şi vălul întunericului înşelării care zăcea pe inima oamenilor185, până ce a făcut Dumnezeu cei doi luminători care erau mari ca să lumineze pământul186, adică venirea Cuvântului nezidit al lui Dumnezeu şi Biserica unită cu El, Luminătorul cel mare, Soarele Hristos, ca începuturi ale zilelor, adică Cel ce răsare la începuturile propovăduirii187, şi luna, ca
179 C. III Rg. 6,1-37.
180 Cf. III Rg. 11,42.
181 Fc. 1,14.
182 Ps. 118,103.
183 Fc. 1,3.
184 Fc. 1,17.
185 Cf. Fc. 1,2, 9-10; II Cor. 3,14-15.
186 C. FC. 1, 16-17.
187 Cf. Mal. 3,20; Mt. 4,16; Mc. 1,1.
153
începuturi ale nopţii, adică, atunci când pruncii erau născuţi şi necredinţa a luat început în ei, îndată Biserica noastră, luna, şi-a înălţat luminarea ei.
2. Dar ia aminte cum nu a spus ca început (sig âpxrjv), ci ca începuturi (elq âpâg)188. Multe începătorii are Soarele dreptăţii189, multe puteri190. Este Domn al păcii191. Este Domn şi Stăpân al puterilor192. Este împăratul împăraţilor. Este Domnul şi Stăpânul celor ce domnesc193. Este împăratul slavei194. Un singur început avea lumina care lumina pe tot omul195 mai înainte de venirea Lui pe pământ cea mai înainte de veci, adică împreună fără de început cu El, căci aşa înţelegem acel: La început era Cuvântul196 la Tatăl. Căci nu la vreun început temporal, nu la vreun început măsurat, nu la începutul timpului, nu la începutul veacului, ci era la Tatăl Născătorul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu197. Dar când S-a arătat şi a răsărit la începuturile zilei venirii Lui, a avut multe stăpâniri198. Căci după ce a stăpânit cele cereşti, a stăpânit şi cele pământeşti, luând în moştenirea Lui neamurile şi stăpânirea Lui până la marginile pământului199, stăpânind de la o mare la alta200. A devenit începător al mântuirii noastre şi început al Botezului201, şi început al nestricăciuniii celei din morţi202, şi început al sălăşluirii
188 Cf. Fc. 1, 16. Apr) înseamnă „început”, dar şi „putere”, „autoritate”, „conducere”, „stăpânire”.
189 Cf. Mal. 3,20.
190 Cf. Mt. 28,18.
191 C. Is. 9,5-6.
192 Cf. II Rg. 6,2,18.
193 Cf. I Tim. 6,15; Apoc. 1,5; 17,14.
194 Cf. Ps. 23, 7-10.
195 Cf. In 1, 9.
196 In 1,1.
197 In 1,1.
198 Cf. Mal. 3,20; Mt. 4,16; Lc. 1,79.
199 Cf. Ps. 2,8.
200 C. Ps. 71,8.
201 Cf. Evr. 2,10.
202 Cf. Col. 1,18; Apoc. 1,5.
154
lui Dumnezeu în om203, căci astfel L-am înţeles pe Hristos, ca întâi născut între mulţi fraţi ai noştri204, întru Care Dumnezeu S-a sălăşluit prin El205. Dar are şi alt început acest Soare ceresc, Hristos, căci El cel dintâi a pus început şi ne-a tăiat nouă cale către Tatăl, înălţând sus pe om206. În funcţie de aceste începuturi şi asemenea stăpâniri cugetă pe Luminătorul cel mare că este spre stăpânirea zilei celei luminate de Soarele cel înţelegător prin cele douăsprezece ceasuri ale ucenicilor Apostoli, iar luminătorul cel mic este pus spre stăpânire nopţii.
3. Mie mi se pare însă că exemplul soarelui şi al lunii este potrivit în cuvinte, fapte şi chipuri cu Hristos şi cu Biserica207. Căci Dumnezeu, făcând aceşti doi luminători mari, îndată a fixat pe marele soare la răsăritul tăriei, iar luna la apus, acest exemplu învăţându-ne pe noi că la începuturile venirii lui Hristos, când însuşi Hristos a strălucit cu trupul pe pământ208, Biserica nu a strălucit, căci stătea încă la apusul păcatului, dar când Hristos a apus în ceruri la Tatăl209 şi a răsărit luna, atunci a arătat şi lucrarea ei, atunci a stăpânit peste întunericul nopţii210, atunci i-a luminat pe cei din întuneric211, atunci a călcat în picioare începătoriile, puterile şi pe stăpânitorii întunericului veacului acestuia212, domnind, stăpânind şi supunând toată înşelarea şi puterea întunecată a lucrării diavoleşti. Şi de aceea spune Dumnezeu că a fost făcută spre stăpânire nopţii, după apusul Soarelui Hristos, fiind luminată de El în chip nevăzut ca luna de soare.
203 Cf. Lev. 26,12; Iez. 37, 27; In 14, 23; Rom. 8, 9-11; I Cor. 3,16; II Cor. 6, 16; II Tim. 1,14; Apoc. 3,20.
204 Cf. Rom. 8,29.
205 Cf. Rom. 8,11.
206 C. Lc. 24,51.
207 C. ef. 5,32.
208 Cf. Mt. 4,12-16.
209 Cf. In 13,1; 16,28; 20,17.
210 Cf. Lc. 1, 79.
211 C. Fc. 1,16.
212 C. ef. 6,12.
155
4. De aceea, când Dumnezeu Se întoarce şi Se depărtează de ea sau, mai bine zis, când Biserica abandonează lumina, atunci suportă eclipsele întunecate ale ereziilor şi necazurile provocate de duşmani, împuţinându-se, ca şi cum s-ar eclipsa, dar iarăşi luminează degrabă reluându-şi lumina ei. Acestea ne învaţă pe noi limpede şi Avacum prorocul despre soare şi lună, zicând: S-a ridicat soarele, adică Hristos, pe cer, S-a înălţat213 şi atunci luna a stătut în rânduiala ei214, adică Biserica a stat în starea ei fermă, în frumuseţea ei, în bunăcuviinţa ei, în luminarea ei, în alergarea ei. Dar a zis bine, în rânduiala ei, căci mai înainte era neorânduită şi netocmită215, rătăcitoare şi slujitoare la idoli.
5. Dar mai este şi un alt cuvânt cu privire la soare şi lună, arătând taina lui Hristos şi a Bisericii. Căci spun cei ce cercetează cu grijă cele despre soare şi lună că toată făptura de sub cer a trupurilor şi corpurilor celor însufleţite şi ale celor neînsufleţite este guvernată, chivernisită şi atârnă de aceşti doi luminători, fiindcă soarele stăpâneşte vara ca element uscat în chipul lui Hristos Care va veni la sfârşitul secerişului sfârşitului lumii să-i usuce pe cei de sub păcat216 în râul cel de foc de la scaunul de judecată care-i trage pe ei. De aceea soarele usucă şi încălzeşte făpturile217, iar luna are chivernisirea şi guvernarea asupra apei şi asupra duhului vântului, de vreme ce Hristos a dăruit şi a încredinţat lunii-Biserică autoritatea şi puterea ca noi să ne naştem prin ea şi să ne naştem din nou până ce noaptea veacului acestuia va înainta şi va trece218, şi va răsări iarăşi Soarele dreptăţii, Hristos219.
6. Dar că luna a primit de la Dumnezeu autoritate şi putere asupra apei şi vântului, asupra oricărei ape şi mări, şi asupra
213 Cf. In 3,13; Fapte 1,10-11.
214 Cf. Evr. 3,11.
215 Cf. Fc. 1,2.
216 C. Mt. 13,39.
217 Cf. Is. 40, 6-7; Mt. 13,6; Mc. 4,6; Lc. 8,6; Iac. 1,11; Apoc. 14,15.
218 Cf. Rom. 13,12.
219 CMal. 3,20.
156
multor trupuri, şi noi avem deplina experienţă a acestui fapt, o mărturisesc şi toţi cei ce au coborât la mare în corăbii220, şi anume că, în funcţie de creşterea corpului ceresc al lunii, cresc şi se înmulţesc apele, iar când luna se micşorează, iarăşi se împuţinează şi se micşorează şi apele împreună cu ea221. Dar spun unii că ibisul este o pasăre care corespunde lunii eterice, este albă la extremităţi, înnegurată la mijloc, iar când cerul este fără lună nici nu se mai arată. În acest timp tace şi rămâne nehrănită. Maimuţa are încă lucrări şi mai evidente. Când creşte luna, pupila ochilor se lărgeşte o dată cu aceasta, iar când luna se micşorează, periferiile ochilor se strâng. Spun unii că în râul Hydaspes222 este o piatră numită rubin, care, când luna se măreşte răsună de cântări, iar în râul celţilor trăieşte un peşte care este numit „hoţoman”, care, când luna se măreşte, se albeşte, iar când se micşorează, se înnegreşte.
7. Dar de vreme ce şi trupurile se schimbă şi apele cresc şi se micşorează în schimbările lunii, transferă-mi toate acestea la înţelesul alegoric şi vei vedea pe toate armonizându-se, fiindcă şi când Biserica înaintează şi creşte, împreună cu ea cresc şi adunările popoarelor credincioase, dar când se micşorează şi sunt prigonite de necredincioşi trupul şi lumina credinţei bisericeşti se micşorează şi scad pliromele popoarelor. Asemenea şi vântul care se naşte odată cu ea deasupra apei vine şi pleacă, în funcţie de călătoriile, răsăriturile şi apusurile lunii şi, în funcţie de creşterile şi scăderile ei, se măreşte sau se micşorează223. De aceea
220 Ps. 106,23.
221 Sfântul ne oferă aici o utilizare hermeneutică a oscilaţiei periodice a nivelului mării sau oceanului în funcţie de forţa de atracţie a lunii sau a soarelui, cunoscută sub numele de maree.
222 Hydaspes fYSdcnn)?, în Strabon, Geographica, XV, 1, 27, ed. A. Meineke, Strabonis geographica, 3 vol. Leipzig, 1877) este unul dintre principalele râuri din acea parte a Indiei numită Panjab. Acest râu este legat de împăratul Alexandru cel Mare, deoarece pe malurile acestuia şi-a construit flota înaintea bătăliei de la Porus. Râul pare să fi fost considerat unul de mari dimensiuni de către istoricii invaziei lui Alexandru, deoarece se afirmă că Alexandru a văzut crocodili pe malurile sale; cf. William Smith, Dictionary of Greek and Roman Geography, Londra, 1854.
223 Cf. Fc. 1,2.
157
marinarii care plutesc pe mare observă cu mare acribie şi cercetează faţa lunii şi forma ei, şi lumina, şi cele patru faze ale ei, mă refer la naşterea ei, la ziua a şaptea şi a cincisprezecea, şi la a douăzeci şi una, căci în aceste zile lucrează schimbările vânturilor. Căci şi Biserica pe care o reprezintă simbolic luna, de la Dumnezeu stăpâneşte şi guvernează cele patru margini ale celor patru vânturi, de aceea este supusă la patru schimbări. Atunci când luna-Biserică a venit la fiinţă, Duhul cel Sfânt îndată a suflat, nu stârnind şi ridicând valuri pe marea noastră, ci mai degrabă netezind-o pe ea şi chemându-ne pe noi să plutim lin. În ziua a şaptea, după ce pruncii au fost născuţi224, suflă alungând duhurile răutăţii225, după ce mai întâi i-a catehizat pe prunci în pridvor, îndată şi suflă vântul care îi cutremură pe demonii care sălăşluiesc în generaţia păcatului. Când luna creşte la mijloc, Duhul suflă departe de ea şi de pruncii ei care au sfâşiat integritatea ei şi au iubit slăbirea luminilor ei, duhurile ereziilor. Atunci luna a început să descrească. Iar când va înceta complet şi se va eclipsa, când totul va veni la Judecată226, atunci va sufla un duh de distrugere, nu de la ea, nici prin ea, care va nimici, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi227. Astfel luna închipuie Biserica. De aceea naşterea lunii mai este numită şi lumină nouă (VEOV pwţ), din pricina naşterii din nou a celor de curând botezaţi228 (vEoqxoTKTrog) care va naşte şi va renaşte pururea, precum luna, până la sfârşitul veacului229.
VIII
1. Însetează negreşit şi doreşte ascultătorul înţelept să afle şi despre cele două puteri ale soarelui, căldura şi uscăciunea, şi cum acestea două se referă la Hristos. Elementul cald şi uscat
224 Cf. I Pt. 2, 2.
225 Cf. Ef. 6,12.
226 Cf. Mt. 16,27; Rom. 2,5-6; II Tes. 1, 7-9.
227 Cf. Mt. 24,24.
228 Lit. de curând luminaţi.
229 Mt. 28,20.
158
este focul, deşi trebuie să adăugăm că pământul este uscat şi rece, deoarece vom discuta şi aceasta. Noi, care credem că Hristos este Dumnezeu desăvârşit şi om desăvârşit, înţelegem că focul este dumnezeirea Lui, căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor230, iar pământul este iarăşi omenitatea pământească a trupului, şi chip al acestor două firi elementare era constituţia adevărată şi exactă a întâiului Adam. Căci Adam era compus din acestea două, din focul suflării dumnezeieşti şi din ţărâna alcătuirii lui pământeşti uscate231.
2. Dacă, aşadar, cum a arătat cuvântul în amănunt, în aceşti doi luminători există, sunt cunoscute şi guvernate cele patru elemente din care este constituit întregul univers, iar cei doi luminători, soarele şi luna, preînchipuie, fără nici o îndoială, pe Hristos şi Biserica, să afle tot omul232 că întru aceştia doi şi prin aceşti doi luminători cereşti, mă refer la Hristos şi la Biserică, sunt constituite şi guvernate, şi păstrate toate cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, cele însufleţite şi cele neînsufleţite, cele mobile şi cele imobile ale creaţiei celei în şase zile din patru elemente233. Şi aşa cum un trup se naşte din bărbat şi din femeie, tot astfel, fără deosebire, prin aceşti doi luminători, este născut trupul poporului celui credincios al Bisericii şi astfel se împlineşte limpede spusa: Şi vor fi cei doi un singur trup234, fiindcă orice trup este alcătuit din cele patru elemente ale soarelui şi lunii. Încât pentru cel ce ia aminte cu înţelegere, soarele şi luna sunt preînchipuiri ale acelui tip care se referă la Hristos şi la Biserică, adică al lui Adam şi al Evei, cei doi alcătuind şi născând un singur trup nedespărţit al omului din două şi două elemente şi, precum sămânţa bărbatului, soarele dă lumina lui în mitrasul colimvitrei soaţei lui luna-Biserică.
230 Deut. 4,24; 9,3.
231 Cf. Fc. 2,7.
232 Cf. Fapte 2,36.
233 Cf. Col. 1,16.
234 Fc. 2,24; Ef. 5,31.
159
3. Aşadar, toate lucrurile soarelui şi ale lunii arată multă asemănare cu Adam şi Eva. Căci Adam se tâlcuieşte pământ roşu-înfocat, dar foc şi pământ, adică Dumnezeu şi om, cum am numit puţin mai înainte pe Hristos pe Care îl descrie soarele ca Unul care are căldura focului şi elementul uscat al pământului. Asemenea şi Eva se tâlcuieşte viaţă235, dar şi Biserica este viaţă ca una care prezintă naşterea din nou neîncetată a Botezului şi viaţa cea din apă şi din Duh, a căror pricină este luna care preînchipuie harul Botezului. Şi adevereşte cuvântul meu referitor la o asemenea naştere şi naştere din nou din apă şi din Duh însuşi Dumnezeu Cuvântul, zicând: Dacă nu se va naşte cineva de sus, din apă şi din Duh, nu va intra în împărăţia cerurilor236. Negreşit şi eclipsa are loc când e lună plină, căci atunci când pliroma neamurilor va intra în Biserică, atunci apune în cer, lăsând în urmă pământul237. De aceea însăşi alcătuirea şi existenţa lunii provine şi se constituie de la soare, preînchipuind existenţa Evei şi ieşirea ei din Adam. De aceea luna are o lumină simplă şi nu dublă, precum soarele, fiindcă şi Eva s-a născut dintr-o singură coastă a unui singur om238, iar Adam, fiind chip al lui Hristos-soarele, este îndoit şi compus, adică din pământ şi din suflarea dumnezeiască239, fiindcă Dumnezeu nu a suflat şi Evei, fiindcă nu din două firi, adică din dumnezeire şi omenitate, a format pliroma Bisericii, precum este Hristos, ci numai din omenitate. Căci acea suflare dumnezeiască şi fiinţială a lui Dumnezeu, care a intrat în ţărână240, a fost chip nemincinos al Cuvântului lui Dumnezeu, Cel ce a ieşit de la Tatăl şi S-a sălăşluit nedespărţit după ipostas în omul cel pământesc241.
4. Dar mă gândesc eu, însuşi faptul că Adam strămoşul a fost creat în afara Raiului şi apoi a fost pus în Rai242 se potriveşte
235 Cf. Fc. 3,20.
236 In 3,3,5.
237 Cf. Rom. 11,25-26.
238 Cf. Fc. 2,21-22.
239 C. Fc. 2,7.
240 C. Fc. 2,7.
241 Cf. In 1,14; 16,28.
242 C. Fc. 2,8,15.
160
în chip cuvenit cu soarele cel sensibil, fiindcă şi acesta, de asemenea, a fost făcut pe pământ unde a fost făcut şi Adam, cum spune Scriptura, şi apoi astfel a fost pus în Rai243. De aceea şi în cazul luminătorilor este scris că au fost puşi244, ca şi în cazul omului. Şi a luat, zice, Dumnezeu pe omul pe care l-afăcut şi l-a pus pe el în Rai245, făcându-l pe el şi pe Eva stăpâni ai tuturor fiinţelor246, precum şi pe cei doi luminători i-a pus spre stăpânire zilei şi nopţii, ca să stăpânească toate fiinţele prin cele patru elemente care sunt în ele, din care şi prin care este constituită firea întreagă a trupurilor necuvântătoarelor şi ale zburătoarelor.
5. Iar dacă vrei să vezi la Eva eclipsa luminii şi micşorarea ei, şi iarăşi reînnoirea ei, ca şi la lună, gândeşte-te la prorocul care a zis către Dumnezeu: Fiindcă lumină sunt poruncile Tale pe pământ247, a cărei eclipsă a suferit-o prin neascultarea ei248. Căci nu Adam a fost amăgit, zice Apostolul, ci Eva,fiind amăgită249, a fost stăpânită de şarpele întunecat şi înnegurat, când s-a eclipsat lumina ei250. Dar Hristos a înlocuit această eclipsă a ei cu lumina cea adevărată, mai strălucită din ea, adică din cea de-a doua Evă251, ca dintr-o lună plină, din Născătoarea de Dumnezeu, Maria, care nu a fost lipsită nicidecum, nici eclipsată, nici nu a pierdut lumina fecioriei ei, când îngerul i-a strigat ei: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har252, precum Eva, luna cea oarecând vătămată şi întristată, care, în eclipsa ei, prin neascultare, s-a temut şi a fugit, şi s-a ascuns de Soarele dreptăţii, Dumnezeu, după pomul neascultării şi călcării poruncii253. De ajuns sunt aceste istorisiri despre soare şi despre
243 Cf. Fc. 1,16-17.
244 Fc. 1,17.
245 Fc. 2,15.
246 C. Fc. 1,26,28.
247 Is. 26,9.
248 Cf. Fc. 3,6.
249 ITim. 2,14.
250 Cf. Fc. 3,1-6.
251 Cf. In 1,9; I In 2,8.
252 Lc. 1,28.
253 Cf. Mal. 3,20; Fc. 3,8.
161
lună în cea de-a patra zi, când a zis Dumnezeu: Să fie luminători pe tăria cerului, spre luminare pământului, ca să despartă ziua de noapte254 şi întunericul de lumină255.
6. Dar vezi-mi mie şi că aceasta este după rânduiala naturală a făpturilor, fiindcă, chiar dacă Moise numeşte soarele şi luna luminători mari, nu-i numeşte pe aceştia deopotrivă de mari256. Căci numai pe soare îl numeşte în primul rând luminător mare, fiindcă are lumina de la el însuşi, şi nu din altă parte. Dar luna nu este astfel, ci prin participare, şi nu după fiinţă, fiind luminată de soare de la care se împărtăşeşte de lumină şi apoi o transmite. Aşa cum, ca să vorbim în chip, se spune că raţiunea din noi este îndoită. O parte ne aparţine în mod propriu nouă, cu care ne şi împodobim şi suntem recunoscuţi ca oameni, fiindcă celelalte fiinţe care trăiesc în mod iraţional diferă total de raţiunea de care ne împărtăşim noi, iar partea iraţională din noi, când este supusă raţiunii, se împărtăşeşte de ea şi este luminată de puterea ei, cum se poate vedea că diferă înfrânatul de neînfrânat, cel cumpătat de cel desfrânat şi cel împlătoşat cu bărbăţia de laş. Aşadar, aşa cum aici la noi se vorbeşte în principal de raţiune şi de iraţionalitatea supusă raţiunii, tot aşa sunt în principal cei doi mari luminători, unul, soarele, luminând prin fire, iar luna, luminând prin reflexie.
IX
1. Dar trebuie să ne întoarcem la şirul expus la început şi să spunem că deja din ziua cea dintâi, Dumnezeu, făcând lumina, a despărţit prin ea ziua de noapte şi întunericul de lumină257. Căci cum altfel ar fi putut să măsoare cele trei zile precedente, sau cum ar fi putut să fie seară şi să fie dimineaţă, dacă nu prin
254 Fc. 1, 14.
255 Fc. 1,18.
256 Cf. Fc. 1,16.
257 C. Fc. 1,3-5.
162
despărţirea luminii de întuneric258. Astfel încât prin aceşti luminători, prin lucruri trupeşti, Scriptura ne învaţă alte taine, duhovniceşti. Căci acel: Să fie spre semne, ca să deosebească anotimpurile şi zilele şi ani259 a fost spus nu fiindcă Dumnezeu voia să-i înveţe pe oameni să fie astrologi, nici să-şi atârne de soare şi de lună, şi de stele nădejdile chivernisirii vieţii lor, aşa cum li se pare celor mai deşerţi dintre astrologii cei nebuni, ci, prin aceşti luminători văzuţi şi prin aceşti aştri, suntem învăţaţi semnele duhovniceşti, anotimpurile şi anii, rânduielile şi chivernisirile şi tainele minunate cu privire la aştrii aceia, adică sfinţii apostoli şi proroci, şi învăţători care au luminat pe pământ260 şi au călăuzit, luminaţi fiind de Soarele dreptăţii261 şi care au zis: Din plinătatea Lui noi toţi am luat262. Căci care ar fi fost folosul stelelor? Şi pentru ce luna nu este pururea lună plină, luminând noaptea? Ce nevoie avea făptura, cât priveşte litera, de naşterea şi renaşterea, şi de eclipsa lunii? Ce câştigă Biserica văzând aşa-numita Ursă Mare, care nu apune niciodată, şi Pleiadele atrăgând laolaltă corul celor şase stele? Şi alte zeci de mii de astfel de chipuri şi nume, şi constelaţii, şi intervale sunt între stelele tăriei din care Biserica nu învaţă nimic duhovnicesc, din poziţia lor fizică şi din mişcarea lor.
2. Aşadar, dacă cineva este cu bună pricepere şi înţelept, îndemânatic cunoscător şi cititor al legii dumnezeieşti, să citească tablele cele scrise de Dumnezeu pe dinlăuntru şi pe din afară263, pe din afară adică după literă, pe dinlăuntru, înţelese după Duhul264, cum sunt şi cele două table ale cerului, pe dinlăuntru, purtând aştrii cei înţelegători ai îngerilor şi ai tainelor şi cuvintelor îngereşti, iar pe din afară, descriind stelele cele văzute şi enigmele acestora prin formaţiunile lor, prin locurile şi
258 Fc. 1, 5,8,13.
259 Fc. 1,14.
260 Cf. I Cor. 12,28; Ef. 4,11-12.
261 Cf. Mal. 3,20.
262 In 1,16.
263 Cf. Ieş. 24,12; 31,18; 32,15-16; 34,1.
264 Cf. II Cor. 3,4-18.
163
cursurile lor, şi periodicităţile lor, şi diferenţele dintre ele învăţându-ne diferenţele şi anotimpurile, şi locurile, şi cursele, şi arătările sfinţilor care au strălucit în diferite vremuri şi care au luminat de sus tăria credinţei. De aceea, când noaptea creştea şi înainta, adică noaptea înşelării, s-au arătat acei aştri care erau în jurul lui Abel şi Enoh, şi Noe, şi Avraam, iar alţii iarăşi au strălucit chiar la îngemănarea luminii şi întunericului, cei pe care îi cunoaştem în Lege, alţii iarăşi au strălucit când noaptea a înaintat şi s-a apropiat de ziuă, care sunt fericirii proroci şi Botezătorul, desigur cei mai aproape şi învecinaţi cu zorii răsăritului Domnului, între care proroci, ultimul şi cel mai strălucit dintre toţi, ca un luceafăr de dimineaţă, a fost înainte Mergătorul Soarelui Hristos, Ioan, care zicea: „Iată în urma mea răsare lumii Soarele dreptăţii265, Care, răsărind şi ieşind din apele Iordanului266, încă de dimineaţă a arătat cele douăsprezece zodii ale ucenicilor267, constelaţiile care au cuprins şi au stăpânit toate stelele tăriei Bisericii”.
3. Iar dacă vrei să afli mai precis şi unele nume ale acestui adevărat ciclu zodiacal al Bisericii, ale celor douăsprezece stele ale apostolilor, vezi-mi cele douăsprezece denumiri ale tăriei. Acestea sunt: Fecioara, Hesperus, Lyra, Gemenii, Leul, Taurul, Berbecul, Săgetătorul, Vărsătorul, Peştii, Scorpionul, Racul şi multe altele. Dar acestea au fost numite în chip mincinos după mituri, dar zodiile cele din tăria Bisericii au fost numite duhovniceşte şi ele strălucesc pururea. Căci are şi Biserica zodia Fecioarei ca luminător mare, pe Preasfânta Fecioara268 şi pe cei care s-au făcut pe ei înşişi fameni pentru împărăţia cerurilor269 între care au fost şi cele cinci fecioare de la miezul nopţii, cărora le-a strălucit lumina din candele270 precum stelele. Dar are
265 Cf. Mal. 3,20; Mt. 3,11; Mc. 1,7; In 1,15.
266 Cf. Mt. 3,16; Mc. 1,10.
267 Cf. Mt. 10,1-4; Mc. 3,13-19; Lc. 6,12-16.
268 Cf. Lc. 1,27.
269 Cf. Mt. 19,12.
270 Cf. Mt. 25,1,13.
164
Biserica şi Zodia Gemenilor, steaua cea numită Toma, supranumit Geamănul271. Dar are şi Leu, pe Luca. El s-a arătat între serafimi ca un leu272, întrucât şi-a scris Evanghelia către un aristocrat273. Dar are şi alţi lei pe care i-a născut Hristos ca puiul de leu Iuda274 care au domnit şi au împărăţit peste fiarele sălbatice ale neamurilor. Are şi Tauri care au împuns cu coarnele pe vrăjmaşul, căci constelaţia taurilor acestora este formată din tinerele junci ale bisericilor275. Dar îl are şi pe Marcu cel ce este zugrăvit ca un bou cu şase aripi276, fiindcă şi-a început Evanghelia de la jertfe277. Dar are şi Berbeci, cei ce şi-au aruncat sămânţa cuvântului în turmă despre care se zice: Aduceţi Domnului pe fiii berbecilor278. Are şi Săgetători, pe întâistătătorii popoarelor care strigă Domnului: Cel ce învaţă mâinile mele la război şi pus-ai arc de aramă în mâinile mele279. Are şi zodia Peştilor această tărie pe care i-au pescuit pescarii cei din jurul lui Petru, Iacov şi Ioan280. Dar are şi zodia Lyrei, pe preaînţeleptul Pavel. Iarăşi îl are Rac pe Petru, căci îndoit mers a avut în el Soarele cel înţelegător, înainte şi înapoi. Căci prin el a strălucit celor dinainte, care erau cei din iudei, dar şi celor dinapoi care suntem noi281. Căci pe ambii ne-a atras Petru, pe unii prin semne282, pe alţii prin învăţături283. Dar această tărie a Bisericii are şi cele şapte planete, pe cei şapte diaconi, care şi-au făcut călătoria lor pieptişă prin mişcarea de revoluţie a altora284. Căci aceştia, prin hrănirea mulţimii învăţate de alţii, ca să nu cadă
271 Cf. In 11,16; 20,24; 21,2.
272 Cf. Is. 6,2; Iez. 1,5-10; Apoc. 4, 6-8.
273 Cf. Lc. 1,3.
274 C. Fc. 49,9.
275 Ps. 67,31.
276 Cf. Is. 6,2; Iez. 1,5-10; Apoc. 4,6-8.
277 Cf. Mc. 1,1-9.
278 Ps. 28,1.
279 Ps. 17,35.
280 Cf. Mt. 4,18-22; Mc. 1,16-20; Lc. 5,1-11.
281 Cf. Gal. 2,7-9.
282 Cf. Fapte 3,2-10; 4,13-22; 5,12-15; 9,33-43.
283 Cf. Fapte 2,14-42; 8,14-25; 10,9-48.
284 Cf. Fapte 6,1-6.
165
din pricina nevoii trupului285, ei au sprijinit cuvântul dat de alţii. Dar are şi steaua persană dacă vrei. Căci prin această stea, au venit Magii din Persia în Betleem la Soarele cel înţelegător şi ascuns286. Îl are şi pe Vărsător, către care este spus că Râuri de apă vie vor curge din pântecele lui287. Îl are şi pe Hesperus, pe cei care au răsărit spre seară, în ceasul al unsprezecelea288.
4. Dar nu numai numirile, ci şi înseşi formele şi înfăţişările stelelor ne conduc pe noi la înţelesuri şi contemplaţii duhovniceşti. De aceea cele mai luminoase dintre ele sunt ca şi cum ar zâmbi, precum cel ce zice: Pururea bucuraţi-vă în Domnul, rugaţi-vă neîncetat289. Iar cei mâhniţi şi trişti sunt precum cei ce ascultă pe Cel ce zice: Fericiţi cei ce plâng290. Alţii, iarăşi, prăznuind, precum cei înfierbântaţi pentru Hristos care zic: Trecut-am prin foc şi prin apă291. Şi alţii, iuţi, făcându-şi călătoriile precum acela care a trecut din Ierusalim până în Illyricum292 şi acolo apunând împreună cu tovarăşul lui Petru şi, prin apunerea lor, cei doi au luminat tot Apusul. De aceea iarăşi îi vedem pe ei între stele, unii luminând la miazănoapte, alţii la miazăzi, alţii deasupra Arcticei, şi pe alţii răsărind în diferite locuri, luminând în toată lumea, simbolizând luminătorii Bisericii. Dar pentru ce nu toate stelele luminează într-un singur timp? Ci unii, primăvăratici, au răsărit îndată după învierea lui Hristos; aceştia sunt fericiţii Apostoli şi ucenicii lor care au răsărit împreună cu ei. Alţii iarăşi sunt văratici între stele, aceştia sunt cei ce au purtat bine greutatea şi arşiţa necazurilor293 şi care au suferit arderea trupului cu vitejie şi au primit plata294, precum lucrătorii secerişului
285 Cf. Mt 15,32-39; Mc. 8,1-9.
286 Cf. Mt. 2,1-2, 9-11.
287 In 7,38.
288 C. Mt. 20, 6,9.
289 1 Tes. 5,16-17.
290 Mt. 5,4.
291 Ps. 65,12.
292 Cf. Rom. 15,19.
293 Cf. Mt. 20,12.
294 C. Mt. 20,1-2,8.
166
Domnului295. Dar sunt unele stele iernatice, mucenicii care au strălucit în miezul iernii idolatriei.
5. Iar dacă trebuie să vorbim şi despre poziţia lor, nici aceasta nu este lipsită de importanţă şi de semnificaţie mistică. Căci unii dintre ei călătoresc ca nişte monahi singuratici, precum cei doisprezece care au fost trimişi singuri la propovăduire, potrivit celui ce spune că Deosebi sunt eu până ce voi trece296 şi precum acei singuratici care trăiesc singuri pe stânci prăpăstioase şi care zic: Deosebi, întru nădejde m-ai aşezat297. Alţii, câte doi sau câte trei, precum cei şaptezeci şi doi trimişi298 sau precum şi cei doi laolaltă care se întreceau în nevoinţe ascetice, auzindu-L pe Cel ce zicea: Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi eu în mijlocul lor299. Alţii umblă în cor sau ca într-o cunună, precum acel: Iată ce este bine şi ce este frumos decât numai a locui fraţii împreună300. Şi unii sunt desăvârşiţi, fiind strălucitori peste poate, au ucenici puţini şi neînsemnaţi. Printre aceştia sunt învăţătorii şi arhiereii care zic: Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu301, cum era şi Pavel. Căci fiind cel dintâi şi mare astru, el mai presus de toţi a avut următori ca steluţe mai mici pe Timotei şi pe Sila, pe Barnaba şi pe Luca302, cel care, nu după mult timp, din ucenic a devenit deopotrivă cu învăţătorul. Chiar dacă în cazul lor cuvântul destul îi este ucenicului să fie ca învăţătorul303 nu se înfăptuieşte, fiindcă este mai mic decât Pavel, totuşi se adună la sfat cu Pavel304. Iar alţii deţin chipul Crucii între care era şi cel ce zicea: Cei ai Domnului Iisus şi-au răstignit trupul cu patimile şi cu poftele305 şi alţii ca nişte Gemeni şi soţi îşi fac
295 Cf. Mt. 9,38; Lc. 10,2.
296 Ps. 140,10.
297 Ps. 4,9.
298 Cf. Lc. 10,1.
299 Mt. 18,20.
300 Ps. 132,1.
301 Is.,8,18; Evr. 2,13.
302 Cf. Fapte 13,1-3; 15,40 -16,3; 20,4.
303 Mt. 10,25.
304 Cf. Col. 4,14; II Tim. 4,11; Filim. 24.
305 Gal. 5,24.
167
călătoria lor, ca unii care au purtat jugul Domnului şi l-au tras după ei cu sufletul şi cu trupul, strălucind precum doi ochi306.
6. De aceea Dumnezeu a rânduit ca stelele să se mişte şi să alerge ca nişte însufleţite, ele fiind neînsufleţite, ca un chip al luminătorilor celor însufleţiţi, învăţătorii. Şi stelele nu călăuzesc atât pe cei de pe pământ, cât mai ales pe cei de pe mare, fiindcă şi stelele cele cuvântătoare luminează cu mult mai mult pe cei care se află în valul mării patimilor şi îi păzesc în corabia Bisericii, până ce va trece noaptea vieţii acesteia şi va răsări iarăşi pe cer Soarele dreptăţii307.
X
1. Astfel, în acest mod Biserica ar trebui să contemple duhovniceşte cele privitoare la soare şi lună, şi stele, precum dumnezeiescul acela [Apostol] care a răsărit şi a fost răpit până la al treilea cer şi a învăţat să se înalţe până la sfinţi308 ca un înţelept, contemplând cuvântul referitor la stele, soare şi lună, a tâlcuit vorbind despre cei ce au strălucit la vremea lor că Alta este slava soarelui, adică a lui Hristos, şi alta este slava lunii, adică a Bisericii, şi alta este slava stelelor, adică a sfinţilor. Căci stea de stea se deosebeşte în slavă309. „Căci Petru, cel întâi şezător pe scaun şi eu”, zice Pavel, „suntem diferiţi de toţi prin cea mai mare cinste”. Căci despre aceste stele, după stelele cele sensibile, vom înţelege ceea ce s-a spus de către Dumnezeu: Şi au fost puse ca semne vremilor şi zilelor, şi anilor310. Căci aşa este şi în Biserică şi aşa a fost. Căci o vreme a fost vremea apostolilor, altă vreme a fost a sfinţilor făcători de minuni, altă vreme a sfinţilor mucenici şi altă vreme a sfinţilor învăţători.
306 Cf. Mt. 11,29-30.
307 Cf. Mal. 3, 20.
308 Cf. II Cor. 12,2-4.
309 1 Cor. 15,41.
310 Fc. 1,14.
168
2. Despre aceste stele spune şi David către Dumnezeu: Cel ce numără mulţimea stelelor şi le cheamă pe toate după numele lor311, adică pe unii, robi, pe alţii, simbriaşi, pe alţii, lucrători, pe alţii, prieteni, pe alţii, fraţi, pe alţii, fii, pe alţii, părinţi. Căci dacă vei înţelege textul Facerii privitor la stelele cele trupeşti nu-L vei afla pe Dumnezeu Care le-a creat numindu-le după numele lor pe fiecare separat de obşte312. Ulterior, înţelepciunea oamenilor le-a numit, pe una Săgetător (TOOTV), pe alta Meteor (Aox(av), pe alta Uragan (Hpcmipa), pe alta Typhoon (Tuqjwva), pe alta Cometă (AapraStav), pe alta Barbă (Hwywviav) şi pe altele, altfel.
3. Despre aceste stele ale Bisericii vei înţelege şi ceea ce s-a spus în Psalmul al optulea către Hristos că Luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat313. Pentru ce nu a spus şi soarele, de vreme ce, cum am spus mai înainte, soarele este un chip nemincinos al lui Hristos? Dar Hristos nu a fost întemeiat şi pus pe tăria cerului, ci mai presus de ceruri, pe tronul cel heruvimic. Căci despre El este spus întreg prezentul psalm, Că s-a înălţat mare cuviinţa Lui mai presus de ceruri, a Celui ce a săvârşit laudă din gura pruncilor şi a celor ce sug314, a Arhiereului cel mare care străbate cerurile315.
4. Pe cel ce înţelege trupeşte şi numai până la literă cuvântul despre cer şi despre soare, şi lună, şi stele îl mustră însăşi dumnezeiasca Scriptură că nu s-a aplecat cu evlavie asupra sfintelor scrieri. Căci se spune în laudele lui David: Lăudaţi-L pe Domnul soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina, lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor, că El a zis, şi s-au făcut, El a poruncit, şi s-au zidit. Pusu-le-a pe ele în veac şi în veacul veacului. Poruncă le-a pus şi nu o vor trece316. Dacă a pus Dumnezeu în veacul veacului cerurile şi soarele, şi luna, şi stelele, cum iarăşi Dumnezeu spune prin prorocul Său că cerurile vor pieri şi ca o haină se vor învechi, şi
311 Ps. 146,4.
312 Fc. 1,14.
313 Ps. 8,4.
314 Ps. 8,2-3.
315 Cf. Evr. 4,14.
316 Ps. 148,1,3-6.
169
ca un veşmânt se vor înfăşura şi vor trece317, apoi iarăşi, prin alt proroc, zice că se va înfăşura cerul ca o carte318 la sfârşitul veacurilor319 şi soarele şi luna nu-şi vor mai da lumina lor, şi stelele cerului ca frunzele vor cădea320. De aceea şi însuşi Făcătorul lor, Dumnezeu Cuvântul, Iisus, zice că cerul şi pământul vor trece321.
5. Aşadar, prin cele spuse, învăţăm limpede că cerurile cele trupeşti vor trece ca chipuri, dar cerul tare al credinţei nu va trece şi că soarele cel văzut se va stinge ca chip, dar Soarele Hristos pe care l-a preînchipuit soarele, Acesta rămâne în veacul veacului322. Asemenea şi chipul lunii va pieri, dar luna cea adevărată a Bisericii, pe care a propovăduit-o această lună noptatică nu se va învechi şi stelele-sfinţi, corurile cele cuvântătoare ale sfinţilor, rămân veşnice, dar chipurile lor, stelele cele vremelnice, ca frunzele vor cădea323. Căci atunci toţi luminătorii cei trupeşti vor pieri, când drepţii vor străluci ca Soarele, adică precum Hristos324. Căci pe Acesta, cum a arătat cuvântul adeseori, L-a preînchipuit acest soare, iar luna a preînchipuit Biserica. Căci aşa cum omul nostru cel din afară constă din aceste două puteri trupeşti, adică din puterea luminătoare şi uscată a soarelui şi din umezeala şi puterea luminătoare a lunii, tot aşa din aceste două lucruri duhovniceşti se formează şi se naşte din nou325 şi omul nostru cel lăuntric, născut pe de o parte, din luna Biserică prin apă şi prin Duh326, iar apoi, din Soarele Hristos, hrănit fiind prin Trupul şi Sângele Lui327.
6. Ascultă şi laudă minunile negrăite din acestea cum şi în cazul soarelui, şi al lunii, unul este nevăzut, iar altul văzut, strigându-ne
317 Cf. Ps. 101,26-27; Evr. 1,10-12.
318 Cf. Is. 34,4.
319 Cf. Evr. 9,26.
320 Cf. Mt. 24,29; Is. 13,10; 34,4.
321 Mt. 24,35.
322 Cf. In 8,35; Evr. 7,24.
323 Cf. II Cor. 4,18.
324 Cf. Dan. 12,3; Mt. 13,43.
325 Cf. II Cor. 4,16.
326 Cf. In 3,5.
327 Cf. In 6,53-56; I Cor. 10,16; 11, 27; I In 5,6.
170
nouă limpede taina lui Hristos şi a Bisericii celor ce vrem să înţelegem aceasta duhovniceşte. Unul este subţire, ca chip al dumnezeirii, altul este îngroşat, ca chip al omenităţii. Dar pe Duhul este ascuns în apă. Sângele nevăzut este ascuns în trup. Dar pe acestea şi unele ca acestea nu le citi după o ştiinţă medicală, ci după ştiinţa cea duhovnicească, dacă crezi cu adevărat că Dumnezeu pe toate întru înţelepciune le-a făcut328.
XI
1. Gândeşte-te la această a patra zi şi la tainele cele săvârşite întru ea cu privire la soare şi la lună, şi la stele, la Biserica lui Hristos, şi la Botez, şi la toate celelalte faceri ale celor şase zile ale creaţiei facerii lumii, că în cea de-a patra zi a veacului, adică în cel de-al patrulea mileniu au fost scrise în Israel de Dumnezeu prin Moise şi au fost preînchipuite, descoperite nouă şi prorocite. Atunci mai cu seamă a fost chipul Botezului din Iordan al lui Iisus al lui Navi, când a cufundat el chivotul acolo neudat, care era Biserica lui Hristos329 (căci este un botez duhovnicesc al zilei în ape dulci), acolo unde şi Iisus Dumnezeu a fost botezat. Botezul mozaic însă este un botez în chip noptatic, în mare şi sărat Dar după puţin timp, s-a arătat Botezul duhovnicesc, de zi şi mântuitor, când Duhul S-a pogorât în apă, după care Domnul Iisus a ieşit din apă330. Căci nici nu avea nevoie de curăţire sau de o naştere din nou mai dumnezeiască Domnul cel preasfânt, pentru ca, atunci când S-a pogorât Duhul şi a sfinţit apa, El să primească curăţire, cum se întâmplă în cazul nostru, ci ca Mesia331 (Mccriaţ), Iisus, stând la mijloc (ptăcrog) între cele două botezuri, S-a plecat spre unul, iar pe celălalt ni l-a predat nouă332, şi cel dintâi a fost desfiinţat împreună cu poporul cel dintâi.
328 Cf. Ps. 103,24.
329 Cf. Ios. 3,14-17; 4,10-11,15-18.
330 Cf. Mt. 3,15-16; Mc. 1,9-10; Lc. 3,21-22; In 1,32-33.
331 Cf. In 1,41; 4,25-26.
332 Cf. In 19,30.
171
2. Acesta este Iisus Navi, un prototip al lui Iisus Hristos, care a oprit soarele la Gibeon şi luna în vale333, fiind opuse unul alteia, aşa cum erau la început; când aceşti doi luminători au fost opriţi şi ţintuiţi pe cer, fiind ca un chip al lui Hristos şi al Bisericii, duşmanii au pierit334. (Dar aşa cum am arătat al patrulea mileniu al celei de-a patra zile a veacului corespunzând celei de-a patra zile a celor şase zile ale creaţiei, tot astfel vom prezenta şi celelalte zile corespunzând mileniilor de un număr cu ele, la vremea lor, dacă Dumnezeu ne va da nouă cuvânt în deschiderea gurii noastre335.) Dar pentru ca şi de la locurile înseşi în care Iisus Navi a oprit pe cer soarele şi luna să fie încredinţat ascultătorul că preînchipuie oprirea şi înălţarea lui Hristos şi a Bisericii336, ascultă, rogu-te! Gibeon este Rama, iar Rama se tâlcuieşte înălţime în limba ebraică, şi într-adevăr, oraşul este ridicat deasupra văii, adică înălţat, semnificând prin cele două numiri ale celor doi luminători înălţarea lui Hristos şi a Bisericii în al patrulea mileniu, care este ziua de mijloc a timpului, după cum, la începutul creaţiei, ziua a patra era mijlocul celor şapte zile. De aceea în aceasta a fost preînchipuit Soarele dreptăţii337, mijlocitor între Dumnezeu şi om338 şi mijloc, ca stăpân al celor văzute şi nevăzute, între Tatăl şi Duhul Sfânt şi piatra din mijloc, unghiulară, între cele două popoare339, Care S-a şi înălţat pe Cruce în mijlocul a doi tâlhari340 şi a lucrat mântuirea în mijlocul pământului341 la mijlocul zilei342. Căci Lui I se cuvine slava în veci! Amin.
333 Cf. Ios. 10,12-13.
334 Cf. Ios. 10,16-27.
335 C. ef. 6,19.
336 Cf. In 3,14; 8,28; 12,32,34; Fapte 2,33; 5,31.
337 Cf. Mal. 3,20.
338 Cf. I Tim. 2,5.
339 Cf. Ef. 2,20; I Pt. 2,6.
340 Cf. Mt. 27,38; Mc. 15,27; In 19,18.
341 Cf. Ps. 73,12.
342 Cf. Ier. 15,9; Mt. 27,45-50; Mc. 15 33-37; Lc. 23,44-46.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al V-lea, la cea de-a cincea zi a creaţiei în şase zile
1. După multe ocolişuri, ziua a patra ne-a trimis la a cincea zi, întru care făptura este adusă la viaţă de Dumnezeu, ca dintr-un mormânt al unei morţi de patru zile1 şi la început se arată viaţă în aceasta, având începutul în Biserică din apă şi din Duh2, pe care Creatorul a toate a semnificat-o mai dinainte, zicând în a cincea zi: Să scoată apele târâtoare cu suflete vii şi zburătoare care să zboare pe tăria cerului Şi a fost aşa3. Dacă, după o urmare naturală a lucrurilor, pământul ar fi trebuit să primească de la Dumnezeu mai înaintea apelor viaţa celor ce proveneau din el, dobitoacele, patrupedele şi târâtoarele4, ca unul care a fost făcut imediat al doilea după cer şi a fost numit şi rânduit în Scriptură mai înaintea apelor5, cum acum apele sunt împodobite mai întâi? Căci nu vedem, oare, că în poziţia în tăria cerului a celor doi luminători, mai întâi a fost aşezat de Dumnezeu soarele6 care este compus din elementul uscat al pământului şi legat de el? Şi cum, oare, apele au răpit de la cel mai mare dreptul de naştere, dreptul de întâi născut7?
1 Cf. In 11,38-44.
2CIn3,5.
3 Fc. 1,20.
4 Cf. Fc. 1,20.
5 Cf. Fc. 1,1-2.
6 Cf. Fc. 1,16-17.
7 Cf. Fc. 25,27-34.
174
2. Dar voi spune că şi luna arată alt har al celor guvernate şi constituite de ea prin apă şi prin Duh8, născând şi arătând viaţa cea întâi-născută9 şi duhul de viaţă10, în chip dumnezeiesc şi foarte înţelept, fiindcă a iconomisit11 şi a făcut toate întru înţelepciune. Căci soarele a primit în ceruri întâietatea şi dreptul de întâi născut12, fiindcă Hristos, Soarele cel înţelegător a fost pus în ceruri mai presus de toată începătoria şi puterea13, fiind uşă de intrare pentru noi către Tatăl14, iar pe pământ, acolo unde S-a smerit pe Sine chip de rob luând15, de bună voie a dat întâietatea propriului Său trup, Bisericii16 adică, prin taina Botezului. Căci aşa cum în ceruri Hristos este uşa şi calea noastră către Tatăl17, tot aşa pe pământ, uşa noastră şi calea către Hristos este Botezul prin Biserică18 şi de aceea, mai înaintea tuturor, viaţa şi orice suflet viu se arată şi apare pe pământ din apă şi din Duh, când a spus Dumnezeu: Să scoată apele târâtoare cu suflete vii şi zburătoare care să zboare pe pământ pe tăria cerului19.
3. Să ne spună nouă cei ce iau aminte numai la litera Sfintei Scripturi, pentru ce în cazul apelor este spus la plural acel: Să scoată apele târâtoare cu suflete vii20, iar în cazul celor ce au ieşit din pământ în ziua a şasea, fiarele şi târâtoarele, şi dobitoacele, şi patrupedele Dumnezeu porunceşte nu folosind pluralul21, ci singularul, zicând: Să scoată pământul suflet viu22. Dar nu numai
8 Cf. In 3,5.
9 Cf. Lc. 2,7; Rom. 8,29; Col. 1,15; Evr. 1, 6; Apoc. 1, 5.
10 Cf. Fc. 6,17; 7,15; Iez. 1, 20-21; 10,17; 37, 5,10; In 6, 63; Rom. 8,2; Gal. 6, 8; I Pt. 3,18; Apoc. 11,11.
11 Cf. Ps. 103,24.
12 C. Fc. 1,16.
13 Cf. Ef. 1,20-21.
14 Cf. In 10, 7, 9; 14, 6.
15 Filip. 2,7.
16 Cf. Ef. 1, 23; Col. 1,18,24.
17 Cf. In 10,7, 9; 14, 6.
18CIn3,5.
19 Fc. 1,20.
20 Fc. 1,20.
21 Cf. Fc. 1,24-25.
22 Fc. 1,24.
175
aceasta, ci este necesar să cercetăm şi aceea cu grijă, pentru ce anume pe toate cele născute din ape le-a binecuvântat Dumnezeu23, iar animalele şi patrupedele, şi dobitoacele cele din pământ le-a lipsit de binecuvântare? Pentru aceea apele, ca unele ce au primit binecuvântare până acum şi până la sfârşit, nasc de la sine fără sămânţă şi fără împreunare zburătoare, între care sunt şi cele numite prepeliţe şi ortolani, dar pământul nu mai naşte fiară sau dobitoc, sau patruped fără sămânţă. Iarăşi toate cele ce au naşterea din pământ au şi petrecerea neîncetat pe pământ, dar cele născute din ape, unele sunt numite marine, altele, care părăsesc apele şi se înalţă, sunt numite cereşti, adică zburătoarele cerului, pe care le şi cunoaşte Dumnezeu, după cum însuşi spune prin prorocul: Cunoscut-am toate zburătoarele cerului.
4. Dar ca nu cumva prin aporii succesive să-l ducem pe ascultător în nedumerire şi deznădejde, şi confuzie, deja voi trece pe scurt prin aceste probleme enumerate de noi, fără să răsturnăm cu nici un chip istorisirea lucrurilor după literă. Dar mai întâi este necesar să spunem din Sfânta Scriptură câteva lucruri şi despre numărul cinci, cum am spus şi despre numărul patru.
II
1. Ne aflăm, aşadar, în veacul al cincilea al vieţii lui Noe, adică în anul 500 al vieţii lui, când a fixat fundaţiile Arcei25, care era un chip adevărat şi neîndoielnic al Bisericii lui Hristos în care noi, fiare adunate din toate neamurile26, am fost mântuiţi din potopul celui rău27 prin porumbelul Duhului28. De aceea, iarăşi, lăţimea Arcei a făcut-o de cincizeci de coţi29, pentru că numărul
23 Cf. Fc. 1,22.
24 Ps. 49,11.
25 Cf. Fc. 6,14-16; 7,6,11.
26 Cf. Fc. 6,17; 7,6-7,10,17,21-22.
27 Cf. Fc. 6,19; 7,14-15.
28 Cf. Fc. 8,11; Mt. 3,16; Mc. 1,10; Lc. 3,22; In 1,32.
29 Cf. Fc. 6,15.
176
cinci şi cincizeci este numit drept de matemaţicieni. Căci scăzând pe cinci din nouă rezultă patru la care adăugându-se unu iarăşi creşte la cinci şi tot aşa, din opt scăzând trei obţinem cinci, şi adăugând doi la trei face cinci şi scăzând doi din şapte şi adăugând trei la doi dă cinci şi scăzând unu din şase şi adăugând unu la patru dă cinci. Asemenea şi numărul cincizeci, în raport cu numerele de dinaintea lui şi de după el. După acelaşi principiu şi Biserica, după potopul păcatului, va propovădui pe Dumnezeu drept întru toate, precum şi dreptatea lui Dumnezeu care va scoate din mijloc vrăjmăşia cea împotriva noastră30. Dar Noe a construit arca31, fiind în vârstă de cinci sute de ani, fiindcă şi Noe cel Nou32 a venit în anul cinci mii şi a început să fixeze arca Bisericii.
2. Nu este nepotrivit să amintim aici şi de celelalte măsuri ale arcei. Căci înălţimea ei era de treizeci de coţi, apoi s-a redus la un singur cot33, fiindcă Biserica propovăduieşte trei desăvârşite ipostasuri şi o singură fire a Unuia şi Unicului Dumnezeu, iar lăţimea ei de cincizeci de coţi, fiindcă Biserica a învăţat şi a păzit turmele acelea amestecate ale animalelor sălbatice şi ale nesfârşitelor neamuri prin trei feluri de legi, fiecare alcătuite din însutite legi, cum ar fi: prin legea naturală cu multele ei părţi, prin legea Scripturii, care atrage după sine felurite moduri de viaţă, şi prin legea mistică34.
3. Aflăm multe simboluri ale numărului cincizeci în dumnezeieştile Scripturi. Căci Dumnezeu a poruncit lui Israel ca în al cincizecilea an să facă slobozenie universală şi iertarea datoriilor şi eliberarea completă a celor de pe pământ. Căci zice Dumnezeu în Levitic acestea: Să sfinţiţi anul al cincizecilea şi să se vestească slobozenie pe pământulvostru pentru toţi locuitorii
30 Cf. Col. 2,14.
31 Cf. Fc. 7, 6,11.
32Noe era un chip al lui Hristos, supranumit aici Noul Noe, ca unul care după potop a fost începătorul unei lumi noi, după cum şi Hristos este începătorul creaţiei celei noi.
33 Cf. Fc. 6,15-16.
34 Cf. Evr. 1,1; adică legea duhovnicească a harului.
177
Lui, să văfie anul acesta an de slobozenie, acesta este semnul lui35. De aceea fiii evreilor numesc numărul cincizeci jubileu, care se tâlcuieşte milă sau iertare. Căci în acest mod şi psalmul iertării şi al slobozeniei păcatului lui David este scris al cincizecilea36, chiar dacă, probabil, acest psalm al iertării a fost scris mai înainte sau după acest număr.
4. Dar acestea toate erau o preînchipuire nemincinoasă a acelei a cincea zi a săptămânii, întru care S-a suit la ceruri şi S-a înălţat37 Soarele dreptăţii, Hristos38. Şi în ziua a cincizecea a fost trimis Duhul Sfânt39, adică Cel ce ne-a dăruit nouă iertarea păcatelor40 prin apă şi prin Duh41, iar în ziua a cincea Cina cea de taină a dăruit dezlegarea tuturor păcatelor42.
III
1. Prin urmare, ai motivaţia clară pentru ce în ziua a cincea a celor şase zile ale creaţiei apele peste care Se purta Duhul43 au născut suflete vii44, vestind mai dinainte naşterea din nou prin apă şi prin Duh45. Căci înălţându-Se Soarele cel înţelegător în ceruri, precum cerul cel sensibil pe tăria cerului, şi, trimiţându-Şi de sus raza Lui apelor, îndată a lucrat naşterea din nou prin apă şi prin Duh, potrivit cu ceea ce s-a spus în Psalmi: Trimite-vei Duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului46.
35 Lev. 25,10.
36 Se face referire aici la Psalmul 50.
37 Cf. Mc. 16,19; Lc. 24, 51; Fapte 1, 9; 2,33; 5,31; I Pt. 3,22.
38 Cf. Mal. 3,20.
39 Cf. Fapte 2,1-4.
40 Cf. In 20,22-23.
41 CIn 3, 5; I In 5, 6-8.
42 Cf. Mt. 26, 26-28; Mc. 14, 22-24; Lc. 22,19-20; I Cor. 11,24.
43 Cf. Fc. 1,2.
44 Cf. Fc. 1,20.
45 Cf. In 3, 5; I In 5, 6.
46 Ps. 103,30.
178
2. De aceea, aşadar, nu în alt chip Dumnezeu a binecuvântat sufletele născute din ape, adică născute din nou prin Botez, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele47, iar celor ce sunt cu adevărat animale şi dobitoace, şi fiare, şi târâtoare veninoase, oamenilor celor străini şi îndepărtaţi de naşterea din nou a Botezului, nicidecum nu le-a dat o asemenea binecuvântare, ci i-a lăsat nebinecuvântaţi, ca şi cum ar fi stat Hristos atunci la mijloc între animalele de pe pământ şi fiinţele din mare şi, privind la cele de pe pământ, le-a zis: „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duhul Care Se purta pe deasupra apelor48, nu va intra în împărăţia cerurilor49, nici nu va deveni zburătoare a cerului prin porumbelul Duhului50, nici nu va fi răpit pe nori întru întâmpinarea Mea în văzduh51”. Dacă acestea nu au fost astfel şi nu au fost închipuite astfel, spune-mi mie cu ce au greşit lui Dumnezeu animalele şi dobitoacele pământului de au rămas nebinecuvântate? Dar cum, fiind şi iraţionale, şi fără urechi, târâtoarele şi peştii, şi zburătoarele puteau să audă glasul lui Dumnezeu şi binecuvântarea cea dată lor, decât numai fiindcă este limpede că acestea erau prorocite despre oamenii cei botezaţi în Hristos?
IV
1. Acest pasaj din Scriptură, înţeles după literă, arată că acestea toate au fost poruncite de către Dumnezeu şi preînchipuite despre oamenii raţionali şi despre sufletele nemuritoare. Căci nu a spus Dumnezeu: Să scoată apele târâtoare cu suflete de vieţuitoare (wwv) (căci vieţuitoarea arată trupul şi sufletul viu care se mişcă de la sine), ci a zis cu suflete vii52 (Cwcwv), adică
47 Fc. 1, 22.
48 Cf. Fc. 1,2.
49Cf In 3,5.
50 Cf. Mt. 3,16; Mc. 1, 10; Lc. 3,22; In 1,32.
51 Cf. I Tes. 4,17.
52 Cf. Fc. 1,20.
179
suflete care nu mor. Şi nu sunt sufletele peştilor şi ale zburătoarelor suflete vii, ci suflete care mor, căci sângele lor este sufletul lor53. Dar suflet viu este numai sufletul nostru raţional. Şi s-a făcut omul suflet viu54, fiindcă avea să se nască din nou prin apă şi prin Duh55. Căci Scriptura întoarce orice cuvânt la suflet şi spune că după Botez şi după harul care vine de la el şi după luminarea lui, cei botezaţi au fost făcuţi fiinţe nu în sensul de vieţuitoare, ca trupul să revină la viaţă împreună cu sufletul, ci vorbeşte numai de fiinţe vii cu suflete vii. După Botez, cuvântul este numai despre suflet, căci acesta trebuie să trăiască, nu şi trupul împreună cu el. Căci trupul este vrăjmaş lui Dumnezeu56.
2. Aşadar, târâtoarele, adică cei botezaţi, să stea ca nişte peşti aleşi57 aduşi ofrandă lui Dumnezeu58 de pescarii cei dinainte şi de apostolii de acum59. Dar şi zburătoarele să meargă la ceruri, zburând întru întâmpinarea lui Dumnezeu, înălţate în văzduh60. Dar acestea vor fi, dacă noi vom fi scoşi din apa botezului târâtoare, dar nu orice fel de târâtoare, ci cu suflete vii, fiindcă, după Botez, numai sufletul este capabil să primească sârguinţa spre mai bine şi este făcut astfel pururea, şi nu dacă ieşim târâtoare cu suflete de vieţuitoare, adică şi trupul să primească vreo purtare de grijă. Căci atunci când spunem vieţuitoare, înţelegem ambele lucruri împreună, sufletul şi trupul.
3. Pentru acest motiv la început Duhul Se purta ca un suflet viu deasupra apei61, dând viaţă şi mişcând apa62. De aceea Sfânta Scriptură prezintă pe cele două unite ca suflet şi trup, uneori zicând: Pentru că de la Tine Duhul, ca Dumnezeu, este izvorul
53 Cf. Fc. 9,4; Lev. 17,11.14; Deut. 12,23.
54 Fc. 2,7; cf. I Cor. 15,44-45.
55 CIn 3,5.
56 Cf. Rom. 8,7.
57 Cf. In 6,9,11; 21,10-13.
58 Cf. Mt. 13,47-48.
59 Cf. Mt. 4,18-22; Mc. 1,16-20; Lc. 5,1-11.
60 C. I Tes. 4,17.
61 Cf. Fc. 1,2,20.
62 Cf. In 5,3-7; 6,63; Rom. 8,11; II Cor. 3,6.
180
Vieţii63, iar alteori zice: Va sufla Duhui Lui şi vor curge apele64. Şi Domnul zice: Cel ce crede în Mine, Duhul întreg, dacă s-a întărit, cum spune Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui65. Asemenea şi către femeia samarineancă zice: „Apa pe care Eu i-o voi da66, care este Duhul ca Dumnezeu, fiindcă cei ce se închină Mie trebuie să se închine în Duh şi în adevăr67, i se va face lui izvor de apă care sare la viaţa veşnică68”.
V
1. Aşadar, prima formă de viaţă a vieţuitoarelor a fost cunoscută din ape69. Cea dintâi venire a Duhului Se purta pe deasupra apelor70. Cea dintâi înviere din ape prin Iona s-a făcut71. Mărgăritarul cel ascuns72, Fiul fulgerului părintesc73, din ape a răsărit la Iordan74. Curăţirea făpturii, prin ape75. Odrăslirea roadelor, prin ape76. Adăparea Raiului, prin ele77. Mai înainte de toate, la început, apele au primit luminarea luminii purtându-se împreună cu Duhul deasupra pământului şi botezându-l pe el78, ca şi cum ar proroci că toată firea omenească avea să se boteze. De aceea şi în a treia zi pământul s-a ridicat din apele unui asemenea Botez79,
63 Ps. 35,10.
64 Ps. 147,7.
65 In 7,38; cf. Is. 58,11; Iez. 47,1,12; Ioil 4,18; Zah. 14,8 sqq.
66 In 4,14.
67 In 4,24.,
68 In 4,14.
69 Cf. Fc. 1,20.
70 C. Fc. 1,2.
71 Cf. Iona 2,11; Mt. 12, 40.
72 Cf. Mt. 13,44-46.
73 Cf. Mt. 24,27; Lc. 17,24.
74 Cf. Mt. 3,13-17; Mc. 1, 9-11; Lc. 3,21-22.
75 Cf. Fc. 1,9.
76 C. FC. 1,11.
77 Cf. Fc. 2,10.
78 Cf. Fc. 1,2-3.
79 C. Fc. 1,9.
181
ca şi cum ar fi fost botezat şi ar fi crezut în numele Sfintei Treimi80, al Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt81, pe care Dumnezeu înălţându-l ca din colimvitra apelor82, îndată i-a poruncit să rodească83, precum Ioan Botezătorul poruncea celor botezaţi şi le zicea: Faceţi roade vrednice de pocăinţă84, aşa şi El a zis: Să odrăslească pământul verdeaţa ierbii şi orice pom roditor care face roadă85.
2. Cred că păcătoşii sunt verdeaţa, iar pomii roditori sunt drepţii, fiindcă cuvântul lui Dumnezeu ne-a dat semn că, după Botez, unii vor fi de mâncare dobitoacelor demoni şi vor fi materie focului din lenevire, precum iarba, nu fiindcă Dumnezeu ar porunci aceasta, ci însemnând de mai înainte ce va fi în viitor, iar alţii, bine-rodind ca în crânguri şi grădini, îl vor avea pe Hristos odihnindu-Se cum S-a odihnit pe cei trei pomi86, ei purtând la piept Crucea crescută din trei pomi şi aducând rod folositor: sfinţirea trupului care îl farmecă pe Hristos, cel întins şi adormit pe cei trei pomi ai Crucii. Căci poate că aşa cum în ziua a treia iarba şi pomii roditori sunt chipuri ale păcătoşilor şi drepţilor, tot aşa şi în ziua de faţă, a cincea, peştii sunt păcătoşii botezaţi în apă, care nu se împărtăşesc şi nu respiră Duhul Care Se purta deasupra apelor87, păcătoşi fiind, cei care, după Botez, au rămas în adâncul şi în valul plăcerilor, nici nu au lepădat murdăria păcatului, nici nu au privit pe Soarele dreptăţii88, nici nu au primit aripile porumbelului Duhului89 şi pentru aceasta nu au putut să zboare la cer, ci au rămas târâtoare, nedevenind zburătoare, precum drepţii. Pe aceşti peşti murdari îi şi stăpâneşte marele şi răul chit, despre
80 C. Mt. 16,16.
81C. Mt. 28,19.
82 Cf. In 5,4; 9,7.
83 Cf. Fc. 1,9-11.
84 Lc. 3, 8.
85 Fc. 1,11.
86 Este vorba de pomul întreit al Crucii, din chiparos, cedru şi pin
87 C. FC. 1,2.
88 Cf. Mal. 3,20.
89 Cf. Mt. 3,16; Mc. 1,10; Lc. 3,22; In 1,32.
182
care Dumnezeu zice către Iov că acesta este împăratul tuturor celor din ape90.
3. Cred că de aceea a zis Dumnezeu în cazul naşterii din pământ a animalelor: Să scoată pământul suflet viu91. Căci una şi aceeaşi este pentru toţi oamenii naşterea trupească din pământ, cea din femeie. Dar în cazul apelor, din pricina naşterii din nou duhovniceşti diferite prin Botez, zice Să scoată apele târâtoare cu suflete vii92. Căci unul este sufletul care iese din colimvitră după ce a fost botezat cu inimă sinceră şi din tot sufletul93, şi altul este sufletul care se apropie de har cu îndoială, şi altul este sufletul care aleargă la taină ca să ispitească, cum era Simon Magul, despre care se spune că s-a botezat Simon şi a ieşit cum s-a coborât, adică neluminat94. Diferite sunt dispoziţiile la cei botezaţi, adică inima păgânului şi barbarului care este în totală necunoştinţă a creştinismului şi a Sfintelor Scripturi ale lui Dumnezeu, şi cu alt cuget se apropie cel ce a fost mai înainte catehizat întru cunoştinţă şi pricepere, ca şi cum ar fi fost luminat de mai înainte în taina lui Hristos95.
4. Pentru aceasta, odată cu Botezul, unii au fost învredniciţi de harisme proroceşti şi de harismele limbilor, a minunilor, a mai înainte cunoaşterii. Între aceştia, unii au fost luminaţi întru cunoştinţă şi au venit de îndată prin ei înşişi la Botez, alţii aduşi de alţii au fost schimbaţi. Şi oare nu cumva, semnificând această schimbare la mai bine a celor botezaţi, Soarele dreptăţii96 a schimbat apa mării făcând-o specială şi sărată, fiindcă sarea, care este cuvântul lui Dumnezeu, este nimicitoarea a toată murdăria, curăţitoare a putreziciunii, păzitoare a trupurilor, reîmprospătează
90 Iov 41,26.
91 Fc. 1,24.
92 Fc. 1,20.
93 Cf. Deut. 6,5; Mt. 22,37; Mc. 12,30; Lc. 10,37.
94 Cf. Fapte 8,13,18-24.
95 C. ef. 3,4.
96 Cf. Mal. 3,20.
183
mâncărurile şi uneşte cu pâinea cerească. De aceea Hristos îi ocărăşte pe cei care nu au şi nu ţin o asemenea sare în ei înşişi97.
5. Este un cuvânt străin cu privire la firea apelor, foarte potrivit şi cuvenit naşterii din nou celei fără de sămânţă şi nestricăcioasă a Botezului. Cum spun cei care cunosc cu pricepere meşteşugurile pescăreşti, că firea peştilor se desparte, şi partea bărbătească înoată separat de partea femeiască şi nu se împreunează, ci fără de sămânţă, din apă şi din suflarea vântului nasc, semnificând printr-un asemenea exemplu în principal şi neîndoielnic naşterea noastră duhovnicească fără de sămânţă din apă şi din Duh98, despre care se spune că nu din sângiuri, nici din pofta trupului, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut”, dar spun unii că ţestoasa şi ţiparul-de-mare se împreunează. Dar raritatea acestor animale nu reprezintă legea Bisericii, mai ales că ambele aceste animale de mare, care se împreunează, ies din apă pe pământ şi sunt amfibiene şi nu trăiesc deplin viaţa înotătoarelor. De aceea ţiparul-de-mare, cum spun unii, iese pe uscat din mare şi se împreunează cu şarpele, fiindcă şi cei care nu vor să-L aibă Tată pe Domnul şi mamă colimvitra, ci se apropie cu prefăcătorie şi în chip mincinos de Botez, precum Simon Magul100, aceştia iarăşi acceptă pe diavol de tată al lor, pe vechiul şarpe, şi vor auzi: Voi sunteţi de la tatălvostru diavolul101, şi aceştia leapădă apa colimvitrei, căci nu se nasc din ea şi, şerpuind pe pământ, primesc naşterea, care este petrecerea şi viaţa neluminată, căci Duhul Sfânt Se purta deasupra apelor, nu deasupra pământului102. Iar ţestoasa, ca şi cum apele s-ar scârbi şi s-ar dezgusta de zămislirea ei, de fărădelegea cea din sămânţa ei şi din curgerea ei, este trimisă pe pământ. Şi acolo, născând propriile ouă, le ascunde, ca chip al celor ce sunt din apa Botezului, dar care înoată în afara
97 Cf. Mt. 5,13; Mc. 9,49-50; Lc. 14,34-35.
98 Cf. In 3,5.
99 In 1,13.
100 Cf. Fapte 8,13-23.
101 In 8,44.
102 Fc. 1,2.
184
lui şi ascund înlăuntrul lor încă naşterea cea rea prin sămânţă şi nu lasă odraslele lor să crape ouăle, poate de ruşine omenească. Dar ca nimeni să nu batjocorească aceste exemple despre ţestoasă şi despre peşti, auzi din Sfânta Scriptură care îl numeşte pe Hristos şi viermişor103, şi şarpe de aramă104, şi leu105, şi toiag106, pe Cel ce pe toate, şi pe cele mari, şi pe cele neînsemnate, întru înţelepciune le-a făcut107.
VI
1. Dar să ne întoarcem la început, reluând cuvântul lui Moise. Căci zice că a zis Dumnezeu: Să scoată apele târâtoare cu suflete vii şi păsări care să zboare pe pământ, pe tăria cerului. Şi a fost aşa”108. Aşază târâtoarele, adică peştii, mai înaintea zburătoarelor, învăţându-ne pe noi Dumnezeu ca, din târâtoare, care sunt sufletele care se târăsc jos la pământ şi se ocupă cu cele de pe pământ, să devenim păsări ale cerului care să zboare de pe pământ în tăria cerului şi, după pilda îngerilor, să arătăm viaţă duhovnicească pe pământ, precum pasărea aceea care a zburat până la al treilea cer109, zicând: Petrecerea noastră este în ceruri110 şi: Următori ai meifiţi, precum şi eu al lui Hristos111. Dar cum de a numit târâtoare peştii cei înotători? Căci a se târî se spune în principal despre cei care sunt atraşi de pământ şi şerpuiesc precum şarpele112. Încât şi de aici este limpede că spune ghicituri despre animale care fac referire la oameni. De aceea şi
103 C. Ps. 21,6.
104 Cf. Num. 21, 9.
105 Cf. Fc. 49,9; Num. 24, 9; Deut. 33,22.
106 Cf. Is. 11,1.
107 Cf. Ps. 103,24.
108 FC. 1, 20.
109 Cf. II Cor. 12,2.
110 Filip. 3,20.
111 1 Cor. 11,1.
112 Cf. Fc. 3,14; 49,17.
185
când Dumnezeu a dat puterea lui Adam, i-a pus pe peşti mai înaintea tuturor celorlalte animale şi dobitoace: Şi stăpâniţi peştii mării şi apoi adaugă: Şi păsările cerului şi toate dobitoacele, şi tot pământul, şi cele ce se târăsc pe el”113. Căci peste aceştia mai înaintea tuturor a stăpânit şi a domnit cel de-al doilea Adam, Hristos114, prin proprii lui pescari115, adică peste neamurile cele ce şedeau în adâncul necunoştinţei, în întuneric şi în umbra morţii116, pe care le-a şi stăpânit, fiind împărat al tuturor celor din apele Botezului.
2. Şi a făcut Dumnezeu chiţii cei mari şi toată suflarea animalelor târâtoare pe care le-au scos apele după felul lor şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că erau bune. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi apele în mări, şi păsările să se înmulţească pe pământ117.
Porunceşte ca Apostolii, propovăduitorii lui Dumnezeu, să fie chiţi mari, tulburând apa mării, cum a fost în cazul lui Iona prin chit118. Aceştia trebuie să fie precum caii care stârnesc marea lumii acesteia, despre care i s-a descoperit lui Avacum119, sau precum chiţii, înghiţind cuvântul prorocesc120 rostit despre cei care urăsc pocăinţa celor ce păcătuiesc şi iertarea lor imediată121 (fiindcă nu se acceptă ca cineva, de cum se pocăieşte, de îndată să fie şi iertat, afară numai dacă Dumnezeu nu îl va pune mai întâi în cele mai grele cătuşe). Aceştia îl varsă afară iarăşi pe unul ca acesta122, dar nu cum era mai înainte, neplecat, ci mai degrabă blând, compătimitor şi iubitor. A învăţat să fie astfel după Crucea pe care Iona a preînchipuit-o, precum şi îngroparea cea de trei
113Fc. 1, 28.
114 Cf. I Cor. 15,45,47.
115 Cf. Mt. 4,19; Mc. 1,17.
116 Cf. Ps. 87,7; Is. 8,23 9,1; Mt. 4,15-16; Lc. 1,79.
117 Cf. Fc. 1,21-22.
118 Cf. Iona 1,4 2,1.
119 Cf. Avac. 3,15.
120 Cf. Iona 2,1.
121 Cf. Iona 3,5 4,1.
122 Cf. Iona 2,11.
186
zile şi a vestit că Cel ce a suferit acestea a mijlocit chiar pentru cei ce L-au răstignit şi L-au vătămat123. Dar şi Cântarea celor trei tineri vorbeşte despre aceşti chiţi care laudă pe Dumnezeu, în care cântare se zice: Binecuvântaţi, chiţii şi toate cele ce mişună în ape124, pe Cel ce îi vede pe păcătoşii care primesc propovăduirea şi se schimbă de îndată125.
3. Dar când a ajuns la acest cuvânt, unul dintre exegeţii din vechime, s-a întrebat pentru ce Dumnezeu, când porunceşte să se înmulţească păsările126, o face ca şi cum s-ar adresa altora, căci nu mai vorbeşte direct păsărilor ca în cazul peştilor. Iar cel ce s-a nedumerit şi a spus acestea a explicat că de aici trebuie să învăţăm că, pentru cei botezaţi, şi mai cu seamă pentru zburătoarele care petrec în virtuţi, sfinţii îngeri sunt daţi de Dumnezeu purtători de grijă şi proniatori, spre purtare de grijă şi luminare. Căci către aceştia dă porunca Dumnezeu, poruncind şi zicând să se înmulţească zburătoarele, adică cei ce cugetă şi străbat cele cereşti. Şi însuşi Domnul ne încredinţează pe noi şi ne învaţă că îngerii sunt păzitorii celor ce cred în El. Căci zice către cei necredincioşi: Vedeţi să nu dispreţuiţi pe unul dintre aceştia mici care cred în Mine. Căci vă spun vouă că îngerii lor pururea văd faţa Tatălui Meu celui din ceruri127.
4. Trebuie ştiut că nu aflăm nimic dintre cele ale creaţiei în şase zile să fi fost binecuvântat de Dumnezeu, decât pe om128 şi cele ce s-au născut din ape129, încât de la început, de când s-au făcut, s-a împlinit cuvântul profetic care zice: Glasul Domnului peste apele130 cele binecuvântate de El mai înainte de toate, şi pentru aceea, până astăzi şi până la sfârşitul veacului131, nasc suflete fără
123 Cf. Lc. 23,33-34; Rom. 8,26.
124 Dan. 3,79.
125 Cf. In 3,1-8.
126 Cf. Fc. 1,22.
128 Cf. Fc. 1,28.
129 C. Fc. 1,22.
130 Ps. 28,3.
131CfMt. 28,20.
187
sămânţă de peşti mulţi şi de zburătoare puţine, prepeliţe şi altele, cu care şi Israel odinioară a fost hrănit132. Şi poate, de vreme ce numărul unor asemenea zburătoare era foarte mic, mă refer la drepţi, de aceea Dumnezeu, purtând grijă mai cu seamă de aceştia, porunceşte sfinţilor îngeri, care sunt proniatorii făpturii pământeşti, ca păsările să se înmulţească pe pământ133, cele născute din ape, mai bine zis, născute din nou şi care şi-au lepădat acolo murdăria păcatului, şi care zboară către cer din apele curgătoare şi întunecate, şi înviforate ale vieţii134, alergând prin văzduh către apele cele neclintite, stătătoare, liniştite şi line de sus. Acolo şade Soarele dreptăţii135 şi se odihneşte soaţa Lui pururea luminată şi stelele cele cuvântătoare strălucesc cu lumină cerească şi călăuzesc lumea, iar apa duhovnicească cea mai presus de ceruri laudă fără de tăcere numele Domnului136.
VII
1. Cuvântul despre ape, care ne este vestit nouă în dumnezeiasca Scriptură a creaţiei, este mare şi adânc, având nevoie de unele generaţii şifiri, şi minţi cereşti pentru înţelegerea clară şi vădirea celor arătate, încât să fie spuse fără greş şi cu multă atenţie după însuşi adevărul celor ce sunt, potrivit căruia cele ce sunt au fost făcute de Dumnezeu. Pentru ce cuvântul despre ape a fost trecut sub tăcere şi a fost lăsat ascuns în creaţia celor şase zile? Iar cuvântul despre Duh şi despre foc nu a fost arătat, nici nu a fost făcut cunoscut public împreună cu restul creaţiei, precum a fost creaţia cerului şi a pământului, a plantelor şi a luminătorilor, şi a omului? Ce greutate îl împiedica pe Făcătorul să spună: „Să fie apă şi să fie suflare de vânt, şi să fie foc”, cum a poruncit
132 Cf. Ieş. 16,13; Num. 11,31-32; Ps. 104,40; înţ. Sol. 16,2; 19,12.
133 Cf. Fc. 1,22.
134 Cf. Ps. 17,13.
135 Cf. Mal. 3,20.
136 Cf. Ps. 148,4-5.
188
pentru tot restul făpturii? Dar poate dumnezeiasca Scriptură a trecut sub tăcere şi a lăsat ascuns cuvântul despre aceste trei făpturi în cartea lui Moise, pentru a ne învăţa pe noi în chip (Tumxwg) caracterul nezidit, negrăit şi necuprins al Sfintei Treimi. Fiindcă dumnezeieştile Scripturi spun pe larg că Dumnezeu este, simbolic, şi foc, şi apă, şi Duh137. Prin urmare, suntem învăţaţi prin chipuri că dumnezeiasca fire este necircumscrisă şi cuprinde întreaga făptură, prin faptul că este dedesubtul a toată făptura în adâncuri, asemenea şi pe pământ, asemenea şi în ceruri şi mai presus de ceruri, lucru care este semnificat iarăşi prin caracterul vântului şi al focului care este nevăzut, neatins, subţire, nematerialnic, dătător de viaţă şi pretutindeni.
2. Iar alţii spun că împărţirea în patru a apelor, adică cea de deasupra cerului, şi tăria cea formată din apă, precum şi apa pământească şi apa cea de sub pământ, întunecată şi ultimă138 este un chip al celor patru orânduiri ale firilor raţionale, apa cea mai presus de tăria cerului este un chip pentru puterile cele mai presus de ceruri, tăria, iarăşi, este simbol al cetei sfinţilor luminători ai oamenilor, iar diferitele ape ale pământului sunt chipuri ale diferitelor neamuri ale pământului, deosebite între ele prin credinţă, iar apa cea de sub pământ este simbolul puterilor potrivnice, al celor care sunt despărţiţi cu totul de dumnezeiescul foc şi de lumină, şi de Duhul, adică al celor despărţiţi complet de Sfânta Treime. Poate aceştia sunt morţii cei nevindecaţi care dorm în iad somnul păcatului, de care Dumnezeu nu îşi va mai aminti, fiindcă nici nu vor, şi aceştia au fost lepădaţi din mâna Lui139 şi nu pot să stea140.
3. Iar peştii, care sunt păcătoşii, se împărtăşesc în parte de lumină, în mare fiind, şi nu în cele de sub pământ. De aceea şi încearcă să imite în parte păsările, având aripi, adică o credinţă parţială. De aceea zboară în ape ca păsările. Iar unii dintre ei,
137 Cf. Deut. 4,24; 9,3; In 3,5,8; 4,14,24; 7,38-39; Evr. 12,29; I In 5,7-8.
138 C. FC. 1,6-7.
139CPs. 87,6.
140 CMc. 3,26.
189
purtându-se deasupra apelor şi înotând deasupra lor, privesc la soare. Iar alţii sunt mai răi şi mai materialnici, fiind fără solzi, şi au naşterea de jos, din această materie mâloasă, aceştia sunt cei ce nu au deloc lucrarea faptelor bune, unii fiind leneşi, greoi şi uşor de prins spre moarte, nefiind buni nici de mâncat. De aceştia ni se porunceşte nouă, care suntem Israelul cel adevărat, să ne depărtăm. Asemenea simboluri şi ghicituri despre Hristos şi despre Biserică ne învaţă pe noi a cincea zi, anunţându-ne mai dinainte începutul Botezului, întru care au fost create cele cinci simţuri ale firii celei însufleţite: vederea, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul, în această a cincea zi a veacului, în al cincilea mileniu, a fost construită scăldătoarea de către Solomon, fiul lui David de la Templul lui Dumnezeu din Ierusalim141 ca chip al Botezului din Biserica lui Hristos Dumnezeu, fiul lui David, după cum şi spălarea aceea din foişorul cel mare de sus în ziua a cincea, fiind ca un model al colimvitrei. Aici Hristos cel dintâi a botezat picioarele ucenicilor142 şi apoi le-a dat lor trupul şi sângele spre împărtăşire143. După ce Hristos a făcut cu ei un legământ nou, a doua zi a venit la Golgota144, acolo unde zăcea Adam şi a deschis tâlharului Raiul145, către care şi noi,vom merge în ziua următoare, care este a şasea, Hristos ducându-ne de mână146 şi dându-ne nouă cuvânt în deschiderea gurii noastre147. Lui fie slava în veci! Amin.
141 Cf. II Par. 4,2-5.
142 Cf. In 13,5.
143 Cf. Mt. 26,26-28; Mc. 14,22-24; Lc. 22,19-20; I Cor. 11,23-25.
144 Cf. Mt. 27,33; Mc. 15,22; In 19,17.
145 Cf. Mt. 27,44; Mc. 15,27; Lc. 23,32-33,39-43.
146 Cf. Fapte 9, 8; 22,11.
147 Cf. Ef. 6,19.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al VI-lea, la ziua a şasea a creaţiei celei în şase zile
I
1. Cei care străbat căile mărilor cu corăbii uşoare, din porturile cele liniştite, se îndreaptă către căile oceanelor, ori de câte ori dobândesc vânt bun şi prielnic, spre ziua a cincea şi a şasea, având la pupă valuri vesele şi neîntristătoare, şi potrivite; şi prin vâltoarea şi puterea apelor, săvârşesc călătorii iuţi şi alergări rapide ale corăbiei, şi prin greutăţi de plumb, încearcă zi după zi marea, îndreptându-se de la adâncuri necuprinse şi neajunse spre adâncuri mai uşoare şi mai de suprafaţă, nădăjduind să ajungă şi la ţărmuri. Iar corabia prezentului cuvânt, săvârşind deja cu iuţime călătoriile celor cinci zile, a ajuns la ape mai mari şi la adâncuri oceanice mai profunde, cu adevărat întunecate şi necuprinse.
2. De aceea trebuie mai cu fierbinţeală şi mai des să trezim prin rugăciuni pe Dumnezeu Cuvântul cel neadormit, Care Se odihneşte pe corabia şi pe perna minţii noastre conducătoare1, pentru ca, luând în mâini cârmele minţii şi ale limbii, ca pe două vâsle ale corăbiei sufletului nostru, să certe, pe de o parte, gândurile şi duhurile cele potrivnice2, iar pe de altă parte, prin propria lumină, să lumineze adâncul şi necunoştinţa apelor de mai înainte şi să ne facă pe noi să vedem în chip insuflat de Dumnezeu, şi să spunem pentru ce, oare, Dumnezeu, Cel ce a
1 Cf. Mc. 4,38.
2 Cf. Mt. 8,26; Mc. 4,39! Lc. 8,24.
192
făcut toate în chip înţelept şi mai presus de înţelepciune3, în prima zi creând lumina, nu a creat de îndată, odată cu ea, şi toate cele din lumină, adică luminătorii, ci, lăsând la o parte creaţia celor odrăslite din lumină, a trecut la ape, făcând din ele tăria4, apoi după ce a fixat tăria, nici aşa nu a isprăvit împodobirea luminătorilor pe ea, ci, lăsând-o şi pe aceasta pe jumătate terminată, trece iarăşi în ziua a treia, la ape, adunându-le pe acestea pe pământ5 şi iarăşi neterminând deplin cele născute din ape şi în ape, adică peştii şi chiţii cei mari, şi zburătoarele, ci lăsându-le şi pe acestea pe jumătate terminate şi neroditoare, a trecut la pământ şi zice: Să odrăslească pământul verdeaţa ierbii şi orice pom roditor6 şi după ce a făcut acestea, cum de nu a făcut îndată şi animalele să iasă din pământ, şi fiarele, şi târâtoarele, ci, lăsându-le pe jumătate terminate, de la creaţia cea de pe pământ, Se întoarce iarăşi la tărie şi face în ziua a patra stelele şi cei doi luminători7 şi de acolo iarăşi Se întoarce la ape în ziua a cincea, terminând naşterea peştilor şi a zburătoarelor din ele8? Apoi astfel în ziua a şasea, S-a întors la pământ, isprăvind cele din el, adică animalele şi dobitoacele, şi târâtoarele, şi fiarele, şi pe om9, încât de aici să se arate cele dintâi trei zile că sunt primitoare a făpturilor nedesăvârşite, iar ultimele trei zile, adică a patra, a cincea şi a şasea, să se arate că sunt ordonatoare şi desăvârşitoare a toată creaţia lumii, prin Hristos, Cel de trei zile, Care zice: Astăzi şi mâine fac minuni, iar a treia zi voi sfârşi10, stăpânind stelele cereşti cele cuvântătoare şi pe cele pământeşti, şi pe cele de sub pământ11. Căci plin era cerul, pământul şi marea de slava Lui12, când au strălucit soarele
3 Cf. Iov 8,3; Am. 5,8; înţ. Sol. 9,1.
4 Cf. Fc. 1,7.
5 Cf. Fc. 1,9.
6 Fc. 1,11.
7 Cf. Fc. 1,16.
8 Cf. Fc. 1,20.
9 Cf. Fc. 1,24-27.
10 Lc. 13,32.
11 Cf. Filip. 2,10.
12 Cf. Is. 6,3.
193
şi luna şi îndată pământul şi marea s-au împodobit, născând în chip străin viaţa vieţuitoarelor.
3. Dar, cel dintâi, cerul a fost împodobit desăvârşit prin luminători, fiindcă şi mai înainte de toată creaţia, [Dumnezeu] gândeşte şi face puterile cereşti şi îngereşti care ne luminează pe noi. În al doilea rând, aduce la viaţă adunările apelor, adică apele de mai înainte curgătoare, nestatornice şi mult înviforate ale neamurilor care au alergat iute la idolatrie. Apoi, în al treilea rând, cercetează şi ziua Duhului13, când a venit deplinătatea neamurilor14. Căci a privit Dumnezeul creaţiei lumii peste apele cele păgâneşti, arătându-le lor lumina cunoştinţei de Dumnezeu în prima zi a veacului. Dar, cunoscându-L pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, cum mărturiseşte şi Pavel15, zicând că Dumnezeu a dat înţelepciunea la începuturi, precum şi cunoştinţa poziţiei cerului şi a astrelor, a soarelui şi a lunii, cunoştinţa plantelor şi animalelor, şi a trupurilor, şi a formelor, ca temeiuri ale cunoştinţei de Dumnezeu16.
4. Dar fiindcă apa neamurilor nu a cunoscut pe Făcătorul înţelepciunii17, lăsând-o pe ea Dumnezeu nedesăvârşită şi nedătătoare de viaţă, a venit pe pământ, dând prin Avraam semnul tăierii împrejur18. De aceea, ca răsplată pământească a acestui semn, Dumnezeu a făgăduit şi lui Avraam, şi lui Israel, zicând că le va da în stăpânire pământul făgăduinţei al Palestinei celei pământeşti19. Asemenea şi poporului lui Israel, celui ce a ieşit din Egipt, Dumnezeu, dându-i ca Lege acele multe porunci îngroşate şi greu de înfăptuit, şi greu de purtat, cu multă adăogire de blesteme20, nu le-a făgăduit nici o răsplătire cerească mai presus de acestea, ci
13Cf Ps. 64,10.
14 Cf. Rom. 11,25.
15 Cf. Rom. 1,21.
16 Cf. Înţ. Sol. 13,1-5; Rom. 1,19-21.
17 Cf. I Cor. 1,20-21.
18 Cf. Fc. 17,10-14.
19 Cf. Fc. 17,8.
20 Cf. Ieş. 20,1-17.
194
numai daruri pământeşti, şi rodiri ale pământului, şi fericiri trupeşti, şi stăpânirea pământului larg, şi bucurarea de bunătăţi stricăcioase21. De aici şi din pricina acestora, socotim cu dreptate pământul, ca fiind poporul iudeilor, ca unul care cugetă cele pământeşti şi care nu are petrecerea în ceruri22.
5. De aceea, ca să ne înveţe Dumnezeu acestea, în creaţia cea de şase zile, nu a terminat dintr-odată apele şi cele născute din ape, nici iarăşi nu a împodobit pământul într-o singură zi şi animalele care proveneau din el şi pomii roditori. De aceea, mi se pare mie, că şi cele cereşti erau mai înainte luminate de lumina dumnezeiască. Dar după ce Soarele cel înţelegător, Hristos, a fost creat pe pământ şi apoi a fost înălţat sus, lumea cea de sus a fost luminată şi strălucită încă şi mai mult. Aşadar, în împodobirile treptate şi înaintările duhovniceşti succesive ale creaţiei cerului, pământului şi mării trebuie să-L înţelegem pe Creator din creaţia de atunci în şase zile, acum lucrând în parte în ape23, apoi de la acestea mutându-se la tărie, apoi iarăşi, după ce tăria a fost desăvârşit împodobită24, pogorându-Se pe pământ şi după ce l-a făcut pe acesta pe jumătate25, S-a dus la ape, apoi terminând desăvârşit tăria26, a binecuvântat adunările bisericilor neamurilor27 şi la urma tuturor, S-a întors la pământul lui Israel, la sfârşitul veacurilor, pentru încheierea deplină (irXvjpwpaTi) a creaţiei în şase zile28.
6. Iar dacă cuvântul nostru ţi se pare nebunesc ţie, ascultătorului neiniţiat, spune-mi mie tu atunci, pentru care pricină nu a desăvârşit Dumnezeu dintr-odată fiecare dintre făpturi şi a trecut la cealaltă, ci lăsând-o pe cea de dinainte deoparte, S-a
21 Cf. Ieş. 23,20-33.
22 Cf. Filip. 3,19-20.
23 Cf. Fc. 1,2.
24 C. Fc. 1,7-8.
25 Cf. Fc. 1,9-12.
26 C. FC. 1,14-18.
27 Cf. Fc. 1,22.
28 Cf. Fc. 1,24-25.
195
dedicat celei din urmă? Şi apoi iarăşi s-a întors la cea dintâi. Iar dacă acestea îţi par ţie, ascultătorului celui credincios, vrednice de crezare, vino, pleacă urechea ta şi ia aminte la mine cu atenţie, şi vei vedea şi în cazul iconomiei celei după trup pe Dumnezeu Cuvântul construind în acelaşi mod creaţia Lui cea nouă şi desăvârşind-o29. Căci celor ce au în ei înşişi lumina cunoştinţei le este cu totul clar că vechea creaţie a făpturii era o scriere umbrită având chipul Bisericii, pe care, construind-o ca pe o lume şi întocmind-o când S-a întrupat Dumnezeu Cuvântul, o începe de la apele neamurilor, venind în ţinutul neamurilor, în Nazaret30, despre care zice prorocul Isaia: Pământul Zabulonului şi pământul Neftalimului, pe calea mării, Galileea neamurilor, poporul cel ce şedea în întuneric a văzut lumină mare31. Căci tot astfel şi Simeon a pus mai înainte neamurile şi apoi pe Israel, zicând despre Hristos: Lumină spre descoperirea neamurilor şi apoi astfel: şi slavă poporului Tău, Israel32. Apoi S-a mutat din Nazaretul neamurilor, de la mare, şi a venit în pământul Ierusalimului, în Betleem, şi S-a născut33. Şi lăsând nedesăvârşit şi neroditor pământul lui Israel, a venit iarăşi la apele neamurilor, chemându-i pe magi mai înaintea tuturor, şi apoi S-a dus în Egipt la apele barbare ale Nilului34. Dar încă neadunându-le pe acestea într-o singură adunare35, Se întoarce în pământul lui Israel de unde a ieşit36. Şi arătând din el puţină iarbă şi câţiva pomi roditori37, pe ucenicii Lui38 şi pe Ioan Botezătorul39, şi pe Iosif40, şi pe Nicodim41 şi pe alţii
29 Cf. II Cor. 5,17; Gal. 6,15.
30 Cf. Lc. 1,26-38.
31 Is. 8,23 9,1.
32 Lc. 2,32.
33 Cf. Lc. 2,1-7.
34 Cf. Mt. 2,1-15.
35 Cf. Fc. 1,9.
36 Cf. Mt. 2,19-23.
37 Cf. Fc. 1,12.
38 Cf. Mt. 4,18-22; Mc. 1,16-20; Lc. 5,1-11; In 1,35-51.
39 Cf. Mt. 3,13-15; Mc. 1,9; In 1,29-34.
40 Cf. Mt. 27,57-60; Mc. 15,42-46; Lc. 23,50-54; In 19,38-42.
41 Cf. In 3,1-13; 7,50-52; 19,39-42.
196
asemenea, dar îndată lăsând slujirea cea pământească, vine iarăşi la repejunile Iordanului42 Soarele dreptăţii43, zidind luna Botezului. Apoi astfel, în continuare, binecuvântează şi dă viaţă apelor şi, în continuare, vine şi la pământ, adică purtând de grijă de Israel şi tămăduind bolile lui44. Şi iarăşi de pe pământ, de la Cruce, a călătorit în adânc, ca să propovăduiască şi duhurilor celor din temniţa iadului slobozire45, apoi înviind din pământ46, S-a înălţat în tărie la Dumnezeu47. Şi, de acolo, iarăşi a dat viaţă apelor neamurilor, trimiţând asupra lor din înălţime Duhul cel Sfânt ca dătător de viaţă48, ape care nu vor înceta să nască şi să nască din nou neamurile care mai înainte erau târâtoare şi acum au devenit zburătoare înaripate, până ce pliroma neamurilor va intra numaidecât în Rai49 şi atunci se va împlini desăvârşit cuvântul lui Dumnezeu care zice despre animalele lui Israel: Să scoată pământul suflet viu50.
7. Bine a zis suflet viu, căci unul este Israel. Iar cu privire la neamurile păgâne, nespus de multe, noi, care am ieşit din ape, nu spune suflet viu, ci suflete nenumărate. Căci spune: Să scoată apele târâtoare cu suflete vii51, şi nu numai din acestea, ci şi păsări zburătoare pe pământ în tăria cerului. Dintre aceste păsări era Pavel acela botezat, care din apă a putut să zboare până la al treilea cer şi iarăşi de acolo să se mute în Rai52. O asemenea zburătoare era şi Filip, ca unul care, zburând prin aer, a ajuns la Candachia etiopianul şi, botezându-l în apă, l-a făcut şi pe el zburătoare prin porumbelul Duhului Sfânt53. O asemenea zburătoare doreşte să
42 Cf. In 3,26.
43 Cf. Mal. 3,20.
44 Cf. Ps. 102,3.
45 C. ef. 4,9.
46 Cf. Mt. 28,5-6; Mc. 16,6; Lc. 24,5-7.
47 Cf. Mc. 16,19; Lc. 24,51; Fapte 1,9; Ef. 1,20-21; 4,8,10.
48 Cf. Fapte. 2,1-11; 10,44-46.
49 Cf. Rom. 11,25.
50 Fc. 1,24.
51 Fc. 1,20.
52 Cf. Fapte 9,18-19; II Cor. 12,2-4.
53 Cf. Fapte 8,26-40.
197
fie acela care zice: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, adică porumbelul care s-a pogorât la Iordan, ca să zbor şi să mă odihnesc54 întru odihna aceea a zburătoarelor acelora cereşti cu şase aripi55. La aceste zburătoare a zburat de la apa cea făcătoare de viaţă care a curs din coasta Stăpânului la locul Căpăţânii56, cea dintâi zburătoare la cer, sfântul tâlhar, împreună cu împăratul zburătoarelor, Hristos, marele vultur, zburând prin văzduh la Rai57. Despre zburătoarele lui Hristos vorbeşte şi Psalmistul58, fiindcă pasăre singuratică este tâlharul, sau oricine altcineva şi-a aflat în El drept casă cuibul din pomul vieţii din Rai59; şi turtureaua este Biserica, cea care cunoaşte un singur soţ, pe Hristos60, care iubeşte mai mult viaţa pustnicească decât pe cea desfătătoare, molatecă şi femeiască61, iar cuibul unde îşi va pune puii săi este împărăţia cerurilor, pui pe care i-a născut din ape prin Botez. Căci de aceste zburătoare uimindu-se şi Isaia, strigă: Cine zboară ca norii şi ca porumbiţele cu puii lor62. Acestea sunt zburătoarele cele răpite pe nori întru întâmpinarea Domnului în văzduh63, despre care şi zicea că: Acolo unde este stârvul, tâlharul zic, adică în Rai64, acolo se vor aduna vulturii65, adică cei care au sugrumat şarpele care ne ţine călcâiul66. Sau iarăşi, acolo unde a murit Sfântul Lui Trup, acolo ne-a adunat şi pe noi, ca să ne împărtăşim de El. Căci înălţându-Se pe Cruce, a adunat neamurile şi zburătoarele cele născute din ape ale neamurilor, ca să imite Pătimirea
54 Ps. 54,7.
55 Cf. Is. 6,2.
56 Cf. In 19,34.
57 Cf. Lc. 23,39-43; Apoc. 4,7; 8,13; 12,14.
58 C. Ps. 83,3.
59 Cf. Fc. 2, 9.
60 C. I Tim. 3,2; Titi, 6.
61 Cf. Fapte 7,38; Evr. 11, 24-26.
62 Is. 60,8.
63 C. I Tes. 4.17.
64 Cf. Lc. 23,43.
65 Mt. 24,28.
66 C. Fc. 3,15.
198
şi Crucea Lui67. Dar, cufundându-se şi în apele adâncului, înviind, au zburat împreună cu El însuşi din apele cele de sub pământ zburătoarele acelea, multele trupuri ale sfinţilor adormiţi şi înviaţi68.
II
1. Dar în continuare, să dezvoltăm şi acest cuvânt al Sfintei Scripturi. Şi a zis Dumnezeu: Să scoată pământul suflet viu după fel, patrupede şi târâtoare, şifiarele pământului, după felul lor. Şi a fost aşa69. Dumnezeu a împărţit tot sufletul viu al vieţuitoarelor în două naşteri şi două faceri, vreau să spun, din pământ şi din mare, ca din două femei, din Lia şi Rahila70 sau din Sarra şi Agar71, întemeind doi fii, adică două popoare, cel din iudei şi cel din neamurile păgâne, astfel încât ceea ce a spus Dumnezeu oarecând către Rebeca să se potrivească şi creaţiei văzute că două popoare şi două neamuri vor ieşi din tine şi un neam va fi peste celălalt neam şi cel mai mare va sluji celui mai mic72. Este limpede că animalele cele născute din pământ şi dobitoacele, şi fiarele sunt de departe mai mari şi mai puternice decât peştii mării şi decât toate zburătoarele cerului. Iar dacă tu, ascultătorule, scuturi din cap la cele spuse, ca fiind cu neputinţă, ce vei face sau ce vei spune, văzând vieţuitoarele cele din apă răpind mai înainte binecuvântarea de la Dumnezeu73, aşa cum Iacov a răpit mai înainte binecuvântarea lui Isav74? Fiindcă unul era vânător75 şi avea o viaţă şi o naştere pământească, trăind în câmp împreună cu fiarele şi târâtoarele76, de aceea Isav a fost supranumit şi Edom,
67 Cf. In 12,32.
68 Cf. Mt. 27,52.
69 Fc. 1,24.
70 Cf. Fc. 29,15 30,24; 35,16-20.
71 Cf. Fc. 16; 21,1-7; Gal. 4,21-31.
72 Fc. 25,23.
73 Cf. Fc. 1,22.
74 Cf. Fc. 27,1-40.
75 Cf. Fc. 25,27.
76 Cf. Fc. 1,24.
199
adică arşiţă77, iar Iacov, cel ce i-a răpit, împreună cu binecuvântarea, şi dreptul de întâi născut, zburând în Mesopotamia apelor, acolo în ape, a născut în casa lui Dumnezeu, pentru că Bathouel se tâlcuieşte Duhul lui Dumnezeu78. De acolo a luat-o şi pe Rahel, iar Rahel se tâlcuieşte, casa lui Dumnezeu79. Căci aceasta era un chip al Bisericii celei din neamuri întru care Duhul lui Dumnezeu Se odihnea cu iubire, fiindcă a născut-o pe ea şi Se purta peste apa Mesopotamiei tuturor neamurilor80. Află că şi Rahel, ca şi Rebeca, era chip şi pricină a aceleiaşi Biserici a neamurilor81 oarecând stearpă82, care, fiind pe pământul apelor Mesopotamiei, acolo s-a căsătorit cu Isaac şi îndată, ca o bună şi râvnitoare vărsătoare de apă, scoţând apă din colimvitră, a adăpat cămilele cele necredincioase ale părintelui neamurilor83, căci Avraam se tâlcuieşte părintele neamurilor84 ca chip al lui Dumnezeu şi adevăratului Părinte al neamurilor85.
3. În multe chipuri şi în multe locuri86 am arătat că animalele din ape87 sunt un chip al neamurilor celor cufundate odinioară în adâncul necunoştinţei88, pentru care Hristos a arătat şi pe pescarii Lui, propriii Lui ucenici89. Dar avem şi o altă demonstraţie foarte puternică şi foarte străină, care-l convinge şi pe cel mai necredincios şi mai încăpăţânat, că animalele cele din pământ poartă chipul neînşelat şi limpede al poporului iudeilor. Dar care este această demonstraţie? Mă refer la faptul că Adam cel pământesc este înrudit după trup cu fiarele acelea pământeşti şi târâtoare90,
77 Cf. Fc. 25,29-34; 36,1.
78 Cf. Fc. 28,1-5; 29,31 30,24.
79 Cf. Rut 4,11.
80 c. Fc. 1,2.
81 Cf. Fc. 25,21.
82 Cf. Fc. 29,31; 30,1-2.
83 Cf. Fc. 24,20.
84 Cf. Fc. 17,4-6; Rom. 4,16-18.
85 Cf. Ef. 4,6.
86 Cf. Evr. 1,1.
87 Cf. Fc. 1,20-21.
88 Cf. Fc. 1,2; Is. 8,23 9,1; Mt. 4,15-16; Lc. 1, 79.
89 Cf. Mt. 4,18-20; Mc. 1,16-18; Lc. 5,10-11.
90 Cf. Fc. 2,7,19.
200
căci şi acelea, şi acesta au fost create în ziua a şasea91 şi nu este înrudit cu peştii mărilor, care au fost făcuţi în ziua a cincea92, după cum şi Hristos, al doilea Adam este înrudit după trup cu iudeii93, acele fiare neîmblânzite şi şerpi veninoşi, şi nu cu noi, neamurile. Dar că neamul pământesc al iudeilor de la pământ se arată, ai putea afla şi de la aceste cuvinte: Să scoată pământul patrupede şi târâtoare, şi fiare94. Căci patrupedele, fiindcă s-au plecat la pământ şi tind spre pământ, şi caută cele ale pământului îi închipuie pe aceştia ca, nişte necugetători de Dumnezeu, luând în stăpânire lăţimea pământului95. Or Moise proroceşte în mijlocul lor şi despre nebunia lor aducătoare de moarte împotriva lui Hristos, numindu-i de mai înainte pe aceştia fiare şi târâtoare96. Dar proroceşte şi dispreţul lor faţă de ceea ce este mai bun, numindu-i dobitoace. Dar şi ceea ce a fost spus despre Hristos de Avacum prorocul că în mijlocul a două animale vei fi cunoscut97, Sfinţii Părinţi îl înţeleg ca fiind vorba despre două popoare. Două animale, ca să zicem aşa, unul pământesc şi celălalt marin98. Şi negreşit în acest mod pe Eva, care poartă chipul Bisericii lui Hristos celei din neamuri99, Dumnezeu nu a făcut-o din pământul din care Adam a fost plăsmuit100, fiindcă Eva nu este înrudită, ci este străină de iudeii care nu au fost dintre animalele cele binecuvântate de Dumnezeu, ea fiind Biserica târâtoarelor şi zburătoarelor celor din mare care au primit binecuvântarea lui Dumnezeu101.
4. Iar dacă vei lua aminte cu râvnă şi cu îndelungă răbdare la cele spuse, ascultătorule, te voi încredinţa pe tine cu privire
91 Cf. Fc. 1, 24-27.
92 Cf. Fc. 1,20-21.
93 Cf. Mt. 1,1; Rom. 1,3.
94 Cf. Fc. 1,24.
95 Cf. Num. 34,1-15; Deut. 18,1-2.
96 Cf. Deut. 18,15-22.
97 Avac. 3,2.
98 Cf. Fc. 1,20-21,24-25.
99 Cf. Ef. 5,31-32.
100 Cf. Fc. 2,7,21-22.
101 Cf. Fc. 1,20-22.
201
la aceste două popoare, adică cel pământesc şi cel marin, şi din felurite dovediri ale Scripturii, din Vechiul şi Noul Testament. Căci tămâierea pe care Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să o pregătească102 arată unirea dintre neamurile păgâne şi iudeii care au crezut, pe care a mirosit-o Dumnezeu103 şi care s-a făcut spre miros de bună mireasmă şi a legiuit ca alcătuirea ei să fie din pământ şi din mare. Căci smirna îşi are originea din pământ, iar onyx-ul din mare este făcut. Asemenea şi mirul lui Moise care arată şi el cele două popoare104, deşertându-se negreşit de la Fiul iubit105, potrivit cu cel ce a zis: Mirul deşertat al iubitului meu106, căci de la El şi prin El107 se formează pliroma credincioşilor108, care mir a fost poruncit de Dumnezeu să se facă. Şi Moise a primit trestia din pământ, iar smirna din mare şi poate de aceea şi Hristos, prin trestia din pământ şi buretele din mare, a fost adăpat cu oţet la Cruce109, adică a gustat acreala morţii, fiindcă şi cele două neamuri, adică al neamurilor romane şi al evreilor, L-au condamnat pe El la moarte110, al căror chip a fost şi perechea celor doi tâlhari, al celui mântuit prin credinţă şi al iudeului pierdut prin necredinţă111. Să-L auzim iarăşi pe Dumnezeu poruncind lui Moise ca şi tunica arhiereului Aaron să fie ţesută cu fir de porfiră112. Iar porfira este făcută de două animale, adică de un vierme pământesc şi de scoica marină. Aşadar, pentru aceasta cele două popoare L-au încins pe Hristos cu mantie de porfiră la pătimire113, vestind mai dinainte că va
102 Cf. Ieş. 30,34-35.
103 Cf. Fc. 8,21.
104 Cf. Ieş. 30,22-25.
105 Cf. Mt. 3,17; 12,18; 17,5; Mc. 1,11; 9,7; Lc. 3,22; 9,35; II Pt. 1,17.
106 Cf. Cânt. 1,3.
107 Cf. Rom. 11,36.
108 Cf. Rom. 11,25.
109 Cf. Mt. 27,48; Mc. 15,36.
110 Cf. Mt. 20,18-19; 26, 65-66; 27,1-26; Mc. 14, 63-64; 15,1-15; Lc. 23,13-25; In 18,29-32; 19,4-16.
111 Cf. Lc. 23,39-43.
112 Cf. Ieş. 28,1-6,8,15.
113 Cf. Mt. 27, 28; Mc. 15,17; In 19, 2.
202
împărăţi peste două neamuri, Dumnezeu Cuvântul cel ceresc114, fiind unit cu trupul, ceea ce au preînchipuit şi celelalte culori ale celorlalte veşminte ţesute împreună cu porfira din tunica lui Aaron115. Căci pânza de in, ca una care strălucea mai mult decât zăpada116, arată simbolul luminii din lumină, Dumnezeu Cuvântul117, iar lâna roşie ţesută poartă chipul trupului căci era părtaş trupului şi sângelui împreună cu fiii118, iar aşa-numitul iacint este asemenea cu culoarea cerului, şi de aceea, cei ce se ocupă cu culorile ţesăturilor numesc această culoare azurie. Dar aflăm şi pe magi aducând în dar lui Hristos smirnă marină cu aur pământesc119, după cum şi cei doi, Iosif şi Nicodim, care erau chipuri ale celor două popoare, L-au înmormântat pe Iisus cu două aromate, şi anume, cu aloe pământesc şi smirnă marină120.
III
1. Aşadar, din aceste multe demonstraţii, aflăm în mod perifrastic că animalele marine şi cele pământeşti sunt chipul clar al celor două popoare. Este, prin urmare, necesar să spunem şi pentru care pricini turma animalelor de pământ, adică a poporului Israel, nu s-a împărtăşit de binecuvântare de la Dumnezeu121, egală cu cea a peştilor păgâni şi cu zburătoarele din aceştia. Mai întâi, fiindcă iudeii sunt nebotezaţi şi fiindcă nu s-au născut din apă şi din Duhul Care Se purta deasupra apei122. Iar a doua pricină pentru care au fost lipsiţi de binecuvântare, fiindcă în ei era şarpele vrăjmaş şi uneltitor împotriva Evei, adică al Sfintei Biserici, şi
114 Cf. Ini,i, 14.
115 Cf. Ieş. 28,5-8,15,33.
116C. Mt. 28,3.
117 Cf. In 1,4-9; 3,19-21; 12,46.
118 Cf. Evr. 2,14.
119C. Mt. 2,11.
120 Cf. In 19,38-42.
121 Cf. Fc. 1,24-25.
122 Cf. Fc. 1,2; In 3,5.
203
aveau să fie sub blestemul acela înfricoşător123. Dar nu aflăm nicăieri în toată Scriptura Legii pe Dumnezeu binecuvântând pe cineva cu propria Sa gură, şi după aceea blestemându-l. Nu ştiu decât că a dat binecuvântarea cu anumite condiţii, ca în cazul lui Israel şi Solomon, zicând: Dacă veţi păzi poruncile Mele şi dreptăţile Mele124. Căci Dumnezeu îi cunoştea de mai înainte pe amândoi, şi mai ales pe Israel, că avea să lepede dumnezeieştile legi şi să le calce, şi să cadă sub acele nenumărate blesteme din Lege125, şi, mai mult decât toate, că vor fi sub blestem, din pricina viitoarei nelegiuiri împotriva lui Hristos, şi că aveau să primească din gura Lui acele nenumărate „vai”-uri şi sentinţe de pustiire şi de lepădare126.
2. Iar cel ce nu primeşte astfel dumnezeieştile Scripturi va trebui să răspundă cu ce păcat au păcătuit animalele pământului faţă de Dumnezeu, că nu le-a dat şi lor egală binecuvântare cu a peştilor127? Cât priveşte constituţia trupului şi firea, animalele şi dobitoacele de pe pământ au multă şi neasemănată diferenţă faţă de peşti. Şi să te convingă pe tine recunoscătorul câine care este păzitorul turmelor, păzitorul casei, paznicul viilor, boul şi măgarul care cunosc pe stăpânii lor, şi calul, şi catârul, şi cămila care adeseori cunosc, chiar mai presus de omul raţional, drumurile pe care au umblat o dată, fiind călăuze nocturne neînşelate ale propriilor stăpâni. De aceea şi în război adeseori, după Dumnezeu, ajutorul cailor, al catârilor şi al cămilelor devine izbăvitor, de care, dacă neamul omenesc se lipseşte, piere, nefiindu-i de ajuns numai slujirea omenească însăşi. De aceea Dumnezeu a mărturisit că acestea au şi înţelepciune, vorbind oarecând cu milostivul şi multpătimitorul Iov, înţelepciune de care a lipsit pe barză şi pe struţ, fiind păsări ale pustiului128. Iar la târâtoarele
123 Cf. Fc. 3, 1-5,13-15.
124 Cf. Ieş. 19,5; III Rg. 6,12-13; Neem. 1,9; Iez. 20,11-13.
125 Cf. Deut. 28,15-68.
126 Cf. Mt. 23,37 24,2,15-22; Lc. 13,34-35; 19,41-44.
127 Fc. 1,22.
128 Cf. Iov 39,13-17.
204
marine ale peştilor nu se află nici glas, nici cunoaştere, nici înţelepciune, nici ştiinţă, nici memorie, nici simţire cunoscătoare, nici slujire faţă de stăpân sau vreo bună intenţie sau dragoste, pentru că toate trăsăturile peştilor sunt iraţionale şi nesimţitoare şi trebuie înţelese şi spuse, ca fiind potrivite foarte cu poporul neamurilor. Căci, mai înainte, acest popor era surd, precum peştii, neauzind glasul Stăpânului; era fără cuvânt, precum peştii, fiindcă nu aveau în ei înşişi Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă apele demonice îi astupau urechile şi gura şi îi întunecau ochii, ca să nu cunoască şi să nu privească la soare, la Stăpânul Hristos Dumnezeu129. De aceea, în chipul neamurilor, Dumnezeu a numit târâtoare peştii şi animalele130, fiindcă ceea ce se târăşte, fiind asemenea cu şarpele diavolesc131, cu sufletul şi cu inima, şi cu gândurile, se târăşte cu pieptul la pământ şi nu vede nimic dintre cele cereşti, nici nu priveşte la nimic dintre cele înalte, ci este lipit întru totul de pământ de la cap până la coadă, adică, de la început până la sfârşit, se târăşte pe pântecele plăcerilor şi pe burta buricului desfrânării se târâie la pământ în praf şi în gunoi. De aceea, pentru aceste târâtoare ale peştilor păgâni, Hristos i-a chemat pe pescari mai înaintea tuturor132.
3. Şi fiul cel întâi născut, Cain adică, a fost lucrător de pământ133 în chipul întâiului născut fiu al lui Israel, ca unul care este înrudit cu animalele cele de pe pământ nebinecuvântate, ucigaşul bunului păstor Abel-Hristos134, despre care spune El însuşi că: „Voi sunteţi de la tatăl vostru diavolul135, despre Cain adică. Deoarece Cain este tatăl iudeilor, care imită faptele diavolului. Acela de la început era ucigaş de oameni, de la început, adică îndată după crearea lumii, l-a ucis pe propriul său frate136. Şi voi
129 Cf. Is. 9,1; Mt. 4,16; Lc. 1,79.
130 Fc. 1,20.
131 C. Fc. 3,1-5.
132 Cf. Mt. 4,18-22; Mc. 1,16-20; Lc. 5,1-11.
133 Cf. Fc. 4,1-2.
134 Cf. Fc. 4, 8; In 10,11; Evr. 12,24.
135 In 8,44.
136 C. FC. 4,8.
205
veţi fi ucigători de oameni, prin imitarea aceluia, căci veţi ucide partea omenească din Mine, dar nici o vătămare nu-Mi veţi aduce, ca Dumnezeu, pentru că aceasta nu este cu putinţă”.
4. Am adus toate aceste mărturii spre lauda şi bucuria Sfintei lui Hristos Biserici. Mare folos şi întărire aducem noi, credincioşii, aflând că imediat, de îndată ce a fost creat cerul şi pământul137, încă de atunci, poporul apelor, al mărilor, al târâtoarelor şi peştilor a primit de la Dumnezeu binecuvântare138, iar fratele acestui fiu risipitor al neamurilor care a rămas lucrător al pământului în ogorul viei lui Israel139 este nebinecuvântat, neprimind până acum să intre şi să se împărtăşească din trupul şi din sângele140 viţelului celui îngrăşat141. Dar viţel îngrăşat este numit Hristos, fiindcă, mai înainte cu mulţi ani de la nunta Lui şi unirea Lui cu Biserica142, a fost pregătit de către Tatăl însuşi spre mâncare neamurilor143, ca şi cum ar fi îngrăşat taina. Căci Dumnezeu a descoperit sfatul cel mai dinainte de veci, spre slava noastră, a neamurilor, cum strigă Isaia144 şi Pavel145.
IV
1. Şi a zis Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea noastră146.
Aşadar, după principiile anagogiei, aici îl vei înţelege pe Hristos despre care este spus acel Să facem om, când l-a asumat pe om. Iar acel Să facem l-au spus nu numai Tatăl şi Duhul,
137 Cf. Fc. 1,1.
138 Cf. Fc. 1,20-22.
139 Cf. Is. 5,2; In 15,1.
140 Cf. Mt. 26,26-29; Mc. 14,22-25; Lc. 22,14-20; In 6,53-56; I Cor. 11, 23-25.
141 Cf. Lc. 15,13-32.
142 Cf. Mt. 22, 2.
143 Cf. In 6,55.
144 Cf. Is. 25,1.
145 C. I Cor. 2,7.
146 Fc. 1,26.
206
Unul binevoind şi Celălalt ca şi cum ar pregăti de mai înainte, ci şi Fiul, ca Dumnezeu, Se învoieşte cu privire la ceea ce va fi, ca şi El însuşi să Se arate că îmbrăţişează întruparea. Dar mai întâi trebuie să cercetăm cuvântul în alt mod. Dar ştiu că multe cuvinte au fost alcătuite cu osteneală de mine despre acest subiect147, atât cât mi-a stat în putere, şi la aceste cuvinte îi trimitem pe cei care îndrăgesc cele scrise de noi, dar pentru ca tratatul meu să nu fie ca un mădular sau trup mutilat, cele care lipsesc în acelea trebuie completate aici. Iar acestea sunt:
2. Pentru ce, oare, nu a separat Dumnezeu între creaţia animalelor celor de pe pământ şi cea a omului, cum a separat între peşti şi animalele cele din pământ148, ci le-a creat şi pe acestea, şi pe om în aceeaşi zi, ca şi cum ar fi o înrudire între om şi animalele de pe pământ Unul dintre exegeţi, dezlegând această problemă, a spus că o asemenea împreună-creaţie se datorează înrudirii după trup a lui Hristos cu iudeii149. De aceea zice acelaşi exeget: „Este a vedea şi a ne minuna că acest om, părăsind dobitoacele şi animalele care erau aproape de el şi înrudite cu el, a intrat în Rai şi Dumnezeu i-a dat poruncă să-l lucreze şi să-l păzească”150. Dar alte animale, secundare, sau, mai bine zis, fiare sălbatice, străine de el, şi neînrudite cu el, şi care erau departe de el, le-a adus în Rai nu primele, ci ultimele; acestea sunt turmele fiarelor sălbatice ale neamurilor.
3. După aceea, trebuie ştiut şi luat în considerare faptul că acesta este primul cuvânt din Sfânta Scriptură care este spus la plural, care semnifică Sfânta Treime şi care spune numai la creaţia omului: Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră151, ca şi cum trei diferite persoane, dacă este legiuit să spunem aşa,
147 Cf. SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Tractatus I-III: De constitutione hominis secundum imaginem Dei (CPG 7747-7749), ed. KARL-HEINZ UTHEMANN, CCSG12.
148 Cf. Fc. 1,20-22,24-25.
149 Cf. Rom. 1,3; 9,4-5.
150 C. Fc. 2,15.
151 Cf. Fc. 1,26.
207
din sfat şi cuget comun, ar face un chip şi un monument, şi fiecare dintre aceste trei persoane ar imprima propriul chip, propriul ecou şi propriul model în acest monument, ca să fie în acesta ceva văzut mai trupesc şi mai îngroşat, adică avea înălţimea unuia dintre dumnezeieştii Artişti, lărgimea celuilalt şi adâncimea altuia. Căci aşa este chipul şi monumentul după asemănarea şi modelul, şi imaginea diferiţilor lui Artişti, ai uneia şi nedespărţitei firi şi fiinţe a Unuia şi Singur Dumnezeu, fiindcă sufletul din om se înţelege ca chip al lui Dumnezeu şi Tatălui, precum am socotit şi în cele două cuvinte pe care le-am amintit mai înainte, editate separat, despre crearea omului, iar raţiunea lăuntrică a acestui chip descrie pe Dumnezeu Cuvântul, Cel născut din Tatăl, iar mintea poartă chipul Duhului celui Sfânt
4. Acest cuvânt l-am pus înainte noi unui evreu. Căci adeseori am avut multe dispute cu neamul lor. Dar vicleanul acela a răspuns împotrivă că şi un împărat, fiind singur, poate să spună: „Să facem” sau „Noi poruncim”. Iar noi am răspuns, zicând: Şi atunci pentru ce, oare, mai înainte de facerea omului, nu Se arată Dumnezeu să folosească acest Să facem pentru nici o altă făptură şi să o spună, decât numai pentru om şi iarăşi, după aceea, pentru femeie, când a zis Să-i facem lui ajutor?152. La acestea nu a mai avut iudeul cuvânt să răspundă, nici contrazicere. Căci este cu neputinţă să fie omul după chipul şi asemănarea celor ce au spus Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, dacă nu ar purta în el însuşi chipul şi ecoul fiecăruia dintre aceşti Meşteri.
5. De aceea toţi oamenii avem după chipul treimic în firea sufletului nostru netrupesc, inteligibil, nematerialnic şi necuprins, dar după asemănarea o au numai cei ce şi-au redobândit după asemănarea153, prin petrecerea cea virtuoasă, cei care au pe Dumnezeu sălăşluind în ei154 şi cumva, ca şi cum ar fi hristoşi
152 Cf. Fc. 2,18.
153 Verbul folosit aici oferă o interpretare foarte interesantă a conceptului după asemănarea: dvex-njcavro eauTOu; (care s-au redobândit/recâştigat pe ei înşişi), vrea să spună că şi-au redobândit firea lor adevărată, care este după asemănarea.
154 Cf. Rom. 8,9.
208
prin har, în dumnezeire şi omenitate. De aceea, dumnezeiasca Scriptură a zis aceasta o dată şi a doua oară, explicând: Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el155. A doua oară nu mai adaugă după asemănarea, precum acel după chipul care este zidit de Dumnezeu şi care este natural în noi; iar după asemănarea ţine de alegerea noastră liberă, este ceva care se adaugă nouă, ceva primit de noi prin petrecerea virtuoasă. De aceea Ioan teologul, al cărui nume este sinonim cu Cuvântul, ne învaţă aceasta, scriind unora epistole: Fiilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu, adică prin Botez, şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă îl vom vedea pe El precum este156. Vezi că spune că, după Sfântul Botez, petrecerea cea virtuoasă este născătoare a după asemănării, fiindcă, dacă El Se va arăta în inimă, inima îl va vedea pe El în ea însăşi, conformându-se Lui şi asemănându-se Lui157, atât cât este cu putinţă şi atât cât poate omul. De aceea unul dintre filosofii nebuni a furat aceasta din Scriptura noastră, spunând că filosofia este asemănare cu Dumnezeu, atât cât este cu putinţă omului, aplecându-se asupra acestei Scripturi mozaice care zice: Şi a zis Dumnezeu: Săfacem om după chipul şi asemănarea Noastră şi să stăpânească peştii mării şi păsările cerului şi dobitoacele a tot pământul şi toate târâtoarele care se târăsc pe pământ158.
V
1. Este bun prilej pentru noi, care am ajuns până aici, să lăudăm cuvintele Duhului Sfânt atotînţelepte şi atotluminoase predate de Dumnezeu şi să zicem: Sfeşnic cu adevărat picioarelor Bisericii este legea Ta şi lumină cărărilor noastre159. Să auzim ce
155 F 1,27; 5,1.
156 1 In 3,2.
157 Cf. Rom. 8,29; Filip. 3,10.
158 Fc. 1,26.
159 Ps. 118,105.
209
mare şi nebiruită armă ne-a dat de aici Dumnezeu împotriva iudeilor şi barbarilor, şi samarinenilor care sfâşie şi batjocoresc credinţa creştinilor ca unii care cinstesc Sfânta şi deofiinţă Treime ca pe trei dumnezei. Fiindcă Scriptura vorbeşte despre două persoane, a lui Adam şi a Evei, zic, dar numeşte un singur om, nu doi, îi mustrăm pe duşmanii adevărului că Dumnezeu cel lăudat în trei persoane este un singur Dumnezeu, şi nu trei, datorită deofiinţimii firii, ca şi în cazul lui Adam şi al Evei. Ascultă cum Dumnezeu îi numeşte şi pe aceştia, şi toată omenitatea un singur om datorită înrudirii şi deofiinţimii lor, zicând: Să facem om după chipul şi asemănarea noastră şi să stăpânească160, iar pe cei doi îi numeşte un singur om. Şi iarăşi zice: Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-afăcut pe el, bărbat şi femeie i-afăcut161. Iată şi aici îi numeşte pe cei doi un singur om, ca să-ţi dea ţie arme să arăţi că Tatăl şi Fiul, deşi sunt două ipostasuri, sunt un singur Dumnezeu.
2. De aceea şi când avea să aducă asupra pământului potopul, a zis către Noe Dumnezeu: Vremea oricărui om a venit înaintea Mea162. Iată aici semnificată mulţime de oameni. Ascultă cum numeşte această mulţime un singur om, iarăşi zicând către acelaşi Noe: Voi şterge pe omul pe care l-am făcut163. Dacă deci zecile de mii nenumărate ale persoanelor oamenilor le numeşte un singur om datorită deofiinţimii firii, cu cât mai mult nu este cu putinţă să numească cele trei Persoane deofiinţă ale dumnezeirii un singur Dumnezeu?
3. Şi în alte zeci de mii de locuri vei afla dumnezeiasca Scriptură numind un singur om tot neamul omenesc, ca atunci când iarăşi spune după potop: Cugetul omului este spre cele rele din tinereţile lui164 şi iarăşi: Omul cu deşertăciunea se aseamănă165 şi
160 Fc. 1,26.
161 Fc. 1,27.
162 Fc. 6,13.
163 Fc. 6,7.
164 Fc. 8,21.
165 Ps. 143,4.
210
Omul, ca Iarba, zilele lui, ca floarea câmpului166: Ce este omul, că-l socoteşti pe el şi Micşoratu-l-ai pe el cu puţin faţă de îngeri şi: Cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el167. Auzi, o, nebune, iudeule, şi tu, barbarule, şi tu, samarinene, cum numeşte întreaga umanitate? Prin urmare, prin aceeaşi regulă, şi dumnezeirea este şi este numită un singur Dumnezeu şi Israelul, deşi număra şase sute de mii, este numit un singur Israel168, şi asirianul, întreg neamul este numit ca o singură persoană169, ca şi persul şi hiperboreanul, şi toate celelalte popoare, deşi sunt formate din zeci de mii şi zeci de mii de persoane, sunt numite ca o singură persoană.
4. Dar fiindcă Dumnezeu a întrevăzut de mai înainte ceva mai bun pentru noi, creştinii, sau, mai bine zis, ca să trec cu vederea multele dovezi adunate din multe mărturii, ne vom face demonstraţia naturală şi ca dovedită de la sine de la acest cuvânt batjocorit de iudei. Căci zice: Şi a zis Dumnezeu, vezi singularul? Să facem, vezi pluralul? Şi unul numaidecât îl vei atribui firii, iar pe celălalt Persoanelor, şi nu invers. Căci dacă atribui pluralul firii, atunci ai introdus o absurditate, dar dacă îl atribui Persoanelor nu ai făcut nimic nepotrivit, căci vezi că există o singură fire în zeci de mii de mulţimi de oameni.
5. Acestea au fost expuse de noi mai pe larg în cartea a doua împotriva iudeilor170 şi le-am pus şi aici nu fiindcă am uitat, ci fiindcă ne este drag, dacă ar fi cu putinţă, să rostim aceleaşi şi în pieţe şi să le strigăm la răspântii, spre cunoaşterea şi înţelegerea credincioşilor, spre ruşinarea şi smerirea iudeilor şi barbarilor, cum spuneam mai înainte, a celor ce îşi mişcau limbile împotriva lui Hristos şi a Bisericii Lui.
166 Ps. 102,15.
167 Ps. 8,5-6.
168 Cf. Ieş. 12,37; Num. 11,21; I Rg. 11,8.
169 Cf. Mih. 5,4; Zah. 2,13.
170 Posibilă referinţă la Disputatio adversus iudaeos (CPG 7772), PG 89, 1204-1281, sau la un alt tratat pierdut al său. A se vedea VINCENT DEROCHE, „La Disputatio adversus iudaeos dAnastase le Sinaîte. Authenticite du texte et identification des fragments”, Ephemerides Theologicae Lovanienses, 95,3,2019, pp. 427-438.
211
VI
1. Să facem om după chipul şi asemănarea noastră, să stăpânească peştii mării, şi păsările cerului, şi dobitoacele, şi tot pământul, şi toate târâtoarele ce se târăsc pe pământ171. Ne face pe noi mai zăbavnici să spunem iarăşi aceleaşi lucruri care s-au spus mai înainte deja în alte locuri despre acestea şi mă minunez pentru moment de cei ce se ţin numai de literă şi care zic aici că, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om, se referă numai la autoritatea şi stăpânirea trupească a peştilor şi zburătoarelor, şi a tuturor fiarelor. Căci nu aflăm nici pe cel întâi zidit că a stăpânit vreodată peştii mării şi nici pe vreun altul dintre drepţii care au fost din veac. Dar numesc stăpânire nu pe aceea care constă în vreo născocire a vreunui procedeu sau a uneltelor sau metodelor de pescuit, cum li s-a părut unora să spună, între care este şi Severian din Gabala, căci aceea nu este stăpânire, ci iscusinţă şi şiretenie. Cel ce stăpâneşte ceva, mai ales din porunca lui Dumnezeu, nu cu vreo născocire stăpâneşte, ci în mod evident, cu putere şi autoritate.
2. Iar dacă, pe cât pare, pizmaşii contrazic şi acest lucru, îmi voi face vrednic de crezare cuvântul de la doi bărbaţi corifei ai sfinţilor Bisericii noastre. Cred că o să-ţi spun şi ţie ceea ce îi spuneam iudeului. Dacă a fost cineva între oameni după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, acesta este Ioan, sfântul înaintemergător172, cel mai mare dintre cei născuţi din femeie173, asemenea şi Petru acela, înaltul şi venerabilul între Sfinţii Apostoli, dar nici aceştia nu au fost stăpâni a toate. Iar că nu a stăpânit Petru toţi peştii mării, ascultă-l pe el zicând către Cel ce stăpâneşte
171 Fc. 1, 26.
172 Cf. Ieş. 23, 20; Mal. 3,1; Mt. 11,10; Mc. 1,2-4; Lc. 7,27.
173 Cf. Mt. 11,11; Lc. 7,28.
212
cu adevărat şi peştii mării, şi zburătoarele cerului, şi cele cuvântătoare, şi tot pământul, Iisus, că Toată noaptea, poate noaptea slujirii iudaice, ostenindu-ne, n-am prins nimic. Dar la cuvântul Tău, adică prin credinţa cea întru Tine, voi arunca mreaja cuvântului evanghelic în marea lumii neamurilor174. Iarăşi, despre Ioan Evanghelistul, cel de un nume cu el, în Evanghelia lui zice că Ioan nu a făcut nici o minune175. Cum, aşadar, se poate spune că cel ce nu a făcut nici o minune şi Petru care nu a stăpânit peştii sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? Căci cel ce stăpâneşte după porunca dumnezeiască animalele şi peştii, şi zburătoarele176 spune leului: Vino, şi vine; şi vulturului: du-te, şi se duce177; şi peştelui: apropie-te, şi se supune; şi balaurului: mori, şi-şi dă duhul. Dar cunoaşte că Dumnezeu nu a dat omului, care este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, numai stăpânirea asupra peştilor şi fiarelor, şi târâtoarelor, ci şi asupra întregului pământ. Căci astfel este scris că aceştia stăpâneau peste peştii mării şi păsările cerului, după o a doua rânduială, şi apoi şi peste restul fiarelor şi dobitoacelor şi întregul pământ178, adică peste toate fiinţele care locuiesc pe pământ: oameni şi neamuri.
3. Dacă, aşadar, toate le-a supus sub picioarele lui, ale omului cu adevărat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu179, este evident că un asemenea om este şi stăpânul, şi domnul tuturor celor din lume, având supuse sub picioarele lui, ca supuşi şi robi, pe oameni. Şi cum Moise, spune-mi mie, un asemenea om aşa de mare, nu este după chipul lui Dumnezeu? Căci a fugit de la faţa lui faraon180. Cum Ilie, cel înălţat în car de foc181, s-a ascuns
174 Lc. 5,5.
175 In 10,41.
176 Cf. Fc. 1,28.
177 Cf. Mt. 8,9; Lc. 7,8.
178 Cf. Fc. 1,26.
179 Cf. Ps. 8,7; I Cor. 15,27.
180 Cf. Ieş. 2,15.
181 C. II Rg. 2,11.
213
departe de la faţa Izabelei182? Cum aproape toţi prorocii şi drepţii, şi Apostolii au pierit de mâna nelegiuiţilor183? Căci nu ar fi pătimit aceasta dacă ar fi stăpânit tot pământul şi i-ar fi avut pe toţi supuşi sub picioarele lor.
4. Atât de mare era neputinţa noastră în privinţa acestui cuvânt, încât a venit Pavel în grabă, acest tâlcuitor al celor negrăite184, aducând Epistola către Evrei, şi ne-a eliberat pe noi care ne împotmolisem într-o asemenea aporie neclară şi adâncă, zicând că Hristos este chipul nevăzutului Dumnezeu185 şi că El stăpâneşte şi domneşte peste toate, ca Unul Care este moştenitor a toate şi Lui I se vor supune toate186, în afară numai de Cel ce I-a supus Lui toate, adică Dumnezeu şi Tatăl187, şi Lui îi vor pleca tot genunchiul, cele cereşti, cele pământeşti şi cele de sub pământ188. Căci aceasta înseamnă ca El să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cele înţelegătoare ale cerului, şi peste oamenii cei dobitoceşti, şi peste tot pământul189. Dar a pus supunerea peştilor mai întâi, fiindcă, mai înaintea tuturor, a stăpânit peste cei născuţi şi renăscuţi din apă şi din Duh190, noi, neamurile, şi peste sufletele care zac din veac în adâncul iadului, cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii191. Apoi, în al doilea rând, numeşte păsările cerului, adică puterile cereşti inteligibile, despre care spune: Cunoscut-am toate păsările cerului192. Căci, înălţându-Se de pe pământ, a fost cunoscut cu trupul şi S-a arătat începătoriilor şi puterilor prin Biserică193. Când se va împlini numărul neamurilor194, se vor supune numaidecât
182 I Rg. 19,2-3.
183 Cf. Mt. 23,29-35; Lc. 11,47-51.
184 Cf. II Cor. 12,3-4.
185 Cf. Col. 1,15.
186 Cf. Evr. 1,2.
187 Cf. I Cor. 15,24,27.
188 Cf. Filip. 2,10.
189 Cf. Fc. 1,26.
190 CIn 3,5; I In 5,6.
191 Cf. Is. 9,1; Mt. 4,16; Lc. 1,79; I Tes. 5,4-7.
192 Cf. Ps. 49, 11.
193 Cf. Ef. 3,10; I Tim. 3,16.
194 Cf. Rom. 11, 25.
214
stăpânirii lui Hristos195 şi dobitoacele acelea, şi fiarele pământeşti cele înrudite cu EI196, adică Israel, despre care a spus că: Am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta, şi pe acelea trebuie să le aduc şi vor asculta glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor196. Şi astfel, ceea ce s-a spus de către Dumnezeu despre cei doi se aplică la Hristos şi se înţeleg despre El şi soaţa Lui, Biserica: Să stăpânească peştii mării şi păsările cerului, şi dobitoacele a tot pământul de la o mare până la alta şi de la râuri până la marginile lumii197.
5. Iar cei trupeşti, înţelegând trupeşte această stăpânire a omului, ca fiind asupra unor peşti trupeşti şi păsări, şi a tuturor dobitoacelor, şi fiarelor, şi târâtoarelor, şi a tuturor fiinţelor de pe pământ, nu vor putea să ne arate nouă un asemenea om, care să fi fost sau să fi devenit după chipul lui Dumnezeu, decât numai pe Hristos198. Căci nimeni dintre cei născuţi din veac, nu zic dintre regi, ba nici dintre drepţi, nu a stăpânit cu autoritate poruncitoare toate cele de pe pământ şi din mare, măcar că aveau harisma facerii de minuni199, a străvederii, a prorociei, mai cu seamă că Domnul nu defineşte desăvârşirea după chipului şi asemănării omului în faptul de a scoate demonii şi a face minuni, ca atunci când spune că: Mulţi îmi vor spune Mie în ziua aceea: Doamne, oare nu în numele Tău am prorocit şi în numele Tău am scos demoni şi în numele Tău am făcut multe minuni?200 Şi le voi spune lor: Adevărat vă spun vouă201, niciodată nu v-am cunoscut pe voi202. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă, ca să fiţi asemenea Tatălui vostru cel din ceruri203, ci defineşte
195 Cf. I Cor. 15,28.
196 Cf. Fc. 1,25.
197 In 10,16.
198 Fc. 1,26.
199 is. 61,8.
200 Mt. 7,22.
201 Mt. 6,16.
202 Mt. 7,23.
203 Mt. 5,44-45; Lc. 6,27-28.
215
după asemănarea prin virtutea dragostei, după cum însuşi Hristos, vorbind prin gura lui Pavel, S-a folosit de acelaşi dreptar şi definiţie a dragostei, când zice: de aş grăi în limbile oamenilor şi tainele toate le-aş cunoaşte şi de aş avea toată cunoştinţa şi toată credinţa, încât să mut şi munţii, nimic nu-mi foloseşte204. Dar despre aceasta, atât deocamdată, să vedem însă în continuare ce semnifică cele privitoare la binecuvântare.
VII
1. Şi l-a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el205, adică chip şi prototip al lui Hristos, l-a făcut pe om compus, muritor şi nemuritor, văzut şi nevăzut, stricăcios şi nestricăcios, bărbat şi femeie i-afăcut pe ei206, pe de o parte, prin putere şi prin dăinuire, l-a hărăzit pentru nestricăciune, pe de altă parte, prin slăbiciune şi destrămare, l-a hărăzit pentru stricăciune. Şi i-a binecuvântat pe ei Dumnezeu, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, adică prin naşterea de prunci prin bărbat şi femeie şi stăpâniţi-l pe el şi domniţi peste peştii mării şi păsările cerului, şi peste toate dobitoacele, şi peste tot pământul, şi toate târâtoarele, şi şerpii cei de pe pământ207.
2. Puţin mai înainte, cuvântul a adus în mijloc pe Ioan şi pe Petru pentru a convinge ascultătorul să înţeleagă duhovniceşte dumnezeiasca Scriptură după contemplarea cea după literă, căci dacă ne vom opri la literă, cum va putea cineva să arate pe însăşi acea slăvită şi preaslăvită Maică a lui Dumnezeu că este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? Căci unde a stăpânit şi a domnit peste fiarele cele sensibile sau peste peşti, sau peste păsări, sau peste tot pământul, cea care s-a mutat în Egipt de la faţa lui Irod208? Şi cine dintre oameni sau demoni va îndrăzni să
204 1 Cor. 13,1-3.
205 Fc. 1, 27.
206 Fc. 1,27.
207 Fc. 1,28.
208 C. Mt. 2,13-15.
216
spună că cea care este co-substanţială (opoovotov) cu Dumnezeu209 în trup nu este după chipul şi asemănarea Celui născut din ea? Căci cum va fi maică a unui asemenea Fiu, nepurtând teafăr în ea însăşi chipul Odraslei? Astfel încât s-a dovedit oricărui fiu al păcii210, iar nu oricărui lucrător al luptelor şi smintelilor, că şi stăpânirea peştilor amintiţi şi a păsărilor, şi a dobitoacelor numai Acela o are, numai Acela Care a zis: Toate Mi-au fost date Mie de Tatăl211 şi: Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ212, fiindcă Tatăl iubeşte pe Fiul213 şi toate le-a dat în mâinile Lui214. Dar spune că le-a primit de la Tatăl ca om215, însă este cinstit iarăşi, precum se arată, precum şi Tatăl, ca Fiu şi Dumnezeu deofiinţă cu El216.
VIII
1. Şi a zis Dumnezeu: Iată, v-am dat vouă toată iarba ce face sămânţă care este pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în eL Aceasta va fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor târâtoarelor care se târăsc pe pământ care au în ele suflare de viaţă le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa. Şi a văzut Dumnezeu toate câtefăcuse, şi iată, erau bunefoarte. Şi a fost seară şi afost dimineaţă, ziua a şasea217.
Până aici zice Olimpiodor, cel mare între filosofi şi învăţători, că este sfârşitul creaţiei sensibile. Şi continuă: Când Scriptura zice sub formă de rezumat: Aceasta este cartea facerii cerului şi a pământului218 şi toate celelalte, ea preînchipuie toate cele privitoare
209 Cf. Gal. 4,4.
210 Cf. Lc. 10, 6.
211 Mt. ii, 27; Lc. 10,22.
212 Mt. 28,18.
213 In 5,20.
214 In 13,3.
215 Cf. In 10,18.
216 Cf. In 5,23.
217 Fc. 1,29-31.
218 Fc. 2,4.
217
la creaţia cea nouă în Hristos219, cele ce au ajuns la capătul lucrurilor în timpurile cele mai de pe urmă în Biserică, pe care preasfântul Apostol o numeşte a doua lume, zicând: Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim220, numind lume Biserica, pentru faptul că avea să fie întemeiată de Petru, să fie ridicată de Pavel221, pentru ca iarăşi şi făptura cea nouă începută atunci, să fie adusă la existenţă până acum. Căci dacă prin toate lucrurile, atât cele pe care le-a văzut, cât şi cele pe care le-a făcut Moise în muntele Sinai222, s-a preînchipuit chipul Bisericii, prin sfântul cort al mărturiei şi prin toate cele din el şi prin toată slujirea Legii, să nu te miri, zice acelaşi Olimpiodor, cel mare în cele dumnezeieşti, dacă a pregătit mai dinainte şi a preînchipuit aceste lucruri pe care le-am menţionat, şi că a primit de la Dumnezeu raţiunile acestora în ghicitură, umbrit şi tainic. Căci aceasta însemna negura de atunci din munte şi întunericul, şi furtuna223, adică neclaritatea tainelor grăite şi închipuite atunci224, ca nu cumva, iudeii, aflând viitoarea cercetare a lui Dumnezeu către noi, neamurile, precum şi părăsirea lor de către Dumnezeu, să ardă Cartea Legii şi, mai cu seamă a Facerii, care era pusă înainte, şi mare vătămare şi pagubă să fie de aici Bisericii lui Hristos.
2. Dar filosoful menţionat adeseori mai înainte, cel ce a luminat cu cuvintele lui Biserica Alexandriei, ca diacon al acesteia, nu este de acord să arate că omul a fost făcut complet nemuritor şi nestricăcios şi aduce înainte ca dovezi ale stricăciunii şi coruptibilităţii omului binecuvântarea, bărbatul şi femeia, vieţuirea cu animalele sălbatice şi hrana lui225. Căci baia Botezului, zice, a celor botezaţi în Hristos, are ştergerea adevărată şi completă a păcatului şi osândei care s-a transmis şi la noi de la strămoşul Adam226,
219 Cf. II Cor. 5,17.
220 Evr. 2,5.
221 Cf. Gal. 2,7-9.
222 Cf. Ieş. 25,40; Evr. 8,5; 10,1.
223 Cf. Ieş. 19,16; 20,21; Deut. 4,11; 5,22; Evr. 12,18.
224 Cf. I Cor. 2,7.
225 Cf. Fc. 1,27-30.
226 Cf. Fc. 3,3,17-19; Rom. 5,12.
218
pentru care pricină şi unii prunci, deşi au fost luminaţi mai înainte de orice fărădelege şi păcat, curaţi fiind şi primind Duhul, şi îmbrăcaţi în Hristos227, nevinovaţi şi fără de prihană, şi sfinţi, cum mărturiseşte Pavel că sunt, adeseori mor chiar în ceasul acesta al botezului sau imediat după botez. Prin urmare, este necesar să admitem una dintre acestea: fie că nu au fost eliberaţi din păcatul strămoşesc şi din osânda lui Adam228 prin Botez şi prin Duhul229, ceea ce nici prin gând să nu-i treacă cuiva, fie că, eliberaţi fiind, au fost supuşi pe nedrept morţii, fie, iarăşi, că au fost eliberaţi, dar după asemănarea strămoşului lor Adam şi Eva, au fost încinşi cu trup muritor. Prin moarte, trecând la o viaţă mai bună, atunci la înviere, îşi vor primi trupurile nestricăcioase şi nemuritoare, murind acum, ca nu cumva răul să fie nemuritor şi veşnic, cum spune Sfântul Grigorie, adică spre a nu fi neîncetat în stricăciune, ci în Hristos să ne îmbrăcăm întru nestricăciune230, că Lui I se cuvin slava şi puterea în veci! Amin.
227 Cf. Gal. 3,27.
228 Cf. Fc. 3,6,17-19.
229 CIn 3,5; I In 5,6.
230 Cf. I Cor. 15,53-57.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al VII-lea, la cele petrecute după ziua a şasea
I
1. Şi aşa au fost desăvârşite cerul şi pământul, şi toată podoaba lor. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrările pe care lefăcuse şi S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui pe care le făcuse.
Prin aceasta ne arată şi ne învaţă pe noi Scriptura că, după aceea, a făcut şi altele şi face, după cum mărturiseşte Cel ce a zis: Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez2. Pornind de aici, unii dintre exegeţii cei vechi afirmă că, prin faptul că a zis: Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea3, arată anume că în veacul al şaptelea, adică în mileniul al şaptelea va fi sfârşitul lumii4. Căci în fiecare zi, zice, dintre cele şase zile ale creaţiei, a făcut lucrări egale ca număr cu numărul zilei: adică în ziua întâia, după elementele simple, o singură lucrare, care este lumina5, în a doua zi, două lucrări, adică tăria şi despărţirea apelor celor de sus de cele de jos6; în ziua a treia, adunarea apelor şi descoperirea pământului, şi odrăslirea roadelor din el7, în ziua a patra, patru lucrări: stelele, soarele, luna şi aşezarea lor8. În ziua a cincea, iarăşi cinci lucrări, adică cele cinci simţuri, şi peştii, şi dobitoacele, şi
1 Fc. 2,1-2.
2 In 5,17
3 Fc. 2, 2.
4 Cf. Ps. 89,4; II Pt. 3, 8.
5 Cf. Fc. 1,3.
6 C. FC. 1,7.
7 Cf. Fc. 1, 9-12.
8 Cf. Fc. 1,14-17.
220
zburătoarele, şi binecuvântarea dată lor9. În ziua a şasea, şase lucrări, care sunt: animalele cele din pământ şi omul, femeia şi binecuvântarea către ei, şi puterea dată lor, şi hrana10.
2. Căci spun exegeţii că în aceste şase zile se poate vedea în fiecare dintre ele un semn şi o dovadă clară de la Dumnezeu a sfârşitului lumii şi a lucrurilor care se vor petrece atunci. Căci în ziua cea dintâi, despărţirea luminii de întuneric semnifică acea despărţire a celor de-a dreapta şi a celor de-a stânga lui Hristos, a drepţilor şi a păcătoşilor11, de aceea şi porunceşte ca cei de-a stânga să se ducă în întunericul cel mai din afară12. Asemenea şi în ziua a doua apa una este înălţată în ceruri şi devine tărie, cealaltă iarăşi este trimisă în întunericul adâncului13 ne învaţă pe noi cele viitoare, cu privire la drepţi şi la păcătoşi, care vor avea loc la sfârşitul lumii. Dar în mod clar ziua a treia ne arată nouă cuvântul învierii prin faptul că numeşte pe Creatorul de atunci Judecătorul de mai târziu. Să se adune apa cea de sub cerîntr-o singură adunare14, adică la Judecată. Şi odrăslirea ierbii din pământ şi a pomilor15 arată învierea, după cum strigă şi Pavel, căci atunci roada lucrărilor fiecăruia se va ridica cu el din pământ16. Faptul că Hristos a spus că la înviere drepţii vor străluci ca soarele17, venind pe nori în ceruri18, arată limpede pe a patra zi prorocind învierea prin luminătorii cei din ea19, fiindcă în această zi, Dumnezeu a făcut despărţirea zilei de noapte. Dar şi ceea ce a fost spus de Dumnezeu în ziua a cincea: Să scoată apele târâtoare cu suflete vii şi zburătoare care să zboare pe pământ20, în chip
9 Cf. Fc. 1, 20-22.
10 Cf. Fc. 1, 24-30.
11 Cf. Fc. 1,4; Mt. 25,32-33,46.
12 Cf. Mt. 8,12; 22,13; 25,30,41.
13 C. Fc. 1,6-7.
14 Fc. 1,9.
15 Cf. Fc. 1,12.
16 Cf. I Cor. 3,13; Filip. 1,22.
17 Cf. Mt. 13,43.
18 Cf. I Tes. 4,17.
19 C. Fc. 1,14-18.
20 Fc. 1,20.
221
foarte potrivit, pentru învierea morţilor vedem că s-a făcut, când cei înecaţi în mare şi înghiţiţi odinioară de peşti vor învia, având suflete vii şi trupuri nemuritoare, dintre care unii vor deveni păsări zburătoare la ceruri21, iar alţii vor fi lăsaţi în adânc, în ziua a şasea, unii spun că plăsmuirea omului din ţărână este un simbol al învierii trupurilor moarte22, iar alţii spun că plăsmuirea diferitelor fiare şi târâtoare, şi patrupede, şi dobitoace23 arată: târâtoarele şi fiarele, pe păgânii cei nelegiuiţi, patrupedele şi dobitoacele cele necurate care nu sunt bune de mâncat, pe cei care au credinţa împreună cu păcatul24, iar cele curate sunt chipul drepţilor.
3. Aşa stând lucrurile, spun exegeţii, a rămas să spunem negreşit că în ziua a şaptea a făcut în chip ascuns însăşi împărăţia viitoare, fiindcă, aşa cum în fiecare zi a săptămânii creaţiei în şase zile a fost un semn al învierii, al naşterii lumii şi oamenilor, tot aşa în fiecare mileniu al celor şase mii de ani care deja au trecut, a fost un semn şi un chip al învierii şi al mutării creaţiei spre mai bine către nestricăciune. Astfel, Set se tâlcuieşte înviere, fiind născut în anul două sute treizeci al zilei celei dintâi25, având chipul şi asemănarea pe care a primit-o de la Dumnezeu de la început şi pe care a înnegrit-o prin călcarea poruncii26, cum avem să arătăm în continuare mai pe larg, când vom prezenta chipurile. În anul o mie cinci sute, la amiază şi la miezul zilei veacului, s-a mutat Enoh27 care este pârga şi chipul mutării oamenilor la mai bine şi al replăsmuirii lor, fiindcă Enoh se tâlcuieşte înnoire. De aceea, semnificând mutarea cea din ziua a şaptea, al şaptelea om de la Adam s-a mutat. Iar în anul două mii cinci sute, care este mijlocul celei de-a treia zi a veacului, a
21 Cf. Fc. 1,20-21.
22 Cf. Fc. 1,27; 2,7.
23 Cf. Fc. 1,24-25.
24 Cf. Lev. 5,2; 7,21; 20,25; 27,11; Num. 18,15.
25 Cf. Fc. 4,25; 5,3.
26 Fc. 1,26 3, 6.
27 Fc. 5,24.
222
avut loc replăsmuirea lumii prin Noe după potop28, fiindcă Noe se tâlcuieşte replăsmuire. Asemenea şi în anul trei mii cinci sute, care este mijlocul celei de-a patra zi a veacului, s-au născut cele două popoare, Israel şi fratele lui29. Iar dacă nu primeşti aceasta ca simbol al învierii, află că în această a patra zi a ieşit Israel din Egipt şi a intrat în pământul făgăduinţei30. Această ieşire din Egipt exegeţii nu numai că o tâlcuiesc ca o chemare a neamurilor, ci şi ca o ieşire din lumea aceasta şi intrare în adevăratul pământ al făgăduinţei, Ierusalimul de sus31, fiindcă toţi trecem prin Marea Roşie arzătoare a râului celui de foc, noi, adevăraţii israeliţi, iar cei ce sunt în chipul egiptenilor prin faptele lor vor fi scufundaţi de foc32. În acord cu acestea ai şi cele petrecute la mijlocul zilei celei de-a cincea, căci lucrurile cele de la Templu erau chipuri ale întemeierii Ierusalimului celui de sus33, unde înaintemergător pentru noi a intrat Hristos în Sfânta Sfintelor34, pe care le-a preînchipuit chivotul care a intrat în Templu35, când a dănţuit şi a cântat David bucurându-se ca chip al lui Hristos36, fiindcă chivotul pierdut, cel cuvântător, al omului, în care la început se depusese legământul lui Dumnezeu37, a fost aflat şi izbăvit din mâinile filistenilor celor răi care îl luaseră de la Dumnezeu38. Toate aceste lucruri menţionate sunt cinci dovezi în cele cinci amiezi ale celor cinci zile, adică milenii, ale veacului; nu sunt numai simboluri ale mutării spre mai bine, la nestricăciune, ci şi ale întrupării şi arătării lui Hristos şi a Bisericii. Căci la amiaza şi la nămiezile zilei celei de-a şasea, adică în anul cinci mii cinci
28 Cf. Fc. 8,15 9,17.
29 Cf. Fc. 25,24-26.
30 Cf. Ieş. 12,37-42; Ios. 3,17; 4,10-13; Evr. 11,9.
31 Cf. Gal. 4,26.
32 Cf. Ieş. 14,21-29; I Cor. 10,1-5.
33 Cf. Gal. 4,26; Evr. 9,24.
34 Cf. Evr. 6,20; 9,3,12.
35 Cf. III Rg. 8,1-7.
36 Cf. II Rg. 6,12-17.
37 Cf. I Rg. 5,1 7,1.
38 Cf. Ieş. 40,20.
223
sute, întrupându-Se Hristos, S-a arătat pe pământ39, fiindcă tot pe la nămiezile zilei a şasea l-a plăsmuit pe Adam ca chip al Lui40.
4. Şi de aceea unii, dându-şi cu presupusul, au spus că poate la nămiezile şi în miezul zilei a şasea are loc învierea pe care o semnifică cele şase miezuri ale zilei41, când cei vrednici vor moşteni împărăţia cerurilor pe care Dumnezeu Cuvântul a pregătit-o tainic şi negrăit42 în ziua a şaptea, ultima dintre toate cele zidite de Dumnezeu43, după cum ne învaţă însuşi Dumnezeu Cuvântul, zicând: Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii44, fiindcă atunci când a fost creată lumea, atunci s-a pregătit şi împărăţia. Aceasta a fost a douăzeci şi doua lucrare a lui Dumnezeu. Căci exegeţii atât ai iudeilor, cât şi ai creştinilor spun că Dumnezeu a făcut douăzeci şi două de lucrări, dintre care deja am numărat douăzeci şi una, care au avut loc în şase zile. Iar cea de-a douăzeci şi doua este împărăţia cea pregătită45 a veacului viitor şi vederea duhovnicească. De aceea iudeul are numai douăzeci şi două litere. Din acelaşi motiv douăzeci şi două de cărţi numără întregul lui Vechi Testament, dar nu ştie de ce, nici nu cunoaşte taina numărului douăzeci şi doi, nici nu se gândeşte că numărul douăzeci este compus din două numere desăvârşite, adică decade, semnificându-L pe Hristos compus în două firi desăvârşite, adică dumnezeire şi omenitate, Care a scris două Testamente, mă refer la Decalogul mozaic şi Decalogul evanghelic46. Căci astfel se împlineşte numărul douăzeci şi doi din numărul doi al celor două Decaloguri şi din numărul douăzeci al celor două desăvârşite decade ale celor două firi, dumnezeirea şi omenitatea lui Hristos.
39 Cf. Mt. 2,11.
40 Cf. Fc. 2,7; Rom. 5,14; I Cor. 15,45.
41 Cf. Fc. 1,5, 8,13,19,20,31.
42 Cf. Mt. 8,11; 22, 8; 25,34.
43 Cf. Fc. 2,2.
44 Mt. 25,34.
45 Cf. Mt. 22,4; 25,34.
46 Cf. Ieş. 20,1-17.
224
II
1. Dar fiindcă cuvântul a ajuns la cele despre odihna şi sfârşitul zilei a şaptea, nu este nepotrivit să aducem la mijloc şi unele cuvinte ale lui Hristos despre sfârşitul lumii. Căci în pilda celor zece fecioare, a spus că, la miezul nopţii, El însuşi va veni din cer ca Mire. Dar miezul nopţii se socoteşte a fi a patra parte a unei zile şi unei nopţi47. Căci a fost seară şi a fost dimineaţă, ziua una48. Iar ziua Domnului are o mie de ani49, încât miezul nopţii prezentei zile a şaptea este anul două sute cincizeci pe care iarăşi îl sugerează Domnul, zicând: Cine este sluga aceea credincioasă şi înţeleaptă pe care, venind Domnul ei, o va afla priveghind50? Adevărat, adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile Lui51 şi dacă va veni la a doua şi la a treia strajă a nopţii şi o va afla astfel, fericită este sluga aceea52. Dar fiindcă sunt patru straje ale nopţii, pentru ce, oare, nu spune Domnul: dacă va veni în cea dintâi strajă a nopţii, ci, numind pe a doua şi a treia strajă, a trecut cu vederea pe cea dintâi şi pe a patra? Fiindcă iarăşi a doua şi a treia strajă corespund miezului nopţii. Căci noaptea deplină este anul cinci sute al zilei, iar miezul nopţii este anul două sute cincizeci. De asemenea, şi sfârşitul celei de-a doua straje şi începutul celei de-a treia straje este acelaşi an, două sute cincizeci.
2. Dar acestea exegeţii le-au spus pentru progresul sufletului, în mod speculativ (crroxaoTixâţ), iar nu categoric53 (optcraxâq). Căci nu ignorau pe Cel ce a zis: Despre ziua şi ceasul acela nimeni
47 C. Mt. 25, 1, 6.
48 C. FC. 1,5.
49 Cf. Ps. 89,4; 2 Pt. 3, 8.
50 Mt. 24,45-46; cf. Lc. 12,37.
51 Mt. 24,47; Lc. 12,44.
52 Mt. 27,46; Lc. 12,38.
53 Adică în mod hotărâtor, precis, cu exactitate.
225
nu ştie, nici îngerii lui Dumnezeu54. Dar spun că Dumnezeu a ascuns ziua şi ceasul acela55, dar anii şi vremurile acelea este cu putinţă să le presupună cei care au Duhul cel Sfânt56, Care cunoaşte adâncimile lui Dumnezeu57. Căci ei zic că presupun acestea din faptele şi cuvintele lui Dumnezeu şi din cele spuse în Scripturi, în ghicituri şi în ascuns, despre sfârşitul lumii, însă adevărata împlinire şi sfârşitul veacului le ştie numai Făcătorul anilor şi al tuturor58.
3. Dar fiindcă nimic nu este mai plăcut oamenilor şi, mai ales, celor în care pizma cea pizmătareţă s-a sălăşluit, decât să clevetească şi să respingă cele străine lor, spre vătămarea şi distrugerea celor ce ascultă, unii vor respinge socoteala şi numărul anilor, pe care i-am împărţit în amiezi şi mijlocuri ale mileniilor, poate, lăsând deoparte câţiva ani sau adăugând alţii în plus. Pentru încredinţarea celor vrednici, răspundem că o asemenea pricină a existat încă din vremea cronografilor care nu erau în acord între ei cu calculele. Iar în al doilea rând, trebuie să ştim că altfel calculează fiii evreilor timpul şi altfel tradiţia Bisericii romane59. Căci aceia numără numărul zilelor anului la trei sute cincizeci şi patru de zile şi numai atât Dar Biserica nu este exactă decât rar în calcule, fiindcă află şi în cazul celor patru sute de ani în care Dumnezeu i-a spus lui Avraam că Israel va fi rob şi va suferi sub egipteni60 că nu au slujit egiptenilor patru sute de ani61, tot astfel şi în cazul celor o sută douăzeci de ani în care Dumnezeu i-a spus lui Noe să construiască arca62, nici aceştia nu au fost încheiaţi, şi tot aşa şi în cazul multor altor ani.
54 Mt. 24,36; Mc. 13,32.
55 Cf. Fapte 1,7.
56 Cf. I Cor. 7,40.
57 Cf. I Cor. 2,10-11.
58 Cf. Înţ. Sol. 8,8.
59 Se referă la Biserica din Constantinopol.
60 C. FC. 15,13.
61 Cf. Ieş. 12,40-41.
62 Cf. Fc. 6,3.
226
III
1. Şi acel Şi a fost seară şi a fost dimineaţă63 nu mai este pus şi în cazul zilei a şaptea după asemănarea celorlalte zile, ceea ce este semnul clar al sfârşitului care are să se petreacă în aceasta, mai înainte de încheierea ei64, cum spun părinţii şi mai ales cei din jurul lui Clement şi Irineu, şi Iustin, martirul şi filosoful, care, în chip preaînţelept, amintind numărul celei de-a şasea zile, spune că aceasta închipuie sufletul inteligibil al omului şi cele cinci simţuri ale lui, căci spune că sunt şase lucrări ale zilei a şasea. Drept aceea, trecând prin multe lucruri privitoare la numărul şase, spune că toate cele create de Dumnezeu se împart în şase categorii, adică în inteligibile şi nemuritoare, aşa cum sunt îngerii, apoi în raţionale muritoare, care sunt oamenii, şi în sensibile fără raţiune, cum sunt dobitoacele, şi păsările, şi peştii, şi în cele care se mută din loc în loc şi sunt mişcătoare şi nesimţitoare65, cum sunt vânturile şi norii, şi apele, şi stelele, şi în cele ce nu îşi schimbă locul, dar cresc, cum sunt pomii, şi în nesimţitoare şi imutabile, cum sunt munţii şi pământul, şi altele asemenea. Căci toate făpturile lui Dumnezeu, în cer şi pe pământ, sunt cuprinse într-una din aceste şase categorii şi se reduc la acestea. Dar cunoaşte tu, cel ce cauţi să cunoşti bine făpturile cele bune ale Bunului Creator, Dumnezeu, că însuşi Creatorul făpturii celei în şase zile, Hristos, este compus cumva tot din numărul şase, mă refer la trupul cel compus din patru elemente, la sufletul Lui inteligibil şi la dumnezeirea Lui.
2. Aşadar, dacă toate cele din cer şi de pe pământ sunt create prin El şi toate tind către El, cum strigă Sfântul Pavel66, —
63 Cf. Fc. 1,5,8,13,19,23,31.
64 Cf. Mt. 13,39-40,49; 24,3; 28,20.
65 Inanimate, de fapt.
66 Cf. Col. 1,16.
227
atunci numaidecât orice număr şase din Vechiul şi Noul Testament semnifică şi indică această hexadă, suma numărului şase în EL De aceea, de vreme ce Hristos cuprinde şi stăpâneşte toate, numărul şase mii este cuprinzător a toată monada de care se vorbeşte în Scripturi, al oricărui calcul şi număr şi al monadelor şi doimilor, şi treimilor în făpturile de pe pământ şi cele de sus, semnificând toată ştiinţa aritmetică şi toată cantitatea. Şi din această pricină, în ziua a şasea, cel dintâi Adam a fost ca un chip al părţilor nedespărţite ale nedespărţitului Hristos Celui de a şasea zi. Al doilea Adam67 preînchipuie pe Cel compus în cea de-a şasea zi a veacului68 şi pe Cel ce S-a arătat pe pământ, în anul cinci mii cinci sute care este amiaza şi nămiezile, şi mijlocul ceasului al şaselea, adică în a şasea parte a veacului. Din acest motiv, în ceasul al şaselea, la amiaza zilei a şasea, atunci, în Grădina Raiului, Adam a fost făcut din pământ şi suflarea dumnezeiască69, adică din fire văzută şi nevăzută, preînchipuindu-L pe Hristos cel văzut şi cel nevăzut, Cel ce în ceasul al şaselea, ca chip al Lui însuşi şi al Bisericii, S-a arătat la Stejarul Mamvri lui Avraam70, săvârşind acolo jertfa viţelului, preînchipuind moartea Lui, şi împărtăşindu-Se de hrană omenească, prin care preînchipuia trupul Lui, şi dezlegând sterpiciunea Sarrei, adică a Bisericii, căci aceasta naşte nu unul, ci mulţi precum Isaac71, şi sălăşluindu-Se simbolic în cort, căci Dumnezeu locuieşte şi umblă în Biserică72. Dar iarăşi era la amiază şi pe la nămiezi, şi în ceasul al şaselea, când Iosif, ca chip al lui Hristos, arătându-Se fraţilor Lui, a prânzit cu ei73 şi a închipuit Paştele lui Hristos în chip străin, şi atunci a locuit în groapă74, vestindu-L pe Hristos Care, după Cina aceea, a fost pus în groapa
67 Cf. Fc. 1,27; I Cor. 15,45-49.
68C. Mt. 2,11.
69 C. FC. 2,7.
70 CFc 18,1.
71 Cf. Fc. 18,9-15; 21,1-2.
72 Cf. Lev. 26,12; II Cor. 6,16.
73 Cf. Fc. 45,1-15.
74 Cf. Fc. 50,26.
228
mormântului75. Al şaselea ceas era şi acela, când minunata Rut, ca Biserica frumoasă, apropiindu-se de Booz în ţarină, ca una înfometată de Hristos, a fost hrănită de el şi a devenit soţia lui pe care bine a imitat-o acea Biserică a neamurilor76, preaînţeleapta samarineancă, cea care a întrebat cum trebuie şi unde trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu şi care în ceasul al şaselea a alergat la Hristos Care şedea lângă fântâna colimvitrei şi a Cuvântului, şi Care o aştepta demult, când a dezlegat-o de slujirea idolilor celor de alt neam şi de a le căra apă, adică de a asuda în osteneala aceea pentru ei, precum samarineanca aceea care căra apă pentru samarineni77.
3. Toate aceste amiezi ale ceasului al şaselea le face Hristos pentru omul acela din Rai, care s-a abătut în acea amiază în acea Grădină78. Pentru acest Adam întâi-zidit79 care zăcea mort acolo în Grădina Golgotei, la amiază, în ceasul al şaselea, Se suie pe Cruce, în ziua a şasea a veacului, în ceasul al şaselea al aceluiaşi mileniu, şi în a şasea zi a săptămânii, şi în ceasul al şaselea al celei de-a şasea zile80 pe care în mod limpede ne-a zugrăvit-o mai dinainte nouă ziua de faţă, a şasea, a creaţiei în şase zile spre povestire. Dacă cineva ar vrea să privească la aceste două zile, ca şi cum ar sta în mijlocul lor, mă refer la acea a şasea zi şi la cea în care Cel de-al doilea Adam81 a pătimit patima de voie82, le-ar afla pe acestea ca nişte antitipuri, corespunzându-şi indistincte şi ca două chipuri similare imitându-se unul pe altul şi asemănându-se unul altuia prin fapte. Dar noi am discutat acestea deja pe larg în contemplarea tainică a pătimirilor celor mântuitoare ale lui
75 Cf. Mt. 26,20-29; 27 57-60; Mc. 14,17-25; 15,42-46; Lc. 22,14-38; 23,50-54; In 13,1-17,26; 19,38-42.
76 Cf. Rut 2,2-14; 4,1-13.
77 Cf. In 4,6-7,15,20.
78 C. Fc. 3,1-6.
79 Cf. Fc. 2,7.
80 Cf. Mt. 27,45; Mc. 15,33; Lc. 23,44; In 19,14.
81 Cf. I Cor. 15,45.
82 Cf. In 10,17-18.
229
Hristos Dumnezeul nostru, aşa cum apar în Evanghelie, şi acolo îl trimitem pe cititorul iubitor de învăţătură.
IV
1. De asemenea, fiindcă singurul nostru scop acesta este: prin prezentul tratat, să arătăm că toată creaţia cea în şase zile atât cerească, cât şi pământească preînchipuie întruparea Cuvântului lui Dumnezeu şi Biserica, este necesar, prin urmare, să prezentăm puţine lucruri din multe aparţinând vechii aceleia zile, a şasea, cum preînchipuie mântuitoarele patimi ale lui Hristos, pe care le-a pătimit în ziua a şasea, cum Adam cel făcut de Dumnezeu cu voie liberă, de voie, şi nu de vreo nevoie, a pătimit căderea, tot aşa şi Stăpânul, în mod liber şi după voia Sa, a suferit patima. Ia aminte şi la cele ce se vor spune şi vei vedea chipurile de atunci preînchipuind adevărul.
2. Din mâncare Adam a pătimit moartea83. De aceea şi Hristos, ridicându-Se de la mâncarea Cinei, a venit la Pătimire şi la moarte84. Adam a pătimit prin Eva85. Asemenea şi Hristos a pătimit pentru Biserică86. Şi ca să spun pe scurt, a mâncat Adam, a fugit, s-a ascuns în grădină, a fost căutat, a fost aflat, a fost osândit şi apoi a murit87. Asemenea şi Hristos, a mâncat Cina88, a plecat de voie în munte să Se roage89, S-a ascuns în Grădină, la Pârâul Cedrilor, a fost căutat de Iudei, a fost aflat de Iuda care a dat semn sărutarea90, a fost legat, izgonit de acolo din grădină91, precum Adam din
83 Cf. Fc. 3,1-6,19; 5, 5.
84 Cf. Mt. 26,30 27,50; Mc. 14,26 -15,37; Lc. 22,38 23,46; In 14,31; 18, 1 -19,3.
85 Cf. Fc. 3,6-7.
86 Cf. Ef. 5,25-27.
87 Cf. Fc. 3,6-19; 5,5.
88 Cf. Mt. 26,20-29; Mc. 14,17-25; Lc. 22,14-38; In 13,1 -17,26.
89 Cf. Mt. 26,36; Mc. 14,26,32; Lc. 22,39-40.
90 Cf. Mt. 26,47-49; Mc. 14,43-45; Lc. 22,47-48; In 18,1-5.
91 Cf. In 18,12-13.
230
Rai92 şi a fost batjocorit93, purtând pe umeri lemnul94 şi, făcându-Se blestem95, a fost osândit pentru cel blestemat96. Când s-au adunat şi ziceau că Vrednic de moarte este97, ieşind afară din Ierusalim, a murit98 pentru cel întâi zidit care a suferit moartea afară din Rai99. Din grădină a ieşit100 şi în grădină a intrat, răstignit fiind pe lemn101 pentru omul care l-a trădat în grădină102 şi care a intrat în grădina lumii, ca să pască toată verdeaţa ierbii, căci după păcat a devenit ca un dobitoc care paşte iarbă. De aceea, în Grădina Căpăţânii103, acolo unde zăcea mort Adam, acolo, venind Hristos şi fiind spânzurat pe lemn, a deschis tâlharului104 Raiul. Dar Hristos mănâncă noaptea paştele pătimirii105, fiindcă şi Adam, ca într-o noapte, a trădat şi a mâncat, mai înainte de a i se deschide lui ochii.
3. Trei feluri de pomi erau în Rai, un fel din care să mănânce omul, şi celelalte două, unul era pomul vieţii şi celălalt pomul cunoştinţei binelui şi răului106. Pentru aceea şi trei pomi au fost înfipţi în Grădina Golgotei107, pomul tâlharului mântuit108, ca să culegem prin el, rodul netrecător al teologiei, precum acela, şi pentru ca noi, mâncând din el, să ne desfătăm de Rai, nu o dată, ci pururea înfruptându-ne din el. Crucea lui Hristos este Pomul vieţii în care atârna strugurele cel copt şi Viaţa noastră se arăta
92 Cf. Fc. 3,23-24.
93 Cf. Evr. 10,29.
94 Cf. In 19,17.
95 Cf. Gal. 3,13.
96 Cf. Fc. 3,17-19.
97 Mt. 26,66.
98 Cf. In 19,17,30.
99 Cf. Fc. 2,7; 3,23-24; 5,5.
100 Cf. In 18,1,12.
101 Cf. In 19,41-42.
102 C. Fc. 3,6.
103 Cf. In 19,17,41.
104 Cf. Lc. 23,43.
105 Cf. Mt. 26,20,39,42; Mc. 14,17,36; Lc. 22,42.
106 Cf. Fc. 2,9.
107 Cf. Lc. 23,33.
108 Cf. Lc. 23,40-43.
231
spânzurată în faţa noastră, prin a Cărui putere mulţi, înviind, s-au sculat din morminte109. Iar pomul cunoştinţei binelui şi răului a fost crucea hulitorului, care a fost plantat pentru binele lui, dacă ar fi vrut, dar a sfârşit rău, fiindcă şi-a tins limba cu voie nerecunoscătoare, din răutate şi rău hulind împotriva teologului şi mâncând moartea spre pierzanie110.
4. Trei osândiţi au păcătuit în Rai, Adam, Eva şi şarpele, între care doi au fost mântuiţi, iar unul s-a pierdut111, încât şi din acest motiv trei osândiţi au fost spânzuraţi pe Golgota112 (căci şi Domnul a fost numit păcat, deşi nu era sub vina păcatului, ci era numai numit astfel113), iar tâlharul nerecunoscător114 era un chip al diavolului şi al şarpelui, şi al lui Iuda, care, spânzurându-se de pom, a pierit115. Căci aşa cum este scris că Adam a fost înşelat cu vicleşug116, aşa şi Iuda cu vicleşug şi cu sărutare vicleană şi-a săvârşit trădarea117, şi aşa cum s-a spus că diavolul a intrat în şarpe, aşa este scris că satana a intrat în inima lui Iuda, ucenicul lui Hristos118. Ucenic al lui Dumnezeu era oarecând şi satana în ceruri, împreună cu ceilalţi sfinţi ucenici, mă refer la puterile cele îngereşti119. Dar era şi unul dintre căpetenii, căci despre el se spune: dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi120. De aceea şi Iuda era unul dintre corifeii ucenicilor121 pentru că lui i s-a încredinţat punga122.
5. Şi ca nu cumva să părem celor mulţi nebuni, spunând acestea pe care le-am spus şi în Tratatul cuprinzând contemplarea de
109C. Mt. 27,52-53.
110 Cf. Lc. 23,39.
111 Cf. Fc. 3,1-6,14-19.
112 Cf. Lc. 23,33.
113 Cf. II Cor. 5,21.
114 Cf. Lc. 23,39.
115 Cf. Mt. 27,5.
116 Cf. Fc. 3,12; I Tim. 2,14.
117 Cf. Mt. 26,3-4,14-16; Mc. 14,1,10-11; Lc. 22,48.
118 Cf. In 13,2.
119 Cf. Iov 1,6; 2,1.
120 Ps. 81,7.
121 Cf. Mt. 26,47; Mc. 14,43; Lc. 22,47; Fapte 1,17.
122 Cf. In 12,6; 13, 29.
232
taină a pătimirilor lui Hristos, de care am amintit mai înainte123, ascultând cu tot dinadinsul de Cel ce îndeamnă şi spune: Cercetaţi Scripturile124, să ia în mâini cărţile cele sfinte, mă refer la cartea care zice: Aceasta este cartea cerului şi a pământului125 şi cealaltă care scrie: Cartea naşterii lui Iisus Hristos126, Făcătorul cerului şi al pământului şi acolo, căutând cu grijă cele întâmplate în Rai în ziua a şasea cu Adam cel dintâi şi cele întâmplate cu cel de-al doilea Adam la pătimire în acea a şasea zi127, le vor găsi în amănunt pe toate şi fără nici o lipsă şi în acelaşi chip întâmplate: Adam cel dintâi şi Adam cel de-al doilea, grădina Raiului128 şi grădina în care sălăşluia Hristos129, neascultare acolo130 şi tăierea urechii aici131, una prin Adam, cel întâi zidit132, cea de-a doua prin Petru, cel dintâi şezător pe tronul episcopal, pomii cei din Rai133 şi pomii cei din Golgota134, mâncarea cea din pom din Rai135, şi mâncarea de la Cina cea de taină136, somnul extatic al lui Adam137, şi somnul lui Hristos pe Cruce138, coasta luată din Adam pentru femeie139, şi coasta dezgolită pentru străpungere140, goliciunea lui Adam după mâncare141, dezgolire după Cina lui Hristos căci
123 Ar putea fi o referire la Omilia la patimile Domnului nostru Iisus Hristos. A se vedea ediţia acesteia la BASTIEN DUMONT, „Edition de lHomelie sur la Passion du Christ dAnastase le Sinaite (CPG 7754BHG 416c)”, Travaux et memoires, 24,2,2020, pp. 3-63.
124 In 5,39.
125 Fc. 2,4.
126 Mt. 1,1.
127 Cf. I Cor. 15,45-49.
128 Cf. Fc. 1,8,15.
129 In 18,1.
130 Cf. Fc. 3,6.
131 Cf. In 18,10.
132 Cf. Fc. 2,7.
133 Cf. Fc. 2,9.
134 Cf. Mt. 27,33,35,38; Mc. 15,22,24,27; Lc. 23,33; In 19,17-18.
135 FC. 2,16.
136 Cf. In 4,32-34; 6,27,55.
137 Cf. Fc. 2,21.
138 Cf. Mt. 27,50; mc. 15,37; Lc. 23,46; Lc. 19,30.
139 Cf. Fc. 2,21-22.
140 Cf. In 19,34.
141 Cf. Fc. 3,7,10-11.
233
este dezbrăcat de veşminte142 trădarea prin şarpe143 şi trădarea prin ucenicul, fiul de viperă144. Amiaza în care cei întâi zidiţi s-au ascuns de Dumnezeu145 şi amiaza în care Dumnezeu priveşte capul lui Adam zăcând pe Golgota146, spinii şi mărăcinii odrăsliţi din pământ147 şi spinii de pe capul lui Hristos148, întristarea la naşterea de prunci149 şi întristarea care a tulburat până la moarte sufletul lui Hristos150, sudoarea amestecată cu pâinea dobândită cu osteneală151 şi sudoarea ca picături mari de sânge152, sabia vâlvâitoare închizând intrarea în Eden153 şi suliţa deschizând coasta lui Hristos154 şi nu numai acestea, ci şi alte două asemănări, acolo diavolul şi şarpele155, aici Pilat şi Caiafa156, de o parte Adam şi de cealaltă parte Eva, şi la mijloc pomul157, şi aici de o parte tâlharul hulitor şi de cealaltă parte celălalt tâlhar, teolog, şi la mijloc Pomul, dar al Crucii158, şi acolo îmbrăcăminte din frunze de smochin159 şi aici giulgiuri160 de îngropăciune. Odihnă atunci161 şi desăvârşit sabat aici162, căci din cartea de faţă numită mozaică învăţăm că sunt două odihne.
142 Cf. In 13,4.
143 Cf. Fc. 3,1-6,13.
144 Cf. Mt. 26,45-50; Mc. 14,41-46; Lc. 22,47-48; In 13,2,21-30; 18,2-3,12.
145 C. Fc. 3,8.,
146 Cf. In 19,30.
147 Cf. Fc. 3,18.
148 Cf. Mt. 27,29; Mc. 15,17; In 19,2,5.
149 Cf. Fc. 3,16.
150 Cf. Mt. 26,38; Mc. 14,34; In 12,27.
151 Cf. Fc. 3,19.
152 Cf. Lc. 22,44.
153 Cf. Fc. 3,24.
154 Cf. In 19,34.
155 Cf. Fc. 3,1-5,13-15.
156 Cf. Mt. 26, 3-4, 57; 27, 2,15-26; Mc. 15,1-15; Lc. 23,1-25; In 11, 49, 51; 18, 13-14,24; 18,28 -19,16.
157CfFc. 3,8.
158 Cf. Lc. 23,33,39-43.
159 Cf. Fc. 3,7.
160 Cf. In 19,40.
161 Cf. Fc. 2,2-3.
162 Cf. Lc. 23,56.
234
V
1. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea Lucrarea Sa pe care o făcuse163, iar unele dintre copiile manuscrise cuprind următoarele: pe care o făcuse Dumnezeu pe pământ. Aceasta este o odihnă. Ascult-o şi pe cea de-a doua, căci zice îndată: Şi S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrările Lui, pe care lefăcuse. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o pe ea, fiindcă în aceasta S-a odihnit de toate lucrările Lui, pe care a început Dumnezeu să le facă164. Dacă deci S-a odihnit Dumnezeu în ziua a şaptea de toate lucrările Lui, pe care le făcuse, cum după aceea zice că Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară încă din pământ orice pom frumos la vedere şi bun de mâncare165 şi a sădit o grădină, şi a plăsmuit din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului166. Aşadar, trebuie iarăşi să înţelegem acestea cu referire la Hristos, căci în ziua a şasea S-a odihnit de toate lucrările Lui, pe care le-a făcut pe pământ, murind pentru noi cu trupul167. Aceasta este cea dintâi odihnă. Dar ducându-Se El şi la duhurile cele din temniţa iadului, ca să spună şi acolo toate faptele venirii Lui, pe care a început să le facă, aceasta este a doua odihnă, pe care a săvârşit-o în ziua a şaptea şi a binecuvântat-o pe ea, ca fiind sfântă şi mântuitoare pentru făptura creată, fiindcă în aceasta S-a odihnit de toate lucrările Lui168.
2. Întru aceasta s-a făcut mântuire celor de sub pământ, precum şi celor de pe pământ. În aceasta, iadul a fost prădat. Întru aceasta, Adam a fost slobozit din dureri. Întru aceasta, Hristos a
163 Fc. 2, 2.
164 Fc. 2, 2-3.
165 Fc. 2,8-9.
166 Fc. 2,19.
167 Cf. Fc. 2,2.
168 C. FC. 2,3.
235
domnit peste morţi ca şi peste vii. Atunci a păşit pe urmele adâncului, de pe Cruce pogorându-Se acolo. Atunci s-au deschis de frica Lui porţile morţii. Atunci a căutat moartea, a legat pe tiranul. Atunci a săvârşit lucrările Lui pentru care a venit. În această a şaptea zi, a încetat din toate lucrările Lui169, înviind într-una dintre sâmbete şi binecuvântând-o pe ea170. Unii spun şi astfel că în a şasea zi, Şi-a încheiat lucrările Lui, cele ale creaţiei, dar în ziua a şaptea a veacului Se odihneşte de toate lucrările Lui ale propovăduirii pe care a început Dumnezeu să o facă în ziua a şasea a veacului171, care este sfârşitul şi începutul ambelor creaţii.
VI
1. Aşadar, să nu se fălească fiii iudeilor sabatolatri72 şi sabatofagi173. Căci nu acel sabat l-a binecuvântat Dumnezeu la începutul creaţiei, căci nu în acela S-a odihnit de toate lucrările Lui. Iar dacă nu S-a odihnit întru el, este limpede că nu pe acela l-a binecuvântat, chiar dacă iudeul se va indigna pentru cele spuse, zicând că în acea zi, a şaptea, S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrările Lui174. Dar îi mustră pe ei şi le închide lor gura Sfânta Scriptură spunând că, după a şaptea zi, a făcut Dumnezeu să răsară încă pe pământ tot pomul frumos175 şi a sădit o grădină176 şi a plăsmuit din pământ fiarele şi dobitoacele, şi păsările177 şi i-a dat lui Adam poruncă178, şi a făcut tunici de piele179, şi a pus heruvimi
169 Cf. Fc. 2,2.
170 Cf. Lc. 24,1; In 20,1,19.
171 Cf. Fc. 2,2-3.
172 Cei care adorau sâmbăta.
173 Cei care ţineau sabatul mâncând şi bând.
174 Cf. Fc. 2,2.
175 Cf. Fc. 2,9.
176 C. FC. 2, 8.
177 Cf. Fc. 2,19.
178 C. FC. 2,16.
179 Cf. Fc. 3,21.
236
să păzească Raiul180, şi a făcut arcul Său în nori181. Şi multe alte lucrări pare să fi făcut Dumnezeu după ziua a şaptea, cum am spus cu puţin mai înainte.
2. Şi fiindcă este mare înfumurarea şi mândria iudeilor cea împotriva noastră cu privire la vestitul lor sabat gastrimarg, să cunoască cei neînvăţaţi că nu îl aflăm pe Dumnezeu acum binecuvântând vreun lucru, şi apoi iarăşi întorcându-Se şi urându-l, şi blestemându-l, cum am spus şi în altă parte şi cum urmează să prezentăm la pedeapsa lui Adam. Iar dacă Dumnezeu a binecuvântat şi a sfinţit această zi sensibilă a voastră a sabatului, cum atunci a desfiinţat şi a distrus slujirea sabatică? Cum atunci a blestemat şi a urât sabaturile voastre, zicând prin prorocul către voi că: Lunile voastre noi şi sabaturile voastre le urăşte sufletul Meu182? Un lucru urât de Dumnezeu, cum poate fi sfânt? O zi urâtă de Dumnezeu ce binecuvântare a lui Dumnezeu are? A zis bine şi în chip cuvenit lui Dumnezeu că sâmbetele voastre le-a urât Dumnezeu, ca fiind spurcate şi fără de lege.
3. Dar Dumnezeu nu a lepădat şi nu a blestemat sabaturile noastre cele duhovniceşti. Ţie, iudeule, ţi-a legiuit nelucrarea sâmbetei, ca să mustre apostazia ta de la El şi fărădelegea ta, ca Unul Care de mai înainte cunoştea că vei lepăda poruncile Lui şi vei sluji idolilor183, pentru ca atunci când fiul tău te va vedea pe tine închinându-te idolilor şi apoi nelucrând sâmbăta şi nefăcând nimic184, să te întrebe pe tine pricina pentru care se odihneşte sâmbăta, nelucrând nimic. Atunci vei fi silit să-i spui că în şase zile a zidit Dumnezeu cerul şi pământul, şi toate cele din ele şi în ziua a şaptea, a sâmbetei, S-a odihnit de toate lucrările Lui185. La care numaidecât îţi va răspunde fiul tău, zicând: Dacă deci Dumnezeu este Făcătorul cerului şi al pământului şi a tuturor
180 C. FC. 3,24.
181 CfFc. 9,13,14,16.
182 Is. 1,13-14.
183 Cf. Deut. 31,16-18,20,29.
184 Cf. Ieş. 20, 8-10; Deut. 5,12-15.
185 Cf. Fc. 2,3; Ieş. 20, 11.
237
celor din ele, trebuia mai degrabă Lui să-I slujim şi să I ne închinăm ca Făcătorului, şi nu făpturilor. Aceasta este pricina şi motivul, cum spun exegeţii, pentru care Dumnezeu a legiuit iudeilor cu multă tărie şi ameninţare nelucrarea sâmbetei186, pentru ca, atunci când vor povesti aceasta şi o vor tâlcui celor ce îi întreabă pe ei, să fie aflaţi ei înşişi din propria gură vinovaţi de nelegiuirea şi de necredinţa lor.
4. Fiindcă, dacă vom înţelege trupeşte poruncile lui Dumnezeu, cele pe care Dumnezeu le-a poruncit să nu se facă sâmbăta, cum îi va bineplăcea lui Dumnezeu să nu aprinzi foc deloc sâmbăta, ci să petreci în întuneric187? Ce folos este să stea degeaba cămila şi măgarul, şi boul vostru sâmbăta188? Ce-i va folosi lui Dumnezeu că nu merge iudeul pe cale sâmbăta? Ci acestea se înţeleg şi se împlinesc duhovniceşte. Căci dacă ziua a şaptea era mai de cinste decât toate zilele, pentru ce a poruncit Dumnezeu să se facă tăierea împrejur a opta zi şi nu a şaptea189? Căci nu are legea iudaică ceva mai necesar şi mai strict decât tăierea împrejur. Iar dacă Dumnezeu a poruncit să nu ridice iudeul poveri sâmbăta cu referire la poverile trupeşti, cum atunci la Ierihon, şapte zile în şir întregul Israel şi-a purtat carele lui şi vasele lui şi astfel a înconjurat cetatea190? Dacă Dumnezeu a poruncit cu privire la focul cel sensibil şi trupesc să nu-l aprindă sâmbăta191, cum atunci după lege, venind Moise să înfigă cortul şi primind timp de douăsprezece zile în şir ofrandele şi jertfele căpeteniilor seminţiilor, a aprins în fiecare zi focul şi a adus jertfele192?
5. Prin urmare, o, iudeule, Dumnezeu nu a binecuvântat sâmbăta cea trupească trecătoare, care piere şi nu se mai arată, nici nu a poruncit să se odihnească sâmbăta cămilele şi măgarii, şi
186 Cf. Ieş. 20,8-11; 31,12-17; 35,2; Deut. 5,12-15.
187 Cf. Ieş. 35,3.
188 Cf. Ieş. 20,10; 23,12; Deut. 5,14.
189 Cf. Lev. 12,3.
190 Cf. Ios. 6,2-16.
191 Cf. Ieş. 35,3.
192 Cf. Num. 7,1-88.
238
catârii, pentru că altminteri ar fi trebuit să poruncească să taie împrejur şi animalele. Nu îţi legiuieşte ţie nici cu privire la poverile materiale, căci sâmbăta femeia lehuză ia pruncul să-l spele şi tu îl porţi pe fiul tău pe umeri, care este o povară trupească, nu duhovnicească. Ci ţi s-a poruncit să nu faci nici o lucrare înrobitoare în afară numai de cele sufleteşti şi pentru suflet193. Prin urmare, vino, învaţă de la mine cum trebuie să ţii sabatul bine şi în chip cuvenit lui Dumnezeu şi a şaptea zi a ta, adică odihna de toate lucrările tale194 şi odihna vieţii. Învaţă cum să lucrezi bine cele şase zile prin cele cinci simţuri ale tale şi prin sufletul nemuritor, crezând în Hristos, Cel ce S-a întrupat în ziua a şasea a veacului, iar în ziua a şaptea a făcut să înceteze slujirea Legii şi a oprit-o, şi a făcut-o nelucrătoare, şi a stins focul jertfei ei, şi a poruncit să nu mai aprindem un asemenea foc în ziua sâmbetei195, ci să nu mai lucreze boul şi dobitoacele tale, adică să nu mai jertfim lui Dumnezeu jertfa cea dobitocească196, ci să-I jertfim jertfa înţelegătoare a laudei197 şi, în locul focului sensibil, să aprindem luminare dumnezeiască în Biserică, nici nu purta povara trupului198 şi nici nu supune sufletul atacurilor lui, nici nu umbla pe calea aspră pe care bine a împiedicat-o199, zicând: Eu sunt Calea200. Prin urmare, opreşte-te din ziua ta, a şaptea, şi vino la ziua a opta şi cea dintâi a lui Hristos, ca să primeşti tăierea împrejur cea duhovnicească asupra simţurilor tale, primind Sfânta Treime şi devenind un frumos opt.
193 Cf. Ieş. 12,16.
194 Cf. Fc. 2,2.
195 Cf. Ieş. 35,3.
196 Cf. Ieş. 20,10; 23,12; Deut. 5,14.
197 Cf. Ps. 49,14; Rom. 12,1.
198 Cf. Neem. 23,19; Ier. 17, 21-22,24, 27.
199 Cf. Ier. 2, 25; Bar. 4, 26.
200 In 14,16.
239
VII
1. Dar toate acestea sunt spuse către iudeu, din pricina marii lui îngâmfări pe care o are cu privire la sabatul cel trupesc până astăzi, neştiind frumuseţea adevăratului sabat. Căci adevăratul sabat şi adevărata odihnă a sabatului este lepădarea păcatului; acest sabat îmi este poruncit mie să-l ţin şi să-l prăznuiesc până la încetarea şi plinirea vieţii mele, căci Dumnezeu îmi porunceşte mie să nu port cu mine povara păcatului201, sarcina cea din viaţă, despre care zicea cineva: Că păcatele mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine202. De aceea mi se porunceşte mie să nu aprind focul într-un asemenea sabat al zilei celei de pe urmă203, adică să sting orice aprindere a poftei şi săgeţile cele aprinse ale vicleanului204 care ne împing în văpaia cea veşnică205. Dar ne împiedică Dumnezeu să umblăm pe cale în zi de sabat, potrivit aceluia care zice: De la toată calea cea rea am împiedicat paşii mei206. Dar ne porunceşte să ţinem sabatul şi să legăm, şi să oprim de la lucru asinul şi boul207, adică plăcerea şi mânia, şi toate celelalte patimi dobitoceşti.
2. Dar porunceşte odihnă şi nelucrare chiar şi pământului208, adică porunceşte bărbaţilor şi femeilor, care pot să practice fecioria acestui trup, să nu fie semănate, nici să semene sămânţă209, fiindcă cel ce seamănă sămânţă în pământul trupului din trup
201 Cf. Ier. 17,21.
202 Ps. 37,5.
203 Cf. Ieş. 35.3.
204 Cf. Ef. 6,16.
205 Cf. Mt. 10,28; Lc. 12,5.
206 Ps. 118,101.
207 Cf. Ieş. 20,10; 23,12; Deut. 5,14.
208 Cf. Ieş. 23,10-11.
209 C. Mt. 19,12.
240
va secera stricăciune210. Cu cât mai mult ne porunceşte nouă să odihnim sluga noastră şi slujitorul nostru în zi de sabat211, adică sufletul şi trupul, ca să nu slujească stăpânitorului veacului acestuia212, ci să fie în libertate şi nepătimire. Căci cele şapte zile arată cele şapte trepte ale vârstei noastre, prin care călătorim în viaţa aceasta prezentă, ca să ajungem la ziua a opta a veacului viitor care va fi fără slujire, fiindcă atunci nu se va mai aduce nici o jertfă sau vreo slujire lui Dumnezeu. Căci prima zi este cea a pruncului, ca îndată să fim luminaţi prin botez, căci lumina a fost făcută în prima zi213. A doua treaptă, este vârsta copilului, în care ne întărim în cuvintele cele cereşti, fiindcă tăria cerului a fost făcută în ziua a doua214. A treia treaptă e cea a adolescenţei, când prin curăţie, uscăm umezeala patimilor care atunci încep să se mişte în noi, căci în a treia zi Dumnezeu a despărţit uscatul de ape215. A patra zi este cea a tânărului, ca să porţi cele patru virtuţi şi să străluceşti în lume ca un luminător, căci soarele a fost făcut în a patra zi216. A cincea zi este vârsta medie, pentru ca în această zi să îţi pui frâu celor cinci animale ale simţurilor, ca să nu tresalte spre păcat, căci animalele au fost făcute în ziua a cincea217. În ziua a şasea este cinstea bătrâneţilor, ca să fii întărit prin raţiune, ca un om adevărat în chipul cel de la început şi ca să-ţi plăsmuieşti lutul trupului, şi să-l potriveşti virtuţilor, căci în ziua a şasea a fost plăsmuit omul218. Iar ziua a şaptea este conştiinţa încărunţită a bătrânului şi petrecerea cuvioasă, şi dreapta credinţă, ca, odihnindu-te prin
210 Cf. Gal. 6,8.
211 Cf. Ieş. 20, 10; Deut. 5,14.
212 Cf. In 12,31; 16,11; I Cor. 2,6.
213 Cf. Fc. 1,3.
214 Cf. Fc. 1, 6.
215 Cf. Fc. 1,9.
216 C. FC. 1,14-16.
217 Cf. Fc. 1,20.
218 Fc. 1,26-27.
241
moarte, să te lipeşti de pământ, când, ca un spic alb şi ca grâul copt, vei pleca în mormânt dus la vreme, căci în ziua a şaptea Domnul S-a odihnit în mormânt de toate lucrările Lui evanghelice219. Iar în ziua a opta, vei aştepta cu răbdare scularea din mormânt şi plecarea dintre cei morţi, căci în a opta zi, Domnul a înviat din morţi220. Dacă vei săvârşi astfel sabatul în aceste lucruri ale lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu cu adevărat a binecuvântat şi a sfinţit sabatul221.
VIII
1. Dar pentru tine, iudeule trupesc, cum ţi se pare ţie, îţi este necesară ţinerea sâmbetei care este pusă spre mustrarea fărădelegii tale, cum am spus cu puţin mai înainte. Dar pentru mine, cel credincios şi care m-am lepădat desăvârşit de slujirea idolilor, nu este nici o nevoie de sabatul tău cu gătirea multor mâncăruri, în care măgarul şi cămila, şi câinele ţin sabat pentru tine, ca pentru o fiinţă necuvântătoare222. Căci tu crezi că Dumnezeu, fiindcă S-a ostenit mult în lucrările celor şase zile ale creaţiei făcute de El, ca Unul Care S-a epuizat mult, pentru aceasta a binecuvântat ziua a şaptea, ca şi cum Şi-ar lua un fel de odihnă şi slobozire din osteneala Lui în aceasta223. Dar nu este aşa. Căci ascultă-l pe prorocul care zice că Dumnezeu este mare şi puternic224, nu flămânzeşte şi nu oboseşte225. Aşadar, în ziua a şaptea odihneşte şi plineşte făptura Creatorul, ca să arate Treimea cea nezidită. Căci şapte şi cu trei fac zece, iar numărul zece este număr cuprinzător
219 Cf. Fc. 2, 3; Mt. 27, 57-60; Mc. 15, 42-46; Lc. 23, 50-56; In 19, 38-42; I Cor. 15,4.
220 Cf. Mt. 28,5-6; Mc. 16,6; Lc. 24,5-6; In 20,9; I Cor. 15,4.
221 C. Fc. 2,3.
222 Cf. Ieş. 20,10; 23,12; Deut. 5,14.
223 Cf. Fc. 2,3.
224 Deut. 10,17, Ier. 39,18; Dan. 9,4 (LXX).
225 Eccl. 12,27.
242
şi plinitor al tuturor numerelor, cum spun cei ce se fălesc cu calculele aritmetice.
2. Şi iarăşi numărul 4, adică numărul zilei a patra şi întâia, când a fost făcut soarele226 este număr desăvârşit şi nelipsit de nimic căci cuprinde şi plineşte numărul zece. Pentru că patru plus trei dinaintea lor, plus cele două dinaintea lor, plus unu dinaintea lor fac desăvârşit zece227. Şi puterile de la unu până la patru fac zece228. Căci unul şi cu doi fac trei, şi cu trei fac şase şi cu patru fac zece. Căci la fel cu toată făptura tot aşa şi toate numerele închipuie taina lui Hristos229. Căci este Unul, fiindcă are un singur ipostas. Este doi, ca Unul Care este compus din două firi, desăvârşit în dumnezeire, desăvârşit în omenitate. Este trei, fiindcă este cu suflet, cu trup şi cu dumnezeire. Patru, fiindcă a înnoit omul din cele patru elemente. Cinci, fiindcă odată cu trupul cel compus din patru elemente a înnoit şi sufletul cel după chip230. Şase, ca Unul Care S-a arătat în lume în a şasea zi. Şapte, pentru că ne-a odihnit pe noi de sabatul cel din Lege231. Opt, pentru tăierea împrejur a Botezului. Nouă, ca Unul Care în trei legi a propovăduit taina Treimii: legea naturală, legea scrisă şi legea tainică (fiindcă trei ori trei fac nouă). Iar zece, fiindcă este desăvârşit şi pentru că plinirea legii Decalogului este Cuvântul cel mai înainte de veci şi Fiul lui Dumnezeu232. Lui I se cuvin slava şi puterea în veci! Amin.
226 C. FC. 1,14-16.
227 4+3+2+1 = 10.
81+2+3+4 = 10.
229 Cf. Col. 2, 8.
230 Cf. Fc. 1,26-27.
231C. Mt. 11, 28.
232 Cf. Rom. 13,10.
Cuvântul al VII-lea a fost plinirea şi sfârşitul creaţiei celei trupeşti, după care urmează în continuare începutul creaţiei celei noi în Hristos1, care are înţelesuri mai bune decât cele spuse până acum.
Al aceluiaşi, în continuare, partea a doua a Cuvântului al VII-lea
I
1. Aceasta este cartea facerii cerului şi pământului când a fost ziua în care a făcut Dumnezeu cerul şi pământul2. Să deschidă Biserica urechile cu înţelegere. Să-şi lărgească inima3; să-şi aţintească limpede ochii minţii şi să bată mult la uşile celor ce au cheile cunoaşterii4, zicând: Deschideţi mie porţile dreptăţii, ale dumnezeieştilor taine ascunse şi, intrând prin acestea poporul lui Dumnezeu6, să poată înţelege cum şi pentru ce, oare, mai înainte de crearea omului celui plăsmuit din pământ7, Sfânta Scriptură numeşte şi denumeşte pe Creator cu un nume simplu, adică Dumnezeu, neunind nici un alt compus sau adăogire la un asemenea nume, ca atunci când spune: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, şi apoi iarăşi în continuare: Şi a zis Dumnezeu9.
1 Cf. II Cor. 5,17; Gal. 6,15.
2 Fc. 2,4.
3 Cf. II Cor. 6,11.
4 Cf. Lc. 11,52.
5 Ps. 117,19.
6 Cf. Ps. 117,19.
7 Cf. Fc. 2,7.
8 Fc. 1,1.
9 Fc. 1,3, 6,9,11,14,20,24,26,29.
244
Şi a văzut Dumnezeu10. Şi a numit Dumnezeu11. Şi a despărţit Dumnezeu12, dar după ce a fost făcut omul cel îndoit, adică cel compus din pământ şi din suflarea lui Dumnezeu13, îndată dumnezeiasca Scriptură a făcut compus şi îndoit numele Creatorului, numindu-L pe El Domn şi Dumnezeu şi aceasta nu o dată sau de două ori, nici de şapte ori, nici de zece ori, ci în şaptesprezece capitole la rând L-a numit Domnul Dumnezeu, de când omul a fost plăsmuit14, ca şi cum prin continuitatea numelui îndoit şi compus ne-ar învăţa pe noi în Duhul Sfânt, zicând: „Cunoaşteţi o, aceştia, că Cel ce odinioară, mai înainte de veci, era simplu şi necompus, pregătindu-Şi Sieşi sălaş omenesc, Se va uni cu el în vremurile din urmă după ipostas şi va deveni compus, Cel mai înainte simplu şi necompus având nume compus prin întrupare, numindu-Se Domn şi Dumnezeu, adică Dumnezeu şi om, pe Care pipăindu-L Toma şi aflând, şi văzând în El însoţirea celor două firi15, a strigat, zicând: Domnul meu şi Dumnezeul meu!16
2. Iar dacă la cele spuse iudeul răspunde împotrivă, admit contrazicerea lui, dar îl întreb, la rândul meu, să-mi spună el pentru care pricină dumnezeiasca Scriptură nu a dublat numele Creatorului, până ce nu a fost zidit omul, făcut de Dumnezeu îndoit, materialnic şi nematerialnic, muritor şi nemuritor, pământesc şi ceresc. Cum spune Grigorie, cel dumnezeiesc în teologie, ca să preînchipuie Scriptura în om, şi prin fapte, şi prin cuvinte, compunerea şi întruparea Cuvântului lui Dumnezeu cel odinioară simplu, de aceea, Dumnezeu Cuvântul l-a făcut pe om mai degrabă după chipul şi asemănarea Lui17, şi nu pe îngeri. Căci
10 Fc. 1,4,8,10,12,18,21,25,31.
11 Fc. 1,5,8,10.
12 Fc. 1,4,7.
13 Cf. Fc. 1, 7.
14 Cf. Fc. 2,8 3, 23.
15 Cf. In 20,27,29; I In 1,1.
16 In 20,28.
17 Cf. Fc. 1,26-27.
245
toate prin El şi pentru El18 [s-au făcut], toate preînchipuind întruparea şi compunerea, şi relaţia, mă refer la cele două firi ale lui Hristos, la cea nevăzută, a dumnezeirii Lui, şi la cea văzută, omenitatea Lui, nedespărţită de El, toată făptura văzută şi nevăzută închipuindu-L pe El limpede. Prin urmare, de aceea a şi făcut două ceruri19, unul nevăzut, mai înalt, având firea la oameni nepovestită şi netâlcuită, ca chip şi icoană a firii nevăzute şi netâlcuite a dumnezeirii Lui, iar al doilea cer l-a înălţat de pe pământ şi l-a pus văzut şi l-a numit tărie20, ca chip al trupului Lui cel fără de prihană, pe care luându-l de pe pământ21, l-a înălţat la cer.
3. Dar în mijlocul acestor două ceruri este apă vie, ca chip al sfântului suflet al lui Hristos mijlocind, cum spune iarăşi Grigorie Teologul, între dumnezeire şi îngroşarea trupului (o-apxoţ TraVTTi)22. De aceea apa aceasta este mai jos de cerul de deasupra, adică sufletul raţional şi inteligibil poartă o fire mai mică decât Cuvântul lui Dumnezeu. Dar este mai înaltă şi mai de cinste decât tăria îngroşată şi văzută, adică, decât trupul, după cum am spus şi în altă parte. Căci trebuie să ştim că cerul cel văzut şi cerul cel mai presus de ape care nu se vede au o existenţă nedespărţită şi inseparabilă, ca fiind un singur ipostas al lui Hristos compus din două firi nevăzute şi un trup văzut. Căci nevăzut este Dumnezeu Cuvântul şi sufletul, iar trupul este văzut, cum va adeveri Pavel, zicând că: Toate pentru Hristos s-au zidit, şi cele de pe pământ, şi cele din cer, cele văzute şi cele nevăzute23, încât şi de aceea există două pământuri, văzut şi nevăzut, unul
18 Cf. In 1,3; Col. 1,16.
19 Cf. Fc. 1,1,7.
20 Cf. Fc. 1,8.
21 C. Fc. 2,7.
22 Cf. SF. GRIGORIE DE NAZIANZ, Oratio XXXVIII, 2,16-17, ed. CLAUDIO MORESCHINI, PAUL GALLAY, Gregoire de Nazianze. Discours 38-41, SC 358, Paris, 1990, p. 106; PG 36, 313 B; a se vedea în epocă şi exegeza acestei expresii a Sfântului Grigorie Teologul la Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua 33, PG 91,1285 c. 1288 A; ed. N. Constas, DOML 29, pp. 62-64 [PSB 80,1983, pp. 247-248].
23 Col. 1,16.
246
este al nostru, iar celălalt, nelocuit: Raiul. Şi două fiinţe, îngerul şi omul, văzut şi nevăzut şi două ape, văzută şi nevăzută, două suflări, una duhovnicească şi dumnezeiască, şi alta, vântul. Îndoit foc, materialnic şi nematerialnic, cel din veacul cel viitor. Îndoită lumină, văzută şi nevăzută. Două feluri de puteri dătătoare de viaţă şi mişcătoare: muritoare (să numim suflet suflarea de viaţă cea din animalele necuvântătoare, deşi termenul este impropriu) şi cea din noi, nemuritoare. Îndoite animale, pământeşti şi marine24, îndoită viaţă, vremelnică şi veşnică25. Îndoită naştere, din femeie şi din morţi26. Îndoit botez, din apă şi din Duh27. Îndoită cunoaştere, prezentă şi viitoare28. Îndoite bunătăţi, vremelnice şi veşnice29. Două legi, scrisă şi duhovnicească30. Două Testamente, două popoare31. Două istorisiri despre creaţia lui Adam32, una simplă, iar a doua mai densă, pământească şi ca şi cum ar fi îndoită, după care Moise sau, mai degrabă, îngerul care grăia prin el33, dublează îndată lucrurile, ca fiind simboluri ale celor două identităţi ale lui Hristos.
4. De aceea îl arată pe El de două ori sădind o grădină34, un îndoit pom, sensibil şi inteligibil35. Descrie două râuri de apă36, două vegetaţii37, două roade bune de mâncare38, două plăsmuiri ale animalelor39, două creaţii ale păsărilor40, îndoită punere a
24 Cf. Fc. 1,20-21.
25 C. II Cor. 4,18.
26 Cf. Gal. 4,4; Col. 1,18.
27 Cf. In 3,5; I In 5, 6.
28 Cf. I Cor. 13,12; II Cor. 5,7; I In 3,2.
29 Cf. II Cor. 4,18.
30 Cf. Rom. 7,14.
31 Cf. Gal. 4,24.
32 Cf. Fc. 1,26-27; 2,7.
33 Cf. Deut. 33,2; Fapte 7,30,35,38; Evr. 2,2.
34 Cf. Fc. 1,11-12; 2,8-9.
35 Cf. Fc. 1,11-12,29; 2,9.
36 Cf. Fc. 1,10; 2,6,10-14.
37 Cf. Fc. 1,11-12; 2,8-9.
38 Cf. Fc. 1,29-30.
39 Cf. Fc. 1,24-25; 2,19.
40 Cf. Fc. 1,20-21; 2,19.
247
omului în Rai41, două întâlniri cu Adam, una a animalelor42 şi una a vieţii, adică a Evei43, şi Dumnezeu îi porunceşte lui două lucrări44, descrie de asemenea, două feluri de veşminte45, unul constând din frunzele de smochin, semnificând dumnezeirea Cuvântului cea subţire care iese din rădăcina Tatălui, celălalt fel, din tunicile de piele. Sunt două descrieri ale femeii care dă naştere46. Sunt două numiri ale bărbatului, mai întâi cel plăsmuit este numit om47, apoi este numit Adam48, adică pământ sângeriu, asemenea sunt şi două numiri ale femeii49, căci a fost numită la început femeie, apoi a fost numită Eva, adică viaţă50.
5. Dar nu numai cu Hristos, ci şi cu cele două Biserici se potrivesc lucrurile îndoite ale Scripturii, pe care le-am menţionat din pricina dublării numelui Stăpânului. La început a fost numit Dumnezeu, dar când S-a făcut om, îndată a fost numit Domnul Dumnezeu51, Scriptura semnificându-ne clar de mai înainte iconomia cea după trup a Cuvântului lui Dumnezeu. Că numele Domnul a fost luat la întruparea Lui, ascultă-l pe David care zice: Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă52. Şi iarăşi: Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea53 adică după întrupare, căci a şedea este propriul trupului. De aceea şi Gavriil a adus din cer această numire, zicând preaslăvitei Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, cea plină de dar, Domnul este cu tine54. Asemenea şi îngerii cei
41 Cf. Fc. 1,26-29; 2, 15.
42 Cf. Fc. 2,19-20.
43 Cf. Fc. 2,22-23.
44 Cf. Fc. 1,28; 2,15.
45 Cf. Fc. 3,7,21.
46 Cf. Fc. 4,1-2,25.
47 Cf. Fc. 2,7.
48 Cf. Fc. 2,16.
49 Cf. Fc. 2,22-23.
50 Cf. Fc. 3,20.
51 Cf. Fc. 2,7.
52 Ps. 117,26-27.
53 Ps. 109,1.
54 Lc. 1,28.
248
împreună cu Gavriil spun către păstorii din Betleem: Că S-a născut nouă Hristos Domnul în cetatea lui David55, împreună cu care şi Elisabeta, ca o bună mamă deopotrivă cu îngerul a îngerului56, a zis către cea deopotrivă cu îngerii, sau înger şi arhanghel şi mai presus de îngeri, Maica lui Dumnezeu: Şi de unde mie aceasta ca să vină la mine Maica Domnului meu57? Şi Pavel numeşte Domn persoana întrupată a lui Hristos. Căci, zice, altfel nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei58. Şi la pogorârea în iad şi la înălţarea la ceruri, îngerii îl numesc pe Hristos Domn tare şi puternic şi Domn al puterilor59.
6. Iar dacă vrei şi pricina pentru care Dumnezeu Cuvântul a fost numit Domn după întrupare, voi îndrăzni şi îţi voi tâlcui având avocaţi dumnezeieştile Scripturi şi pe sfinţii lor tâlcuitori inspiraţi de Dumnezeu. Aşadar, dumnezeiescul iniţiator în tainele dumnezeieşti, apostolicul Dionisie, zice în atotînţeleptele lui Numiri dumnezeieşti că Dumnezeu (0EO;) este numit de la faptul de a vedea toate (0EwpEÎv), iar Domn (Kuptog) este numit de la a domni, a ţine şi a stăpâni toate (xvpiEUEiv)60. Căci Putere este numită stăpânirea (xvpog), după cum lipsa puterii (âxvpog) este numită nelucrarea şi lipsa stăpânirii, şi nimicnicia. Prin urmare, în chip potrivit şi cuvenit, şi bine, este numit astfel la venirea Lui la oameni. Când S-a întrupat şi S-a arătat pe pământ Dumnezeu Cuvântul61, atunci a fost numit şi Domn. Mai înainte era numit Dumnezeu, ca văzător şi purtător de grijă al lumii. Dar când a venit în trup şi a lovit pe tiranul, vrăjmaşul nostru, când a omorât moartea, când ne-a smuls pe noi din mâinile demonilor, când a învăţat pe cei necredincioşi cunoştinţa de Dumnezeu,
55 Lc. 2, 11.
56 Cf. Mal. 3,1; Mc. 1,2.
57 Lc. 1, 43.
58 1 Cor. 2, 8.
59 Cf. Ps. 23, 8,10.
60 Cf. SFÂNTUL DIONISIE AREOPAGITUL, De divinis nominibus, XII, PG 3, 969 C; PTS 33, pp. 224-225.
61 Cf. Bar. 3,38.
249
când a primit neamurile ca moştenire de la Tatăl62, când a stăpânit marginile pământului, când a domnit de la o mare până la alta şi de la râuri până la marginile lumii63, atunci a fost numit Domn, ca Unul Care domneşte peste noi, cei peste care mai înainte domnea diavolul. Şi aceasta David, prorocind, îi zicea Lui: Doamne, Doamne al nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul64, că de la răsăritul soarelui până la apus lăudat este numele Domnului şi înalt peste toate neamurile Domnul65 Iisus. Domnul a împărăţit, întru podoaba trupului S-a îmbrăcat. Îmbrăcatu-S-a Domnul în om cu puterea Crucii, pentru el, cel neputincios, şi S-a încins66. Şi de aceea Scriptura numeşte Domn pe Dumnezeu, când a fost compus omul acela îndoit din lut şi din dumnezeiasca suflare. Căci zice: Şi l-a plăsmuit Dumnezeu pe om, luând ţărână din pământ şi a suflat înfaţa lui suflare de viaţă şi s-afăcut om cu suflet viu67.
II
1. Aş fi vrut să fie de faţă aici lângă mine însuşi Moise, autorul acestei cărţi şi să-l întreb pe el care este pricina unei asemenea dublări a numelui lui Dumnezeu, dacă nu cumva aceasta a fost, ca să scuipe chiar în faţa neruşinatei sinagogi a iudeilor. Căci cine nu s-ar minuna spune mie! că, după plinirea celor şase zile ale întregii creaţii, venind să facă recapitularea omului, Moise îndată a introdus dublarea şi compunerea numelui lui Dumnezeu, semnificând prin aceasta iconomia cea după trup a lui Hristos68, că
62 Cf. Ps. 2,8.
63 Cf. Ps. 2,8; 71,8.
64 Ps. 8,2,10.
65 Ps. 112, 3-4.
66 Ps. 92,1.
67 Fc. 2,7.
68 C. ef. 1, 10.
250
va veni să recapituleze toate şi să le înnoiască69 şi să facă o făptură nouă70 şi un nou om71, şi un nou cer, şi un nou pământ72, şi animale noi, şi păsări noi, şi roade noi, şi raiuri noi, şi râuri noi, şi o lume nouă, şi un om nou73, ceea ce Pavel, ştiind limpede, zicea: Dacă este cineva făptură nouă în Hristos, cele vechi au trecut, iată s-au făcut toate noi74.
2. Dar aceasta este vrednic de toată admiraţia şi uimirea, că dumnezeiasca Scriptură, numind în toată creaţia cea în şase zile pe Ziditorul cu un nume simplu şi necompus75, a făcut o descriere simplă şi necompusă a făpturilor, dar când a dublat numele Creatorului, a dublat o dată cu el îndată, la recapitularea creaţiei, şi creaturile76, făcând nu puţine adăugiri la acestea, învăţându-ne prin aceasta limpede taina făpturii celei noi în Hristos şi a Bisericii77. Căci nu numai că a înmulţit cu mult mai mult decât cele dintâi lucrurile cele de-al doilea, ci ne-a arătat nouă şi multă diferenţă fără de asemănare în cea de-a doua creaţie. Căci în cea dintâi istorisire a creaţiei spune că a odrăslit din pământ iarbă şi pom roditor78, iar în cea de-a doua recapitulare vorbeşte despre Raiul desfătării79 şi de orice pom plăcut la vedere şi bun de mâncare, dar şi de pomul vieţii80 şi al nemuririi81. Iarăşi, în cea dintâi udare a pământului, dintr-un singur izvor se inunda întreaga faţă a pământului82, iar la a doua udare, din patru râuri se adăpa lumea
69 Cf. II Cor. 4,16; Ef. 1,10; Col. 3,10.
70 Cf. II Cor. 5,17; Gal. 6,15.
71 Cf. Ef. 2,15; 4,24.
72 Cf. Is. 65,17; 66,22; II Pt. 3,13; Apoc. 21,1.
73 Cf. Col. 3,10.
74II Cor. 5,17-18.
75 Cf. Fc. 1,1 2,3.
76 Cf. Fc. 2,4 3,2.
77 Cf. II Cor. 5,17; Ef. 5,32.
78 C. FC.III.
79 Cf. Fc. 2,15; 3,23-24.
80 Cf. Fc. 2,9; 3,22.
81 C. Fc. 3,7.
82 Cf. Fc. 2,6.
251
spre rodire83. La crearea celor dintâi animale, pământul nu a scos şi păsări84, la cea de-a doua creare a animalelor, s-au arătat animale şi păsări pe pământ85. La prima istorisire a creaţiei omului nu se aminteşte de suflarea aceea dumnezeiască, mântuitoare şi de viaţă făcătoare, ci în a doua istorisire86. În cea dintâi creaţie spune că: Bărbat şi femeie i-a făcut pe ei87, la cea de-a doua plăsmuire a omului, cea care tinde la Hristos, nu spune bărbat şi femeie. Căci în Hristos nu mai este bărbat şi femeie88. Căci Unul este Hristos89 şi există o singură persoană a Lui, unică şi nedespărţită. Prima hrană pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam era dobitocească şi comună dobitoacelor şi fiarelor90, a doua este cuvântătoare şi cu totul străină de toată firea iraţională91. Cele dintâi animale şi dobitoace Dumnezeu nu le-a numit, dar pe cele de-al doilea le-a adus la Adam şi acesta le-a pus lor nume92.
3. Dar vezi şi celelalte lucruri care urmează, te rog. Mai înainte de punerea omului în Rai, nu i s-a poruncit acestuia să lucreze şi să păzească pomii cei dintâi ai hranei celei pieritoare93, ci numai pe cei de-ai doilea ai hranei celei din Rai94 care rămâne spre viaţă veşnică95. Mai înainte omul era singur şi fără ajutor, dar în a doua creaţie, Dumnezeu i-a făcut lui ajutor, şi acest ajutor al omului era femeia96. În creaţia cea dintâi şi în cea dintâi istorisire, omul era simplu şi necompus97, dar la recapitularea a
83 Cf. Fc. 2,10-14.
84 Cf. Fc. 1,20,24.
85 Cf. Fc. 2,19.
86Cf Fc. 2,7.
87 Fc. 1,27.
88 Cf. Gal. 3,28.
89 Cf. Rom. 5,17.
90 Cf. Fc. 1,29-30.
91 Cf. Fc. 2,16-17.
92 Cf. Fc. 2,19-20.
93 Cf. Fc. 1,29-30.
94 Cf. Fc. 2,15-17.
95 Cf. In 6,27.
96 Cf. Fc. 2,18-24.
97 Cf. Fc. 1,27.
252
toată creaţia, atunci a fost şi a auzit: Os din oasele lui Adam cel duhovnicesc98 şi carne din carnea lui99. Atunci a fost zidită şi cea care mai înainte a fost desprinsă din el100. Atunci a fost zidită femeia şi soaţa bărbatului ei din care a fost despărţită mai înainte. Atunci a şi fost numită Viaţă (Zwr))101 cea care mai înainte era moartă. Atunci a şi adus-o Dumnezeu la bărbat pe cea care mai înainte era departe102. Atunci au şi fost cei doi un singur trup103, ei care mai înainte erau două trupuri; goi, până ce, la a doua creaţie104, au fost acoperiţi de Dumnezeu, ei care la început erau orbi şi după aceea au văzut.
4. Iar dacă tu, ascultătorule, îmi aduci înainte neascultarea şi şarpele, şi mâncarea, şi moartea, şi ieşirea din Rai105, ia aminte, şi nu te grăbi, şi vei vedea că cele spuse în acestea sunt pline de mult har şi frumuseţe, căci suntem abia la mijlocul luptei. Iar cei care nu înţeleg recapitularea Scripturii, cea de după creaţia în şase zile, ca chip al Bisericii, vor fi mustraţi, ca unii care nu cunosc deloc nimic din adăugirile făcute la ea, cum vom arăta mai departe pe larg.
III
1. Dar acum acestea le-am spus pe scurt despre numele stăpânesc al lui Dumnezeu, cel dublat de Moise la recapitularea omului şi numit Domnul Dumnezeu, când a fost făcut omul şi Raiul care este chipul Bisericii. Şi să nu îndrăznească cineva dintre cei fără de minte să spună că o asemenea adăogire la numele
98 Cf. I Cor. 15,45-46.
99 Fc. 2,23.
100 C. Fc. 2,22.
101 Cf. Fc. 3,20.
102 C. ef. 2,13.
103 Cf. Fc. 2,24; Ef. 5,31.
104 C. Fc. 3,7.
105 Cf. Fc. 3,1-6,19, 23-24.
253
dumnezeiesc a fost dintr-o oarecare simplitate sau din întâmplare, sau dintr-o nepricepere, sau oricare alt cuvânt, sau expresie, sau înţeles, sau iota, sau o cirtă din Sfânta Scriptură106. Căci noi acum tâlcuim Legea şi Scriptura scrisă de degetul lui Dumnezeu în Duhul şi cu gură sfântă, în foc şi negură, şi întuneric, şi furtună, şi cutremur, şi în glasul de trâmbiţă a zeci de mii de îngeri107. Căci Legea Domnului este curată108 şi cuvintele Domnului, în foc lămurite foarte109, adică aprinse în focul cel din Sinai şi astfel ne-au fost predate. Căci cutremur, şi nu în cutremur era Domnul, negură, şi nu în negură era Domnul, foc, şi acolo era Domnul cel ce grăia cuvinte lămurite în foc lui Moise110 care aprindeau sufletele şi le ardea materia.
2. De aici se arată caracterul ipostatic (TO evutrodraTOv)111 şi realitatea (TO EVumxpxTOv) înţelepciunii lui Dumnezeu. Căci aşa cum altceva este ceea ce este colorat cu roşu şi altceva este un corp care arde, tot aşa, prin analogie, înţelege cuvintele lui Dumnezeu ca fiind reale, şi nu cuvinte răspândite în văzduh. Căci nu a spus cuvinte colorate cu roşu, ci cuvinte lămurite în foc112, cuvinte care subzistă şi care există în realitate, dar trecute prin foc, adică strălucind de lumina adevărului. Şi David de aceea a spus: Porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii113. Strălucitoare, din ambele motive, fiindcă iese din focul dumnezeieştii firi, zic, căci Dumnezeu este foc mistuitor114 şi fiindcă este aprinsă iarăşi din focul Sinaiului, şi scrisă cu degetul de foc,
106 C. Mt. 5,18.
107 Cf. Ieş. 19,18; Deut. 4,11; Evr. 12,18.
108 C. Ps. 11, 7; 18,8.
109 Cf. Ps. 17,31; 118,140.
110 Cf. III Rg. 19,11-12.
111 Am putea traduce TO EvuTOcrrarov prin caracterul enipostatic, după cum şi pe TO EvuirapxTOv l-am putea traduce prin existenţă, dar contextul ne permite specularea celorlalte sensuri ale acestor cuvinte, substanţa şi, respectiv, existenţa reală, realitatea.
112 Ps. 17,31.
113 Ps. 18,9.
114 Cf. Deut. 4,24; 9,3; Evr. 12, 29.
254
şi imprimată cu litere de foc. Dar a arătat şi faţa lui Moise strălucitoare în chipul focului115. Prin urmare, în Scriptură nu este nimic nepotrivit, nimic fără scop, nimic fără taină, nimic care să nu fie uimitor. Căci cum nu ar fi vrednic de toată uimirea faptul că atunci când Adam a devenit îndoit, îndată Dumnezeu a fost numit Domn şi Dumnezeu, fiindcă Scriptura, în toată istorisirea despre Rai, numeşte cu un nume dublu pe Creator.
3. Iar dacă tu, ascultătorule iubitor de osteneală, meditezi împreună cu noi cu râvnă acestea, nu voi pregeta să-ţi prezint în continuare începuturile paragrafelor. Căci zice: Şi a sădit Domnul Dumnezeu o grădină în Eden, la răsărit116. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară încă din pământ17. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care îl făcuse118. Şi i-a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând119. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur120. Şi a făcut Domnul Dumnezeu din pământ animale. Şi le-a adus Domnul Dumnezeu la Adam121. Şi a adus Domnul Dumnezeu somn adânc asupra lui Adam122. Şi a zidit Domnul Dumnezeu coasta în femeie123. Şi a auzit glasul Domnului Dumnezeu Care Se plimba124. Şi a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam125. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Cine ţi-a spus ţie126. Şi a spus Domnul Dumnezeu către femeie: Pentru ce aifăcut aceasta127? Şi a spus Domnul Dumnezeu şarpelui: Fiindcă aifăcut aceasta128. Şi
115 Cf. Ieş. 34,29-30; II Cor. 3,7-8.
116 Fc. 2,8.
117 Fc. 2,9.
118 Fc. 2,15.
119 Fc. 2,16.
120 Fc. 2,18.
121 Fc. 2,19.
122 Fc. 2,21.
123 Fc. 2,22.
124 Fc. 3,8.
125 Fc. 3,9.
126 Fc. 3,11.
127 Fc. 3,13.
128 Fc. 3,14.
255
a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui129. Şi a spus Domnul Dumnezeu: Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre noi130. Şi l-a scos Domnul Dumnezeu afară din desfătarea Raiului, ca să lucreze pământul din care afost luat131. Auzi că, de când dumnezeiasca suflare, ca o fire dumnezeiască, a intrat în trupul pământesc al lui Adam132, îndată Scriptura nu L-a mai numit cu un nume simplu, ci L-a numit pe El cu nume compus, Dumnezeu şi Domn, ca şi cum ar fi vorba despre Hristos, Care este compus, aşa cum am aflat cercetând cu multă acribie în copiile vechi, autentice, necorupte şi exacte, în textele stabilite de Clement, Irineu şi Filon filosoful şi de cel ce a alcătuit Hexapla133. Pe de o parte, Dumnezeu, simplu fiind, creează făptura cea în şase zile, pe de altă parte, după aceea creează făptura cea nouă, devenit compus, Domn şi Dumnezeu, adică Dumnezeu şi Om, Hristos Iisus134.
4. Ascultă cu pricepere tainele Dumnezeului celui viu şi minunează-te135! Când Adam a ieşit din Rai, îndată dumnezeiasca Scriptură nu-L mai numeşte cu nume compus pe Stăpânul, ci simplu. Căci istoria cea de Dumnezeu insuflată, istorisindu-ne nouă naşterea Evei îndată după ieşirea din Rai, zice: A cunoscut Adam pe Eva, femeia lui, şi, zămislind, a născut pe Cain şi a zis: Am dobândit om de la Dumnezeu136. Pentru ce, oare, o, iudeule, în şaptesprezece capitole la rând dumnezeiasca Scriptură numeşte în Rai pe Dumnezeu cu nume dublu, numindu-L pe El Domn şi Dumnezeu137, şi apoi, îndată după ieşirea din Rai a omului, L-a numit pe El Dumnezeu, iar nu Domn şi Dumnezeu138? Ca să afli că El însuşi este
129 Fc. 3,21.
130 Fc. 3,22.
131 Fc. 3,23-24.
132CFc. 2,7.
133 Este vorba de Origen, al cărui nume autorul îl evită datorită condamnării sale de la Sinodul al V-lea Ecumenic.
134 Cf. II Cor. 5,17; Gal. 6,15.
135 Cf. I Cor. 4,1.
136 Fc. 4,1.
137 Cf. Fc. 2,8 3,23.
138 Cf. Fc. 3,23-24.
256
Domn şi Dumnezeu al Bisericii şi nu este tot aşa şi celor afară din Biserică. Căci El este Dumnezeu (0e6ţ), adică Văzător (0Earyjţ), dar al Bisericii şi Dumnezeu Văzător (©socri); 0E6;) şi Domn Care domneşte peste ea, şi îi poartă de grijă, apărând-o şi păzind-o pe ea. Iar dacă şi după izgonirea din Rai, Stăpânul este numit Domnul Dumnezeu să nu te miri139. Căci va veni o vreme când va domni şi peste cei din afara Bisericii prin Evanghelie şi va fi, cum însuşi a spus, o turmă şi un păstor140. Totuşi nu renunţ la o asemenea părere a mea, pe care am enunţat-o mai înainte, răspunzând iudeului ca şi credinciosului pizmaş care contrazice părerea mea să ne spună ei, prin hamul şi frâul lor: pentru ce mai înainte de venirea dumnezeieştii suflări asupra lui Adam nu a fost numit Dumnezeu Domn şi Dumnezeu, ci numai Dumnezeu141?
IV
1. Dar să revenim la subiectul nostru. Aceasta este cartea facerii cerului şi a pământului, când a fost ziua în care a făcut Dumnezeu cerul şi pământul142. Aşteaptă puţin şi vei auzi pe scriitorul ei, Moise, zicând sau, mai bine zis, pe Duhul Sfânt vorbind către el şi zicând: Aceasta este cartea facerii omului în ziua în care l-afăcut Dumnezeu pe Adam, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el, bărbat şi femeie i-afăcut pe ei şi i-a binecuvântat pe ei143. Dar care este diferenţa celor două denumiri, cartea facerii cerului şi a pământului faţă de cealaltă, vom spune în cele ce urmează. Dar este necesar ca noi să înţelegem toate cele din această carte despre cer şi pământ, că cerul este chip al lui Hristos, iar pământul, chip al Bisericii144 şi tot astfel, în continuare, toată creaţia celor
139 E.g. I Par. 13,2.
140 In 10,16.
141 CfFc. 2,7.
142 Fc. 2,4-5.
143 C. FC.5,I-2.
144 C. Fc. 1,7.
257
şase zile se referă la Hristos şi la Biserică, apele şi adâncul145, lumina146 şi verdeaţa, pomii147 şi tăria148, şi luminătorii149, şi animalele, şi zburătoarele150, şi izvoarele151, pomii152 şi râurile153, şi toate celelalte şi astfel se împlineşte cuvântul care zice că Toate prin Hristos şi pentru Hristos s-au făcut154.
2. Trebuie să remarcăm cu înţelegere că, de când omul a fost făcut după chipul155, adică chipul lui Dumnezeu, Adam, care este prototip al lui Hristos, Dumnezeu nu a mai creat ceva prin poruncă, nici nu a mai spus pe mai departe: „Să fie aşa şi aşa”156, ci a făcut a doua creaţie, lucrând El însuşi de la Sine (auToupyixw;), prin lucrare dumnezeiască (0EOupyixw;). Prin aceasta, dumnezeiasca Scriptură, ne proroceşte, în primul rând, şi adevărat, şi mai presus de orice îndoială, venirea lui Dumnezeu Cuvântul din cer şi prezenţa Lui pe pământ în recapitularea făpturilor după a doua rânduială şi ne învaţă pe noi că Se va arăta Dumnezeul dumnezeilor la noi pe pământ157 şi că va crea făptura cea nouă158 prin El însuşi (SiEavTOu), însuşi lucrând cu mâna Lui, cer nou şi pământ nou159, şi om nou, fără de sămânţă din pământ fără de sămânţă160, om îndoit, compus şi dublu, adică Dumnezeu şi Om. Pentru a însemna fie mai înainte acest lucru, Sfânta Scriptură dublează istorisirea cu privire la creaţia făpturii şi a omului şi
145 Cf. Fc. 1, 2.
146 Cf. Fc. 1,3.
147 Cf. Fc. 1,12,29-30.
148 Cf. Fc. 1, 6.
149 Cf. Fc. 1, 14.
150 Cf. Fc. 1,20.
151 Cf. Fc. 2,6-10.
152Cf Fc. 2,8.
153 Cf. Fc. 2,10,13-14.
154 Col. 1,16; cf. In 1,3.
155 Cf. Fc. 1,26-27.
156 Cf. Fc. 1,3,6,14.
157 Cf. Ps. 83,8; Bar. 3,38.
158 Cf. II Cor. 5,17; Gal. 6,15.
159 Cf. Is. 65,17; 66,22; Apoc. 21,1.
160 Cf. Fc. 1,11-12,29; 2,7; Ef. 2,15; 4, 2.
258
de aici pune începutul şi temeliile Bisericii lui Hristos, zicând profetic: Aceasta este cartea facerii cerului şi pământului când a fost în ziua în care a făcut Dumnezeu cerul şi pământul şi toată iarba câmpului mai înainte de a răsări, căci nu a dat Domnul Dumnezeu ploaie pe pământ şi nu era omul care să lucreze pământul, ci un izvor ieşea din pământ şi uda toată faţa pământului. Şi a plăsmuit Domnul Dumnezeu pe om, luând ţărână din pământ şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut om cu suflet viu161. Este multă neclaritate în cele spuse mai înainte şi tot locul de faţă este foarte întunecat. Nu numai după înţelesul lui anagogic şi duhovnicesc, ci este greu de cunoscut chiar şi după istoria literală. Prin urmare, dacă vreţi, să ne îndreptăm mai întâi atenţia la ceea ce este mai clar după literă şi apoi să cercetăm sensul duhovnicesc ascuns în ea.
3. Ceea ce prorocul Moise ne învaţă pe noi aici, potrivit literei, este aşa: Aceasta este, zice, cartea facerii cerului şi pământului când s-au făcut în ziua în care a făcut Dumnezeu cerul şi pământul, adică ziua întâi, mai înainte de a fi orice fel de verdeaţă din pământ şi mai înainte de a răsări orice iarbă a câmpului, căci încă nu dăduse ploaie Domnul Dumnezeu pe pământ, iar omul nu era făcut, nici nu lucra pământul, ci un izvor ieşea din pământ şi uda toată faţa pământului162. Cei care urmează numai literei prezintă aici Scriptura ca fiind mincinoasă, fiindcă nici nu aflăm deloc în ziua întâi, mai înainte de verdeaţă şi plante, că se pomeneşte în Hexaimeron de vreun izvor, nici de vreo udare şi nici de vreo apă sub pământ, ci toată firea apelor era deasupra pământului163. Şi în locul în care era apă, nu putea fi nici udare, nici irigare. Căci din care pământ ieşea şi uda pământul de deasupra? Căci semnifică două pământuri când zice că un izvor ieşea de dedesubt din pământ şi uda toată faţa pământului164. Dar de vreme ce roade încă nu erau, nici pomi, nici animale, nici păsări, nici plugari, ♦
161 Fc. 2,4-7.
162 Fc. 2,4-6.
163 Cf. Fc. 1,2.
164 Fc. 2,6.
259
nici un om, ce anume uda acel izvor care ieşea de dedesubt din cele de sub pământ? Căci dacă uda toată faţa pământului, ce nevoie mai era de râul acela care ieşea din Eden, ca să ude Raiul165, de vreme ce şi Raiul era pe pământ? Ascultă urmarea Scripturii: La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Pământul era nevăzut şi netocmit şi întuneric era deasupra adâncului166. Iar dacă întunericul era deasupra adâncului şi dacă întunericul era deasupra întregii creaţii, pentru ce să ude în întuneric? Şi dacă Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor, adică un vânt puternic bântuia şi spumega valurile, căci aceasta înseamnă că Se purta, adică Se mişca cu putere, cum atunci, spune-mi mie!, tot pământul, fiind în nevedere şi în întuneric, şi în viforul valurilor, acoperit şi scufundat jos, era udat de un izvor care ieşea din pământ?
4. Prin urmare, nu cumva după literă nu putem cu nici un chip descifra istorisirea Sfintei Scripturi?167 Şi atunci trebuie să înţelegem după sensul anagogic acest izvor care ieşea de sub pământ şi care în întuneric şi nevedere, şi în vifor uda toată faţa pământului168, apa cea omenească, zic, potrivnică ploii care se cobora de sus pe lână169. Dar fiindcă apa aceea subterană era ca o apă neroditoare şi stearpă, şi udarea aceea era rea şi întunecată, pământul cel raţional nu a putut să răsară tot felul de verdeaţă sau rod, sau plantă170. Căci Dumnezeu încă nu a dat ploaie de sus171, ploaie de voie din izvorul veşnic al vieţii172. Nu era rouă Ermonului173,
165 Fc. 2,10.
166 Fc. 1,1-2.
167 Sfântul Anastasie arată aici insuficienţa interpretării exclusiv literale. De fapt, acesta este un principiu fundamental al interpretării alegorice şi, mai târziu, al hermeneuticii, formulat de Schleiermacher în următorii termeni: acolo unde există ambiguitate sau neclaritate, acolo există nevoia de interpretare. De fapt, tot ceea ce este neclar declanşează actul interpretativ, hermeneutic. Vezi Friederich Schleiermacher, Hermeneutics and Criticism and Other Writings, pp. 225-268, Cambridge University Press, 1998.
168 C. Fc. 2,6.
169 Cf. Ps. 71,6.
170 Cf. Fc. 1,11-12; 2,5,9.
171 C. Fc. 2,5.
172 Cf. Apoc. 21,6.
173 Cf. Ps. 132,3.
260
Hristos pogorându-Se de la Tatăl174, nici cel ce seamănă ca să semene Evanghelia175 şi nu era om apostolic176 care să lucreze pământul în suflet177. Pricepe deja, te rog. Nu a spus dumnezeiasca Scriptură că nu era om, fiindcă om era, făcut în ziua a şasea178, ci spune că nu era un asemenea om care să poată lucra şi cultiva pământul sufletului179. Căci încă nu venise din cer Omul180 care să lucreze şi să cultive pământul sufletului şi să smulgă spinii şi mărăcinii181, ca să facă el rod de treizeci, şaizeci şi o sută182. Fiindcă încă nu Se arătase încă un asemenea Dumnezeu-Om ca să lucreze pământul, iar izvorul acela subteran, puterea cea rea, inunda şi uda toată faţa pământului183, pentru aceasta îndată Scriptura introduce pe omul care era chipul omului ceresc, zicând: Şi a plăsmuit Dumnezeu pe om, luând ţărână din pământ şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul cu suflet viu184, ca şi cum Scriptura aceasta ne-ar învăţa, anume că pentru a face să înceteze apa puterii potrivnice, Dumnezeu Cuvântul Se va face om pământesc, Hristos, vlăstar de Dumnezeu plăsmuit (QEOTrXaorov) şi de Dumnezeu sădit (9E6PUTOV), pentru ca Cel înrudit să ude bine cele înrudite pământeşti şi în chip cuvenit să cureţe lăstarii cei raţionali şi să-i facă să rodească cele asemenea cu Cel asemenea.
V
1. Iar dacă nu crezi cuvintelor mele, ca unele ce ar fi cu neputinţă, ce vei spune auzind îndată pe Dumnezeu că sădeşte cu lucrare fertilă şi pomii pentru care şi numai pentru lucrarea
174 CIn 16,28.
175 Cf. Mt. 13,3; Mc. 4,3; Lc. 8,5.
176 Cf. Evr. 3,1.
177 C. Fc. 2,5.
178 Cf. Fc. 1,26-27.
179 C. Fc. 2,5.
180 Cf. In 3,31.
181 Cf. Fc. 3,18; Mt. 21,33-36; Mc. 12,1-12; Lc. 20,9-19.
182 Mc. 4,8.
183 C. FC. 2,5-6.
184 Fc. 2,7.
261
lor a plăsmuit îndată din pământ un grădinar? Căci Scriptura, după ce a spus: Şi a fost om cu suflet viu185, îndată a adăugat: Şi a sădit Domnul Dumnezeu o grădină în Eden la răsărit şi l-a pus acolo pe omul pe care îl făcuse186; era ca şi cum Dumnezeu a adus un grădinar pentru cele care aveau nevoie să fie lucrate187. După aceea, ca şi cum o asemenea bună cultivare a grădinarului ar fi ajuns la bune rezultate şi pomii ar fi devenit roditori, fiind udaţi de el, Scriptura adaugă îndată, zicând în continuare: Şi a răsărit Domnul Dumnezeu încă din pământ orice pom frumos la vedere şi bun de mâncare, şi pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului erau în mijlocul Raiului188. Exegeţii, tâlcuind şi înţelegând bine pe Adam şi toţi pomii de care am vorbit şi copacii, şi roadele, şi Raiul însuşi ca referindu-se la Hristos şi la Biserică189, au spus că cele scrise de Moise au fost scrise despre noi şi despre Hristos, mă refer la cele despre Rai şi despre pomi, despre animale şi păsări, fiare şi celelalte190. Iar cei care sunt iubitori de ceartă şi spun că aceşti pomi şi copaci, şi roade sunt cele care au răsărit din pământ în ziua a treia şi care au odrăslit sămânţă191, în mod absolut necesar, vor spune că aceştia erau comună hrană omului şi dobitoacelor, şi fiarelor, şi păsărilor, şi târâtoarelor192, adică rodul pomului vieţii şi rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului. Căci Dumnezeu aşa a spus în ziua a şasea omului: Iată, v-am dat vouă orice pom care are în el rod cu sămânţă de semănat. Vă va fi vouă de mâncare şi tuturorfiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului193. Dacă deci cuvântul Domnului rămâne în veac194, negreşit atunci, chiar dacă prin neascultare omul a fost
185 Fc. 2,7.
186 Fc. 2,8; cf. 2,15.
187 Cf. Mt. 21,33; Mc. 12,1; Lc. 20, 9.
188 Fc. 2,9.
189 Ef. 5,31-32.
190 Cf. Fc. 2,8-25.
191 Cf. Fc. 1,11-12.
192 C. Fc. 2,9.
193 Fc. 1,29-30.
194 Cf. Ps. 118,89; Is. 40,8; I Pt. 1,25.
262
lipsit de pomul vieţii195, ar rezulta că fiarele şi târâtoarele ar fi mâncat din el. Iar dacă au mâncat, cum de nu trăiesc în veac, ci mai mult decât omul suferă stricăciune şi moarte din care nu se mai pot scula? însă dacă presupunem că nu au fost părtaşe pomului vieţii, totuşi, ca unele cărora li s-a poruncit de la Dumnezeu să aibă hrană comună cu omul, numaidecât s-au împărtăşit şi ele din pomul cunoştinţei binelui şi răului196. Atunci cum de târâtoarele şi fiarele, şi păsările197 nu cunosc, ca şi omul, binele şi răul198?
2. Prin urmare, pornind de la acest cuget, cei mai mulţi dintre exegeţi şi, mai ales, cei vechi şi de demult, s-au ferit să spună că Raiul şi cei doi pomi ai lui, al vieţii şi al cunoştinţei, erau sensibili199, ca nu cumva să facă în mod necesar pe fiare şi pe dobitoace părtaşe pomului vieţii şi pomului cunoştinţei200. Căci Dumnezeu nu a făcut nici o diferenţă între mâncarea lui Adam şi mâncarea dobitoacelor, ci le-a dat lor în mod comun orice pom roditor cu sămânţă în el spre mâncare201. Dacă ar fi fost pomi sensibili, spun cei din jurul lui Clement şi vechii exegeţi din şcoala lui că, în acest caz, fiarele şi târâtoarele s-ar afla mai de cinste decât omul, fiindcă ele nu au fost oprite de la mâncarea din niciun pom şi rod202, astfel încât din însăşi această poruncă pe care a dat-o Dumnezeu cu privire la mâncare, comună laolaltă omului şi fiarelor, este cunoscut tuturor că nu sunt aceiaşi pomi cei făcuţi în ziua a treia şi pomii Raiului203. Iar faptul că spune: A mai răsărit încă Domnul Dumnezeu orice pom frumos la vedere şi bun de mâncare204, prin acest încă ne arată nouă Scriptura o a doua creaţie a unor pomi mai buni sau că aceste cuvinte sunt o
195 Cf. Fc. 3,6,22,24.
196 C. Fc. 3,6.
197 Cf. Fc. 1,30.
198 Cf. Fc. 3,5,22.
199 Cf. Fc. 2,9.
200 C. Fc. 1,25.
201 Cf. Fc. 1,29-30; 2,9.
202 Cf. Fc. 2,16-17.
203 Cf. Fc. 1,11-12; 2,9.
204 Fc. 2,9.
263
prorocie cu privire la pomii cuvântători care vor răsări la sfârşitul vremurilor în Raiul Bisericii205.
3. Şi fiindcă cuvântul despre Rai este mare şi greu de tâlcuit, şi dintotdeauna a fost o provocare pentru tâlcuitori, să vedem iarăşi cum a fost porunca lui Dumnezeu cu privire la hrana comună, apoi vom lămuri şi despre Rai. Zice, aşadar, Dumnezeu către Adam după ce l-a făcut pe el: Iată, v-am dat vouă toată iarba cu sămânţă în ea care îşi seamănă sămânţă, care este pe tot pământul şi tot pomul care are în el rod cu sămânţă în el. Vă va fi vouă de mâncare şi tuturor păsărilor cerului şi tuturorfiarelor pământului, şi oricărei târâtoare care se târăşte pe pământ, care are în ea suflare de viaţă şi toată iarba verde spre mâncare. Şi a fost aşa206. Dacă între aceşti pomi se află şi pomii Raiului, şi pomul nemuririi şi al vieţii veşnice, şi al cunoştinţei207, atunci jalnic şi de nimic este numai omul cel zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu208, ca unul care singur a fost lipsit de Rai şi de cunoştinţă, şi de mâncarea vieţii veşnice209. Căci şarpele şi aspida, şi scorpia, şi câinele până acum se desfătează de orice rod şi orice pom de pe faţa a tot pământul şi de Rai210. Căci nu au mai ieşit fiarele din Rai de când au intrat la Adam211, ci au rămas înăuntru când el a ieşit212, fiindcă ele nu au fost izgonite, pentru că nu au greşit cu nimic.
4. Prin urmare, înţelege duhovniceşte legea lui Dumnezeu, fiindcă legea este duhovnicească213, precum strigă Pavel. Căci litera ucide214. Aşadar, ca să nu fim ucişi de literă, să învăţăm, cum trebuie,
205 Cf. Pt. 1,20.
206 Fc. 1,29-30.
207 Cf. Fc. 2,9.
208 Cf. Fc. 1,26.
209 Cf. Fc. 3,22-24.
210 C. Fc. 1,29.
211 C. Fc. 2,19.
212 Cf. Fc. 3,23-24.
213 Rom. 7,14.
214II Cor. 3,6.
264
să discernem cu simţurile cele duhovniceşti textele duhovniceşti spuse nouă duhovniceşte de Duhul Sfânt215 în care există o mare taină, aleasă şi ascunsă, taina cu privire la Rai216. Iar tu, cel trupesc, care înţelegi trupeşte217 prezentul text despre pomi, despre roade şi despre mâncare218, spune-mi mie iarăşi, de vreme ce Dumnezeu a poruncit una şi aceeaşi mâncare tuturor, oamenilor şi fiarelor219, cea care este din plante şi verdeaţă, şi de la pomi, cum cele mai multe dintre fiare nu mănâncă iarbă, ci carne, fiind mai degrabă carnivore, iar nu erbivore. Cum iarăşi Dumnezeu ne-a poruncit să mâncăm roada a toată iarba şi tot pomul care este pe pământ220, dar multe dintre ierburi şi cei mai mulţi dintre pomi nu sunt bune de mâncat pentru oameni şi pentru dobitoace şi le-a făcut otrăvitoare şi aducătoare de moarte, pe care le refuzăm nu numai noi, ci şi întreaga fire necuvântătoare în mod natural. Şi alte zeci de mii de asemenea roade prin fire nu sunt bune de mâncat nici pentru noi, nici pentru dobitoace, fiind aducătoare de moarte.
5. Aşadar, cei mai vechi exegeţi ai bisericilor, mă refer la Filon filosoful şi contemporanul Sfinţilor Apostoli şi Papias Ierapolitul, marele învăţăcel al lui Ioan Evanghelistul, Irineu al Lyonului şi Iustin martirul şi filosoful. Dar şi Clement Alexandrinul cel vrednic de toată lauda, autorul Stromatelor şi cei din jurul acestora au contemplat duhovniceşte cele despre Rai. Toţi aceştia între care sunt şi cei doi Grigorie ai Capadociei -, referindu-se la Biserica lui Hristos221 din asemenea cauze, au spus că este şi un Rai duhovnicesc. Mai întâi, dacă Adam ar fi fost nestricăcios când a fost făcut, este limpede că ar fi fost nepărtaş hranei stricăcioase
215 Cf. I Cor. 2,13.
216 Cf. Ef. 5,32.
217 Cf. I Cor. 3,3.
218 Cf. Rom. 8,5.
219 Cf. Fc. 1,11-12,30.
220 Cf. Fc. 1,29-30.
221 Cf. Ef. 5,31-32.
265
şi pământeşti, căci ceea ce intră în gură este iarăşi scos afară222. Iar dacă era curgător, numaidecât era şi muritor. Iar dacă a fost zidit muritor, moartea nu ar mai fi venit prin neascultare223. Această pricină dintâi a fost dată de exegeţi. A doua este rămânerea în Rai a femeii care nu a plecat224. A treia, fiindcă fiarele au rămas cu ea în Rai. A patra, că hrana cea dintâi era comună oamenilor şi dobitoacelor225. A cincea, că era cu neputinţă ca un singur om să lucreze o grădină226 aşa de mare în care apele prisositoare ale râului se despart în patru râuri227. Dar pentru ce trebuia să lucreze, de vreme ce un singur pom sau doi îi erau de ajuns lui pentru hrană? Dar pentru ce mai trebuia încă să îl şi păzească, de vreme ce oamenii încă nu erau prezenţi, deci nu erau furi, şi toate fiarele şi păsările erau supuse lui şi ascultau de cuvântul lui228?
6. Dar nu numai atât, ci, dacă vom înţelege după literă cele spuse şi făcute de Dumnezeu în Rai, vom cădea în multe prăpăstii labirintice şi ne vom lovi de zeci de mii de stânci-Charybde. Dacă Dumnezeu plineşte necircumscris cerul şi pământul, şi dacă pretutindenea este, şi mai presus de toate este, şi nici nu Se mişcă, nici nu pleacă, nici nu Se mută din loc în loc, nici nu coboară, nici nu urcă, cum a auzit Adam glasul Lui, când a intrat şi S-a plimbat pe seară în Rai229? Cum L-a văzut Adam pe El faţă către faţă230? Şi acestea le spune, în pofida faptului că Scriptura afirmă că pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni niciodată231. Şi Moise, cel ce ne-a istorisit nouă cele despre Rai, mărturiseşte că Dumnezeu a zis către el: Nu va vedea omulfaţa Mea şi să fie viu232. Şi
223 Cf. Fc. 2,17; înţ. Sol. 1,13-14; Rom. 5,12,19.
224 Cf. Fc. 3,23-24.
225 Cf. Fc. 1,29-30.
226 Cf. Fc. 2,15.
227 Cf. Fc. 2,10.
228 Cf. Fc. 1,28.
229 Cf. Fc. 2,8,10.
230 Cf. Fc. 2,8; 32,31; I Cor. 13,12.
231 In 1,18.
266
nu numai el, ci şi Pavel, dumnezeiescul văzător al Raiului şi călător la Rai, după ce a văzut bine cele ale Raiului şi a auzit cuvinte negrăite233, şi, căutând să-L vadă pe Dumnezeu234 şi nevăzându-L, s-a întors, zicând despre Dumnezeu: Pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut, nici nu poate să-L vadă235. Şi dacă aşa stau lucrurile, cum şi stau, ce vei pătimi sau ce vei spune tu, cel ce înţelegi trupeşte cele spuse despre Rai că Dumnezeu, Cel netrupesc, necorporal, nematerialnic şi fără formă ar fi putut face zgomot de paşi în Rai236? Cum se spune, aşadar, că Cel fără mână ar fi putut aduna ţărâna cu mâinile ca să-l plăsmuiască pe om237? Cum Cel netrupesc ar fi meşterit tăierea coastei adamice şi ar fi zidit femeia238, ba încă devenind şi grădinar al pomilor udaţi239 şi grăjdar, şi slujitor al propriei creaţii240, Cel ce cunoaşte toate mai înainte de facerea lor241 a adus fiarele şi boii, şi dobitoacele la Adam, ca să vadă pe fiecare cum le va numi242. Dar cu ce gură şi cu ce buze, Cel ce nu le are pe acestea, ca un netrupesc, a suflat în faţa omului suflare de viaţă243? Căci dacă ar fi fost încă de atunci întrupat şi ar fi luat chip de om Dumnezeu Cuvântul, nu S-ar mai fi întrupat la sfârşitul zilelor din Sfânta Fecioară244, făcându-Se om245.
7. Pentru aceea, din aceste pricini necuprinse, înţelegând duhovniceşte toate cele despre Rai, mai înainte pomeniţi! exegeţi au spus că felurite erezii au fost născute de unii oameni care au auzit trupeşte cele spuse despre Dumnezeu în Cartea Facerii,
232 Ieş. 33,20.
233 Cf. II Cor. 12,1-4; II Pt. 1,16-17.
234 Cf. Ieş. 33,18-23.
235 1 Tim. 6,16.
236 C. FC. 3,8.
237 C. Fc. 2,7.
238 Cf. Fc. 2,21-22.
239 C. Fc. 2,8-10.
240 Cf. Fc. 2,19.
241 Cf. ist. Sus. 35, (LXX).
242 Cf. Fc. 2,19.
243 Cf. Fc. 2,7.
244 Cf. Evr. 1,2.
245 Cf. Rom. 1,3; Gal. 4,4.
267
unii învăţând că Dumnezeu are o formă trupească, după chipul şi asemănarea materială a omului246, iar alţii au adus cele mai mari mulţumiri şarpelui, fiindcă, chipurile, prin sfatul lui şi prin călcarea poruncii care a avut loc s-a născut din femeie întregul neam al oamenilor247. Aceştia se mai numesc, pe bună dreptate, şi ofiţi248. Dar maniheii toţi împreună, bărbaţi şi femei, se adună goi în bisericile lor, după modelul lui Adam şi al Evei249. Iar alţii s-au închinat firii focului, ca fiind necreată, pentru că nu se face pomenire de foc în toată creaţia celor şase zile. Alţii s-au închinat apei, ca fiind necreată, fiindcă nu este scris „Şi a zis Dumnezeu: Să fie apă”250. Alţii, între care sunt şi perşii, au practicat căsătoria între fraţi şi căsătoria cu propriile mame, pentru faptul că strămoşii s-au unit cu propriile mame şi cu propriile surori. Dar sunt erezii care îi reproşează lui Dumnezeu că nu a împiedicat pe cel rău să înşele pe Eva prin şarpe251. Altă erezie, iarăşi, a învăţat că sufletele fiarelor sunt raţionale, putând să audă şi să cultive cuvântul, auzindu-l pe Dumnezeu binecuvântând zburătoarele şi peştii şi blestemând şarpele, şi aducând la Adam fiarele şi păsările, şi dobitoacele, ca să vadă cum le va numi252.
8. Aceste erezii şi multe altele, care au avut ca punct de plecare cuvintele Scripturii despre Rai, acei minunaţi exegeţi de care am vorbit mai înainte, vrând să le răstoarne, privind duhovniceşte
246 Cf. Fc. 1,26.
247 Cf. Fc. 3,1-6; 4,1-2,25; 5,3-4.
248 Gr. otpÎTat, de la otpiţ, şarpe. Ofiţii sunt o sectă gnostică care venera şarpele ca pe un simbol al unei cunoaşteri superioare, văzând în el imaginea pe care Sophia cerească a luat-o, pentru a le arăta calea primilor oameni, pe care Demiurgul îi ţinea în ignoranţă. Secta este anterioară Naşterii lui Hristos şi este una din cele mai îndepărtate de creştinism şi mai apropiată de păgânism dintre sectele gnostice. Este menţionată de Sfântul Irineu al Lyonului, de Origen şi mai ales de Sfântul Epifanie al Salaminei.
249 Cf. Fc. 2,25.
250 Cf. Fc. 1,2,3,6,14.
251 Cf. Fc. 3,14-15.
252 Cf. Fc. 2,19.
268
la Sfânta Scriptură, precum porunceşte şi Pavel253, au învăţat că sunt două Raiuri, cum sunt şi două Ierusalimuri254, unul duhovnicesc şi unul sensibil, pământesc şi ceresc, văzut şi nevăzut, precum şi Hristos este ceresc şi totodată pământesc, după modelul celor două Biserici, adică cetatea cea pământească şi cea cerească a Domnului puterilor255. Acolo este şi al doilea şi mai adevărat pământ al făgăduinţei256, pământul celor vii257, sălaşurile258 şi corturile cele veşnice şi dăinuitoare259 şi al doilea pământ, al celor blânzi, nestricăcios260 şi având copaci şi ape nestricăcioase, şi pomi neveştejiţi cu roade pururea înfloritoare, udaţi şi adăpaţi veşnic de izvorul vieţii veşnice261, şi înflorind în vecii vecilor în fiecare zi262, crescând la mai bine, şi încă neîncetând să înainteze şi să se formeze spre mai bine, şi să ajungă la ceea ce este mai înalt, sădiţi fiind şi întemeiaţi în casa lui Dumnezeu, şi înflorind în curţile Lui cele de sus263, cum sunt cedrii cerescului Liban ale căror firi înţelegătoare le-a sădit Unul Născut, în care păsările sfintelor suflete îşi au cuibul şi unde este locaşul cocostârcului Hristos264, pentru care şi numai pentru care, a sădit şi întemeiat acea livadă nepieritoare şi neîmbătrânitoare, înţelegătoare şi nematerialnică despre care se spune: Şi a sădit Domnul Dumnezeu o grădină în Eden, la răsărit, şi l-a pus acolo pe omul pe care îlfăcuse263.
253 Cf. I Cor. 2,13.
254 Cf. Gal. 4,25-26; Evr. 12,22.
255 Cf. Ps. 47,9.
256 Cf. Evr. 11, 9.
257 Cf. Ps. 114, 9.
258 Cf. In 14,2.
259 Cf. Lc. 16, 9.
260 CPs. 36,11; Mt. 5,5.
261 Cf. Apoc. 21,6.
262 Cf. Apoc. 14,11.
263 Cf. Ps. 91,14.
264 Ps. 103,16-17.
265 Fc. 2,8.
269
VI
1. Dar Eden se tâlcuieşte o desfătare înfocată sau sângerie, cum spune vechiul iudeu că Eden se tâlcuieşte aprinderea cărbunilor, ceea ce este foarte potrivit să se spună cu privire la Raiul cel înţelegător, îngeresc, duhovnicesc şi nematerialnic, căci Scriptura spune: Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Lui pară de foc266. Dar exegeţii s-au convins că este vorba despre Raiul duhovnicesc, aducând mărturie cuvântul dumnezeiesc de la Iezechiel şi pe Dumnezeu, Cel ce grăieşte întru el, în care îi arată Dumnezeu prorocului în ghicituri căderea diavolului din cer, descoperindu-ne-o nouă şi zicând aşa: Şi tu, fiule al omului, plângi pentru conducătorul Tirului şi spune-i lui: Aşa zice Domnul: Tu te-ai născut ca pecete a asemănării Mele şi ca o cunună a frumuseţii în desfătarea Raiului lui Dumnezeu267. Şi care om nelegiuit, spune-mi mie, s-a născut în desfătarea Raiului lui Dumnezeu? Căci nelegiuit şi necredincios era conducătorul Tirului şi idolatru în zilele lui Iezechiel prorocul.
2. Ascultă deci în continuare cuvintele prorocului. Căci zice că acest conducător era îmbrăcat cu cele doisprezece vestite pietre preţioase268; poate cu autoritatea puterilor celor mai de sus. Şi după dezbrăcarea de pietre, îndată adaugă, zicând: din ziua în care ai fost zidit împreună cu Heruvimii, te-am dat pe tine în muntele cel sfânt al lui Dumnezeu269, adică în cer. Dar zice în continuare aşa: Te-ai născut în mijlocul pietrelor de foc270, negreşit
266 Ps. 103,4.
267 Iez. 28,12-13.
268 Cf. Iez. 28,13.
269 Iez. 28,13-14.
270 Iez. 28,14.
270
se referă la puterile Lui înţelegătoare învăpăiate, potrivit cu cel ce zice: Cel ce face pe îngerii Lui duhuri şi pe slugile Lui pară defoc271.
3. Să ascultăm şi mai departe. Căci zice: Te-ai născut fără prihană în zilele tale, din ziua în care ai fost zidit până ce s-au aflat nedreptăţi întru tine272. Acestea toate sunt spuse de Dumnezeu cu referire la diavol. Căci niciodată conducătorul Tirului nu a trăit fără de prihană, căci acela necredincios era şi a murit fiu al nelegiuiţilor, şi nu s-a născut nici în mijlocul cărbunilor şi al pietrelor de foc, cum auzim despre acest stăpânitor al veacului273.
4. Şi adaugă Dumnezeu, spunând despre el: Din mulţimea negoţului tău ţi-ai umplut cămările de fărădelege274. Prin mulţimea negoţului înţelege mulţimea înţelepciunii şi a cunoştinţei, pe care diavolul o avea mai înainte275, ca arhistrateg, şi pentru această cunoştinţă a alunecat în mândrie şi a socotit, zicând: Voi pune scaunul meu pe nori şi voi fi asemenea Celui Preaînalt276. De aceea iarăşi strigă Dumnezeu împotriva lui prin următoarele cuvinte ale lui Iezechiel, zicând: Şi ai păcătuit şi aifost rănit din muntele lui Dumnezeu277, adică ai căzut din înălţimea cerului278. Căci aceasta o semnifică, adăugând îndată: Şi te-a dus pe tine prin heruvim dintre pietrele de foc279. Mie mi se pare că Dumnezeu a poruncit unui heruvim, conducător deosebit şi de mare cuviinţă, să-l ia pe diavol, ca pe un osândit, şi să-l scoată din mijlocul corului oştirilor celor inteligibile, şi să-l arunce din cer. De aceea şi Hristos zicea că: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer280.
5. Dar să ascultăm şi în continuare. Zice iarăşi mai departe: S-a înălţat inima ta pentru frumuseţea ta, s-a stricat ştiinţa ta cu
271 Ps. 103,4.
272 Iez. 28,15.
273 Cf. I Cor. 2, 6-8.
274 Iez. 28,16.
275 C. I Cor. 2,6-8.
276 Is. 14,13-14.
277 Iez. 28,16.
278 Cf. Is. 38,14.
279 Iez. 28,16.
280 Lc. 10,18.
271
frumuseţea ta281. Frumuseţe numeşte distincţia chipului, de care se desfăta diavolul mai înainte, ca unul care era de foc şi purtător de lumină, iar ştiinţă numeşte multa cunoaştere a tainelor şi a înţelepciunii282, încât şi de aici aflăm că demonii şi căpetenia lor nu mai au astăzi nici strălucirea luminii şi a frumuseţii pe care le aveau mai înainte, nici nu mai au înţelepciunea şi cunoştinţa de mai înainte.
6. Ascultă mai departe căderea lui ca fulgerul de sus, din acel Rai al lui Dumnezeu, şi din desfătarea, şi din muntele ceresc. Căci spune aşa în cele ce urmează: Pentru mulţimea păcatelor tale te-am aruncat pe pământ283. Iată, am auzit limpede că dintr-un Rai înalt şi din desfătare, şi dintre cărbunii înfocaţi heruvimici, a fost aruncat pe pământ acest aşa-numit conducător al Tirului. Tradus în greceşte Tir înseamnă xpâro;, stăpânire, putere, şi opoţ, munte, încât de aici, din cele spuse lui Iezechiel, se poate cunoaşte limpede că toţi părinţii, care au spus că, pe lângă Raiul cel sensibil, este şi un Rai duhovnicesc cu pomi duhovniceşti, au spus aceasta urmând cuvintelor dumnezeieşti ale acestui proroc, între care sunt şi atotînţelepţii Grigorie care au spus că pomii sunt anumite contemplaţii, cum le-a descoperit lor propria lor vedere duhovnicească.
7. Dar ce era vederea duhovnicească a lui Grigorie, dacă nu acea luminare a Duhului Sfânt? Despre această vedere zice Domnul că fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu284. Dar vezi că nu este numit simplu Rai de prorocul, ci Raiul lui Dumnezeu285. Dar Raiul lui Moise nu este scris cu numele lui Dumnezeu, ci simplu Rai286. De aceea şi dumnezeiescul întru toate Ambrozie şi Iustin martirul, cel primitor de Dumnezeu, în comentariile lor la Hexaemeron, trecând prin istorisirile cele
281 Iez. 28,17.
282 Cf. I Cor. 2,6-8.
283 Iez. 28,17.
284 Mt. 5,8.
285 Cf. Iez. 28,13.
286 Cf. Fc. 2,8.
272
privitoare la Rai, după ce vorbesc despre pomii cei sensibili, despre ape şi despre roade, şi despre Raiul cel pământesc, au adus la mijloc spusele de mai înainte ale lui Iezechiel despre Raiul ceresc şi, după ce au trecut printr-o amănunţită cercetare şi subtilă vedere în acestea, au adăugat că ar fi lucru de ruşine şi urât de Dumnezeu287 a spune sau şi numai a concepe în minte că fericita şi închinata dumnezeire a Cuvântului lui Dumnezeu a intrat într-un Rai materialnic şi trecător împreună cu dreptul tâlhar. Şi ce răsplată vrednică de acea curată şi cuvenită lui Dumnezeu mărturisire i s-ar fi dat tâlharului288, dacă ar fi constat în mâncarea unor fructe suculente şi struguri, şi smochine stricăcioase? Iarăşi, zic, cine, având minte cugetătoare de Dumnezeu, va spune că Pavel, călătorul la cer, a fost răpit la cer289 doar ca să sape cu hârleţul straturi de castraveţi şi cu săpăliga să taie rânduri de legume, iar cuvintele cele negrăite pe care nu le-a auzit nici în cerul cel dintâi, nici în cel de-al doilea, le-a învăţat din preacurata şi dumnezeiasca gură a lui Hristos în timp ce iriga vreo brazdă noroioasă de pământ şi că cei ce sunt mai înalţi decât toate puterile cele de sus şi mai aproape de Dumnezeu, şi mai de cinste decât heruvimii nu fac decât să păzească şi acum o grădină pe pământ290?
VII
1. Dar de ajuns cu acestea! Trebuie să ne întoarcem la istorisirea mozaică şi să cercetăm despre aceste lucruri. Căci cred că şi acolo le este uşor să vadă celor ce au lumina dumnezeieştii cunoştinţe cele spuse despre ambele Raiuri, unul sensibil şi altul inteligibil. De aceea Moise, folosindu-se de ordine şi de rânduială, mai întâi ne istoriseşte nouă despre Raiul cel duhovnicesc, ca fiind cel dintâi, cum am spus deja mai înainte, ca atunci când spune: Şi a sădit Domnul Dumnezeu o grădină în Eden, la răsărit291. Dar nu
287 Cf. Rom. 1,30.
288 Cf. Lc. 23,39-43.
289 Cf. II Cor. 12,1-4.
290 C. Fc. 3,24.
291 Fc. 2,8.
273
găsim pe pământ vreun loc numit Eden. Şi prin faptul că nu este nici un semn al unui asemenea loc la răsărit nici pe pământ, nici în cer, ne dă nouă o dovadă că este vorba despre răsăriturile cele de sus, acolo unde este Părintele luminilor şi lumina celor vii292 şi acolo este un asemenea Rai. Şi negreşit Moise, istorisind despre un Rai duhovnicesc, nu aminteşte nici de pomi, nici de ape, nici de pietre, nici de pământ, nici de aur, nici de mâncare, nici de ţinuturi, nici de hotare, nici de altceva din el. Iar acel: Şi l-a pus acolo pe omul pe care îlfăcuse293, adică în Raiul ceresc, rosteşte prin aceasta o profeţie care va avea loc la sfârşitul vremurilor294 prin înălţarea la ceruri în Hristos a firii omeneşti295.
2. Dar că prorocul vorbeşte despre viitor ca şi cum ar fi trecut, ai despre aceasta o mulţime de dovezi în Scriptură, zice marele Ambrozie, ca atunci când spune: Prunc ni s-a născut nouă296, Străpuns-au mâinile şi picioarele Mele297 şi Zis-a Domnul Domnului Meu: Şezi de-a dreapta Mea298 şi acel: Dat-au spre hrană fiere299 şi altele asemenea. Bine zice şi: Şi l-a pus acolo pe omul pe care îlfăcuse300, pe Hristos, pe Care L-a pus moştenitor a toate301. De aceea fiii evreilor, citând din vechea carte necanonică numită Testamentul celor întâi-zidiţi, spun că Adam a intrat în Rai în a paisprezecea zi, cum cred şi chronograful istoric Pyrron şi unii exegeţi, ceea ce foarte mult se potriveşte cu înălţarea la cer a lui Hristos302, căci şi în Ierusalimul cel pământesc a intrat după Naşterea cea din Betleem în ziua a paisprezecea303.
292 Cf. Iov 33,30; Ps. 55,14; Iac. 1,17.
293 Fc. 2,8.
294 Cf. I Pt. 1,20.
295 Cf. Mc. 16,19; Lc. 9,51; 24,5; Fapte 1,9-11.
296 Is. 9,5.
297 Ps. 21,17.
298 Ps. 109,1.
299 Ps. 68,22.
300 Fc. 2,8.
301 Cf. Evr. 1, 2.
302 Cf. Mc. 16,19; Lc. 9,51; 24,5; Fapte 1,9-11.
303 Cf. Lc. 2,22.
274
3. Dar când noi am vorbit despre Raiul cel duhovnicesc, să nu se laude Origen cel strâmb ca şi cum ar fi drept cugetător. Căci acesta, folosindu-se fără măsură de vederi anagogice şi duhovniceşti, toate făpturile celor şase zile ale creaţiei le-a alegorizat în tragedii mitice, neînţelegând după literă nici cerul cel sensibil, nici pământul304, nici apele ca ape305, nici pomii ca pomi cu adevărat306, nici stele cu adevărat ca stele307, nici nimic altceva, nici întunericul, nici lumina, nici adâncul, nici Duhul308, nici tăria309, încât Biserica se primejduia, potrivit delirului şi învăţăturii lui Origen, să nu mai creadă lumea văzută ca fiind creaţia lui Dumnezeu. De aceea, pe bună dreptate, prin hotărâre sinodală, Biserica l-a condamnat pe Origen şi l-a lepădat310, căci trebuia ca mai întâi el să accepte istorisirea cea după literă şi apoi să înainteze la tâlcuirea anagogică, atunci când era necesar.
304 Fc. 1,1.
305 Cf. Fc. 1,7,9.
306 Cf. Fc. 1,11-12.
307 C. Fc. 1,16.
308 Cf. Fc. 1,2-3.
309 C. Fc. 1, 6-7.
310 Este vorba de condamnarea lui Origen la Sinodul al V-lea Ecumenic, condamnare care s-a dat în primul rând pentru doctrinele despre preexistenţa sufletelor şi apocatastază, nu pentru exegeza sa alegorică în detrimentul literalismului. A se vedea despre condamnarea lui Origen: IUSTINIAN, Edictum contra Origenem şi Epistula ad synodum de Origene, în MARIO AMELOTTI, Llvia Migliardi Zingale, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffre, Milan, 1977, pp. 68-118,122-124; VARSANUFIE şi IOAN DIN GAZA, Quaestiones et responsiones, 600-604, în F. Neyt, P. de Angelis-Noah, Barsanuphe etJean de Gaza: Correspondance, vol. II, 2, SC 451, Paris, 2000, pp. 804-824; Teodor de Scythopolis, Libellus de erroribus Origenianis, PG 861,232-236; CHIRIL DE SCYTHOPOLIS, Vita Sabae 36, 83-90, în Eduard Schwartz, Kyrillos von Skythopolis (Texte und Untersuchungen 49.2), Leipzig, 1939, pp. 122-125,187-200; EVAGRIE SCOLASTICUL, Historia ecclesiastica, IV, 38 în J. BIDEZ, L. PARMENTIER, G. SABBAH, Evagre le Scholastique, Histoire ecclesiastique, IV-VI, SC 566, Paris, 2014, pp. 181-192; Gheorghe Ieromonahul, Adversus haereticos, IX, în Marcel Richard, „Le trăite de George Hieromoine sur les heresies”, Revue des etudes byzantines 28,1970, pp. 257-262. Pentru o recapitulare a întregii problematici a se vedea, recent: ALFONS FURST, THOMAS R. KARMANN (eds.), Verurteilung des Origenes. KaiserJustinian und das Konzil von Konstantinopel 553 (Adamant iana 15), Munster, 2020.
275
4. Din această pricină, adică deşarta osteneală a lui Origen, care a mitologizat toată făptura creată a celor şase zile în alegorii şi care a schimbat corpul Sfintei Scripturi, cei mai noi dintre părinţi, mă refer la cei din jurul Sfântului Vasile şi Ioan Gură de Aur, râul lui Hristos, Teodor al Antiohiei cel milostiv, Severian de Gabala, duşmanul Sfântului Ioan Hrisostom şi Eusebie un semiarian, şi de trei ori fericitul cu cuvântul şi cu fapta, Epifanie, Chiril descoperitorul lui Dumnezeu, mai bine zis, iubitorul de Dumnezeu, aceştia toţi au expus după literă istorisirea Hexaemeronului în operele lor, lăsând la o parte alegoriile şi anagogiile din pricina deşartei osteneli a lui Origen, cum am spus mai înainte, aducând şi aceştia cele mai vrednice de crezare dovezi şi prezentări cu privire la Raiul sensibil, care a fost făcut în continuare după cel duhovnicesc de care am vorbit mai înainte. Căci adaugă îndată scriitorul Legii, Moise, zicând: Şi afăcut Domnul Dumnezeu să răsară încă din pământ tot pomul frumos la vedere şi bun de mâncare şi pomul vieţii era în mijlocul Raiului şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. Şi din Eden un râu ieşea şi uda Raiul. Şi de acolo se despărţea în patru braţe. Numele unuia era Fison, acesta înconjură toată ţara Evilat, acolo este aur, iar aurul din ţara aceea este bun. Acolo este anthraxul şi piatra verde. Şi numele râului al doilea este Gihon, acesta înconjoară toată ţara Etiopiei. Şi râul cel de-al treilea, Tigrul, acesta curge în faţa asirienilor. Iar râul al patrulea este Eufratul?”.
5. De la aceste locuri pământeşti şi de la aceste popoare şi numiri, şi hotare, încă şi de la aur şi piatra verde, şi de la Etiopia, şi de la asirieni, şi de la Eufrat cei mai mulţi dintre părinţi s-au întărit să înţeleagă acestea ca pe un Rai pământesc mai degrabă, şi de la frunzele de smochin pe care şi le-au croit cei întâi zidiţi ca veşminte312. De aceea, înţelegând după literă, au numit apele ape sensibile313, şi pomii, cu adevărat, pomi comestibili314 şi roadele,
311 Fc. 2,9-14.
312 Cf. fc. 3,7.
313 Cf. Fc. 2,10-14.
314 Cf. Fc. 2,9.
276
roade de grădină şi stricăcioase315 şi aurul că este aur materialnic316. Asemenea şi anthraxul, şi piatra verde de smarald317, şi smochinul au spus că este smochin adevărat318; şi, mai cu seamă, purtătorul de Dumnezeu Epifanie, pentru că a auzit Scriptura, a zis că pământul Iordanului era udat precum mai înainte Raiul şi precum ţara Egiptului319; această părere şi predanie a Părinţilor despre Raiul cel sensibil noi o şi primim şi o acceptăm, şi o îmbrăţişăm. Căci am confirmat adeseori mai înainte în acest tratat că nu desfiinţăm istorisirea Sfintei Scripturi cea după literă, nici nu răsturnăm părerile şi expunerile cuvioşilor noştri părinţi. Totuşi, pentru că l-am auzit pe cuviosul Pavel că referă toate cele din Lege, tainic, la Hristos320, şi anume, cortul, chivotul, vasul, templul, mielul, mâncărurile, băutura, pomii, animalele, păsările, aurul, smaraldul, anthraxul, apele şi toate celelalte, unele fiind când după literă tainic, când văzute cu adevărat duhovniceşte în Biserică321, trebuie să cercetăm dacă nu cumva şi cele de acum, scrise de Moise trupeşte despre Raiul cel sensibil, nu au fost scrise mai dinainte, ca chip al lui Hristos şi al Bisericii322, dacă toate prin Hristos şi pentru Hristos s-au făcut323, vestind mai dinainte întruparea Lui. Aşadar, urmând ritorului teologiei, Grigorie, care spune că Adam în Rai era cultivatorul unor pomi nemuritori şi al cugetelor dumnezeieşti, să ne înălţăm de la litera care ucide la Duhul Care dă viaţă324, căci pururea litera sfântă se înalţă cu cei ce se înalţă.
315 Cf. Fc. 3,2-3.
316 Cf. Fc. 2,11-12.
317 Cf. Fc. 2,12.
318 C. FC. 3,7.
319 Cf. Fc. 13,10.
320 Cf. Evr. 9,2-5.
321 Cf. Ef. 5 31-32.
322 C. ef. 5,32.
323 Cf. In 1,3; Col. 1,16.
324 Cf. In 6,63; II Cor. 3, 6.
277
VIII
1. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară încă pe pământ tot pomul frumos la vedere şi bun de mâncare325. Se cuvine aici să cercetăm cu grijă ce este a răsări şi a răsări iarăşi. În cazul celor care se spune că răsar şi cresc, şi se arată spontan din pământ, se foloseşte cuvântul a răsări (dvareXXov). Dar a răsări iarăşi (eavareXXov) se spune despre ceea ce s-a uscat şi s-a veştejit că răsare iarăşi, după a doua rânduială326, prin apă şi prin grija şi lucrarea plugarului, încât, în mod limpede şi foarte potrivit, se spune profetic Şi a făcut să răsară (EavETeiXe) Domnul Dumnezeu încă din pământ tot pomul frumos la vedere şi bun de mâncare327. Căci a făcut să răsară la începuturi, când Biserica era verde şi înfloritoare, având pomi deşi, dar a fost uscată de arşiţa soarelui celui rău328 prefăcut în înger de lumină329 care i-a şuierat ei prin gura şarpelui330 şi a uscat-o pe ea prin idolatrie.
2. Venind, aşadar, Râul ceresc, Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, şi udând prin apa Duhului331, şi adăpând-o pe ea, a făcut să răsară din nou şi să înflorească din nou, şi să vieze din nou pomii ei înţelegători, despre care se spune că a făcut Dumnezeu să răsară din nou pe pământ, adică după ce a murit şi s-a uscat, a odrăslit din nou, după a doua rânduială332, pământul raţional al lui Hristos tot pomulfrumos la vedere şi bun de mâncare333; între aceşti pomi, Scriptura nu menţionează iarba, nici pleava, nici
325 Fc. 2,9.
326 Cf. In 15,1-2.
327 Fc. 2,9.
328 Cf. Iac. 1, 11.
329 Cf. II Cor. 11,14.
330 Cf. Fc. 3,1-5,14-15.
331CIn 3,5; I In 5, 6.
332 Cf. Fc. 1,11-12; In 19,28-30.
333 Fc. 2,9.
278
verdeaţa, nici planta, nici pomul care nu face rod frumos la vedere şi bun de mâncare. Căci pomul neroditor334 şi iarba335, şi trestia336, şi pleava337 se taie şi se aruncă în foc338. Dar nimic de acest fel nu este între aceşti pomi, ci toţi sunt frumoşi la vedere şi toţi sunt buni de mâncare, toţi înfloritori, toţi odrăsliţi de Dumnezeu. Căci nu prin poruncă a făcut să răsară din pământ din nou, ci însuşi Dumnezeu a fost lucrătorul, făcându-Se El însuşi pământean, de o fire cu ei, de un trup339 şi de un neam înrudit340, şi i-a odrăslit pe aceşti pomi din pământ ca pe propriile Lui mădulare341, fiind trupul lui Hristos şi mădulare în parte342, toate frumoase, fiindcă şi El însuşi este împodobit cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor343.
3. De aceea şi după trecerea celei de-a şasea zile, dumnezeiasca Scriptură istoriseşte odrăslirea din nou a acestor pomi, adică, după sabat şi după odihna slujirii Legii, se spune despre aceşti pomi frumoşi: Lăudaţi pe Domnul, pomii cei roditori şi toţi cedrii344! Şi iarăşi zice: Sătura-se-vor pomii câmpului345, fiindcă Domnul spune: Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele346 şi Tatăl Meu este lucrătorul347. Căci în aceasta S-a slăvit Tatăl Meu ca voi să aduceţi roadă multă şi să-Mi fiţi Mie ucenici. Despre aceşti pomi strigă Mântuitorul iudeilor, zicând: Se va lua de la voi via şi se va da altui neam care va face rodul lui349. Dintre aceşti pomi frumoşi,
334 Cf. Mt. 21,18-19; Mc. 11,12-14; Lc. 13,6-9; Iuda 12.
335 Cf. Mt. 6,30; Lc. 12,28; I Cor. 3,12.
336 Cf. I Cor. 3,12.
337 Cf. Mt. 3,12; Lc. 3,17.
338 Cf. Mt. 3,10; Lc. 3, 9.
339 Cf. Ef. 3, 6.
340 Cf. Rom. 6,5.
341 Cf. Rom. 12,5; I Cor. 6,15; 12,12-13,20, 27; Ef. 5,30.
342 Cf. I Cor. 12,27.
343 Ps. 44,3
344 Ps. 148,1,9.
345 PS. 103,16.
346 In 15,5.
347 In 15,1.
348 In 15, 8.
349 Mt. 21,43.
279
ca unii care erau folositori pentru zidirea corăbiei Bisericii, luând cineva, zicea: După harul lui Dumnezeu cel dat mie, ca un înţelept meşter, am pus temelie350.
4. Cei aleşi, cei întâi sădiţi dintre aceşti pomi frumoşi, sunt acolo picioarele celor ce binevestesc pacea351. Între aceşti pomi frumoşi sunt pomii drepţilor cei sădiţi la izvoarele apelor, care rodul lor vor da la vremea lor352, unul zicând: Eu ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu353, altul cântând: Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc de verdeaţă acolo m-a sălăşluit, la apa odihnei m-a hrănit354, după cum Dreptul ca finicul va înflori355, altul ca bradul îndesit356 şi altul ca pajiştile de-a lungul apelor curgătoare357 şi ca mărul între pomii cei din crâng358, precum chiparosul şi pinul, şi cedrul359 bineînmiresmând şi împodobind livezile Bisericii, în care a făcut să răsară Domnul Dumnezeu încă şi încă şi în veacul veacului tot pomul frumos la vedere şi bun de mâncare360.
5. Pomi frumoşi sunt aceia despre care Dumnezeu zicea: Tinerii voştri vedenii vor vedea şi bătrânii vor visa visuri dumnezeieşti361. Pom frumos la vedere era acela care zicea: Ochii mei pururea spre Domnul362. Pomi frumoşi la vedere erau cei care aveau vedenii cum avea acela care a văzut vedenie de la Dumnezeu363, Daniil care zicea: Văzut-am în vedenie de noapte, până ce au fost puse tronuri364. O asemenea vedenie a avut şi Isaia, cel ce zicea:
350 1 Cor. 3,10.
351 Cf. Is. 52,7; Naum 2,1; Rom. 10,15.
352 Cf. Ps. 1,3.
353 Ps. 51,10.
354 Ps. 22, 1.
355 Ps. 91,13.
356 Cf. Os. 14,9.
357 Cf. Is. 44,4.
358 Cf. Cânt. 2,3.
359 Cf. Is. 60,13.
360 C. Fc. 2,9.
361 Fapte 2,17; cf. Ioil 3,1.
362 Ps. 24,15.
363 Cf. Dan. 9,23; 10,1,7-8,10.
364 Dan. 7,7,9.
280
Vedenia lui Isaia, prorocul, pe care a văzut-o zicând: Văzut-am pe Domnul şezândpe tron înalt şi preaînălţat365. O asemenea frumoasă vedenie o arată cel ce zice: Eu dorm, dar inima-mi veghează366. Aşa era şi Pavel, care a văzut în vedenie duhovnicească pe Domnul367. Şi ca să spunem pe scurt, orice minte străvăzătoare şi capabilă de vederi dumnezeieşti se spune că este un pom frumos la vedere368.
6. Dar iarăşi pom bun de mâncare în Raiul Bisericii este orice învăţător al dreptei credinţe care hrăneşte cu dogme oile turmei lui Hristos369, nepunându-le dinainte nici o învăţătură vătămătoare şi aducătoare de moarte, ci având în el însuşi roadele Duhului Sfânt, pe care Apostolul le-a şi odrăslit şi le-a şi enumerat: Dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, îndelunga răbdare, bunătatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea370 şi cele asemenea cu acestea. Aşa mi se pare mie corect să înţeleg în Biserică pomii cei frumoşi la vedere şi buni de mâncare371, cei care şi fac, şi pun înainte acea mâncare, precum a zis Pomul Vieţii372: Mâncarea Mea este să fac voia Tatălui Meu373. Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
365 Is. 1,1; 6,1.
366 Cânt. 5,2.
367 Cf. Fapte 9,3; 22,6; 26,13.
368 C. FC. 2,9.
369 Cf. Fc. 2,9; In 10,16; 21,15-17.
370 Gal. 5,22.
371 Cf. Fc. 2, 9.
372 Cf. Fc. 2,9; 3,22, 24.
373 In 4,34.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al VIII-lea
I
1. Şi a făcut să răsară Domnul Dumnezeu încă pe pământ tot pomul frumos la vedere şi bun de mâncare şi Pomul vieţii în mijlocul Raiului şi pomul cunoştinţei binelui şi răului1. Este nevoie de multă insuflare şi iluminare de sus, ca să vedem limpede şi să spunem care este adevărata substanţă şi adevăratul ipostas al acestor doi pomi. Şi că nu trebuie să cercetăm cele trecute sub tăcere de Sfânta Scriptură este limpede, căci, toate le-a iconomisit Duhul Sfânt spre folosul nostru.
2. De aceea, la cei mai înţelepţi dintre comentatori, nu a fost una şi aceeaşi părere şi nici o concepţie asemănătoare cu privire la aceşti pomi. Unii, care au avut descoperiri de sus prin contemplaţii primite, au lăudat aceşti pomi, iar alţii au spus că nu erau pomi sensibili şi buni de mâncare. Teodorit al Cirului a spus că pomul fructului din care a mâncat Adam a fost smochin2. Asemenea şi Teodor al Antiohiei. Asemenea şi nenorocitul Origen. Dar îl numesc pe el nenorocit, fiindcă, deşi a vărsat multe şi folositoare sudori în Biserică şi a tâlcuit cuvânt cu cuvânt toată Scriptura veche şi nouă în chip potrivit, mai pe urmă, ca şi Eusebie al Palestinei, a alunecat de la adevăr.
3. Aşadar, fiindcă Duhul Sfânt a tăcut şi ne-a ascuns nouă numele acestor doi pomi, precum şi firea lor, în mod vădit pentru că nu erau necesare Bisericii, nici nu era folositoare cercetarea şi arătarea celor tăinuite de Dumnezeu, de aici provine şi dezacordul
1 Fc. 2,9.
2 C. Fc. 3,6.
282
Părinţilor cu privire la înţelegerea lor. Prin urmare, Biserica să nu cerceteze firea acestor doi pomi, ci mai degrabă căror tipuri corespund aceşti doi pomi şi care este rodul cel de viaţă dătător, şi care este mâncarea din care, mâncând cineva, va trăi în Biserică şi nu va muri în veac3 şi iarăşi, care este celălalt rod din care, gustând cineva, va vedea propria goliciune şi ruşine şi cu moarte va muri4. Trebuie să mai notăm că unul dintre aceşti pomi ne este nouă dătător de viaţă, iar celălalt, făcător de moarte. Şi poate că aceste două mâncăruri simt simboluri, unul, al virtuţii, şi altul, al răutăţii. Şi Hristos este dătător şi roditor al virtuţii, pe Care L-a preînchipuit pomul acela al vieţii. De aceea, ca Unul Care este Viaţă şi făcător al Vieţii5, strigă: Eu sunt Viaţa6. Căci întru El era Viaţa, şi Viaţa era lumina oamenilor7, căci viaţa noastră este ascunsă în Hristos8 şi când Se va arăta Hristos, Viaţa noastră, va face vii trupurile noastre moarte9, Cel ce a zis: „Pentru ca, aşa cum Eu sunt viu şi voi să fiţi vii”10, căci viu este Cuvântul lui Dumnezeu11 şi Viaţa, şi învierea12. După cum invers, răul diavol este moarte, pe care l-a semnificat celălalt pom, numit al cunoştinţei binelui şi răului13. Mai înainte era bun, când a fost adus la existenţă, dar apoi a devenit rău, de aceea mai întâi a fost numit pom al cunoştinţei binelui, apoi şi al răului, pomul cel aducător de moarte, diavolul despre care Hristos spune către iudei: Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul. Acela de la început a fost ucigaş de oameni14 şi cel ce mănâncă din rodul lui cu moarte va muri15.
3 Cf. Fc. 3,22; In 11, 25-26.
4 Cf. Fc. 2,17; 3, 6-7,10.
5 Cf. In 11,25,43-44; 14,6.
6 In 11,25; 14,6.
7 Cf. In 1,4.
8 Cf. Col. 3,3-4.
9 Cf. Rom. 8,11.
10 Cf. In 14,19.
11 Cf. Evr. 4,12.
12 Cf. In 11,25.
13 Cf. Fc. 2,9.
14 In 8,44.
15 Cf. Fc. 2,17.
283
4. Iar dacă vei cerceta şi pentru care pricină a ascuns dumnezeiasca Scriptură numirile acestor doi pomi, adică al Fiului lui Dumnezeu celui Viu16 şi al potrivnicului vrăjmaş, află că, vestind acestea neamului celui spurcat şi necurat, şi iubitor de plăceri, nu a voit deloc să le descopere iudeilor pe Fiul lui Dumnezeu, ca nu cumva cei ce odinioară şi-au făcut boul şi musca dumnezei17 să înţeleagă că sunt mai mulţi dumnezei, copii şi nunţi ale lui Dumnezeu, şi mulţime de dumnezei. În acelaşi mod, nici pe diavolul nu l-a descoperit limpede lor, ci uneori l-a numit pe el şarpe, alteori pom cu rod purtător de moarte18, tăinuind complet toată creaţia lumii celei nevăzute a puterilor inteligibile, din pricina nebuniei lor nesătule pentru idoli, ca nu cumva, aflând că există unele firi nematerialnice şi inteligibile, să le facă pe ele dumnezei. Şi martor cuvintelor mele este însuşi Dumnezeu Care, prin Osea prorocul, a zis către Israel undeva: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce am întărit cerul şi am zidit pământul, ale Cărui mâini au zidit toată oştirea cerului şi nu ţi-am descoperit ţie acestea, ca să nu mergi în urma lor19. De aici aflăm limpede pricina pentru care cuvântul despre îngeri este trecut sub tăcere în Scriptura mozaică, precum şi cuvântul despre cei doi pomi despre care spune: Şi pomul vieţii era în mijlocul Raiului şi pomul cunoştinţei binelui şi răului20.
5. Aici unii dintre cei ce ştiu să cerceteze bine cele dumnezeieşti au cercetat cu exactitate cuvântul despre aceşti doi pomi, zicând: Pentru ce, oare, Scriptura nu îi numeşte pe aceştia în cazul genitiv, adică să spună: care sunt în mijlocul Raiului, ci pune cuvântul la dativ, când zice în mijloc, în Rai? Ca noi să aflăm din acest cuvânt că aceşti doi pomi nu erau sădiţi împreună cu ceilalţi
16 Cf. Mt. 16,16; I In 5,11-12.
17 Cf. Ieş. 32,1-8; IV Rg. 1,2-17.
18 Cf. Fc. 3,1-3; Mt. 7,15-20.
19 Os. 13,4.
20 Fc. 2,9: xai EavsTEiXsv 6 9s6ţ ETI EX Ti)ţ yvjţ Ttâv uXov wpaîov Etţ opaorv xai xaXdv EI? Şpaio-tv xai TO UXOV TY;; TtapaăEÎaw xai TO UXOV
TOV siSsvai yvauTov xaXou xai irovvjpou.
284
pomi, nici nu erau înrudiţi cu ei, ci erau creaţi ca o exersare a virtuţii şi a răutăţii, pentru a ne pune la încercare voia noastră şi alegerea noastră liberă. Într-adevăr, aflăm în copiile manuscrise necorupte ale Hexaplelor că, după ce a zis: Şi a făcut să răsară Domnul Dumnezeu încă din pământ tot pomul frumos la vedere şi bun de mâncare21, copistul a marcat cu punct, ca şi cum capitolul despre pomi s-ar fi încheiat. Atunci a început verset nou, zicând: Şi pomul vieţii era în mijlocul Raiului şi pomul cunoştinţei binelui şi răului, ca pentru a face o trecere şi o introducere la intrarea lor în Rai.
6. Şi că Hristos este mai mare şi este făcător de viaţă, am spus cu puţin mai înainte. Iar că Se numeşte pe Sine pom, ascultă-L pe El spunând către spurcaţii iudei: Ori spuneţi că pomul este bun şi rodul lui e bun, ori spuneţi că pomul este rău şi rodul lui e rău, căci după roadă se cunoaşte pomul22. Acestea le-a spus lor, fiindcă ziceau: Cu Beelzebul, căpetenia demonilor, îi scoate afară pe demoni23. Asemenea şi la patimă, în grădina Golgotei, ieşind la Adam şi purtând lemnul Crucii, S-a numit pe Sine pom al vieţii, zicând către femeile care plângeau şi se tânguiau: Fiice ale Ierusalimului nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe fiii voştri24, căci dacă au făcut aceasta cu pomul verde, cu cel uscat ce va fi25? Verde, fiindcă Domnul S-a numit pe Sine pomul vieţii, iar pomi uscaţi şi neroditori, şi materie focului i-a numit pe iudei.
7. Iar dacă vrei să afli că El este în mijlocul Raiului Bisericii, ascultă-L pe El zicând către ucenicii Lui: Eu sunt în mijlocul vostru ca Unul Care slujeşte26. De aceea şi Ioan spunea mulţimilor că în mijlocul vostru stă Cel pe care voi nu-L ştiţi27, Cel ce a stat în mijlocul
21 Fc. 2,9.
22 Mt. 12,33.
23 Lc. 11,15.
24 Lc. 23,28.
25 Lc. 23,31.
26 Lc. 22,27.
27 In 1,26.
285
ucenicilor28 şi a suflat asupra lor29 şi a zis: Luaţi Duh Sfânt30, potrivit cu ceea ce s-a spus: Dumnezeu a stat în adunare de dumnezei şi în mijlocul lor va judeca pe dumnezei31, ca Unul Care este mijlocitor între Dumnezeu şi oameni32 şi Care a lucrat mântuire în mijlocul pământului33, şi Care este pomul vieţii34. De aceea, pentru că dumnezeirea Lui este necreată, nu spune că este sădit împreună cu ceilalţi pomi, ci că este în mijlocul Raiului. Asemenea şi cel rău, mă refer la pomul cunoştinţei binelui şi răului, aducător de moarte, care este în mijlocul binelui, din pricina faptului că este diferit de firea omenească a acelor pomi numiţi frumoşi şi pentru acest motiv şi spune Scriptura, folosindu-se de cazul dativ, că este în mijlocul Raiului. De aceea şi femeia care a vorbit cu şarpele a spus că acelaşi pom era în mijlocul Raiului35. În mijloc se spune că erau cei doi pomi, cel al puterii dumnezeieşti şi cel al puterii potrivnice, fiindcă este deopotrivă de dorită oricui vrea să afle fie virtutea, fie răutatea, din pricina libertăţii noastre de alegere. Şi cred că de aceea Dumnezeu, când a dat Legea lui Israel, despre cei doi pomi îi vorbeşte lui: Iată, Eu astăzi pun înaintea ta viaţa şi moartea36, căci cei doi pomi simbolizau viaţa şi moartea şi erau făcători ai vieţii şi ai morţii.
II
1. Un râu iese din Eden şi udă Raiul37. Acest râu este o a doua udare, alta şi neasemănătoare celei dintâi. Căci acela ieşea din pământ şi inunda toată faţa pământului38, făcându-l pe acesta
28 Cf. In 20,19.
29 Cf. Fc. 2,7.
30 In 20,22.
31 Ps. 81,1.
32 C. I Tim. 2,5.
33 Ps. 73,13.
34 Cf. Fc. 2,9.
35 Cf. Fc. 3,3.
36 Deut. 30,15.
37 Fc. 2,10.
38 Cf. Fc. 2,6.
286
mort şi neroditor. De aceea se şi ruga la Dumnezeu unul dintre proroci, zicând: Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul împărat în veac39. Dar acest râu al lui Dumnezeu ieşea din Eden40, udând Raiul, ca pe un loc propriu şi ca pe o avuţie specială a lui Dumnezeu. Trebuie să observăm că acea udare de mai înainte Scriptura a numit-o la trecut, ca una care încetase, zicând: Un izvor ieşea şi uda41, dar pe acest râu îl numeşte la prezent, ca unul care este veşnic şi care adapă Biserica în veac. Căci zice: Un râu iese din Eden, adică din desfătare, ca să ude Raiul42.
2. Mai înainte am afirmat că nu vom desfiinţa istorisirea faptelor după litera trupească, în special cea despre aceste râuri de care am vorbit mai înainte. Totuşi, să vedem acum cu însufleţire cum şi aceste râuri au preînchipuit pe Hristos şi Biserica. Îl auzim pe unul spunând despre acest râu care iese şi despre Biserică: Săltările apelor veselesc cetatea lui Dumnezeu43, fiindcă râul lui Dumnezeu, cel care iese din izvorul părintesc, a umplut apele neamurilor44, cărora le-a binevestit prorocul, zicând: Şi Domnul va veni la ei45 ca un râu al păcii46, Cel ce a zis: Eu de la Tatăl Meu am ieşit şi am venit în lume47. Am ieşit spre mântuirea poporului Meu, ca să mântuiesc pe unşii Mei48. Prin urmare, Moise preînchipuie dumnezeiasca ieşire din cer a acestui râu dumnezeiesc, când spune că: Un râu iese din Eden, adică din desfătarea străină, să ude Raiul prin apa aceea care iese49, a Duhului Sfânt Care purcede de la Tatăl50. Cel ce primeşte acest râu, râuri diferite
39 Ps. 28,10.
40 C. Fc. 2,10.
41 Fc. 2, 6.
42 Fc. 2,10.
43 Ps. 45,5.
44 CPs. 64,10.
45II Par. 33,11.
46 Is! 66,12.
47 In 16,27-28.
48 Avac. 3,13.
49 Cf. Fc. 2,10.
50 Cf. In 15,26.
287
de apă vie vor curge din pântecele lui51. Căci aceasta ne învaţă pe noi limpede istoria care spune că un râu iese din Eden care se înmulţeşte şi se desparte în patru braţe52 şi care dăruieşte Bisericii desfătare duhovnicească, despre care David zicea: îmbăta-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei că la Tine este izvorul vieţii53.
3. Dar un râu iese din Eden ca să ude Raiul şi de acolo se desparte în patru braţe54. Însă Moise prorocul a vorbit despre un râu al răului ca de un izvor55, arătând că diavolul este el însuşi pricina răului şi născătorul răutăţii şi că nu a primit de la altul răul, ci el însuşi este izvorul şi începutul păcatului, iar harul Duhului Sfânt, ca Unul Care purcede din Tatăl, ca dintr-un izvor, l-a numit râu, despărţindu-l de necredincioşi, dar udând prin cele patru braţe (adică cele patru margini ale lumii) Raiul Bisericii celor ce cred în Hristos.
III
1. Numele unuia era Fison, acesta înconjoară toată ţara Evilat56. Nu există în toate ţările cunoscute pe pământ un loc numit Evilat, încât şi de aici îi mustrăm pe necredincioşi, că Scriptura ne istoriseşte aici taine duhovniceşti. Căci Fison se tâlcuieşte schimbarea gurii, dar această schimbare a dreptei Celui Preaînalt57 a avut loc când dumnezeiescul Cuvânt a schimbat gura şi Duhul Bisericii de la hulă la credinţă şi de la defăimare la teologie. Şi Evilat iarăşi se tâlcuieşte ceea ce are chinuri de naştere şi ceea ce naşte, căci semnifică în primul rând Biserica cea odinioară stearpă din
51 In 7,38.
52 Cf. Fc. 2,10.
53 Ps. 35,9-10.
54 Fc. 2,10.
55 C. Fc. 2,6.
56 Fc. 2,11.
57 Ps. 76,11.
288
neamuri către care Dumnezeu strigă prin glasul prorocului: Bucură-te, cea stearpă care nu naşti Izbucneşte şi strigă, ceea ce nu ai dureri de naştere, fiindcă mulţi sunt fiii celei odinioară sterpe, mai bine zis ai Bisericii, decât ai celei care are bărbat, a iudeilor58, fiindcă cea stearpă a născut şapte, adică Biserica cea din neamuri, iar cea cu mulţi fii a slăbit59, adică sinagoga; şi aşa cum cea care are dureri este aproape de a naşte şi, în chinurile ei, a strigat, tot aşa ne-am născut şi noi Fiului iubit al lui Dumnezeu60, Cel numit Fison, Care este gura Tatălui şi Care a schimbat neamul nostru de la stricăciune la nestricăciune, şi Care înconjoară şi păzeşte toată ţara Evilat, care are dureri de naştere şi care naşte pe însuşi Hristos.
2. De aceea a adăugat despre această duhovnicească Evilat că acolo este aur, iar aurul din ţara aceasta este bun61, adică dumnezeirea cea care străluceşte în pământul Bisericii şi este închinată, căci aurăriile celorlalte pământuri ale neamurilor, adică dumnezeii şi idolii sunt rele şi întunecate, şi calpe. Şi tu însuţi, cercetând în multe alte locuri din Sfânta Scriptură, vei afla aurul înţeles ca chip al dumnezeirii Cuvântului, căci şi chivotul de lemn cel pământesc era ferecat cu aur curat pe dinlăuntru şi pe din afară ca chip al dumnezeirii62. Asemenea şi Templul lui Solomon era împodobit cu cel mai curat aur63 şi vasul cel de aur ni-L preînchipuia nouă pe Hristos Cuvântul64. Şi poate de aceea şi magii l-au adus lui Hristos aur din partea tuturor neamurilor65, zdrobind chipul idolatriei celei din Babilon şi aducându-I-o Lui66, pentru ca chipul înnegrit al lui Adam cel după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu67, care a fost rău măsluit şi prădat de patimi, şi lipsit
58 Is. 54,1.
59 1 Rg. 2,5.
60 Is. 26,17.
61 Fc. 2,11-12.
62 Cf. Ieş. 25,10-11; Deut. 10,1; Evr. 9,4.
63 Cf. III Rg. 6,21-22; II Par. 3,5.
64 Cf. Ieş. 16,33; Evr. 9,4.
65CfMt. 2,11.
66CIs. 21,9.
67 Cf. Fc. 1,26-27.
289
de dumnezeieştile porunci prin veninul şarpelui, să-l formeze din nou Hristos, ca chip dumnezeiesc şi caracter al Ipostasului Tatălui68, formându-Se pe Sine în acest chip de rob şi, prin pecetea Botezului69, prin apă şi foc, să-l cureţe70, imprimând în el propria raţiune a credinţei, pentru ca iarăşi să devină aurul ţării aceleia bun, potrivit cu ceea ce s-a scris despre Evilatul cel duhovnicesc care este Biserica71, fiindcă în ea şi numai în ea se află aurul cel cercat şi curat al dogmelor.
3. Iar chivotul care semnifică Biserica neamurilor zice că este ferecat, pe dinlăuntru şi pe din afară, cu aurul curat al dumnezeirii72, fiindcă iudeul le vede numai pe cele din afară, dar Dumnezeu le străluceşte şi pe cele dinlăuntru pe care poporul cel din neamuri le vede împreună cu cele din afară şi pe care El însuşi le luminează, luminând astfel chivotul din toate părţile, deşi iudeul nu cunoaşte nici cercarea cea din afară a aurului, pentru că nu cunoaşte cele dinlăuntru. Iar Templul lui Solomon închipuie Templul omenesc întru care sălăşluieşte Treimea. Acesta este strălucit cu aur numai pe dinăuntru73 pentru că templul lui Dumnezeu cel din om se cuvine să aibă numai pe dinlăuntru strălucirea faptelor, nu şi pe din afară prin ostentaţie, fiindcă şi fulgerul dumnezeirii luminează sufletul şi îl face ca aurul, iar trupul rămâne neglijat, dar nu şi raţiunea acestuia care se sârguieşte pentru cele lăuntrice. Iar vasul, dacă este înţeles ca chip pentru suflet, poartă mana74, adică pe Hristos, iar dacă se înţelege ca chip pentru Biserică, poartă pâinea cea tainică. Acestea păstrează mana şi nu prind miros astăzi, mâine sau ziua următoare75. Căci sufletul devine în întregime dumnezeu prin har, primind strălucirea
68 Cf. Evr. 1,3.
69 Cf. Ps. 65,12.
70 Cf. Filip. 2,7.
71 Cf. Fc. 2,11-12.
72 Cf. Ieş. 25,10-11; Evr. 9,4.
73CIIIRg. 6,21-22.
74 Cf. Ieş. 16,33.
75 Cf. Ieş. 16,20,24.
290
dumnezeirii cea în chipul aurului prin amestec76 (xaxâ (hdxpacnv), primind totodată şi curatele şi neprihănitele dogme ale teologiei şi fiind luminat de ele.
4. Şi acolo este anthrax-ul77 şi piatra verde78. Anthrax-ul este Soarele ceresc, Dumnezeu Cuvântul, căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor79. De aceea şi cărbuni au fost aprinşi de El80, Care este numit Cărbune81, cărbunii fiind cei ce au devenit luminători82, de un chip (oTjppopcpoi) cu chipul Lui, către care zicea: Eu sunt lumina lumii83. Pe acest Cărbune L-a preînchipuit şi acel cărbune al Cuvântului lui Dumnezeu, pe Care L-a văzut Isaia în mijlocul cleştelui Care curăţa păcatele lui84. Dar cleştele care-L ţinea pe Hristos prin cele două braţe este Maica Lui cea fără de prihană şi preasfântul Lui Trup. Acolo este85 evident anthraxul ţinut în mijlocul lor.
5. Apoi adaugă: Şi piatra verde86 care este în acelaşi râu. Prima culoare, a anthraxului, este cerească, iar a doua, pământească. De aceea nici nu numeşte anthraxul piatră, ca fiind chip al dumnezeirii celei din cer, fiindcă şi eterul cel în chipul focului este în cer, ci piatra o numeşte verde, care fiind născută din pământ, este chip al trupului pământesc al Cuvântului. Fiindcă tot trupul este ca iarba87 şi orice iarbă se numeşte verdeaţă, fiindcă se arată de
76 Este vorba de perihoreza însuşirilor dumnezeieşti şi omeneşti în sufletul îndumnezeit. Comunicarea însuşirilor dumnezeieşti sufletului îndumnezeit este redată prin acest termen de ccvâxpaotv.
77 „Anthrax” în greacă desemnează atât cărbunele, cât şi o piatră preţioasă, rubinul. Pe această dublă semnificaţie este construită întreaga tâlcuire la acest fragment. Hristos este când cărbunele din cleştele serafimic de la Isaia, când rubinul.
78 Fc. 2,12.
79 Deut. 4,24; 9,3; Evr. 12,29.
80 Ps. 17, 9.
81 Anthrax.
82 Cf. Rom. 8,29.
83 In 8,12.
84 Cf. Is. 6, 6-7.
85 Fc. 2,12.
86 Fc. 2,12.
87 Cf. Is. 40, 6.
291
culoare verde. De aceea şi trupul lui Hristos, ca unul care a răsărit din pământ, este asemănat cu culoarea lui. De aceea şi cugetătorul de Dumnezeu, Daniil, a propovăduit iconomia cea după trup piatră, zicând că O piatră s-a tăiat din muntele fecioresc fără mână omenească88, fără sămânţă şi fără stricăciune, piatră pe care nu au băgat-o în seamă spurcaţii ziditori89 care au lovit trupul lui Hristos, cărturarii şi fariseii, care socoteau că zidesc poporul90, despre care piatră zice Dumnezeu prin glasul altui proroc: Iată, pun în Sion o piatră, pentru ca oricine crede în ea să nu se ruşineze91.
6. Toate aceste dogme, precum cred, dumnezeiasca Scriptură ni le învaţă în ghicitură prin aceste râuri şi prin aur, şi prin anthrax, şi prin smarald. Căci Scriptura nu spune acestea, fiindcă vrea să ne înveţe pe noi şi să ne facă topitori de aur, lucrători de pietre scumpe, alchimişti ai unor pietre încrustate în aur.
IV
1. Dar să vedem în continuare Scriptura. Căci vorbind despre râul cel dintâi, Fison92, a adăugat, zicând: Şi numele celui de-al doilea râu este Gihon. Acesta înconjoară toată ţara Etiopiei93. Înaintând, cuvântul, conducându-ne la Gihon, ne duce la lărgimea apelor Nilului în Egipt, căci mai cu seamă la acest râu ne conduce pe noi cuvântul. Şi trebuie negreşit să ne întoarcem cuvântul, într-un mod mai elocvent, spre Egipt, căci, mai presus de toate râurile care curg pe pământ, vedem că acest râu numit Gihon are cea mai mare asemănare cu Hristos. Aşa cum cei care traduc cu exactitate limbile ebraică şi greacă, spun că Gihon se tâlcuieşte revărsare sau deşertare, ceea ce este în adevăr Hristos, pe de o parte, ca Unul
88 Dan. 2,45.
89 Cf. Ps. 117,22; Mt. 21,42; Mc. 12,10; Lc. 20,17; Rom. 9,32.
90 Cf. Mt. 21,45; Lc. 20,19.
91 Is. 28,16; Rom. 9,33; 10,11; I Pt. 2,6.
92 Cf. Fc. 2, 11.
93 Fc. 2,13.
292
Care revarsă, zicând: Voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul94 şi Ca Unul Care Se deşartă: S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând95, înnoind vechiul om96 şi înnoind faţa pământului97, şi duh drept înnoind întru cele mai dinlăuntru ale noastre98.
2. De aceea Gihonul s-a născut în Rai al doilea, îndată după Fison99, semnificând pe Hristos, Cel născut a doua oară pe pământ cu o a doua naştere, prin trup, după naşterea Lui cea de o fiinţă, cea mai înainte de veci din Tatăl. Şi poate din acest motiv, Râul lui Dumnezeu100, Iisus, născut îndată pe pământ pământesc din Fecioara şi Izvorul peşterii din Betleem101, s-a dus spre râul Gihon în Egipt102, fiindcă Gihon este al doilea râu din Rai şi Fiul este al doilea ca Ipostas din Tatăl.
3. De aceea Gihon iese din înălţimea cascadelor şi coboară, fiindcă şi Hristos a coborât pe pământ din înălţimea cascadelor cereşti. Râul Gihon udă şi îmbogăţeşte Etiopia de sus şi Egiptul de jos, precum şi Hristos îmbogăţeşte şi luminează cele cereşti şi cele pământeşti103. Ambii coboară din locuri necunoscute, nevăzute, neumblate şi necercetate în ţinuturi locuite.
4. Şi în toate lucrurile şi chipurile, şi exemplele, Gihonul propovăduieşte şi strigă limpede tainele lui Hristos. De aceea oarecând de la început Nilul a izvorât apă şi sânge104, propovăduindu-ne nouă de mai înainte sângele şi apa care au izvorât din coasta Râului lui Dumnezeu, Iisus, pe Golgota105. Acest Gihon, udând tot pământul, se întoarce iarăşi şi se aşază la locul lui, preînchipuind pe
94 Ioil 3,1; Fapte 2,17.
95 Filip. 2,7.
96 Cf. Rom. 6,6; Ef. 4,22; Col. 3, 9.
97 Cf. Ps. 103,30.
98 Cf. Ps. 50,12.
99 Cf. Fc. 2,11,13.
100 Cf. Ps. 64,10.
101 Cf. Mt. 1,23; 2,1; Lc. 2,4,7.
102 Cf. Mt. 2,13-14.
103 Cf. In 1,9; Col. 1,16.
104 Cf. Ieş. 7,20.
105 Cf. Ps. 64,10; Mt. 27,33; Mc. 15,22; In 19,17,34.
293
Hristos, Care adapă şi totodată luminează lumea, zicând: „Eu de la Tatăl am ieşit şi iarăşi la Tatăl Mă duc106, sălăşluindu-Mă în locurile necircumscrise dintâi”. Acest Nil preaplăcut şi dătător de roade a ucis oarecând spurcatele odrasle întâi născute ale lui faraon, trimise la moarte prin porunca dătătorului de lege107, vestind mai dinainte pe Hristos, Cel ce a ucis pe cei întâi născuţi ai diavolului-faraon, mă refer la necredinţă şi la idolatrie, ucise în adâncul apei Botezului.
5. Acest Gihon ne-a zugrăvit mai dinainte pedepsele de moarte ale egiptenilor, pe care le-a adus Domnul Iisus pentru noi asupra popoarelor demonilor108. Numai Gihonul ne-a încununat nouă rege pe Iosif109, preînchipuindu-ne şi spunându-ne de mai înainte toate cele privitoare la Hristos. Cel dintâi dintre toate ţările neamurilor, ţinutul Nilului L-a văzut pe Dumnezeu în trup venind la el110 şi nici o altă ţară a barbarilor celor de alt neam nu a văzut persoana lui Hristos în trup în lume, decât numai Egiptul. În acesta a fost junghiat mai întâi mielul de Paşte111, ca chip al pătimirii lui Hristos. În acesta a fost descrisă mai înainte izbăvirea neamurilor din mâna tiranului lumii112. Egiptul cel dintâi a văzut sângele mielului, către seară în case113, ca semn pentru izbăvire şi arată sângele lui Hristos114 vărsat către seara vremurilor, până ce a zugrăvit casa Bisericii.
6. După iarna Legii, Domnul Şi-a făcut suişul până la primăvara Crucii şi, de acolo, din coastă115, ne-a izvorât nouă apa vieţii în grădina Golgotei116. De aceea şi Gihonul, după iarnă, făcându-şi
106 In 16,10,27-28; cf. In 13,3.
107 Cf. Ieş. 12,29-30.
108 Cf. Ieş. 7,14-12,30.
109 C. Fc. 41,39-46; 45-8.
110 C. Mt. 2,13-15.
111 Cf. Ieş. 12, 6,21.
112 Cf. Ieş. 14,30; 15,13,16.
113 Cf. Ieş. 12,7,22-23.
114 Cf. In 1,29,36; 19,34,36.
115 Cf. In 19,34.
116 Cf. Mt. 27,33; Mc. 15,22; In 19,17.
294
suişul izbăvitor pentru popor, mai înainte de toate, udă Etiopia, propovăduindu-ne nouă că Hristos mântuieşte şi luminează, şi udă cele dintâi popoarele întunecate ale neamurilor117, fiindcă despre El spune David Bisericii: Lucruri slăvite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu, căci iată, cei de alt neam şi Tirul, şi poporul etiopienilor, aceştia s-au născut acolo118. Căci Etiopia şi-a întins mai dinainte mâna ei la Dumnezeu, dând şi făcând legăminte mai înainte de toţi cu Hristos, prin acel eunuc care era mare dregător al Candachiei, regina, adică Biserica Etiopiei119, care unindu-se cu Hristos strigă: Neagră sunt şifrumoasă, fiice din Ierusalim120, neagră, prin necredinţa de mai înainte sau întunecată în umilinţa ei, dar frumoasă acum prin cunoştinţa de Dumnezeu. „Căci eu sunt regina cea de la miazăzi, care s-a ridicat de la marginile pământului neamurilor şi, venind, am văzut înţelepciunea adevăratului Solomon121 care strigă către mine: Scoală-te, vino, cea aproape de Mine122, la Mine, căci Eu sunt învierea123 şi Eu sunt Râul lui Dumnezeu124, Cel ce pentru tine M-am făcut pământeanul Gihon, înconjurând şi cuprinzând toată ţara neamurilor Etiopiei şi Egiptului125”, care mai înainte era necredincios, iar acum cea dintâi ţară credincioasă, fiindcă egiptenii cei dintâi au văzut pe Domnul şi Domnul S-a făcut cunoscut egiptenilor126 şi există un altar al Domnului în Egipt, fixat pe piatra lui Petru şi un monument închinat Domnului la hotarul Egiptului127.
7. Căci a şezut Domnul în Betleem128 pe nor uşor129, ca o ploaie cerească în sânurile norului Maria şi a venit de voie degrab în
117 Cf. Is. 8,23 9,1; Mt. 4,15-16.
118 Ps. 86,3-4.
119 Cf. Fapte 8,27.
120 Cânt. 1,5.
121 Cf. Mt. 12,42; Lc. 11,31.
122 Cânt. 2,10,13.
123 In 11,25.
124 Cf. Ps. 64,10.
125 F. 2,13.
126 Cf. Is. 19,21.
127 Cf. Is. 19,19.
128C. Mt. 2,5.
129 Is. 19,1.
295
Egipt130, scăpând din mâinile spurcaţilor celor fără de lege, şi a cutremurat templele cele făcute de mână ale Egiptului131, şi a zdrobit chipurile cioplite ale Egiptului, şi l-a ridicat pe el care zăcea, fiindcă Egiptul a primit în mâinile sale pe Dumnezeu fugar şi L-a ascuns de fiarele sălbatice care sunt iudeii, pe Cel care a venit la el alergând şi Care l-a smuls din mâinile demonilor. Iar Egiptul, luându-L în braţele lui pe Cel ce-l izbăvise pe el şi lumea din înşelare, L-a acoperit pe Cel ce îl acoperă pe el şi pe toţi cu mâna. Şi L-a găzduit Egiptul pe Dumnezeu în trup, de voie ospătând pe Cel ce ne-a înălţat şi pe noi la ceruri, cei ce eram străini de El. Şi a hrănit Egiptul Pâinea cea cerească ce îi hrăneşte pe toţi. Şi a adăpat Gihonul Egiptului cu apă pe Apa Vieţii. Şi Egiptul cel dintâi a deschis uşa Celui ce a spus: Eu sunt uşa132 şi a dat început intrării Celui din începutul cel fără de început şi împreună-fără-de-început Dumnezeu Cuvântul Care era la început133. Şi a aflat Hristos în Egipt unde să-Şi plece capul134 prin credinţă, pentru că în ţara Lui nu avea loc al credinţei în acoperământul sinagogii iudeilor celei lepădate135. Şi Domnul Dumnezeul dumnezeilor a grăit şi L-a chemat din Egipt pe Fiul Său136, trimiţându-ne nouă pe Dumnezeu, Apostol mai înainte de Apostoli137. Şi s-a făcut Gihonul sfânt, sfinţit fiind prin Sfântul Sfinţilor. Pentru luminare şi sfinţire ajunge la Iordan, râul cel cu undele de aur, primind în repejunile lui pe Hristos cu trupul. Şi primeşte iarăşi Egiptul pe cea de-a doua Marie, mai sfântă decât Sfintele, în locul Mariei mozaice, Maria, Stăpâna. Şi a doua oară, Gihonul îmbogăţeşte pe al doilea Iosif, cel numit, dar care nu a şi fost, bărbat Maicii celei cu totul nestricăcioase138,
130 Cf. Mt. 2,13-15.
131 Cf. Is. 19,1.
132 In 10,9.
133 Cf. In 1,1.
134 Cf. Mt. 8,20; Lc. 9,58.
135 Cf. Lc. 2,7.
136 Cf. Ps. 49,1; Os. 11,1; Mt. 2,15.
137 Cf. Evr. 3,1.
138 Cf. Mt. 1,19,25.
296
fiindcă acesta s-a făcut bunăvoinţă înaintea lui Hristos139 Care S-a deşertat pe Sine140.
V
1. Dar aceste laude ale Egiptului, le-a adus în alt loc, mai pe larg, propriul meu cuvânt, pe care l-am compus în cinstea Egiptului. Acum însă timpul ne cheamă pe noi să plutim mai departe şi pe celelalte râuri puţin, cercetând cum şi acestea se referă la Hristos şi la Raiul Bisericii neamurilor. Căci Scriptura zice aşa în continuare: Şi râul al treilea este Tigrul Acesta curge prin faţa asirienilo141.
2. Dar pentru ce, oare, Scriptura numeşte cele două râuri, Fisonul şi Gihonul, ca şi cum ar păzi şi ar împrejmui Raiul lui Hristos142, iar despre al treilea râu nu spune că înconjoară, ci este ca şi cum i-ar înfrunta pe asirieni cu luptă şi război143? Asirienii se tâlcuiesc cei care nu se îndreaptă. Iar Tigrul pe elineşte este numit cel lat şi aspru. Prin urmare, asirienilor, care nu îşi îndreaptă viaţa lor în calea păcii144, le stă împotrivă, înfruntându-i pe ei, propovăduirea evanghelică. Căci ştim că asirienii sunt vrăjmaşii şi duşmanii cetăţii lui Dumnezeu, Ierusalimul, şi pe aceasta, precum şi casa lui Dumnezeu, au prădat-o şi au trecut-o prin foc în chip felurit145. Acestora le este duşman şi merge împotriva lor cu asprime cel de-al treilea râu, care este şi al deplinătăţii Treimii, adică Duhul Sfânt.
3. Iar al patrulea râu, acesta este Eufratul146. În multe şi diferite locuri, sfinţii teologi ai învăţăturilor mozaice, dintre toate
139 Cf. Mt. 11,26; Lc. 10,21.
140 Cf. Filip. 2,7.
141 Fc. 2,14.
142 Cf. Fc. 2,11,13.
143 Cf. Fc. 2,14.
144 Cf. Ps. 13,3; Rom. 3,17.
145 Cf. IVRg. 25, 8-10.
146 Fc. 2,14.
297
aceste râuri, obişnuiesc numai pe Eufrat să-l numească mare, ca atunci când spune Dumnezeu către Israel: Şi voi pune hotarele tale de la râul Egiptului până la râul cel mare, Eufratul147. Dar Eufratul în limba greacă se tâlcuieşte rodirea lor, iar eufratienii sunt iarăşi numiti cei ce rodesc. Unii dintre tâlcuitori tâlcuiesc Eufratul ca împrăştierea răutăţii, iar Eufrata, pământ roditor. Prin urmare, de aceea râul lui Dumnezeu, marele Eufrat, Hristos, care este rodirea eufratienilor, adică a neamurilor roditoare, S-a născut în Efrata, în Betleem148, ca să împrăştie răutatea neamurilor şi să arate pământ roditor Biserica cea mai înainte neroditoare, pentru ca pământul nostru să-şi dea rodul lui149, fiindcă Eufratul cel dătător de roade există nedespărţit în acest pământ150. Se cuvine mai degrabă a şti cu înţelegere cum Fisonul se spune că înconjoară întreaga ţară Evilat151, adică ceea ce naşte, iar Gihonul, de asemenea, cuprinde, păzind, popoarele din ea, ale celor ce mai înainte erau etiopieni152, iar Tigrul apără şi ocroteşte, şi stă înaintea ei împotriva răilor asirieni153, iar marele Eufrat nu este scris nici că se mută, nici că merge, nici că înconjoară, ci că este stabil şi neschimbat, ca şi cum ar spune pururea: Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului154 şi nu vă voi lăsa pe voi orfani155. De aceea nici nu se spune în Scriptură că acest râu udă vreo ţară sau vreun loc anume, fiindcă acest al patrulea râu nu adapă vreun loc, ci întreaga lume. Dar înţelege al patrulea râu ca fiind propovăduirea evanghelică şi universală156, după legea naturală, mozaică, profetică şi în chipuri.
147 Fc. 15,18; Ieş. 23,31.
148 Cf. Fc. 35,19; 48,7; Ios. 15,59; Rut 4,11; Mih. 5,1.
149 Ps. 84,13.
150 Cf. Ps. 84,13; Iez. 34,37.
151 Cf. Fc. 2,11.
152 Cf. Fc. 2,13.
153 Cf. Fc. 2,14.
154 Mt 28, 20.
155 In 14,18.
156 în sensul de a toată lumea.
298
VI
1. Dar fiindcă cele spuse acum despre aceste râuri par forţate şi grele nu numai iudeilor, ci şi multora din Biserică, care sunt trupeşti şi care nu acceptă să înţeleagă şi să spună cu Pavel că litera ucide157 şi că legea este duhovnicească158, se cuvine să arătăm amândurora din însăşi Sfânta Scriptură că Hristos este numit Eufratul cel duhovnicesc. Se pare, aşadar, că în Lege, Dumnezeu poruncea lui Israel să vină şi să se închine în Ierusalim trei perioade în fiecare an159, orice bărbat din orice ţinut ar fi, punând şi o legătură înfricoşătoare şi o hotărâre care arată că Blestemat este orice om în Ierusalim care nu face toate cele scrise în Legea cărţii acesteia160. Dacă deci a pus hotarele tale de la râul Egiptului până la marele râu babilonian Eufratul161, cum îţi este ţie cu putinţă să vii de trei ori pe an din Mesopotamia în Ierusalim şi să te închini Domnului Dumnezeu? Este, aşadar, iudeul silit să spună una din două, fie că întreg scopul lui Dumnezeu în Lege era să lege şi să arate că Israel este pururea blestemat, neputând, nici fiind în stare să împlinească poruncile pe care le-a poruncit Dumnezeu, fie că Scriptura numeşte duhovniceşte Eufrat pe Hristos, zicând lui Israel că Şi voi pune hotarele tale, adică hotarul timpului slujirii Legii, de la râul Egiptului, adică de la ieşirea lui Israel din Egipt până la venirea lui Hristos, a marelui şi roditorului Eufrat162, şi îndată se vor lua jertfa şi prinoasele163, cum spune Daniel. Şi vei cunoaşte şi vei pricepe de la ieşire şi de la răspunsul şi zidirea Ierusalimului,
157II Cor. 3,6.
158 Rom. 7,14.
159 Cf. Ieş. 23,17; 34,23; Deut. 16,16; II Par. 8,13.
160 Deut. 27,26; Gal. 3,10.
161 Cf. Fc. 15,18; Ieş. 23,31.
162 Ieş. 23,31.
163 Dan. 9,27.
299
până în timpul lui Hristos, conducătorul164, şi atunci se va şterge ungerea şi judecata165, căci sfârşitul Legii este Hristos166, întrucât Legea şi prorocii sunt până la Ioan Botezătorul167.
2. Ştiu că se iuţeşte şi se indignează, auzind acestea, iudeul, numind cele spuse nebunii mincinoase. Prin urmare, să-i răspundem lui prin celălalt principiu, adică Gihonul. Voi pune hotarele tale, zice, de la râul Egiptului până la râul cel mare Eufrat168. Acesta este cuvântul şi hotărârea lui Dumnezeu către Israel şi nu este cu putinţă ca Dumnezeu cel adevărat să mintă. Căci cuvântul Domnului rămâne până în veac169, după cum zice şi David: în veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer. Din neam în neam adevărul Tău170. Dacă, aşadar, Dumnezeu a făgăduit şi nu a minţit şi a spus că va pune hotarele lui Israel de la Gihonul Egiptului până la Eufrat, cum se face atunci că Israel nu a stăpânit nici Gihonul, nici ţinuturile din apropierea Gihonului, nici iarăşi Eufratul, nici vreun teritoriu din cele aproape de Eufrat171? Dar întorcându-se în Palestina canaaneilor pentru ce nu a stăpânit până la Eufrat? Şi eu încă voi spune către el: Şi cum se face că, deşi L-ai mâniat pe Dumnezeu mereu în pustie172, ai stăpânit şi ai subjugat pe amorei şi pe hitiţi, şi pe celelalte popoare ale lui Canaan173, de la Dan până la Beerşeba174?
164 Dan. 9,25.
165 CDan. 9,26.
166 Cf. Rom. 10,4.
167 Lc. 16,16.
168 Fc. 15,18; Ieş. 23,31; Ios. 1,4.
169 Cf. Is. 40,8.
170 Ps. 118,89-90.
171 Sfântul Anastasie se referă aici la iudeii din vremea sa, căci Sfânta Scriptură, la III Rg. 4, 21, spune că: „Solomon domnea peste toate regatele de la râul Eufrat până la pământul filistenilor şi până în hotarul Egiptului. Acestea îi aduceau daruri şi au slujit lui Solomon în toate zilele vieţii lui”.
172 Cf. Jud. 20,1; I Rg. 3,20; II Rg. 3,10.
173 Cf. Deut. 32,21.
174 Cf. Fc. 15,19-21; Ieş. 3, 8,17; 13, 5; 23, 23, 28; 33, 2; 34,11; Num. 13, 29; Deut. 7,1; 20,17; Ios. 3,10; 9,1; 11, 3; 12, 8; 24,11; Jud. 3,5; III Rg. 9, 20; II Par. 8,7; Neem. 19, 8.
300
3. Prin urmare, să afle Biserica şi iudeul că Dumnezeu a statornicit ca hotarele slujirii Legii să ţină de la ieşirea din Egipt şi până la râul cel mare Eufrat, care este Hristos175. Căci Acesta este Eufratul cel duhovnicesc, Cel ce a stricat slujirea cea prin sânge şi prinoase. Şi pe acest Eufrat semnificându-l de mai înainte Dumnezeu, zice lui Ieremia care era în Ierusalim, mai înainte de robirea lui Israel: Du-te, pune-ţi brâul în Eufrat176. Dar Dumnezeu numeşte Eufrat un loc inundat de ape lângă Ierusalim, numit Fara, adică roditor177. Şi după ce prorocul şi-a pus acolo brâul coapselor lui, l-a trimis pe el după o zi să cerceteze şi să îl aducă şi, ducându-se, l-a aflat stricat. şi a fost cuvântul Domnului către Ieremia, zicând: Aşa se va strica poporul acesta, în ce chip s-a stricat brâul ştergarului178, brâul ştergarului numind Dumnezeu pe Israel pe care l-a stricat Marele Râu Eufrat, Hristos, în Ierusalim. Căci a fost surpat din temelii de romanii Tit şi Vespasian, căci brâul nu era numai al firii, pus între coapsa pântecelui şi părţile de sub pântece. De aceea şi Hristos, venind la Cina Noului Testament179, ca să înrudească neamurile cu El, luând un ştergar, S-a încins cu el180.
4. Prin urmare, ne-a rămas nouă şi un Gihon duhovnicesc, care este în Sion, ca să arătăm iudeului şi Bisericii şi să-i convingem pe amândoi că nu trebuie să înţelegem Scriptura numai după literă, căci litera ucide181. Or, vezi că dacă vom înţelege trupeşte prezentul pasaj scripturistic care spune că: Şi voi pune hotarele lui Israel de la râul Egiptului până la râul marelui Eufrat182, îl vom afla pe Dumnezeu mincinos, cum li se pare spurcaţilor manihei că Dumnezeu Care a spus Vechiul Testament este mincinos. Prin urmare, ca să nu cădem şi noi în laţurile lor, să credem lui Hristos,
175 Cf. Fc. 15,18; Ieş. 23,31; Ios. 1,4.
176 Ier. 13,4-5.
177 Cf. Ios. 18,23.
178 Cf. Ier. 13,5-10.
179 Cf. Mt. 26,28; Mc. 14,24; Lc. 22,20; I Cor. 11,25.
180 Cf. In 13,2-4.
181II Cor. 3, 6.
182 Fc. 15,18; Ieş. 23,31.
301
Cel ce a zis: Nici o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece până ce nu se vor împlini toate183 cele cu privire la EI184, căci despre El s-au scris toate în Vechiul Testament185.
5. Îl aflăm, aşadar, la începutul de la III Regi, pe David urmând să moară186 după ce a împărăţit el treizeci şi trei de ani pe cei din Sion, ca chip al vârstei celei după trup a lui Hristos, zicând: Chemaţi la mine pe Ţadoc preotul şi pe Natan prorocul, şi pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Şi au intrat ei înaintea regelui. Şi a zis regele: Luaţi pe robii Domnului nostru cu voi şi suiţi-l pe fiul meu Solomon pe asinul meu şi duceţi-l pe el la râul Gihon şi ungeţi-l pe el rege peste Ierusalim187. Şi au făcut precum le-a poruncit lor regele şi s-a întors Solomon de la Gihon la tatăl său David188, împărăţind, încât nimic nu i-a lipsit atunci lui David să zică, atunci când se întorcea fiul lui de la Gihon către el, că din Egipt am chemat pe Fiul meu189. Căci Gihon înseamnă Egipt, căci este un râu şi acesta în Ierusalim este numit Siloam190.
6. Dacă evreul scutură din cap la cele spuse, este mustrat de însăşi urmarea faptelor. Căci nu aflăm alt rege uns în Gihon decât numai pe Solomon, fiul lui David191, în chipul lui Iisus Hristos, Fiul lui David192. De aceea şi templul lui Dumnezeu nu îl zideşte David193, cum trebuia, căci era foarte drept194, ci fiul lui David, adică Hristos a pus în rânduială templul raţional al omului, care a fost distrus şi Şi-a zidit Biserica Lui195. De aceea toate neamurile din
183 Mt. 5,18.
184 C. ef. 5,32; Col. 1,16.
185 Cf. Lc. 24,27,44; In 5,46.
186 Cf. III Rg. 2,11; I Par. 29,26-27.
187 III Rg. 1,32-34.
188 Cf. III Rg. 1,38-40.
189 Os. 11,1; Mt. 2,15.
190 Cf. Neem. 13,15; Is. 8, 6; Lc. 13,4; In 9,7,11.
191 Cf. II Par. 1,1.
192C. Mt. 1,1.
193 Cf. II Rg. 7,4-7.12-13; III Rg5, 10; I Par22 8.
194 Cf. III Rg. 3,6.
195 Cf. Mt. 16,18; 26,61; Mc. 14,58; In 2,19,31.
302
jurul lui au făcut pace cu Solomon196. De aceea şi împărăteasa de la miazăzi197, adică cea dinaintea anilor veacului acestuia, Biserica celor ce mai înainte erau etiopieni198, s-a sculat de la margini, iar nu dintr-un loc anume, şi a venit, ca să vadă înţelepciunea fiului lui David, Iisus, Solomon cel duhovnicesc199.
7. Dar fiindcă din Templul lui Solomon cel uns în Gihon până la râul cel mare al Eufratului Bisericii200, au stăpânit hotarele slujirii legii, Biserica lui Dumnezeu a desfiinţat Templul lui Israel, iar jertfa cea raţională a stins jertfa necuvântătoarelor prin Hristos, Cărbunele cel neadormit şi nestins. Fiindcă l-a aprins şi pe Isaia201 şi l-a înflăcărat spre El, când Isaia stătea înaintea jertfei Legii şi atunci i S-a arătat lui202. Acestea se petreceau în mod simbolic. Astfel mâncaţi cărnurile trupului Scripturii, fraţilor, flămânzind de ele, şi ceea ce este ascuns în trupul literei, sângele duhovnicesc al tainelor, aşa să-l beţi. Căci cel ce se împărtăşeşte astfel de Scriptură are viaţă veşnică203.
VII
1. Dar, de vreme ce însuşirea de purcedere (EXTtopEUTiXYjv îStânjTa), aflăm din predania evanghelică, este proprie Duhului Sfânt204, fiindcă Domnul zice: Duhul cel Sfânt, Care purcede de la Tatăl205, poate că autorul pe Duhul Sfânt îl arată, când zice că
196 Cf. III Rg. 5,18.
197 Cf. Mt. 12,42; Lc. 11,31.
198 Cf. Fapte 8,27.
199 Cf. II Par. 9,3; Mt. 12,42; Lc. 11,31.
200 Cf. Fc. 15,18; Ieş. 23,31; III Rg. 1,38-39.
201 Când serafimul a atins cărbunele de buzele lui.
202 Cf. Is. 6,5-7.
203 Cf. In 6,54; I Cor. 2,7; Apoc. 2,17.
204 Verbul exTOpEUErai, deşi apare de mai multe ori în Evanghelii (Mt. 3, 5; 4,4; 15,11; 17,21; 20,29; Mc. 6,11; Lc. 4,22,37; In 5,29) cu sensul de „a ieşi”, folosit în context teologic în Evanghelia lui Ioan (15, 26), exprimă în mod exclusiv relaţia de „purcedere” a Duhului Sfânt din Tatăl.
205 In 15,26; cf. In 14,26.
303
un râu ieşea/purcedea (EXKopeuETai) din Eden şi uda Raiul206 Bisericii. Căci EKmpsvErai înseamnă a purcede continuu şi neîncetat, după cum şi TOTICEIV arată veşnicia şi neîncetarea, ceea ce iarăşi ne-a făgăduit însuşi Stăpânul Hristos, zicând: Dacă Mă duc la Tatăl207 voi cere de la El şi vă va trimite vouă un Alt Mângâietor, Duhul adevărului, ca să rămână cu voi în veac208.
2. Iar dacă vei căuta şi cele patru braţe ale iluminării Duhului Sfânt209, cunoaşte că acestea sunt ceea s-a spus de către drepţii dinainte de Lege, între care era şi acela care zice: Duhul dumnezeiesc care este în nările mele, suflarea Atotţiitorului care mă învaţă pe mine210, asemenea şi al doilea, în Lege, al treilea, la Profeţi, apoi în al patrulea rând, la cele patru râuri ale Evangheliştilor. Căci Matei se tâlcuieşte porunca Celui Preaînalt, care se potriveşte să se spună despre propovăduirea evanghelică, Marcu este numit darul vieţii. Luca este cel ce se ridică, iar Ioan, ascultătorul Domnului.
3. Dar însăşi poziţia celor patru râuri semnifică mai dinainte poziţia şi ordinea neschimbată a Sfinţilor Evanghelişti. Cel dintâi Matei, numit Fison211, care se tâlcuieşte schimbarea gurii, fiindcă Evanghelia lui Matei a fost expusă în limba ebraică, dar a fost schimbat şi tălmăcit cuvântul gurii lui de Luca şi de Pavel în limba greacă. Al doilea, Marcu, în chip potrivit numit râul Gihon212, fiindcă Marcu a binevestit Evanghelia în Egipt prin Duhul, un râu a izvorât din pântecele lui plin de apa vie a propovăduirii213. Al treilea, Luca, cel numit Tigrul214, care se tâlcuieşte lăţime. Căci între Evanghelii, care este mai lată şi mai bogată decât Evanghelia după Luca? El, fiind ucenic al lui Pavel, izvorul dogmelor, a izvorât mai presus de şuvoaiele râului care a izvorât din izvoarele
206 Fc. 2,10.
207 In 14,12; 16,7-10.
208 In 14,16-17.
209 C. Fc. 2,10.
210 Iov 27,3; 33,4.
211 Cf. Fc. 2,11.
212 Cf. Fc. 2,13.
213 Cf. In 7,38.
214 Cf. Fc. 2,14.
304
lui Pavel. Al patrulea, Ioan, marele Eufrat iubit, care şi-a rezemat capul pe pieptul Soarelui dreptăţii215. Şi de aceea, ca unul care şi-a plecat capul pe pieptul luminii216, ne-a vestit nouă naşterea Lui de sus217, de la Părintele luminilor218, lumina care luminează pe tot omul ce vine în lume219 şi lumina care a strălucit în întuneric220 şi Lumina lumii221, cum a spus. Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.
215 Cf. Fc. 2,14; Mal. 3,20.
216 Cf. In 13,25; 21,20.
217 In 3,3,7.
218 Cf. Iac. 1,17.
219 In 1, 9.
220 In 1, 5; 8,12.
221 In 8,12.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al IX-lea
I
1. Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care îl făcuse şi l-a pus pe el în Rai. Trebuie să examinăm, mai înainte de orice cercetare, în acest loc din Scriptură pus nouă înainte, pentru ce Dumnezeu nu l-a făcut pe om să fie autohton Raiului2, să se nască şi să fie plăsmuit în Rai, ci îl aduce pe el din afară gol şi necompus, de undeva din afară îl aduce în Rai, iar pe femeie o creează din om înlăuntrul Raiului3, iar fiarele iarăşi, creându-le în afară, după aceea le aduce la om în Rai4. Şi cum de, aducând Dumnezeu fiarele şi animalele, nu le-a adus pe acestea la amândoi, care erau nedespărţiţi, ci numai la bărbat?
2. Acestea iudeul, citindu-le în fiecare zi, nu le cunoaşte, fiindcă are un văl al necunoştinţei sufletului pus pe faţă5. Căci dacă le gândim după literă, acestea sunt dătătoare a toată absurditatea şi hula. Căci dacă Dumnezeu este necircumscris şi necuprins, şi neschimbător, şi nemişcat, şi imutabil, cum nu ne vom pierde auzind că l-a luat pe om şi l-a mutat dintr-un loc într-altul şi l-a pus pe el acolo? Iar dacă spui că şi femeia a fost făcută în afara Raiului din coastă, cum o aduce şi pe ea împreună cu bărbatul în Rai? Dar ca nu cumva să acoperim o nedumerire prin altă nedumerire, cei care voim limpede şi fără rătăcire să aflăm cum
1 Fc. 2,15.
2 Cf. Fc. 1,27.
3 Cf. Fc. 2,21-22.
4 Cf. Fc. 2,19.
5 Cf. II Cor. 3,14-15.
306
l-a luat Dumnezeu pe omul pe care l-a făcut6, să-l auzim pe Pavel spunând despre Hristos că, fiind Dumnezeu, a luat chip de rob7, adică de om, pe care l-a făcut şi l-a pus în Raiul Bisericii, adică pe om, ca să-l lucreze şi să-l păzească.
3. Iar cel care se tulbură la acest cuvânt să-mi spună mie, dacă acest Rai era de o aşa mărime necuprinsă şi de atâta lăţime, încât ceea ce prisosea din râul lui se desfăcea în patru mari râuri care udau aproape întreaga lume8, cum ar fi putut omul, unul singur fiind, să-l lucreze şi să-l păzească? Şi de unde ar fi luat săpăligă şi hârleţ, şi plug necesare pentru lucrarea pământului? Şi pentru ce să-l păzească, nefiind nici furi, nici bărbaţi şi toate fiarele şi păsările aveau poruncă să mănânce împreună cu omul din toate roadele crescute pe pământ9, ca şi cum Dumnezeu le-ar fi făcut părtaşe omului şi moştenitoare împreună cu el la roade, după cum deja s-a spus cu puţin mai înainte. Ba toate fiarele şi păsările erau supuse lui Adam10.
4. Aşadar, când vei auzi că Dumnezeu îl aduce pe Adam singur, gol şi necompus dintr-un loc necunoscut11 şi netâlcuit, şi necuprins în Rai, şi îl îmbracă pe el înlăuntru cu tunică de piele trupească12, şi îi aduce lui fiarele înlăuntru13, care mai înainte de intrarea lui erau afară, nimic altceva nu vei înţelege că se proroceşte prin toate acestea, decât numai că Dumnezeu Cuvântul, Care mai înainte era gol şi necompus, prin voia şi împreună-lucrarea Tatălui, din locul necunoscut şi netâlcuit al tronului heruvimic a intrat în Raiul Bisericii, ca să-l lucreze pe el şi să-l păzească şi, întrupându-Se, a luat tunica firii noastre, pe omul pe care îl făcuse, unindu-Se cu el după ipostas14. Căci nu a luat chipul
6 Cf. Fc. 2,15.
7 Cf. Filip. 2,6-7.
8 Cf. Fc. 2,10-14.
9 Cf. Fc. 1,29-30.
10 Cf. Fc. 1,28; 2,20.
11 Cf. Fc. 2,15.
12 C. Fc. 3,21.
13 Cf. Fc. 2,19.
14 Cf. Fc. 3,21.
307
îngerilor, ci sămânţa lui Avraam a luat-o15, când, luând ştergarul trupului, S-a încins cu el16, nefiind încins cu el de un altul, ci El însuşi S-a întrupat, fără sămânţă omenească.
5. Despre această intrare în viaţă mărturiseşte Pavel, călătorul la Rai17, spunând despre Dumnezeu şi Tatăl şi despre Fiul Care a fost adus în lume prin Tatăl: Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut18, şi îl va pune pe El în Biserică, pe Care L-a pus moştenitor a toate19, El zice: Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu20. Şi se vor închina Lui21 toate seminţiile neamurilor, ale fiarelor, şi toţi leii-împăraţi ai pământului îl vor ferici pe El22, ca pe Unul Care a primit drept moştenire de la Tatăl fiarele popoarelor şi stăpânirea Lui23, marginile pământului. Astfel să înţeleagă Biserica acel şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care îl făcuse şi l-a pus pe el ca propriul Lui trup într-un singur ipostas sfânt, ca să lucreze pliroma poporului credincios şi să păzească Raiul pomilor înţelegători ai neamurilor24.
6. De aceea, ca Unul Care a fost pus de Tatăl la aceasta, zicea că: „Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez25. Şi Mie, Celui ce am păzit porunca părintească26, Mi-a dat ţarină şi grădină în care, ieşind de la Tatăl27, am intrat ca Semănătorul să-şi samene sămânţa sa28. Şi îndată, dis-de-dimineaţă, am tocmit doisprezece lucrători29, ucenici plugari, poruncindu-le lor ca Nimeni dintre
15 Cf. Is. 41, 8-9; Evr. 2,16.
16 Cf. In 13,4.
17 Cf. II Cor. 12,4.
18 Evr. 1,6.
19 Evr. 1,2.
20 Evr. 1, 6.
21 Cf. Ps. 21,28.
22 Cf. Ps. 71,11,17.
23 Cf. Ps. 2,7-8.
24 Fc. 2,15.
25 In 5,17.
26 Cf. In 15,10.
27 Cf. In 16,28.
28 Mt. 13,3; Mc. 4,3; Lc. 8,5.
29 Cf. Mt. 20,1.
308
voi care pune mâna pe plug şi se întoarce îndărăt nu este potrivit pentru împărăţia cerurilor30. Prin urmare, cu râvnă luaţijugul Meu asupra voastră, căci jugul Meu e bun31, de vreme ce e Crucea. Şi cel ce seamănă primeşte plată şi adună rod, ca să se bucure cel ce seamănă laolaltă cu cel ce seceră32. Pe aceşti doisprezece33 i-am tocmit dis-de-dimineaţă. Dar cum am văzut, Raiul este mare şi ţările sunt multe şi albe, şi curate cu inima, şi gata pentru secerişul credinţei prin râvnă34 şi pentru mutarea de la necredinţă la cunoştinţa de Dumnezeu, dar nu numai atât, ci sunt şi pomi frumoşi la vedere şi buni de mâncare35 care au roade coapte. De aceea am zis: Secerişul este mult şi culesul este aproape, dar lucrători sunt puţini36. De aceea arătând şi poporul, am tocmit alţi şaptezeci de lucrători37, ca să lucreze şi să păzească acest Rai38, să cultive39 şi să samene40, şi să sădească, să cureţe41, şi să ude42, poruncindu-le lor ca orice răsad pe care nu l-a răsădit Tatăl Meu43 cel ceresc să-l dezrădăcinaţi şi să sădiţi în loc cuvântul şi învăţătura noastră”.
7. Dar nu numai atât, ci se poate vedea şi acest al doilea Adam, Hristos, lucrând limpede pomii cei cuvântători prin El însuşi, şi curăţind pe cei necuraţi, către care a şi zis: Voiesc, curăţeşte-te44, iar pe cei uscaţi înverzindu-i, între care era şi pomul
30 Lc. 9,62.
31 Mt. 11,29-30.
32 Cf. In 4,36.
33 Cf. Mt. 20,1.
34 Cf. In 4,35; Mt. 5,8.
35 Cf. Fc. 2,9.
36 Mt. 9,37; Lc. 20,2.
37 Cf. Mt. 20,1.
38 Cf. Fc. 2,15.
39 Cf. Fc. 2,8.
40 Cf. Mt. 13,3,4; Mc. 4,3,4; Lc. 8,5.
41 Cf. In 15,2.
42 Cf. Fc. 2,10.
43 Mt. 15,13.
44 Mt. 8,3; Mc. 1,41; Lc. 5,13.
309
acela care avea mâna uscată ca o creangă45, către care bunul Grădinar46 a strigat: Întinde mâna ta47 pentru lucrarea lui Dumnezeu”. Tot astfel, ca Unul care este Viaţa48, a înviat bărbaţi morţi, între care pom uscat şi mort era Lazăr, pe care l-a udat cu apa lacrimii49 şi îndată din pământ a odrăslit50. Dar acest Cultivator, Iisus, ştie, în chip mai presus de fire, să dea şi ochii. Căci cu tină şi cu apă, după rânduiala grădinarilor51, l-a făcut să vadă pe orbul din naştere52, ca Unul care este Lumină din Lumină, l-a făcut pe orb să vadă. Iar dacă vrei să-L vezi şi adăpând, ascultă-L pe El zicând: Dacă cineva însetează să vină la Mine şi să bea53. Tot aşa, şezând lângă fântână şi udând via aceea bună, samarineanca, a arătat-o roditoare54. De aceea, ca un Grădinar iubitor de roade şi Dumnezeu, îl învinuieşte pe smochinul acela de trei ani udat, poruncind să fie tăiat55, după cum a certat El însuşi smochinul cel purtător de frunze, dar fără smochine, şi l-a uscat56.
8. Dar atât să fie spus despre faptul de a lucra Hristos Raiul. Iar despre a păzi această grădină cuvântătoare, ascultă-l pe El zicând: „Nu vă voi lăsa pe voi orfani57; şi: porţile iadului nu vor birui acest Rai58; Eu sunt uşa din curtea oilor59; şi: sufletul Meu îl pun pentru ele60; şi: nimeni nu poate să le smulgă pe acestea din
45 Cf. Mt. 12, 10.
46 Cf. In 20,15.
47 Mt. 12,13; Mc. 3,5; Lc. 6,10.
48 Cf. In 14,6.
49 Cf. In 11, 35.
50 Cf. In 11,44.
51 Cf. In 20,15.
52 Cf. In 9,1,6-7.
53 In 7,37.
54 Cf. In 4,6-42.
55 Cf. Lc. 13,6-7.
56 Cf. Mt. 21,18-19; Mc. 11,12-14,20.
57 In 14,18.
58 C. Mt. 16,18.
59 In 10,7.
60 In 10,15.
310
mâna Mea61; şi: cei pe care Mi i-a dat Tatăl i-am păzit şi nici unul din ei n-a pierit decât numai fiul pierzării62. Căci aceasta este voia Tatălui Celui ce M-a trimis ca tot ce Mi-a dat63 să nu pierd de la EL Căci spre aceasta M-a rânduit, să lucrez şi să păzesc Raiul sădit de El”64.
II
1. Şi a poruncit Domnul Dumnezeu lui Adam, zicând: Din tot pomul cel din Rai vei mânca, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi, iar în ziua în care veţi mânca din el, cu moarte veţi muri65. Nu la nimereală, nici uşor de înţeles, dar nici uşor de tâlcuit este sensul pentru tâlcuitorii care s-au aplecat asupra acestui pasaj. De aceea este şi un mare dezacord cu privire la înţelesul acestor cuvinte ce ne sunt puse înainte. Căci unii şi-au închipuit că pomul de atunci era comestibil şi că era din acelaşi soi cu smochinul pe care l-a uscat Hristos66. Dar alţii spun că este un pom inteligibil, fiindcă s-a arătat totuşi a fi un pom al cunoştinţei. Şi alţii spun că acesta era o vedere fără formă şi alţii iarăşi zic că este vorba de o povestire simbolică şi că pomul este fără o existenţă concretă. Iar Origen, ca lucrător al ruşinii şi a tot lucrul de nespus, a socotit că pomul este femeia. Dar despre pom vom vorbi mai târziu.
2. Acum trebuie să examinăm problemele ivite în textul pus nouă dinainte, între care una şi întâia este: Cum Dumnezeu nu a dat această poruncă lui Adam şi femeii, ci numai lui Adam? Şi apoi Adam o transmite femeii67. Şi a doua: De ce Dumnezeu nu a poruncit mai degrabă să nu mănânce din pomul vieţii, ca
61 In 10, 28-29.
62 In 17,12; 18,9.
63 In 6,39.
64 C. FC. 2,15.
65 Fc. 2,16-17.
66 Cf. Mt. 21,18-19; Mc. 11,12-14,20.
67 Cf. Fc. 3,2-3.
311
unul care era mai de preţ, ci îi interzice să mănânce dintr-unul inferior? Căci mâncarea aceea este de departe mai bună decât a cunoaşte binele şi răul, ca una care l-ar fi făcut nemuritor pe om şi veşnic, şi nestricăcios, şi nepierzător, şi deopotrivă cu îngerii. Şi arată Dumnezeu nespusa diferenţă de pomul cunoştinţei, când l-a împiedicat ulterior pe Adam de la împărtăşirea de acesta prin paza Heruvimilor68. A treia problemă: Pentru ce, de vreme ce Dumnezeu nu a poruncit lui Adam nimic cu privire la pomul vieţii, şarpele nu l-a sfătuit mai degrabă din acesta să se împărtăşească69? A patra problemă: Cum de nu pe bărbat, ci pe femeie a momit-o70? Dar unde a găsit-o pe ea, şi încă singură? A cincea problemă: Cum de avea cunoştinţă şarpele, neştiind de porunca dată lor? A şasea problemă? Pentru ce oare a poruncit numai bărbatului să se împărtăşească din toţi pomii, iar depărtarea de pomul cunoştinţei şi moartea o spune amândurora71? A şaptea: Dacă a fost în întregime plăsmuit nestricăcios, cum de mânca mâncare din rodul pomilor care atrăgea după sine stricăciunea72? A opta: Pentru ce nu a pus comună mâncarea din pomii frumoşi oamenilor şi fiarelor, cum a făcut şi mai înainte în Rai, când a adus fiarele la Adam. A noua: Cum de nu au murit în aceeaşi zi în care au mâncat73, potrivit sentinţei pe care le-a spus-o lor Dumnezeu. A zecea: Pentru ce acum l-a numit pe el Adam74?
3. Toate acestea să le cerceteze cei care vor, ca unii care vor şi pot. Să le cugete şi să le dezlege în cuvinte frumoase, în dulci povestiri retorice şi în strofe. Dar eu, când îl văd şi îl aud pe Dumnezeu dând porunca şi poruncile în taină şi deosebi numai lui Adam, fără ca nimeni să fie de faţă sau să mijlocească, iar apoi
68 C. FC. 3,24.
69 Fc. 3,1-5.
70 C. Fc. 3,1.
71 Cf. Fc. 2,16-17; 3,2-3.
72 Cf. Fc. 1,29-30; 2,9,16-17,19-20.
73 Cf. Fc. 2,17.
74 Cf. Fc. 2,16.
312
după aceea pe Adam transmiţând porunca femeii75, înţeleg îndată porunca acelui Adam care vorbea către femeia lui nestricăcioasă, Biserica, şi spunând: Cuvintele pe care Eu le spun nu de la Mine însumi le spun16, ci am primit poruncă de la Tatăl Meu11, ce să spun şi ce să grăiesc18. Căci de aceea este şi numit Hristos înger de mare sfat79, fiindcă S-a sfătuit mai înainte cu Tatăl sfatul cel din vechime, taina pe care a statornicit-o Dumnezeu mai înainte de veci spre slava noastră80, să vină şi să vestească propriei Lui turme, ca unei femei, care să primească sămânţa cuvântului de la El şi să nască fii. De aceea nici nu-i porunceşte ei să nu se împărtăşească din pomul vieţii, fiindcă El însuşi este. Şi de aceea şarpele nicidecum nu o sfătuieşte pe Biserică să se împărtăşească din Acesta, căci L-a auzit pe El zicând: Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac80.
4. Dar cele ale şarpelui şi cele privitoare la şarpe trebuie spuse mai târziu. Acum să revenim la poruncă, pentru a împlini şi porunca celui ce ne-a poruncit nouă să medităm cele despre creaţia în şase zile şi apoi să punem capăt ostenelii. În chip foarte potrivit, când Dumnezeu l-a dus pe omul întâi născut în Raiul cel cuvântător şi l-a făcut pe el împărat, şi toate le-a supus sub picioarele lui, i-a dat lui legea poruncii, ca şi cum i-ar fi spus lui Adam unele ca acestea: „Ascultă, o, creaţia Mea dintâi şi cel dintâi plăsmuit, creatura preacuratelor Mele mâini82 şi asemănarea chipului Meu nepieritor83, cel unul născut şi cel mai bun, cunoaşte că numai pe tine din toată firea văzută şi nevăzută te-am format după chipul Meu. Eu stăpânesc cerurile, dar şi pe tine te-am
75 Cf. Fc. 2,16-17; 3,3.
76 In 14,10.
77 In 10,18.
78 In 12,49.
79 CIs. 9,5.
80 Cf. I Cor. 2,7.
81 In 6,58.
82 Cf. Fc. 2,7; Ps. 118,73.
83 Cf. Fc. 1,26-27.
313
pus stăpân peste cele pământeşti84. Te-am creat pe tine om din pământ85, dar şi tu creează-Mă om din mitras. Eu am tron cerul cel de deasupra apelor86, dar ţi-am dat ţie tron pământul cel de deasupra apelor. Eu poruncesc îngerilor87, dar şi tu vei porunci oamenilor. Stau înaintea Mea toţi heruvimii şi toate fiinţele cereşti88; stau înaintea ta toate fiarele câmpului89. Serafimii cei cu şase aripi Mi se supun90. Tu vei supune păsările cele cu multe aripi. Domnesc peste heruvimii cei cu ochi mulţi91, vei domni peste demonii cei care văd multe, dacă vrei92. Stăpânesc cele de sub pământ93, stăpâneşte şi tu cele de sub pământ, peştii mării94. Şi frică de voi şi cutremur să fie asupra tuturor păsărilor cerului şi tuturor peştilor mării, şi asupra tuturor dobitoacelor, şi târâtoarelor, şi fiarelor de pe pământ95. Toate ţi le-am supus ţie, ca unui chip al Meu96. Pe toate le-am dat în mâna ta97. Cele însufleţite, cele neînsufleţite, pomii, plantele, înotătoarele, zburătoarele, cele născute din pântece, cele semănate prin seminţe. Pe toate stăpâneşte-le98, de toate bucură-te şi, mai cu seamă, înfruptă-te cu râvnă şi din tot sufletul din Mine, pomul vieţii, al lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci şi din tot pomul şi rodul cel din Rai99, adică vei mânca din mâncarea oricărei desfătări pusă vouă înainte de puterile îngereşti, datorită înrudirii curăţiei. Numai din pomul acela al
84 Cf. Ps. 113,24.
85 Cf. Fc. 2,7.
86 Cf. Ps. 10,4; Is. 66,1.
87 Cf. Ps. 90,11; Dan. 7,10; Evr. 1,14.
88 Cf. Iez. 1,4-28.
89 Cf. Fc. 2,19-20.
90 Cf. Is. 6,1-2.
91 Cf. Iez. 1,18.
92 Cf. Mt. 10,1; Mc. 6,7; Lc. 9,1.
93 Cf. Filip. 2,10.
94 Cf. Fc. 1,28.
95 Cf. Fc. 9,2.
96Cf Fc. 1,26-28.
97 Cf. Fc. 9,2.
98 Cf. Înţ. Sol. 9,2.
99 Cf. Fc. 2,16.
314
cunoştinţei binelui şi răului100 răsădit alături (căci răutăţile sunt fixate lângă virtuţi), de acesta să nu te atingi, să nu pui mâna pe el, să nu te apropii de el, să nu-l încerci, să nu guşti. În ziua în care veţi mânca din el cu moarte veţi muri101. Dacă veţi crede că veţi fi asemenea Mie, cunoscând binele şi răul102, cu moarte veşnică veţi muri”103.
5. Aceasta este ceea ce a poruncit Dumnezeu omului, adică să nu mănânce, nici să primească deloc gândul în minte. Acesta este aşa-zisul pom al cunoştinţei binelui şi răului104. Acesta este rodul aducător de moarte, faptul de a se mândri şi a se socoti pe sine Dumnezeu, cunoscând binele şi răul105, fiindcă ce pom cunoaşte binele şi răul? Cu adevărat, nici înger, nici demon, decât numai Dumnezeu singur cunoaşte mintea omului, cum spune Iov106. Numai El cunoaşte cele ascunse ale inimii107, Cel ce cercetează inimă şi rărunchii108, ca Dumnezeu.
6. Aşadar, aceasta era destul ca să-l asigure pe om şi să-l pună în siguranţă, ca şi cum i-ar fi spus: „Ia aminte la sineţi, nu cumva puterea şi multa autoritate pe care ţi-am dat-o, făcându-te pe tine împărat şi domn a toată lumea văzută, să te înalţe la mândrie şi să te laşi răpit să crezi că eşti egal Mie Dumnezeu, cunoscând binele şi răul109. Ia aminte la sineţi, că şi pe un altul mai înaintea ta110 l-am făcut şi l-am pus stăpân al pomilor înţelegători şi al Raiului celui inteligibil îngeresc111, care, neputând purta o aşa de mare putere, a încercat şi acela să mănânce. Şi a mâncat pomul voii aducătoare
100 Cf. Fc. 2,17.
101 Fc. 2,17.
102 Cf. Fc. 3,5,22.
103 Cf. Fc. 2,17.
104 Cf. Fc. 2,9.
105 Cf. Fc. 3,5.
106 Iov 7,20.
107 Ps. 43,22.
108 Ps. 7,10.
109 Cf. Filip. 2, 6.
110 Cf. Is. 14,12-21; Iez. 28,1-19.
111 Cf. Iez. 28,12-13.
315
de moarte, vrând să fie dumnezeu, cunoscând binele şi răul112, cum, de altfel, cunoaşte, şi zicând: Voi pune tronul meu pe nori şivoi fi asemenea Celui Preaînalt113, cunoscând binele şi răul precum şi ştie, de altfel, adică ştiind de mai înainte cine va face una sau alta, precum cele ascunse şi vădite ale oamenilor. Şi a murit cu moarte veşnică din care nu mai poate fi ridicat, şi a fost aruncat afară din puterea lui114, şi nu mai are putere nici asupra porcilor115. Şi acum este rău şi pizmaş şi are să-ţi pizmuiască slava ta116, o, Adame, precum şi puterea şi frumuseţea ta cea după chipul lui Dumnezeu117. Va veni la voi. Va veni să vă momească, apoi să vă înşele, ca prin calea prin care a căzut acela să vă amăgească şi pe voi şi să vă lipsească de slava şi de cinstea, şi de puterea pe care v-am dat-o vouă, ca să nu ajungeţi în locul din care el a căzut”. Şi ca să spun pe scurt, orice poruncă şi lege pe care a dat-o Dumnezeu celor întâi zidiţi nu era alta decât o prevenire de a păzi dreapta credinţă către El şi de a nu se face pe ei înşişi dumnezei, nici să se socotească pe ei înşişi că pot fi asemenea lui Dumnezeu, cunoscând binele şi răul, cele ascunse şi cele vădite118. Şi vom prezenta în continuare aceasta mai clar din cuvintele lui Dumnezeu către Adam.
7. Şi să nu ţi se pară ţie cu neputinţă sau forţat faptul că Scriptura numeşte idolatria şi apostazia pom al păcatului din care femeia a gustat îndată, chiar de la început şi a mâncat119, şi a fost dezgolită120 şi izgonită de Dumnezeu121, adică Biserica, fiindcă cel dintâi şi cel mai mare păcat al ei cu care a păcătuit împotriva lui Dumnezeu a fost faptul că şi-a cioplit lemne cu chip de om şi
112 Cf. Fc. 2,9; 3,5; Iez. 28,2.
113 Is. 14,13-14.
114 Cf. Iez. 28,17-19.
115 Cf. Mt. 8,31-32; Mc. 5,12-13; Lc. 8,32-33.
116 Cf. Înţ. Sol. 2,24.
117 Cf. Fc. 1,26-27.
118 C. FC. 3,5.
119 C. Fc. 3,6.
120 Cf. fc. 3,7.
121 Cf. Fc. 3,23-24.
316
idoli şi s-a închinat lor. În multe şi diferite locuri din Scriptură vei afla apostazia de la Dumnezeu numită rod al pomului. De aceea şi în parabola risipitorului122 care este poporul cel din neamuri care s-a îndepărtat de Dumnezeu123, Domnul a numit păcatul roşcove124, care este hrana porcilor, adică a necuraţilor demoni, pe care hrană mâncând-o oarecând poporul risipitor, dorea să se sature125, adică să înceteze a mânca din ea. Căci cel sătul se opreşte din mâncat Şi nimeni nu-mi dădea mie, până ce a venit Pâinea cea cerească şi m-a oprit pe mine de la pomul roşcovelor126. Şi Moise, în cea de-a doua odă, ruşinând idolatria iudeilor, o numeşte pe ea pom, zicând: Căci din via Sodomei este via lor şi mlădiţele lor din Gomora şi strugurele lor, strugure defiere şi bobiţele lor, bobiţele amărăciunii127. Asemenea şi Dumnezeu zice despre ei prin Isaia: Aşteptam ca via mea săfacă struguri, dar a făcut spini128. De aceea şi la Regi, Dumnezeu îl numeşte pe Israel pomi din crâng care şi-au pus rege peste ei rugul de spini129, adică pe diavolul cel ce crede că se face dumnezeu, cunoscând binele şi răul. Şi smochinul pe care Hristos l-a uscat, ca să nu mai rodească130, dacă cineva ar spune că este idolatria nu ar greşi, al cărei chip a fost şi scurgerea de sânge a femeii celei cu scurgerea de sânge131, Eva, pe care Domnul a oprit-o, uscând sângele jertfelor.
8. Dacă, aşadar, am aflat pe larg că necredinţa este numită pom, pentru ce te miri dacă despre aceasta spune Dumnezeu omului: Din tot pomul cel din Rai vei mânca132, adică din toată contemplarea, din toată cunoştinţa, din toată luminarea Duhului
122 Cf. Lc. 15,11-32.
123 Cf. Ps. 72,27.
124 Cf. Lc.15,16.
125 Cf. Lc. 15,16.
126 Cf. Lc. 15,16.
127 Deut. 32,32.
128 Is. 5,2,4,6.
129 Cf. Jud. 9,14-15.
130 Cf. Mt. 21,18-19; Mc. 11,12-14,20.
131 Cf. Mt. 9,20-22; Mc. 5,25-34; Lc. 8,43-48.
132 Fc. 2,16.
317
Sfânt, din toată înţelepciunea dumnezeieştilor Scripturi, din tot pomul frumos la vedere şi bun de mâncare133, adică din tot cuvântul îngeresc, scripturistic, profetic, evanghelic şi învăţătoresc. Desfătează-te şi umple-te de tot pomul sfânt roditor. Culege şi împărtăşeşte-te de dragoste, bucurie, pace, curăţie, blândeţe, credinţă, nădejde, răbdare134, că fericiţi sunt cei ce flămânzesc şi însetează de aceste mâncăruri, potrivit Celui ce a zis: Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis135. De aceea iarăşi a zis că: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi136. Dar gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul137, Cel ce ne dă nouă desfătarea de roadele Lui bune şi ne zice că: Din toate harismele şi înţelesurile cele dumnezeieşti mâncaţi, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului nu mâncaţi, ca să nu muriţi cu moartea sufletului138. Aşa trebuie citite şi înţelese istorisirile despre aceşti doi pomi.
9. Iar cei ce se împotrivesc în tot chipul cuvintelor teologice ale celor doi Grigorie, spunând că aceşti pomi sunt sensibili şi comestibili, în mod absolut necesar, iarăşi o spun, fac părtaşe pomului vieţii şi al cunoştinţei toate fiarele şi târâtoarele, şi şoarecii, şi câinii, şi toate zburătoarele, ca unora cărora li s-a poruncit să mănânce de obşte cu omul, în cea dintâi hrană, din tot pomul şi rodul care sunt pe pământ139. Dar nu sunt acestea astfel, nu sunt. Dar vezi şi anume acest lucru că, chiar şi în cazul celor doi, al lui Adam şi al Evei zic, în mod voalat140 (aivtypaTwSâx;), a pus o diferenţă de mâncare, împărtăşirea din toate141, adică, dând cunoaşterea celor cereşti şi a celor pământeşti, şi a celor de sub pământ numai bărbatului care este Hristos, căci El este Cel ce
133 C. Fc. 2,9.
134 Cf. Gal. 5,22; I Cor. 13,13.
135 In 4,34.
136 In 4,32.
137 c. Ps. 33.9.
138 Cf. Fc. 2,16-17.
139 Cf. Fc. 1,29-30; 2,16-17.
140 Adică în ghicitură, ascuns, criptic.
141 Cf. Fc. 2,16.
318
cunoaşte toate142 şi adâncimile lui Dumnezeu143, iar depărtarea de pomul cel rău al păcatului144 a poruncit-o numai bărbatului şi Evei.
10. Dar Adam cel adevărat nu a fost înşelat, cum mărturiseşte Pavel, cifemeia lui, care este Biserica, a fost amăgită145. Dar şi de-aici este clar că Scriptura nu vorbeşte despre vreun pom bun de mâncare, care i-ar fi provocat omului cunoştinţa binelui şi răului146, căci şi mai înainte de mâncare cunoştea femeia binele şi răul. Căci ascult-o pe ea în dialogul ei cu şarpele opunându-se spuselor lui şi vorbindu-i, şi punându-i înainte porunca dumnezeiască şi moartea care-i ameninţa pentru împărtăşirea din pom147. Dar nici orbi nu erau mai înainte de cunoştinţă, căci zice: Şi a văzut femeia că pomul era bun la vedere şifrumos la vedere148. Dar acestea erau mai înainte de mâncarea din pom. Iar dacă era o mâncare sensibilă şi trupească, atunci numaidecât ar fi murit şi trupeşte când a mâncat. Dar păcătuind inteligibil, aşteptau o moarte inteligibilă, a sufletului. Aici îl numeşte pe om Adam149, aşa cum L-a numit şi pe Dumnezeu Cuvântul, când S-a născut din pământ la întrupare. Fiindcă Adam se tâlcuieşte pământ şi foc, cum am zis deja în altă parte.
III
1. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur pe pământ. Să-i facem lui ajutor pe potriva lui150. Ajungând la acest pasaj Mani, spurcatul învăţător al maniheilor, cugetând
142 Cf. Pilde, 15, 11, 13-15; ist. Suz. 42; Evr. 4,13.
143 Cf. I Cor. 2,10.
144 Cf. Fc. 2,17; 3,3.
145 1 Tim. 2,14.
146 Cf. Fc. 2,9.
147 Cf. Fc. 3,2-3.
148 Fc. 3,6.
149 Cf. Fc. 2,16,19-23,25.
150 Fc. 2,18.
319
cuvântul trupeşte, a fost ucis de literă, după cuvântul lui Pavel151, numindu-L pe Dumnezeu mincinos. Asemenea şi Achylas, nelegiuitul cu cuget elinesc, vrând să-I găsească vină lui Dumnezeu, în loc să zică: Să facem omului ajutor pe potriva lui, a zis: Să facem lui ajutor împotriva lui152, adică potrivnic lui şi duşman. Pentru ce, aşadar, o, iudeule, spui că Dumnezeul cel adevărat minte? Gura dumnezeiască a Domnului Atotţiitorului Savaot153 în mijlocul negurei şi întunericului, şi focului, şi vijeliei, şi trâmbiţelor, şi îngerilor a grăit aceste cuvinte către Moise, şi dumnezeiescul deget le-a scris pe acestea pe tablă154, zicând: Nu este bine ca omul să fie singur, să-i facem lui ajutor pe potriva lui155. Şi iarăşi, este, oare, mincinoasă limba şi gura, şi mâna care a vorbit şi a scris? Departe de noi aşa o absurditate! Căci Cuvântul Domnului rămâne adevărat în veac şi în veacul veacului156.
2. Şi cum de nu a fost acea femeie-ajutor ajutor lui Adam, ci mai degrabă vrăjmaşă157, groapă adâncă, dar şi uneltitoare şi ucigaşă158, şi izgonitoare159, şi dătătoare lui şi întregii lumi a zeci de mii de răutăţi160. În timp ce femeia pentru aceasta a fost făcută de Dumnezeu, ca să-i fie omului ajutor. Şi nu ar putea vreodată femeia să fie vrăjmaşă propriului bărbat, ci orice femeie, potrivit cu dumnezeiasca hotărâre, se află ajutor şi sprijin propriului bărbat,
151 Cf. II Cor. 3,6.
152 Este vorba de o răstălmăcire „gramaticală”. Prepoziţia xarâ când precede un nume în acuzativ, aşa cum avem şi în textul Septuagintei, are sensul de: pe potriva, asemenea, la fel cu PovjOov xa-daurov, ajutor pe potriva lui. Când aceeaşi prepoziţie xardc se construieşte cu genitivul, are sensul de împotriva, potrivnic, opus, contra. Deci, ca să fie cum spunea Achylas, ajutor împotriva lui, ar fi trebuit să fie în genitiv xaTauTov.
153 Cf. Ezdra 9,46.
154 Cf. Deut. 4,11-13; 5,22; Evr. 12,18-19. Prin „tablă” se înţeleg aici de fapt, cărţile lui Moise.
155 Fc. 2,18.
156 Cf. Ps. 9,6, 37; 20,5; 44,18; 47,15; 51,10; 71,19; 118,44,89; 144,2.
157 Cf. Fc. 3,6,12,17-19.
158 Cf. Fc. 2,17; 5,5.
159 Cf. Fc. 3,23-24.
160 C. Fc. 3,17-18.
320
fiindcă fiecare dintre ei, spre ce a fost făcut de Dumnezeu, în aceea rămâne, mă refer atât la firea neînsufleţită, cât şi la cea însufleţită. Cum atunci femeia care a fost făcută spre ajutor omului nu a fost ajutor? Dar cum, fiind mai slabă decât bărbatul, poate să-i fie acestuia ajutor?
3. Iarăşi zic: Dumnezeu a statornicit de la început ca femeia să fie, după trup, ajutor bărbatului trupesc şi femeia nu ar cugeta împotrivă sau nu ar urî, nu ar mânia sau nu ar părăsi niciodată pe propriul ei bărbat. Nici nu ar deveni adulteră. Nu s-ar arăta rea şi o povară pentru bărbat. Nu s-ar arăta femeia uneltitoare sau ucigaşă propriului bărbat. Şi atunci cum de vedem, dimpotrivă, că femeia nu este ajutor bărbatului, ci mai degrabă ispită? Căci cine, spune mie!, aprinde şi întreţine flacăra împreunării, dacă nu curviile şi adulterele trupurilor? Cine a provocat pierzania universală a potopului, dacă nu frumuseţea femeilor161, a acelor fiice ale oamenilor pe care le-au luat fiii lui Set de soţii162? Dacă femeia i-a fost de ajutor lui Adam, cum de toţi suspinăm din pricina ei, ca una care este dătătoare de moarte, de stricăciune şi a unei distrugeri generale?
4. Şi acestea, mai degrabă tu, iudeule, care ţii Scripturile, ne înveţi pe noi. Căci o singură femeie, mă refer la sora ta, fiica lui Iacov, părintele tău, cea numită Dina, a desfrânat cu Sichem163. Apoi, din pricina curviei ei, fraţii ei au ucis pe nedrept întreaga cetate, omorând laolaltă pe drept şi pe nedrept, astfel că atât din pricina curviei unei fete, cât şi a uciderii, a hotărât Dumnezeu pentru patru sute de ani să fie roabe şi să fie vătămate atâtea zeci de mii în Egipt164. Ce fel de ajutor este femeia? A desfrânat Beerşeba cu cel pe care îl socoteşti unsul tău, mă refer la David, şi a săvârşit ucidere împotriva soţului ei, Urie165. Şi chiar dacă
161 Cf. Fc. 6,9 7,24.
162 C. FC. 6,2.
163 Cf. Fc. 34,1-31.
164 Cf. Fc. 15,13; Ieş. 12,40-41.
165 Cf. II Rg. 11,1-27.
321
David a fost, desigur, iertat166, totuşi au fost desfrânate, în schimb, cele zece femei de către Abesalom, propriul fiu al lui David167. Şi a hotărât Dumnezeu, prin Nathan prorocul, că nu va lipsi sabia din casa lui David în veac168. Şi aceasta este fapta femeilor bune. Cine între oameni a fost înţelepţit de Dumnezeu precum Solomon169? Şi toată înţelepciunea lui a fost înghiţită de femei170. Cine a fost mai slăvit ca Iuda, fiul lui Iacov, încât a fost rânduit de Dumnezeu rege171 peste iudei172. Şi o femeie, Tamar, înşelându-l pe el, i-a făcut neamul lui să fie născut din adulter173.
5. Şi ce ajutoare sunt acestea? Lung ar fi cuvântul şi ne lipseşte nouă timpul şi hârtia, şi mijlocul de a povesti toate câte s-au făcut prin neamul femeiesc în lume de la început şi până la sfârşitul veacului, la patriarhi, la profeţi, la iudei, la regi, la credincioşi, asemenea şi la păgânii elini şi haldei, la egipteni, la troieni, la eroi, la romani şi la toate neamurile, şi la duşmani. Dacă femeia era ajutor, atunci cum de spune Scriptura: Vinul şi femeile despart de Dumnezeu174? Câţi, spune-mi mie, din pricina femeii, au tăgăduit pe Dumnezeu? De aceea şi Solomon, ca unul care era în ispită cu femeile rele175, a zis că din zeci de mii de bărbaţi vei găsi unul credincios, dar între femei nu vei afla nici una176.
6. Acestea le spunem nu ca să condamnăm firea, nici făptura lui Dumnezeu, căci toate cele făcute de Dumnezeu sunt bune177, ci căutând ajutorul acela despre care a zis Dumnezeu: Nu este
166 Cf. II Rg. 12,13.
167 Cf. II Rg. 12,11-12; 15,16; 16,21-22.
168 Cf. II Rg. 12,10.
169 Cf. III Rg. 4,29-31; 5,12.
170 Cf. III Rg. 11,1-10.
171 Sfântul nu vrea să spună aici că Iuda era efectiv pus rege peste iudei, ci se referă la prorocia lui Iacov că nu vor lipsi regii din neamul lui Iuda, adică din neamul lui Iuda se vor ridica regi.
172 C. Fc. 49,10.
173 Cf. Fc. 38,6-30.
174 Ec. 19,2; înţ. Sol. 1,3.
175 Cf. III Rg. 11,1-10.
176 Cf. Pilde 20, 6; Eccl. 7,28.
177 Cf. Fc. 1,4, 8,10,12,18,21,31.
322
bine să fie omul singur178. Dacă deci nu este bine să fie omul singur, cum, Dumnezeu fiind, nu a făcut o lucrare bună? Dar cum de zice Scriptura şi puţin mai înainte Şi a văzut Dumnezeu toate câte făcuse şi iată erau bune foarte179. Cum atunci numai omul nu este bun?
7. Apoi, cum spune că omul este singur? Căci când a fost creat, l-am auzit pe autor zicând: Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-afăcut, bărbat şi femeie i-afăcut pe ei Şi i-a binecuvântat pe ei, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul180. Dacă, aşadar, dintr-odată i-a făcut pe ei bărbat şi femeie şi i-a binecuvântat pe amândoi, şi i-a făcut pe ei stăpâni a toate cele de pe pământ181 şi iarăşi după aceea le-a dat lor poruncă în Rai să mănânce din orice pom182, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului, zice, să nu mâncaţi din el, ca să nu muriţi183, cum, după toate acestea, zice: Nu este bine să fie omul singur? Să facem lui ajutor pe potriva lui184. Îmi vei spune mie negreşit că este o repetiţie, adică o recapitulare a celor de mai înainte şi o povestire mai amănunţită a celor deja făcute de Dumnezeu, după chipul lui Dumnezeu. Dar cuvântul este înfricoşător, căci eu insist şi solesc că vorbeşte despre Hristos şi Biserică. Trebuie să notăm, cu multă şi adâncă ştiinţă, că Dumnezeu nu despre o singură persoană zice că: Nu este bine să fie omul singur, ci vorbeşte unitar şi cuprinzător despre întreaga fire a oamenilor. Căci nu a menţionat un unic nume al vreunui ipostas sau al vreunei persoane anume, ci semnifică întregul neam al oamenilor, zicând: Nu este bine să fie omul singur. Să-i facem ajutor pe potriva lui185, adică întregului om, întregului neam, întregii firi omeneşti. Şi aceasta este
178 Fc. 2,18.
179 Fc. 1, 31.
180 Fc. 1,27-28.
181 Cf. Fc. 1,28.
182 Cf. Fc. 2,16.
183 Fc. 2,17.
184 Fc. 2,18.
185 Fc. 2,18.
323
limpede de aici: când a voit să aducă potopul auzim Scriptura zicând: Şi S-a căit Dumnezeu că a făcut pe om186, adică întregul neam, şi iarăşi: Voi şterge de pefaţa pământului pe omul pe care l-am făcut187, şi iarăşi: Cugetul omului este plecat cu sârguinţă spre cele rele188. Aşadar, aşa cum aceste cuvinte sunt despre întreg neamul omenesc, tot aşa şi acela care spune: Nu este bine să fie omul singur este spus despre tot neamul omenesc.
8. Să-i facem ajutor pe potriva lui. Prin urmare, îi rog pe iudeu şi pe elin să caute şi să găsească ajutorul acela pe care l-a făcut Dumnezeu, ca să ajute întregul neam al oamenilor, un ajutor nu din plăcere trupească, nu din sămânţă şi sânge, un ajutor şi o soaţă care nicidecum să nu fie uneltitoare189, ci mântuitoare, păzitoare, luminătoare şi binevoitoare, care să cureţe păcatul, iar nu să-l facă şi care să-l ducă pe om în împărăţia lui Dumnezeu190, iar nu să-l scoată de acolo, un ajutor care să nască fii ai vieţii şi moştenitori ai vieţii celei veşnice, un ajutor care să facă din magi Apostoli191, care să nască din vameşi Evanghelişti192, un ajutor care să-i odihnească pe cei osteniţi193, care să-i facă pe tâlhari cugetători de Dumnezeu194, pe desfrânate mai cuvioase decât pe fecioare195, un ajutor care să învieze morţii196, care să ridice lumea din moartea idolatriei, un ajutor nebiruit, un ajutor neînfruntat, nezdrobit197. Toate împărăţiile, toate patriile, toate seminţiile, toate limbile neamurilor au fost mântuite de această soaţă198. Ea a ajutat întregului neam
186 Fc. 6,6.
187 Fc. 6,7.
188 Fc. 8,21.
189 Cf. Fc. 3,6.
190 Cf. Fc. 3, 23-26.
191 Cf. Mt. 2,1-12; Fapte 8, 9-24.
192 Cf. Mt. 9, 9; Mc. 2,14; Lc. 5, 27-28.
193C. Mt. 11,28-30.
194 Cf. Lc. 23,39-43.
195 Cf. Mc. 16, 9; Lc. 7,36-50; In 7,53 8, 11.
196 Cf. Mt. 9,18-26; Mc. 5,21-43; Lc. 7,11-17; 8,40-56; In 11, 1-44.
197 Cf. Mt. 7,24-25; 16,18; Lc. 6,47-48.
198 Cf. Fc. 12,3; 18,18.
324
omenesc. Ea i-a ridicat pe cei ce zăceau jos. Ea a vindecat pe cei bolnavi. Ea a rezidit făptura. De aceea, despre ea, adică despre Biserică, a zis Domnul Dumnezeu acel: Nu este bine să fie omul singur. Şi de aceea S-a unit cu ea Dumnezeu Cuvântul, ca să nu mai fie omul singur, ci cu Dumnezeu, întreg în unul şi acelaşi ipostas, dar numai când se uneşte cu El prin virtute.
IV
1. Să-i facem lui un ajutor pe potriva lui199. Dar cum îi devine lui ajutor, ascultă. Căci îndată a adăugat, zicând: Şi a mai plăsmuit Domnul Dumnezeu din pământ toate fiarele câmpului şi toate zburătoarele cerului şi le-a adus pe acestea la Adam, ca să vadă cum le va numi şi cum chema Adam orice suflet viu, acesta era numele lui. Şi a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor păsărilor cerului, şi tuturorfiarelor câmpului200. Nu este simplă, nici obişnuită controversa ridicată între exegeţi pe acest subiect. Căci unii spun că aceste animale şi fiare, şi păsări erau aceleaşi cu cele dintâi201. Iar alţii, potrivit cu cel ce a zis: Dacă este cineva în Hristos făptură nouă202 spun că aici este prorocită altă creaţie, cea de-a doua creaţie, adică diferitele neamuri adunate la Dumnezeu în Biserică.
2. De aceeaşi părere este şi dumnezeiescul Eustatie, cel mare în teologie şi mucenic, şi învăţător corifeu la Sinodul de la Niceea, căruia şi eu mă supun ca unui cârmuitor primitor de Dumnezeu. „Căci din multele feluri ale acestor animale şi păsări, spune părintele, se poate cunoaşte diferenţa şi neasemănarea. Mai întâi prin faptul că spune: Şi a plăsmuit Domnul Dumnezeu încă din pământ203. Căci nu aflăm că este plăsmuire a lui Dumnezeu alta
199 Fc. 2,18.
200 Fc. 2,19-20.
201 Cf. Fc. 1, 20-25.
202 II Cor. 5,17.
203 Fc. 2,19.
325
decât omul. Iarăşi, şi prin faptul că Scriptura spune încă se arată prorocind aici alte animale şi păsări decât cele dintâi, căci nici nu este scris că cele dintâi păsări au fost făcute din pământ, ci din ape, dar acestea au fost făcute din pământ, dar mai degrabă spune că au fost plăsmuite de Dumnezeu cu propriile Lui mâini, şi nu prin poruncă. De asemenea, şi prin faptul că spune toate păsările şi toate fiarele au fost acum plăsmuite, nu ne permite nouă deloc să spunem că o parte au fost făcute mai întâi, iar o parte acum204.
De aceea, Dumnezeu nici nu le porunceşte ceva cu privire la mâncarea seminţelor, căci cele care au intrat în Rai nu mănâncă iarbă205, ci orice pom frumos La vedere şi bun de mâncare206 şi, mai înainte de toate, din pomul vieţii, Hristos, Care dă viaţă şi acestor animale207. Dar putem spune din două una: sau că aceste fiare sunt neamurile aduse de Dumnezeu în Biserică sau că Raiul este o herghelie de cai sau un ţarc cu cămile şi o vie.
3. Şi să nu polemizezi. Căci nu vei putea să arăţi, chiar dacă te îndârjeşti, că aceste fiare au ieşit din Rai din ziua în care Dumnezeu le-a dus şi le-a adunat acolo208. Şi dacă ai avea ochi, şi faţa ta nu ar fi acoperită de vălul ignoranţei, ai vedea (dacă ai şi voi209) aceste fiare al câmpului adunate laolaltă la Adam cel duhovnicesc210 de către Dumnezeu211, Care a condus înainte pe cea odinioară leoaica haldeilor, ursoaica Persiei, leopardul macedonenilor (căci aşa a numit Daniel asemenea fiare212), şi nu numai acestea, ci şi elefanţii Etiopiei, şi balaurii Tebaidei, şi aspidele Egiptului, şi
204 SFÂNTUL EUSTATIE AL ANTIOHIEI, In Geneslm de creatione, fragm. 85, în M. SPANNEUT, Recherches sur tes ecrits dEustathe dAntioche avec une edition nouveile desfragments dogmatiques et exegetiques, Lille, 1948.
205 Cf. Fc. 1,30.
206 Fc. 2,9.
207 Cf. I Cor. 15,22,45.
208 Cf. Fc. 2,19.
209 Cf. II Cor. 3,13,15.
210 Cf. I Cor. 15,45.
211Cf Fc. 2,19.
212 Cf. Dan. 7,4-6.
326
leii Babilonului, şi lupii Arabiei, şi vrăbiile, şi măgarii sălbatici din Cyrene213. Toate aceste fiare sunt hrănite ca o singură turmă în această Biserică, ajutorul (din coasta lui Adam).
4. Prin urmare, priveşte, o, iudeule, şi vezi, şi nu rămâne orb până în sfârşit Fiarele care au intrat sub acoperământ, cum spune Iov214, au intrat şi nu au ieşit, căci fiarele cele sălbatice sunt în pace cu Dumnezeu215, Care a zis: Mă vor binecuvânta toate fiarele câmpului, sirenele şi puii vrăbiilor216, fiindcă ale Mele sunt toate fiarele câmpului şi Eu am cunoscut toate păsările cerului217. Deschide-ţi urechile şi nu fi surd, precum aspida care nu aude glasul celui ce vrăjeşte cu iscusinţă218. Fiară219, ţie îţi spun acestea. Fiară, ţie îţi cânt. Fiară, pe tine vreau să te îmblânzesc ca pe o oaie şi cu Dumnezeu să te împac. Oare nu te ruşinezi, spune-mi mie!, că Dumnezeu a dus leul şi leoaica, şi ursoaica, şi leopardul, şi balaurul, şi aspida, şi lupul, şi măgarul sălbatic în Raiul Bisericii220 să se hrănească şi să se desfăteze din tot rodul frumos, şi să se veselească, şi să se sature de pomul vieţii221, iar tu stai afară, fiind oaie a lui Dumnezeu şi fiu, oarecând adevărat şi întâi născut? Fiarele s-au supus şi au intrat în curte, şi tu, care trebuia să fii păstor al fiarelor, ai devenit mai sălbatic decât o fiară! Vezi că Dumnezeu arată neamurile, prin aceste fiare făcute de El, după a doua rânduială? Pe acestea le-a adus în Rai la Adam şi le numeşte pe ele fiare, zicând prin autorul sacru: Şi a plăsmuit Domnul Dumnezeu încă din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului şi le-a adus pe acestea la Adam222. Oare nu este înfricoşător şi numai a gândi că Dumnezeu, Care este nevăzut, necuprins şi neapropiat
213 Cf. Avac. 1,8; Sof. 3,3.
214 CIov 37,8.
215 Iov 5,23.
216 Is. 43, 20.
217 Ps. 49,10-11.
218 C. PS. 57,5-6.
219 îi admonestează astfel pe iudei.
220 Cf. Fc. 2,19.
221 C. Fc. 2,9,16.
222 Fc. 2,19.
327
heruvimilor şi serafimilor223, Căruia toate puterile inteligibile îi aduc slujire cu frică şi cutremur224, pe Care nimeni dintre oameni nu L-a văzut225, nici nu poate să-I vadă faţa şi să fie viu226, prin urmare Acesta, Care este mai presus de ceruri şi de toată începătoria, şi puterea227, foc mistuitor fiind228, luând rânduiala de rob a unui grăjdar, trăgând cu mâinile caii, dar şi urşii, şi lupii, şi cămilele, le-a adus la Adam, ca un slujitor, ca să vadă cum le va numi229, Cel ce, ca Dumnezeu, cunoaşte toate mai înainte de naşterea lor230, Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor231, dând tuturor făpturilor propriile lor nume, după voia Lui.
5. Dar la toate acestea, iudeii, care iau aminte numai la literă, se îmbolnăvesc şi sunt ucişi de literă232. Dar tu, o, sfinte al lui Dumnezeu şi de Dumnezeu săditule Rai al Bisericii, călătoreşte pe cale împreună cu Pavel, ostenitorul Raiului şi cetăţeanul Raiului233, auzindu-l pe el zicând: Toate făpturile cele din cer şi cele de pe pământ234 îl închipuie pe Hristos şi Biserica235. Prin urmare, nu cele dintâi vieţuitoare şi dobitoace, făcute prin poruncă236, le-a adus Dumnezeu în Rai, la Adam cel duhovnicesc, care este Hristos237, (fiindcă acelea erau un chip al poporului iudeilor), ci pe noi, poporul cel de-al doilea, dar nu singur, ci unit cu păsările cerului238, adică cu credincioşii cei născuţi din apă şi din Duh239.
223 Cf. Is. 6,2; Iez. 10,1,18-20.
224 Cf. Dan. 7,10; Evr. 1,14.
225 Cf. I Tim. 6,16.
226 Cf. Ieş. 33,20.
227 Cf. Ps. 107,5; Ef. 1, 21.
228 Cf. Deut. 4,24; 9,3; Evr. 12,29.
229 C. Fc. 2,19.
230 Cf. ist. Suz. 35.
231 Ps. 146,4.
232 Cf. II Cor. 3,6.
233 Cf. II Cor. 12,2-4.
234 Cf. Col. 1,16.
235 Cf. Ef. 5,32.
236 Cf. Fc. 1,24-25.
237 Cf. Fc. 2,19; I Cor. 15,45.
238 Cf. Fc. 2,19.
239 Cf. Fc. 1,20-21; In 3,5.
328
6. Dar cu adevărat, se poate auzi şi admira înţelepciunea Duhului Sfânt, căci aşa cum vorbeşte despre creaţia lui Adam, tot aşa vorbeşte şi despre creaţia acestor fiare. Căci acolo este scris: Să facem om după chipul şi asemănarea noastră240, adică deplinătatea Treimii este cea care spune: Să facem, de comun acord. Tot aşa zice aici: Nu este bine să fie omul singur, să-i facem ajutor pe potriva lui241, adică zidit de Dumnezeu. Ascultă dar cine era acest ajutor plăsmuit de Dumnezeu, ascultă: Şi afăcut încă Domnul Dumnezeu din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului242. Acesta este ajutorul. Aceasta este turma243, aceasta cireada244. Acesta este ajutorul: Biserica fiarelor şi animalelor. Căci aşa cum a zis Dumnezeu: Să facem omului ajutor, îndată a şi stabilit un asemenea ajutor plăsmuit de Dumnezeu. Când Cel născut din pământ îl face pe Adam din pământ şi de o fire cu El245, atunci numeşte Biserica Rai şi Livadă de pomi246. Dar când iarăşi o creează pe cea numită Viaţă247, atunci plăsmuieşte Biserica, adică vieţuitoarele care sunt de un nume şi de o viaţă cu ea, căci cel pământesc este de un neam cu cei din pământ şi Viaţa este proprie şi aparţine în mod propriu vieţuitoarelor. Dar omul Adam a fost făcut mai înaintea femeii248, căci Dumnezeu Cuvântul există mai înaintea Bisericii fără de început, nezidit şi fără de timp, dar aici plăsmuieşte animalele mai înaintea Evei, celei numite Viaţă249, căci neamurile sălbatice au preexistat şi astfel, la sfârşitul vremurilor, a fost întemeiată Biserica lor250 în
240 Fc. 1, 26.
241 Fc. 2,18.
242 Fc. 2,19.
243 Cf. Zah. 13,7; Mt. 26,31; In 10,16; I Cor. 9,7.
244 Cf. Is. 60,5-6.
245 Cf. Fc. 2,7.
246 C. Fc. 2,8-9.
247 Cf. Fc. 2,21-22; 3,20.
248 Cf. Fc. 2,7,21-22.
249 Cf. Fc. 2,19,21-22; 3,20.
250 Cf. I Pt. 1, 20.
329
care Dumnezeu şi Tatăl251 le-a adus pe acestea la cel de-al doilea Adam, la Hristos252, ca să vadă cum le va numi253.
7. Şi ascultă pe Fiul spunând aceasta: nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu îl va trage Tatăl Meu cel din ceruri254. Iată, ai auzit glasul cel stăpânesc care te învaţă pe tine cum a adus Tatăl fiarele neamurilor la Fiul cel deofiinţă în Raiul Bisericii255. De aceea iarăşi zice: Pe cei pe care Mi i-ai dat Mie, Părinte, ai Tăi erau şi Mi i-ai dat Mie256. Căci oricine ascultă de Tatălvine la Mine257 şi oricine dintre cei pe care Tatăl Mi i-a dat Mie, va veni la Mine şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară258 şi toate Mi-au fost date Mie de Tatăl Meu259, căci Tatăl iubeşte pe Fiul260 şi I-a dat Lui putere peste tot trupul261, zicând: Cere de la Mine ca Fiu şi îţi voi da Ţie moştenire părintească neamurile Toate şi stăpânirea Ta până la marginile pământului262. Iarăşi spun, să aibă îndrăznire aceste fiare ale neamurilor care sunt înăuntru şi care ascultă cuvântul cel sfânt, căci nu le voi scoate afară. Iar dacă iudeul vrea să asculte cine sunt cei care au fost scoşi afară, ca să intre fiarele, să asculte pe Acest Grădinar al Grădinii Raiului263 zicând că trebuie ca fiarele de la răsărit şi de la apus să intre şi să cineze cu Avraam şi Isaac, şi Iacov, în împărăţia lui Dumnezeu264, iar fui cămării de nuntă265, iudeii, să fie scoşi afară în întunericul cel mai din afară266,
251 Cf. Ef. 1,3; Col. 1,3.
252 C. I Cor. 15,45.
253 Cf. Fc. 2,19.
254 In 6,44.
255 Cf. Fc. 2,19.
256 In 17,6.
257 In 6,45.
258 In 6,37.
259 Mt. 11,27.
260 In 5,20.
261 In 17,2.
262 Ps. 2,8.
263 Cf. In 20,15.
264 Mt. 8,11; Lc. 13,29.
265 Lc. 5,34.
266 Mt. 8,12.
330
căci pe cel ce nu era poporul Meu îl voi chema poporul Meu267, iar pe sinagoga oarecând miluită, nemiluită.
8. Dar fiindcă acest cuvânt care cercetează lucruri străine şi uimitoare este greu de crezut nu numai pentru iudeu, ci, poate, şi pentru unii dintre credincioşi, este necesar să ne adeverim cuvântul prin alte fiare. Ascultă-l, aşadar, pe Noe, cel din arcă. Scriptura vorbeşte despre fiare trupeşti şi materialnice când Dumnezeu îi porunceşte acolo lui Noe şi intrarea fiarelor şi dobitoacelor, şi păsărilor în arcă268. Asemenea, iarăşi după potop zice şi de ieşirea lor din arcă împreună cu Noe269. Cum, aşadar, şi aici în Rai, săvârşind Dumnezeu prin El însuşi intrarea acestor fiare, fiind ca un păstor şi o călăuză a lor, nu le-a mai scos pe ele afară, ci le-a lăsat înlăuntru? Iar dacă iudeul, auzind asemenea lucruri se supără şi se indignează, să aibă răbdare puţin şi va auzi cuvântul înfăţişând că nici femeia, nici cea numită Viaţă270, nu a ieşit din Rai, ci numai omul, cel care a intrat în Rai din afară271. Iar Viaţa, ca una care a fost plăsmuită în Rai, fiind autohtonă în Rai, şi care nu a intrat în Rai din afară, ci a rămas în propriul ei locaş ca Viaţă, a dat viaţă vieţuitoarelor aduse la ea. Ce oare?, zice. Nu este scris că după ieşirea lui Adam din Rai a cunoscut Adam pe femeia lui272? Stai, omule, şi nu te grăbi, ci ia aminte, iar când vom ajunge la locurile izgonirii lui Adam din Rai, poate, îmi vei arăta, o, iudeule, unde vorbeşte Scriptura despre ieşirea fiarelor sau ieşirea femeii (încă nu a avut loc venirea lui Hristos). Dar nu-mi vei putea arăta aceasta, chiar dacă te vei îndârji de zeci de mii de ori. Ci numai cel care a intrat din afară273 şi a devenit om a plecat acolo de unde a venit, iar femeia lui, Viaţa, a rămas înlăuntru cu vieţuitoarele274
267 Rom. 9,25.
268 Cf. Fc. 6,19-20.
269 Cf. Fc. 8,15-19.
270 c. Fc. 3,20.
271 Cf. Fc. 3,23-24.
272 Fc. 4,1.
273 C. Fc. 2,15.
274 C. Fc. 3,20.
331
cele numite oarecând fiare şi păsări, ca să le dea viaţă prin Pomul Vieţii275.
9. Prin urmare, să afle credinciosul că pomii cei roditori buni şi frumoşi276 au fost porunciţi de Dumnezeu după a doua rânduială, împreună cu fiarele şi păsările cele de-al doilea pe care le-a plăsmuit Dumnezeu însuşi277. Şi iarăşi pânza aceea pe care a văzut-o Petru în vedenie, având toate fiarele şi patrupedele, şi păsările cerului278, şi însăşi femeia pe care o numim Viaţă, ajutorul omului279, nu înseamnă nimic altceva decât Raiul Bisericii în care Dumnezeu a adus neamurile cele sălbatice280 şi le-a adus pe acestea la Hristos, cel de-al doilea Adam281, ca să vadă cum le va numi, pe fiecare după propria vrednicie şi petrecere282. De aceea le-a şi numit pe unele oi, ca stând de-a dreapta283, iar pe altele capre, ca stând de-a stânga, iar pe unii miei, fiindcă au urmat lui Hristos284, pe alţii boi, fiindcă au tras plugul Crucii285, iar pe alţii cai, fiindcă au tulburat apa sărată a necredinţei286, şi pe alţii vulturi, fiindcă s-au înălţat la teologie287, şi pe alţii, porumbei, pentru a semnifica harul Duhului sălăşluit în ei288. Iar dacă vrei să vezi şi fiare sălbatice în acest Rai, ascultă-L pe El zicând: Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii289. De aceea îi numeşte
275 Cf. Fc. 2,19.
276 C. Fc. 2,9.
277 Cf. Fc. 2,19.
278 Cf. Fapte 10,10-12.
279 Cf. Fc. 2,18; 3,20.
280 Cf. Fc. 2,19.
281 Cf. I Cor. 15,47.
282 Cf. Fc. 2,19-20; I Cor. 15,23.
283 C. Mt. 25,33.
284 Cf. Apoc. 14,4.
285 Cf. I Cor. 9,8-10.
286 Cf. Avac. 3,15.
287 Cf. II Cor. 12,3-4.
288 Cf. Mt. 3,16; Mc. 1,10; Lc. 3,22; In 1,32.
289 Cf. Lc. 10,19.
332
lupi290 pe iudeii uneltitori împotriva turmei şi pui de viperă291, şi pe alţii vulpi292.
10. Şi cum îl numea Adam, acesta îi era numele293 adică nu în deşert, nici la întâmplare, ci Hristos a pus nume potrivite cu petrecerea fiecăruia şi vrednicia lui. Prin urmare, Dumnezeu a pus nume la toată făptura şi la toate făpturile294, adică Hristos a pus nume poporului Lui şi Bisericii. Iar dacă iarăşi turbează iudeul împotriva noastră, să ne spună nouă pentru ce Dumnezeu, dând tuturor propriile nume, nu a pus nici femeii, nici fiarelor numele lor295 (căci trebuia ca El însuşi să dea tuturor numele lor proprii, iar nu Adam), eu voi spune: Iată motivul! Când Dumnezeu a pomenit de creaţia femeii, nu a numit-o pe ea femeie, ci ajutor296. Şi aceasta nu o dată, ci de două ori297. Cum atunci, numindu-l pe om Adam298, nu dă El însuşi nume femeii? Dar pe bună dreptate şi cu vrednicie bărbatul ei, Iisus însuşi, numeşte şi pe propria Lui femeie, şi pe fiii Lui ca un Părinte şi Stăpân al casei, după rânduiala tuturor stăpânilor care stăpânesc pe femeia lor şi pe fiii lor. De aceea şi spunea nemincinosul Dătător de nume că El însuşi este Păstorul cel bun299 şi oile Lui ascultă glasul Lui şi le strigă pe nume300, adică le numeşte, când le-a adus atunci Dumnezeu pe ele la El, ca să vadă cum le va numi301. Când au fost adunate toate laolaltă, au fost numite fiare, dar când au fost aduse în Rai şi în curtea Bunului Păstor302 şi când au devenit de un chip cu Mielul Hristos303, îndată toate au fost numite oi304.
290 CfMt. 10, 16; Lc. 10, 3.
291 Cf. Mt. 3,7; 12,34; 23,33; Lc. 3,7.
292 Cf. Lc. 13,32.
293 Fc. 2,19.
294 Cf. Fc. 1,8,10.
295 Cf. Fc. 2,19-20,23; 3,20.
296 Cf. Fc. 1, 27; 2,18.
297 C. Fc. 2,18, 20.
298 Cf. Fc. 2,16.
299 In 10,11.
300 In 10,3.
301 Cf. Fc. 2,19.
302 Cf. In 10,1.
303 Cf. In 1,29,36; Rom. 8, 29; Filip. 3,21.
304 Cf. In 10,1-16.
333
11. Iar cel ce nu înţelege astfel cele privitoare la Rai şi la fiarele cele aduse acolo, va fi obligat în mod necesar să-l înţeleagă pe Adam ca pe un stăpân şi un împărat şezând înăuntru, iar pe Atotputernicul Dumnezeu slujindu-i lui ca un slujitor şi aducându-i lui fiarele ca unui stăpân, ceea ce este cu totul nelegiuit şi plin de toată absurditatea.
V
1. Dar lui Adam nu s-a aflat ajutor asemenea lui305. Era ca un om care căzuse în primejdii şi în nenorociri, şi în nevoi, care căuta ajutor şi striga la Dumnezeu: Dă-ne nouă ajutor în necazuri că am sărăcit foarte306. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru307. Spre ajutorul meu ia aminte308. Doamne, grăbeşte să-mi ajuţi mie309 şi scoate-mă de la vrăjmaşii mei310, adică de la puterile cele potrivnice care m-au scufundat pe mine în idolatrie şi în necredinţă. Acestea şi unele ca acestea strigându-le omul către Dumnezeu pentru mulţi ani şi cerând ajutor şi mulţi, venind la mijloc, socoteau că îl ajută pe el, mă refer la patriarhi, învăţători, înţelepţi, legile, Moise, prorocii şi mulţi alţii, venind la om, nu s-a aflat ajutor potrivit lui311, adică Dumnezeu-Omul, Care, asemenea lui, S-a făcut om întru asemănarea omului, El singur iubitor de oameni, Dumnezeu, ajutor tare, puternic, Domn al păcii. Căci numaidecât trebuie ca ajutorul să fie mai puternic decât cel ajutat, atotputernic, şi nu neajutorat. Căci ajutorul în primejdii şi nenorociri este ajutor cu adevărat ca unul care poate respinge silnicia. De aceea este şi numit ajutor. Or, lucrul acesta se poate spune numai despre Biserică.
305 Fc. 2, 20.
306 Ps. 59,13; 107,13.
307 Ps. 78, 8-9.
308 Ps. 69,2.
309 Ps. 39,14.
310 Ps. 58, 2.
311 Cf. Fc. 2,20.
334
2. Dacă însă socoteşti că orice femeie trupească este numită ajutorul omului, cum de în toată Scriptura nu mai aflăm, după acest ajutor din Rai, că este numită ajutor al bărbatului oricare altă femeie a vreunui sfânt, fie sfântă, fie prorociţă, fie soţia vreunui patriarh? Căci am cercetat aceasta cu grijă, şi nu am aflat. Căci dacă ajutorul ar fi fost un nume general şi comun neamului femeiesc, ar fi fost inadmisibil să nu se afle în Sfânta Scriptură că şi-a luat şi Cain ajutor sau Set, sau Noe, sau Avraam, sau oricare altul. Dar în cazul tuturor celor însoţiţi cu femeie, astfel vei găsi că este scris: Şi cutare şi-a luat sieşi cutare femeie, şi nu ajutor312.
3. Fără nici o discuţie, mai degrabă bărbatul este ajutor oricărei femei, în calitatea lui de cap al acesteia313 şi purtător de grijă, şi ocrotitor al ei314. Iar dacă neamul femeiesc este ajutor celui bărbătesc, atunci cum nu femeile mai degrabă se înfruntă în războaie? Ci bărbaţii femeilor mai degrabă luptă şi călătoresc pe mare. Şi bărbaţii sunt cei care se ostenesc la câmp. Şi ei poartă toate grijile. Şi ei se îngrijesc de neamul femeiesc, folosindu-se de orice meşteşug şi de orice iscusinţă ca să ajute femeilor lor. Iar dacă numeşti împreunarea ajutor al bărbatului, ca un iubitor şi îngroşat de trup, oare aşa aveau să înainteze ei? Şi nu mai degrabă soţiile ucid cu săbiile pe soţii lor în aşternuturile lor, ca să pregătească patul altora?
4. Dar oare nu şi căţeaua, şi ursoaica, şi leoaica, şi rânduneaua, şi toate femelele animalelor trebuie să fie numite ajutoare ale masculilor lor? Dar nu este aşa, nu este, fiindcă aceasta ar fi adevărat, dacă Scriptura ar numi ajutor partea femeiască a fiecărui gen fie de pasăre fie de fiară, fie de târâtoare, dar nicidecum nu am auzit spunându-se aceasta în cazul dobitoacelor sau fiarelor, sau al înotătoarelor, sau al păsărilor, ci numai în cazul lui Adam. Căci dacă aveau nevoie de ajutor animalele cele supuse şi stăpânite, atunci acelea aveau nevoie mai degrabă de ajutor din
312 Cf. Fc. 4,19; 11,29; 12,19.
313 Cf. Ef. 5,23; Col. 3,18.
314 Ef. 5,25,29.
335
partea omului. Dar aici auzim că se întâmplă dimpotrivă. Căci pentru cel ce conducea315 şi domnea, şi stăpânea, şi poruncea, şi căruia toate cele de pe pământ îi erau supuse sub picioarele lui316, pentru un asemenea om nu s-a aflat ajutor317, ajutor duhovnicesc în afară de Dumnezeu, ajutor sufletesc care să-l întoarcă pe om, pe acela zic care a căzut atunci între tâlhari318 şi care a fugit de Dumnezeu, şi a fost rănit, devenind risipitor319.
5. Iar cel care contrazice cele spuse, ca eretic şi pizmaş, nu ne contrazice pe noi, ci pe Duhul Sfânt şi pe Hristos Iisus Care prin gura lui Pavel spune că toate cele privitoare la Adam şi la Eva se referă la Hristos şi la Biserică. Iar dacă iudeul spune că slujirea Legii este ajutorul omului, îi răspundem: Ce ajutor este acesta, spune-mi mie care pedepseşte îndată şi fără putinţă de iertare pe orice om care păcătuieşte şi îl trimite pe el nepocăit în focul cel veşnic? Iar ajutorul cel bun şi iubitor de oameni este Biserica, cea a lui Hristos, care, dând celor păcătoşi loc şi timp de pocăinţă, îi întăreşte, iar pe tâlhari320 şi magi321, pe cei lepădaţi de Dumnezeu322 şi idolatri îi face cetăţeni ai cerului323, care deţin cheile Raiului şi ale împărăţiei cerurilor324.
VI
1. Dar cum a devenit Biserica ajutor şi mântuitoare a lumii care a fost construită şi zidită de Dumnezeu325, să audă surda sinagogă pe însuşi prorocul ei, Moise, zicând: Şi a adus Domnul
315 Cf. Is. 9,5.
316 Cf. Ps. 8,7.
317 Cf. Fc. 2,20.
318 Cf. Lc. 10,30-34.
319 Cf. Lc. 15,13.
320 Cf. Lc. 23,39-43.
321 Cf. Mt. 2,1-12; Fapte 8,9-24.
322 Cf. Mt. 26,69-75; Mc. 14, 66-72; Lc. 22,54-62; In 18,16-18,25-27.
323 Cf. II Cor. 12,2-4.
324 Mt. 16,19.
325 Cf. In 4,42; I In 4,14.
336
Dumnezeu somn adânc asupra lui Adam şi l-a adormit şi a luat una din coastele lui şi a plinit cu carne locul ei. Şi a zidit Domnul Dumnezeu din coasta pe care a luat-o din Adam pe femeie şi a adus-o pe ea la Adam326. Văd că acest cuvânt este adânc şi cu totul greu de scrutat. Deşi sunt multe nedumeriri în cele de mai sus, Biserica un singur lucru să-l întrebe pe iudeul necredincios şi trupesc: de vreme ce Dumnezeu stătea aproape de Adam şi, ca printr-o ştiinţă medicală, cum socoteşti tu, îi tăia lui coasta, cum zice Scriptura: A plinit cu carne locul ei şi a adus-o pe ea la Adam327? De vreme ce Dumnezeu nu S-a depărtat nici de femeia care era făcută din Adam, ci amândoi erau împreună în acelaşi loc, de unde a adus-o Dumnezeu pe ea la Adam? Căci ar fi trebuit să spună că: „Şi a zidit Domnul Dumnezeu din coasta lui Adam pe femeie şi i-a arătat-o lui Adam”. Căci a adus-o pe ea înseamnă că, după ce a fost făcută, a îndepărtat-o şi a despărţit-o departe de bărbatul ei şi apoi astfel Dumnezeu, întorcând-o, a adus-o la Adam cel duhovnicesc şi la Mântuitorul328 pe cea de un trup cu El329 şi soaţă a Lui, Biserica. Căci aşa cum mai înainte cu puţin Scriptura îl numea pe Dumnezeu aducător de cai şi de fiare, şi de dobitoace, Care aducea fiarele şi păsările la Adam330, aşa şi acum iarăşi Scriptura îl descrie ca pe un peţitor care aduce mireasa la Mirele Hristos331.
2. Dar să ne întoarcem la începutul cuvântului căutând să aflăm de la Cel ce a poruncit: Căutaţi şi veţi afla332 cum Scriptura ne spune nouă că facerea omului şi a femeii a fost comună şi nedespărţită, şi nestricăcioasă, când a zis: Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el, bărbat şi femeie i-a făcut333. După aceea însă, explică faptul că au fost două naşteri
326 Fc. 2, 21-22.
327 FC. 2, 22.
328 Cf. I Cor. 15,45; Ef. 5,23.
329 C. ef. 3,6.
330 Cf. Fc. 2,19.
331 Cf. Mt. 22,1-14; Ef. 5,23-32; Apoc. 19, 6-9; 22,17.
332 Mt. 7,7; Lc. 11, 9.
333 Fc. 1,27.
337
separate, a fiecăruia în parte, cu totul neasemănătoare şi diferite şi neavând nici o asemănare una cu alta, nici după mod, nici după loc. Căci pe Adam l-a făcut în afara Raiului, într-un loc nepovestit, netâlcuit şi necuprins, cum am spus şi în altă parte334, apoi l-a adus pe el în Rai din afară335, iar pe femeie a făcut-o înlăuntrul Raiului336, fiindcă şi Hristos din afară, de la Tatăl, dintr-un loc necunoscut şi netâlcuit, Dumnezeu Cuvântul fiind, a venit la noi ca într-un Rai337, apoi a făcut Biserica, cea numită ajutor, din propria Lui coastă în acest Rai338. De aceea litera cea sfântă ne descrie nouă facerile lui Adam şi a Evei ca fiind diferite şi neasemănătoare, pe Adam plăsmuindu-l la început neînsufleţit din pământul cel neînsufleţit. Apoi astfel îl aduce la existenţă pe el, pe Cuvântul Lui şi Dumnezeu, fiindcă era fără suflet (atpvov ovra) [căci nici nu există o vieţuitoare însufleţită Eppuov) de la ea însăşi (E eauTOu), fiindcă nici nu provine dintr-o vieţuitoare însufleţită (p) Cwou ovrog Eppuou)339] apoi, suflând asupra lui şi plăsmuindu-l, i-a dat viaţă. Iar apoi a creat pe Eva şi a numit-o Viaţă vie din cel viu340, însufleţită din cel însufleţit, desăvârşită din cel desăvârşit. Adică a binevoit să Se facă om Cuvântul având minte şi suflet. Căci făcându-Se om însufleţit, a zidit din El însuşi Biserica, cea care a primit suflet de la Duhul Sfânt341.
3. Iar dacă iudeul cel care cugetă trupeşte batjocoreşte cele spuse, să spună el cum Dumnezeu atotputernic, făcând într-o singură clipă toate puterile cereşti care au devenit de-sine-subzistente dintr-odată, numai neamul omenesc şi mulţimile oamenilor
334 Cf. Fc. 2,7.
335 Cf. Fc. 2,15.
336 Cf. Fc. 2,21-22.
337 Cf. In 1,14.
338 Cf. In 19,34.
339 Adam, care este chipul Cuvântului lui Dumnezeu, a fost creat la început fără suflet, fiindcă el nu s-a născut ca ceilalţi oameni de după el dintr-o vieţuitoare însufleţită, ci a fost creat din pământ de înseşi mâinile lui Dumnezeu.
340 Cf. In 1,14.
341 Cf. In 20,22.
338
nu le-a plăsmuit dintr-odată, ba nici măcar pe cei doi, adică pe Adam şi pe Eva? De aceea şi când a făcut toate fiarele şi animalele, şi păsările, şi peştii, după felul lor, ca să se reproducă masculul şi femela prin amestecarea şi împerecherea lor, nicăieri Scriptura nu le numeşte pe toate acelea bărbat şi femeie, decât numai pe Adam şi pe Eva, zicând: Bărbat şi femeie i-a făcut342, ceea ce ne învaţă pe noi o taină străină, adică taina lui Hristos şi a Bisericii. Căci zice: Şi a adus Domnul Dumnezeu somn asupra lui Adam343. Nu a zis simplu a adus, ci a adus asupra lui, adică ceea ce nu avea prin fire, aceea a adus Dumnezeu şi Tatăl344, adică ceva care i-a fost adăugat din iconomie prin trup, căci Şi-a ieşit din Sine, devenind ceea ce nu era345.
4. Dar Dumnezeu Cuvântul, rămânând ceea ce era, a ieşit din Sine, făcându-Se compus, Dumnezeu şi totodată şi om, despre care ieşire din Sine şi întrupare zice către El prorocul Avacum: Ai tăiat întru ieşire din sine capetele celor puternici346, adică ale puterilor potrivnice. Dar în loc de ieşire din sine (Exordcscoţ) unul dintre tâlcuitori a zis letargie (xaTatpopdv), altul a zis toropeală (xdpov), iar altul somn (UTUVOV). Dar toate acestea, şi letargia, şi toropeala, şi somnul sunt părtaşe atât vieţii, cât şi morţii, ca şi cum ar spune Scriptura că Dumnezeu Cuvântul cel mai înainte nemuritor şi neadormit, prin ieşirea din Sine şi ieşirea din cer, întrupându-Se, a gustat somnul şi moartea în trup, făcându-Se om. În chip cu totul preaînţelept se spune că Domnul Dumnezeu l-a adus pe el la această ieşire din sine şi l-a adormit347. Căci Dumnezeu şi Tatăl nu L-a cruţat pe propriul Fiu, ci L-a predat pe El
342 Fc. 1,27.
343 Fc. 2,21.
344 Cf. Ef. 1,3; Col. 1,3.
345 Y“P oux Somnul lui Adam e descris de Scriptură ca EkOTOto-tg, care s-a tradus la noi prin somn adânc, dar, de fapt, literal, termenul înseamnă ieşire din sine. Această traducere exactă îi permite autorului interpretarea hristologică ce urmează care precizează şi mai mult termenii.
346 Avac. 3,14.
347 Cf. Fc. 2,21.
339
la moarte pentru noi toţi348, prin care a ieşit sufletul Lui cel fără de prihană, despărţit fiind de preasfântul Lui trup, când a ieşit El din stricăciune la nestricăciune şi din moarte la nemurire în chip cu adevărat străin şi când a avut o duhovnicească ieşire din sine, despre care zice: Şi a adus Domnul Dumnezeu somn adânc asupra lui Adam şi a luat una din coastele sale349.
5. Şi de ce coastă? O coastă este un mădular care stă dedesubtul celui ce doarme, mai presus decât toate celelalte mădulare ale trupului, iar cealaltă coastă stă deasupra. Arătând, aşadar, Dumnezeu că şi coasta cea oarecând nesupusă, adică Biserica, se va supune lui Hristos, în timp ce cealaltă coastă, mă refer la sinagoga iudeilor, a rămas nesupusă, de aceea spune că a luat una din coastele lui350, căci una este luată, cealaltă lăsată351. Am spus că cele două coaste sunt cele două Biserici, adică cea din neamuri şi cea din iudei, fiindcă pentru această coastă luată şi zidită în femeie se spune despre Hristos că va lăsa pe tatăl Lui cel după trup, adică poporul iudaic şi pe mama Lui care L-a născut, adică sinagoga şi Se va lipi de femeia Lui, coasta născută din El, Biserica neamurilor şi vor fi cei doi un trup352. Căci Hristos şi Biserica sunt un singur cuget şi o singură glăsuire. Căci noi suntem trupul lui Hristos şi mădulare în parte, şi coasta, şi carnea, şi oasele353.
6. Dar este cu putinţă să spunem că cele două coaste ale lui Hristos, Care este al doilea Adam, sunt dumnezeirea Lui şi omenitatea, între care una, trupul, este supusă şi biruită de somnul morţii, iar dumnezeirea nu este supusă şi biruită de somnul morţii, ci este mai înaltă decât cealaltă coastă supusă, trupul, pe care şi luând-o Dumnezeu, a zidit-o pe ea în femeie, adică Biserica, şi a plinit locul ei cu carne, adică pe Hristos354. Căci împărtăşindu-ne
348 Cf. Rom. 8,32.
349 Fc. 2,21.
350 Fc. 2,21.
351 Cf. Mt. 24,41.
352 Cf. Fc. 2,24.
353 Cf. I Cor. 12,27.
354 Cf. Fc. 2,21-22.
340
nouă dumnezeirea, a luat în schimb de la noi trupul. Despre acest schimb spunea David lui Dumnezeu, strigând împotriva iudeilor şi zicând: Cu care au ocărât schimbarea Unsului Tău355, adică au hulit trupul Fiului Tău.
7. Şi a adus Domnul Dumnezeu somn adânc asupra lui Adam şi a adormit şi a luat una din coastele lui356. Din aceasta aflăm că, prin moartea lui Hristos, Biserica a fost întemeiată şi a venit la lumină, şi ea este coasta. De aceea şi Hristos, fiind străpuns după moarte într-o coastă, a ţâşnit apă şi sânge357, adică taina naşterii din nou a Bisericii, cea prin apă şi foc358, şi nu a fost rănită cealaltă coastă. Căci ce anume împiedica nebunia iudeilor să nu-L facă pe Domnul să pătimească la ambele coaste? Ci ca să înveţi că nu s-a văzut ţâşnind coasta iudeilor un asemenea har al tainei, de aceea Domnul este rănit numai la o coastă359. Dar a luat Dumnezeu Cuvântul o coastă360, fiindcă S-a întrupat în chip mai presus de fire fără bărbat numai din maică.
8. Şi a plinit cu carne fără de sămânţă locul acelei coaste luate din Adam şi a zidit Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din Adam în femeie361. După ce a spus: Şi a zidit Domnul Dumnezeu coasta362, marele Clement a pus punct şi apoi, începând verset nou, a adăugat: Pe care a luat-o de la Adam de femeie363. Şi mi se pare mie că în chip cinstitor de Dumnezeu a înţeles expresia, căci şi Teodotion pune punct după acelaşi verset, pentru ca spusa să aibă acest înţeles: Şi a zidit Domnul Dumnezeu şi a împodobit, şi a strălucit, şi a sfinţit coasta, adică trupul, pe care l-a luat din Adam Luişi de femeie, adică Biserica, faţă de care Pavel strigă: pentru că v-am logodit unui singur bărbat ca să vă înfăţişez lui
355 Ps. 88,52.
356 Fc. 2,21.
357 Cf. In 19,34.
358 Cf. Ps. 65,12.
359 Cf. In 19,34.
360 C. FC. 2,21.
361 Fc. 2,21.
362 Fc. 2,22.
363 Fc. 2,22.
341
Hristos fecioară neprihănită364. De aceea şi Dumnezeu, unindu-Se şi nuntindu-Se cu această coastă, zice prin prorocul către sinagoga adulteră: Nu-ţi mai sunt ţie bărbat şi tu nu mai îmi eşti Mie femeie365.
9. Iar dacă vrei să afli zidirea acestei coaste unite cu Dumnezeu366, care oarecând era pustiită şi abandonată, ascultă piatra cea din capul unghiului367 unită cu ea, temelie neclintită368, când Hristos spune că: Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui369. Căci a fost zidită pe temelia credinţei prorocilor şi Apostolilor370, a bunilor lucrători ai Preaînţeleptului Arhitect371. Dar când a fost zidită această coastă una, Biserica? E limpede că atunci când cealaltă coastă a fost părăsită şi când s-a distrus Templul iudaic a doua oară, pe care, în mod clar, îl preînchipuia numele strămoşului Adam, ca fiind una din coastele lui Adam-Hristos. Căci numele lui Adam calculat dă numărul patruzeci şi şase, căci Templul iudaic cel distrus de romani a fost zidit în patruzeci şi şase de ani372.
10. Şi a zidit Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o de la Adam pentru el însuşi (eauTw)373 de femeie şi a adus-o la Adam374 (evident, după trezirea lui din somn) pe care a ridicat-o pentru
364II Cor. 11, 2.
365 Os. 2,4.
366 Cf. Is. 54,1; Gal. 4,27.
367 Cf. Ps. 117,22; Is. 28,16; Ef. 2,20; I Pt. 2,6.
368 Cf. Is. 28,16; Mt. 7,24-25; Lc. 6,47-48; I Cor. 3,11.
369 Mt. 16,18.
370 Cf. Ef. 2,20.
371 Cf I Cor. 3,10.
372 Cf. In 2,20.
373 Ambiguitate intenţionată în text, pronumele âauTW, pentru el însuşi, putându-se referi atât la persoana lui Adam, cât şi la Domnul Dumnezeu. Prin acest eauTâ) se menţine practic tâlcuirea hristologică în care Adam este Hristos, iar femeia Biserica. Dar că aceasta a fost intenţia autorului, se vede din rândul următor în care vorbeşte despre femeia pe care a ridicat-o pentru El însuşi. E clar că nu Adam a ridicat pe femeie, ci Domnul Dumnezeu e Cel ce a ridicat-o din Adam.
374 Fc. 2,22.
342
El însuşi. Căci nu este scris: Şi l-a trezit Domnul Dumnezeu pe Adam şi a adus la el pe femeie. Are credinciosul dovada clară în Evanghelii despre venirea acesteia, adică a Bisericii, la El după învierea lui Hristos. Căci după ce S-a sculat din morţi, atunci a poruncit Apostolilor, zicând: mergând în lume învăţaţi toate neamurile, botezându-i pe ei în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Duhului Sfânt375.
VII
1. „Mergând, adunaţi-Mi toţi fiii risipiţi376, toate mădularele împrăştiate. Uniţi trupul despărţit. Împreunaţi oasele dezmembrate. Aduceţi-Mi coasta cea despărţită de Mine. Chemaţi la Mine pe femeia Mea rămasă roabă. Zidiţi-o pe ea ca soaţă a Mea, Biserica. Uniţi cu Mine, piatra cea tăiată din Munte fără mână omenească377, pietrele acelea despre care zice Isaia: Pietre sfinte s-au rostogolit pe pământ378. Când prin aceştia a fost zidită coasta, Biserica lui Hristos, şi au fost adunate mădularele cele înrudite cu trupul Lui, şi noi, oasele Lui, ne-am strâns laolaltă prin unirea cu El întru unitatea credinţei, văzând coasta Biserică379 şi soaţa Lui cea de un trup cu El atât de bine zidită de Dumnezeu380, când a adus-o la El Dumnezeu şi Tatăl381, a zis cel de-al doilea Adam, după ridicarea Lui din morţi: Aceasta este os din oasele Mele şi carne din carnea Mea382.
2. Căci pentru cel ce ia aminte numai la simplele cuvinte spuse după literă, aceste versete sunt foarte nepotrivite şi contrare faptelor. Or, cât timp mădularele trupului rămân unite în
375 Mt. 28,19; Mc. 16,15.
376 Cf. In 11,52.
377 Cf. Dan. 2,45.
378 Is. 9,16.
379 C. I Cor. 15,45.
380 C. ef. 3,6.
381 C. FC. 2,22.
382 Fc. 2,23.
343
trup, putem spune despre fiecare dintre ele: Acesta este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Dar când, dintr-o anumită pricină, are loc îndepărtarea şi despărţirea unui mădular de trup, nu mai este locul să spunem: Acesta este os din oasele mele şi carne din carnea mea, ci spunem: „Aceasta era cândva os din oasele mele şi carne din trupul meu. Dar acum nu mai este osul meu, nu mai este carnea mea, ci s-a despărţit de mine, a fost depărtată de mine, s-a tăiat de mine, s-a înstrăinat de oasele mele şi de carnea mea”. Dar aici lucrurile sunt spuse dimpotrivă cu privire la această străină şi minunată coastă a celui numit Adam. Căci mai înainte de îndepărtarea şi despărţirea coastei celei luate şi ieşite din trupul lui, nu am numit-o pe ea os din oasele lui, nici carne din carnea lui. Dar când a fost luată şi s-a născut din el şi a fost ca un trup al lui383 a fost adusă la el şi abia atunci a zis: Acesta este acum os din oasele mele şi carne din carnea mea, adică de acelaşi gen.
3. Pentru aceea, prin faptul că spune şi că a adăugat pe acum ne arată nouă că nu coasta iudeilor era os din oasele Lui, nici carne din carnea Lui, adică a adevăratului Adam. Căci dacă ar fi spus: Acesta este os din oasele mele, ar fi avut loc iudeul să înţeleagă literal ceea ce s-a spus. Dar când a adăugat el pe acum, ne arată nouă limpede că atâta timp cât cel de-al doilea Adam384 a adormit bunul şi fericitul, şi neschimbătorul acela somn şi a aţipit moartea Lui cea de trei zile care ne dă viaţă nouă tuturor, şi a născut Biserica Lui cea bună, coasta de un trup cu EI385, şi a zidit-o pe ea Luişi femeie şi a adus-o pe ea Dumnezeu din înşelare, întorcând-o pe ea la Hristos, cât timp nu s-au petrecut toate acestea, încă nu era os din oasele Lui şi carne din carnea Lui. Aşadar, acel acum îl spune pentru venirea ei, când, fiind aproape de Adam, a fost asumată de el şi unită cu el, şi nuntită cu el, şi logodită cu el. De aceea şi aude de la el: Aceasta acum este os din oasele mele şi
383 Cf. Col. 1,24.
384 Cf. I Cor. 15,45.
385 Cf. Ef. 3,6.
344
carne din carnea mea386, adică a lui Hristos, din Care a şi fost născută. De aceea şi aude că: Atrasă vei fi către bărbatul tău şi El te va stăpân387, ca un Stăpân a toate388.
4. Dar în creaţia cea de şase zile, îl face şi îl plăsmuieşte pe om ultimul389, dar în creaţia cea de după aceasta îl aduce pe el cel dintâi390 şi apoi toate lucrurile care închipuiesc Biserica. Căci mai întâi S-a întrupat Hristos şi apoi a fost Biserica în care au intrat fiarele, ultimele391. Pentru aceea, lui Hristos, Celui ce le-a condus pe ele înlăuntru, I se cuvine slava în vecii vecilor! Amin.
386 Fc. 2,23.
387 Ec. 3,16.
388 Cf. Est. 4,17; Fapte 10,36; Rom. 10,12.
389 Cf. Fc. 1,27.
390 Cf. Fc. 2,15.
391 C. Fc. 2,19.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al X-lea
I
1. Aceasta se va numifemeie, pentru că afost luată din bărbatul ei1. Şi pentru ce dintr-odată femeie şi nu mai degrabă, după rânduiala creşterii trupeşti, mai întâi pruncă, apoi copilă, apoi fiică, apoi tânără şi abia atunci femeie, ci o numeşte dintrodată femeie desăvârşită, adică lucru desăvârşit, stăpâna casei, mamă, hrănitoare şi născătoare de mulţi fii2. Pentru că zice: Aceasta se va numifemeie. Căci deja a spus că aceasta a fost zidită de Dumnezeu ca femeie şi apoi a fost adusă la Adam3. Dar ca să arate că acestea se referă la Biserica cea care se va nunti cu Hristos la sfârşitul veacurilor, de aceea şi pune verbul la viitor, zicând că aceasta se va numi cândva femeie, pentru că a fost luată din bărbatul ei. Şi totuşi ceea ce se ia din bărbat sau se naşte din el, nu se numeşte femeie a bărbatului, ci fiică sau copil, sau fiu, sau odraslă, după cum şi în cazul animalelor şi păsărilor, şi fiarelor, orice trup care provine din alt trup, adică orice ipostas dintr-un ipostas de o fiinţă cu el este numit odraslă, iar nu copil. Dar aici nu aşa zice despre trupul coastei celei luate din bărbatul ei4. Iată şi o altă aporie! Căci Adam încă nu era bărbatul ei. Căci nu a avut loc între ei nici o relaţie. Şi cum spune că ea a fost luată din bărbatul ei? Aşadar, din orice unghi ai privi lucrurile, este limpede că acestea se referă şi sunt profeţite mai degrabă cu privire la
1 Fc. 2, 23.
2 Cf. Is. 54,1; Gal. 4, 27.
3 Cf. Fc. 2, 22.
4 Cf. Fc. 2,21.
346
Hristos şi la Biserica cea născută din El şi unită cu El. Căci Hristos este şi Născătorul, şi Bărbatul propriei Lui femei şi mirese Biserica5.
2. Dar unii dintre comentatori au crezut că aud acestea cu privire la Biserică în felul următor: Cea care mai înainte era unită cu Dumnezeu, când s-a dezvoltat firea oamenilor, a fost luată apoi de la bărbatul ei, adică a fost atrasă şi smulsă, căci a fost robită de diavolul idolatriei. Aşadar, când Dumnezeu, întorcând-o, a adus-o pe ea la El, Cel ce oarecând i-a fost bărbat6, mă refer la cel de-al doilea Adam7, a zis: „Aceasta acum, adică după întoarcerea ei, este os din oasele mele şi carne din carnea Mea, şi aceasta se va numi femeia Mea, soaţa strămoşului Hristos, pentru că aceasta a fost luată din Mine, Bărbatul ei8, Hristos, care a fost furată şi acum se întoarce. Căci a fost sub alt bărbat, diavolul, şi a fost adulteră”.
3. Iar dacă iudeul se opune la acestea, trebuie ca cei din jurul nostru să înţeleagă aceasta, auzindu-L pururea pe Dumnezeu în Lege numind sinagoga de odinioară femeia Lui, acum spunându-i ei: Privire de desfrânată ai, fiind ruşinată de toţi, adică depărtându-te de Mine şi unindu-te cu dumnezeii idolilor, ai desfrânat cu ei şi te-ai închinat la toată făptura. De aceea iarăşi îi spunea ei: „Nu îţi mai sunt ţie bărbat, şi tu nu îmi mai eşti Mie femeie10, pentru că s-a mărit desfrânarea ta mai mult decât Sodoma, sora ta11”. Şi alte zeci de mii de asemenea lucruri le spune Dumnezeu ca faţă de o femeie adulteră, adresându-Se sinagogii din Lege.
4. Iar dacă iudeul suferă a auzi cele de la mine cu îndelungă răbdare, îi voi arăta lui că şi femeia lui, sinagoga, a fost zidită din trup, ca şi Biserica, adică din tăierea împrejur a prepuţului
5 Cf. Ef. 5,22-32.
6 Cf. Fc. 2,22.
7 Cf. I Cor. 15,45.
8 Cf. Fc. 2,23.
9 Ier. 3,3.
10 Cf. Os. 2,4.
11 Cf. Iez. 23,11.
347
care este de la Avraam, strămoşul iudeilor12, precum şi Biserica lui Hristos este din trupul coastei lui Adam. Dar trupul acela, mă refer la prepuţul lui Avraam, a fost aruncat, de îndată ce a fost tăiat şi a fost călcat în picioare pe pământ, prorocind lepădarea şi aruncarea neamului israelit al lui Avraam. Iar trupul coastei, cea cinstită de Dumnezeu ca viaţă din Viaţă nu a fost aruncată13, ci îndată a fost zidită de mâna lui Dumnezeu, ca femeie desăvârşită a lui Dumnezeu Biserica14.
5. De aceea, aşa cum acel trup şi acea sămânţă a tăierii împrejur avea două numiri prin femeie, adică mai întâi Sara, apoi Sarra15, tot aşa şi Eva-Biserica a primit două nume, al doilea fiind de departe mai bun decât primul. Căci mai întâi a fost numită femeie16, iar după aceea Viaţă17, pe care o închipuia şi femeia lui Avraam, care mai întâi s-a numit Sara, adică cea care conduce şi îndrumă, apoi Sarra, adică cea cu mulţi fii. Căci Biserica, dând naştere credincioşilor, era conducătoarea tuturor18.
II
1. Aceasta seva numifemeie, pentru că afost luată din bărbatul ei. Pentru aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia lui19. Pentru aceea. Pentru ce anume? Adică pentru cea luată din bărbatul ei, pentru că este coasta lui20 şi carnea lui, şi osul lui, şi mădularul lui, şi partea lui21, ca un copil al lui şi născut al lui, şi odraslă a lui. Pentru aceasta adevăratul şi
12 Cf. Fc. 17,23-24.
13 Cf. Fc. 3,20; In 14,6.
14 Cf. Fc. 2,22.
15 Cf. Fc. 17,15.
16 Cf. Fc. 2,23.
17 Cf. Fc. 3,20.
18 Cf. Is. 54,1; Gal. 4,27.
19 Fc. 2,23-24.
20 Cf. Fc. 2,21.
21 Cf. Fc. 2,23; I Cor. 12,27.
348
singurul Dumnezeu-Om tăgăduieşte pe tatăl şi pe mama Sa22 (căci a zis: Mama Mea şifraţii Mei sunt cei ce fac voia Mea23) şi Se lipeşte de femeia Lui. Vorbesc despre acea femeie care a ieşit din El şi din coasta Lui, şi din propriile Lui oase24, care este singura femeie a lui Adam cel duhovnicesc25. Căci nici o altă femeie nu a ieşit din bărbatul ei, decât numai aceea, fiindcă toate celelalte femei din lume vin şi se nasc din femei şi apoi se unesc şi ele cu bărbaţi străini, ca femei ale lor, dar nu se lipesc de ei. Căci ceea ce se lipeşte şi se lipeşte împreună nu mai prezintă nici o diferenţă, nici o distanţare nici ca spaţiu, nici ca mod de celălalt, ci, odată ce s-a lipit, se uneşte precum aerul cu lumina, şi fierul cu focul, şi vopseaua porfirei cu hlamida, şi sufletul lipit nedespărţit de trup.
2. Dar vei înţelege prin această femeie şi prin lipirea bărbatului de ea26 unirea după ipostas a Cuvântului lui Dumnezeu cu firea noastră, care este născătoarea Bisericii. Fiindcă suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui27, potrivit cuvântului Sfântului Pavel, încât într-un anume fel Adam era şi tată, şi bărbat al propriei lui femei, aşa cum şi Hristos este pentru Biserică: pe de o parte Tată, ca Unul care o naşte pe ea din apă şi din Duh28, iar pe de altă parte, Bărbat, ca Unul Care aruncă în ea sămânţa Cuvântului29, prin care Biserica I-a născut Lui nespus de mulţi fii30 (mă refer la cei din neamuri) şi i-a hrănit, şi i-a crescut, şi i-a înmulţit în acelaşi mod Biserica este numită ajutor al lui Hristos, după ce a născut-o pe ea după înălţarea Lui, ca să înveţe, să lumineze, să propovăduiască şi să întoarcă neamurile la Dumnezeu. Şi fiindcă sinagoga cea dintâi a devenit femeie adulteră31, asemenea şi fiii
22 Cf. Lc. 9,23; 14,26.
23 Mt. 12,50; Mc. 3,35; Lc. 8,21.
24 Cf. Fc. 2,21-22.
25 Cf. I Cor. 15,45.
26Cf Fc. 2,24.
27Ef. 5,30.
28 Cf. In 3,5; I In 5, 6.
29Cf Mc. 4,14; Lc. 8,11.
30 Cf. Is. 54,1; Gal. 4,27.
31 Cf. Ier. 3,1-10; Iez. 16, 8-43; Os. 2,1-13; 4,13-14.
349
ei, pe care Dumnezeu i-a născut şi i-a crescut, L-au lepădat32. Din pricina acestei fapte, a lăsat Hristos pe tatăl Său, adică poporul iudeilor, şi pe maica Lui, sinagoga, şi S-a lipit de femeia Lui cea din neamuri şi au devenit cei doi un singur trup şi un singur popor33.
III
1. Taina aceasta mare este, zic eu şi Pavel, în Hristos şi în Biserică34 şi aceste lucruri au preînchipuit-o şi au descris-o mai dinainte. Aceste lucruri. Care anume? Adică cele privitoare la Adam şi Eva, şi anume, plăsmuirea lui Adam, suflarea asupra lui, aşezarea lui în Rai, lucrarea lui, păzirea Raiului, porunca, intrarea în Rai a animalelor la Adam, somnul, ieşirea din sine, coasta, zidirea, aducerea ei la Adam, şi în mod special trupul35 pentru care se spune: Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl lui şi pe mama lui şi se va lipi de femeia lui şi vor fi cei doi un trup36.
2. Taina aceasta mare este, zic şi eu, în Hristos şi în Biserică37, fiindcă, judecând după literă, nu este cu putinţă ca bărbatul şi femeia, unindu-se în ipostas să fie un singur trup. Dar de departe trupul femeii este mai slab decât al bărbatului şi atunci cum este un singur trup? Ca să nu mai spunem că nici un om nu doreşte şi nu cinsteşte pe propria lui femeie mai mult decât pe tatăl şi pe mama sa. De aceea putem vedea în fiecare zi zeci de mii de bărbaţi lăsându-şi femeile lor şi mutându-se la altele. Şi nu poate cineva cu uşurinţă să lepede sau să părăsească pe tatăl şi pe mama sa38.
32 Cf. Is. 1,2.
33 Cf. Fc. 2,24.
34 Ef. 5,32; cf. Fapte 13,9.
35 Cf. Fc. 2,7-8,15,17,19,21-23.
36 Fc. 2,24; Ef. 5,31.
37 Ef. 5,32.
38 Pasajele acestea trebuie citite contextual, ţinând cont de statutul femeii în Antichitatea Târzie, dar şi de faptul că avem de a face cu un dialog între un monah creştin şi un iudeu, pentru care, porunca cinstirii părinţilor era una a Decalogului. În acelaşi timp, situaţia abandonării soţiilor, chiar şi de către soţii creştini, era şi atunci ca şi acum o problemă frecventă.
350
Şi însuşi Stăpânul Hristos, când s-a unit cu noi şi a devenit un trup în ipostas, lăsându-Şi propriul neam, S-a mutat la neamul elin39. Dacă bărbatul trupesc şi femeia ar fi un singur trup, în mod necesar ar trebui ca, atunci când bărbatul este bolnav, şi femeia să fie bolnavă împreună cu el. Şi invers, când femeia suferă sau îmbătrâneşte, ar trebui să se strice împreună cu ea şi trupul bărbatului, şi când bărbatul ar muri, ar trebui să moară împreună cu el şi femeia.
3. Dar fiindcă eu vorbesc despre lucruri care pledează pentru Hristos şi pentru soaţa Lui, Biserica40, mă înarmez împotriva iudeilor şi cer să-mi spună mie iarăşi iudeul: dacă bărbatul şi femeia sunt un singur trup41, cum de nu a spus şi un singur suflet, ceea ce ar fi fost mai necesar mai mult decât altele? Negreşit fiindcă altul este sufletul Stăpânului, adică raţional şi inteligibil, şi altul sufletul Bisericii, adică Duhul Sfânt. Dar că femeile şi bărbaţii au trupuri diferite, ascultă-L pe Dumnezeu, Care zice: Nu va rămâne Duhul Meu peste oamenii aceştia, fiindcă sunt numai trupuri42, negreşit fiindcă erau înnebuniţi de femei43. Şi iarăşi zice: Şi voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul44 şi tot trupul va vedea mântuirea Dumnezeului nostru43. Prin urmare, ascultă-l pe Pavel, cetăţeanul cerului46, a cărui pomenire este veşnică şi care zice că Hristos şi Biserica sunt un trup şi raportează exemplul lui Adam şi al Evei47
39 Pentru Sfântul Anastasie, apologet de limbă greacă, era important să sublinieze că Hristos, deşi S-a născut dintre iudei, „a părăsit” cumva neamul Său, mai întâi prin faptul că Evangheliile au fost scrise în greaca koine, şi nu în ebraică, nici în aramaică (cu posibila excepţie a Evangheliei după Matei). Pe de altă parte Biserica s-a împrăştiat între neamuri prin facilitarea oferită de structurile Imperiului Roman, propovăduirea apostolică făcându-se în cea mai mare parte tot în greacă.
40 C. II Cor. 5,20.
41 Cf. Fc. 2,2-4; Ef. 5,31.
42 Fc. 6,3.
43 Cf. Fc. 6,1-2,4.
44 Ioil 3,1; Fapte 2,17.
45 Is. 40,5; Lc. 3,6.
46 C. II Cor. 12,4.
47 Cf. Fc. 3,20.
351
la Hristos şi la Biserică. Dar Eva care este viaţa se poate înţelege şi altfel, dacă vrei, ca chip al sufletului dătător de viaţă. Aşadar, acestea două, adică sufletul şi trupul, unite fiind, devin un singur om şi astfel, în primul rând, se împlineşte acel: Şi vor fi amândoi un trup, unul dintre cei doi fiind Hristos, Dumnezeu şi totodată Om.
4. Dar şi tu însuţi ştii că aceste lucruri au fost spuse şi făcute de Dumnezeu în cea de-a şasea zi a creaţiei în şase zile, fiindcă în ziua a şasea a veacului aceste lucruri şi-au atins ţelul „în Hristos şi în Biserică”48. De aceea, când am tratat în ziua a patra despre soare şi lună, am explicat acel Şi vor fi cei doi un trup, înţelegând cei doi luminători ca Hristos şi Biserica. Căci soarele se crede că este un element uscat şi pământesc de ţărână, iar luna suflarea vântului ca chip al suflării sufletului. Când această suflare se uneşte cu ţărâna, se desăvârşesc şi devin cei doi un singur om. Poate cuvântul are şi un înţeles mai tainic în acest mod: fiindcă Hristos locuieşte în noi49, potrivit cu şi voi locui în ei şi voi umbla50, pentru aceea, în Biserică orice inimă curată unită cu Dumnezeu Cuvântul este un singur trup cu EL. Căci, cel ce se lipeşte de Domnul este un duh cu El51.
5. Nu numai prin fapte, ci şi prin expresiile folosite se poate auzi că Sfânta Scriptură uneşte şi unifică pe Adam şi pe Eva într-un singur om, ca chip al lui Hristos şi al Bisericii. Căci zice: Să facem om după chipul şi asemănarea noastră52. Iată, vorbeşte despre om ca despre o singură persoană. Apoi adaugă, zicând: Să stăpânească peştii mării53. Iar să stăpânească este la plural, unindu-i pe ei şi formând o unime în doime şi o doime în unime. Şi apoi iarăşi zice: Şi a făcut Domnul Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el54, adică pe cel unul şi singur, ca în doi.
48 Ef. 5,32
49 Cf. Rom. 8,9-11.
50II Cor. 6,16.
51 1 Cor. 6,17.
52 Fc. 1, 26.
53 Fc. 1,26.
352
Şi este limpede aceasta din ceea ce adaugă: Bărbat şi femeie i-a făcut pe ei55. Iată, spune că cei doi care sunt într-un singur trup sunt un singur om56. Şi în porunca mâncării se poate auzi acelaşi lucru, când Dumnezeu spune că cei doi sunt un singur om. Căci vei mânca din orice pom din Rai este spus către unul singur (tpdcyT)), iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mâncaţi (prj (pâyEOQs), căci în ziua în care veţi mânca (pdyY]TE) din el cu moarte veţi muri57. Vezi şi aici iarăşi cum două persoane diferite sunt numite un singur om, adică unimea în doime şi doimea în unime cunoscută prin asemănarea firii.
6. De aici Biserica este învăţată şi îşi primeşte dogma, şi totodată o mare armă şi un puternic trofeu de biruinţă împotriva iudeilor şi păgânilor care ne acuză pe noi că credem în trei dumnezei şi care zic către noi că, dacă Fiul este Dumnezeu din Dumnezeu, cum mai este cu putinţă ca cei doi să fie un singur Dumnezeu? Către aceştia cineva va zice în chip potrivit, cu îndemânare, scurt şi cuprinzător: Dacă Eva cea din Adam este om din om, cum atunci spune Dumnezeu că cei doi sunt un singur om? Dacă ceri să afli de la mine Treimea în Unime, spune-mi mie tu cum cei doi întâi zidiţi sunt numiţi doime în unime58? Căci zice: A făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el, adică pe acel singur om, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei59. Iată, a numit unul două persoane diferite. Prin urmare, aşa cum Eva care a ieşit din Adam este numită de Dumnezeu un singur om cu el60, tot aşa şi Fiul, Care a ieşit din Tatăl61, şi Tatăl este un singur Dumnezeu, dar nu sunt şi nu Se numesc doi dumnezei62.
54 Fc. 1,27.
55 Fc. 1,27.
56 Cf. Fc. 2,24; Ef. 5,31.
57 Fc. 2,16-17.
58 Cffc. 2,7.
59 Fc. 1,27.
60 Cf. Fc. 2,21-22.
61 Cf. In 16,27-28.
62 Cf. In 10,30; 17,11.
353
7. Dar acestea au fost spuse de noi mai pe larg în cuvintele noastre despre După chipul, în care am adus foarte multe mărturii din Sfânta Scriptură, când Dumnezeu numeşte un singur om zeci de mii de persoane ale oamenilor, ca atunci când zice: Voi nimici pe omul pe care l-amfăcut64. Dacă nenumăratele persoane ale firii omeneşti este cu putinţă să le numim un singur om, din pricina identităţii firii, cu cât mai mult cele trei persoane ale dumnezeirii este cu putinţă să le înţelegem şi să le propovăduim un singur Dumnezeu, din pricina identităţii şi neschimbării firii? Aşa şi Israel care era format din şase sute de mii de persoane este numit ca o singură persoană, Israel65. Tot aşa şi Asirianul66, tot aşa şi Persanul, tot aşa şi Ismael67, deşi sunt în zeci de mii de persoane nenumărate, sunt numite ca o singură persoană, numită ca un singur om, deşi sunt multe ipostasuri, adică Persul, Sirianul68, Asirianul, Ismael, încât este fără de vină credinţa creştină numind cele trei Ipostasuri de o fiinţă ale dumnezeirii un singur Dumnezeu, iar nu trei dumnezei.
IV
1. Până aici ne-am înarmat cuvântul împotriva triteiştilor. Să reluăm firul istorisirii, cercetând care este înţelesul poruncii care spune aşa: Din tot pomul cel din Rai vei mânca69. Dar Rai îl numeşte pe Adam însuşi din pricina umblării lui Dumnezeu prin el prin participare, iar pomi ai Raiului numeşte puterile înţelegătoare şi vii sădite în el. Cuvântul îi porunceşte [lui Adam]
63 Cf. SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Tractatus I-III: De constitutione hominis secundum imaginem Dei (CPG 7747-7749), ed. KARL-HEINZ UTHEMANN, CCSG12.
64 Fc. 6,7.
65 Cf. Ieş. 12,37; Num. 11, 21; I Rg. 11, 8; Eccl. 16,10; ps. 46,8.
66 Cf. Mih. 5,4; înţ. Sol. 2,13.
67 Cf. Fc. 17,20.
68 Cf. II Rg. 8,5-6; I Par. 18,5; 19,10,12,16-19.
69 Fc. 2,16.
354
să se folosească de acestea, dar aşa cum i-au fost date lui şi în acord cu firea pe care o au aceşti pomi, ca unii care nu cad sub simţuri şi sunt nemişcaţi spre orice dispoziţie dobitocească. Dar din lucrurile cele simţite care sunt împărţite în una şi alta, ca în bine şi rău, şi care au fost distribuite animalelor, să nu mâncaţi din ele70. Căci Cuvântul i-a dat lui Adam o stare de un singur chip (povoEtSvj Y“P iv) care să tindă numai spre Domnul, iar cele felurite şi împrăştiate sunt potrivite animalelor care trăiesc pe lângă om.
2. Şi erau cei doi goi, Adam şi femeia lui, şi nu se ruşinau71. Dacă se vorbeşte despre această golătate în cazul celor întâi zidiţi mai înainte de călcarea poruncii, ar putea, oare, cineva să spună că este vinovată, şi nu vrednică de laudă? Dar fiindcă această golătate a fost împreună cu ei încă de la naşterea şi plăsmuirea lor, mai înainte de toate, întorcându-mă către iudeu, voi căuta iarăşi să aflu de la el cum de nici o altă fire care a fost făcută goală de Dumnezeu nu avea nevoie de acoperământ decât numai omul? Prin urmare, şi golătatea, în cazul celor întâi zidiţi, o vei înţelege şi pe aceasta simbolic, ca preînchipuire pentru Hristos şi Biserică făcută de Dumnezeu la începuturi. Căci Cel ce a creat toată firea raţională şi iraţională îmbrăcată de la sine, putea să îl creeze şi pe om nelipsit de acoperământ. Dar fiindcă Dumnezeu este gol72 şi Dumnezeu Cuvântul, la început fiind necompus73, avea să devină compus şi să fie îmbrăcat de Dumnezeu cu tunica de piele a trupului nostru74, făcându-Se trup şi sălăşluindu-Se în noi75, pentru aceea Dumnezeu l-a făcut pe om gol, prototip al celui de-al doilea Adam76 şi pe femeie a făcut-o soaţa lui, fiind chip al Bisericii, care iarăşi l-a îmbrăcat pe el. Căci câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat77.
70 Cf. Fc. 2,17.
71 Fc. 2,25.
72 Fuptvoţ adică simplu şi necompus.
73 Cf. In 1,1.
74 Cf. Fc. 3,21.
75 Cf. In 1,14.
76 Cf. I Cor. 15,45.
77 Gal. 3,27.
355
3. De aceea spune Scriptura: Şi erau cei doi goi, atât Adam, cât şi femeia lui, şi nu se ruşinau78. Căci acolo unde nu se lucrează păcatul, acolo nu petrece ruşinea, fiindcă ruşinea este odrasla păcatului. Şi acolo unde firea este curată, cum a fost, şi goală de orice păcat adus asupra ei din afară şi de veşmântul omului vechi79, acolo nu vine nici o ruşine. Goi erau, aşadar, cei întâi zidiţi de orice pată80, de orice întinăciune81 şi rană82 şi de aceea nu se ruşinau. Căci încă nu cunoşteau pricina ruşinii.
4. Iar dacă vrei să auzi de lipsa ruşinii şi în cazul lui Dumnezeu Cuvântul, ascultă-L pe El numindu-Se pe Sine Judecător al nedreptăţii83, ca Unul care condamnă nedreapta venire a păcatului în lume84, nici temându-Se de Dumnezeu, căci El este Dumnezeu85, nici ruşinându-Se de om, ca Unul Care judecă drept şi fără căutare la faţă. De aceea ziceau saducheii în Sfat86: Învăţătorule, ştim că judeci drept şi nu cauţi la faţa omului87. Spune-ne nouă despre dări88”. Când era Dumnezeu gol, nu se ruşina, dar când, întrupându-Se, nu mai era gol, a fost ruşinat şi a răbdat Crucea pentru noi, dispreţuind ruşinea89 ei. De aceea şi zicea, când a fost pălmuit de iudeu90 şi biciuit91, şi scuipat92: Spatele Meu l-am dat spre rane, obrajii Mei pălmuirilor, iar faţa Mea nu am întors-o de la ruşinea scuipărilor93. Şi iarăşi Iisus zice către Tatăl prin prorocul: Şi Tu
78 Fc. 2,25.
79 Cf. Col. 3,9.
80 Cf. Ef. 5,27.
81 Cf. II Cor. 7,1.
82 Cf. Lc. 10,34.
83 Cf. Lc. 18,6.
84 Cf. In 16,8-11.
85 Cf. Lc. 20,21.
86Cf Mt. 23,2.
87 Lc. 20,21.
88 Mt. 22,17.
89 Cf. Evr. 12,2.
90 Cf. Mt. 26,67.
91 Cf. Mt. 27,26; Mc. 15,15.
92 Cf. Mt. 26,67; 27,30; Mc. 14,65; 15,19.
93 Is. 50,6.
356
cunoşti ocara mea şi ruşinea Mea, şi înfruntarea94 feţei Mele, că ruşinea obrazului Meu M-a acoperit95.
5. Iar dacă, trupesc fiind, înţelegi cele cu privire la golătatea lui Adam şi a Evei că se referă la ruşinea trupească, spune-mi mie, pentru ce aveau să se ruşineze, nefiind prezent un altul împreună cu ei? De altfel, mai înainte de cădere, ei nu ştiau taina mădularelor care năşteau pruncii, nici care era diferenţa plăsmuirii şi formei lor, nici că acestea erau făcute pentru împreunarea lor şi pentru nuntă şi că au fost făcuţi de Dumnezeu bărbat şi femeie96. Aşadar, cei care încă nu ştiau acestea, cu ce ruşine aveau să se ruşineze? Astfel încât, fără nici o îndoială, golătatea lor trebuie raportată la Hristos şi la Biserică97. Căci erau cei doi goi la început98, Dumnezeu Cuvântul era gol de omenitate, iar Biserica era goală de dumnezeire, fiindcă încă nu îmbrăcase pe Hristos99. Totuşi nu se ruşina mai înainte de călcarea poruncii, pe de o parte, fiindcă era curată şi deja pregătită pentru nestricăciune, căci ruşinile sunt numaidecât în mod firesc numai cu privire la formele materiale şi stricăcioase, pe de altă parte, nu se ruşina ca una care priveşte ca în oglindă slava Domnului cu faţa goală şi descoperită100, despre a cărei golătate vrednică de laudă spune dumnezeiescul Pavel: Căci de aceea şi suspinăm, în acest trup, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer, adică viitoarea nestricăciune a trupurilor. Dacă totuşi vom fi găsiţi îmbrăcaţi, iar nu goi101, adică nu goi de harul Duhului Sfânt. Această ruşine obişnuieşte să o provoace haina faptelor rele pe care şi-a încins-o cel scos afară din cămara de nuntă102, pe care nu au purtat-o mai înainte de cădere cei întâi zidiţi, nici iarăşi dreptul acela şi
94 Ps. 68,20.
95 Ps. 43,15.
96 Cf. Fc. 1, 27.
97Ef. 5,32.
98 Cf. Fc. 2,25.
99 Cf. Gal. 3,27.
100 Cf. II Cor. 3,18.
101II Cor. 5,2-3.
102C. Mt. 22,11-13.
357
fără de prihană, şi temător de Dumnezeu Iov103, fapt pentru care zicea: Gol de tot păcatul am ieşit din pântecele maicii mele, gol de acesta voi şi pleca104. Oare nu şi Domnul, şi noi, după înviere, nu ne vom ruşina fiind într-o asemenea golătate? Şi tu însuţi vei şti.
V
1. Dar şarpele era cel mai înţelept dintre toatefiarele de pe pământ105. Dar că multe dintre animale sunt mai înţelepte decât şarpele cât de înţelepte pot fi ele în firea iraţională şi în raţiune -, nimeni dintre cei cu mintea întreagă nu ne va contrazice. Căci şarpele nici nu păzeşte casa, nici nu păzeşte turmele, încât să îl salveze şi pe păstor, şi casa, şi turma, precum câinele. Nu alungă hoţii, nu sperie fiarele, nu vindecă rănile trupului ca printr-o ştiinţă medicală. Nici nu urlă când este lipsit de propriul stăpân şi nici nu jeleşte căutându-l pe acesta. Nici iarăşi nu poate şarpele să imite şi să facă purtările şi îndeletnicirile oamenilor, precum fac maimuţele sau cimpanzeii. Căci aproape nimic nu le lipseşte acestor animale decât raţiunea firii omeneşti. Căci printr-o deprindere naturală au această imitare a lucrurilor şi purtărilor pe care le văd şi se îndeletnicesc cu ele. De aceea şi sunt numite maimuţe (itîSvjxoi), fiindcă maimuţăresc totul (rjQtXEVOVTai). Şi să nu se scârbească ascultătorul de o asemenea numire a animalului ca fiind nevrednică de a fi auzită în biserică. Căci auzim în Lege amintite de însăşi preacurata gură a lui Dumnezeu şi altele mai mici decât acestea. În Cartea a treia a Regilor, aflăm corabia lui Solomon venind în fiecare an din Tarsis, care este Hesperia, în Vest, şi aducându-i lui aur şi asemenea animale106.
2. Prin urmare, aşa cum am dovedit acum, şarpele nu este cel mai înţelept dintre toate fiarele pământului107, încât fie
103 Cf. Iov 1, 11.
104 Iov 1, 21.
105 Fc. 3,1.
106 Cf. III Rg. 10, 22.
107 C. Fc. 3, 1.
358
Scriptura îl numeşte astfel pentru că diavolul a intrat în el, fie numeşte şarpe pe diavolul gol. Şi mie mi se pare mai bună a doua variantă decât prima, căci Symmachus şi Achylas în loc de cel mai înţelept au spus cel mai şiret108 ceea ce se înţelege şi se spune în principal despre cel viclean şi despre potrivnicul nostru. Iar dacă te întrebi, de ce oare Dumnezeu nu a vorbit toate acestea atunci deschis şi neacoperit, ci, în loc de diavol, l-a numit şarpe, află limpede că, vorbind cu un neam rău şi iubitor de vicleşug, nu voia să-i facă cunoscute lui Israel nici cele privitoare la îngeri, nici cele privitoare la satana care a înşelat-o pe Eva109, ca nu cumva să-i slujească acestuia şi să se închine lui, socotindu-l mai puternic decât Dumnezeu, ca unul care prin şiretenie a putut să-i atragă de la Dumnezeu la sine pe cei întâi zidiţi.
3. Dar tu, când auzi că şarpele era cel mai înţelept dintre toate fiarele de pe pământ110, cunoaşte că viclenia diavolului era de departe mai puternică decât toată înţelepciunea omenească. De aceea şi zicea către noi Domnul: Fiţi înţelepţi ca şerpii111. Căci Dumnezeu a dat Legea prin Moise, pe vârful acela sinaitic, unui popor cu rău chip112, şi când a scris acestea voia să înspăimânte pe necredinciosul Israel, descriindu-le lor porunca dată lui Adam113 şi călcarea poruncii114, pedepsele şi sentinţele115, şi izgonirile fără de iertare116, şi blestemele cele înfricoşate împotriva şarpelui117, şi întristările şi suspinele femeii118, şi sudorile119, şi blestemul asupra pământului, spinii şi pălămida lui120, şi sentinţa morţii, şi întoarcerea
108 Fc. 3,1.
109 C. Fc. 3,2-6; I Tim. 2,14.
110 C. FC. 3,1.
111 Mt. 10,16.
112 Cf. Ieş. 24,15-18; 31,18 32,16.
113 Cf. Fc. 2,16-17.
114 Cf. Fc. 3,6.
115 Cf. Fc. 3,14-19.
116 Cf. FC. 3,23-24.
117 Cf. Fc. 3,14-15.
118 C. FC. 3,16.
119 Cf. Fc. 3,19; Lc. 22,44.
120 cf. Fc. 3,17-18.
359
în pământul din care a fost luat, şi stricăciunea, şi desfacerea omului121, cele pe care, cei întâi zidiţi le-au pătimit, fiindcă, ascultând de cumplitul şarpe s-au sârguit să se facă dumnezei122, spre lepădarea şi apostazia de la Unul şi Singurul Dumnezeu123, socotind că pot să răpească faptul de a fi egali cu Dumnezeu124, adică, dacă vor deveni dumnezei, socoteau aceasta un suiş, o înălţare şi o tindere mai presus de îngeri. Căci aceasta le sugera sfatul care zicea: veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul125, veţi fi mai presus şi de mintea îngerilor.
4. Dar toate acestea le-a expus Dumnezeu poporului, ca şi cum i-ar fi oprit şi ar fi prevenit apostazia de care s-au îmbolnăvit, de altfel, îndată în Horeb126, pe când încă aceste cuvinte erau spuse lui Moise pe munte, dar nu numai atât, ci de acolo au luat început al călcării poruncii idolatriile lor, de la acel şarpe începător al răutăţii şi de la aşa-numitul pom al neascultării. Şi poate de aceea Dumnezeu, pentru povăţuirea şi amintirea lucrurilor petrecute în Rai, le-a făcut lor semne în chip diferit prin şarpe şi prin lemn, acum schimbând toiagul lui Moise în şarpe, apoi ţintuind şarpele pe lemn mort127, mai dinainte preînchipuindu-le că nu trebuie să asculte de şarpe şi să se închine lemnului128, sau că prin lemnul Crucii va înlemni şi va omorî şarpele cel din Rai, sfătuitorul pomului. De aceea şi toiagul lui Aaron, din lemn neînsufleţit, a devenit şarpe însufleţit şi se târa şi a înghiţit dintr-odată şerpii mincinoşi ai magilor care erau doar lemne târâtoare129. Şi iarăşi şarpele cel de aramă, fără suflare, a fost înălţat în mijlocul pustiei130, fără grai vorbind că va veni oarecând o vreme131 când Hristos,
121 C. Fc. 3,19.
■122 C. Fc. 3,4-6.
123 Cf. In 17,3.
124 Cf. Filip. 2,6.
125 Fc. 3,5.
126 Cf. Ieş. 32,1-8.
127 Cf. Ieş. 4,2-4.
128 C. Fc. 3,4-5.
129 Cf. Ieş. 7,8-12.
130 Cf. Num. 21,8-9.
360
nicovala cea nebiruită, va zăcea jos şi Pilat îl va lovi cu ciocanul132, atunci răul şarpe, sfătuitorul cel de la început, ars fiind, nimicit şi omorât de lemn, va fi ţintuit pe stâlp mort lumii care până atunci a fost lipsită de orice bine şi vor înceta muşcăturile împotriva poporului muşcat de şarpe133.
VI
1. Şi a zis şarpele femeii: Oare v-a spus Dumnezeu să nu mâncaţi din orice pom din Rai? Şi a spus femeia şarpelui: Din orice pom din Rai putem să mâncăm, dar din rodul pomului care este în mijlocul Raiului a zis Dumnezeu: Nu mâncaţi din el, nici nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi. Şi a zis şarpele femeii: Nu cu moarte veţi muri. Căci ştie Dumnezeu că, în ziua în care veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul134. Dar că aici ne stă nouă dinainte un ocean de înţelesuri şi un adânc fără fund, mai presus de cele pe care deja le-am străbătut, nu mai este nevoie să o spunem. Căci cuvântul de mai înainte o strigă de la sine. Iar cei care îl înţeleg literal, şi nu mai degrabă duhovniceşte, ci ţinându-se de literă, nu ştiu cum vor răspunde întrebărilor puse de Irineu către aceştia. Căci zice, într-armându-se împotriva ereziei spurcaţilor ofiţi: Cum este cu putinţă ca şarpele făcut de Dumnezeu prin fire iraţional şi fără minte să vorbească raţional şi coerent? Căci dacă a putut de la sine însuşi să se folosească de cuvânt şi de discernământ, şi de pricepere, ca să dea răspuns celor spuse de femeie, atunci nimic nu ar împiedica să facă aceasta orice şarpe. Iar dacă iarăşi vor spune că prin voia dumnezeiască şi prin iconomia lui Dumnezeu acesta a vorbit Evei cu glas omenesc, îl vor face pe Dumnezeu pricină a păcatului. Dar nici răului demon nu-i este îngăduit să
131 Cf. In 12,31-33.
132 Cf. Mt. 27,26; Mc. 15,15; Lc. 23,23-25; In 19,16.
133 Cf. Num. 21, 6, 9.
134 Fc. 3,1-5.
361
aducă ceva de la nefiinţă la fiinţă şi să dea raţiune şi cuvânt unei firi necuvântătoare, fiindcă, altminteri, diavolul nu ar înceta niciodată să vorbească spre înşelarea oamenilor prin şerpi şi fiare, şi zburătoare, amăgindu-i. Dar de unde şi până unde, fiară fiind, a auzit porunca dată în taină de Dumnezeu numai omului135, când încă nici chiar femeia nu o aflase?
2. Dar pentru ce nu a atacat mai degrabă pe om, şi nu pe femeie? Dacă-mi vei spune că a alergat la aceasta ca fiind mai slabă, îţi voi răspunde împotrivă că ea, în călcarea poruncii, s-a arătat mai vitează, ca ajutor al omului136. Căci numai ea l-a contrazis pe şarpe137, şi numai după oarecare rezistenţă şi opoziţie, viclenită fiind, a mâncat din pom138. Dar bărbatul, fără să lupte deloc şi fără să se opună, s-a înfruptat din rodul dat de femeie139, ceea ce este mai degrabă dovada unei complete slăbiciuni şi a unei minţi cu totul lipsite de bărbăţie. Căci femeia, luptată fiind de demonul însuşi, este vrednică de iertare, dar Adam, ca unul care a fost biruit de femeie, va fi neiertat, fiindcă el primise personal porunca de la Dumnezeu140. Căci femeia, auzind porunca de la Adam, a dispreţuit-o cu uşurinţă, ca una care nu a fost învrednicită să-i vorbească Dumnezeu sau şi ca una care se îndoia, poate şi socotind că Adam de la el însuşi îi dădea ei porunca.
3. Dar unde a găsit-o şarpele singură, ca să-i poată vorbi deosebi? A atacat-o când a văzut-o pe ea mâncând din pomi şi atunci i-a adus mâncarea din pom sau când nu mânca? Şi dacă mânca, este limpede că făcea aceasta în trup stricăcios. Căci ceea ce intră pe gură iese afară141. Dacă, aşadar, Eva era stricăcioasă, e limpede că era şi muritoare. Iar dacă era muritoare nu mai este blestem, nici sentinţă nu mai era glasul acela al lui Dumnezeu care spunea:
135 Cf. Fc. 2,16-17.
136 Cf. Fc. 2,18,20; 3,6.
137 Cf. II Cor. 11,3.
138 Cf. Fc. 3,2-3.
139 C. Fc. 3,6.
140 C. Fc. 2,16-17.
141 Cf. Mt. 15,17.
362
Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce142, cum se şi întâmplă lucrurile în adevăr. Iar dacă şarpele a văzut pe femeie nemâncând, cum a făcut-o să mănânce pe cea care nu a mâncat niciodată? Şi cine i-a făcut cunoscut şi acestui ucigaş şi năprasnic şarpe143 că nu va ajunge la împlinire sentinţa cea de la Dumnezeu către ei cu privire la moarte, care zice: în ziua în care veţi mânca cu moarte veţi muri?144 şi nu numai atât, ci că, pe lângă faptul că nu vor muri, se vor deschide ochii acestora, care mai înainte vedeau bine145, prin aşa-zisa deschidere, făcând intrare morţii?
4. Dar voi adăuga aporiilor dinainte şi pe acestea. Cum fiara fără de raţiune şi dobitocească a auzit glasul lui Dumnezeu, când i-a spus lui înfricoşătorul blestem146, pe care primindu-l personal, şarpele părea să stea faţă în faţă cu Dumnezeu, mai ales că glasul teologului zice bine: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată147. Căci toţi am primit aceasta de la glasul cel stăpânesc din Evanghelii.
5. Prin urmare, vino cu mine iarăşi bucurându-te, o, copile bun, luându-ţi rămas bun de la literă, ca una care ucide148. Şi această lucrare dumnezeiască, cea cu privire la aşa-zisul şarpe şi la pom, şi la femeie, cum sunt prin fire şi cum au fost aduse la existenţă de la început, trebuie lăsată numai lui Dumnezeu, Care le-a făcut şi le-a vorbit, şi le cunoaşte pe acestea, dar cum au fost ele filosofate de dumnezeieştii tâlcuitori care au meditat despre acestea şi cum vorbesc ele despre Hristos şi despre Biserică149, preînchipuindu-le în chip mai presus de fire, îndrăznind, voi vorbi şi eu, şi cine poate să înţeleagă să înţeleagă150 şi cel care are urechi de auzit Duhul Sfânt să audă151!
142 Fc. 3,19.
143 CIn 8,44.
144 Fc. 2,17.
145 Cf. Fc. 3,5,7.
146 Cf. Fc. 3,14-15.
147 In 1,18.
148 Cf. II Cor. 3,6.
149 Cf. Ef. 5,32.
150 Cf. Mt. 19,12.
151 Cf. Mt. 11,15; 13, 9,43; Lc. 8,8; 14,35.
363
VII
1. Sufletul nostru care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu152, cel raţional şi nemuritor, venit din nefiinţă la fiinţă din Fiinţa cea mai presus de fiinţă, a primit iarăşi ceva de neînchipuit şi cu puţin asemenea lui Dumnezeu, o frumuseţe fără formă şi inexprimabilă buzelor materialnice, pentru ca, prin darul lui Dumnezeu, sufletul să fie asemănare153 (opotwpa), şi chip154 (îvâaXpa), o reflectare155 (âvTavyao-pa), şi o umbră (aTToendaopa) a lui Dumnezeu156, începătorul fără formă al formei (TOO dtvetSsov ISeapov) şi Făcătorul ei. Aşadar, odată cu acest [suflet] s-a arătat chipul şi asemănarea Celui ce este mai presus de chip şi de asemănare şi i s-a dat un nume157. Pe acest suflet aşazisul şarpe158, ca minte inteligibilă, văzându-l gol159 şi inteligibil ca pe o împărăteasă, atunci fecioară, curată, neatinsă, nestricăcioasă, tânără, nuntită cu Dumnezeu ca într-un iatac de nuntă, însoţită de dumnezeiasca dragoste în tainică nevedere şi aşezată în patul de nuntă neîntinat al Raiului, în timp ce el, nenorocitul, era izgonit din el şi aruncat afară din bolţile cereşti160, când a văzut astfel chipul şi firea noastră creată de mâinile lui Dumnezeu161 şi însufleţită de suflarea dumnezeieştii guri162 şi pusă împărăteasă a toată lumea de sub soare163, nesuferind înălţimea cinstei noastre, s-a
152 Cf. Fc. 1,26,27; 2,7.
153 Cf. Fc. 1,26-27.
154 Cf. Ier. 27,39; înţ. Sol. 17,3.
155 Cf. Lev. 13,38-39; înţ. Sir. 43,11.
156 Cf. Iac. 1,17.
157 Cf. Fc. 2,20,22.
158 Cf. Fc. 3,1.
159 Cf. Fc. 2,25; 3,7.
160 Cf. Lc. 10,18-19.
161 C. FC. 2,22.
162 Cf. Fc. 2,7.
163 Cf. Fc. 1,28.
364
umplut de pizmă, de zavistie, de înciudare164, uimindu-se de frumuseţea, de slava, de puterea, de stăpânirea, de chipul, de înfăţişarea cea asemănătoare cu Dumnezeu, de buna cuviinţă, şi, dând ocol, ca un viclean şi pizmaş ce era, a cercetat toate şi a reuşit prin înşelare să depărteze pe femeie de bărbat, şi, luând-o deoparte şi deosebi de acesta, a înşelat-o, sugerându-i ei deşarte şi vane nădejdi165, cum am spus şi în altă parte. Căci i-a sugerat femeii că se va face dumnezeu prin mâncarea din pom, devenind, chipurile, asemenea cu Dumnezeu şi nu va mai trebui să-şi plece grumazul spre închinarea lui Dumnezeu, ci va deveni deopotrivă cu Dumnezeu cunoscând toate, cele bune şi cele rele, precum Dumnezeu. Cu aceste vane nădejdi înălţând166 închipuirea167 femeii, a amăgit-o.
2. Dar acum vorbesc despre femeie, despre Eva168, şi despre şarpe care este numit ca cel mai înţelept dintre toate vietăţile pe care le-a făcut Domnul Dumnezeu pe pământ169, dar nu şi dintre cele din cer. Dar acestea să fie înţelese după expresia catapetesme! exterioare170 şi trupului Scripturii171, ca să nu dăm prilej porcilor şi câinilor172, şi oamenilor iubitori de hule să spună că aceste lucruri nu s-au petrecut după literă173. Dar cei ce ascultă de Pavel,
164 Cf. Fapte 4,1-2.
165CfFc. 3,5.
166 Cf. Lc. 12,29.
167 Textul grec prezintă TO cpavTaaTixov -ojg tpur);, care se traduce exact partea imaginativă a sufletului. Sfinţii Părinţi distingeau între puterile sufleteşti ale omului, imaginaţia, care era partea cea mai expusă înşelării diavoleşti, fiind o stare intermediară între raţiune şi simţire.
168 Cf. Fc. 3,20; 4,1; II Cor. 11,3; I Tim. 2,13.
169 Cf. Fc. 3,1; Mt. 10,16; II Cor. 11,3.
170 Cf. Evr. 9,2-3,8-9,11; 23-24; 10,1.
171 Cf. Rom. 2,29; II Cor. 3,6-7.
172Cf Mt. 7,6.
173 Aluzie la Origen şi la exagerările metodei de interpretare alegorice, care desfinţau cu totul sensul literal al Scripturii. Sfântul Anastasie subliniază aici încă o dată că el nu desfiinţează sensul literal şi nu îl abandonează şi nu îl contestă, şi nu alegorizează nimic, ci doar îl pune în oglindă cu spusa Sfântului Pavel că totul în Scriptură se raportează la Hristos şi la Biserică, în acest fragment avem delimitarea clară a autorului faţă de metoda alegorizantă de interpretare a Scripturii, subliniindu-se limpede că metoda lui de tâlcuire este una duhovnicească ce ar corespunde mai degrabă unei analize tipologice decât alegorice, care îşi propune doar să releve toate prefigurările şi chipurile, şi umbririle profetice ale lui Hristos în Vechiul Testament.
365
care raportează toate cele din Lege la Hristos şi la Biserică174, mai cu seamă cele privitoare la Adam şi la Eva175, să judece cele duhovniceşti prin cele duhovniceşti176, căci legea este duhovnicească177. Este limpede, prin urmare, că toate cele din Lege preînchipuie pe Hristos, deci şi Raiul, şi pomii, şi roadele, şi Adam, şi femeia, şi atacul împotriva ei, şi înfrângerea ei, şi şarpele, şi mâncarea178, potrivit cu istorisirea cea după literă, au fost descrise umbrit în dumnezeiasca Scriptură şi au fost prefigurate ca chipuri referitoare la Hristos şi la Biserică. Căci firea omenească de la început, fiind cunoscută ca soaţă a lui Dumnezeu şi slujindu-I Acestuia, şi fiind nedespărţită de Acesta179, precum femeia numită Eva de cel dintâi zidit, în chip nedespărţit îl dorea pe Dumnezeu180.
3. Şi mărturiseşte Abel, cel ce a adus daruri lui Dumnezeu181, Lameh, care, ca şi Adam, prorocea despre Hristos182, Set, cel ce a înnoit chipul după chipului183, Enos, cel dintâi care a nădăjduit să cheme numele Domnului184, Enoh, care, cel dintâi, ca bineplăcut lui Dumnezeu, a preînchipuit învierea, fiind făcut nemuritor de Dumnezeu şi mutat la El185, Matusalem, fiul lui Enoh186, Lameh, urmaşul lui187, care şi acesta a prorocit când l-a născut pe Noe, chipul lui Hristos, zicând: Acesta ne va odihni pe noi de toate lucrările şi
174 C. ef. 5,32.
175 Cf. I Cor. 15,45; I Tim. 2,13.
176 Cf. I Cor. 2,12-13.
177 Rom. 7,14.
178 Cf. Fc. 2,7 3,6.
179 Cf. Ef. 1,22-23; 5,23,29-32; Col. 1,18,24.
180 Cf. Fc. 2,23-24.
181 Cf. Fc. 4,4.
182 C. FC. 5, 29.
183 Cf. Fc. 4,25; 5,3.
184 C. FC. 4,26.
185 cf. Fc. 5,24.
186 Cf. Fc. 5,21,25-27.
187 C. FC. 5,25.
366
necazurile noastre, şi de pământul pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu188. Noe, pe care Dumnezeu l-a mărturisit mai dinainte bărbat desăvârşit şi drept189, care L-a şi înduplecat pe El să nu nimicească tot neamul omenesc190, cum a făcut şi Domnul ca om, împăcându-L pe Tatăl cu oamenii191. Cât timp Biserica omenească, cea numită a lui Adam192, a avut asemenea fii şi asemenea roade, mai înainte ca să se strice pământul din pricina idolatriei şi dezmăţului, şi nebuniei după femei193, era goală cu adevărat cu Bărbatul ei, Dumnezeu, şi nu se ruşinau amândoi, ci aceasta avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, ca una care era fără de păcat Pe când ea avea astfel de dispoziţii şi se bucura împreună cu propriul ei soţ, s-a apropiat de ea cu pizmă şarpele. Dar când auzi de şarpele acela, înţelege împreună cu şarpele cel trupesc, pe balaurul cel apostat194, pe care aşa l-a numit Dumnezeu, când a vorbit cu Iov. Căci acesta este cel ce a amăgit Biserica195. Căci a spus şarpele femeii96, Bisericii, desigur, nu lucruri bune197.
4. Dar dacă vei auzi numai după literă cele despre şarpe şi despre femeie, oare, nu ar fi trebuit ca şarpele să-i atace pe amândoi dintr-odată şi cu atât mai mult pe bărbat? Dar înţelegând duhovniceşte, nici nu trebuia să se atingă de bărbat, adică de Hristos. Căci Adam nu a fost înşelat198, chip al lui Hristos fiind, dar femeia a fost înşelată, adică firea oamenilor, Biserica199. Trebuie să notăm că numai când femeia a fost despărţită şi oarecum îndepărtată
188 Fc. 5,29.
189 Cf. Fc. 6,8-9,18; 7,1.
190 Cf. Fc. 7,20-22; 8,8-17.
191 Cf. Rom. 5,10; II Cor. 5,18; Ef. 2,16; Col. 1,19-20.
192 C. Fc. 5,1-2.
193 Cf. Fc. 6,1-7; 11-13.
194 Cf. Iov 26,13.
195 Cf. Apoc. 12,9; 13,4,7-8; 20,1-2.
196 Fc. 3,1.
197 Cf. Apoc. 13,5-6.
198 Cf. I Cor. 15,45; I Tim. 2,14.
199 Cf. II Cor. 11,3; Ef. 5,22-32; I Tim. 2,15; Apoc. 19,7-9; 21,2.
367
de Bărbatul ei, Dumnezeu, şarpele a alergat şi a înşelat-o, şi nu ar fi putut să o înşele cât timp, nedespărţită de El fiind, ar fi privit la propriul ei Bărbat. Şi de aici se poate învăţa limpede că toate ale acestei femei se referă la Biserica lui Hristos200.
5. Căci nu îl aflăm deloc pe Adam vorbind cu şarpele. De aceea, fiind întrebat de Dumnezeu pricina pentru care a mâncat din pom nu spune că şarpele m-a amăgit, ci femeia mi-a dat şi am mâncat201. Iar femeia spune către Dumnezeu: Şarpele m-a amăgit şi am mâncat202. Dar iarăşi în blestemul dat asupra şarpelui, Dumnezeu nu îl învinuieşte cu nimic privitor la bărbat, ci la femeie203. De aceea şi spune către el: Vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeie204. Şi pentru ce nu şi cu bărbatul? Cât priveşte litera, se pare că Dumnezeu vrea ca bărbatul şi şarpele să fie prieteni, zicând: Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, adică oricare femeie, dar nu şi între şarpe şi bărbaţi. Şi aici e ca atunci când spune că însuşi Hristos, fiind din sămânţa lui David după trup205, a luat sămânţa lui Avraam206, deşi El nu este din sămânţă bărbătească, ci S-a întrupat în chip de negrăit şi de necuprins din trupul unei femei207. Căci şi somnul acela al lui Adam208, şi extazul nevederii, când a fost luată din el coasta209 şi a fost plăsmuită, poate, preînchipuia necunoaşterea oricărui om şi necuprinderea întrupării lui Dumnezeu Cuvântul.
200 Cf. Fc. 2,24; Ef. 5,22-32.
201 Fc. 3,12.
202 Fc. 3,13.
203 Cf. Fc. 3,14-15.
204 Fc. 3,15.
205 Cf. Mt. 1,1; 22,42; In 7,42; Rom. 1,3; II Tim. 2,8; Fapte 13,22-23.
206 Cf. Mt 1, 1.
207 Cf. Mt. 1,18,20; Lc. 1,34-35.
208 Cf. Fc. 2,21.
209 Cf. Fc. 2,22.
368
VIII
1. Şi a zis şarpele femeii210. Trebuie să cercetăm repede în acest scurt pasaj, pentru ce, dintre toate animalele şi păsările, şarpele este numit potrivnicul şi uneltitorul Bisericii211. Şi mai putem spune că sunt multe caracteristici ale şarpelui care îl aseamănă cu meşteşugirile diavolului, şi cea dintâi dintre acestea este faptul că se târăşte cu tot trupul pe pământ212. Căci toată firea însufleţită şi cea neînsufleţită are ceva înalt, având creşterea şi mişcarea spre cele de sus, în afară numai de şarpe. Şi însuşi acest fapt că merge pe piept arată că propriul lui cuget şi propria lui inimă umblă pe jos de voie, necugetând nimic înalt sau ceresc213. De aceea adeseori îşi dezbracă chipul, precum şarpele pielea, schimbându-se în înger de lumină214, ca unul care s-a schimbat de la înţelepciunea cea de la început şi de aici varsă în suflet veninul ucigător215 prin gură şi prin sfătuirile lui, ţinând de călcâi până la sfârşitul vieţii216 şi şezând în cărările omului pururea spre uneltire, ca să ne împiedice nouă paşii spre Dumnezeu217. De aceea Dumnezeu a făcut ca şarpele să fie vrăjit şi nimicit de cânturile şi rugăciunile înţelepţilor218. Şi faptul că sâsâie şi provoacă animalele cele născute din apă şi
210 Fc. 3,1.
211 Cf. Mt. 10, 16; 23,33; Lc. 10,19; I Cor. 10,9; II Cor. 11,3; Apoc. 9,19; 12, 9, 14-15; 20,2.
212 C. Fc. 3,14.
213 Cf. Iov 1, 8-11; 2, 3-5; Mt. 16, 23; Mc. 8, 33; In 8, 44; I In 3, 7-8; 4,1-6; Apoc. 12,9-10,12.
214 Cf. Is. 14,12-20; Lc. 10,18; II Cor. 11,14.
215 Fc. 3,14-16; Mt. 12,34-35; 23,33.
216 C. Fc. 3,15.
217 Cf. I Cor. 7,5; II Cor. 2,11; Ef. 6,11; I Tes. 3,5; II Tes. 2,9-11; I Tim. 3,7; II Tim. 2,26; Apoc. 13,4-10.
218 Cf. Mt. 4,11,23; Mc. 1,12-13,2i-34; Lc. 10,17-20; In 17,15; Fapte 16,16-18; 19,13-20.
369
din Duh, cele care au chipul şi forma şarpelui219, spre unire şi împreunare, în chip foarte potrivit, se poate spune aceasta şi despre balaurul cel rău. Căci nu poate să transmită acestora propria lui sămânţă până ce, despărţindu-le pe acestea şi de apă, şi de Duh220, le duce pe uscat221, căci lui îi este cu neputinţă să se boteze în apă şi în Duh, ca unul care este vrăjmaş şi străin Duhului şi apei222.
2. Scriptura spune, după cum poţi auzi, că vrăjmaşul a intrat într-o unealtă, ca să războiască pe aşa-numita femeie223, făcând mai dinainte cunoscut că, intrând într-o unealtă omenească la sfârşitul vremurilor, acelaşi balaur apostat224, ca antihrist225 şi ca anti-tip al lui Hristos, va înşela iarăşi Biserica prin mâncare226, ca să se închine lui ca unui dumnezeu, şi nu lui Dumnezeu227, ceea ce a făcut şi cu Eva228, cum au spus unii despre acestea. Căci ei spun că aşa cum Eva a mâncat mai înaintea tuturor, tot aşa Biserica a păcătuit mai înainte de toţi, de aceea i s-a spus ei cu privire la şarpe: Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei ţine călcâiul229.
3. Dar că şarpele, ţiitorul călcâiului şi cel care-l muşcă, este antihristul230, însuşi Moise ne învaţă pe noi în această carte a Facerii, numindu-L pe Hristos leu în binecuvântările lui Iacov, zicând: Pui de leu eşti Iuda, din vlăstarul acesta, fiul meu, vei răsări231 şi celelalte. Iar în Deuteronomul, în binecuvântările lui Moise, prin care a prorocit celor douăsprezece seminţii, introducând
219 Cf. Iov 26,12; Is. 27,1; 30,6-7.
220 Cf. Fc. 1,2; Iez. 36,25-27; Mt. 3,16; Mc. 1,10; Lc. 3,21-22; In 1,31-33; 3,5; Fapte 8,16-17; i9 4-6; I Cor. 12,13; Tit 3,5.
221 Cf. Mt. 4,1-11; Mc. 1,12-13; Lc. 4,1-13.
222 Cf. Mt. 3,7-10; Lc. 3,7-9.
223 Cf. Fc. 3,1-6,13.
224 Iov 26,13; II Tes. 2,3-4; Apoc. 12,3-17; 13,2,4,11; 16,13; 20,2.
225 C. I In 2,18,22; 4,3; II In 7.
226 C. Mt. 4,3-4.
227 Cf. II Tes. 2,3-4.
228 Cf. I Cor. 11,7-8; II Cor. 11,3; Apoc. 17,2,4,6; 18,3,6,14.
229 Fc. 3,15.
230 Cf. I In 2,18,22; 4,3; II In 7.
231 Cf. Fc. 49,9.
370
profetic pe anti-tipul şi potrivnicul lui Hristos, pe antihrist, Dumnezeiescul Moise îl numeşte în mod asemănător şi pe acesta pui de leu232, învăţându-ne pe noi şi seminţia, şi locul de unde se va naşte. Căci, ajungând la seminţia lui Dan, zice: pui de leu Dan şi va sări din Vasan233. Dar Vasan unii spun că este Schitopolis care se învecinează cu Galileea234, de unde a ieşit şi Hristos după trup235. Dar acum în mod necesar ţi-a arătat locul antihristului, de unde are ieşirea şi mişcarea, fiindcă, cu privire la venirea lui, înşelarea lui deja a luat-o înainte şi i-a amăgit pe mulţi dintre oameni, zicând că din Egipt, dintr-un anume sat numit Housi236, se va naşte antihristul. Aceasta însă este răutatea şi uneltirea diavolului ca oamenii, aşteptându-l pe el din Egipt, să-l creadă şi să-l primească pe cel ce se va naşte din Galileea, închinându-se acestuia ca lui Hristos, deşi aceasta este o înşelare şi taman antihristul. Ne mai rămâne, aşadar, să arătăm şi în acord cu prorociile lui Iacov că antihristul va veni din seminţia lui Dan şi că va fi numit şarpe, muşcând călcâiul calului, precum este prezentat nouă acum şarpele cel din Rai. Căci zice patriarhul vorbind cu Hristos237 despre Dan astfel: „Dan judecă pe poporul lui ca o seminţie în Israel. Şi va deveni Dan şarpe şezând în cale, pe cărare, muşcând călcâiul calului, şi va cădea călăreţul pe spate, aşteptând mântuirea Domnului”238. Iată, ai limpede şarpele şi călcâiul înţelese ca antihrist, care îţi arată ţie căderea celor muşcaţi de el, prin care şi pe strămoşii lui Dan i-a amăgit la necredinţă239.
232 Cf. Deut. 33,22; Ps. 16,12; 56,4; 103,20-22; Pilde 24, 65; Mih. 5, 8.
233 Cf. Fc. 33,22.
234 Cf. II Mac. 12,29; Mt. 4,25; Mc. 5,20; 7,31.
235 Cf. Mt. 21,11; Mc. 1,9; Lc. 1,26; 2,39.
236 Cf. Estera 1,1; Is. 11,11; 18,1; Sof. 1,1.
237 Cf. Fc. 49,2.
238 Fc. 49,16-18.
239 C. Jud. 13,16.
371
IX
1. Dar fiindcă şi după literă acestea au fost săvârşite în Rai, Dumnezeu S-a arătat şi a vorbit lui Adam şi femeii în chip240. Dar fiindcă nu puteau să-L vadă pe însuşi Creatorul, şi de aici luând prilej răul demon, a înşelat pe femeie, sugerându-i ei că Dumnezeu este de un neam şi de o fire cu ea, după forma şi după chipul pe care le vedea în ea însăşi241. De aceea zice către ea: Ce a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din orice pom din Rai242?
2. De aici este limpede că diavolul a spus aceste lucruri femeii mai înainte de orice mâncare, adică pe când Biserica postea de orice păcat şi idolatrie, către care la începuturi şarpele cel rău şi balaurul cel apostat243 a vorbit cu vicleşug şi, vorbind cu ea şi vrând să o abată la politeismul cel fără de Dumnezeu, a zis cine erau cei care la început s-au închinat răului demon şi L-au părăsit pe Dumnezeu. V-a spus vouă Dumnezeu să nu mâncaţi din orice pom din Rai244? adică să nu vă închinaţi tuturor făpturilor şi mie, ci numai Lui, Unuia, să-i aduceţi închinare şi cinste245? Apoi după ce femeia a zis: din orice pom din Rai putem să mâncăm, dar din rodul pomului tău cel rău a zis Dumnezeu: Să nu mâncaţi din el, nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi246, cum a murit răul acela. La acestea a răspuns cumplitul şarpe, zicând: Nu cu moarte veţi muri, căci ştie Dumnezeu că în ziua în care veţi mânca din el şi vă veţi închina mie se vor deschide ochii voştri prin mine şi veţi fi ca nişte dumnezei, cum sunt şi eu, cunoscând
240 Cf. Fc. 1, 28-29; Is. 19,22.
241CfFc. 3,5.
242 Fc. 3,1.
243 Cf. Iov 26,13; Ps. 73,13-14; 90,13; 103, 26; 148,7; Is. 27,1; Bel şi bal. 23-28; Apoc. 12,3-17; 13,2,4,11; 16,13; 20,2.
244 Fc. 3,1.
245 Cf. Deut. 6,13-15; 10,20; Mt. 4,9-10.
246 Fc. 3,1-3.
372
binele şi răul247. Auzi? Nu a zis că veţi fi ca Dumnezeu, ci ca nişte dumnezei, învăţându-i pe ei şi introducându-le politeismul.
3. De aceea li-L învinuieşte lor pe Dumnezeu ca pizmaş. „Vă pizmuieşte pe voi”, zice, „ca să nu fiţi şi voi ca El, dumnezei, cunoscând toate. Şi de aceea v-a poruncit vouă să nu mâncaţi din acest rod al meu248, nici să vă atingeţi de mine249, nici să vă închinaţi mie25. Căci celui ce mi se închină mie eu îi dau cunoştinţa binelui şi răului251. Îi dau înţelepciunea cea de jos252, astrologia, ghicitura, farmecele, previziunile, facerea semnelor, vrăjile, ascultarea fiarelor, divinaţia păsărilor, prefacerile în dobitoace, cercetarea meteoriţilor, potolirea focului, umblarea pe ape, înţelegerea adâncului, uciderea şerpilor, descoperirea comorilor”.
4. Prin acestea şi prin alte zeci de mii de asemenea făgăduinţe, tulburând-o pe aşa zisa femeie, adică firea cea omenească253, spurcatul şarpe pentru mulţi ani a convins-o şi a înduplecat-o să se depărteze de Dumnezeu şi să i se închine lui254. De aceea zice: Şi a văzut femeia că era bun pomul de mâncare255, încât a avut ochii deschişi şi a tânjit după mâncarea din el, adică după gustul lui, că era bun pomul de mâncare. Căci orice mâncare prin gust se cunoaşte şi se încearcă, încât şi de aici iarăşi sunt mustraţi cei care înţeleg acestea numai după literă. Şi a văzut femeia că era bun pomul de mâncare şi bineplăcut ochilor la vedere şi frumos la înţelegere256. Iar cât priveşte înţelegerea cea la îndemână după litera trupească, unii au crezut de cuviinţă să spună că cel rău i-a arătat femeii un chip strălucitor şi plin de uimire, când a vorbit cu ea acestea, prefăcându-se în înger de lumină, cum spune
247 Fc. 3,4-5.
248 C. FC. 2,17.
248 Cf. fc. 2,17.
250 Cf. Deut. 6,13-15; 10,20; Mt. 4, 9-10.
251 Cf. Fapte 13,6-12.
252 Cf. II Tes. 2,9-11.
253 Cf. I Cor. 11,3; 13,27; II Cor. 11,2-3; Ef. 2,3; 5,28-32.
254 Cf. Rom. 1,25.
255 Fc. 3,6.
256 Fc. 3,6.
373
Apostolul257, ca şi cum ar spune către ea că într-un asemenea chip şi slavă veţi fi ca dumnezei, dacă vă veţi împărtăşi din rodul meu. Şi de aceea spune Scriptura: Şi a văzut femeia pomul că este plăcut ochilor la vedere şifrumos la înţelegere. Dar dacă acestea sunt aşa, nu pot spune.
X
1. Şi luând din rodul lui, a mâncat. Şi a dat şi bărbatului ei şi a mâncat258. Şi totuşi încă nu era bărbatul ei şi ea nu era femeia lui259. Dar pentru ce nu au mâncat împreună cei doi, ci femeia mai întâi şi apoi şi bărbatul, care a primit de la ea, fără să spună nimic împotrivă, fără să strige împotriva ei, fără să o mustre ca pe una care nu asculta de porunca lui Dumnezeu? Prin urmare, şi acestea s-au petrecut astfel: Căci a vorbit răul balaur Bisericii celei dintâi260, a tulburat-o. A convins-o. A amăgit-o. Biserica a primit şi s-a desfătat de rodul relei mâncări. S-a închinat celui rău ca lui Dumnezeu, apoi, după ce a mâncat, s-a întors la bărbatul ei. A lăsat pe şarpe. Când s-a întors aceea bine la cel pe care l-a părăsit rău, a primit-o pe ea bărbatul pe cea care îl căuta foarte şi a primit-o ca pe fiul risipitor261. Nu i-a reproşat nimic, nu a respins-o, nu a ocărât-o, nu a insultat-o, nu a lepădat-o262. Ba a şi primit de la ea, sau, mai degrabă, pentru ea, rodul pomului cu râvnă şi a gustat din el263.
2. Dar înţelege rodul pomului în cazul lui Hristos că este moartea pe cruce, pe care a primit-o de la ea, ca de la propria femeie, pentru Biserică, şi a gustat-o timp de trei zile264, ca să guste moartea
257 Cf. Is. 14,12; Lc. 10,18; II Cor. 11,14.
258 Fc. 3,6.
259 Cf. Fc. 2, 23-24.
260 Cf. Ieş. 7,9-12; Deut. 32,33; Iov 4,10; 20,16; 26,13; 38,39-40; 40,20-27; Ps. 73,13-14; 90,13; 103,26; 148,7; Is. 27,1; Ier. 9,11; 27,8; 28,34; Iez. 29,3; 32, 2; Am. 9, 3; înţ. Sol. 16,10; înţ. Sir. 25,16; Bel şi bal. 23, 28.
261 Cf. Lc. 15,13,20-24.
262 Cf. Lc. 13, 20-24; Iac. 1,5.
263 C. FC. 3, 6.
264 Cf. Mt. 12,40; 26, 61; 27,63; Mc. 8,31; 14, 58; In 2,19; I Cor. 15,4.
374
pentru toţi, potrivit cuvântului lui Pavel265, pe care moarte şi mâncare din pom a închipuit-o oţetul acela şi fierea, pe care le-a gustat din pomul cel din grădina Golgotei266 Cel ce S-a făcut întru toate după asemănarea lui Adam267, afară numai de păcat268. Iar dacă Iisus Şi-a asumat toate ale noastre de voie după asemănare, numaidecât Şi-a asumat şi ispitirea pe care a primit-o de la diavol de voie îndată după Botez269 şi Cel neispitit a fost ispitit, după asemănarea lui Adam270. Dar vezi în fiecare dintre lucruri imitaţiile şi modelele corespunzătoare, învăţându-te pe tine limpede aceasta: că aşa cum pe cel dintâi Adam prin Eva271 l-a abătut la idolatrie, tot aşa şi Celui de-al doilea Adam I-a căutat pricină şi I-a adus atac prin trup272, dar şi-a greşit ţinta273.
3. Iar celui care ne contrazice destul îi este adevărul lucrurilor, ca să-i dovedească, în acest mod. Căci îndată după naşterea celui dintâi Adam274, satana l-a atacat pe el prin coasta lui, Eva care era soaţa lui275. Tot astfel, îndată după botezul celui de-al doilea Adam, Hristos, care a arătat adevărata Lui naştere din nou276, ispititorul a încercat să-L ispitească277. Cel dintâi Adam avea suflarea lui Dumnezeu278. Cel de-al doilea avea Duhul cel din cer279. Iarăşi ispitirea lui Adam a avut loc în mijlocul pomilor la izvorul cel din Eden280. A doua ispitire a fost adusă asupra lui Hristos pe Muntele
265 Evr. 2,9.
266 Cf. Ps. 68,22; Mt. 27,48; Mc. 15,36; Lc. 23,36; In 19,29-30.
267 Cf. I Cor. 15,45,47.
268 Cf. In 8,46; Evr. 4,15; 7,26.
269 Cf. Mt. 4,1-11; Mc. 1,12-13; Lc. 4,1-13; Evr. 2,18; 4,15.
270 Cf. Deut. 6,16; Is. 7,12; Mt. 4,7; Fapte 15,10.
271 Cf. Fc. 3,1-6.
272 Cf. Mt. 4,1-11; Mc. 1,12-13; Lc. 4,1-13; Evr. 2,18; 18,15.
273 Cf. Mt. 4,11; Lc. 4,13.
274 C. Fc. 2,7.
275 Cf. Fc. 2,21-22; 3,1-6.
276 Cf. Mt. 3,13-17; Mc. 1,9-11; Lc. 3,21-22; In 1,12-13; 31-34-
277 Cf. Mt. 4,1-11; Mc. 1,12-13; Lc. 4,1-13; Evr. 2,18; 4,15.
278 C. Fc. 2,7.
279 Cf. Mt. 4,16; Mc. 1,10; Lc. 3,22; In 1,33-34.
280 C. FC. 2,8-10.
375
Măslinilor281 în mijlocul pomilor, Care Se suise la izvorul Iordanului282. Cel dintâi om a fost ispitit fiind în mijlocul animalelor283, asemenea şi cu privire la Hristos, Marcu a zis că era ispitit în pustie, când era împreună cu fiarele284. Pe când omul postea în Rai şi încă nu mâncase nimic, diavolul a lucrat ispitirea prin mâncare285. Asemenea şi de Hristos, Care postea de patruzeci de zile, cel rău s-a apropiat prin mâncare, zicând: Zi ca pietrele acestea să se facă pâine286. Acolo zicea şarpele că veţi fi ca nişte dumnezei287 şi Acestuia îi spune: Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu zi aşa şi aşa288. Prima ispitire a avut loc prin întrebare şi răspuns între femeie şi şarpe289. Asemenea şi ispitirea Domnului s-a desfăşurat ca o dispută între El şi răul demon290. Dacă, aşadar, toate acestea au unul şi acelaşi mod şi model şi în cazul celui dintâi Adam, şi în cazul Celui de-al doilea, atunci nu pune la îndoială, ci cunoaşte exact că ceea ce i-a spus lui Hristos, zicându-I să cadă şi să i se închine lui, răului demon291, acelaşi lucru i-a spus şi Bisericii la începuturi când a momit-o şi a convins-o, şi a amăgit-o292.
4. De aceea, când l-a ocărât Dumnezeu pe om, după ce l-a îmbrăcat pe el cu tunica de piele293, nu i-a reproşat nimic cu privire la mâncare, ci cu privire la îndumnezeire şi apostazie, zicând: Iată, s-a făcut Adam ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul294, numind mai dinainte Adam pe omul din întreaga lume. Căci astfel s-au socotit pe ei înşişi dumnezei cei din jurul lui Cronos,
281 Cf. Mc. 11,1; 12, 28.
282 Cf. Mt. 4,1; Mc. 1,12; Lc. 4,1-2; In 1,28.
283 C. Fc. 2,19.
284 Cf. Mc. 1,13.
285 C. FC. 3,1-6.
286 Mt. 4,3; cf. Lc. 4,3.
287 Fc. 3,5.
288 Mt. 4,3; cf. Lc. 4,3.
289 C. Fc. 3,1-5.
290 Cf. Mt. 4,3-10; Lc. 4,3-12.
291 Cf. Mt. 4,9; Lc. 4,7.
292 C. Fc. 3, 6,13; II Cor. 11,3.
293 Cf. Fc. 3,21.
294 Fc. 3,22.
376
Zeus, Hermes şi Apollo, şi Heracle, şi Sarapis, Artemis şi tot „panteonul” acela de oameni cu totul lipsiţi de Dumnezeu295, cărora li se potriveşte foarte exact batjocura aceea adusă celor întâi zidiţi după mâncarea aceea rea. După ce au mâncat ei, zice: Li s-au deschis ochii lor şi au cunoscut că erau goi296. Au cunoscut că erau goi de lucrul pe care socoteau că-l vor dobândi297. Au cunoscut că nu au izbândit în ceea ce nădăjduiau să izbândească. Au cunoscut oarecând Biserica şi orice om care s-a lipit de înşelare că au fost înşelaţi de răul şarpe şi că au fost orbiţi, socotindu-se pe ei că sunt dumnezei. Dar când a strălucit lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume298, li s-au deschis lor ochii sufletului299 şi au cunoscut că erau goi mai înainte şi nenorociţi. Căci trebuie să observăm că nu spune: Goi sunt, ci că erau300, la timpul trecut, orbiţi fiind de idolatrie. Căci alta era întâia lor goliciune, adică înstrăinarea de rele. De aceea atunci nici nu se ruşinau301. Dar alta e cea numită acum goliciune, căderea cea de la Dumnezeu.
XI
1. Iar cei care aud numai după literă cele privitoare la Rai şi la roade, şi la pomi, şi la mâncare, şi la şarpe, şi la deschiderea ochilor302, cad în nelegiuirea aşa-numiţilor manihei şi ofiţi. Căci aceia aduc cele mai mari mulţumiri şarpelui ca unui binefăcător, zicând că prin şarpe ne-a venit nouă mâncarea, iar prin mâncare
295 Joc de cuvinte între grecescul navOsov, adică Pantheonul zeilor elini, şi KavaQsoug, cu totul fără dumnezeu.
296Fc. 3,7.
297 Cf. Evr. 6, 4-6; 10,34.
298 Cf. In 1, 9; 8,12; I In 2, 8.
299 Cf. Evr. 6,4; 10, 34.
300 Fc. 3, 7.
301 Cf. Fc. 2,25.
302 Cf. Fc. 2, 8 3, 7; Is. 6, 9-10; Mt. 11,15; 13, 9,13-16, 43; Mc. 4, 23; Lc. 14, 35; Fapte 28,23-27; Apoc. 2,7; 13, 9.
377
deschiderea ochilor şi prin aceasta, nunta. Şi prin nuntă, s-a făcut lumea, iar pentru păcat şi pentru lume Dumnezeu S-a făcut om. De aici, prin urmare este şi împărăţia cerurilor şi bunătăţile veşnice, a căror pricină şi dătător ni s-a făcut nouă şarpele. Prin urmare, ca să nu cădem şi noi în nelegiuirile lor, să înţelegem că toate cele scrise şi săvârşite literal în Rai se referă profetic la Hristos şi la Biserică303, cunoscând că erau unele distanţe temporale şi diferenţe de vremuri între fiecare dintre ele, deşi, desigur, auzim că toate acelea au avut loc într-o singură zi. Căci altul era timpul acela când Biserica, fără să se ruşineze de ceva, goală fiind de orice păcat304, era împreună cu Bărbatul ei, Dumnezeu, şi iarăşi, altul era timpul când s-a răzvrătit împotriva Bărbatului ei şi a devenit împreună-vorbitoare cu şarpele, prietenă cu el şi adulteră305, şi iarăşi, după aceea, alt timp a trecut când, depărtându-se de şarpe, şi ca şi cum s-ar fi lepădat de el, s-a întors la Bărbatul ei cel dintâi, la Adam cel duhovnicesc306. Căci acesta era timpul, când a cunoscut şi a recunoscut că era goală şi fără de podoabă, şi urâtă. Acesta era timpul când Bărbatul ei a primit-o pe ea şi a gustat împreună cu ea din rodul pomului, murind pentru ea307 şi înviind din morţi.
2. Dar fiindcă cuvântul meu este acum către Biserică, şi nu către iudei, ascultă, credinciosule, şi crede, ca un credincios ce eşti, văzând cum toate cele din Rai sunt împlinite clar şi precis de Hristos în Biserică308. Doi erau cei din Rai, care nu-şi vedeau golătatea lor, apoi mâncând o mâncare de la şarpe, li s-au deschis ochii lor prin ea. Vino, aşadar, de la chipuri la adevărul lucrurilor. Căci răsturnând Hristos acea golătate a celor doi şi tămăduind orbirea, şi nimicind reaua lor mâncare printr-o altă mâncare, a unui rod dumnezeiesc, desfiinţând şi blestemul prin binecuvântare, şi ridicându-i pe ei din propria lor cădere, şi readucându-i pe ei,
303 Cf. Mt 5,17-18; 13,52; 26,56; Mc. 14,49; Lc. 24,27,44; Fapte 28,23; Ef. 5,32.
304 Cf. Fc. 2,25.
305 Cf. Fc. 3,1-6.
306 Cf. Fc. 3,6-7.
307 C. Fc. 3,19.
308 Cf. Mt 5,17-18; 13,52; 26,56; Mc. 14,49; Lc. 24,27,44; Fapte 28,23; Ef. 5,32.
378
văzători, de unde au ieşit nevăzând, ascultă ce lucru mare lucrează, după ce a înviat din morţi. Când Cleopa şi Luca împreună cu el, cum spun învăţătorii, se duceau la Emaus de la Ierusalim309, precum Adam şi Eva când au fost despărţiţi şi nu au mai văzut lumina cea adevărată, Iisus, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei şi ochii lor încă erau ţinuţi ca să nu-L recunoască310. Aceasta era prin urmare nevederea. Ascultă şi în continuare. Dar când S-a aşezat la masă împreună cu ei, luând pâinea a binecuvântat-o. Iată binecuvântarea în locul blestemului311. Şifrângând le-a dat lor. Dar atunci li s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut pe El312. Iată ai şi mâncarea. Ai şi deschiderea ochilor prin mâncare şi recunoaşterea lui Dumnezeu pe care nu au cunoscut-o cei dintâi zidiţi din pricina mâncării313 şarpelui. Apoi ce se întâmplă după mâncare? Ridicându-se în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim314. Iată şi ridicarea din cădere. Iată şi întoarcerea cea bună din înşelare. Mai întâi au mâncat şi după aceea s-au întors, fiindcă şi Eva mai întâi a mâncat din rod şi apoi s-a întors la Adam şi i-a dat şi lui din mâncare şi a mâncat315. Dar Adam, adică Hristos, nu a fost înşelat, ci S-a aşezat la masă cu ea, vrând să ridice pe cea căzută316.
3. Încă preocupându-te de literă, ia aminte şi la rezultatul faptelor lor şi cercetează cine era Adam şi ce a devenit după cădere. Căci era tot luminos şi de un chip şi de o asemănare cu Dumnezeu, o statuie (ayotXpa) a lui Dumnezeu317, ca să spunem aşa. Dar după neascultare a devenit întunecat şi neîmpodobit, îmbrăcând în întregime păcatul negru318. Prin urmare, după ce
309 Cf. Lc. 24,13,18.
310 Lc. 24,15-16; cf. Mt. 16,17; In 20,14; 21,4.
311 Cf. Fc. 3,17-19.
312 Lc. 24,30-31.
313 Cf. Fc. 3,8.
♦ 314 Lc. 24,33.
315 Cf. Fc. 3, 6.
316 Cf. Mt. 14,58; 15,29; In 2,19,21; 6,39-40,44,54.
317 Cf. Fc. 1,26-27.
318 Cf. Fc. 3,7,21; II Cor. 5,21; Gal. 3,13.
379
acestea s-au întâmplat strămoşului Adam, David, mai pe urmă, tânguindu-se, zicea: Ziua zilei spune cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă319. Când strămoşii erau încă luminoşi ca ziua, când încă nu mâncaseră din pom, când cuvântul sfătuirii şarpelui încă nu trecuse de la femeie la bărbat, razele soarelui celui înţelegător îl încingeau pe om în întregime ca o haină. Dar când femeia, fiind convinsă de şarpe, a mâncat şi s-a încins cu întunericul noptatic al păcatului, atunci, ca o noapte, adică întunecată fiind, neştiind ce sfătuieşte pe bărbatul, care devenise şi el noapte din pricina necunoştinţei egale cu a ei, îi vesteşte lui ştiinţă, adică îi dă lui320, vestindu-i, pomul cunoştinţei binelui şi răului321. Dar trebuie să înţelegem şi altfel. Căci mai înainte ca ea să mănânce, era luminoasă ca ziua şi vestea cuvânt, adică expunea cu sârguinţă şi pe scurt despre mâncare, căci înclinaţia plăcerii Evei spre păcat nu îi îngăduia să lungească vorba. Dar când s-a săvârşit crunta faptă şi s-a bucurat de ceea ce dorea cu ardoare şi când pofta, odată săturată, a încetat, atunci a vestit ştiinţă. „Iată”, zice, „am fost goliţi de puterile şi de calităţile pomului, căci s-au deschis ochii minţii noastre şi am cunoscut ce mare rău a dat peste noi”. Astfel se învăţau unul pe altul cele ce au pătimit.
4. Aşa îmi este drag mie să înţeleg toate cele privitoare la Rai şi la cei întâi zidiţi. Căci eu solesc despre Hristos322 şi despre Eva, Biserica323, adevărata maică a Vieţii324 şi stau împotriva potrivnicilor iudei şi a ereticilor, ridicând şi punând trofee de biruinţă pentru poporul credincios325. Şi prin aceste înţelesuri şi contemplaţii expuse de noi în tot acest tratat despre Hexaemeron, poporul credincios este înarmat împotriva duşmanilor326 şi nu
319 Ps. 18,3.
320 Cf. Fc. 3,6.
321 Cf. Fc. 2,9,17:3,5-
322 Cf. II Cor. 5,20; Ef. 6,20.
323 Cf. In 5, 26; 6, 35, 48; 11, 25; 14, 6; Rom. 8,10; II Cor. 4,10,11; Ef. 3,15; Col. 3,4; I In 5,12.
324 Cf. Ps. 86,5; In 19,27; Gal. 4, 26.
325 Cf. I Cor. 15,56-57; I In 5,4-5.
326 Cf. Rom. 6,13; 13,12; II Cor. 6,7; 10,4; Ef. 6,13-17; I Pt. 4,1.
380
va avea nevoie de alte trofee sau arme mai puternice împotriva lor, nici mozaice, nici profetice, nici davidice. Căci aceste arme ale luptei noastre nu sunt trupeşti, nici uşor de zdrobit, ci puternice înaintea lui Dumnezeu spre dărâmarea întăriturilor potrivnice, surpând gândurile lor şi toată trufia care se ridică împotriva cunoaşterii327 şi credinţei lui Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, Căruia se cuvine slava şi puterea împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor. Amin.
327II Cor. 10,4-5.
Al aceluiaşi, în continuare Cuvântul al XI-lea
I
1. Şi luând femeia din rodul lui, a mâncat şi i-a dat şi bărbatului ei şi a mâncat. Şi s-au deschis ochii celor doi şi au cunoscut că erau goi1. Dar deja ni s-a arătat nouă cu puţin mai înainte că aveau ochii deschişi, căci faptul că zice Şi a văzut femeia că pomul este bun de mâncare o arată pe ea văzând ascuţit şi nu numai aceasta, ci şi faptul că spune: plăcut ochilor la vedere şifrumos la înţelegere2. Prin cele trei cuvinte aflăm vederea ei ascuţită, curiozitatea şi claritatea vederii strălucite a ochilor ei. De aceea Symmachus în loc de li s-au deschis ochii celor doi a spus au priceput, adică s-au înţelepţit ochii sufletului lor şi au venit la cunoaşterea goliciunii lor. Cu privire la acestea se ruga şi prorocul lui Dumnezeu, zicând: Descoperă ochii mei3, că lumina ochilor mei nu este cu mine4 şi luminează-mi ochii mei ca nu cumva să adorm spre moarte5, încât tu înţelege prin deschiderea ochilor recunoaşterea păcatului şi simţirea care duc la întoarcerea din el. Trebuie să observăm cu multă exactitate că atunci când femeia a fost aproape de şarpe şi despărţită de bărbatul ei, după ce a mâncat din pom, nu a văzut de îndată, până ce nu s-a întors la bărbat6. Dar când a primit şi a mâncat Adam cel duhovnicesc7, adică atunci când
1 Fc. 3,6-7.
2Fc. 3,6.
3 Ps. 118,18.
4 Ps. 37, 11.
5 Ps. 12,4.
6 C. Fc. 3,1-6.
7 Cf. I Cor. 15,45.
382
Hristos a pătimit pe Cruce, atunci femeia a văzut şi ea împreună cu El8. Iar dacă nu înţelegi lucrurile astfel, trebuia ca femeia care a mâncat cea dintâi să şi vadă cea dintâi. Să vedem în continuare ce urmează.
2. Şi au cunoscut că erau goi şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte9. În cea dintâi golătate autorul spune că nu se ruşinau10, acum spune însă că se ruşinau unul de altul, căci aceasta era potrivit să spună11. Dar încă nevenind ei la unire de nuntă, nici ştiind ei pentru ce părţile reproducătoare erau diferite, bărbat şi femeie12, pentru ce, ruşinându-se de ei înşişi, şi-au cusut acoperăminte din frunze de smochin13? Căci dacă voiau să-şi acopere goliciunea trupească aveau frunzele altor pomi pentru o asemenea trebuinţă mai mari şi mai folositoare, cum vedem că sunt frunzele finicilor indici. Însă noi nu respingem, nici nu desfiinţăm istorisirea literală a Sfintei Scripturi, ci cercetăm iarăşi cum aceste acoperăminte făcute din frunze de smochin au preînchipuit14 pe Hristos şi Biserica, dacă toate s-au făcut prin El şi către El privesc15.
II
1. Şi şi-au cusutfrunze de smochin ca acoperăminte. Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu Care umbla prin Rai la amiaza zilei16.
Este o dogmă comună şi incontestabilă cea privitoare la amiaza celei de-a şasea zile a săptămânii creaţiei17, fiindcă descrie şi sugerează mijlocul zilei a şasea a veacului, adică anul 5500, în care
8 Cf. Fc. 3,7.
9 Fc. 2, 7.
10 Cf. Fc. 2,25.
11 Cf. Fc. 3,10-11.
12 C. FC. 1,27.
13 Cf. Fc. 3,7.
14 C. I Cor. 10, 6.
15 Cf. In 1,3; Col. 1,16.
16 Fc. 3,7-8.
17 Cf. Fc. 1,31.
383
Domnul Dumnezeu S-a întrupat18. Aşadar, timpul mai înainte de amiaza zilei semnifică slujirea Legii de către sinagogă, ca una care are cumva unele cuvinte neroditoare şi porunci sâcâitoare19 care scrijeleau cumva la suprafaţă păcatele întinate ale oamenilor, fiindcă şi frunzele de smochin scrijelesc cumva numai superficial întinăciunile vaselor din pricina asprimii lor măsurate. Dar acoperă şi golătatea, şi urâţenia firii prin tăierea împrejur. De aceea şi strămoşii şi-au pus acoperămintele cele din frunze de smochin peste mădularul acela care primeşte tăierea împrejur, acest exemplu arătând, poate, că la amiaza zilei creaţiei a veacului se va acoperi şi va deveni cumva nevăzută tăierea împrejur20 prin acoperământul tunicii de piele a lui Hristos21. Căci frunzele sunt creatoare de umbră, iar Legea avea umbra poruncilor lui Hristos22. Căci sub frunze se ascundea rodul lui Hristos în Scriptura iudeilor23, nevăzut de ei din pricina vălului pus pe inima lor24 şi a acoperământului frunzelor cuvintelor celor din afară.
2. Pentru aceea, potrivnic frunzelor era Soarele dreptăţii25 uscându-le şi aruncându-le şi, mai cu seamă, era potrivnic frunzelor acestui smochin. Căci adeseori Domnul numeşte smochin slujirea cea neroditoare a sinagogii, uneori cercetând smochinul cel de trei ani şi văzându-l fără rod şi poruncind grădinarului să-l taie pe el, ca să nu ocupe locul26 şi, în cele din urmă, iarăşi venind şi flămânzind de dreptate27, şi apropiindu-Se de smochinul cel
18 Cf. In 1, 14.
19 Cf. Mt. 21,19; Mc. 11,13; Lc. 13, 6. Grecescul xvrjQw, are sensul de a zgâria, a irita sau gâdila, a provoca mâncărime, dar aici se referă la poruncile amănunţite din lege privitoare la jertfe, de exemplu, care nu foloseau efectiv la curăţirea sufletului decât superficial şi pentru aceasta ele sunt numite sâcâitoare, iritante.
20 Cf. Evr. 8,13.
21 Cf. Fc. 3,21; Evr. 10,19-20.
22 Cf. Evr. 10,1.
23 Cf. II Cor. 4,3.
24 Cf. II Cor. 3,14-16.
25 Cf. Mal. 3,20.
26C. LC. 13,6-7.
27 Mt5, 6.
384
din Ierusalim28, şi neaflând în el decât numai frunze, din care erau şi acoperămintele acelea, pe care le-a uscat, a zis: Nicicând să nu mai rodească rodul păcatului din tine29.
3. Dar fiindcă nici o iotă sau o cirtă din lege nu va trece, până ce nu se vor împlini toate30 cele referitoare la Hristos, priveşte la urmarea lucrurilor. A mâncat Adam mâncarea uneltitoarei lui femei31, apoi s-a încins cu acoperămintele îndată după mâncare, apoi a fugit32 şi s-a ascuns printre pomii Raiului, şi a fost căutat şi celelalte33. Tot aşa şi Hristos a mâncat împreună cu ucenicii adeseori mâncarea cea din Lege a uneltitoarei sinagogi34, şi când şarpele Iuda a săvârşit trădarea vorbind cu adultera sinagogă35, apoi, după mâncare, ridicându-Se de la cină, Adam cel duhovnicesc S-a încins cu acoperământul ştergarului36 şi apoi a fugit în grădină de voie, şi a fost căutat, şi a ieşit din grădină37. Dar eu mă minunez de învârtoşarea iudeilor cu privire la exactitatea Scripturii căci şi în cazul lui Adam este scris că s-a încins pe el însuşi38, asemenea şi în cazul lui Hristos39. Iar dacă vrei să-L vezi pe El gol şi în grădină, fiind acoperit numai cu ştergarul vezi-L pe El pe Golgota unde era acoperit numai cu un acoperământ, spânzurat pe Cruce deasupra căpăţânii lui Adam34, pătimind pentru Adam şi Eva despre care se spune: Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu în mijlocul pomilor din Rai. Şi a chemat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a spus lui: Adame, unde eşti? Răspuns-a acesta: Am
28 Cf. Mt. 21,18-19; Mc. 11,12-14.
29 Mt. 21,19.
30 Mt. 5,18.
31 C. Fc. 3,6.
32 Cf. Fc. 3,7.
33 Cf. Fc. 3,8-9.
34 Cf. In 2,13,23; 6,4; 13,1-2.
35 Cf. Mt. 26,14-16; Mc. 14,10-11; Lc. 22,3-6; In 6,70-71; 13,2,26-27,30-
36 Cf. In 4, 4.
37 Cf. Mt. 26,30,46-47; Mc. 14,26,32,41-53; Lc. 22,39,47-54; In 14,31; 18,1-13.
38 cf. Fc. 3,7.
39 Cf. In 13,4.
40 Cf. Mt. 27,33,35; Mc. 15,22,24; Lc. 23,33-34; In 19,17-18,23-24.
385
auzit glasul Tău când Te plimbai prin Rai şi m-am temut că sunt gol şi m-am ascuns. Şi i-a spus lui Domnul Dumnezeu: Cine ţi-a spus că eşti gol, nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit să nu mănânci41?
III
1. Poate nu e cu totul lipsit de sens să spunem şi noi ceea ce au spus acele femei din jurul mariei, Salomeea şi Ioana care căutau să-L afle42 pe Cel ce S-a ascuns în Raiul de pe Golgota gol pe lemn, pe Hristos-Adam, pe Care L-a chemat şi L-a scos Domnul Dumnezeu din ascunziş43 şi L-a sculat pe El după trup din morţi44. Acelaşi lucru pe care l-au spus ele putem şi noi să-l spunem cu privire la această grădină şi la Adam cel gol ascuns în ea, în mijlocul pomilor, pe Care căutându-L Dumnezeu să-L învieze a venit la El în amiaza zilei45. Căci cele care erau cu Maria Magdalena au zis: Cine ne va prăvăli nouă piatra46, ca să-L vedem pe Cel ascuns înlăuntru? Asemenea îmi vine şi mie să spun cu privire la tainele nevăzute care ne sunt puse înainte ale acestei istorisiri care sunt acoperite de neclaritate ca de o piatră mare: Cine ne va prăvăli nouă întunericul literei ca, privind la Sfânta Sfintelor înlăuntrul norului şi al acestor taine dumnezeieşti nepătrunse, să vedem iniţierile cele ascunse ale acestei taine ascunse, pe care nu le vom înţelege într-o clară viziune ortodoxă, dacă vom fi abătuţi de la calea cea dreaptă de grosimea literei şi a sensului pur istoric. Căci Dumnezeu, Cel ce umple cerul şi pământul, Cel ce a zis: Nu va vedea omulfaţa Mea şi să fie viu47, cum a venit la Adam faţă către faţă în Rai la amiază, făcând să-I răsune glasul, umblând ici-colo
41 Fc. 3,8-11.
42 Cf. Mc. 16,1-2; Lc. 24,1,10.
43CfFc. 3, 9.
44 Cf. Fapte 2,31; Ef. 1,20.
45 Cf. Fc. 3,8.
46 Mc. 16,3.
47 Cf. Ieş. 33,20.
386
printr-o mutare din loc în loc48? Dar pentru ce s-a ruşinat Adam să se arate gol lui Dumnezeu49, el fiind făcut gol de El de îndată, de la început, şi neacoperit50. Oare nu ştia Dumnezeu, Cel ce cunoaşte toate mai înainte de naşterea lor51, locul unde se ascundea Adam şi a strigat, zicând: Adame, unde eşti52? Dar şi mai de mirare este de ce nu îi cheamă pe amândoi, ba cu atât mai mult, pe femeie, care fusese înşelată? Căci Adam nu a fost înşelat, ci femeia a fost amăgită53. Dar cum de nu Se arată Dumnezeu deloc vorbind cu femeia mai înainte de cădere?
2. Dar fiindcă cele spuse mai înainte şi adevăratul lor sens sunt greu de înţeles mai mult decât toate cele ce am spus până acum, nu numai pentru ai noştri, ci şi pentru cei insuflaţi de Dumnezeu şi care sunt experimentaţi cu privire la acestea precum zice şi Adamantios54, compilatorul, că şi acestea la fel cu celelalte pasaje ale Scripturii, trebuie înţelese cu referire la Hristos să ne rugăm Celui ce cu degetul care s-a atins de ochii orbului din naştere55 care era în primul rând Adam, care, imediat după naştere, era orb, ca unul care s-a ascuns de lumina lui Dumnezeu56 să Se atingă şi de ochii sufletului nostru şi să zică: Effata, ceea ce în graiul nostru înseamnă: Deschide-te57. Căci ochii noştri sunt ţinuţi ca să nu cunoască limpede58 pentru ce Prorocul Moise, mai bine zis, îngerul care vorbea prin el59, în toată drama neascultării, îi uneşte pe cei doi întâi zidiţi şi îi face pe amândoi părtaşi mâncării din pomul păcatului, dar mai cu seamă o arată pe femeie pricină [a căderii]. Căci aceasta s-a apropiat de şarpe. Ea a vorbit
48Cf Fc. 3,8.
49 Cf. Fc. 3, 10.
50 Cf. Fc. 2, 25.
51 Cf. Dan. 13,42; Ist. Suz. 42; I In 3,20.
52 Fc. 3, 9.
53 Cf. I Tim. 2,14.
54 Supranume al lui Origen.
55 Cf. In 9,1-7.
56 Cf. Fc. 3,8,10; I In 1,5.
57 Mc. 7,34.
58 Cf. Lc. 24,16.
59 Cf. Fapte 7, 38,53; Gal. 3,19; Evr. 2, 2.
387
cu el. Ea a fost amăgită. Ea a mâncat. Ea i-a dat şi bărbatului. Ea a uneltit împotriva lui60. Ea s-a făcut pricina păcatului, a golătăţii, a ruşinii, a fricii, a acoperămintelor, a fugii de Dumnezeu, a ascunderii, a certării, a blestemului, a morţii şi a tuturor zecilor de mii de rele61. Şi deşi lucrurile stau aşa într-adevăr, pentru ce Dumnezeu, venind în amiaza aceea în căutarea lor ca la o cercetare a neascultătorilor62, nu o cheamă pe femeie la cercetare, nu o ceartă greu pe ea, nu pune deloc în certarea ei blestemul, nu îi dă ţărână de mâncare, nici spini, nici mărăcini, nu mâncarea ierbii, nu sudoarea feţei, ba nici moarte, nici nu o scoate sau izgoneşte pe ea din Rai, nu îi aminteşte ei deloc de şarpe, nu o ruşinează pe ea, zicând: Pentru ce l-ai înşelat pe Adam63? Ci, arătând toată iubirea de oameni şi bunătatea faţă de femeia care căzuse, trece la bărbat şi zice către el: Adame, unde eşti? Şi a zis: Am auzit glasul Tău umblând prin Rai şi m-am ascuns, căci sunt gol. Ascultă-l pe Adam răspunzând potrivit lui Dumnezeu: Căci, fiind chemat şi întrebat, răspunde numai el şi nu o uneşte cu el pe femeie. Căci nu spune „Noi am auzit glasul Tău umblând prin Rai şi ne-am temut, căci suntem goi şi ne-am ascuns”, ceea ce era adevărat, dar Adam încetează să învinovăţească propria coastă şi se predă pe el însuşi pentru ea.
3. Trecând eu prin aceste lucruri, Pavel, călătorul la cer, iarăşi venind la mijloc, a zis: Taina aceasta mare este, şi eu spun cu el, în Hristos şi în Biserică65 pentru care S-a dat pe Sine la moarte. De aceea şi când adevăratul Adam a fost chemat de Dumnezeu şi Acesta i-a zis: Adame, unde eşti?, nu se spune în Scriptură că a ieşit sau că a venit la Dumnezeu, căci Fiul este nedespărţit pururea de Dumnezeu66. Acestea le-am prezentat de mai înainte, închizând gurile iudeilor,
60 Cf. Fc. 3,1-6.
61 Cf Fc. 3,7-19.
62 c. Fc. 3,8-9.
63 Cf. Fc. 3,11-19,23-24.
64 Fc. 3,9-10.
65 Ef. 5,32.
66 Cf. In 1,1-2; I In 1,2.
388
ca nu cumva, când auzim noi că toate cele ale lui Adam se referă la Hristos, să-L socotim pe El că este sub păcat şi sub vină, şi sub blestemul dat de Dumnezeu67. Destulă dovadă este ceea ce s-a spus acum care poate să-l convingă şi pe cel foarte necredincios, căci de toate câte a fost învinuită femeia, pe bună dreptate a fost învinuită, dar câte a auzit Adam de la Dumnezeu, acestea fără de vină le-a auzit, căci acestea sunt spuse cu referire la Hristos68 prin pogorământ pentru Biserică, fiindcă El a asumat şi a primit păcatul aceleia şi blestemul, şi moartea69.
4. De aceea Dumnezeu a făcut lucrurile cele privitoare la Adam diferite şi mai înalte decât cele privitoare la femeie, ca noi să aflăm şi să fim învăţaţi neasemănata diferenţă a lui Hristos faţă de Biserică. Fiindcă, zicând Dumnezeu: Să facem om după chipul şi asemănarea noastră70, nu a spus nimic asemănător şi despre femeie, când avea să o creeze pe aceasta din coasta lui71. Şi iarăşi zicând: Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-afăcut, nu spune şi despre femeie că a făcut-o pe ea, ci numai după ce spune despre bărbat că l-a făcut pe el, atunci adaugă bărbat şi femeie i-a făcut pe ei72. Asemenea şi în cazul plăsmuirii omului, când spune: Şi a plăsmuit Dumnezeu pe om luând ţărână din pământ şi a suflat asupra lui suflare de viaţă73, nu face nici o pomenire de femeie. Căci nu avea Biserica prin fire ceva din firea cea dumnezeiască, al cărei semn era suflarea care vestea de mai înainte intrarea lui Dumnezeu Cuvântul Cel de la Tatăl în lutul nostru şi sălăşluirea Lui cea după ipostas74. Şi de aceea Dumnezeu nu dă femeii o suflare deofiinţă cu El, pentru că femeia nu este compusă din omenitate şi dumnezeire precum Hristos-Adam,
67 Cf. Rom. 8,3; Evr. 9,14; I Pt. 1,19.
68 Cf. Rom. 5,14; I Cor. 15,21-22,45,47.
69 Cf. Is. 54,12; Mc. 10,45; In 1,29; Rom. 5,18-19; I Cor. 15,3; Evr. 9,26-28; I In 1,7; 2,1-2; Apoc. 6,9.
70 FC. 1,26.
71 Cf. Fc. 2,21-22.
72 Fc. 1,27.
73 Fc. 2,7.
74 C. Fc. 2, 7.
389
ci numai dintr-o coastă a trupului omenităţii75. Şi în aşezarea şi intrarea lui Adam în Rai, nu spune că a fost pusă împreună cu el şi femeia, nici că lucrează împreună cu el în aceeaşi lucrare, nici în păzirea grădinii76 nu era împreună cu el păzitoare, dar nici nu i se porunceşte să mănânce din orice pom din Rai, decât numai bărbatului77 şi nici nu pune femeia nume fiarelor şi păsărilor, căci Dumnezeu le-a adus pe acestea numai la Adam să vadă cum le va numi78 ca un împărat care avea să le stăpânească pe ele. De aceea se poate vedea că şi adevăratul om, Hristos, ca un stăpân atotputernic, schimbă numele femeii, Biserica, din numirea pe care i-a pus-o Dumnezeu, numind-o pe ea Viaţă79, căci dă viaţă cu adevărat celor pe care îi naşte prin Botez80. Şi prorocul numai despre bărbat spune că Micşoratu-l-ai pe el cu puţin faţă de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus pe el, iar nu pe ei, peste lucrurile mâinilor Tale, pe toate le-ai supus sub picioarele lui81, şi numai ale lui, nu ale lor, adică nu ale celor doi, ci numai ale lui Adam, ca chip al lui Hristos82.
5. Dar ţi-am arătat ţie această multă şi neasemuită diferenţă a lui Adam faţă de Eva şi cinstea şi slava lui, ca să afli cu exactitate, când vei vedea pe bărbat în chipul lui Hristos făcând pogorământ femeii şi mâncând cu ea împreună din pom, şi deschizându-i-se ochii împreună cu ea, şi văzându-şi goliciunea împreună cu ea, şi făcând frunze de smochin83, adică premeditând şi alcătuind, şi unind cuvânt la cuvânt spre apărare, şi auzind împreună cu femeia glasul Domnului Dumnezeu Care umbla prin Rai, şi temându-se, şi fugind, şi ascunzându-se de Dumnezeu84, şi chemat numai el
75 Cf. Fc. 2,23.
76 C. FC. 2,15.
77 C. Fc. 2,16.
78 Cf. Fc. 2,19.
79 Cf. Fc. 3,20.
80 Cf. In 1,12; Gal. 3,26-27; 4, 26.
81 Ps. 8,6-7.
82 Cf. Rom. 5,14; I Cor. 15,21-22,45,47.
83 C. FC. 3,6-7.
84 C. FC. 3,8.
390
singur la cercetare, şi învinuit pentru femeie85, şi primind aspră pedeapsă pentru aceea86, şi fiind singur izgonit din Rai, şi primind numai el sentinţa morţii87, când vei vedea pe Adam făcând şi suferind toate acestea, să-L înţelegi pe Hristos zicându-ţi ţie prin Pavel: nu Adam a fost amăgit88, adică Hristos. Căci într-un alt fel mănâncă vechiul Adam, ca chip al lui Hristos89, şi în alt fel mănâncă femeia, ca chip al Bisericii90. În alt mod trebuie înţeles deschiderea ochilor lui şi în alt mod, ai femeii91. Alta este golătatea bărbatului, şi alta a femeii. Altfel se teme Adam, chipul lui Hristos care nu a fost înşelat92, şi altfel tremură femeia, înşelată fiind93. Căci aceasta a fost amăgită prin neascultare, ca şi Biserica, iar Adam-Hristos, prin asumarea (vinii) pentru amândoi. În acelaşi mod trebuie înţeleasă şi golătatea pe care a răbdat-o pe Golgota94, şi fuga. De aceea, prin iconomie, a fugit în Egipt95 şi L-a chemat Domnul Dumnezeu pe El Care Se ascundea96. De aceea şi zicea: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu97. Iar dacă vrei să-L vezi pe Hristos temându-Se de voie pentru Biserică, ascultă-l pe Evanghelistul zicând: fiind în chin de moarte, mai stăruitor Se ruga98De aceea a şi fost întristat până la moarte99 când a vindecat întristarea femeii şi când a fost dus la patimă pentru ea100.
85 Cf. Fc. 3,9-11.
86 Cf. Fc. 3,17-19.
87 Cf. Fc. 3,19,23-24.
88 1 Tim. 2,14.
89 Cf. Rom. 5,14; I Cor. 15,21-22,45,47.
90 Cf. Fc. 2,24; Ef. 5,31-32.
91 Cf. Fc. 3,7.
92 Cf. Fc. 3, 8,10.
93 Cf. Fc. 3,8.
94 Cf. Ps. 21,19; Mt. 27,35; Mc. 15,24; Lc. 23,34; In 19,23-24.
95 Cf. Mt. 2,13-21.
96 Cf. Mt. 2,19-20.
97 Mt. 2,15; Cf. Os. 11,1.
98 Lc. 22,44.
99 Cf Mt. 26,38.
100 C. ef.5,25.
391
IV
1. Dar fiindcă am spus că amiaza zilei101 este, după Sfinţii Părinţi, timpul venirii lui Dumnezeu Cuvântul, este de primă necesitate să vedem cum tainele cele din Rai puse nouă dinainte au preînchipuit omul universal102, care era ca un Adam şi soaţa lui, Biserica, şi cum s-au împlinit cu noi. Aşadar, când a mâncat aşa-zisa femeie din rodul rău al pomului necredinţei, stând aproape de şarpe, ca şi cum ar fi fost soaţa lui103, apoi lepădându-se de el, cum am spus mai înainte, şi întorcându-se la bărbatul ei104, nu o mai aflăm pe ea deloc apropiindu-se sau vorbind cu şarpele. Prin urmare, toate cele după întoarcerea ei la Adam, adică la Hristos105, trebuie să le înţelegem ca bune şi spre binefacerea Bisericii, şi preînchipuind orice om de un neam cu ea, iar deschiderea ochilor trebuie să o înţelegem ca recunoaştere a lui Hristos, Lumina cea adevărată106, iar acoperirea goliciunii, ca începutul simţirii şi îndreptarea107. Căci zice: înţelepţii îşi vor acoperi ruşinea lor.
2. Dar ascultă ce s-a întâmplat după îmbrăcarea cu acoperămintele. Căci cei care mai înainte nu ascultaseră glasul şi porunca lui Dumnezeu108, mai înainte de amiaza anilor, când încă nu venise, nici nu Se apropiase de noi prin trup109 şi încă nu umblase propovăduirea110, atunci când în tot pământul ieşise vestirea Lui,
101 C. Fc. 3,8.
102 Cf. Ps. 8,5; Dan. 7,13; Mt. 16,27; 24,30; 26,64; Apoc. 1,13.
103 Cf. Fc. 3,6.
104 C. Fc. 3,7.
105 Cf. Rom. 5,14; I Cor. 15,45-47.
106 Cf. Fc. 3,7; Mt. 4,16; In 1,4,9; 8,12; Rom. 2,19; I In 2,8.
107 Cf. Fc. 3,7; Pilde 13,18.
108 C. Fc. 2,17:3,6.
109 Cf. Fc. 3,8.
110 Cf. Mt. 3,1; Mc. 1,4; Lc. 3,3.
392
zicând: Pocăiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia cerurilor111, când glasul Domnului a fost peste ape112, când tunetul cuvântului evanghelic113 a fost în roata lumii114, au auzit glasul Domnului care zice: Oile Mele ascultă glasul Meu115, au auzit glasul Lui Care umbla prin Raiul Bisericii măslinilor sălbatici ai neamurilor116 şi Care zicea: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi, ca unii care vă osteniţi să tăiaţi pomii din munţi, cioplind dumnezei deşerţi117 şi împovăraţi fiind din pricina lor, ca să-i aduceţi în templele voastre spurcate, şi Eu vă voi odihni pe voi118. Şi s-au temut de Domnul cei ce mai înainte nu se temeau. S-au temut, fiindcă nu aveau haină de nuntă119, căci încă nu fuseseră botezaţi în numele lui Hristos, ca să fie îmbrăcaţi în Hristos120. Căci erau goi, dezbrăcaţi de haina de mai înainte a nestricăciunii şi nemuririi121, ci când au auzit glasul Celui ce căuta oaia cea pierdută122, s-au temut şi au fugit sub pomul şi sub umbra pomului vieţii, Hristos123, Care a zis prin prorocul despre noi: Sub acoperământul aripilor Tale ne vei acoperi pe noi124, cei ce suntem în ascunzişulfeţei Tale125. Pentru aceea, primindu-l pe fiul risipitor126, care era gol pe din afară, dar pe dinlăuntru venea [la Dumnezeu] bine, l-a acoperit zicând: Aduceţi veşmântul cel dintâi pe care îl purta mai înainte acesta, haina nestricăciunii127, şi îmbrăcaţi-l
111 Mt. 3,2; 4,17; cf. Mt. 10,7; Mc. 1,15.
112 Cf. Mt. 3,16-17; Mc. 1,10-11; Lc. 3,21-22.
113 Cf. In 12,28-31; Evr. 12,25-26; Apoc. 4,5; 6,1; 10,3; 14,2.
114 Cf. Iac. 3, 6.
115 In 10,27.
116 Cf. Fc. 3,8; Lc. 22,39; In 18,1-2.
117 Cf. Ier. 2,20; Os. 5,11-13.
118 Mt. 11,28.
119 C. Mt. 22,11.
120 Cf. Rom. 13,14; Gal. 3,27.
121 Cf. I Cor. 15,53-54.
122 Cf. Mt. 10,6; 15,24; 18,12; Lc. 15,4; 19,10; I Pt. 2,25.
123 Cf. Fc. 2,9; 3,22,24; Iez. 47,12; Apoc. 2,7; 22,2,14.
124 Ps. 16,8; cf. Ps. 36,7; 57,1; 61,4; 63,7; 90,4.
125 Ps. 30,21; cf. Ps. 26,5. Adică noi cei ce ne-am ascuns de fata Ta.
126C. LC.I5,I3.
127 Cf. I Cor. 15,53-54.
393
pe el128. Aşadar, când auzi despre Domnul Dumnezeu că vine şi zice: Adame, unde eşti?129, această chemare înţelege-o spre bine căci cel pe care îl caută şi îl cheamă la Sine Dumnezeu, este limpede că este despărţit de cel rău şi se află împreună cu Dumnezeu.
3. Iar dacă, aşa cum înţeleg unii, Dumnezeu a venit cu mânie şi urgie la Adam şi la Eva în Rai, ca să-i osândească şi să-i pedepsească pe ei, ar fi trebuit mai întâi să Se ducă de îndată la acel şarpe şi să pedepsească pricina relelor130. Ar fi trebuit să condamne pe femeie, ca uneltitoare împotriva bărbatului131, şi să o izgonească din Rai, şi să o supună blestemului şi morţii132. Dar aici se întâmplă exact contrariul. Ia aminte! Nu o blestemă pe ea, nici nu o învinuieşte, nici nu o condamnă la moarte, ci o desparte şi o izbăveşte de uneltitorul ei, şarpele, zicându-i lui: „Vrăjmăşie voi pune între tine, într-adevăr, ca un fel de divorţ, şi femeie133, eliberând-o pe ea de tine, lipind-o pe ea de Mine, Bărbatul şi Domnul ei, apoi îmbrăcând-o pe ea cu tunică134, adică cu Mine însumi135, Cel ţesut de sus136, dar dezbrăcată de tine137 şi îi voi schimba numele în Viaţă138 celei oarecând omorâte de tine”. Acestea toate nu sunt ale unui Judecător plin de mânie, aşa cum rezultă din continuarea istorisirii. Căci când a zis Dumnezeu către Adam: Cine ţi-a spus că eşti gol, nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am zis să nu mănânci139, vezi că Adam îi răspunde lui Dumnezeu: Femeia pe care mi-ai dat-o, aceasta mi-a dat din pom şi am mâncat140.
128 Lc. 15,22.
129 Fc. 3,9.
130 Cf. Fc. 3,13-14.
131 Cf. Fc. 3,12-13.
132 Cf. Fc. 3,17-19,23-24.
133 C. Fc. 3,15.
134 Cf. fc. 3,21.
135 Cf. Rom. 13,14; Gal. 3,27.
136 Cf. In 19,23.
137 C. Fc. 3,7.
138 C. FC. 3,20.
139 Fc. 3,11.
140 Fc. 3,12.
394
4. Ai auzit cum fără de păcat era Adam, nefiind amăgit141? Căci nu spune că m-a amăgit femeia. Nu spune că: M-a ţinut de călcâi sau că aceasta mi s-a făcut pricină de păcat, ca nu cumva să arunce pricina asupra lui Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui femeia, ca Unul Care prin ea i-ar fi pricinuit lui păcatul142. Căci nu putea să-L condamne pe Dumnezeu, zicând că: „Bine-mi era mai înainte când eram singur, dar ajutorul pe care mi l-ai dat143 nu era ajutor, ci vrăjmaş şi uneltitor”. Nu spune nimic asemănător, nici nu gândeşte. De aceea zice: „Femeia pe care mi-ai dat-o spre mântuire, spre izbăvire şi sprijin144, aceasta mi-a dat moarte de la ea, rodul pomului145, şi eu cu râvnă am mâncat, fără să mă opun deloc ei, fără să o refuz în vreun fel”. De aceea Adam nu face deloc nici o pomenire de acestea când vorbeşte cu Dumnezeu, ca unul care nu a fost nici neascultător, nici nu a primit vreun atac de la şarpe, ca unul care nu s-a apropiat deloc de el, după cum nici Hristos, nici Dumnezeu iarăşi nu pare să-l învinuiască pe Adam deloc în acel înfricoşător blestem, cel împotriva şarpelui, sau să facă vreo pomenire a lui Adam în el, ci în sus şi în jos îl blestemă pe şarpe pentru femeie şi îl leapădă146, făcându-i căderea lui fără putinţă de ridicare şi osândindu-l cu osândă veşnică, fiindcă a înşelat pe femeie147. Dar a înşelat-o numai pe ea, nu şi pe Hristos-Adam. Căci vine acum stăpânitorul lumii acesteia şi nu află nimic în Mine148.
5. De aceea Dumnezeu, acceptând apărarea lui Adam celui fără de vină în chipul lui Hristos149 cel fără de păcat Care a zis: femeia pe care mi-ai dat-o cu mine, aceasta mi-a dat din pom şi am
141 Cf. ITim. 2,14.
142 Cf. In 8,46;! In 3,5-6.
143 Cf. Fc. 2,18.
144 Cf. In 17,12,24.
145 Cf. Rom. 6,16,23.
146 C. Fc. 3,11.
147 Cf. Apoc. 20, 2-3,10.
148 In 14,30.
149 Cf. Rom. 5,14; I Cor. 15,45-47.
395
mâncat150, nimic mai mult nu îl întreabă pe el, ci îndată trece la ea. Spune Moise: Şi i-a zis ei Dumnezeu: Pentru ce ai făcut aceasta? Şi a răspuns femeia: Şarpele m-a amăgit şi am mâncat151. Cum, fiind învinuită de Dumnezeu în privinţa lui Adam, nu vorbeşte în apărarea lui, ci numai a ei? Sau e evident că îl arată fără de păcat pe Adam, ca şi cum ar spune lui Dumnezeu: „Adam este nevinovat. Eu singură nu Te-am ascultat pe Tine, Dumnezeul meu, şi am călcat legămintele mele cu Tine. Rătăcit-am ca o oaie pierdută152, devenind o rătăcitoare idolatră, umblând goală pe munţi şi pe dealuri153, întinându-mă cu spurcatele sângiuri ale jertfelor mele154, fiindcă şarpele, uneltitorul răutăţii, m-a amăgit şi mi-a pus piedică, şi m-a rătăcit, ca pe o tânără necercată”.
6. Îndată ce femeia s-a mărturisit către Dumnezeu, prin faptul că a spus: Şarpele m-a amăgit155, ca şi când ar fi arătat pocăinţă, Dumnezeu, după ce a iertat-o, trece la răul balaur, la şarpele cel apostat, şi îi spune lui: „Pentru ce aifăcut aceasta156? Ci fiindcă ai făcut aceasta şi ai îndrăznit de îndată să amăgeşti făptura întâi-plăsmuită a mâinilor Mele157, după chipul şi asemănarea Mea158, blestemat vei fi între toate dobitoacele şi toate fiarele cele de pe pământ159. Blestemat vei fi tu singur, iar nu Adam. Tu singur, iar nu femeia. Dar blestemat vei fi tu între toate făpturile Mele cele ce sunt pe pământ, fiindcă nu eşti între cele din cer160. Căci îngerii Mei cei din cer sunt binecuvântaţi, fiindcă ei Mă binecuvintează pe Mine, trimişi fiind la slujirile cele liturgice. Căci tu te-ai aşteptat ca oamenii, după ce vor fi păcătuit, să-ţi fie supuşi ţie, iar
150 Fc. 3,12.
151 Fc. 3,13.
152 Cf. Ier. 27,6; Mt. 10,6; 15,24; 18,12; Lc. 15,4-6; I Pt. 2,25.
153 Cf. Ier. 3,23; Os. 4,13.
154 Cf. Iez. 16,22.
155 Fc. 3,13.
156 Fc. 3,14.
157 Cf. Fc. 2,7; Iov 10,8-9; Ps. 118,73.
158 Cf. Fc. 1,26-27.
159 Fc. 3,14.
160 Cf. Evr. 1,14.
396
tu să fii împărat în locul lor al tuturor celor de pe pământ161, zicând: Voi fi asemenea CeluiPreaînalt162, dar te-ai înşelat în nădejdea ta. Căci lor le dau toată puterea să calce peste şerpi şi peste scorpii, şi peste grumazul tău163”. Apoi, după ce a spus acestea, Dumnezeu îi spune de mai înainte răutatea lui nepocăită şi voia lui cea rea, zicând nu ca o poruncă, ci ca o prorocie: „Te vei târî pe piept şi pe pântece, adică pe mânia ta şi pe plăcerea ta, nepocăit, şi vei mânca ţărână în toate zilele vieţii tale164, adică, după ce ai căzut din cereasca înţelepciune şi cunoştinţa cea dumnezeiască, vei unelti cugete pământeşti şi materialnice şi vei fi înglodat în aceste gânduri, şi te vei târî ca un vierme prin ele, şi vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeia165 pe care ai amăgit-o, adică Biserica Mea”.
7. Mulţumim negrăitei şi nepovestitei Tale milostiviri, Hristoase Dumnezeule, Care ne-ai răscumpărat pe noi şi ne-ai despărţit pe noi de orice părtăşie şi dragoste, şi unire, şi prietenie cu şarpele, răul diavol. Tu eşti Dumnezeu, singurul Care faci minuni mari166, Cel ce din dragoste pentru Mireasa Ta, Biserica, ai pus vrăjmăşie între noi şi vrăjmaşul, ca să nu-i mai slujim lui, ci numai Ţie, Dumnezeului celui singur viu şi adevărat, Cel ce spui către uneltitorul acestei femei, soaţa şi mireasa Ta, vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeie. Vrăjmăşie voi pune este o acţiune viitoare, când are să fie pusă vrăjmăşia. „Acel voi pune îl semnifică pe Cel ce arată şi spune că la sfârşitul vremurilor voi pune vrăjmăşie între tine şi Biserica Mea. Acum ţi-a fost prietenă femeia. Acum îţi este soaţă, acum ţi-ai robit-o, acum îţi slujeşte ţie, acum îţi este supusă167, acum ţi se închină ţie, jertfind pe fiii şi fiicele ei ţie şi demonilor tăi168. Dar nu te lăuda, nici nu te trufi. Nu te mândri cu
161 Cf. Fc. 1,28; 9,1-2.
162 Is. 14,14.
163 Cf. Lc. 10,18-19.
164 FC. 3,14.
165 Fc. 3,15.
166 C. Ps. 71,18; 76,15.
167 Cf. Ier. 3,20; Iez. 16,32; Os. 3,1.
168 Cf. Lev. 18,21; 20,2-5; IV Rg. 2,10; Ier. 32,35; Iez. 16,20-21; 23,37.
397
acestea, că va veni ceasul, şi acum este, când voi veni cercetând-o pe ea, la amiaza zilei, şi o voi răzbuna, şi vrăjmăşie înfricoşată şi neîmpăcată voi pune între tine şi între femeia-Biserică. Nu voi veni atunci ca să pun pace între tine şi ea, ci sabia Evangheliei care să te taie169 şi să te despartă pe tine, şarpele, bărbatul cel rău şi adulter, de femeia pe care ai răpit-o de la Mine pentru ca, aşa cum te-a iubit mai presus de toate celelalte femei, adică mai presus de adunările perşilor, inzilor, arabilor, ismaeliţilor, tot aşa să te urască mai presus de toate. Mai bine zis, toate te vor urî pe tine. Nu cumva Eu sunt numai Dumnezeul iudeilor? Nu şi al neamurilor? Ba da, şi al neamurilor170. Ziua şi noaptea se va într-arma împotriva ta şi ţi se va împotrivi ţie şi la urmă te va nimici171”.
8. Dacă deci acestea nu înseamnă astfel, atunci Dumnezeu nu trebuia să spună aşa către şarpe: „Şi iată, vrăjmăşie să fie pusă de acum între tine şi între femeie”. Pentru ce, de vreme ce păcatul ei a fost făptuit deja, trebuia să se mai răzbune împotriva celui ce a îndemnat-o la păcat? Dar iudeul care ia aminte la literă172 nu crede acestor cuvinte. Apoi nu vezi, spune-mi mie (iudeului îi vorbesc), vrăjmăşia înfricoşată a acestei soaţe a lui Hristos, Biserica173, pe care o are împotriva şarpelui174? Nu vezi potrivnicia lor? Nu vezi lupta, şi toate acestea aflându-le mai ales tu cel dintâi prin cercare? Pentru ce nu accepţi lucrul? Nu tu eşti cel ce sufli în foc ca să aprinzi lupta? Ce mână nu într-armezi ca să surpi la pământ Biserica Lui? Dar, cu toate acestea, ea rămâne trainică şi, trecută fiind prin sabie, nu se leapădă de Hristos. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori175, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Nu vezi săbiile şi săgeţile puternicului Dumnezeu ascuţite176, prin care stă împotriva şarpelui în linia
169 Cf. Mt. 10,34; Lc. 12,51; Ef. 6,17.
170 Cf. Rom. 3,29.
171 Cf. Ef. 6,11-18.
172 Cf. Rom. 2,29; 7,6; II Cor. 3,6.
173 Cf. II Cor. 11,2-3; Ef. 5,22-23; Apoc. 19,7, 9; 21,2,9; 22,17.
174 Cf. Mt. 13,39; Lc. 1,74; 10,19; Fapte 13,10; Rom. 12,28.
175 Rom. 8,37.
176 Ps. 119,4.
398
de bătaie a luptei, înarmată, în armură completă, încinsă cu sabia Duhului, având coiful nădejdii, platoşa credinţei, pavăza Botezului177? Nu vezi armele nebiruite şi nezdrobite prin care zdrobeşte şi nimiceşte capul şarpelui, mă refer la Cruce, la Trupul şi Sângele lui Iisus, la rugăciuni, la cereri, la privegheri şi la toate celelalte pe care le mânuieşte împotriva şarpelui şi pe care le aşază în linie de bătaie, numai şi numai ca să nu-i mai slujească deloc acestuia? De aceea, duşmănindu-l pe acesta şi întorcându-se la propriul ei bărbat, Hristos, în fiecare zi este luptată de scutierii şarpelui, este prigonită, bătută, cercetată, junghiată, pusă în lanţuri, nedreptăţită, înfometată, în golătate, în robie, însetată, privată de fiii ei, dezmembrată, dar nicidecum nu se mai împacă cu şarpele178, nici nu mai leagă prieteşug cu el, ci, chiar de ar trebui să sufere zeci de mii de morţi, cu râvnă îşi predă mădularele şi fiii focului, săbiei şi strujirilor decât să mai încheie pace şi să ofere arvuni ale dragostei şarpelui179.
9. Şi martori ai celor spuse suntem chiar noi180, cei ce auzim cuvântul acesta181 şi în fiecare zi ne primejduim pentru credinţa acestei femei a lui Hristos, neascultând de şarpe182. Martori ai acestei vrăjmăşii sunt cei ce în pustietăţi şi în munţi, şi în peşteri luptă împotriva şarpelui183. Martori ai vrăjmăşiei acestei femei împotriva şarpelui sunt păstorii care o învaţă pe ea bine în fiecare zi să spună: „Mă lepăd de satana şarpele cel rău şi de slujirea lui, şi de înşelarea lui, şi de idolii lui, şi de jertfele lui, şi de libaţiile lui, şi de robia lui”184. Mărturisesc despre vrăjmăşia dată de Dumnezeu a acestei femei cinstitoare de Dumnezeu, pe care a dobândit-o faţă de şarpe, nimicirea idolilor, surparea templelor lor,
177 Cf. Ef. 6,14-17; I Tes. 5,8.
178 Cf. Mc. 9,29; Ef. 6,18; I Tim. 5,5.
179 Cf. II Mac. 7,1-42.
180 Cf. Fapte 5,32.
181 Cf. Mt. 13,23; Mc. 4,20; Lc. 8,15.
182 Cf. II Cor. 11,23-28.
183 Cf. Evr. 11,38.
184 Cf. Apoc. 20,2-3,10.
399
zdrobirea statuilor lor, dărâmarea stâlpilor185, înălţarea bisericilor, aducerea neamurilor la cunoştinţa lui Dumnezeu186, Cel care a statornicit această bună duşmănie şi Care a zis către şarpe: Vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeie187. Şi pentru ce zice între tine şi femeie, şi nu zice mai degrabă între tine şi bărbat? Căci capul femeii este bărbatul188 şi ar fi trebuit ca acesta, care era cap, să lupte împotriva capului şarpelui. Dar nu spune nimic de acest fel, fiindcă nu este nimic comun între şarpe şi Adam cel duhovnicesc, adică Hristos189. De aceea spune: Vrăjmăşie voi pune între tine şi între femeie.
10. Iar dacă înţelegi trupeşte cuvintele lui Dumnezeu către şarpe, vezi în câte absurdităţi cazi, înţelegându-le pe acestea astfel. Mai întâi, că Dumnezeu l-a blestemat pe nedrept, căci şarpele, fiind fără raţiune şi fără minte, fără de voie a devenit organ al diavolului, şi Dumnezeu nu trebuia să Se mânie împotriva unui organ lipsit de raţiune. Iar în al doilea rând, dacă vrea ca numai femeia să-l duşmănească pe cel rău, este limpede că porunceşte ca bărbatul să-i fie prieten. În al treilea rând, că, dacă Dumnezeu ar fi pus vrăjmăşie între acest şarpe trupesc şi femeia noastră trupească, într-o clipită şerpii ar fi ucis toate femeile în timpul somnului şi, mai ales, nu pe cele din oraşe. În al patrulea rând, fiindcă şi multe alte fiare ne duşmănesc pe noi. Dar, mai ales, fiindcă şarpele nu mănâncă ţărână în fiecare zi190, ci alte mâncăruri din carne. Nici şarpele cel înţelegător, nemuritor fiind, nu mănâncă ţărână în toate zilele vieţii lui, fiind trimis în focul cel veşnic191. Totuşi înţelege dumnezeiescul cuvânt care zice că: Vrăjmăşie voi pune între diavol şi femeie, cu referire la acest şarpe înţelegător şi Biserică.
185 Cf. Iez. 6,2-7.
186 Cf. Fapte 8,14-17; 10,34-48; 11,15-18; 15,6-21.
187 Fc. 3,15.
188 c. Ef. 5,23.
189 Cf. Ef. 5,14; I Cor. 15,45-47.
190 C. Fc. 3,14.
191 Cf. Mt. 25,41; Apoc. 20,10.
400
11. Aşadar, fericită între femei este numai această femeie192. Căci de aici învăţăm marea dogmă despre ea, mai înaltă şi mai cinstită decât cerurile înseşi193. Dar care este aceasta? Zic că numai Biserica creştinilor a lui Hristos are vrăjmăşie şi război cu şarpele194, iar toate celelalte religii din lume şi credinţe ale neamurilor, ale iudeilor şi barbarilor, sunt prietene şi convieţuitoare, şi soaţe ale şarpelui-diavol, născute din el şi zămislind din el sămânţa rea a dogmelor spurcate195, încât el este pentru ele şi tată, şi bărbat, care aduce cu sine spurcata lor stricăciune întreolaltă196. Aceasta înseamnă şi celelalte cuvinte ale lui Dumnezeu către acest şarpe. Căci zicând: Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, a adăugat, zicând: Şi între sămânţa ei197. Şi desigur, ar fi trebuit să spună între odrasla ei, dacă cele spuse s-ar fi referit numai la şarpele cel trupesc şi la femeia trupească. Căci femeia nu pune sămânţă, ci primind sămânţă naşte odraslă. Seminţele Bisericii sunt dogmele şi învăţăturile dreptei credinţe, pe care le-a semănat Semănătorul Acela, care zice: Ieşit-a Semănătorul să samene198. Iarăşi seminţele şarpelui sunt neghinele eretice cele rele şi rău credincioase şi propovăduirile199 pe care Hristos, văzându-le odrăslite în mijlocul grâului, zicea: Un om vrăjmaş le-a semănat pe acestea200, adică răul şarpe. Şi de aceea, ca şi cum ar fi vorbit cu vrăjmaşul Bisericii, îi zicea lui că: Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie şi între sămânţa ta şi sămânţa ei. El îţi va ţine capul şi tu îi vei ţine lui călcâiul201.
12. Vorbind despre femeie şi despre sămânţa ei, cum de a schimbat cuvântul la masculin, zicând: El îţi va ţine capul şi tu îi
192 Cf. Jud. 5,24; Iud. 13,18; Lc. 1,42.
193 Cf. Evr. 7,26.
194 Cf. Apoc. 12,17; 13,11; 18,14.
195 Cf. In 8,44; I In 3,8-10.
196 Cf. Apoc. 18,15-18.
197 Fc. 2,15.
198 Lc. 8,5.
199 Cf. Gal. 5,19-20.
200 Mt. 13,28.
201 Fc. 3,15.
401
vei ţine lui călcâiul. Lui, cui? Femeii? Da de unde! Căci nu are sens ceea ce se spune. Sunt copleşit şi uimit (Către tine iarăşi îmi adresez cuvântul, iudeule!) cum de zeci de mii de ani citeşti acestea la fiecare ceas şi încă nu cunoşti adevărul din acestea, trebuind mai degrabă tu să mă luminezi pe mine în ele, ca unul care le-ai primit de la Dumnezeu, fiindu-ţi ţie încredinţate. Prin urmare, vino şi învaţă de la mine, barbarul şi fiara, înţelesul legilor tale. Căci Dumnezeu a dat femeii-Biserică să vrăjmăşească pe răul şarpe şi să nu asculte de el, dar ţinerea capului lui, adică zdrobirea şi prinderea lui în cursă îi era cu neputinţă Bisericii. Şi de aceea Dumnezeu mută cuvântul de la femeie la bărbat, adică la Hristos, zicând şarpelui că El îţi va ţine capul, zdrobindu-te şi prinzându-te în cursă202, iar tu îi vei ţine lui călcâiul, adică părţile cele mai de pe urmă ale trupului lui Hristos (acestea sunt Biserica203), chemând-o pe ea, la sfârşitul vremurilor204. Dar călcâiul ei şi părţile cele mai de pe urmă reprezintă venirea antihristului în vremurile cele mai de pe urmă205, căci vremea aceluia o pândeşte şi o aşteaptă răul şarpe, şi se va folosi de el ca de o unealtă, ca să ţină de călcâi Biserica206. Şi va fi iarăşi prin mâncare, din pricina foametei care va fi atunci207, după cum am arătat în cuvântul de dinainte. Dar că Hristos este păzitorul Bisericii208, nu este nevoie despre aceasta de o mai mare dovadă decât numai aceea care spune cu referire la persoana lui Hristos: A luat Domnul Dumnezeu pe Adam şi l-a pus în Rai să-l lucreze şi să-l păzească209. De aceea a pus Hristos un heruvim şi o sabie vâlvâitoare care se învârte în jurul Bisericii îngrădind-o210, ca să nu mai pătrundă înlăuntru
202 Cf. Rom. 16,20.
203 Cf. Rom. 12,5; I Cor. 12,27; Ef. 4,25.
204 Cf. Am. 9,9; Lc. 22,31.
205 Cf. I In 2,18,22; 4,3; II In 7.
206 Cf. Apoc. 13,11-18; 20,10.
207 Cf. Apoc. 6, 8; 18, 8; Bel şi bal. 27.
208 Cf. In 6,37-39; 17,12.
209 Fc. 2,15.
210 Cf. Fc. 3,24.
402
capul şarpelui. Poate iarăşi de aceea Dumnezeu a mutat cuvântul de la femeie la bărbat, spunând şarpelui despre Hristos că El îţi va ţine capul, pentru ca, prin cuvântul feminin-masculin să ne înveţe pe noi că Hristos şi Biserica sunt nedespărţiţi211, sunt de o fire, de un trup212 şi monogami213.
13. Dar păzeşte-mi acestea, o, sfântă şi credincioasă adunare, ca pe o amintire fără de sfârşit, mă refer la cele despre dumnezeiescul cuvânt care zice şarpelui: Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeia una şi singura214. Şi de aceea nu spune: între femei, fiindcă toate celelalte femei cele din lume sunt credincioase şi prietene şarpelui215, în afară de una şi singura această femeie a lui Hristos şi a creştinilor, Biserica216. Prin urmare, când vei vedea pe toate celelalte femei şi credincioase, sinagogile iudeilor şi barbarilor, cântând, strigând, prăznuind, priveghind, postind, jertfind, închinându-se, chemând pe Dumnezeu, propovăduind credinţa, dogmatizând, citind Scripturile, dar nemărturisind pe Hristos217 „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”218, află precis că toate acelea sunt prietene ale şarpelui-diavol şi că nici una dintre acelea nu este vrăjmaşă şi străină lui, decât numai această singură Biserică a lui Hristos şi sămânţa ei219. Căci acelea sunt desfrânate şi adultere, din sămânţa şarpelui zămislind şi născând. Dar poate că au în ele înnăscută propria sămânţă (a răului) mai rea ca a şarpelui, căci acela dimpreună cu demonii lui adeseori L-au mărturisit şi L-au propovăduit pe Hristos Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt220.
211 Cf. Fc. 2,24; Mt. 19,5; Mc. 10,8; I Cor. 6,16; Ef. 5,31-32.
212 Cf. Mc. 10,8; I Cor. 6,15; Ef. 5,29-30.
213 Cf. Mt. 19, 6,9; I Cor. 6,13; 7,39.
214 Fc. 3,15.
215 Cf. Apoc. 12,9; 13,4.
216 Cf. Mt. 22,2; Apoc. 19,7; 21,2,9.
217 cf. IIn 2,22; II In 7.
218 Symb. Const., art. 2, în G. ALBERIGO, The Oecumenical Councils. From Nicaea I (325) to Nicaea II (787) (COGD1), Brepols, Turnhout, 2006, p. 57; cf. In 17,3; I Tes. 1, 9; I In 5,20.
219 Cf. Mt. 12,30; mc. 9,40; Lc. 11,23.
220 Cf. Mt. 8,28-32; mc. 1,23-26; 5,6-13; Lc. 4,33-34; 8,27-33.
403
14. Pentru aceea, în ispitirea Lui, şarpele I se adresa Lui ca Fiului lui Dumnezeu: Spune ca pietrele să se facă pâine221. Şi ca Fiului lui Dumnezeu, îi spuneau: Aruncă-Te pe Tine însuţi jos de pe Templu222. Şi ca pe Dumnezeu, îl rugau toţi să nu-i trimită pe ei în adânc223. Şi ca pe un Dumnezeu şi Stăpân a toate, îl rugau pe Hristos să le îngăduie lor să intre în porci224. Şi ca pe un Dumnezeu, îl jura pe El demonul să nu-l chinuiască225. Căci demonii, tremurând, nu au adresat asemenea rugăminţi nici unuia dintre drepţii cei din veac decât numai lui Hristos Dumnezeu. Căci au cunoscut din cele ce au pătimit că Judecătorul a venit, spre pierzania şi spre nimicirea lor226 şi a căpeteniei lor227, la femeia şi bărbatul care păcătuiseră, nu ca să-i judece sau să-i condamne, sau să-i blesteme, ci ca să-i mântuiască, după cum însuşi Mântuitorul spune: Nu am venit să judec lumea, ci ca să mântuiesc228. A venit Fiul omului ca să caute şi să mântuiască pe cel pierdut229. Căci nu a venit ca să cheme pe drepţi, ci pe păcătoşi230, fiindcă nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnav231.
15. Prin urmare, dacă pentru iubirea de oameni şi pentru milostivire, şi pentru iertarea păcatelor a venit Hristos în viaţă232, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii233, iar venirea Lui cea din Rai la cei ce păcătuiseră este chip al nemincinoasei Lui veniri pe care a făcut-o la femeia cea amăgită Eva-Biserica, firea cea omenească, să afle tot omul credincios că nu pentru
221 Mt. 4,3; Cf. Lc. 4,3.
222 Mt. 4,6; Lc. 4, 9-
223 Cf. Lc. 8,31.
224 C. Mt. 8,31; Mt. 5,12.
225 Cf. Mt. 8,29; Mc. 5,7; Lc. 8,28.
226 Cf. Mc. 1,24; Lc. 4,34.
227 Cf. Apoc. 12,3-17; 13,2-4,11; 16,13; 20,2-3,10.
228 In 12,47; cf. In 3,17; 8,15.
229 Lc. 19,10; cf. Mt. 18,12-14; Lc. 15,4-10,32.
230 Mt. 9,13.
231 Lc. 5,31; cf. Mt. 9,12; Mc. 2,17.
232 Cf. Is. 53,6-7; In 1,29,36; Fapte 8,32; I Pt. 1,18-19; Apoc. 5,6-13; 21,22 22,3.
233 In 1,29.
404
pedeapsă, nici pentru pedepsire, nici pentru izgonire, nici pentru blestem a venit atunci Dumnezeu la Adam şi la Eva234. Căci oaia cea pierdută era un antitip al lui Adam235 şi nu a căutat-o pe ea cu mânie Păstorul cel bun236, ci a purtat-o pe umeri237, iar drahma cea care a căzut dintre cele zece era Eva-Biserica238, şi nu cu mânie a căutat-o şi a aflat-o iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Şi omul care a căzut între tâlhari era Adam cel întâi zidit239, dar Iisus nu l-a vindecat şi nu l-a purtat pe el pe umeri cu vreo ameninţare240, acolo unde, mai târziu, a purtat şi Crucea241. Şi tâlharul cel recunoscător închipuia un chip clar al lui Adam şi, prin el, Hristos ne-a deschis nouă Raiul în dar242. Prin urmare, nu fi necredincios că Dumnezeu a arătat atunci şi faţă de cei întâi zidiţi care au păcătuit multă iubire de oameni în părutele pedepse cele de la El către ei, în care cuvintele au fost rostite umbrit ca nişte blesteme243, ca să provoace frică spurcatului neam al iudeilor, când Dumnezeu i-a dat Legea. Aceste cuvinte însă sunt tâlcuite profetic, iar nu pedepsitor pentru Adam şi Eva, cu privire la cele ce se vor întâmpla Bisericii, pe când aceasta petrecea în înşelare cu şarpele mai înainte de venirea lui Dumnezeu-Cuvântul la ea, pe care a preînchipuit-o limpede venirea lui Dumnezeu în Rai în amiaza zilei aceleia244.
234 C. Fc. 3,8-24.
235 Cf. Mt. 18,12; Lc. 15,4.
236 Cf. In 10,11,14.
237 C. LC. 15,5.
238 Cf. Lc. 15,8-10.
239 Cf. Lc. 10,30.
240 LC. 10,34.
241 Cf. In 19,17.
242 Cf. Lc. 23,40-43.
243 Cf. Fc. 3,16-19.
244 Cf. Fc. 3,8.
405
V
1. Era necesar să încep cu aceste lucruri şi să-l previn pe ascultător să nu se îngreuneze sau să i se pară că aude lucruri străine, ca fiind lucruri noi, străine şi de necrezut. Despre acestea vom vorbi, de altfel, în cuvântul despre pedepse. Căci harul Duhului Sfânt nu încetează niciodată să împodobească şi să încununeze Raiul Bisericii cu flori proaspete şi cu înţelesuri noi. Cum am spus şi mai înainte, sunt zeci de mii de erezii despre Rai şi despre cei întâi zidiţi. Aceşti eretici au auzit, dar nu au înţeles nimic duhovniceşte din ele. De pildă, samaritenii, din faptul că se spune Pământ eşti şi în pământ vei merge245, socotind că întreg omul, din pricina faptului că este lut, este muritor şi sufletul împreună cu trupul -, au tăgăduit învierea246. Iar Origen, nenorocitul (nu ştiu cum este numit înţelept), a înnebunit când a spus că locaşul nestricăciunii247 a devenit lupanar, învăţând că împreunarea cu femeia era rodul cel frumos din pomul neascultării248. Iar maniheul a născocit două puteri contrare ale dumnezeirii, şarpele şi demiurgul, care luptă una cu alta în Rai şi Dumnezeul cel bun este creatorul sufletului249, care este şi omul cel după chipul lui Dumnezeu, iar dumnezeul cel rău este creatorul trupului care luptă sufletul, despre care este şi scris, spun ei: Şi a plăsmuit Dumnezeu pe om, luând ţărână din pământ. Iar aşa-numită erezie a encratiţilor se depărtează de nuntă şi de femeie, ca de un lucru rău şi uneltitor, precum şi de roadele pomilor, ca fiind creatoare de păcat, din pricina aşa-numitului pom al neascultării250.
245 Fc. 3,19.
246 Cf. I Cor. 15,12-22,35-50.
247 Adică Raiul.
248 Cf. Fc. 3,16; 4,1.
249 Cf. Fc. 1,20-21,24,30; 2,7,19.
250 Fc. 3,17.
406
Nu numai aceştia, ci şi alţii mulţi dintre cei din Biserică se abat spre cugete necuvioase despre Dumnezeu, auzind cele din Rai trupeşte şi îngroşat. Căci ei zic că, dacă Dumnezeu cunoştea de mai înainte ceea ce avea să se întâmple, înseamnă că El însuşi este pricina păcatului, ca Unul Care a îngăduit şarpelui să-l strice pe cel întâi zidit, lucrarea dumnezeieştilor Lui mâini251. Pentru ce trebuia numaidecât ca demonul acela să petreacă cu ei împreună în Rai252? Dar cad şi în alte cugete absurde, pe care, din pricina vătămării pe care o aduc celor mai simpli, nu este nevoie să le mai spunem. De aceea şi dezlegându-le pe acestea, marele Ambrozie a auzit cele spuse despre neascultare şi despre Rai, şi despre pomi, şi despre pedepse, şi despre morţi nu atribuindu-le puterii demonice, ci unei tainice iconomii.
2. Este timpul, aşadar, să cercetăm şi cuvintele spuse de Dumnezeu către femeie şi Adam, pe care unii le socotesc drept nişte sentinţe şi osândiri ale blestemelor253. Mai înainte de a-mi începe cuvântul, amintesc ascultătorului ceea ce îi spuneam în ziua a cincea despre binecuvântarea peştilor cea de la Dumnezeu254. Spuneam atunci că, din pricina şarpelui şi a blestemului pe care avea să-l aducă asupra lui, nu a dat şi animalelor celor din pământ aceeaşi binecuvântare255. Căci nu vei găsi în toată Scriptura din Lege pe unii binecuvântaţi de gura lui Dumnezeu şi apoi să fie sub blestemul cel de la Dumnezeu. Şi aceasta este limpede de la fiul lui Noe, Ham. Căci după ce acesta a nelegiuit în dezgolirea tatălui256 şi după trezirea din somn, aflând Noe fărădelegea lui Ham257, nu a îndrăznit Noe să-l blesteme pe fiu, fiindcă era binecuvântat de Dumnezeu după potop împreună cu ceilalţi doi fraţi ai lui258. De aceea nu zice Noe: „Blestemat să fie
251 C. Fc. 3,13.
252 Cf. Fc. 3, 1.
253 Cf. Fc. 3,16-19.
254 Cf. Fc. 1,20-22.
255 Cf. Fc. 1,25.
256 Cf. Fc. 9, 22-23.
257 Cf. Fc. 9,24.
258 Cf. Fc. 9,1-7.
407
Ham”, ci: Blestemat să fie Canaan259, blestemând pe urmaşii cei născuţi din el260, şi nu pe Ham.
3. Dar spun acestea stând împotriva ereziilor mai înainte numite. Dar mai spun acestea stând de partea Bisericii lui Hristos, ca să o arăt pe aceasta iudeului şi barbarului liberă de orice blestem al lui Dumnezeu şi străină de orice mânie a Lui. Căci ce spune Scriptura după blestemarea şarpelui? Şi a zis femeii: înmulţind voi înmulţi durerile tale şi suspinele tale, în dureri vei naştefii Şi vei fi atrasă de bărbatul tău şi el te va stăpâni261. Dar ca să vedem mai pe scurt tainele din aceste cuvinte care unora le par a fi pedepse, să unim cu acestea şi cele spuse către Adam. Căci zice Dumnezeu către el: Fiindcă ai ascultat glasul femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit numai din el să nu mănânci, şi tu ai mâncat din el, blestemat să fie pământul în lucrările tale. În dureri vei mânca din el în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă îţi vor răsări şi vei mânca iarba câmpului. În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până ce te vei întoarce în pământul din care ai fost luat, căci pământ eşti şi în pământ vei merge262.
4. Cel ce vrea să vadă acestea după cugetul trupului este străin de raţiune, şi întrece orice mod al minţii, şi va cădea şi aici în multe nedumeriri. Mă refer la modul în care Dumnezeu, Care avea să blesteme şarpele, îi prezintă pricina blestemului dat împotriva lui, care este amăgirea femeii263, asemenea şi când îl pedepseşte pe Adam îi arată [pricina], zicând: Că ai ascultat pefemeia ta264, dar către femeie, în pedepsirea ei, Dumnezeu nu prezintă deloc nici un păcat, nici o pricină, adică nu face nici o referire la şarpe, nici la numele mâncării, nici la pomul neascultării, nici la vreo altă pricină. Şi este o minune vrednică de toată minunarea că
259 Fc. 9,25.
260 Cf. Fc. 9,18-19.
261 Fc. 3,16.
262 Fc. 3,17-19.
263 Fc. 3,13-14.
264 Fc. 3,17.
408
şarpele care a amăgit pe femeie a fost supus unui asemenea amarnic şi cumplit blestem fără de iertare pentru veşnicie265, iar cea care a amăgit pe omul cel după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu266 nu a primit nici măcar o insultă de la Dumnezeu, deşi, după legile cele trupeşti, mai mare este vina celui ce amăgeşte pe împăratul decât a celui ce amăgeşte femeia. Căci ceea ce şarpele nu a îndrăznit, nici nu a încercat, nici nu a putut, aceea femeia a făcut bărbatului.
5. Acestea toate sunt pline de mirare. Căci limba cea înţeleaptă a lui Hristos267, Pavel, zice: Nu Adam afost amăgit, ci femeia a fost amăgită268, or, în pedepsirea celui ce nu a fost amăgit sunt nenumărate chinuri, dar în pedepsirea uneltitoarei Eva nu este deloc blestemul pământului în lucrările ei, nici mâncare în neîncetată durere, nu mâncarea ierbii, nu odrăslire de spini, nu răsărirea pălămidei, nici sudoarea feţei, nici întoarcere în pământ, nu moarte, nu izgonire din Rai, nu oprire de la pomul vieţii, nu supraveghere din partea Heruvimului, nici sabia învârtită împotriva ei269. Căci ar fi trebuit ca cei căzuţi în acelaşi păcat să primească aceleaşi pedepse, şi cu atât mai mult femeia amăgitoare. Iar dacă tu, ascultătorule, îmi spui că femeia, fiind convieţuitoare şi soaţă, şi casnică a lui Adam participă neîndoios la pedepsele şi nenorocirile bărbatului, nu înveţi în chip drept tu, cel ce spui acestea. Căci dacă ar fi aşa, ce trebuinţă ar fi fost de două pedepse de la Dumnezeu către ei atât de neasemănătoare şi având multă diferenţă şi opoziţie între ele? Căci ar fi trebuit ca, aşa cum atunci la început, când i-a făcut pe ei deodată, le-a dat lor seminţele ca de mâncare împreună cu necuvântătoarele270, tot aşa şi aici, în comun să le dea pedeapsa şi să spună: „Blestemat
265 C. Fc. 3,14-15.
266 Cf. Fc. 1,26-27.
267 Cf. Rom. 1,1-6; 15,18; I Cor. 1,1; II Cor. 1,1; 13, 3; Gal. 1,1; Ef. 1,1; 3,1-10; 4,17; 6,19; Col. 1,1; I Tim. 1,1; II Tim. 1,1.
268 1 Tim. 2,14.
269 Cf. Fc. 3,17-19,23-24.
270 Cf. Fc. 1, 29-30.
409
va fi pământul în lucrările voastre, în durere veţi mânca din el; spini şi pălămidă să vă răsară, şi veţi mânca iarba câmpului în sudoarea feţei voastre, până ce vă veţi întoarce în pământul din care aţi fost luaţi”271. Dar nimic asemănător nu face, nici nu spune Dumnezeu. De aceea, zicând femeii: în dureri vei naşte fii272, nimic asemănător nu-i spune bărbatului, deşi în întreaga Scriptură îi numeşte născători pe taţi, nu pe mame. Iarăşi zice că femeia va fi atrasă de bărbat273, dar vorbeşte numai de plecarea bărbatului în pământ274. Şi iarăşi, numind pământ pe bărbat275, nu o numeşte pământ şi pe femeie, dar nici nu era cu putinţă să o numească pe ea pământ, fiind coastă a Celui viu276 şi Viaţă277.
6. Aşadar, fiindcă este atâta nepotrivire şi nedumerire în pedepsele de mai înainte şi fiindcă eu am trecut prin acestea de mai bine de o oră, dumnezeiescul Apostol mă împunge adeseori în coastă cu mâna, iarăşi zicând: în Hristos şi în Biserică înţelege-le pe acestea278, către care Dumnezeu la începuturi spune profetic, dar nu cu mânie, viitoarea înşelare care i se va întâmpla ei, apoi şi pedepsele şi necazurile care vor veni asupra ei279 prin înşelare, pentru folosul ei, şi, mai departe, şi întoarcerea ei cea mai bună către Dumnezeu prin necazuri, precum şi mântuirea ei. Căci aşa cum ar vorbi un împărat către propria soţie care avea să desfrâneze, cu întristare cumva şi cu compătimire280, aşa trece prin aceste lucruri, zicându-i Evei: „Ascultă, femeie, cele mărturisite şi vestite de mai înainte ţie de la Mine, Dumnezeul tău, cu întristare. Mă vei lepăda pe Mine, Domnul Dumnezeul tău, şi te vei închina şi
271 Cf. Fc. 3,17-19.
272 Fc. 3,16.
273 Cf. Fc. 3,16.
274 C. Fc. 3,19.
275 Cf. Fc. 3,19.
276 Cf. Fc. 2,22.
277 Cf. Fc. 3,20.
278 Ef. 5,32.
279 Cf. Is. 25,16-17.
280 Cf. Ier. 3,6-20; Iez. 16,1-63; 23,1-49; Os. 1,2-19.
410
vei sluji şarpelui celui rău. Dar Eu, căutând mântuirea şi întoarcerea ta, înmulţind, voi înmulţi întristările tale, şi necazurile tale, şi suspinele tale, şi nenorocirile tale, aducând asupra ta281, fie potopul, fie foamete, fie ciume, cutremure, ploaie de foc şi pucioasă282, secetă prin gura prorocului283, primejdie de la mare, primejdie de la războaie, de la neamuri, de la prigoane şi de la felurite nenorociri, şi de la întristarea necazurilor. Pentru aceea, în aceste dureri, vei naşte fii răi, făptaşi ai tot păcatului şi desfrâului, şi fărădelegii, şi idolatriei, şi curviei. Dar îndrăzneşte, şi nu deznădăjdui de tine însăţi, nici nu cădea din nădejde, nici nu te opri de la nădejdile cele bune, fiindcă după acele multe întristări pe care Eu le voi aduce asupra ta, după multele tale suspine cu care vei striga către Mine, după pedepsele şi foametea, şi strâmtorările tale, îţi binevestesc ţie bucurie mare care va fi la tot poporul tău. Căci după toată neputinţa şi lipsa oricărui ajutor omenesc, te vei întoarce la Bărbatul tău cel duhovnicesc, Adam-Hristos284, şi Acesta te va stăpâni şi va stăpâni de la o mare până la alta şi de la râuri până la marginile lumii Biserica285, Eva286, Viaţa287, cea numită femeie288”.
7. Te binecuvântăm pe Tine, Hristoase, Cel ce ne-ai chemat pe noi şi Cel ce ai săvârşit întoarcerea noastră din înşelare289. Ne închinăm Ţie, Cel ce ne-ai stăpânit pe noi ca Domnul celor ce domnesc, pentru ca soaţa Ta, această femeie şi mireasă290 să nu mai fie stăpânită de răul şarpe291. Să cânte Ţie, aşadar, şi să strige cu glas mare această femeie-Viaţa292 împreună cu acea femeie
281 Cf. Fc. 6,17.
282 C. FC. 19,24.
283 Cf. III Rg. 17,1.
284 Cf. I Cor. 15,45-47.
285 Ps. 71,8.
286 Cf. Fc. 4,1; II Cor. 11,3.
287 C. Fc. 3,20.
288 Cf. Ef. 5,31-32; Apoc. 19,7.
289 Cf. Fc. 3,16; Fapte 3,26; Iac. 5,19-20.
290 Cf. Ef. 5,31-32; Apoc. 19,7.
291 Cf. Apoc. 20,2.
292 Cf. Iac. 5,13.
411
care este cu adevărat Viaţa şi purtătoare de Viaţă, şi născătoare a Vieţii, zicând: Măreşte sufletul meu pe Cel ce m-a stăpânit pe mine, Biserica cea din neamuri, şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, că a privit spre smerenia roabei sale, că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile293, că a făcut putere cu braţul Său, adică Fiul Lui, şi a risipit pe cei mândri, adică pe iudei din cugetul inimii lor şi ne-a înălţat pe noi, cei smeriţi Pe câinii cei flămânzi dintre popoarele păgâne i-a umplut de bunătăţi Pâinea Vieţii şi pe cei bogaţi în jertfe şi ofrande294 i-a scos afară deşerţi295, ca să nu-I mai slujească prin acestea, distrugându-le Templul296.
8. Se aprinde şi se sfâşie de furie iudeul auzind aceste cuvinte, dar nu poate dovedi că acestea sunt minciuni. Iar dacă nu astfel este adevărul lucrurilor pe care l-am tâlcuit din cuvintele lui Dumnezeu către femeie, să ne spună nouă iudeul: Unde era plecată Eva sau unde se despărţise de Adam de i-a spus Dumnezeu: Către bărbatul tău va fi întoarcerea ta297. Şi cine o stăpânea pe ea de îi zice: Bărbatul tău te va stăpâni298. Este limpede că era înrâurită şi stăpânită de altul. Căci în tot chipul această femeie pare despărţită de bărbatul ei şi apoi iarăşi că se întoarce la el. Căci cel ce se întoarce este limpede că acolo se întoarce de unde a ieşit mai înainte. Acum gândeşte-te la unirea nedespărţită a bărbatului şi a femeii, că este trup şi mădular, şi coastă a lui299. De aceea şi zicea despre ea ca Aceasta este os din oasele mele şi carne din carnea mea şi de aceea suntem amândoi un trup300. Cum deci, de vreme ce amândoi sunt un trup unit şi un os nedespărţit, acum spune către femeie Dumnezeu: Către bărbatul tău va fi întoarcerea ta şi el te va stăpâni301. Cum, fiind carnea şi osul lui,
293 Lc. 1,46-48.
294 Cf. Mt. 21,12-13; Mc. 11,15-17; Lc. 19,45; In 2,14-16.
295 Lc. 1,51-53.
296 Cf. In 2,19-21.
297 Fc. 3,16.
298 Fc. 3,16.
299 Cf. Fc. 2,21-22.
300 Fc. 2,23-24.
301 Fc. 3,16.
412
se întoarce către el? Prin urmare, prin toate cele spuse, aflăm că femeia a plecat afară de la bărbatul ei şi apoi s-a întors la el şi iarăşi i-a devenit coastă şi femeie, şi carne, şi os. Căci aceasta este femeia cea de la prorocul Osea, care zice: Voi merge şi mă voi întoarce la bărbatul meu cel dintâi căci mai bine îmi era mie atunci decât acum302. Şi de aceea zice Dumnezeu către Biserică, numită femeie, Şi către bărbatul tău va fi întoarcerea ta şi el te va stăpâni. De aici aflăm că pentru această stăpânire a lui Dumnezeu la sfârşitul vremurilor asupra femeii303, Scriptura L-a numit Domnul Dumnezeu, adăugându-I Lui pe Domnul304, fiindcă a făcut aceasta, de îndată ce a sădit Raiul, care este chipul Bisericii. Căci nu-L vei găsi pe El numit Domn şi Dumnezeu mai înainte de Rai, ci numai Dumnezeu.
9. Dar dacă nu par obositor ascultătorului, deşi spun multe lucruri, urcând ca pe o scară de la o dovadă la alta, îi voi arăta lui falsele asemănări ale înşelării femeii şi Bisericii. Mai întâi femeia a fost atacată de şarpe în Rai prin ochi şi de aici a pătimit, privind pomul că era bun de mâncare şi plăcut ochilor la vedere, şi frumos la înţelegere305. În al doilea rând, a suferit patimă prin atingerea mâinii, luând rodul, şi în al treilea rând, prin mâncare. Tot astfel, vino să trecem de la aceasta la Biserica universală a oamenilor şi vei vedea că şi aceasta a pătimit aceleaşi lucruri la începuturi. Căci atunci, la începuturi, erau două neamuri de oameni în lume cu propria lor genealogie independentă. Aceasta era o preînchipuire a celor două popoare, unii fiind din Adam, alţii din Cain, ucigaşul306. Cei care proveneau din Adam307 erau un chip al poporului lui Hristos, aveau un anume har al Duhului Sfânt pe faţa lor care îi şi arăta pe ei şi îi deosebea de poporul lui Cain308,
302 Os. 2,9.
303 Cf. Apoc. 19,6-9.
304 Cf. Fc. 2,8.
305 C. Fc. 3,6.
306 Cf. Fc. 4,17-22.
307 Cf. Fc. 4,25 5,32.
308 C. FC. 5,3.
413
şi mai cu seamă Set, pe care l-a născut Adam, după chipul şi asemănarea lui, cum spune Scriptura309. De aceea oamenii din timpul acela îl numeau pe el dumnezeu. Iar cei născuţi din sămânţa lui Cain erau un chip al poporului Israel şi erau străini de harul şi strălucirea aceea de pe faţă, ca unii care erau urmaşi ai ucigaşului310. De aceea cei ce erau din Cain îi pizmuiau pe cei din sămânţa lui Adam care erau chip al lui Hristos, numiţi fiii lui Dumnezeu311, din pricina strălucirii care era pe faţa lor. Aceştia, aşadar, numiţi fiii lui Dumnezeu, ca fii din Eva, mai întâi au suferit patimă prin ochi şi apoi prin atingere şi gustare. Căci aşa cum s-a spus despre ea că a văzut pomul că era bun de mâncare şi plăcut ochilor la vedere, şifrumos la înţelegere312, tot aşa este scris şi despre fiii ei că au văzut fiii lui Dumnezeu, adică cei din Adam, fiicele oamenilor, adică cele din Cain, că sunt frumoase şi le-au luat de soţii313. Iată patima vederii şi atingerii. După aceea au mâncat rodul cel rău, cărnurile jertfelor demonice314.
10. Dar acestea sunt rezultatele neascultării firii femeieşti315. Prin urmare, cea dintâi întristare a ei şi suspin a fost potopul universal316. Şi după acela, au fost aduse asupra ei întristări şi suspine care să o ducă pe ea la pocăinţă. De aceea nici nu sunt aduse întristări, nici suspine asupra şarpelui pentru nepocăinţa acestuia. Dar nici întoarcere nu se spune cu privire la el, ca în cazul femeii317. Iarăşi nici cu privire la bărbat nu se spune suspin, căci Adam cel duhovnicesc nu are nevoie de pocăinţă, ca unul care nu a fost amăgit318. Nici întoarcere nu este în cazul lui319, căci nici nu a
309 C. Fc. 5, 1, 3; 6,2.
310 Cf. Mt. 23,31-35; Lc. 11,48-51; In 8,44.
311 Cf. Fc. 6,2.
312 Fc. 3,6.
313 C. Fc. 6,2.
314 Cf. Fc. 6,4; Num. 13,32-33.
315 Cf. II Cor. 11,3; I Tim. 2,14.
316 Cf. Fc. 7,1-24.
317 C. Fc. 3,16.
318ITim. 2,14.
319 Cf. Fc. 3,16.
414
fost rătăcit vreodată. De aici nici nu se spune că va fi stăpânit de cineva precum femeia, căci se spune că El este Domnul celor ce domnesc320.
11. Vezi cum nu supune bărbatul la aceeaşi pedeapsă, până ce Dumnezeu nu a săvârşit întoarcerea ei la bărbat, zicând: Şi către bărbatul tău va fi întoarcerea ta şi el te va stăpâni321. Fiindcă cuvântul lui Dumnezeu este lucrător, vorbeşte ca şi cum ea s-ar fi întors deja şi bărbatul ei s-ar fi unit cu ea prin unirea cea după ipostas. După unire îndată Dumnezeu îl duce pe el să pătimească pentru ea. Căci zice în continuare aşa „Şi lui Adam i-a zis: Pentru că ai ascultat de glasulfemeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit numai din el să nu mănânci, şi tu ai mâncat din el, blestemat va fi pământul întru lucrările tale, în dureri vei mânca din el în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă îţi vor răsări ţie şi vei mânca iarba câmpului. În sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta până ce te vei întoarce în pământul din care aifost luat, că pământ eşti şi în pământ vei merge”322. Acestea auzindu-le de la Dumnezeu, Adam îndată a numit numele femeii lui Viaţă323, că aceasta, zice, este maica tuturor celor vii324.
12. Ce spui, omule? învinuiri înfricoşătoare au venit asupra ta de la Dumnezeu pentru femeie şi blesteme, şi pedepse, şi sentinţe, şi moarte, şi izgonire, şi întristări, şi spini, şi pălămidă, şi sudori, şi dureri, şi toate chinurile, şi tu numeşti Viaţă pricina tuturor acestora care au venit asupra ta? Mai degrabă numeşte-o pe ea Moarte, mai degrabă Uneltitoare, mai degrabă Trădătoare, mai degrabă Ucigaşă şi Sminteală totală, şi Naufragiu, ca una care a adus pe lume rele nesuferite, ca una care a uneltit împotriva tuturor, ca una care i-a nedreptăţit pe toţi, ca una care i-a făcut pe toţi stricăcioşi şi i-a pierdut pe toţi.
320 Cf. I Tim. 6,15; Apoc. 17,14.
321 Fc. 3,16.
322 Fc. 3,17-19.
323 Cf. Fc. 3,20.
324 Fc. 3,20.
415
13. Opreşte-te, omule, care spui acestea! Prin urmare, dacă Dumnezeu este Cel ce îndreptăţeşte, cine este cel ce condamnă325? Căci ajutorul omului nu a devenit vrăjmaş lui, nici nu va fi vreodată326. Prin urmare, nu lua aminte numai la simplele cuvinte, ci caută la puterea faptelor327. Dacă acestea ar fi fost spuse despre femeia simplă, ar avea o raţiune învinuirile tale. Dar când Preasfântul Apostol Pavel este cu noi şi ne însoţeşte nedespărţit în cuvântul despre Adam şi Eva şi strigă cu mare glas că taina aceasta este mare, în Hristos şi în Biserică328, este de toată trebuinţa ca noi să înţelegem până la o iotă sau o cirtă329 toate cele referitoare la Adam cel întâi zidit şi la Eva în Hristos şi în Biserică.
14. Iar dacă te împotriveşti celor spuse, spune-mi tu mie cum, intrând la cercetare goi de acoperământ330 aceşti întâi zidiţi331, la judecată au fost îmbrăcaţi de Dumnezeu şi acoperiţi cu tunici de piele332, când ar fi trebuit, după rânduiala tribunalelor din lume, mai degrabă să se dezbrace la cercetare. Cum atunci, dacă Adam se înfăţişează condamnat, ca unul care a fost amăgit de femeie, osândit fiind la această cercetare, a numit Viaţă pe femeie333? Cum fiind om sub blestem, cum spui tu, putea să prorocească prin Duhul Sfânt, chiar în ceasul blestemului, cele ce vor fi după zeci de mii de ani, zicând despre femeie: Aceasta este maica tuturor celor vii?334. Cum iarăşi după îmbrăcare, batjocorindu-l Dumnezeu pe Adam şi zicând: Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre Noi335 nu o ocărăşte împreună cu el şi pe femeie, ca pricină a (păcatului) lui Adam, nici nu o scoate afară pe
325 Rom. 2,33-34.
326 Cf. Fc. 2,18.
327 Cf. Rom. 7,6; II Cor. 3,6.
328 Ef. 4,32.
329 C. Mt. 5,18; Lc. 16,17.
330 Cf. Fc. 2,25; 3,7,10-11.
331 Cf. Fc. 2,7; I Tim. 2,13.
332 Cf. Fc. 3,21.
333 Cf. Fc. 3,20.
334 Fc. 3,20.
335 Fc. 3,22.
416
aceasta împreună cu el din Rai336, nici nu spune către ea: Pământ eşti şi în pământ vei merge337, nici: Blestemat va fi pământul întru lucrările tale338, nici nu a spus către ea ceea ce i se cuvenea ei mai presus de Adam. Dacă vrednic de crezare este socotit de tine Pavel, care îl are pe Hristos grăind întru el339 şi care zice că Adam nu a fost amăgit340, prin urmare, este limpede că nici nu a fost învinuit. Iar dacă a fost învinuit este limpede că a fost nedreptăţit de învinuitor. Dar dacă nu a fost nedreptăţit, este limpede că nici nu a fost blestemat, ci când s-a întors femeia lui la el, el, care nu a fost amăgit, a primit pedeapsa ei, după cum am spus de zeci de mii de ori despre aceasta.
15. Şi fiindcă întreg scopul cuvântului nostru este împotriva iudeilor ca să închidem gurile acelora care zic că, dacă Hristos s-a făcut blestem şi mulţimile creştinilor nădăjduiesc în Hristos cel blestemat, este de toată trebuinţa ca noi să arătăm iudeului şi din dovezile prorocilor că Hristos a pătimit pentru Biserică, şi nu pentru păcatele Lui341. Căci scrie Isaia prorocul, strigând împotriva necredinţei iudeilor: Doamne, cine a crezut ceea ce am auzit? Şi braţul Domnului, adică Hristos, cui i s-a descoperit? Am vestit înaintea Lui: ca o odraslă şi ca o rădăcină în pământ însetat. Şi L-am văzut pe El şi nu avea nici chip, nici frumuseţe, ci chipul Lui era necinstit şi dispreţuit la fiii oamenilor342. Şi pentru ce auzim că Hristos, deşi era împodobit cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor343, nu avea, la pătimirea Crucii, nici chip, nici frumuseţe? Pentru că frumuseţea rea a acelui pom, pe care a văzut-o femeia, care era frumos la vedere şi avea chip frumos, a nimicit-o Iisus în propriul Lui chip prin pomul Crucii pe care a primit-o
336 Cf. Fc. 3,23-24.
337 Fc. 3,19.
338 Fc. 3,17.
339 Cf. Rom. 15,18; II Cor. 13,3.
340 C. I Tim. 2,14.
341 Cf. II Cor. 5,21; Gal. 3,13; Ef. 5,25.
342 Is. 53,1-3.
343 Cf. Ps. 44,3.
417
pentru femeia Lui duhovnicească, Biserica344. Fiindcă a învăţat Hristos şi tu ia aminte! că prorocul despre El a prorocit când a zis: A fost dispreţuit, şi nul s-a socotit345, adică a fost predat de Dumnezeu pentru noi346 şi supus pedepsei pentru femeie, şi nu I s-a socotit că pătimeşte pentru El însuşi. El, zice, poartă păcatele noastre şi pentru noi suferă347, auzind: Blestemat va fi pământul348, adică viaţa ta pământească de către iudeii cei ce judecă astfel întru negrăitele Tale lucrări. Căci blestem a fost numit de Moise care a zis: Blestemat tot cel spânzurat pe lemn349. Şi iudeii: Acest om este blestemat, fiindcă nu ţine sâmbăta350. În dureri vei mânca pâinea ta351, adică vei trăi fără de păcat352, căci dacă ai fi trăit cu acest păcat lumea Te-ar iubi pe Tine ca pe al său353 şi nu Te-ar supăra. Când noi am auzit că a fost îngăduit de Dumnezeu ca El să pătimească acestea, noi îl socoteam că este în durere, în lovitură şi în chin, ca şi cum ar suferi pedeapsă şi moarte pentru propriile păcate. Dar El a fost străpuns pentru nelegiuirile noastre354 adică, păcatele femeii-Biserici, şi zdrobit pentru păcatele noastre. Pedeapsa pentru pacea noastră a fost asupra Lui. Prin rana Lui noi toţi ne-am vindecat355. Acesta a purtat păcatele multora şi pentru păcatele noastre a fost predat356. Ai demonstraţia clară şi completă şi dovada că pentru păcatele femeii aude Adam toate pedepsele, el însuşi fiind fără de păcat, ca chip al lui Hristos357.
344 C. ef. 5,25.
345 Is. 53,3.
346 Cf. Mt. 26,39; In 18,11.
347 Is. 53,4.
348 Fc. 3,17.
349 Deut. 21,23; Gal. 3,13.
350 In 9,16.
351 Fc. 3,17.
352 Cf. Evr. 4,15.
353 Cf. In 15,19.
354 Is. 53,4.
355 Is. 53,5.
356 Is. 53, 12.
357 Cf. Rom. 5,14; I Cor. 15,45-47; Ef. 5,25-26; Evr. 4,15.
418
16. Să vedem mai departe, dacă vrei, cum înseşi aceste cuvinte seci ale aşa-zisei pedepse nu conţin nici măcar un blestem al lui Dumnezeu pentru bărbat. Căci nu a spus către el cum a spus către şarpe şi către Cain: Blestemat eşti tu358, ci blestemat va fi pământul în lucrările tale359. În lucrările tale adică în cele pe care le vei face închinându-te pământului, pietrelor şi statuilor, apelor lui şi focului lui. Şi te vei face pe tine blestemat, mâncând din el în dureri360, când Eu voi aduce asupra lui secete, nerodire şi foamete adeseori pentru pedepsirea ta şi pentru necazul tău, precum am spus şi femeii: Voi înmulţi durerile tale şi suspinul tău361. Spini şi pălămidă îţi va răsări ţie pământul şi vei mânca iarba câmpului362, adică a pământului uscat şi pustiit de secetă şi nerodire. În sudoare şi osteneală, şi munca feţei tale vei mânca rar şi puţin pâinea ta, până ce te vei întoarce în pământul din care ai fost luat, pentru că pământ eşti şi în pământ vei merge363”. Aceasta este viziunea după literă a pasajului precedent. Căci aşa spun şi istoriografii arheologiei celei din lume că durerile, foametea, lipsurile şi secetele i-au convins pe cei vechi că pământul era blestemat. De aceea, când piereau de foame, spuneau că pământul este blestemat de Dumnezeu, după cum obiceiul oamenilor este să-l numească binecuvântat când acesta se arată roditor. Dar nici nu avea cineva de la ei experienţa semănării pământului. Spun iarăşi istoricii că cel dintâi dintre oamenii de pe pământ care a semănat sămânţă de grâu cu plugul a fost Avraam, cred cumva că au spus astfel ca să ne arate nouă patriarhul prin pildă că din sămânţa lui Se va arăta Pâinea cea cerească, Hristos364, pe pământ spre mâncare şi spre mântuirea lumii365, când pământul
358 Fc. 3,14; 4,11.
359 Fc. 3,17.
360 Fc. 3,17.
361 Fc. 3,16.
362 Fc. 3,18.
363 Fc. 3,19.
364 Cf. In 6,32-35,41,50-51.
365 Cf. Gal. 3,16.
419
Mariei celei din Avraam, Născătoarea de Dumnezeu, avea să primească cereasca ploaie366. Dar mărturiseşte şi Lameh, tatăl lui Noe, că nu pe om l-a blestemat Dumnezeu, ci cum am zis, a adus foamete şi necazuri trupeşti atunci asupra neamurilor acelora. Căci după ce a născut el fiu, a numit numele lui Noe, care se tâlcuieşte odihnă, zicând ca Acesta ne va odihni pe noi din lucrările noastre şi din durerile mâinilor noastre şi de pământul pe care l-a blestemat Domnul Dumnezeu367, adică în pedeapsa lui Adam. Desigur, când a ieşit Noe şi fiii lui din arcă după potop, Dumnezeu le-a confirmat lor mai clar binecuvântarea cu care i-a binecuvântat pe cei dintâi zidiţi368 şi după aceea, cugetând în Sine, a zis: Nu voi mai blestema pământul369. Dar tu, când vei auzi că pământul întreg a fost sub blestemul lui Dumnezeu până la arcă, nimic altceva să nu socoteşti arca decât numai Biserica lui Hristos370, întru care a şi întărit Dumnezeu vechea binecuvântare a omului şi a înnoit-o371, fiindcă, şi după potop, firea oamenilor a căzut în zeci de mii de chinuri şi pedepse de la Dumnezeu.
VI
1. Din acest dialog care ne este nouă pus înainte între Dumnezeu şi Adam suntem învăţaţi şi mai mult să auzim şi să înţelegem duhovniceşte cele despre Rai şi despre pomi, şi despre rodul din care au mâncat femeia şi bărbatul372. Căci zicând acolo Dumnezeu: în ziua în care veţi mânca, cu moarte veţi muri373, cum aici, în pedepse, nu numai că nu i-a nimicit pe ei, ci le-a dat vieţi de mulţi ani, iar femeii, naştere de prunci, zicând: în dureri
366 Os. 6,3:10,12.
367 Fc. 5,29.
368 Fc. 1,28-29; 9,1-3,7.
369 Fc. 8,21.
370 Cf. Evr. 9,8,11-12; I Pt. 3,20-21; Apoc. 11,19.
371 Cf. I Cor. 15,22.45; II Cor. 9,8-10; Gal. 3,14; Ef. 1,3; Evr. 9,15; 10,1.
372 C. Fc. 2,8-3,24.
373 Fc. 2,17.
420
vel naşte fii374, iar lui Adam: în dureri vel mânca din pământ în toate zilele vieţii tale373, iar cei care nu înţeleg duhovniceşte că toate cele din Rai s-au făcut nouă după o iconomie negrăită a lui Dumnezeu sunt siliţi în tot chipul să-l facă pe şarpe pricină şi dătător, şi făcător a toată naşterea omenească şi al susţinerii lumii prin sfătuirea lui către femeie376. Dar nu astfel învaţă corul Sfinţilor Părinţi, ci că şi fără şarpe, şi fără pom, şi fără mâncarea din el, numai din acel dumnezeiesc cuvânt spus celor întâi zidiţi: Creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul377, Dumnezeu avea să întemeieze seminţiile neamurilor prin naşterea cea după trup diferită faţă de crearea îngerilor.
2. Să plece Origen departe de noi şi adepţii lui Origen care născocesc basme cu privire la preexistenţa sufletelor noastre. Căci acel Origen, fiind făcut, existând şi venind la fiinţă după tunicile de piele nu ştiu de unde a ieşit sau de la cine a luat a învăţat că Adam şi Eva erau minţi simple mai înainte de tunicile de piele, cu totul nestricăcioşi şi neprimitori ai morţii, şi ai curgerii, şi ai mâncării, şi ai băuturii, şi ai somnului, a cărui nebunie monstruoasă răsturnând-o Metodiu, cel mare în înţelepciune378, ne prezintă nu una, nici două, ci zece dovezi scripturistice care arată că Dumnezeu a făcut cu adevărat trupul din pământ de la început şi pe om pământesc, cum ne spune nouă şi prin gura lui Pavel, care zice: Cel dintâi om din pământ pământesc379.
Mai întâi, pământesc, pe urmă, prin Hristos, duhovnicesc380, pentru ca, aşa cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm
374 Fc. 3,16.
375 Fc. 3,17.
376 Fc. 3,4-5.
377 Cf. Fc. 1,28.
378 Cf. METODIU DE OLIMP, De resurrectione, 1,39, în GOTTLIEB NATHANIEL BONWETSCH, Methodius (Griechischen Christlichen Schriftsteller 27), 1917, pp. 282-284. A se vedea şi studiul lui DIMITRIOS ZAGANAS, „The Reception of Origen in the Hexaemeron by Anastasius Sinaita: Between Criticism and Approval”, Ephemerides Theologicae Lovanienses, 953,2019, pp. 415-426.
379 1 Cor. 15,47.
380 Cf. I Cor. 15,46.
421
şi chipul celui ceresc381. Căci dacă prin neascultare, zice [Methodius], omul a căzut şi s-a schimbat prin fire, dezbrăcând un trup şi încingându-şi alt trup, atunci [rezultă] că a fost nedreptăţit prin aceasta de Dumnezeu. Căci ar fi trebuit ca demonii care nelegiuiseră cu mult mai mult să pătimească aceasta mai înaintea omului şi, din fire nemuritoare şi nestricăcioasă, şi nematerialnică să încingă trupuri muritoare şi stricăcioase, şi curgătoare.
în al doilea rând, iarăşi spune acest Părinte, că diferenţa formei organelor reproducătoare ale lui Adam şi Evei arată că asemenea organe au fost plăsmuite pentru naşterea trupească de prunci şi pentru sămânţă.
în al treilea rând, o altă dovadă este faptul că Scriptura spune îndată după crearea lor că bărbat şi femeie i-a făcut pe ei382. La o fire nestricăcioasă, ce trebuinţă era de bărbat şi de femeie?
în al patrulea rând, că şi prin binecuvântarea rostită către ei de Dumnezeu: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul383 se arată că naşterea de prunci era prin sămânţă şi naştere trupească.
în al cincilea rând, faptul că mai înainte de cădere, Dumnezeu a făcut comună administrarea seminţelor oamenilor dobitoacelor şi păsărilor384.
în al şaselea rând, zice iarăşi învăţătorul, dacă orice intră pe gură se duce afară, după cuvântul Domnului, era cu neputinţă ca, împărtăşindu-se de mâncarea seminţelor comună cu a dobitoacelor385, să nu sufere aceeaşi excretare stricăcioasă386.
în al şaptelea rând, că somnul adânc adus asupra lui Adam, tăierea coastei sunt semne ale unui trup material şi pământesc, nedând loc pentru o fire nemuritoare387.
în al optulea rând, dacă omul mai înainte de neascultare era nematerialnic şi netrupesc, cum atunci spune despre coasta luată
381 1 Cor. 15,49.
382 C. Fc. 1,27.
383 Fc. 1,28.
384 Cf. Fc. 1,29-30.
385 Cf. Fc. 1,29-30.
386 Cf. Mt. 15,17.
387 C. Fc. 2,21.
422
din el: Aceasta acum este os din oasele mele şi carne din carnea mea388.
în al nouălea rând, dacă Hristos este numit începătură şi întâi născut dintre morţi389, ca Cel dintâi care a înviat preasfântul Lui trup nestricăcios şi nemuritor, cum este cu putinţă ca mai înaintea Celui întâi născut Dumnezeu să facă alt om care să fie în nestricăciunea trupului şi în nemurire?
Iar apoi Părintele aduce o a zecea dovadă împotriva lor din cuvântul Mântuitorului către saduchei care zice că cei învredniciţi de veacul acela şi de învierea cea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită, căci nici să moară nu pot390. Dacă, aşadar, nu pot să moară cei ce sunt în nestricăciune, cum a murit Adam, mai ales că Origen fabulează că aşa vom învia din morţi cu firea trupului, cum era Adam mai înainte de cădere. Dar este limpede că Origen tăgăduieşte învierea trupului şi de aceea fabulează în chip rău credincios că şi noi, şi Adam, când a fost făcut, existam ca suflete goale391 care preexistau trupului. Aşadar, nu ar greşi, zice Metodiu, cel ce spune că e mai sigur şi de departe mai bine ca cel întâi zidit să aibă trup, având un loc la mijloc între stricăciune şi nestricăciune. Aceasta ne-o confirmă şi preaînţeleptul Solomon, zicând că Dumnezeu l-a făcut pe om pentru nestricăciune392, adică la mijloc între schimbare şi neschimbare. Dacă omul alege ceea ce este mai bun, cum crede şi Grigorie Teologul, el merge către desăvârşita nestricăciune şi nemurire, dacă se atinge iarăşi de ceea ce este mai rău, atunci va suferi moartea totală393, ceea ce s-a şi întâmplat, potrivit cu cuvântul spus lui că Pământ eşti şi în pământ vei merge.
3. Dar odată ce cuvântul nostru a ajuns să vorbească despre această dumnezeiască sentinţă, este momentul potrivit să facă
388 Fc. 2,23.
389 Cf. I Cor. 15,20; Col. 1,18.
390 Lc. 20,35.
391 Adică fără trupuri.
392 Cf. Înţ. Sol. 2,23.
393 Cf. Apoc. 20,13-15.
423
o digresiune împotriva samariteanului394. Căci samariteanul ne pune în sus şi în jos înainte acest cuvânt dumnezeiesc care spune către Adam că Pământ eşti şi în pământ vei merge395 cu scopul de a tăgădui şi a lepăda învierea din morţi. Acestuia, ca să mă exprim şi mai trupeşte, aceea trebuie să-i spunem mai înainte de altele, că omul nu este în întregime din pământ, ci o parte din pământ396 şi altă parte nu din pământ, ci de la Dumnezeu, prin suflare, prin care Dumnezeu l-a numit suflet viu397 şi trebuie, cum spune cineva din afară, ca ceea ce este din pământ să se întoarcă în pământ, şi ceea ce este de la Dumnezeu, la Dumnezeu, după cum nici însăşi existenţa trupului nu este în întregime din pământ, ci şi din foc, aer şi apă. Iar dacă omul este în întregime din pământ, nu diferă cu nimic de vasul olarului şi, prin urmare, orice olar ar putea plăsmui oameni. Dar nici nu a fost vreun alt om din pământ, decât numai Adam, şi ar fi trebuit ca numai asupra lui să se aducă sentinţa morţii, nu şi asupra altuia. Căci noi toţi ceilalţi oameni suntem din oameni, şi nu din pământ. Şi mai ales, nu se poate spune deloc aceasta în cazul femeii, fiindcă ea a fost făcută dintr-o coastă vie398 şi ar fi trebuit să spună către ea: „Coasta bărbatului eşti şi la coastă vei merge”. Dar potrivit cuvântului samariteanului nici păsările, nici peştii nu sunt supuşi morţii, căci nu au fost făcuţi din pământ, ci din ape399.
4. Dar cum, spunând Dumnezeu omului în poruncă în ziua în care veţi mânca din pomul cunoştinţei binelui şi răului cu moarte veţi muri400, aici, în pedeapsă, nu mai numeşte deloc moartea, ci întoarcere şi mergere, zicând că: Pământ eşti şi în pământ vei merge401.
394 Sfântul Anastasie are în vedere în continuare secta samaritenilor. Aceştia reprezentau o erezie care nu credea în înviere şi credea că sufletele oamenilor după moarte se destramă ca şi trupurile.
395 Fc. 3,19.
396 c. Fc. 2,7.
397 Cf. Fc. 2,7.
398 Cf. Fc. 2,21-23.
399 Cf. Fc. 1,20-21.
400 Fc. 2,17.
401 Fc. 2,19.
424
Numai tu vei merge şi te vei întoarce în pământ de unde ai venit. Numai tu. Nu însă şi femeia, fiindcă atunci Dumnezeu ar fi spus: „Pământ sunteţi şi în pământ veţi merge”, după cum şi dincolo le-a poruncit lor în comun, zicând: Să nu mâncaţi, ca să nu muriţi, şi iarăşi a spus în comun: Bărbat şi femeie i-a făcut pe ei402 şi în comun le-a dat lor stăpânirea a toate403, în comun mâncarea cea dintâi404 şi comună le era petrecerea în Rai405, şi în comun au mâncat din pom, şi în comun li s-au deschis ochii. În comun au făcut acoperăminte406. În comun au auzit glasul Domnului Dumnezeu plimbându-Se, după cum am şi spus despre aceasta mai înainte407, şi că în comun s-au temut şi împreună s-au ascuns408. Prin urmare, trebuia ca cei care au fost făcuţi în comun în toate şi care în comun au pătimit să primească aceeaşi comună sentinţă de la Dumnezeu, care zice către bărbat, şi numai către el: Pământ eşti şi în pământ vei merge409.
5. Aici, dacă nu se înfurie împotriva mea samariteanul şi iudeul, Dumnezeu nu vorbeşte despre unul şi acelaşi pământ, ci despre două pământuri. Căci nu a spus atunci omului că „Din pământ eşti, şi în acesta vei merge”, ci că Pământ eşti, şi în pământ vei merge, sugerând un pământ şi un alt pământ. Dar fiindcă acest înţeles pare multora greu de acceptat şi forţat, dacă vrei, te voi încredinţa prin exemple. Dar să presupunem că Dumnezeu ar spune însuşi elementului pământ: „Ţie îţi zic, o, pământule, că pământ eşti, şi în pământ vei merge”. Prin urmare, nu este vădit că acest cuvânt vorbeşte despre două pământuri? Şi iarăşi, dacă va zice apei „Element eşti, şi în element vei merge” este limpede că vorbeşte despre două elemente. Asemenea şi dacă va spune
402 C. Fc. 1,27.
403Cf Fc. 1,26,28.
404 C. Fc. 1,29.
405 Cf. Fc. 2,22.
406 Cf. Fc. 3,6-7.
407 Cf. Fc. 3,8.
408 Cf. Fc. 3,8.
409 Fc. 3,19.
425
unui înger: „înger eşti şi la înger vei merge”, ne-a indicat nouă doi îngeri. Tot aşa şi pentru: Pământ eşti, şi în pământ vei merge, vom înţelege un altul şi un altul, un alt Adam şi un altul, o altă întoarcere şi o altă, şi altă mergere. Acestea spunându-i-le samariteanului, te -am pregătit de mai înainte pe tine, cel credincios, ca să înţelegi pe acel Adam duhovnicesc Care a zis: Eu de la Tatăl Meu am ieşit şi la Tatăl Meu Mă duc410.
6. Dar numaidecât ascultătorul cel duhovnicesc şi iubitor de osteneală va cerceta, dacă toate cele din Lege îl preînchipuie pe Hristos, cum spune Apostolul411, atunci cum ar fi cu putinţă ca şi pedeapsa de mai înainte a lui Adam să se refere la Hristos duhovniceşte, în ciuda cuvintelor aspre, şi mai ales acel: Blestemat va fi pământul întru lucrările tale412. Cum este cu putinţă şi numai să concepem că blestemul se aplică în cazul lui Hristos? Totuşi, fiindcă cu puţin mai înainte am auzit pe Dumnezeu spunând către şarpe cu blestem că ţărână vei mânca în toate zilele vieţii tale415, adică cugetele cele pământeşti, materialnice ale păcatului, mâncarea şarpelui, zice, a devenit blestemată şi osândită în lucrările negrăite ale lui Hristos414. Prin urmare, şi şarpele, şi mâncarea lui sunt blestemate. Căci aşa cum mâncarea lui Hristos este dreptatea415, tot aşa şi mâncarea şarpelui este păcatul416.
7. Şi să nu te miri auzind numite pământ cugetele pământeşti ale păcatului, auzindu-L pe Hristos numindu-le pe acestea şi lume, când spune către ucenici: Voi nu sunteţi din lume, precum nici Eu nu sunt din lume417, adică din cugetul cel lumesc şi pământesc despre care Sfântul Pavel strigă către unii, zicând: Nu cugetaţi cele pământeşti, ci cugetaţi cele de sus418. Tot aşa şi prorocul, acelaşi
410 In 8,42; 16,28; cf. In 13,3.
411 Cf. Rom. 5,14; I Cor. 10,4,6,11; Gal. 4,24; Ef. 5,32; Col. 2,17; Evr. 8,5; 9, 9; 10,1; I Pt. 3,21.
412 Fc. 3,17.
413 Fc. 3,14.
414 Cf. II Cor. 12,4.
415 Cf. Deut. 8,3; Mt. 4,4; 7,31-33; Mc. 4,4.
416 Cf. Mt. 12,34-35; 15,11,18-20.
417 In 15,19; 17,14.
418 Col. 3,2.
426
lucru ne învaţă, zicând: în dimineţi, am ucis pe toţi păcătoşii pământului419, adică am tăiat toate gândurile rele ale păcatului de cum au răsărit, cu privire la care iarăşi îi îndeamnă pe cei ce trăiesc în păcate, zicând: Piară păcătoşii de pe pământ420, ca şi cum ar spune să se depărteze păcătoşii de păcat. Şi îl cheamă pe Dumnezeu, zicând: Scoală, Doamne, judecă pământul421, adică osândeşte şi condamnă păcatul cel pământesc, care este mâncarea mistuită de răul şarpe. Condamnă şcoala şi adepţii lui, ca să nu mai petreacă în tot neamul omenesc, ci îngroap-o pe ea sau, mai degrabă, prefă-o în cenuşă, ca să se întoarcă în nimic. Căci Tu, Dumnezeul nostru, eşti foc mistuitor422! Prin urmare, dacă Dumnezeu este foc mistuitor, iar Hristos este Dumnezeu, foc a venit să arunce pe pământ423, curăţitor şi nimicitor al păcatului, tot aşa înţelege-L pe El distrugând pământul cel rău424, păcatul, şi mistuind iarba şi spinii, şi pălămida, şi paiele, şi pleava, şi neghinele425, ca materii şi odrasle, şi lăstari ai nerodirii şi ai păcatului426.
8. Aşadar, fiindcă am aflat cum răul şarpe mănâncă pământ în toate zilele vieţii lui427 şi cum iarăşi Hristos îl consumă pe acesta şi îl mistuieşte, şi îl arde împreună cu fânul, şi spinii, şi pălămida, nu te mai teme, nici nu te poticni în acest raţionament, ci compară cu el acest pasaj: Blestemat va fi pământul în lucrările Tale cele bune şi sfinte, şi în dureri vei mânca din el428 adică Tu, ca Domn, vei curăţi pământul poporului Tău429. Dar am auzit de o oarecare întristare chiar şi a Duhului Sfânt însuşi pentru păcatul oamenilor, ca atunci când spune Pavel: Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt întru
419 Ps. 100,8.
420 Ps. 103,35.
421 Ps. 81,8.
422 Cf. Deut. 4,24; Evr. 12,29.
423 Cf. Mt. 3,11; 7,19; Mc. 9,48-49; Lc. 3,16.
424 C. Is, 38-42.
425 Cf. FC. 3, 18; Mt. 3,12; 13,25-30; Lc. 3,17; I Cor. 3,11-15.
426 is, 38.
427 C. Fc. 3,14.
428 Fc. 3,17.
429 Cf. Evr. 9,14; I In 1, 7, 9.
427
Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării430. Iar acel spini şi pălămidă îţi vor răsări ţie cineva îl va înţelege în chip potrivit cu referire la Hristos şi la pământul sinagogii lui Israel. De aceea şi spunea către un asemenea pământ, când i-au pus pe cap cununa de spini431: Am aşteptat ca via Mea săfacă struguri, dar ea a făcut spini şi pălămidă432.
9. Dar să auzim şi mai departe cuvintele lui Dumnezeu către Adam cel trupesc şi duhovnicesc. Căci continuă zicând: Şi vei mânca iarba câmpului. În sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta433. Vei întreba, dacă nu vei fi necrezător celor spuse, cum Dumnezeu, spunând că omul mănâncă trei mâncări, adică mai întâi, pământ434, apoi iarbă şi în al treilea rând, pâine435, nu spune nici că pământul, nici că iarba sunt mâncarea proprie omului. Căci nu zice către el: în dureri vei mânca pământul tău, nici în privinţa ierbii nu zice că vei mânca iarba ta, ci numai în cazul pâinii adaugă aceasta, zicând: în sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta, învăţându-ne pe noi de aici că aşa-numitul pământ este în primul rând mâncarea şarpelui, care se înţelege a fi idolatria, pe care a blestemat-o Dumnezeu. De aceea o şi pune cea dintâi, ca fiind păcatul cel mai vechi şi cel dintâi, mă refer la idolatrie. Iar iarba este mâncarea iraţională şi dobitocească a păcatelor josnice, de care se împărtăşeşte în sudoare şi dureri. Şi de aceea zice Dumnezeu că numai pâinea este proprie omului, zicând acel Vei mânca pâinea ta, fiindcă iarba şi pământul sunt indicatoare ale păcatului şi necredinţei.
10. De altminteri, pe acelea le mistuie Hristos de tot436, adică le nimiceşte şi le predă completei pierzanii437. Dar iarăşi altfel
430 Ef. 4,30; cf. Is. 63,10.
431 Cf. Mt. 27,29; Mc. 15,17; In 19,2.
432 Is. 5,2,4.
433 Fc. 3,19.
434 Cf. Fc. 3,17.
435 Cf. Fc. 3,19.
436 Cf. Evr. 12,29.
437 Cf. Mt. 3,12; 13,30; Lc. 3,17; II Tes. 1,7-8; Apoc. 21,1.
428
Hristos îşi mănâncă pâinea Sa, cea a preasfântului Lui Trup438, curăţindu-l pe el şi subţiindu-l, şi îndumnezeindu-l, şi făcându-l nestricăcios, şi înnoindu-l prin această unire chiar în acel timp când sudoarea feţei Lui s-a făcut ca picăturile de sânge439, când spune El însuşi că S-a întristat până la moarte440. Dar după moartea Lui, s-a îndepărtat întristarea de la El, s-a îndepărtat durerea, s-a îndepărtat suspinul, cele mai dinainte de patimă, şi au fost aduse în loc bucuria şi veselia441, şi cele ale nestricăciunii442. Căci sudorile şi întristările, şi durerile, şi iarba, şi spinii, şi pălămidele, şi toate lucrurile întristătoare până atunci au fost, până ce, fiind omorât, s-a întors în pământul lui, din care a fost luat, din care S-a şi înălţat împreună cu firea sfântului Lui Trup pământesc443, potrivit cuvântului care a zis către el că pământ eşti, ca om, şi în alt pământ, ceresc, vei merge, în pământul Israelului celui duhovnicesc, al adevăratei noastre făgăduinţe celei din ceruri444, în pământul celor blânzi445, în pământ sfânt, în pământul şi tărâmul celor vii, şi în cetatea Domnului puterilor, Ierusalimul cel ceresc446.
VII
1. Dar când a făcut acestea prin femeia-Viaţă, pe care a născut-o din coasta Sa, a dormit un somn dătător de viaţă447. Şi astfel a tăiat coasta448 Cel ce a zis: Eu sunt Viaţa, şi a venit în lume, şi prin ea a nimicit moartea450, şi prin ea a făcut vii acele animale ale
438 Cf. Mt. 26,26; Mc. 14,22; Lc. 22,19; I Cor. 10,16.
439 Cf. Lc. 22,44.
440 Cf. Ps. 41, 6,12; 42,5; Iona 4,9; Mt. 26,38; Mc. 14,34; In 12,27.
441 Cf. Mt. 28,8; Lc. 24,52; In 20,20; Apoc. 21,4.
442 Cf. Mt. 16,19; Lc. 24,5-7,39,46,51; In 20,27.
443 Cf. Mc. 16,19; Lc. 24,51.
444 C. Evr. 9,15.
446 Cf. Apoc. 21,2; 21,10 22,5.
447 Cf. Fc. 2,21; I Tes. 4,13-15.
448 Cf. Fc. 2,21-22.
449 In 11,25; 14,6; cf. In 6,35,48.
450 Cf. In 11,4; Fapte 2,24.
429
neamurilor, cele aduse la el în Rai451, şi prin ea a înviat pe morţii cei din iad452, şi a dăruit viaţă firii muritoare453. De aceea, când a primit pedeapsa morţii pentru ea de la Dumnezeu, făcându-ne pe noi vii, îndată noul Adam a numit, prin moartea Lui, numele femeii Lui, Biserica, Viaţă454, fiindcă ea este maica tuturor celor ce trăiesc viaţa cea ascunsă în Hristos455. Mare şi străină laudă a Bisericii suntem învăţaţi de aici. Fericite şi de trei ori fericite sunt nădejdile creştinilor şi înălţimea lor. Căci prin cele spuse aflăm că toate celelalte credinţe care sunt în lume sunt moarte şi maici ale unor popoare şi neamuri moarte456, ca unele care nu au în ele pe Cel ce a zis: Eu sunt Viaţa457, care nu pot nici să nască din nou, nici să facă vii prin mitrasul apei şi Duhului458 pe fiii lor şi pe popoare, ci sunt fără sămânţă459 şi văduvite de izvorul Vieţii460, nebucurându-se de apa cea vie şi care sare la viaţa cea veşnică461.
2. Numai Biserica Lui este numită şi Viaţă, şi maică a tuturor celor ce vieţuiesc viaţă veşnică462, ca una care are bărbat şi soţ al ei463 pe Dumnezeu Cuvântul464. Dar Dumnezeu nu este Dumnezeul morţilor, ci al celor vii. Şi de aceea şi femeia Lui este maică nu a celor morţi, ci a tuturor celor ce vieţuiesc Viaţa cea adevărată465, care este Hristos, iar tot cel ce nu s-a născut din ea este mort prin păcat. Femeia trupească a lui Adam cel trupesc nu este maică a celor vii, ci a unor oameni muritori466. Iar despre această maică
451 Cf. Fc. 2,19; Ef. 2,11-13,
452 Cf. Mt. 16,18; Rom. 4,17; Apoc. 1,18; 20,12-13.
453 Cf. Rom. 6,23.
454 Cf. Fc. 3,19-20.
455 Cf. Rom. 6,4-5; Col. 3,3; I Tes. 4,16-17.
456 Cf. Rom. 7,5; 8,5-6,13.
457 In 11,25; 14,6; cf. In 6,35,48.
458 Cf. In 3,3-8; 7,38-39; Rom. 10,10-11; Tit 3,5-7; I In 5,6-12.
459 Cf. Mt. 13,24,31-32,37-39; Mc. 4,31; Fapte 3,25; I In 3,9.
460 Cf. In 4,14; II Pt. 2,17; Apoc. 7,17; 21,6.
461 Cf. In 4,14.
462 C. Fc. 3,20.
463 Cf. In 1,1; Apoc. 19,13.
464 Cf. Mt. 9,15; In 3,29; Apoc. 19,9; 21,2,9; 22,17.
465 Cf. Mt. 22,32; Mc. 12,27; Lc. 20,38; Rom. 14,9.
466 C. FC. 4, 8;57-
430
duhovnicească nu spune că este maica tuturor oamenilor, ci maica tuturor celor vii, ca una care este Viaţă467. Şi pentru aceea, în pedeapsa ei, Dumnezeu nu o numeşte moarte, fiindcă este Viaţă prin fire străină de moarte, rămânând veşnică.
3. Iar dacă mă sileşte pe mine iudeul acum să înţeleg pe femeia trupească a lui Adam maică a tuturor celor vii, este absolut necesar să spunem că ea este maica şi a îngerilor, căci aceia mai presus de noi sunt vii. Ce oare? Biserica, zice, este maica şi a îngerilor? Dar de vreme ce Bărbatul ei este Făcătorul acestora468, prin adopţie, se numeşte şi maică a acestora, fiindcă El i-a făcut pe ei duhuri slujitoare ei, trimişi la ea spre slujire pentru ea469. Căci trebuie ca aceştia să slujească maicii lor adoptive şi soaţei Bărbatului ei şi Dumnezeului lor. De aceea, ca una care este cuprinzătoare şi unificatoare a tuturor, Dumnezeu i-a pus ei cel mai universal nume şi cel mai cuprinzător, numind-o pe ea Viaţă. Căci Viaţă nu este un nume de persoană, ci un nume unificator şi cuprinzător căci viaţa este şi în firea lui Dumnezeu, şi a îngerilor, şi a oamenilor. Dar eu cred că şi pentru că Biserica este compusă din multe seminţii şi neamuri, având propriul trup şi plinătate din orice neam de sub cer, i-a dat ei numele cel mai general, precum şi fiara aceea înfricoşată şi înspăimântătoare de la Daniel era fără nume470, neavând nume individual, precum celelalte trei, pentru că descria mai dinainte împărăţia romanilor şi creştinilor.
4. Dar trebuie să cunoaştem, pe lângă toate acestea, cum această duhovnicească soaţă a celui de-al doilea Adam a înaintat de la un nume mai rău la unul mai bun. Căci la începuturi era numită coastă471, când a fost tăiată şi despărţită de bărbat, semnificând prin această tăiere şi despărţire apostazia de la Dumnezeu pe care avea să o pătimească. Apoi, după aceea, fiind zidită,
467 Fc. 3,20.
468 Cf. Fc. 1,1; 2,4; In 1,3.
469 Cf. Fapte 5,19; 12,7-10; Evr. 1,14.
470 Cf. Dan. 7,7-11.
471 Cf. Fc. 2,21-22.
431
a urcat la mai bine şi a fost numită femeie din pricina apropierii ei de Bărbatul ei, Hristos472. Iar la urmă de tot a fost numită Viaţă, ca una care a înaintat de la moarte la viaţă473. Dar nu tot aşa şi Bărbatul ei, ci de la un nume mai bun a asumat unul mai rău. Căci la început, Adam s-a bucurat de multă cinste şi slavă, fiind numit chip şi asemănare a lui Dumnezeu474. Apoi, după aceea, a fost numit om475, şi apoi iarăşi Adam476, şi la urmă de tot, pământ477, pentru ca prin acestea să învăţăm limpede că toate cele privitoare la cei întâi zidiţi se referă la Eva-Biserica şi la Adam-Hristos. Căci astfel la începuturi fiind rază şi caracterchip al Ipostasului lui Dumnezeu însuşi cel nevăzut478, S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, ca din sărăcie să îmbogăţească Biserica cu viaţă479, devenind ea însăşi Viaţă şi fiind numită de El astfel, şi rânduită în Cartea celor vii480. Despre celelalte credinţe se spune acel: Şterşi să fie din cartea celor vii, a fiilor Bisericii, adică a maicii celor vii, şi cu cei drepţi să nu se scrie481. Căci aceste credinţe sunt nedrepte şi au lepădat pe Dumnezeu cel drept şi l-au ales pe satan cel nedrept căruia au preferat să-i aducă cinstire prin idoli, lepădând Biserica-Viaţă482, care, fiindcă este cu mulţi fii şi cu multe osteneli, şi cu multe odrasle şi persoane, a primit un nume general483, ca una care este universală: Viaţă. Iar Bărbatul ei, Hristos, ca Unul Născut şi ca o singură Persoană, fiind nedespărţit484, a fost numit cu un nume personal şi individual.
472 C. FC. 2, 22.
473 Cf. Fc. 3,20.
474 C. Fc. 1,26.
475 Cf. Fc. 1, 27; 2,5-8,15,18,24.
476 C. Fc. 2,16-25.
477 C. Fc. 3,19.
478 Cf. In 1,1-2,4-5,9.
479 Cf. Mt. 20,27-28; Lc. 22,27; Filip. 2,7.
480 Cf. Ps. 68,29; Is. 4,3; Apoc. 3,5-6; 13,8; 20,12,15; 21,27.
481 Ps. 68,29.
482 Cf. Apoc. 13,1 -14,1; 20,6-10; 21,7-8; 22,14-15.
483 Cf. Is. 13,3.
484 Cf. In 1,14,18; 3,16,18; I In 4,9.
432
5. Puteam şi aici să-mi întind cuvântul împotriva samariteanului, dar m-am temut ca nu cumva, fiindcă am spus multe, ascultătorii mei să fi ajuns la saturaţie. Căci acesta, vorbind despre femeia trupească a lui Adam şi înţelegând-o pe ea că este maică a tuturor celor vii, în mod necesar, chiar şi fără să vrea, mărturiseşte vii sufletele oamenilor485. Iar dacă spune că sunt muritoare, îl prezintă pe Dumnezeu ca mincinos, căci femeia nu se mai află maică a celor vii, ci a celor morţi, după asemănarea dobitoacelor. Căci după samaritean şi căţeaua, şi asina sunt maici ale tuturor celor vii486, dacă într-adevăr nu este nici o diferenţă între sufletul animalului şi sufletul omului. Dar aceştia să meargă în calea propriei lor rătăciri şi înşelări. Iar noi, oprind aici cuvântul nostru să dăm slavă împăratului a toate, Hristos, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
485 Samaritenii erau adepţii unei erezii care nu credea în înviere şi credea că sufletele oamenilor după moarte se destramă ca şi trupurile. Dacă admitem că Eva este mama tuturor celor vii, este clar că mărturisim prin aceasta implicit că sufletele oamenilor sunt vii şi nu mor precum trupurile.
486 Cf. Fc. 4,20.
Al aceluiaşi, în continuare, Cuvântul al XII-lea
I
1. Şi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui tunici de piele şi i-a îmbrăcat pe ei1.
Şi cine erau aceşti condamnaţi şi osândiţi, spune-mi mie, care au fost îmbrăcaţi şi acoperiţi2, şi împodobiţi3, şi înveşmântaţi în haine de nuntă, ca un mire şi o mireasă4, de înseşi preacuratele şi fără de prihană, dumnezeieştile mâini ale lui Dumnezeu Atotţiitorul? Căci nici împăratul cel stricăcios, nici vreun conducător oarecare nu va accepta vreodată să îmbrace cu propriile lui mâini, dar nici prin ale altora, pe cei care l-au înfruntat, ci, mai degrabă, dezbrăcându-i şi pedepsindu-i, şi purtându-i triumfător goi prin pieţe, îi va închide în închisoare. Prin urmare, ce taină vor să ne arate nouă şi tunicile acestea numite de piele. Căci cel îmbrăcat şi acoperit de Dumnezeu se va sălăşlui în acoperământul Dumnezeului cerului5, iar nu se va cunoaşte osândit, nici condamnat. Odată ajunşi aici, trebuie să cercetăm şi acel lucru, cum mai înainte cu puţin Dumnezeu, dându-le celor doi separat, fiecăruia în parte, aşa-zisele pedepse diferite şi schimbate6, aici le-a dat
1 Fc. 3,21.
2 Cf. Lev. 8,1-9; Is. 49,2; 51,16; 61,10; Sof. 3,4; Rom. 13,14; I Cor. 15,53-54; II Cor. 5, 3; Gal. 3,27; Ef. 4, 24; Col. 3,10,12; I Tim. 2,9-10; I Pt. 3, 3-5. Apoc. 34-5,18; 4,4; 21,2.
3 Cf. Ieş. 12,13,27; Ps. 16, 8; 26, 5; 30, 20; 60, 4; 63, 2; 90,14; Is. 4, 5; 49, 2; 51,16; înţ. Sol. 5,16; 19,8.
4 Cf. Ieş. 16,7; Is. 50,1; 54,4; Ier. 2,2; Os. 2,16,18-21; Mt. 9,15; 22,2; Mc. 2, 19-20; Lc. 5,34-35; 14,16; II Cor. 11,2-3; Ef. 5,22-33; Apoc. 19,7; 21,2,9; 22,17.
5 Ps. 90,1.
6 Cf. Fc. 3,16,17-19.
434
celor doi acelaşi acoperământ deopotrivă şi de aceeaşi cinste7, ca unii care sunt de acelaşi suflet şi purtând acelaşi jug. Căci această unire nu este potrivită. Fiindcă perechea aceea a fost tăiată prin învinuirea adusă lui Adam de Dumnezeu ca unuia care a ascultat de femeie8. Căci nu era drept ca iarăşi să o unească pe ea cu el, dacă a fost uneltitoarea lui şi dătătoare a morţii şi a blestemului9.
2. Unii socotesc rău că nu ar fi fost blestemaţi cei întâi-zidiţi, de vreme ce nu după blestem, ci mai înainte de acesta, s-au bucurat de un asemenea acoperământ de la Dumnezeu, de tunicile de piele. Nu fiindcă Dumnezeu nu ar fi putut şi fără tunicile de piele să le dea lor puterea de a îndura în viaţă, cum a dat şi îngerilor, şi celorlalte animale însufleţite, ci acest exemplu arată că, după ce s-au aflat goi prin păcat, în vremurile cele din urmă vor fi îmbrăcaţi şi acoperiţi de Dumnezeu, precum şi acel fiu risipitor, care, la întoarcerea lui, a fost încins cu veşmântul cel împărătesc10 şi totodată, printr-o asemenea îmbrăcăminte de piele ca a animalelor, se preînchipuia iconomia cea după trup a lui Hristos. Căci Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit în firea noastră muritoare de piele11 pe care o preînchipuia şi cortul lui Avraam12 în care s-a născut fiul Isaac, (pricina de) râs (a Sarrei)13, ca chip al lui Hristos Care umple de bucurie toate14. După acest cort venea cortul mărturiei, care, fiind al doilea, o semnifica pe această purtătoare de cort, EvaBiserica, femeia lui Hristos-Adam15. Cortul o preînchipuia pe cea numită Viaţă, maica Vieţii16, cortul cel purtător de viaţă al firii celei fără de pată, Născătoarea de Dumnezeu şi primitoarea de
7 Cf. Fc. 3,21.
8 Cf. Fc. 3,17.
9 C. Fc. 3, 6.
10 Cf. Lc. 15, 22.
11 In 1,14.
12 C. Fc. 18,1.
13 Cf. Fc. 18,12; 21, 6.
14 Cf. Mt. 25, 21, 23; 28, 8; Lc. 2,10; 15,10; In 3, 29; 16, 20; 17,3; III In 4.
15 Cf. Evr. 9, 6-28.
16 Cf. Fc. 3,20.
435
Dumnezeu17, şi hrănitoare a lui Dumnezeu18, Fecioara noastră şi pururea Fecioara Maria19 întru care, ca într-un cort cuvântător, a fost împletit şi plăsmuit după ipostas20, în două firi printr-o unire imediată (owoSo) âxaptoda) şi convergenţă de-sine-existentă (avQvTrâpxTW owSpopfj), Cuvântul lui Dumnezeu. Dar El nu a fost plăsmuit mai înainte ca o fire sălăşluind într-un cort. Gândeşte-te că acest Adam care acum este de sine-existent (auQvTtapxTOţ) cu două naşteri (o!pţiyW];), fiind compus şi purtător de piele, mai înainte era gol şi neînjugat şi cu totul neamestecat, fără unire, şi a venit dintr-un loc necunoscut şi necuprins, şi nevăzut. Aici Dumnezeu a făcut prin Duhul Sfânt, lucrând de la Sine însuşi (auTOupytxwg), iar nu prin poruncă (ou TtpocTTaTtxâq), această tunică necusută pe care a arătat-o şi tunica aceea împistrită pe care a ţesut-o patriarhul Israel lui Iosif21.
3. De aceea, când El S-a întors de unde a ieşit ca Dumnezeu compus22, purtător de trup, ascuns în firea omenească, puterile cele cereşti ale corului Lui, privind la acoperământul trupului Lui, cuprinse de uimire şi dumnezeiască minunare, ziceau: Cine este Acesta care vine din Edom, Adam, cu roşeala veşmintelor Lui din Vosor23. Ceva de acest fel a fost spus şi cu privire la Adam cel născut din pământ. Dar Edom se tâlcuieşte grădină şi desfătare sângerie, iar Vosor, carne. Din sânge şi din carne era compusă tunica aceea de piele înfocată, pe care iarăşi văzând-o şi alţii urcând la ceruri, compusă şi dumnezeiască, şi deopotrivă cu Dumnezeu, strigau lui Hristos, zicând: Pentru ce veşmintele Tale sunt roşii şi îmbrăcămintea Ta ca a celui ce calcă în teasc24? Căci este limpede că cel îmbrăcat cu tunică de piele are înlăuntru ascunsă firea
17 Cf. Lc. 1,31-33,35,43; In 1,14; 2,1.
18 Cf. Lc. 2,40,52.
19 Cf. Mt. 1,18,20,23; Lc. 1,27-31,34-35.
20 Cf. In 1,1,14.
21 Cf. Fc. 37,3,23,31-33.
22 Cf. Mc. 16,19; Lc. 24,51; Fapte 1,9-11.
23 Is. 63,1.
24 Is. 63,2-3.
436
cea raţională şi nemuritoare, în timp ce cea văzută este muritoare. Aşadar, Hristos-Adam S-a făcut cunoscut acestora ca Dumnezeu şi om. Iar soaţa Lui, Biserica, este numită compusă, ca una care este îmbrăcată în El. Câţi în Hristos ne-am botezat, în Hristos ne-am şi-mbrăcat, devenind de un chip cu El25.
II
1. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul26.
Şi pentru ce, spune-mi mie, aici, Dumnezeu i-a spus lui Adam acest cuvânt acum când l-a chemat pe el care se ascunsese după mâncarea din pom27, dacă, aşa cum crede iudeul, acest cuvânt este batjocoritor, şi nu mai degrabă mistic? Dacă Dumnezeu i-a spus acest cuvânt bătându-şi joc de el28 sau învinuindu-l, trebuia mai degrabă să spună acest cuvânt către el în pedeapsă, mai înainte de toate, şi apoi să-i dea sentinţa. Căci după acea iubitoare şi părintească îmbrăcare cu tunicile de piele29, ca şi cu un veşmânt de nuntă şi încingere, nu mai este loc sau raţiune să spunem că Dumnezeu a spus aceasta lui Adam învinuindu-l, ci făcându-l prin tunică compus pe Cel mai înainte Necompus şi ascunzând în firea muritoare pe omul care mai înainte era neascuns, şi unind cu el acea fire străină de el şi de altă origine, făcându-l pe el şi descriindu-l ca pe un monument şi chip al Unuia din Sfânta Treime, Hristos30, de aceea, privind
25 Cf. Rom. 13,14; Gal. 3,27.
26 Fc. 3,22.
27 Fc. 3,8-9.
28 După literă pare un cuvânt batjocoritor, dar după sensul mistic, duhovnicesc nu este aşa! Toată tâlcuirea este o pendulare între sensurile literale şi cele mistice care sunt tot atâtea căi de înţelegere şi de abordare a Scripturii, de aceea pare să se contrazică, dar de fapt, tâlcuirea lui abordează când un punct de vedere, când altul, când perspectiva literală, când pe cea alegorică şi anagogică.
29 C. Fc. 3,21.
30 Cf. Mt. 23,8-10; In 1,18; I Cor. 8,6; I Tim. 2,5.
437
către el şi tinzându-Şi degetul dumnezeiesc către acela, ca şi cum l-ar arăta, a zis: Iată Adam s-a făcut ca Unul dintre noi31, ca Unul dintre cele trei Ipostasuri ale dumnezeirii32, adică aşa cum va fi în vremurile din urmă şi la sfârşitul veacurilor Unul din Treime, Fiul şi Cuvântul Tatălui33, compus, fiind om şi Dumnezeu34. Şi, totodată, printr-un asemenea cuvânt, Dumnezeu binevesteşte lui Adam: „Vei deveni ca Unul din Sfânta Treime, unit prin El cu dumnezeirea, înălţat pe tronul heruvimic, de un tron cu El şi şezând de-a dreapta măririi, şi închinat, şi slăvit de toată începătoria şi puterea”35.
2. Iar dacă ne contrazice cineva şi zice că [Dumnezeu i-a spus lui Adam aceste cuvinte] din pricina înşelării şarpelui care zicea: Veţi fi ca nişte dumnezei cunoscând binele şi răul36, şi ar spune că Dumnezeu îi amintea acestea lui Adam mai presus de toate, noi vom spune, mai întâi, că şarpele a spus acel „veţi fi ca nişte dumnezei cunoscând toate” ca să-i înveţe politeismul, cu toate că nici Adam n-a vorbit şarpelui, nici nu l-a văzut pe el, nici nu s-a apropiat de el, nici de pomul neascultării, ci numai femeia s-a apropiat37. Dacă deci i-ar fi ocărât pentru cuvintele şarpelui şi din acest motiv trebuia numaidecât să-i izgonească, Dumnezeu ar fi trebuit mai degrabă pe femeie să o izgonească.
3. Dar de aici cunoaşte cu multă şi dumnezeiască luare aminte că, după îmbrăcarea cu această tunică, Dumnezeu nu va mai aminti deloc de femeie cu Adam dimpreună, ci va spune toate deosebi numai cu privire la bărbat. Căci zice: Iată Adam s-a făcut ca Unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul, ca şi cum ar spune: „Iată, am schiţat în chip un prototip al celui de-al doilea Adam,
31 Fc. 3,22.
32 Cf. Mt. 28,19; I Cor. 12,4-6; II Cor. 13,13; Ef. 4,4-6; I Tim. 1,2; II Tim. 1,2; I Pt. 1,2; II In 3; Iuda 20-21; Apoc. 1,4,8; 4,8.
33 Cf. In 1,1.
34 Cf. In 1,14.
35 Cf. Mt. 19,28; II Cor. 4,17; Filip. 3,21; Col. 3,4; I Tes. 2,12; II Tes. 2,14; II Tim. 2,10; I Pt. 5,4,10; Apoc. 8,17.
36 Fc. 3,5.
37 Cf. Fc. 3,1-5,13-15.
438
Hristos, şi acum încă nu a venit vremea să-şi întindă mâna lui şi să ia, şi să se împărtăşească din pomul vieţii, care este Dumnezeu Cuvântul, căci negrăita întrupare va avea loc şi va mânca, adică îl va ascunde înlăuntrul lui pe Acesta şi va trăi cel care mănâncă până în veac”38. Căci pururea viu este cel ce mănâncă, iar cel ce se împărtăşeşte de El nu este lipsit de viaţă nemuritoare. De aceea şi tâlcuitorii au încheiat aici cuvântul, şi cei ce au alcătuit Hexapla şi mai departe au început verset nou, ca şi cum ar începe paragraf nou în continuare, zicând: Şi l-a trimis pe el, adică pe Adam, Domnul Dumnezeu din Raiul desfătării să lucreze pământul din care afost luat39.
4. Ştiu că foarte forţat pare ascultătorului înţelesul celor spuse. De aceea trebuie să reluăm acestea. Li se pare aici unora, între care sunt şi iudeii, şi samaritenii, că cuvintele lui Dumnezeu au acest sens: Iată, Adam s-a făcut ca unul dintre noi cum socoteau, dintre cele trei ipostasuri, cunoscând binele şi răul şi acum nu cumva să-şi întindă mâna lui şi să ia din pomul vieţii, şi să mănânce, şi să trăiască în veac40, să-l trimitem pe el din Raiul desfătării. Aşa înţeleg cei mai mulţi dintre oameni şi astfel iau cuvintele acestea, dar nu acesta este sensul. Dar ceea ce face ca acest paragraf să fie întunecat şi neclar este faptul că, în loc să spună: încă nu este timpul să mănânce din pom, autorul spune şi acum, ca nu cumva.
5. Dacă aşa ar sta lucrurile, cum spuneam, nu ar fi trebuit deloc să-l izgonească pe Adam, ci pe femeie, fiindcă ea şi-a întins mâna şi a îndrăznit, şi a luat, şi a mâncat cea dintâi şi apoi a dat şi bărbatului41. Dar mai bine zis, mai înaintea ei, ar fi trebuit să scoată afară pricina tuturor relelor, şarpele42. Or, aici vedem că se întâmplă contrariul: nu îi alungă pe cei doi care au fost pricina păcatului, ci îl scoate afară pe cel nevinovat. Căci nu Adam a
38 Fc. 3,22.
39 Fc. 3,23.
40 Fc. 3,22.
41 Cf. Fc. 3, 6.
42 Fc. 3,13.
439
fost amăgit43. Nu voi înceta să înţeleg acest cuvânt pentru Hristos44 cel fără de păcat şi să îl propovăduiesc45. Prin urmare, dacă nu a fost amăgit, atunci nu a fost alungat. Căci nu vorbeşte despre izgonire, ci de trimitere. A trimis, zice, Domnul Dumnezeu pe Adam afară din Raiul desfătării să lucreze iarăşi pământul din care a fost luat46. Căci a fost trimis Domnul, după sfatul cel părintesc, din sânurile părinteşti, ca dintr-un Rai la pământul nostru cel îndurerat, să lucreze mântuirea noastră, zicând: Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez47, ca să ne păzească pe noi ca nu cumva să ne apropiem de boldul necredinţei şi al păcatului.
III
1. Şi l-a scos afară pe Adam şi l-a aşezat pe el în preajma Raiului desfătării şi a pus un heruvim şi sabie deflacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieţii48. Ascultă, te rog. Iată, a ieşit omul singur, cel ce a intrat din afară49. Apoi unde este şarpele? Unde este femeia? Unde animalele? Căci nu au ieşit, oricât de mult s-ar înverşuna iudeul şi samariteanul. Nu a ieşit femeia cea numită Viaţă50, ci este înlăuntru făcând vii şi liniştind, şi hrănind fiarele. Nu a fost scoasă afară niciodată şi nici nu va fi scoasă vreodată. Căci a fost scoasă afară slujnica, sinagoga ta, pentru ca cea cu adevărat liberă să rămână înlăuntru. Căci nu va moşteni fiul roabei împreună cu fiul celei libere51.
2. Şi ca să întăresc cuvântul şi pentru credincios, şi pentru iudeu, îi voi convinge că, dintre toate celelalte femei, această
43 1 Tim. 2,14.
45 Cf. Mt. 27, 4; In 8,46; II Cor. 5,21; I Pt. 2,21-22.
46 Fc. 3,23.
47 In 5,17.
48 Fc. 3, 24.
49 C. Fc. 2, 8,15.
50 Cf. Fc. 3,20.
51 Fc. 21,10.
440
femeie nu a fost scoasă afară. A intrat odinioară Noe în corabie cu propria lui femeie şi, când a ieşit el din ea, se menţionează în scris şi ieşirea femeii lui împreună cu el52. A venit iarăşi Avraam în Mesopotamia şi a venit cu el şi femeia lui53. Asemenea şi când a ieşit din Egipt este menţionată ieşirea lui Avraam şi a Sarrei54. A ieşit oarecând Iacov din casa lui Laban şi Scriptura aminteşte cu multă exactitate de ieşirea împreună cu el a Rahilei şi a Liei55. A ieşit şi Moise din Madiam şi este menţionată în Scriptură şi ieşirea femeii lui cu el56. Şi vei afla alte zeci de mii de ieşiri ale femeilor împreună cu bărbaţii lor în Scriptură. Şi cum, spune mie, această întâi şi singură femeie, fiind început şi rădăcină, şi cap, şi viaţă, şi împărăteasă, şi maică a tuturor celor vii57, nu a ieşit împreună cu bărbatul ei din Rai, nici fiarele acelea şi dobitoacele pe care Dumnezeu le-a adus El însuşi la Adam să vadă cum le va numi58. Căci dacă ar fi ieşit, nu ar fi fost trecută sub tăcere în dumnezeiasca Scriptură ieşirea lor, ci aşa cum a istorisit intrarea lor, tot aşa trebuia să ne spună nouă şi când, şi împreună cu cine au ieşit.
3. Şi fiindcă acest cuvânt este despre lucruri străine şi minunate, din alte pasaje din Sfânta Scriptură, îi voi dovedi iarăşi iudeului că nu au ieşit aceste fiare. Au intrat împreună cu Noe, iarăşi zice, mai înainte de potop în corabie fiarele şi dobitoacele59. Şi este menţionată în Scriptură şi ieşirea lor împreună cu el60, şi numărul lor a fost dat cu exactitate. Asemenea şi ieşirea dobitoacelor lui Avraam şi ale lui Lot61, şi dumnezeiasca Scriptură ne istoriseşte nouă mai ales ieşirea lui Iacov, cea care a avut loc
52 C. Fc. 8,16,18.
53 Cf. Fc. 11,31; 12,5.
54 Cf. Fc. 13,1.
55 Cf. Fc. 31,17-55.
56 Cf. Ieş. 4,19-20.
57 C. Fc. 3,20.
58 Cf. Fc. 2,19.
59 Cf. Fc. 7,2-3,5,8-9,13-17.
60 Cf. Fc. 17,19; 9,10.
61 Cf. Fc. 12,5; 13,1-2,5.
441
în Mesopotamia62, dar nu numai atât, ci şi nemăsurata mulţime a animalelor celor care au ieşit împreună cu Israel din Egipt63. Prin urmare, cum, spune-mi mie, în cazul acestor fiare şi animale plăsmuite de Dumnezeu, nu prin poruncă, precum au fost făcute toate celelalte animale64, ci au fost zidite de înseşi mâinile lui Dumnezeu65, este menţionată intrarea lor în Rai, dar ieşirea lor nu este menţionată deloc.
4. Înfricoşate şi străine lucruri, că aspida şi şarpele, şi vipera, şi balaurul, şi scorpionul, împreună cu femeia amăgită oarecând, se bucură de pomul vieţii şi nu le-a izgonit pe acestea Dumnezeu din Rai, nu le-a împiedicat, nu le-a poruncit lor să nu se apropie de pomul vieţii, nu a spus despre ele sau despre femeie: Nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia, şi să mănânce din pomul vieţii, şi să trăiască în veac66 şi cum, spune-mi mie, pe om, pe care l-a făcut după chipul şi asemănarea Lui şi l-a insuflat cu dumnezeiasca Lui suflare67, avea să-l osândească, mai presus de şarpe şi de femeie, care erau pricina păcatului şi numai pe el să-l condamne la surghiun fără de iertare, mai presus de toate fiarele care au rămas în Rai? Căci zice: a trimis Domnul Dumnezeu pe Adam din Rai şi l-a sălăşluit lângă Raiul desfătării şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare să păzească drumul către pomul vieţii. S-a pierdut omul singur, dacă a fost osândit mai presus de fiare. Dar în timp ce fiarele şi dobitoacele, şi şerpii cu toată nefrica se bucurau de Rai, heruvimii se întristau că au fost despărţiţi de tronul heruvimic69 şi de slujirea lor personală, şi de prezenţa, şi de bucurarea de slava veşnică, şi au fost puşi portari şi paznici de smochini şi hrănitori ai fiarelor într-o grădină pământească şi condamnaţi,
62 Cf. Fc. 31,18.
63 Cf. Ieş. 12,38.
64 Cf. Fc. 1,20-25.
65 Cf. Fc. 2,19.
66 C. FC. 3,22.
67 Cf. Fc. 1,26-27; 2,7.
68 Cf. Fc. 3,23-24.
69 Cf. Ps. 17,11; 79,1; 98,1; Is. 37,16; Iez. 1,4-38; 10,1-22.
442
şi necinstiţi să străjuiască porţile ca nişte robi din pricina blestematului şarpe şi a femeii.
5. Dar departe de noi absurditatea acestor cuvinte70. Căci stând lângă mine dumnezeiescul Pavel, privindu-mă cu asprime şi căutând la mine, zice: Taina aceasta a acestor vederi mare este, eu îţi spun ţie, în Hristos şi în Biserică71. Şi înţelege acestea în felul următor: Căci femeia, ca una care provenea din bărbat, avea întoarcerea către propriul ei născător72, iar bărbatul, ca unul care a ieşit de la Tatăl73, se desprindea de la pământ înălţându-se către Tatăl74, fiecare dintre aceştia întorcându-se la propria înrudire şi patrie. Căci cea care s-a născut din trup şi în Rai a rămas la locul ei în grădină75, iar cel ce s-a născut din Dumnezeu şi cetăţean al cerului76, Adam-Hristos77, a intrat Dumnezeu gol în Rai şi în viaţa de aici78 şi a adormit fără de schimbare somnul Lui mântuitor79, prin care a născut propria Lui soaţă, Biserica, şi, întrupându-Se, S-a unit cu ea care s-a întors la El bine şi a primit toate ale ei, mâncarea, fuga, frica, ocara, blestemul (făcându-Se El însuşi blestem ca spânzurat pe lemn), golătatea, ascunderea, cu care S-a ascuns în iad prin lemnul Crucii80. De aceea şi chemându-L Dumnezeu, l-a scos din ascunzişul acela şi l-a ridicat înveşmântat în nestricăciune cu acoperământul acela stricăcios81, care este din sămânţa lui David după trup82, care este din pământ, ca trupul născut din iarbă83, încins fiind cu tunică necusută, nestricăcioasă, tare, făcută
70 Cf. I Cor. 15,34; II Tes. 3,2.
71 Ef. 5,32.
72 C. Fc. 3,1,6.
73 Cf. Fc. 2,7 8,15.
74 Cf. Fc. 3,23-24.
75 Cf. Fc. 2,22-23.
76 Cf. Filip. 3,20.
77 Cf. I Cor. 15,45.
78 Cf. Fc. 2,25.
79 Cf. Fc. 2,21.
80 Cf. Deut. 21,23; Gal. 3,13.
81 Cf. Fapte 2,24,27,31,32; I Cor. 15,53-54.
82 Cf. Mt. 1,1; Lc. 1,27,32; 2,4-5.
83 C. I Pt. 1,24.
443
de Dumnezeu, ţesută de Dumnezeu de sus, nemuritoare, prefăcută pentru El, indestructibilă, mai presus de cea dinainte. Dumnezeu a schimbat şi a întărit trupul84 pe care l-a îmbrăcat din Maria, Născătoarea de Dumnezeu85. De aceea, după îmbrăcarea dumnezeieştii tunici a nestricăciunii, fiindcă era cu neputinţă ca El să întârzie în viaţa cea stricăcioasă, L-a luat pe Acesta acum îmbrăcat El, Care intrase în Raiul Bisericii, Dumnezeu gol şi netrupesc şi L-a sălăşluit pe El Domnul Dumnezeu în ceruri, lângă Raiul desfătării, al Bisericii86, (căci cerul se află în partea opusă pământului) să lucreze El pământul din care a fost luat şi înălţat87, adică să ţină neamul omenesc neatins de orice rău, prin purtarea Lui de grijă.
6. Şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, ca să păzească drumul către pomul vieţii88. Heruvim se tâlcuieşte mulţimea cunoştinţei, iar cunoştinţa cea adevărată este drept-măritoarea credinţă în Dumnezeul nostru, al credincioşilor, pe care Dumnezeu a rânduit şi a statornicit să o păzească neabătut, adică drumul şi calea noastră în această viaţă. Dar pom înţelege tot poporul lui Hristos, iar viaţa, Biserica. Căci ea este cea pe care a numit-o Viaţă, ca fiind maică a tuturor celor vii în Dumnezeu89, pe care o păzesc până în veac90 de şarpe heruvimii şi serafimii91, şi sabia de flacără vâlvâitoare, care este Cuvântul lui Dumnezeu92. Căci Dumnezeul nostru este foc mistuitor93. Dar numeşte sabia întoarsă, ca una care păzeşte Biserica de jur împrejur şi iarăşi, fiindcă Dumnezeu Cuvântul S-a întors din cer la Biserica cea care s-a întors la El. Căci viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător, şi
84 Cf. Lc. 24,16,37,39; In 20,14; 21,4.
85 Cf. Mt. 1,16,18,20-21; 2,11; Mc. 6,3; Lc. 1,30-33,35.
86 Cf. Mc. 16,19; Lc. 24,51; Fapte 1,9-11.
87 Cf. Mt. 28,18,20; Mc. 16,20.
88 Fc. 3,24.
89 Cf. Fc. 3,20.
90 Cf. Fc. 3,15; Apoc. 12,1-17.
91C. Is. 6,1-7.
92 Cf. Fc. 6,17; Apoc. 1,16; 2,12,16; 19,15,21.
93 Cf. Evr. 12, 29.
444
mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, cum spune Pavel94. Căci aşa cum Fiul este calea noastră către Tatăl, zicând: Eu sunt Calea, tot aşa şi Biserica este calea vieţii pentru noi către Fiul Care zice: Eu sunt Viaţa95.
7. Şi de aceea a numit Viaţă şi pe femeia Lui, ca una care ne face vii pe noi, animalele, şi care ne conduce către Viaţa tuturor96. De aceea Hristos Se numeşte pe Sine şi pom al Vieţii, ca şi cum ai spune Bărbatul Vieţii, adică al Bisericii, care a fost unită cu El de Tatăl şi îmbrăcată de El cu tunica de piele de la animalele cele din Rai97. Aşadar, când Hristos locuieşte în noi, cum strigă Pavel, atunci îmbracă tunică de piele98. Când iarăşi vei vedea pe femeia Lui cea numită Viaţă, Biserica, precum un îndoit cort99, pe dinlăuntru având sfântul jertfelnic purtând trupul însufleţit al Mielului lui Dumnezeu, iar pe din afară având Sfânta, care este lumea aceasta, gândeşte-te la Pavel care învaţă acestea limpede, aplicând cele ale Legii la Biserică şi înfăţişând catapeteasma cea dintâi, asemenea şi pe cea de-a doua100, după cum iarăşi şi cortul cel dintâi şi mai din afară având slujirea din Lege, apoi, după a doua catapeteasmă, Pavel arată un alt cort, Sfânta Sfintelor.
IV
1. Mai rămâne, aşadar, să arăt în acest cuvânt care se grăbeşte la capătul drumului101 că nu despre viaţa trupească este spus de Dumnezeu cu privire la om acel: Nu cumva să-şi întindă mâna lui şi să ia din pomul vieţii şi să mănânce, şi să trăiască în veac102,
94 Evr. 4,12.
95 In 14, 6.
96 Cf. Fc. 3,20.
97 Cf. Fc. 3,21.
98 cf. Rom. 8,11; 12,5; I Cor. 3,16; 6,15; 12,27; Ef. 1,22-23; 5 23, 29-30; Col. 1,18.
99 Cf. Ieş. 25-40; In 1,14; Evr. 8,1-6; 9,1-14; Apoc. 13, 6; 15, 5; 21,3.
100 Cf. Evr. 8,1-6; 9,1-14.
101 Cf. Fapte 13,25; 20,24; II Tim. 4,7.
102 Fc. 3,22.
445
ci l-a oprit atunci de la o mâncare şi o viaţă duhovnicească103, ca unul care încă nu putea să le cuprindă, prin care ar fi suferit idolatria, căzut cum era în înşelarea idolatriei. Căci ce lucru mare şi deosebit, spune-mi mie, ar fi fost ca el să rămână nemuritor după trup, asemenea cu nemurirea demonilor, şi să trăiască veşnic în nelegiuire? Căci mai pierzător i s-ar fi aflat lucrul, el neîncetând din păcat şi de aceea mai mult ar fi fost pedepsit. Aşadar, aşa cum dincolo am arătat că nu despre moartea trupească a vorbit Dumnezeu, când a zis: în ziua în care veţi mânca din el veţi muri104 şi iarăşi: în dureri vei naşte fii105, tot aşa şi aici trebuie să înţelegem şi să spunem Bisericii ce fel de mâncare este aceasta din care împărtăşindu-se, va trăi până în veac.
2. Ştiu că toţi câţi aţi auzit cuvântul pe care l-am spus v-aţi gândit îndată la împărtăşirea cu Tainele Trupului lui Hristos106. Ce oare, spune-mi mie, toţi cei care se împărtăşesc în Biserică au viaţă veşnică şi nici unul dintre aceştia nu se va duce în veşnica osândă? Şi cum acolo pe corintenii care se împărtăşeau de Taine încă de aici împărtăşania îi omora îndată107? Dar bine era de omul acela să nu se fi născut108, Iuda, care s-a împărtăşit din înseşi preacuratele mâini ale lui Hristos109. Şi câţi, iarăşi, în pustietăţi sunt departe de împărtăşirea Sfintei Pâini şi au viaţă veşnică, şi la judecată nu vor veni110? Ci s-au mutat de la moarte la viaţă, aceştia devenind pe de-a-ntregul pâinea şi trupul lui Dumnezeu, şi sângele, şi casa, şi templul, şi jertfelnicul, şi arderea de tot, şi prosforaua, hristoşi şi dumnezei prin îndumnezeire, de un trup şi de un chip ai slavei chipului lui Dumnezeu, şi sfântă împărtăşire, ca unii care au fost primiţi de Dumnezeu şi care, primindu-L, L-au
103 Cf. In 6,27,48-51,53-58.
104 Fc. 2,17.
105 Cf. Fc. 3,16; Rom. 7,4-6.
106 Cf. Mt. 26,26; Mc. 14,22; Lc. 22,19; Fapte 2,46; Rom. 7,4; I Cor. 11,23-26.
107 Cf. I Cor. 11,20-34.
108 Cf. Mt. 26,24; Mc. 14,21.
109 Cf. Mt. 26,23; Mc. 14,20; Lc. 22,21; In 14,26-27,3-
110 C. In5,24.
446
sălăşluit în ei pe Dumnezeu, încât este limpede că nu numai împărtăşirea de Pâine este mâncarea din care mâncând cineva, va avea viaţa veşnică a sufletului. Căci viaţa veşnică a trupurilor, toţi o vom avea deopotrivă după înviere şi credincioşii, şi necredincioşii.
3. Aşadar, erau două mâncăruri în Rai date de Dumnezeu, din care Dumnezeu voia ca omul să se împărtăşească, una, cum ar spune cineva, universală, din care mâncând, nu avea numaidecât viaţă veşnică (aceasta era mâncarea aceea despre care s-a spus: Din tot pomul din Rai poţi să mănânci111), iar alta, mai duhovnicească, din Pomul Vieţii112, din care oricine mănâncă va trăi în veac fericita viaţă veşnică. Aşadar, care este mâncarea cea din Biserică, ascultă-L pe Hristos însuşi, Care este Pâinea cea vie a Vieţii indicându-ne-o nouă pe aceasta şi zicând în Evanghelia cea după Ioan: Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne spre viaţă veşnică113. Apoi, fiindcă cei ce auzeau se întrebau care este mâncarea despre care le vorbeşte, zice că: Tatăl Meu vă dă vouă pâinea cea adevărată care se coboară din ceruri114. Eu sunt Pâinea Vieţii115. Dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veac116. Părinţii voştri au mâncat mana în pustie şi au murit. Aceasta este pâinea care se coboară din cer ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară117.
4. Dar spunând, Care se coboară, arată Pâinea aceasta coborând din cer neîncetat, ca să nu socoteşti că vorbeşte despre Trupul Lui118 şi să crezi în sinea ta că oricine se împărtăşeşte din această Pâine, oricât de rău ar fi, are prin împărtăşire viaţă veşnică, te slobozeşte pe tine dintr-un asemenea cuget şi îţi arată ţie că
111 Fc. 2,16.
112 Cf. Fc. 2,9; 3,22; Pilde 3,18; Apoc. 22,2,14,19.
113 In 6,27.
114 In 6,32!
115 In 6,35,48.
116 In 6,51.
117 In 6,49-50.
118 Cf. Mt. 26,26; Mc. 14,22; Lc. 22,19; Fapte 2,46; Rom. 7,4; I Cor. 11,23-26.
447
îndoit ne împărtăşim de Taine. Cei vrednici se bucură de acea Pâine care se coboară pururea din cer, adică de sălăşluirea şi luminarea Preasfântului Duh al dumnezeirii lui Hristos119, ca unii care cugetă cele cereşti şi dumnezeieşti120. Iar cei pământeşti, care cugetă cele pământeşti, se împărtăşesc cu îndrăzneală şi cu nevrednicie numai de trupul cel pământesc al lui Hristos, căci aceasta este o altă împărtăşire faţă de cea dintâi121. De aceea ne învaţă pe noi ambele mâncăruri. După ce spune: Eu sunt pâinea vieţii Care se coboară din cer123, adică Dumnezeu Cuvântul124, şi dacă cineva mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veac125, adaugă, zicând: Şi pâinea pe care Eu o voi da lui este Trupul Meu, pe care Eu îl dau pentru viaţa lumii126. Auzi despre diferitele mâncăruri din Pâinea care se coboară din cer. A zis că cei ce mănâncă din ea au viaţă veşnică. Dar nu a spus aceasta despre Trupul lui127.
5. De aceea, vorbind despre înfricoşătoarele şi negrăitele Taine, vezi cum în sus şi în jos repetă adeseori aceleaşi cuvinte. Iarăşi, când iudeii turbau între ei din pricina lipsei de experienţă şi de înţelegere a celor spuse, zice către ei: Amin, amin, vă zic vouă128 (şi zic de două ori Amin, ca să cunoaşteţi că cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece129, ci vor dăinui în veac) amin, amin, vă zic vouă: dacă nu veţi mânca trupul Fiului omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă veşnică în voi. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi130. Căci acesta este, cum am
119 Cf. In 14,16-17.
120 Cf. In 16,13-15.
121 C. I Cor. 2,12.
122 In 6,35,48.
123 In 6,51.
124 Cf. In 1,1-2; Apoc. 19,13.
125 In 6,51.
126 In 6,51.
127 Cf. In 6, 63.
128 Mt. 24,34.
129 Mt. 24,35.
130 In 6,53-54.
448
spus adeseori Pomul Vieţii cel de viaţă făcător. Iar dacă nu crezi, ascultă ceea ce urmează. Căci zice în continuare Dumnezeu Cuvântul: Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el131 Nu vorbeşte despre trupul şi sângele Lui văzut. Căci s-au împărtăşit şi Iuda, şi Simon Magul132 din Trupul şi Sângele euharistiei Pâinii şi paharului, dar nu S-a sălăşluit, nici nu a rămas în aceştia Hristos, nici ei în El.
6. Dar care este adevărata mâncare a Trupului de taină al lui Hristos şi care este Sângele Lui negrăit ascuns în ea, las aceasta celor mai destoinici şi mai cunoscători, care trebuie ei să transmită altora. Dar acestea au fost spuse de noi ca mai clar să adeverească ascultătorului că Pomul numit al Vieţii133 nu era nimic altceva decât unirea şi împărtăşirea de Dumnezeu a omului care se împărtăşea din El, iar celălalt pom134, cel făcător al morţii, este puterea potrivnică a şarpelui. Dar tu, când vei auzi că înlăuntrul Raiului este Unul şi Singurul Pom al Vieţii, Dumnezeu, şi că înlăuntru, împreună cu El, a rămas femeia Lui, cea numită Viaţă, cunoaşte cu exactitate că nu este în afara Bisericii altă credinţă care să se împărtăşească din Dumnezeu şi din mâncarea Lui şi că cel ce nu mănâncă şi nu bea din aceasta, cum spune Cuvântul, nu are viaţă veşnică135 şi că nicidecum nu este Viaţă şi credinţă vie decât înlăuntru, unde au rămas animalele şi femeiaViaţă cu ele, aproape de Pomul cel viu al Vieţii, despre care femeie se şi scrie iarăşi: dar Adam, a cunoscut pe Eva femeia lui şi, zămislind, a născut fiu şi a zis: Am dobândit om de la Dumnezeu136, nu de la şarpe, nu de la pom, nu de la mâncare, nu de la neascultare, nu de la blestem, nici de la alt prilej sau motiv binecuvântat sau nu, ci am dobândit om, eu, Viaţa, Biserica, de la Dumnezeu, adică Hristos. De aceea alţi tălmăcitori, cei din jurul lui Symmachus, în
131 In 6,56.
132 Cf. Fapte 8,9-24.
133 Cf. Fc. 2,9; 3,22; Pilde 3,18; Apoc. 22,2,14,19.
134 Cf. Fc. 2,9; 3,3,3-6,11,12,17,22.
135 Cf. In 6,27,31-58.
136 Fc. 4,1.
449
chip minunat au redat acest cuvânt. Căci în loc să spună: Am dobândit om de la Dumnezeu, acela a zis: Am dobândit om cu Domnul, adică om unit cu Domnul, fiind totodată Dumnezeu şi om. Iar altul dintre tălmăcitori a scris: Am dobândit om pe Domnul ca să spui Dumnezeu-om, cum a zis şi Toma către El: Domnul şi Dumnezeul meu137.
V
1. Binecuvântată, aşadar, eşti tu între femei138, singură Viaţa şi născătoarea Vieţii, maica credincioşilor139, multluminoasă, Maica lui Hristos, Biserica, soaţa lui Adam cel duhovnicesc, a lui Dumnezeu, şi binecuvântat este rodul pântecelui tău140, poporul neamurilor celor vii. Căci tu singură fără de sămânţă141, ai dobândit om prin Cuvântul lui Dumnezeu, subsistând prin El însuşi142 când te-a cunoscut pe tine, femeia Lui143, pe care mai înainte nu o cunoştea, ca una care nu-L cunoştea şi încă nu se întorsese la El. Tu, coastă şi parte, şi mădular al lui Adam Dumnezeul144 tuturor celorlalte credinţe care sunt străine de El, venetice şi de alt neam145, pe tine te-a zidit casă Luişi şi femeie146 între toate celelalte femei ale bisericilor celor din lume care, nefiind astfel, au fost părăsite, au rămas în înşelare. Tu singură eşti os din oasele dumnezeirii Lui celei tari şi carne din carnea omenităţii Lui147 întru care a ascuns dumnezeirea Lui nezdrobită,
137 In 20,28.
138 Cf. Lc. 1,42.
139 C. Fc. 3,20.
140 Cf. Lc. 1, 42.
141 Cf. In 1,12-13.
142 Cf. In 1,3.
143 C. Fc. 4,1.
144 Cf. Fc. 2,21-23; Rom. 12,4-5; I Cor. 12,12-13,27î Ef. 4,15-16.
145 Cf. Apoc. 22,14-15.
146 Cf. Fc. 2,22.
147 C. Fc. 2,23.
450
căci osul Lui nu se va zdrobi148. Căci tu singură, iar nu o alta, ai fost luată din Bărbatul tău şi ai zămislit şi ai născut de la El, după cum celelalte credinţe au zămislit şi născut de la bărbatul lor, şarpele149. Iubitul tău Iisus, îndrăgostindu-Se de tine, a părăsit poporul iubitor de ceartă al iudeilor şi pe maica lui adulteră, sinagoga, şi S-a lipit de tine150, femeia Lui cu totul nestricăcioasă, şi aţi devenit cei doi un trup151, un suflet, o inimă, un Duh Sfânt, un singur Hristos, o singură credinţă, un botez152, un singur popor153, o singură turmă, un singur Păstor154, toate celelalte turme şi popoare având mulţi păstori şi rătăciri155. Pe tine te-a dus Dumnezeu ca frumoasă156 la Fiul lui spre a-i fi soţie, fiindcă toate celelalte femei au hoinărit pe-afară şi s-au întinat ca desfrânate şi adultere157. Numai ţie ţi-a binevestit, zicând: Spre bărbatul tău, Hristos, va fi întoarcerea ta158, fiindcă celelalte sinagogi nu se vor întoarce niciodată către Dumnezeu.
2. De aceea iarăşi zic, binecuvântată eşti tu între femei159, tu singură, o, multîncununată şi cu mulţi fii, şi mult luminoasă Biserică a lui Dumnezeu, Biserică a lui Hristos. Căci tu singură eşti binecuvântată între femei şi nici o alta, fiindcă numai tu singură eşti stăpânită de Domnul Domnilor, iar celelalte popoare toate sunt stăpânite de balaur. Tu eşti vrăjmaşa şi luptătoarea nebiruită, şi nimicitoarea şarpelui, toate celelalte credinţe fiindu-i prietene, iubite şi aparţinându-i lui. Căci numai pe tine te-a numit Viaţă,
148 Cf. Ieş. 12,46; In 19,33-36; I Cor. 5,7.
149 Cf. Mt. 3,7; 12,34; 23,31-33; In 8,44.
150 Cf. Fc. 2,24.
151 Cf. Fc. 2,24; Ef. 5,31.
152 Cf. Ef. 4,4-6.
153 Cf. Gal. 3,28.
154 Cf. In 10,16.
155 Cf. In 10,1-5,7-8,10; Apoc. 13,3,14.
156 Cf. Cânt. 6,4; Apoc. 21,2.
157 Cf. Ier. 2,1; 5,7; 9,1; 13,22,26; Iez. 16,32-38; 23,37-45; Os. 2-4; Mal. 3,5; Mt. 12,39; 16,4; Mc. 8,38; Iac. 4,4.
158 Fc. 3,16.
159 Cf. Lc. 1,42.
451
purtătoare de viaţă a noastră, a tuturor celor vii prin tine160, fiindcă toate celelalte credinţe sunt moarte, omorâte prin păcat Pe tine, şi numai pe tine, te-a îmbrăcat şi te-a împodobit ca pe propria mireasă161, iar pe toate celelalte sinagogi hoinare şi neacoperite, şi neînveşmântate cu acoperământul ceresc le-a părăsit, fiindcă nu au alergat la acoperământul aripilor tale162.
3. Şi numai a ta o, cu totul nestricăcioasă, este sămânţa Cuvântului cea semănată de Dumnezeu, potrivnică şi pierzătoare a sămânţei celei născute din neamul şarpelui, balaurul, din care zămislind toate celelalte credinţe, nasc şerpi şi aspide, şi scorpii, popoare amare, ca fiind odrasle ale viperelor163. Tu singură ţii, pândeşti, îngropi şi omori căpăţâna cea cu multe capete ale balaurului în apa Botezului, înecându-l şi pierzându-l164. Căci numai pe tine Bărbatul tău te-a făcut după chipul şi asemănarea Lui165, de un chip cu slava lui Dumnezeu, după cum toate celelalte sinagogi sunt de un chip cu chipul vrăjmaşului. Numai pe tine împreună cu Soţul tău te-a binecuvântat să creşti, şi să te înmulţeşti, şi să umpli pământul de copii166, iar pe curtezane, cu toată firea lor fermecătoare, le-a lăsat nebinecuvântate.
4. Pe tine Hristos te-a pus stăpână a tuturor, conducătoare şi doamnă, şi împărăteasă a păsărilor cerului, a sfinţilor îngeri şi a fiarelor pământului, care sunt neamurile, şi a peştilor cei cu totul fără raţiune167 şi a supus sub mâna ta ca roabe credinţele rău credincioase. Numai ţie ţi-a dăruit bucurarea cea nepieritoare şi netrecătoare a desfătării şi a Pomului Vieţii, celelalte femei urlând precum câinii, fără să guste din Pâinea cerească168. Numai
160 Cf. Fc. 3,20.
161 Cf. Apoc. 19,7-8; 21,2.
162 Cf. Ps. 16,8; 35,7; 60,4; 62,7.
163 Cf. Mt. 3,7; 12,34; 23,31-33; In 8,44.
164 Cf. Fc. 3,15; Apoc. 12,7-11; 19,20; 20,1-3,10.
165 Cf. Fc. 1,26.
166 C. Fc. 1,28.
167 Cf. Fc. 1,26,28; Apoc. 12,1.
168 Cf. Ps. 58, 7-8,15-16; Mt. 13, 41-42,50; 15, 26-27; 25, 10-12; Mc. 7,27-28; Apoc. 22,15.
452
tu lucrezi şi păzeşti bine Raiul tău169 alungând departe de via ta lupii şi vulpile care nimicesc brazdele ereticilor, fiindcă sunt nepăzite170, nelucrate şi producătoare de neghine171.
5. O, minune! Tu singură ai devenit ajutor omului, Dumnezeu, Care este Ajutorul şi Acoperitorul tău172, ostenindu-te, învăţând, propovăduind, luminând, întorcând, chemând la El ca la lumină pe cei ce şed în întuneric şi în umbra morţii173, născându-i din nou şi născându-i, şi hrănindu-i cu Pâine şi adăpându-i din Potir, şi crescându-i, şi rodind, sădind şi altoind livezile şi grădinile tale, şi turmele tale, care sunt fiii tăi. De aceea unei asemenea harnice stăpâne a casei, iubitoare de bărbat, unui asemenea ajutor iubitor, înarmat şi luptător174 care pururea îţi pui sufletul cu râvnă şi care eşti gata a te primejdui pentru Bărbatul tău, Adam-Hristos, ţie ţi-a pus şi ţi-a supus, ca unei împărătese, heruvimi înarmaţi175 cu armuri complete de săbii vâlvâitoare şi ascuţite, pentru ca heruvimii să-ţi păzească viaţa nevătămată, nemuritoare, viaţă pururea vecuitoare, Serafimii să te străjuiască, cei cu şase aripi să te acopere, tronurile să te odihnească, cei cu ochi mulţi să te supravegheze, începătoriile să te slujească, Stăpâniile să te slujească, Puterile să te adore, împăraţii să ţi se închine, preoţii să te slăvească, corurile muritorilor să te laude, neamurile să te împodobească, limbile să te preamărească.
6. Aşadar, fiindcă numai tu şi nici o alta nu s-a bucurat de atâta slavă şi cinste de la Bărbatul tău, Hristos, mă rog şi te implor, ca una care mi-ai fost maică şi doică din fragedă pruncie şi din moşi strămoşi, să nu încetezi să-mi dai cu îmbelşugare sânul tău cu laptele curat şi fără de vicleşug al Cuvântului176, pentru ca, din
169 C. FC. 2,15.
170 Cf. In 10,11-15.
171 Cf. Mt. 13,37-42.
172 Cf. Fc. 2,18,20.
173 Cf. Iov 3,5; 10,21; 12, 22; 28,3; 34,22; Ps. 22,4; 106,10,14; Lc. 1, 79.
174 Cf. Rom. 6,13; 13,12; II Cor. 6, 7; 10,4; Ef. 6,11-17; I 4,L
175 Cf. Fc. 3,24; Apoc. 12, 6-14.
176 C. I Pt. 2,2.
453
tine să te alăptez pe tine şi pe mieii tăi177, învăţătorii178. Să nu încetezi, tu, porumbiţa nepătată a Duhului Sfânt, Biserica lui Dumnezeu179, să sălăşluieşti în mine şi să umbli prin mine şi mulţi puişori să naşti prin mine. Să nu dispreţuieşti, o, turturea iubitoare de bărbat şi a unui singur Bărbat, Hristos, să-mi dai din gura ta în gura mea hrana seminţei, ca din ea să te hrănesc la rândul meu pe tine şi pe puişorii tăi în cuibul tău. Să nu taci, o, priveghetoare cerească, pururea cântând şi făcând să răsune în urechile mele dumnezeieştile triluri, ca pururea să zbor în jurul cuibului şi să încălzesc puişorii tăi din el. Nu întârzia, o, izvor veşnic al vieţii180, să ne izvorăşti nouă, din contemplările cele din Eden181, apele cele vii din Rai182, limpezi şi netulburi, ca să umple aceste turme cuvântătoare şi însufleţite de oi care primesc apa ta vie183. O, bună şi încununată grădinăriţă184, nu obosi să ne altoieşti pe noi, ca să cultivăm şi să sădim bine pomii cei din tine185. Nu te micşora, nici nu te eclipsa, o, lună, pururea luminoasă186, nu înceta să ne fii nouă călăuză în noaptea ateismului şi în întunecimea şi necuprinderea Sfintelor Scripturi187. Nu apune, o, soaţă şi consoartă a Soarelui Hristos188, Soţul lunii Care luminează toate cele dimprejur. Nu înceta să ne trimiţi nouă raza cea de la El, ca, fiind luminat de la El, prin tine, să aprind mulţi luminători în tine. Pentru aceea, ca o comoară a lui Dumnezeu189, nu înceta să ne dai nouă din belşug argintul tău împărătesc nemăsluit, pecetluit cu chipul
177C. I Cor. 3,2.
178 Cf. Evr. 5,12-13.
179 Cf. Mt. 3,16; Mc. 1,10; Lc. 3,22; In 1,32.
180 Cf. In 4,14; Apoc. 21, 6.
181 C. FC. 2,10.
182 Cf. In 4,10; 7,38; Apoc. 22,17.
183 Cf. Fc. 2,10; Ps. 45,5; Iez. 47,1-12; Apoc. 22,1-2.
184 Cf. Lc. 13,19; In 20,15.
185 Cf. Rom. 11,17-24.
186 Cf. Fc. 1,14-18; Apoc. 12,1.
187 Cf. II Cor. 4, 6.
188 Cf. Mt. 17,2; Apoc. 1,16; 21, 23-24; 22,5.
189 Cf. Mt. 6, 20; 13,44; 19,21; Mc. 10,21; Lc. 12,33; 18, 22; II Cor. 4,7.
454
tău adevărat190, pentru ca, depunându-l pe acesta în tezaurele sufletelor cu dobânzile tale, să te îmbogăţesc prin ele, pe tine, cea de Dumnezeu îmbogăţită191. După toate acestea şi mai înainte de orice, ca una care eşti ajutor omului prin Dumnezeu şi cunoscută lui192, nu înceta să stai înainte, ajutându-le, în tot timpul şi în tot locul şi lucrul193, celor ce se roagă pentru tine şi sunt gata să-şi pună sufletul şi trupul pentru tine pe cât le stă în putere. Ei ajută fără de lenevire pe cel ce îi ajută şi în fiecare zi mor pentru tine şi îşi întind propriul grumaz săbiei, şi îşi varsă sângele pentru tine cu însufleţire. Şi îşi săvârşesc astfel toată această cursă a luptei şi îşi dau toată osteneala pentru apărarea ta împotriva vrăjmaşilor tăi, ca să înalţe fruntea ta, iar pe potrivnicii tăi să-i împungă şi să-i piardă cu cele două coarne ale Mielului lui Dumnezeu, cu firile sau lucrările, sau voinţele, fiindcă El este singurul Dumnezeul nostru revelat prin tine şi El este viaţa şi suflarea, şi Ţiitorul sufletelor noastre şi al trupurilor şi Lui I se cuvin toată cinstea şi slava, împreună cu Tatăl şi Preasfântul Duh, în veci. Amin.
190 Cf. Fc. 1,27; Rom. 8,29; I Cor. 15,49; II Cor. 3,18; 4,4; Col. 1,15; 3,9-11.
191 Cf. Lc. 16,11; Rom. 9,22-24; 11, 33; Col. 1,27; 2,2; Evr. 11,26.
192 Cf. Fc. 2,18,20.
193 Cf. II Cor. 5,20; Ef. 6,20.
Bibliografie
I Bibliografii generale dedicate Sfântului Anastasie Sinaitul
GEERARD, MAURICE (reluat dej. NORET), Clavis Patrum Graecorum, vol. 3, Brepols, Turnhout, 1979, 20032, 7745-81.
KUEHN, CLEMENT, JOHN BAGGARLY, Anastasius of Sinai: Hexaemeron, OCA 278, Roma 2007, pp. LXVIII-LXXII.
UTHEMANN, KARL-HEINZ, „Anastasios Sinaites”, în C.G. CONTICELLO (ed.), La theologie byzantine etsa tradition, Tome Ii (VIe-VIIesf Turnhout, 2015, pp. 517-77, mi ales pp. 532-549, 754766- art. „Anastasius the Sinaite”, în ANGELO DI BERARDINO (ed.), Patrology. The Eastern Fathers from the Council of Chalcedon (451) to John of Damascus (750), James Clarke 8c Co, Cambridge, 2006, pp. 313-331.
, Anastasios Sinaites. Byzantinisches Christentum in den ersten Jahrzehnten unter arabischer Herrschaft (Arbeiten zur Kirchengeschichte 125), De Gruyter, Berlin, Boston, 2015, pp. 774-845.
http:www.anastasiosofsinai.org
II Izvoare patristice şi bizantine1
ANASTASIE 1, PATRIARHUL ANTIOHIEI, Capita philosophica, ed. KARL-HEINZ UTHEMANN, „Die Philosophischen Kapitel des Anastasius i. von Antiochien (559-598)”, OCP, 46, 2,1980, pp. 306-366, text la pp. 343360 (retipărit în K.-H. UTHEMANN, Studien zu Anastasios Sinaites. Mit einem Anhang zu Anastasios i. von Antiochien, TU 174, Berlin 2017, PP384-436).
, Opere diverse, în STERGIOS SAKKOS, Avaavaatov A Avrioxelaţ dnavra ret acpţopEva yvyjaia Epya, Tesalonic, 1976.
PS. ATANASIE CEL MARE, Liber de definitionibus, PG 28,533-553.
ASTERIE SOFISTUL, Commentarii in Psalmos (homiliae 31), ed. MARCEL RICHARD, Asterii sophistae commentariorum in Psalmos quae
1 Am omis aici lista tuturor operelor Sfântului Anastasie Sinaitul, care poate fi găsită în Introducerea generală, la pp. 22-30.
458
supersunt (Symbolae Osloenses, fasc. suppl. 16), Brogger, Oslo, 1956, PP3245-
CHIRIL DE SCYTHOPOLIS, Vita Sabae, în EDUARD SCHWARTZ, Kyriilos von Skythopolis (TU49.2) Hinrichs, Leipzig, 1939, pp. 85-200.
DIONISIE AREOPAGITUL (SF.), De divinis nominibus, în BEATE RENATE SUCHLA, Corpus Dionysiacum i: Pseudo-Dionysius Areopagita. De divinis nominibus (PTS 33), De Gruyter, Berlin, 1990, pp. 107-231; altă ediţie în SALVATOR LILLA, Dionysii Areopagitae. De divinis nominibus (Hellenica 71), Edizioni dellOrso, Alessandria, 2018.
Doctrina Patrum de Incarnatione Verbi: ein griechisches Florilegium aus der Wende des siebenten und achten Jabrhunderts, ed. F. DIEKAMP, Munster i. W., 1907.
EUSTATIE AL ANTIOHIEI (SF.), In Genesim de creatione, în M. SPANNEUT, Recherches sur les ecrits dEustathe dAntioche avec une edition nouvelle desfragments dogmatiques et exegetiques, Lille, 1948, pp. 128-129.
EVAGRIE SCOLASTICUL, Historia ecclesiastica, în J. BIDEZ, L. PARMENTIER, The ecclesiastical history of Evagrius with the scholia, Methuen, Londra, 1898, pp. 5-269.
GHEORGHE IEROMONAHUL, Adversus haereticos, în MARCEL RICHARD, „Le trăite de George Hieromoine sur les heresies”, Revue des etudes byzantines, 28,1970, pp. 250-262.
GRIGORIE CEL MARE (SF.), Epistulae, ed. DAG NORBERG, Gregorii Magni Opera, V4, Registrum Epistularum (XI-XIV, Appendices), CCSL 140 A, 1982; VINCENZO RECCHIA (ed.), Opere di Gregorio Magno, V4, Lettere (XIXIV, Appended), Roma, 1999.
GRIGORIE DE NAZIANZ (SF.), Oratio, PG 35 şi 36,12-664; ed. JEAN BERNARDI et al., SC 247,250,270,284,309,318,358,384, 405, Paris.
IOAN DAMASCHIN (SF.), Contra imaginum calumniatores orationes tres, III, 91, ed. BONIFATIUS KOTTER, Die Schriften des Johannes von Damaskos, III, De Gruyter, 1975 [SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, Cele trei tratate contra icono-claştilor, trad. pr. DUMITRU FECIORU, Bucureşti, 1998].
IOAN LYDUS, De mensibus, în R. WUNSCH, Ioannis Lydi liber de mensibus, Teubner, Leipzig, 1898, pp. 1-184.
IUSTINIAN, Edictum contra Origenem, în MARIO AMELOTTI, LIVIA MIGLIARDI ZlNGALE, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffre, Milan, 1977, pp. 68-118.
459
, Epistula ad synodum de Origene, MARIO AMELOTTI, LIVIA MIGLIARDI ZlNGALE, Scritti teologici ed ecclesiastici di Giustiniano, Giuffre, Milan, 1977, pp. 122-124.
MAXIM MĂRTURISITORUL (SF.), Ambigua adJoannem, în NICHOLAS CONSTAS, On Difficulties in the Church Fathers: The Ambigua, vols. 1-2 (Dumbarton Oaks Medieval Library 28,29), Cambridge, Mass., 2014, pp. 62-450,2330 [SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua, trad. PR. DUMITRU STĂNILOAE în PSB 80, Bucureşti, 1983, pp. 65-353].
, Unionum definitiones, în PETER VAN DEUN, „Lunionem definitions (CPG 7697,18) attribue â Maxime le Confesseur: etude et edition du trăite”, Revue des etudes byzantines 58,2000, pp. 123-147, text grec la p. 145.
METODIU DE OLIMP, De resurrectione, în GOTTLIEB NATHANIEL BONWETSCH, Methodius (Griechischen Christlichen Schriftsteller 27), Leipzig, 1917, pp. 219-424.
MIHAIL GLYKAS, Annates sive B(3Xo;xpovtxfy în I. BEKKER, Michaelis Glycae annales (Corpus scriptorum historiae Byzantinae), Weber, Bonn, 1836, PP3-457 460-625.
, Quaestiones in sacram scripturam, cap. 3-40 în SOPHRONIOS EusTRATiADES,Mfco;A zov FXvxa. Ei; za; ano p la; z; Osia; Fpatpfj;, P.D. SAKELLARIOS, Atena, 1906, pp. 1-500; cap. 41-98 în SOPHRONIOS EUSTRATIADES, Mtcofl zoo FXvxâ. El; za; axopla; zvj; Oda; Fpaţrij;, HaTpiapixov TviroypacpEiov, Alexandria, 1912, pp. 1-463.
MIHAIL PSELLOS, De omnifaria doctrina, în L.G. WESTERINK, Michael Psellus, De omnifaria doctrina, Centrale Drukkerij N.V., Nijmegen, 1948, pp. 17-108.
PS. ORIGEN, Fragmenta in Psalmos, ed. J.-B. PITRA, Analecta sacra, t. 2, Roma, 1883.
VARSANUFIE ŞI IOAN DIN GAZA, Quaestiones et responsiones, în FRANQOIS NEYT, PAULA DE ANGELIS-NOAH, Barsanuphe etjean de Gaza: Correspondance, 2 vol., SC 426,427, Cerf, Paris, 1997,1998, voi. 1: pp. 158-344; voi. 2:346-674.
STRABON, Geographica, ed. A. MEINEKE, Strabonis geographica, 3 voi., Leipzig, 1877.
Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae, ed. HIPPOLYTE DELEHAYE, Bruxelles, 1902.
TEODOR DE SCYTHOPOLIS, Libellus de erroribus Origenianis, PG 861,232-236.
PS. ZONARAS, Lexicon, ed. J.A.H. TITTMANN, Leipzig, 1808, retip. Amsterdam, 19672.
460
III. Literatură secundară
ALBERIGO, GIUSEPPE, The Oecumenical Councils. From Nicaea I (325) to Nicaea II (787) (COGD1), Brepols, Turnhout, 2006.
BAGGARLY, JOHN, „A Parallel between Michael Psellus and the Hexaemeron of Anastasius of Sinai”, Orientalia Christiana Periodica, 36, 1970, PP337347-
, „Hexaplaric Readings on Genesis 4:1 in the Ps. Anastasian Hexaemeron”, Orientalia Christiana Periodica, 37,1971, pp. 236-243.
, The Conjugates Christ-Church in the Hexaemeron of Ps. Anastasius of Sinai. Textual Foundations and Theological Context, excerpta ex dissertatione, Roma, 1974.
BINGGELI, ANDRE, Anastase le Sinaite. Recits sur le Sinai et Recits utiles a Târne. Edition, traduction, commentaire, teză de doctorat, 2 vol., Paris IVSorbonna, 2001.
ClCOARESE, M.P., „La composizione del corpus asteriano sui Salmi”, Annali di storia delTesegesi, 3,1986, pp. 7-42.
CHRISTOU, PANAYOTIS, EXXY]VIKY) narpoXoyla, T. E, 1992.
CHRYSOS, EVANGELOS K., „NswTEpai EpEuvai Kspi AvaoTacricov XivaiTwv”, KYjpovopla, 1,1969, pp. 121-144.
CONGOURDEAU, MARIE-HELENE, „Medicine et theologie chez Anastase le Sinaîte, medicin, moine et didascale”, în VERONIQUE BOUDON-MILLOT, BERNARD POUDERON (ed.), Les Peres de LEgliseface â la science medicale de leur temps, Beauchesne, Paris, 2005, pp. 287-298.
D’AGRON, GILBERT, „Le saint, le savant, l’astrologue. Etude de themes hagiographiques ă travers quelques recueils de Questions et Reponses des Ve-VIIe siecles”, în Hagiographie, cultures et societes jVe-XIIe siecles), Etudes augustiniennes, Paris, 1981, pp. 143-156 [revizuit şi reluat în GILBERT D’AGRON, Idees byzantines, 1.1, Paris, 2012, pp. 53-64].
, „Lombre dun doute. Lhagiographie en question (VI-XI siecle)”, Dumbarton Oaks Papers, 46, pp. 59-68 [revizuit şi reluat în GILBERT D’AGRON, Idees byzantines, 1.1, Paris, 2012, pp. 64-78].
D’ARROUZES, JEAN, „Bulletin critique”, Revue des etudes byzantines, 25,1967, PP239-293-
461
DECLERCK, JOSE, recenzie la KARL-HEINZ UTHEMANN, Anastasii Sinaitae Sermones duo (CCSG12), Byzantion 57,1987, pp. 285-292.
DEROCHE, VINCENT, „La Disputatio adversus iudaeos dAnastase le Sinaîte. Authenticite du texte et identification des fragments”, Ephemerides Theotogicae Lovanienses, 95,3, 2019, pp. 427-438.
FLUSIN, BERNARD, „Demons et Sarrasins. Lauteur et le propos des Diegemata steriktika dAnastase le Sinaite”, Travaux etMemoires, 11,1991, pp. 381-409.
, „Le monachisme du Sinai a 1epoque de Jean Climaque”, Contacts, 214, 2006, pp. 190-217.
FURST, ALFONS, THOMAS R. KARMANN (eds.), Verurteilung des Origenes. Kaiser Justinian und das Konzil von Konstantinopelg (Adamantiana 15), Munster, 2020.
HALDON, JOHN, „The Works of Anastasius of Sinai: A Key Source for the History of Seventh-Century East Mediterranean Society and Belief, în AVERIL CAMERON, LAWRENCE I. CONRAD (eds.), The Byzantine and Early Islamic Near East, vol. I: Problems in the Literary Source Material, Princeton, 1992, pp. 107-147.
JOAKEIM, FOTIOS, „01 yvcoorol ETUCTXOKOI ApaQouvrog rfj; Kurupou xaxa TYJ TTspioSo (AvaQewpvjOT) OXETIXWV KaTaXoywv)” KvTrpiaxai EnovSai, 74,2010, pp. 57-87.
KAZDHAN, ALEXANDER, art.,,7nastasios of Sinai” în Oxford Dictionary of Byzantium, 1,1991, p. 87.
KUEHN, CLEMENT A., recenzie la ANGELO DI BERARDINO (ed.), Patrology: The Eastern Fathers from the Council of Chalcedon (451) to John of Damascus (f75o), Cambridge 2006, inByzantinische Zeitschrijt, 1012 (2009), pp. 8n-8i6.
, „Anastasius of Sinai: Biblical Scholar”, Byzantinische Zeitschrift, 103, 2010, pp. 55-81.
, „Christ Hero. An Epic Commentary on Creation”, în G. ROSKAM, J. VERHEYDEN (ed.), Light on Creation. Ancient Commentators in Dialogue and Debate on the Origin of the World, Tubingen 2017, pp. 187-223.
MARINESCU, ADRIAN, „The Hierarchs Catalogue of Monastery St. Catherine in Mount Sinai”, Etudes byzantines etpost-byzantines, IV, Iaşi, 2001, pp. 267-289.
, Mănăstirea Sf. Ecaterina de la Muntele Sinai, centru de spiritualitate ortodoxă şi legăturile ei cu Ţările Române (sec. I1I-XXI) Izvoare patristice, postpatristice şi interpretări, teză de doctorat, Iaşi, 2003.
462
, Mănăstirea Sf. Ecaterina de La Muntele Sinai şi legăturile ei cu Ţările Române. Perspectivă istorico-patristică, Editura Sophia, Bucureşti, 2009.
MÎNDRILĂ, GABRIEL, „Călăuza-. Manual apologetic sau Pagini de jurnal apologetic?”, în SFÂNTUL ANASTASIE SINAITUL, Călăuza, îndrumar hristologic, SophiaMetafraze, Bucureşti, 2014, pp. V-LXXX.
MUNITIZ, JOSEPH, „Introduction”, în ANASTASIOS OF SINAI, Questions and Answers, CCT 7, Turnhout, 2011, pp. 9-25.
PIERRE, M.-J., C.G. CONTICELLO, J. CHRYSSAVGIS, „Jean Climaque”, în C.G. CONTICELLO (ed.), La theologie byzantine etsa tradition, Tome Ii (VIe-VIIe sj, Turnhout, 2015, pp. 197-325.
RICHARD, MARCEL, „Les veritables Questions et Reponses dAnastase le Sinaite”, Bulletin de LTnstitut de Recherche et d’histoire des Textes, 15, 1967-1968, pp. 39-56 [reluat în Opera Minora, vol. Ill, Turnhout, 1977, 64].
UTHEMANN, KARL-HEINZ, „Anastasius the Sinaite”, în ANGELO DI BERARDINO (ed.), Patrology. The Eastern Fathers from the Council of Chalcedon (451) to John of Damascus 1750), Cambridge, 2006, pp. 313-331.
, Anastasios Sinaites. Byzantinisches Christentum in den ersten Jahrzehnten unter arabischer Herrschajt (Arbeiten zur Kirchengeschichte 125), 2 vol., De Gruyter, Berlin, Boston, 2015.
, „Anastasios Sinaites”, în C.G. CONTICELLO (ed.), La theologie byzantine etsa tradition, Tome Ii (yie-VIIesf Turnhout, 2015, pp. 517-770.
, Studien zu Anastasios Sinaites. Mit einem Anhang zu Anastasios I. von Antiochien (TU174), Berlin 2017.
SAKKOS, STERGIOS, nepi Avaaraalwv Eivairv, Tesalonic, 1964.
SAWIDES, ALEXIS G., BENJAMIN HENDRICKX (eds.), Encyclopaedic Prosopographical Lexicon of Byzantine History and Civilization, vol. 1, Brepols, Turnhout, 2007.
SCHIANO, CLAUDIO, „Dai dialogo al trattato nella polemica antigiudaica. Il Dialogo di Papisco e Filone e la Disputa contro i giudei di Anastasio abate”, Vetera Christianorum, 41,2004, pp. 121-150.
SMITH, WILLIAM, Dictionary of Greek and Roman Geography, Londra, 1854.
SPANNEUT, M., Recherches sur les ecrits dEustathe dAntioche avec une edition nouvelle des fragments dogmatiques et exegetiques, Lille, 1948.
ZAGANAS, DIMITRIOS, „The Authenticity of Anastasius Sinaitas Hexaemeron (CPG 7770)”, Revue des Etudes Byzantines, 73, 2015, pp. 189-201.
463
, „The Problem of Named Sources in Anastasius Sinaitas Hexaemeron”, Orientalia Christiana Periodica, 82,1, 2016, pp. 227-237.
„Anastase le Sinaite, entre citation et invention: IHexaemeron et ses sources antiques”, Augustinianum, 56, 2,2016, pp. 391-409.
, „The Debate on Gen. 1:1-3 according to Anastasius Sinaitas Hexaemeron”, în G. ROSKAM, J. VERHEYDEN (eds.), Light on Creation. Ancient Commentators in Dialogue and Debate on the Origin of the World (Studien und Texte zuAntike und Christentum 104), Mohr Siebeck, Tubingen, 2017, pp. 225-240.
, „The Reception of Origen in the Hexaemeron by Anastasius Sinaita: Between Criticism and Approval”, Ephemerides Theologicae Lovanienses, 95, 3, 2019, pp. 415-426.
, L „Hexaemeron dAnastase le Sinaite: son authenticity ses sources et son allegorisme, PhD Thesis, Leuven, 2017 (coordonatori: J. VERHEYDEN şi J. LEEMANS). Teză publicată în volumul: UHexaemeron d Anastase le Sinaite. Son authenticite, ses sources et son exegese allegorisante (Supplements to Vigiliae Christianae 172), Brill, Leiden, Boston, 2022.
Indice de nume proprii şi derivate din acestea
Aaron 79, 201-202, 359
Abel 79,165,365
Abesalom 321
Achylas 319,358
Adam 64,77,133-134,139, 2,15816O, 185, 189-199, 200, 209, 217218, 221, 223, 227-233-236, 246247, 251, 261-267, 273, 276, 281, 284, 288, 306, 310-312, 315, 317320, 324, 326-328, 330, 332-343 345i 348-356, 358, 365-3671 37h 374-3751 378-3791 384-391 393″ 395i 401, 4O4i 406-408, 411-417, 419-423, 425, 427, 429-4411 448, 452
Adam (al doilea, cel adevărat, cel duhovnicesc, cel nou, Hristos) -185, 200, 227-228, 232, 252, 308, 318, 3251 3271 3291 33i 336, 339, 341343i 346-348, 354, 374, 377i 381, 384, 3851 387-388, 390-391 394, 399i 410, 431 429-4311 435-436, 437i 442, 449i 452
Adamantios (supranume al lui Origen) 386
Alexandria 71
Ambrozie (episcop al Milanului) 271, 273, 406
Ammon (zeu din mitologia egipteană) -112
Ammonius (Alexandrinul) 64, 71
Anea (sell. Aguieus, alt nume dat ideii de monadă) 92
Antihrist 369-370, 401 antihristic -112
Apollo (zeu din mitologia greacă) 82,112, 376
Artemis (zeiţă din mitologia greacă) 82,112, 376
Asia -114
asirian 201, 275, 296-297, 353
Avacum 87,110,155,185, 200, 338
Avraam 77, 79,163,193,199, 225, 227, 3071 3291 334i 347i 3671 418491 434i 440
Babilon 288,326
babilonian 82, 298, 302
Barbă (i.e. „stea cu bărbă”, cometă)
-168
Barnaba (Apostol) -166
Bathouel (tatăl Rebecăi, soţia lui Iacov) -199
Beelzebul 284
Beerşeba 299, 320
Benaia (levit, fiul preotului Iehoiada) 301
Betleem -122,127,150,165,195,248, 273,292,294, 297
Booz (soţul lui Rut) 228
Caiafa 233
Cain 204, 255, 334, 412-4131418
Cana (Galileii) -111
Canaan 299, 407
466
canaaneu (locuitor din Canaan) 299
Candachia (famenul menţionat de Faptele Apostolilor) -196
Capadocia -114
Cato (filozof roman) 82
Charybde (denumire a unor stânci) -265
Chirii (al Alexandriei) 64, 275
Clement (Alexandrinul) 71, 226, 255, 262, 264, 340
Cleopa (unul din cei 70 de Apostoli) -378
Cometă (denumirea unei stele) 168
cretan (locuitor al Insulei Creta) 114
Cronos (zeu din mitologia greacă) -112, 375
Cyrene (provincie romană din nordul Africii) -114
Dan (seminţie a poporului evreu) 3O5 376,
Daniel (proroc) 62, 79, 279, 291, 298, 325, 430
David (proroc) 65, 77, 79, 83-84, 86, 100, 110, 132, 149, 168, 177, 189, 222, 247-249, 253, 287, 294, 299, 301-302, 320-321, 340, 367, 379, 442
Dina (fiica patriarhului Iacov) 320
Dionisie (Areopagitul) 248
Eden 102,106,127, 233, 254, 259, 261, 268-269, 272-273, 275, 285287, 303, 374, 453
Edom -19, 435
Egipt 81, 83, 107, 111, 114, 121-124, 148-149, 193, 195, 215, 222, 276, 291-292, 294-301, 303, 320, 325, 370, 390, 440-441
egiptean (locuitor al Egiptului) 82, 92, 99,151, 225, 293, 321
Efrata (nume vechi al Betleemului) -297
elamiţi -113
elin 59,108,110,321, 323, 350
elinesc 296, 319
Elisabeta 248
Elisei -111
Emaus (sat de lângă Ierusalim) 378
Enoh 79,163, 221, 365
Epifanie (al Salaminei) 267, 275276
Etiopia 275, 292, 294
etiopian (vezi Candachia) -196
Eufrat -106, 275, 296-300,302, 304
Eufrata 297
eufratieni 297
Eusebie (al Cezareei) 275, 281
Eustatie (al Antiohiei) 324
Eva 64,159-160, 200, 218, 229, 231, 233, 247, 255, 267, 316, 335, 337338, 349, 351-352, 358, 361, 365, 369, 374, 378, 384, 389, 393, 404, 408, 411, 413, 415, 420
Eva (cu sensul de Biserică) 347, 379, 403-404, 410,431, 448
Evilat 275, 287-288, 289
Evrei (Epistola către) 63,101, 213
Faraon 293
Fecioara (vezi Maria)
Fecioara (constelaţie) -163
Filip (Apostol) -196
Filon (din Alexandria) 255, 264
Fison (râu de lângă Eden) 106, 275, 287-288
Frigia -114
Gabala 211, 275
Galileea -195, 370
467
Gavriil (Arhanghelul) 247-248 Gemeni (constelaţie) -166
Gibeon (cetate a hiviţilor din Canaan) -171
Gihon (râu de lângă Eden) -106,121, 275, 291-294, 300-302
Golgota 384-385
Gomora 316
Grigorie (de Nyssa) 68, 96, 99,147, 218, 244, 264,271, 276, 317
Grigorie (din Nazianz) 68,96,147, 218, 244-245,271, 276, 317, 422
Ham (fiul lui Noe) 406-407
Heracle (i.e. Hercule, semizeu din mitologia greacă) 376
Hermes (zeu din mitologia greacă) -112, 376
Hesperia 357
Hesperus (i.e. Venus, constelaţie) -163,165
Hexapla (lucrare a lui Origen) 438 Hrisostom (i.e. Ioan Gură de Aur) -275
Hristos 59-61, 63-65, 71, 73, 76-77, 85-86, 88, 91, 93, 95-96, 99,101102,105,108-111,113-117,120,122126,129,131-137,139-152,154-155 157-160,163-165,167-171,174-175 178, 181, 183-184, 189, 192, 194195 197 199-206,210,213-215,217218, 220, 222-224, 226-230, 232, 234, 238, 245-248, 250-251, 255258, 260-261, 268, 270, 272-273, 275-278, 282, 284, 286-303, 306, 308-309, 312, 316-317, 322, 324325, 327, 330-332, 335 337-351 341 354, 356, 359 362, 365-367 369-370, 373-375 377-378, 380, 382-392, 394, 397-398, 400-404, 407, 409 412-413 415-417 420,
422,425-429 431-432,434-436,438, 442-444, 446-453
Hydaspes (râu din India) -156
Iacov (patriarh din Vechiul Testament) 79,198-199, 320-321, 329, 369-370, 440
Iacov (Apostolul) -164
Iehoiada 301
Ieremia 300
Ierihon 237
Ierusalim 87, 108, 165, 230, 298, 300-301
Iezechiel -137, 269-272
Iisus (Hristos) 76-77, 92, 98,127, 132, 149, 166, 169-171, 202, 212, 232, 249, 292-293, 301-302, 309, 332, 335 355 374 378, 398, 404, 416, 450
Iisus Navi Navi -170-171
Ilie (proroc din Vechiul Testament) 79,111,145, 212
Ioan (Botezătorul) 71,208,212,215, 264,303-304 446,
Ioan (Teologul, Apostolul) 80, 82, 118,163,181,195, 211, 284, 299
Ioan Gură de Aur (Hrisostom) 275
Ioana (mironosiţă) 385
Iona -118,180,185,189
Iosif (fiul patriarhului Iacov) -149, 227
Iosif (din Arimateea) 202
Iosif (logodnicul Fecioarei Maria) -295
Ietro (socrul lui Moise) -153
Iov -147,182, 203,366
Irineu (al Lyonului) 226, 255, 264, 360
Isaac (patriarh din Vechiul Testament) 79,199,329,434
Isaia (proroc) 79,195,197,279-280, 290, 302, 316,342,416
468
Isav -198
Ismael 353
Israel 81, 83, 99-100,110,127,133134, 148, 151-152, 170, 176, 187, 189, 194-196, 202-205, 210, 214, 222, 225, 237, 283, 285, 298-300, 302, 316, 353, 358, 370, 413, 427, 441
Israel (vezi şi Iacov patriarhul) 193, 222,297, 435
israelit -151,347
italic (popor) 82
Iuda (fiul lui Iacov) 321, 369
Iuda (Iscarioteanul) -110, 229, 231, 384, 445,448, iudaic 339, 341 Iudeea -114
iudeuiudei 75, 87, 105, 114, 129, 146,164,198, 210, 229, 282, 284, 321, 339, 377, 379, 4n
lulus 112
Iustin (Martirul şi filosoful) 226, 264, 271
Laban (tătăl Liei şi al Rahilei, socrul lui Iacov) 440
Labeon 82
Lameh 365,419
Lazăr (cel înviat a patra zi) 309
Leto (zeiţă din mitologia greacă; mama lui Apollo şi Artemis) 82
Lia (fiica cea mare a lui Laban, soţia lui Iacov) -198
Liban -128, 268
Luca (evanghelistul) 77,164, 303, 378
Lyra (constelaţie) -163
Madiam 440
Maleahi (proroc) -142
Mamvri 227
Mani (întemeietorul maniheismului) -318
Marcu (Apostolul) -164, 303, 375
Marea Roşie 81, 222
Maria (Fecioara) -103,135,147,151, 160,163,266,, 292,294-295,435, 443
Maria Magdalena 385
Matei (Apostolul şi Evanghelistul) 77,303
Matusalem (fiul lui Enoh) 365
Meteor (un tip de stea) -168
Metodiu (din Olimp) 420,422 mezi -113
Mesopotamia -114,199, 298, 440
Moise 60, 67, 72-73, 75-76, 78-79, 82, 92, 97, 101, 111, 121, 131-133, 139, 141, 151, 161, 170, 184, 188, 200-201, 212, 217, 237, 246, 249, 252, 254, 256, 258, 261, 265, 271273, 275-276, 286-287, 316, 319, 333, 335, 358-359, 369-370, 386, 395,417, 440
Născătoarea de Dumnezeu (Fecioara Maria) -103,160,419, 434,
Natan (proroc) 301
Niceea 324
Nicodim (unul dintre ucenicii lui Hristos) 89, 202
Nil (fluviu din Egipt) 293
Noe (drept din Vechiul Testament) 79, 133, 149, 163, 175-176, 209, 222, 225, 330, 334, 365-366, 406, 419, 440
Olimpiodor (cel Tânărdin Alexandria) 216-217
Orfeu (personaj din mitologia greacă) -92
Origen 274-275,310,405,420,422
Palestina 299
Pamfilia -114
Panten (conducătorul Şcolii din Alexandria) 71
469
Papias (al Ierapolei) 71, 264
Pavel (Apostolul) 63-64, 71, 85, 91, 94, 96,100-101,105,111,120, 131, 136,138,144,164,166-167, 196, 213, 215, 218, 220, 245, 248, 250, 263, 266, 272, 276, 280,298, 303-304, 306-307, 318, 327, 335, 340, 34835, 356, 387, 390, 397, 408, 415416, 420, 425-426, 442, 444
Pentapole -124
Persia -165
părţi -113
Petru (Apostolul) 86, 94, 98,114, 164-165,167, 211-212, 215, 217, 232, 294, 331
Pilat (din Pont) 233, 360
Platon (filozof grec) 67
Pont -116
Pyrron (filozof sceptic grec) 273
Phytia (marea preoteasă a oracolului lui Apollo de la Delphi) 112
Rama -171
Rebeca (soţia lui Isaac) 19S-199
Rut (soţia lui Booz) 228
Salomeea (mironosiţă) 385
SaraSarra (soţia lui Avraam) 347 Sarapis -198, 347, 376
Sarra Săgetător (constelaţie) -168 scit -108
Schitopolis 370
Serapis -112
Set 79, 221, 320, 334, 365,413
Severian (din Gabala) 211, 275
Sila (Apostolul) -166
Simeon (dreptul) -195
Simon (Magul) -182-183, 448
Sinai (Muntele) 57, 81, 101, 133, 151, 253
sinaitic 358
Sion -146, 291, 300-301
Sodoma 346
Solomon (împăratul) -142,151,189, 203, 288-289, 301-302, 321, 357, 422
Ştefan (întâiul mucenic) -101
Symmachus 358, 381, 448
Tamar (soţia lui Iuda) 321
Tarsis 357
Tebaida 325
Teodor al Antiohiei 275, 281
Teodoret al Cirului 281
Teodotion 340
Thouli 82
Tigru (râu de lângă Eden) -106
Timotei (Apostolul) -166
Tir 271
Tit (împărat roman) 300
Toma (Apostolul) -164, 244, 449
Treime (Sfânta) 92,135, 149-150, 188, 206, 209, 238, 436-437
Typhoon (un tip de stea) -168 umbrii (popor din Italia antică) 82
Uragan (un tip de stea) -168
Valaam (proroc fals din Vechiul Testament) 65
Vasan 370
Vasile (cel Mare) 67-69,143,275
Vespasian (împărat roman) 300
Vosor 435
Zeus 376
Indice de referinţe scripturistice
Vechiul Testament
Facerea
i, i 68, 72-73, 76, 78, 95-96, 120, 205, 243,245,256,274,430
1,12 66,173,259
1,125 60
1,1 2,3 250
1, 2 70, 73, 75, 83, 86-87, 89, 91, 108,110,113,117,120-122,126-127, 136,138,152,155-156,177-181,183, 194,199,202, 257-258,267,369
1,23 -180,274
1,25 82
1, 3 7, 76-77 88, 91, 93,113, 136, 140, 152, 161, 219, 240, 243, 257, 267,458
1,4 78, 89, 94, 220, 244,321,458
1, 5 87, 90-91, 162, 223-224, 226, 244,458
1, 6 52, 93-96, 138, 188, 220, 240, 257, 267,274,458
1, 7 95-98, 109,136,192, 194, 219, 245,274,458
1, 8 -102-103, 232,245,332,458
1, 9 69, 71, 74, 76, 86, 94,105-106, 112-117, 119, 121,123,126,139,180181,192,194-195,219-220,240,458
1, 9-10 -152
1,10 -119-120,246,458
1, 11 83, 125, 127-129, 136, 180-181, 192, 246, 250, 257, 259, 261-262, 264,274,277,458
1,12 -195,220,257,458
1,13 -111,458
1,14 94,131,138-141,144,152,161162,167-168,194,219-220,240,242, 257,267,453, 458
1,15 95,139,458
1,16 109,141,148,152-154,160-161, 173-174,192,274,458
1,17 -139,152,160,458
1,18 -161,458
1, 20 94,136-137,173-174,177-179, 180, 182, 184, 192, 196, 199-200, 204-206, 220-221, 240, 246, 251, 257, 324, 327, 405-406, 423, 441, 458
1, 3 70, 76-77, 88, 91, 93, 113,136, 140,152,219,240,243,257,267
1,3 -5 -161
1,4 78, 89,94, 220,244,321
1,5 87,90-91,162,223-224,226,244
1, 6 52, 93-94, 240, 243,257, 267
1,67 95 138,188,220, 274
1, 6-8 96
1, 7 95-98,109,136,192, 219, 244, 245,274
1,78 95,194
1, 8 -102-103,162, 223, 226, 232, 244, 245,321,332
1, 9 69, 71, 74, 76, 94,105-106,112114,116-117,119,121,123,126,180, 192,195,220, 240,243,274
472
i, 9-10 -121,152
1, 9-11 -181
1, 9-12 86,115,139,194, 219
1,10 -119-120, 244, 246,321, 332
1,11 125,127-128,180-181,192, 243, 250
1,11 -12 83,129,136, 246, 257, 259, 261-262, 264, 274, 277
1,12 -195, 220, 244, 257, 321
1,13 -111,162, 223, 226
1, 14 131, 138-141, 144, 152, 161-162, 167-168, 243, 257, 267
1,14-16 240, 242
1,14-17219
1,14-18 -136,194, 220, 453
1,14-15 94
1,15 -139, 232
i 15-17 95
1,16 -148,153-154,161,174,192, 274
1,16-17 -109,141,152,160,173
1,17 “ 139,152,160
1,18 -161, 244, 321
1,19 223, 226
1, 20 -173-174,177-180,182,184,192, 196, 204, 220, 223, 240, 243, 251, 257
1, 20-21 94, 136-137, 199-200, 221, 246, 327, 405, 423
1, 20-22 200, 205-206, 220, 406
1, 20-25 324, 441
1, 21 -136, 244, 321
1, 21-22 -185
1, 22 -175,178,186-187,194,198, 203
1, 23 226
1, 24 174, 182, 196, 198, 200, 243, 251, 405
1, 24-25 136, 174, 194, 200, 202, 206, 221, 246, 327
1, 24-27 -192, 200
1, 24-28 95
1, 24-30 220
1, 25 214, 244, 262, 406
1, 26 160, 205-206, 208-209, 211214, 243, 263, 267, 328, 351, 363, 388, 424, ss, 451
1,26-27 61,240,242,244,246,257, 260, 288, 312, 315, 363, 378, 395, 408, 441
1, 26-28 313
1, 26-29 247
1, 26-30 64
1, 26-3, 6 221
1, 27 121, 137, 139, 208-209, 215, 221, 227, 251, 305, 332, 336, 338, 344, 352, 356, 363, 382, 388, 421, 424, 431, 454
1, 27-28 -322
1, 27-30 -217
1, 28 -146,160,185-186, 212, 215, 247, 265, 306, 313, 322, 363, 396, 420421, 424, 451
1, 28-29 371, 419
1, 29 -136, 243, 251, 257, 263, 424
1, 29-30 246, 251, 257, 261-265, 306, 311, 317, 408, 421
1, 29-31 216
1, 30 262, 325, 264, 405
1, 31 79, 223, 226, 244, 32i322, 382
2,1-2 219
2, 2 219, 223, 234-235, 238
2, 2-3 233-235
2, 2-4 350
2, 3 234, 236, 241
2, 4 216, 232, 243
2, 4-3 250
2, 4-5 256
2, 4-6 258
2, 4-7 258
2,5 259-260
2, 5-6 260
473
2,58 431
2, 6 -107,121, 246, 250, 258-259, 285287
2,610 257
2, 7 -102,121,158-159,179,199-200, 221, 223, 227-228, 230, 232, 243245, 246, 247, 249, 251, 255-256, 257, 260-261, 266, 285, 312-313, 328, 337, 352, 363, 365, 374, 382, 388,395, 405, 415, 423, 441
2, 7-8 349, 442
2, 8 129, 160, 235, 244, 254, 255, 257, 261, 265, 268, 271, 273, 376, 308,412,419,439
2, 8-9 234, 246,328,
2,8-10 266,374
2, 9 129, 137, 197, 230, 232, 235, 246,250, 254, 259, 261-263, 275, 277, 279-285, 308, 311, 314-315, 317318, 325-326, 331, 379, 392, 446, 448
2,914 275
2,10 -106,121,126,137,180, 251, 257, 259,265,285-287,303, 308,453
2,1014 -106, 246, 251, 275,306
2,11 -127,287,291-292,296-297,303
2,1112 276,288-289
2,12 276, 290
2,13 -121,291, 292, 294, 297,303
2,13-14 257
2,14 296-297,303-304
2,15 160, 206, 247, 250, 254, 261, 265, 305-308, 310, 326, 330, 337, 344,389,400401,431,439,452
2,15 -17 -102,251,371
2,16 232, 235, 247, 254,311,313, 316318,322,326,332,353,389,446
2,16 -17 133, 251, 262, 310-312, 317, 352,358,361
2,16 -25 431
2,17 265, 282,311,314,318-319,322, 349, 354, 362, 372, 379, 391, 419, 423,445
2,18 207, 251, 254, 318-319, 322, 324, 328,331-332,361,394,415,431,452, 454
2,18-24 -251
2, 19 199, 234-235, 246, 251, 254, 263, 266-267, 305-306, 324-329, 331-332, 336, 344, 349375389, 405, 423,429,440-441
2,19-20 247, 251, 311,313, 324, 331332
2,19-23 318
2, 20 306, 332333, 335, 361, 363, 452,454
2, 21 232, 254, 328, 338-340, 345, 347,367,421,428,442
2, 21-22 -159, 200, 232, 266, 305, 328, 336-337, 339, 348, 352, 374, 388, 411,428,430
2,21-23 349,423,449
2, 22 252, 254, 336, 340-342, 345347363, 367, 409, 424, 431, 449
2, 22-23 247, 442
2, 23 252, 332, 342, 344-347, 389, 422, 449
2, 23-24 347, 365, 373, 411
2, 24 91,158, 252,339,348-349,352, 367, 390, 402, 431, 450
2, 25 267, 318, 354-356, 363, 376377,382,386,415,442
3,1 311, 357-358,363-364,366,368, 371,406,442
3,1-3 283,371
3,1-5 203-204, 233, 277, 311, 360, 375,437
3, 1-6 160, 228-229, 231, 233, 252, 267, 369, 374-375, 377, 381, 387
3,1-7 75
474
3,18 -116
3,23 276,310-311,318,361
3, 2-6 358
3, 3 217, 285,312,318,372,448
3,36 312,448
3,45 359,372,420
3,46 359
3,5 262,314-315,359,362,364,371, 375, 379, 437
3, 6 160, 218, 230, 232, 262, 281, 315, 318-319, 323, 358, 361, 363, 372-373, 375, 378-379, 381, 384, 391,412-413,434,438,442
3, 6-7 102, 282, 229, 377, 381, 389, 424
3, 6-19 229
3, 7 232-233, 247, 250, 252, 275-276, 315, 362-363, 376, 378, 382, 384, 390-391,393,415
3,78 382
3,719 387
3,8 -160,233, 254, 266,378,385-386, 389-392, 404,424
3, 8-9 384,387,436
3,811 385
3,824 404
3,9 254,385-386,393
3,910 387
39-11 390
3,10 282,386,390
3,1011 232,382,415
3,11 254,393,448
3,1119 387
3,12 231,319,367,393,395, 448
3,1213 393
3,13 ” 233, 254, 367, 369, 375, 395, 406,438
3,1314 393,407
3,13-15 203,233,437
3, 14 146, 184, 254, 368, 394-396, 399,418,425-426
3,14-15 277,267,358,362,367,408
3,1419 231,358
3,15 94,102,136,197,367-369,393, 396,399-400,402,443,451
3,16 233, 344, 358, 405, 407, 4094U, 413-414,418,420,433,445,450
3,1619 404,406
3,17 405, 407, 416-418, 420, 425427,434,448
3,1718 319,358
3,17-19 217-218,230, 319,378, 390, 393, 433407-409,414
3,18 83, 233, 260,418,426
3,19 83,102,229,233,252,358-359, 362, 377, 390,405, 409, 416,418, 423-424, 427,431
3,19-20 429
3, 20 159, 247, 252, 328, 330, 331332,347,350,364,389,393,409410, 414-415, 429-431, 434, 439440,443-444,449,451
3, 21 235, 247, 255, 306, 354, 375, 378, 383, 415, 433-434, 436, 444
3, 22 250, 255, 262, 280, 282, 314, 375, 392, 415, 436-438, 441, 444, 446, 448
3, 22-24 263
3,23 -117,438-439
3, 23-24 230, 250, 252, 255, 263, 265, 315, 319, 330, 358, 387, 390, 393,408, 416,441-442
3, 23-26 323
3, 24 102, 233, 236, 262, 272, 280, 311, 392, 401, 439, 443, 452
4, 1 255, 330, 364, 405, 410, 448449
4,1-2 204, 247, 267
4, 4 365
4, 8 204, 429
4,17-22 412
475
4,19 334 7, 8-9 440
4,20 432 7io -175
4,25 221,247,267,365 7,10-12 -151
4,25 5,32 412 7,11 -175-176
4,26 365 7,13-17 440
5,1 208,312,413 7,14-15 -175
5,1-2 256, 366 7,15 “ 174
5, 3 221, 365, 412,413 7,17 -175
5,3-4 267 7,17-23 -151
5, 5 229-230,319 7, 20-22 366
5 7 429 7, 21-22 -175
5,21-365 8, 6-13 89
5,24 221,365 8, 8-17 366
5 25 365 8,11 89,175
5,25-27 365 8,15-19 330
5 29 365-366,419 8,15-9, n -133
6,1-2 350 8,15 9,17 222
6,1-7 366 8,16 440
6,2 320,413 8,18 440
6,3 225,350 8, 21 201, 209, 323, 419
6,4 350,413 8, 21-22 -151
6,6 323 9,1-2 396
6,7 -151,209,323,353 9,1-3 419
6,8-9 366 „ 9,1-7 406
6,9 320 9,2 313
6,11-13 366 9,4 -179
6,13 209 9, 7 419
6,14-16 -175 9,10 440
6,15 -150,175 9,13 236
6,15-16 -176 9,14 236
6,17 -174-175,410,443 9,16 236
6,18 366 9,18-19 407
6,19 -175 9, 22-23 “ 406
6,19-20 330 9, 24 406
7,1 366 9, 25 407
7,1-24 413 11, 29 334
7,2-3 440 11, 31 440
7,4 -151 12, 3 323
7, 5 440 12, 5 440
7,6 -175-176 12,19 334
7,6-7 -175 13,1 440
476
13, 1-2 44O 35,16-20 -198
13, 5 44O 35,19 297
13, IO 276 36,1 -199
15, 13 225, 320 37, 3 435
15,18 297-300, 302 37, 23 435
15,19-21 299 37, 31-33 435
17, 4-6 -199 38, 6-30 321
17, 8 -193 41, 39-46 293
17,10-14 -193 41, 46 -149
17,15 347 45,1 -15 227
17,19 440 45, 8 293
17, 20 353 48, 7 297
17, 23-24 347 49, 2 370
18,1 227, 434 49, 9 -164,184, 369
18, 9-15 227 49,10 321
18,12 434 49,16-18 370
18,18 323 49,17 -184
19, 22 371 50, 26 227
19, 24 410
21,1-2 227 Ieşirea
21,1-7 -198 2,11-12 -151
21, 6 434 2,15 212
21,10 439 3,1 -151
24, 20 -199 3, 2 -132
25, 21 -199 3, 8 299
25, 23 -198 3,17 ” 299
25, 24-26 222 4, 2-4 359
25, 27 -198 4,10 59
25, 27-34 -173 4,19-20 440
25, 29-34 -199 7, 8-12-359
27,1-40 -198 7, 9-12 373
28,15 -199 7,14 293
29,15-30 -198 7, 20 292
29, 3i -199 10, 21-29 81
29, 31-30 -199 12,1-32 81
30,1-2 -199 12, 3-13 -132
31, 17-55 440 12, 6 -149, 293
31,18 441 12, 7 -132, 293
32, 31 265 12,13 -132,433
33, 22 370 12,16 238
34,1-31 320 12,18 -149
477
12, 21 293
12, 22-23 “ 132, 293
12, 27433
12, 29-3O 293
12, 37 210, 353
12, 3742 222
12, 38 441
12, 4O-4I 225, 320
12, 46 132
13, 5 299
14,19-30 81, 99
14, 21-29 222
14, 24 -134
14, 30 -134, 293
15,13 293
15,16 293
15, 23 -107
16, 7 433
16,13 -187
16,14 -16 -132
16, 20 289
16, 24 289
16, 33 288-289
17, 6 -132
19, 3 -101
19, 5 203
19,10 -11 -133
19,16 217
19,16-20 -133
19,18 253
19,19 -101
19, 20-21 -101
20,1-17 -193, 223
20, 8-10 236
20, 8-11 237
20,10 237-241
20,11 236
20, 21 -139, 217
23,10-11 239
23,12 237-239, 241
23,17 298
23, 20 211
23, 2o-33 -194
23, 23 299
23, 28 299
23,31 297-300, 302
24, 6 -132
24, 8 -132
24,12 -162
24,1218 -131
24,1518 -101, 358
25,1-9 -101
25, 9 -131
25,10 -132
25,1011 288-289
25,16 -131
25,17-22 -132
25,21 -131
25,40 217, 444
26,30 -131
26,31 -100
26, 31-35 -132
26,36-37 -100
28,1-6 201
28, 5-8 202
28, 8 201
28,15 201-202
28, 33 202
30, 10 -100
30, 22-25 201
30, 34-35 201
31,12-17 237
31,18 -162
31, 18 358
32,1-8 283, 359
32,15-16 -162
32,15-19 -131
33, 2 299
33,18-23 266
33, 20 265, 327, 385
33, 21 97
34,1 -162
478
34, n 299
34,23 298
34, 27-29 -131
34,28 -151
34, 30 91
34,39 254
35,2 237
35,3 237-239
40, 20 222
40, 20-21 1O1 13, 29 299
13 32-33 413
14 31-35 -151
17,16-25 -132
18, 2-7 -100
18,15 221
19, 6 -132
21, 6-9 360
21, 8-9 359
21, 9 -184
22, 21-35 65
Leviticul 24, 9 -184
5, 2 221
5, 7-10 -132
7, 21 221 24 17 -135
34,1-15 200
8,1-9 433
12,1-4 -150
12, 2-4 -150
12, 3 237
12, 6 -150
12, 6-8 -132
13 38-39 363
14, 4 -132
14, 6 -132
16, 2 -101
16, 2-3 -100
16,15 -100
17,11 -179
17,14 -179
18, 21 396
20, 2-5 396
20, 25 221
25,10 -177
26,12 89,154, 227
27,11 221
49 51-52 -132 Deuteronomul
4,11 217, 253
4, 11-13 319
4,11-14 81
4, 24 63, 143, 158, 188, 253, 290, 327 426
5,12-15 236-237
5,14 237-241
5, 22 217,319
6, 5 -182
6,13-15 371-372
6,16 374
7 1 299
8, 3 425
9 3 63,158,188, 253, 290,327
10,1 288
10,17 241
10, 20 371-372
12, 23 -179
16,16 298
18,1-2 200
Numerii
71-88 237
11, 21 210,353
11,31-32 -187 18,15 -129,131
18,15-22 200
20,17 299
21, 23 417, 442
479
27, 26 298 4,11 -199, 297
28,15-68 203 4,1-13 228
30,15 285
31,16-18 236 I Regi
31, 20 236 1, 2 -151
31, 29 236 1,5-6 -151
32,11 62 2,3 63
32, 21 299 2, 5 288
32, 32 316 3, 20 299
32, 33 373 5,1 222
33, 2 246 5,1-7 222
33, 22 -184, 370 11, 8 210,353
13,14 65, 79
Iosua 19, 2-3 213
1, 4 299-300
3,10 299 II Regi
3,14-17 -170 2,11 212
3,17 222 3,10 299
4,10-11 -170 5,3-4 -149
4,10-13 222 6, 2 -153
4,15-18 -170 6,12-17 222
6,2-16 237 6,18 -153
9,1 299 7, 4-7 301
10,12-13 “ 171 7,12-13 301
10,16-27 -171 8, 5-6 353
11, 3 299 11,1-27 320
12, 8 299 12,10 321
15, 59 297 12,11-12 321
18, 23 300 12,13 321
24,11 299 15,16 321
16, 21-22 321
Judecători
3,5 ” 299 III Regi
5, 24 400 1,32-34 301
9,14-15 316 1,38-40 301
13,16 370 i 38-39 302
20,1 299 2, n 79,301
3, 6 301
Rut 4, 21 299
2, 2-14 228 4, 29-31 321
480
5,12 321 Neemia
5,17 301 1, 9 203
5,18 302 13,15 301
6,1-37 -152 23,19 238
6,12-13 203 19,18 298
6, 21-22 288-289
8,1-7 222 Estera
9, 20 299 1,1 370
10, 22 357 4,17 344
11,1-10 321
11, 42 -152 Iov
17,1 410 1,1″ 357
19,11-12 253 1, 6 231
IV Regi 1, 8-11 368
1, 21 357
1, 2-17 283 2,1 231
2,10 396
2,11 -145
25, 8-10 296 2,3-5 368
3, 5 452
I Paralipomena 4,10 373
5, 23 326
13, 2 256 7, 20 314
16, 33 -129 8, 3 “ 192
18, 5 353 10, 8-9 395
19,10 353 10,21 452
19,12 353 12, 22 452
19,16-19 353 20,16 373
22, 8 301 26, 7-99
29, 26-27 301 26,12 369
II Paralipomena 26,13 366, 369, 371, 373
27, 3 ” 303
1,1 301 28, 3 452
3,5 288 33, 4 303
3,11-13 -145 33, 30 -109, 273
4, 2-5 -189 34, 22 452
8, 7 299 37, 8 326
8,13 298 38, 7 -147
9,3 302 38, 39-40 373
20, 6 -101 39,13-17 203
33,3-83 40, 20-27 373
33,11 286 41, 26 -182
481
Psalmi 20, 5 319
i, 3 279 21, 6 -184
2, 4 1O1 21, 7 132
2, 7 307 21, 17 273
2, 8 -153, 249, 307,329 21, 19 390
4, 9 -166, 21, 28 307
7,10 314 22, 1 279
8, 2 -168, 249 22, 2 127
8,2 249 22, 4 452
8, 2-3 -168 23, 7-10 I45, 153
8,4 -168 23, 8 62, 85, 248
8,5 391 24,15 279
8,5-6 2io, 389 26,5 392,433
8,7 389 28,1 -164
8,7 212,335 28, 3 -110,186
8,10 249 28,10 -111, 286
9.3 61 30, 20 433
9, 6 319 30, 21 392
937 319 32, 7 -110
10,4 62,313 32, 9 -141
11, 7 253 32,12 -127
12,4 381 32,18 62
13,3-296 33, 9 317
16, 8 62,392,433,451 33,16 62
16,12 370 35 9-10 287
17,9 290 37.7 451
17,11 441 35.9 57-127, 287
17,12 -145 35.10 93,127,180,287
17,13 -145-146,187 36,7 392
17,14 -146 36,11268
17,15 -115,147 37, 5 239
17,31 253 37,11 381
17.35 -164 39,14 333
18, 2 96-97 41, 6 428
18,3 379 41, 8-87
18,5 -144 41,12 428
18, 6 -144 42,5 428
18, 7 -145 43,15 356
18,8 253 43,22 314
18,9 253 44,3 278,416
482
44,18 319 71,19 319
45,5 -126,286,453 72,27 316
46,3-62 73,12 93,171
47, 9 -110,268 73,13 285
47-15 319 73,13-14 371,373
49,1 295 76,11 287
49,10-11 326 76,15 396
49,11 -100,175, 213 76,17 87
49,14 238 78,8-9 333
50,12 292 79,1 441
51,10 -128, 319 81,1 285
54, 7 -197 81, 7 231
57,1 392 81, 8 426
57,5-6 326 83,3 -197
58, 2 333 83, 8 -116, 257
58, 7-8 451 84,1 -128
58,15-16 451 84,12-13 -128
59,13-333 84,13 297
60,4 433,451 86,1 -118
61,4 392 86, 3-4 294
62, 7 451 86, 5 379
63,2 433 87, 6 -188
63,7-392 87,7-185
64, 8 -118 88,10 -118
64,10 -193, 286, 292, 294 89, 4 219, 224
64,11 -118,127 90,1 433
65,12 -165, 289, 340 90, 4 392
67,5 -145 90,11 313
67,27 -128 90,13 313, 371
67,31 -164 90,14 433
67,34 -145 91,13 -128-129, 279
68, 20 356 91,14 -128, 268
68, 22 273,374 92,1 249
68, 29 431 94,5 120
69,2 333 97, 8 -118,127
71,6 -126, 259 98,1 441
71,8 -153, 214,249,410 100, 8 426
71,11 307 101, 26-27 “!9
71,17 307 102, 3 -196
71,18 396 102,15 210
483
103, 4 269-270 1356 95, 99,118
103, 6 -128 140,10 -166
103,12 -115 143,4 209
103,16 278 144, 2 319
103,16-17 268 146, 4 -168, 327
103, 24 60,123-124,170,174,184 147, 7 9, 180
103, 25 -146 148,1 -168, 278
103, 26 371 148, 3-6 -168
103, 30 177, 292 148,4 -100
103,35 426 148, 4-5 90,187
104,40 -187 148, 7 87,371,373
105,37 80 148, 9 278
106,10 -142, 452
106,14 452 Pilde
107, 5 327 3,18 446,448
107,13 333 6, 6-8-58
109,1 247, 273 13, 9 ” 138
109, 4 -101 13,14 93
112, 3-4 249 13,18 391
113, 3 -118 14, 33 -103
113, 4 -118 15,11 318
113, 24 84, 313 15,13-15 318
114, 9 268 20, 6 321
117,19 243 24, 65 370
117, 22 90,124, 291, 341
117, 26-27 247 Ecclesiastul
118,18 65,381 1, 5 -142
118, 44 319 1,18 63
118, 73 97,121, 312, 395 7, 28 321
118, 89 261, 319 16,10 353
118, 89-90 299 16, 27 241
118,101 239 46, 8 353
118,103 -152
118,105 208 Cântarea Cântărilor
118,140 253 1, 3 201
119,4-397 1, 5 294
122,1 -101 2, 3 279
132,1 -166 2,10 294
132,3 259 2,13 294
134,4 -127 5, 2 280
484
5, io -142
6,4 450 13,10 -169
14,12 83,314,368, 373
14,13 270, 315
Isaia
1,1 280
1 2 349
1, 3 -127
1,13 236
1,14 236
15 ” 75
2,13 -129
4, 3 431
4 5 433
5, 2 205, 316, 427
5, 4 316, 427
5 6 316
6,1 280, 313, 443
6, 2 84-85,145 164,197, 313, 327
6, 3 85,192
6,5 302
6, 6 290
6, 7 290, 302, 443
6, 9 376
6,10 376
7,12 374
8, 6 301
8,18-166
8, 23 87,185,195,199, 294
8, 23 9,1 87,185,195,199, 294,
9, 1 87, 75, 77, 109, 185, 195, 199
204, 213, 294
9, 5 61-62, 99,153, 273, 312, 335
9, 6 62,153
9,16 342
11,1 -184
11, 2 62
11,11 370
12,3-57
12, 6-61
13 3 431 14,14 270, 315,396
14, 20 368
14, 21 314
19,1 294-295
19, 19 294
19, 21 294
21, 9 288
25,1 205
25, 9 -127
25,16 409
25,17 409
26, 9 -160
26,17 288
27 1 369 371 373
28,16 90,124, 291, 341
34, 4 -169
35,1 -116,126
35, 6-7 -116
37,16 441
38, 14 270
40, 5 350
40, 6 -155, 290
40, 7 -155
40, 8 261, 299
40, 22 69, 72
41, 8 307
41, 9 307
43, 20 326
44, 4 279
44, 23 86
49 2 433
50 1 433
50 6 355
52, 7 “ 279
53,1-3 416
53 3 -417
53 4 417
53 5 417
485
53, 6 -132,403 17,21 238-239
53, 7 403 17,22 238
53,12 -132,417 17,24 238
54,1 288, 341,345,347-348 17, 27 238
54, 4 433 27,6 395
54,12 388 27,39 363
58,11 -180 32,35 396
59,4 368 39,18 241
59,4-6 368
60,5 328 Iezechiel
60,8 -197 1,1 -137
60,13 279 1, 4 313, 441
63,1 435 1,5 -137,164
63, 2 435 1,6 -137
63,3 435 1,10 85,164
63,10 427 1,18 313
65,17250,257 1,20-21 -174
65,17-25 60 1,25-26 85
66,1 313 1,28 313
66,12 286 1,38 441
6,2-7 399
Ieremia 10,1 -117,137,327,441
2,1 450 10,12 85
2,2 433 10,18-20 327
2,20 392 10,22 441
2, 25 238 16,1 409
3,1 348 16,8 348
3,1-10 348 16,20 396
3,3 346 16,21 396
3, 6-20 409 16,22 395
3, 20 390 16,32 396
3, 23 395 16,32-38 450
5, 7 450 16,43 348
7,18 83 16, 63 409
9,1 450 20,11-13 203
9, n 373 23,1 409
13,4-5 300 23,11 346
13, 5-10 300 23,3745 450
13,22 450 23, 49 409
13,26 450 28,1 314
15, 9 -171 28, 2 315
486
28, 12 269, 314 2,16 433
28, 13 269, 271, 314 2,18-21 433
28, 14 269 3,1 396
28, 15 27O 4,13 348,395
28,16 270 4,14 348
28,17 271 5, n-13 392
28,17-19 315 6,3 419
28,19 314 9,15 76
29, 3 373 IO, 12 419
32, 2 373 11, 1 295, 301, 390
34, 37 297 13, 4 99, 283
36, 25-27 369 14, 9 279
37, 27 89,154
47,1 -180, 453 Amos
47,12 -180, 392, 453 5, 8 -192
5, 21 76
Daniel
9,3 373
2, 28 -101
9, 9 ” 401
2, 45 -124, 291, 342
3, 79 -186 Miheia
7, 4-6 325
5,1 297
7, 7 279, 430
5, 4 210,353
7, 9 279
7,10 62, 313, 327 5, 8 370
7,11 430 loil
7,13 ” 391
7,14 62 3,1 279, 292, 350
4,18 -180
9, 4 241
9, 23 279
Iona
9, 25 299
9, 26 299 1,4 -185
9, 27 298 i 5 -119
12, 3 -169 1,15 -118-119
13, 42 386 2,1 -119,185
2,11 -180,185
Osea 3,5 -185
1, 2-19 409 4,1 185
2,1 348 4, 9 428
2, 4 341, 346
2, 9 412 Naum
2,13 348 2,1 279
487
Avacum
i, 8 326
3, 2 200
3,10 -110
3,13 286
3,14 338
3,15 87,185, 331 Maleahi
3,1 211, 248
3 5 450
3, 20 -115,122,133-134,142,147,150, 152-153,155,160,162-163,167,171, 177,181-182,187,196,304,383
Iudita
Sofonie
1,1 370 13,18 400
5 83
3,3 “ 326
3, 4 433 Cartea lui Baruh
3, 38 -138, 238, 248, 257
4, 26 238
Zaharia II Macabei
2,13 210
11,12 -13 -149
13, 7 328
14, 8 57, 87,146,180 7,1-42 398
12, 29 370
488
Noul Testament
Matei
2,13-21 390
2, 14 123
2, 15 295, 301, 39O
2, 19-23 195, 39O
3,1 391
3, 2 392
3, 7 332, 450-451
3, 7-10 369
3,10 -128, 278
3,11 -163, 426
3,12 -118, 278, 426-427
3,13 -151,195
3,13-17 -180, 374
3,15 -149,170
3,16 62,115,163,175,178,181, 331,
369, 392, 453
3,17 62, 201, 392
4,1 -151, 369, 374-375
4, 3 369, 375, 403
4, 4 369, 425
4, 6 403
4, 7 374
4, 9 371-372, 375
4,10 371-372, 375
4,11 -101,151, 368-369, 374
4,12-154
4,15 87,185,199, 294
4,16 77, 87,109,152-154,185,199,
204, 213, 294, 374, 391
4,17 392
4,18 -114,164,179,195,199, 204
4,19 -114,185
4, 20 -199
4, 22 -164,179,195, 204
4, 23 368
4, 25 370
5, 4 -165
5, 5 268, 428
5, 6 383
5, 8 -128, 271, 308
5,12 403
5,13 -183
5,14 -144
5,16 88
5,17 -111, 377
5,18 63,132, 253, 301,377,384, 415
5, 44-45 214
6, 9 -101
6,10 -108,135
6,16 214
6, 20 453
6,30 278
7, 6 -110, 364
7, 7 57, 336
7, 8 58
7,11 -101
7,15 283
7,19 -128, 426
7, 20 283
7, 22 214
7, 23 214
7, 24 76, 323, 341
7, 25 98, 323, 341
7, 27 76
7, 31-33 425
8, 3 308
8, 9 212
489
8,11 223, 329 12, 33 284
8,12 220,329 12,34 332,368,425,450-451
8, 20 295 12,35 368,425
8, 24 -119 12, 39 450
8, 25 -134 12,40 -119,180,373
8, 26 76,191 12,42 294,302
8, 28 98, 402 12, 50 348
8, 29 403 13,3 -117, 260,307-308
8, 31 -139, 315, 403 13, 4 308
8,32 98,139, 315, 402 13, 6 -155
9, 9 323 13, 9 362,376
9,12 403 13,10 58
9,13 403 13,13-16 376
9,15 429, 433 13,17 58, 80
9,18-26 323 13,22 79,126
9, 20 -116,151, 316 13, 23 -118,128,398
9, 22 316 13, 24 429
9, 37 -117, 308 13, 25-30 426
9, 38 -166 13,28 400
10,1 -163, 313 13,30 94,117, 427
10, 4 -117,163 13, 31-32 429
10, 6 -110,392,395 13,34-35 58
10, 7 392 13,37 429,452
10,16 94, 332, 358, 364, 368 13, 38 426
10, 25 -166 13,39 7,155,226,397, 429
10, 28 239 13,40 94, 226
10, 34 94, 397 13,41 451
10, 38 -118 13,42 426,451,452
11,10 211 13,43 -169,220,362,376
11,11 80, 211 13,44 -180,453
11,15 362, 376 13, 46 -180
11, 26 296 13, 47 -111,114,179
11, 27 83, 216, 329 13,48 -179
11, 28 62-63, 242, 323, 392 13,50 451
11, 29 -118,167, 308 14,24 -134
11, 30 -167, 308, 323 14,25 94,134
12,10 309 15,13 308
12,13 309 15,17 265,361,421
12,18 201 15,24 392,395
12, 30 402 15, 26 451
490
15 27 58, 451 22,1-14 61, 336
15 32-39 -165 22, 2 -144, 205, 402, 433
16, 4 450 22, 4 223
16,16 -181, 283 22, 8 223
16,17 378 22,11 59,356,392
16,18 93, 301, 309,341,429 22,13 220, 356
16,19 335 428 22,14 59
16,23 368 22,17 355
16, 24 -118 22, 32 429
16, 27 -157,391 22, 37 -182
17, 2 91, 98, 453 23 2 355
17, 5 201 23, 8-10 436
18,10 99,186 23, 9 -101
18,12 80, 392, 395, 403-404 23 29-35 213
18,13 80 23 31-35 413
18,14 403 23 31-33 450-451
18, 20 -166 23 33 “ 332, 368
19, 5 402 23, 37 203
19, 6 402 24, 2 203
19, 9 402 24,15-22 203
19,12 -163, 239,362 24, 24 -157
19, 21 453 24, 27 -180
19, 28 437 24, 28 -197
20,1 -165, 307-308 24, 29 -169
20, 2 -165 24, 30 391
20, 6 58,165 24, 34 447
20, 8 -165 24, 35 169, 447
20, 9 58,165 24, 36 225
20,12 -165 24, 41 339
20,18-19 201 24, 45-46 224
20, 27-28 431 24, 47 224
21,11 370 25,1 -163, 224
21,12-13 411 25, 6 224
21,18 278, 309-310,316, 384 25,10-12 451
21,19 278,309-310, 316, 383-384 25,13 -163
21, 33 260-261 25,15 -110
21, 36 261 25, 21 434
21, 42 -124, 291 25 23 434
21, 43 278 25, 30 220
21, 45 291 25, 32 220
491
25,33 220,331 27,44 -189
25,34 223 27,45 -150,171,228
25,41 220,399 27,46 -143,224
26,3-4 231,233 27,48 201,374
26,14-16 384 27,50 -171,229, 232
26,15 -149 27,52 -198,231
26,20 228-230 27,53 231
26, 23 445 27,57 -150,195 228,241
26,24 445 27,60 -150,195,228, 241
26,26 -177,189,205,428,445-446 27,73 373
26,28 -177,189,300 28,3 202
26,29 205, 228-229 28,5 -196,202, 241
26,30 229,384 28,6 -196, 241
26,31 328 28,8 202,428,434
26,36 229 28,18 62,153, 216,443
26,38 233, 390,428 28,19 -108,181, 342,437
26,39 230,417 28,20 -157,186,297,443
26,42 230
26,45 233 Marcu
26,46 384 1,1 -152,164
26,47 229,231,384 1,2 211, 248
26,49 229 1,4 211,391
26,50 233 1,7 63
26, 61 301,373 1, 9 -149,151,164,170,180,195, 370,
26,64 391 374
26,65-66 201 1,10 62,115,163,170,175,178,181,
26, 66 230 331,369,374, 392,453
26, 67 355 1,11 62,149,180,201,374,392
26, 69-75 335 1,12-13 -151,368-369,374-375
27,1-26 201 1,15 “ 392
27,4 439 1,16 -114,164,179,195,199,204
27,5 231 1,17 -114,185
27, 6-10 -149 1,18 -199
27,26 355,360 1, 20 -164,179,195,204
27,28 201 1,24 403
27,29 233,427 1,41 308
27,30 355 2,14 323
27,33 -189,232,292-293,384 2,17 403
27,35 “ 232,384. 390 2,19-20 433
27,38 -171,232 3,5 309
492
3,13-19 -163 9, 29 398
3,26 -188 9,40 402
3,35 348 9,48-49 426
4,3 -117,260,307-308 9,49-50 -183
4,4 308,425 10, 8 402
4,6 -155 10,21 453
4,7 -126 10,45 388
4,8 -127,260 n, 1 375
4,10-12 58 11,12-14 278, 309-310, 316, 384
4,14 348 n, 13 “ 383
4, 19 79 11,15-17 411
4, 20 -118,128, 398 11, 20 316
4, 23 376 12,1 260-261
4, 31 429 12,10 291
4,33-34-58 12,12 260
4, 38 -119,134,191 12, 26 -132
4, 39 76,191 12, 27 429
5,1-14 98 12, 30 -182
5,7 403 13,32 225
5,12-13 -139,315 14,1 231
5, 20 370 14,10 231, 384
5,21-43 323 14,11 384
5, 25 n6,316 14,17 228-230
5,29 -116 14, 20 445
5,34 316 14, 21 445
6,3 443 14, 22 177,189, 205, 428, 445-446
6,7 313 14, 24 -177,189, 300
6,11 302 14, 25 205, 228-229
6,48 94,134 14, 26 229, 384
7,27 451 14, 32 384
7,28 58 14, 34 233, 428
7,34 386 14, 36 230
8,1-9 -165 14, 41 233, 384
8,31 373 14, 43 229, 231
8,33 368 14, 45 229
8,34-118 14, 46 233
8,38 450 14, 49 377
9, 2 91 14, 53 “ 384
9, 3 98 14, 58 301, 373
9,7 201 14, 63-64 201
493
14, 65 355
14, 66-72 335
15,115 233
15,15 355 360
15,17 201,233,427
15.19 355
15,22 -189,232,292-293,384
15,24 232,384,390
15,27 -171,189, 232
15,33 -150,171,228
15,36 201,374
15,37 -171,232
15,42-46 -150,195, 228,241
16,1-2 385
16, 2 -150,385
16,3 385
16,6 -196, 241
16, 9 323
16,15 -129,342
16,19 150,177,196, 273, 428, 435,
443
16,20 443
Luca
1, 3 “ 164
1,17 80
1, 26 -195, 370
1, 27 -151,163, 435, 442
1, 28 -160, 247
1, 30 -132, 443
1, 31 435
1, 32 442
1, 33 “ 443
1, 34-35 367
1, 35 ” 443
1, 38 -132,195
1, 42 400, 449-450
1, 43 248
1, 46-48 411
1, 51-53 “ 411
1, 74 397
1, 78-79 ” 77
79 75,109,142,153-154,185,199,
204, 213, 452
2,1-7 ” 195
2, 4 292
2, 4-5 442
2, 7 -122,127,174, 292, 295
2,10 434
2,11 248
2,12 -122,127
2,14 -148
2,16 -122,127
2, 22 150, 273
2, 24 -132
2, 32 77,117,195
2, 40 435
2, 52 435
3, 3 391
3, 6 350
3, 7 332, 369
3, 8 -118,181
3, 9 -128, 278, 369
3,16 426
3,17 -118, 278, 426-427
3, 21 -149,151,170,180,369,374, 392
3, 22 62,115,170,175,178,180,181,
201, 331, 369, 374, 392, 453
3, 23 -149
4,1 -151, 369, 374-375
4, 2 375
4, 3 375, 403
4, 5-6 80
4, 7 375
4, 9 403
4, 13 -151, 369, 374
4, 22 302
4, 33 402
4, 34 402, 403
4, 37 302
494
5, i-n -164,179,195, 204
5,2 -114
5,3 -114
5, 4 -114
5, 5 212
5, 7 -114
5,10-11 -199
5,13 308
5, 27-28 323
5, 31 403
5, 34 329, 433
5, 35 433
6,10 309
6,12-16 -163
6, 27-28 214
6, 47-48 323, 341
7, 8 212
7,11-17 323
7, 27 211
7, 28 211
7, 36-50 323
8, 5 -117,126, 260, 307-308, 400
8, 6 -155
8, 8 362
8, 9-10 58
8,11 -117,348
8,14 79,126
8,15 -118,128, 398
8, 21 348
8,23 94,119
8, 24 76, 94,134,191
8, 26-33 98
8,28 403
8, 31 403
8,32-33 -139, 315
8,43-48 316
8,44 -116
9,1″ 313
9,23 -118, 348
9, 29 91, 98
9,35 201
9, 51″ 273
9, 58 295
9, 62 308
10,1 -166
10, 2 -166
10, 3 “ 94, 332
10, 6 216
10,17-20 368
10,18 270,363, 368, 373, 396
10,19 -117,331, 363,368, 396-397
10, 21 296
10, 22 83, 216
10, 30 335, 404
10, 34 335, 355, 44
10,37 -182
11, 9 57,336
11,10 58
11,15 284
11, 23 402
11, 31 294, 302
11, 47-51 213
11, 48-51 413
11, 52 243
12, 5 81, 239
12, 28 278
12, 29 364
12, 33 453
12, 37 224
12, 38 224
12, 44 224
12, 49 63,148
12, 51 397
13, 4 301
13, 6 278, 309, 383
13, 7 309, 383
13, 9 278
13, 19 453
13, 20-24 373
13, 29 329
495
13, 32 -111,192, 332
13, 34-35 203
14,16-24 61
14, 26 348
14, 27 -118
14, 34-35 -183
14, 35 362, 376
15, 3-7 80
15, 4 392, 395, 403-404
15, 5 “ 404
15, 6 395
15, 7-89
15, 8 404
15,10 403-404, 434
15,1132 316
15,13 205, 335, 373, 392
15,16 316
15, 20-24 373
15, 22 393, 434
15, 23 77
15, 27 77
15, 30 77
15, 32 205
16, 9 -109, 268
16, 11 454
16, 16 299
16, 17 63, 415
16, 21 58
17, 24 -180
18, 6 355
18, 22 453
18, 27 72
18, 32 -102
19,10 392,403
19,30 232
19, 45 411
20, 2 308
20, 9 260-261
20,17 291
20, 19 260, 291
20, 21 355
20, 35 422
20, 37 -132
20, 38 429
22, 3-6 384
22,14 205, 228-229
22,19 -177,189, 428, 445-446
22, 20 -177,189, 205, 300
22, 21 445
22, 27 284, 431
22, 31 401
22, 38 228-229
22, 39 229, 384, 392
22, 40 229
22, 42 230
22, 44 233, 358, 390, 428
22, 47 229, 231, 233, 384
22, 48 229, 231, 233
22, 53 90
22, 54 335, 384
22, 62 335
23,1-25 233
23,13 201
23, 23-25 360
23, 25 201
23, 28 284
23, 31 284
23, 32-33 -189
23, 33 -186, 230-233, 384
23, 34 -186, 384, 390
23, 36 374
23, 39 “ 197, 231
23, 39-43 129,189,197, 201,233, 272,
323, 335
23, 40 230, 404
23, 43 “ 197, 230, 404
23, 44 -150,171, 228
23, 45 -150
23, 46 -171, 229, 232
23, 50 -195, 228, 241
496
23,54 -195. 228
23 56 233,241
24,1 235,241,385
24,5 -196, 241,274, 428
24, 6 241
24, 7 -196,428
24, 10 385
24.13 378
24,15-16 378
24,16 386,443
24,18 378
24,27 301,377
24,30-31 378
24,33 378
24,37 443
24.39 428,443
24,44 30i 377
24,46 428
24, 51 150,154,177,196, 428, 435, 443
24, 52 428
Ioan
1, 1 62, 96, 123, 136, 141, 145, 153, 202, 295, 354, 387. 429, 431. 435. 437.447
1, 2 387, 431, 447
1, 3 61, 73. 123 131. 144, 245. 257, 276, 382, 430, 449
1, 4 -144, 202, 282, 391, 431
1, 5 -144. 304,431
1, 7 -144
1, 9 62, 76, 79, 87, 91,117,141,144, 153,160, 202, 292, 304, 376, 391, 431
1,12 84, 4, 389. 449
1,13 84,132,183, 374, 449
1,14 84, 89, 97,99,141,143,145-159, 202, 337, 354. 383. 431, 434-435. 437.444
1,15 -163
1,16 -144,162
1,18 62, 97-99,101,143,145,265,362, 436
1, 26 284
1. 28 375
1, 29 -132,195, 293, 332, 388, 403
1, 30 80
1,31 369.374
1, 32 62,115,149,170,175,178,181, 33i 453
1.33 369, WO. 374
1,34 62,149,195,374
1.35-195
1,36 -132,293,332,403
1,41 -170
1.5i -195
2,1 -111,435
2,6 -112,116
2,7 -112,116
2, 9 -112
2,11 -111
2,13 384
2,14-16 411
2,19 301,373,378,411
2, 20 341
2, 21 411
2,23 384
2,31 301
3,1 -186,195
3,3 -159.304,429
3, 5 89,107,159,169,173-174,177179, 183, 188, 202, 213, 218, 246, 277. 327. 348, 369. 394
3.6 394
3,7 304
3, 8 -143,186,188, 429
3,13 80,155,195
3,14 -150,171
3,16 431
497
3,17 403
3,18 431
3,19 202
3,20 386
3, 21 202
3, 26 -196
3,29 429,434
3,31 -147,260
4,6 -108,116,228,309
4,7 -116,228
4,10 57,108,116,453
4,11 57,108,116
4,14 -180,188,429,453
4,15 228
4,20 228
4,24 -180
4,25-26 -170
4,27 -116,188
4,28 -116
4,32 232,317
4,34 232,280,317
4,35 -118,308
4,36 308
4,42 309 335
5,3 -179
5, 4 -181
5 7 -179
5,17 219, 307.439
5,20 216,329
5, 23 216
5,24 88,445
5, 26 379
5,39 232
5,46 301
6,4 384
6,9 -179
6, u -179
6,18 -134
6,19 94,134
6,27 232, 251,445-446, 448
6,31 -115, 448
6,32 418,446
6, 35 115, 379, 418, 428-429, 446-
447
6,37 329 401
6,38 80
6,39 310,401
6,40 378
6,41 80,115,418
6,42 80
6,44 329, 378
6, 45 329
6, 48 -115,132,379,428-429,445
6,49 446
6,50-51 418,446
6,51 80,115,132,445-447
6, 53 -169,205,445,447
6, 54 302,378, 447
6, 55 205,232
6, 56 -169, 205,448
6,57 80
6,58 -115,312,445,448
6, 63 -174,179,276, 447
6, 70-71 384
7,37 309
7 38 57, 90,165,180,188,287,303,
429
7, 39 90,188, 429
7, 42 367
7, 50-52 -195
7, 53 8,11 323
8,12 77,79,108,122,290,304,376,
391
8,15 403
8, 23 -147
8, 28 -171
8,35 -169
8, 42 425
8, 44 183, 204, 282, 362, 368, 400,
413, 450-451
498
8,46 374, 394,439
9,1 75,309,386
9,4 90
9,5 -122
9, 6 309
9,7 -181,301,309,386
9,11 301
9,16 417
9,17 386
10,1 332,450
10, 3 332
10,5 450
10, 7 -174,309,450
10,8 79-80,450
10, 9 -174,295
10,10 450
10,11 204,332,404,452
10,14 404
10,15 63,309,452
10,16 108, 214, 256, 280, 328, 332,
450
10,17 228
10,18 216, 228,312
10, 27 392
10, 28-29 310
10,30 352
10, 41 212
11,1 323
11,4 428
11,16 -164
11,25 77, 282, 294,379,428-429
11, 26 282
11,35 309
11, 38 -173
11,43 282
11, 44 -173, 282,309,323
11, 49 233
11, 51 233
11, 52 -110, 342
12, 6 231
12,27 233,428
12, 28 392
12,31 75,80,240,360,392
12, 32 95,102,171,198
12, 33 360
12,34 -171
12, 35 90
12,46 77,79,142,202
12, 47 403
12, 49 312
13,1 -154, 228-229, 384
13, 2 231, 300, 384
13, 3 216, 233, 293, 425
13, 4 233, 300, 307, 384
13, 5 -189
13,17 228
13, 21 233
13, 23 71
13, 25 304
13, 26-27 228, 384
13, 29 231
13, 30 233, 384
14, 2 110, 120, 268
14, 6 77,174, 282, 309, 347, 379, 428-
429, 444
14, 9-99
14, 10 99, 312
14, 11 99
14,12 303
14,16 238, 303, 447
14,17 303, 447
14,18 297, 309
14,19 282
14, 23 -154
14, 26 302, 445
14, 27 445
14, 30 80, 394, 445
14, 31 78, 229, 384
15,1 205, 277-278
15, 2 277, 308
499
15,5 278 19,4 201
15,8 278 19,5-233
15,10 307 19,14 228
15,19 417,425 19,16 201, 233, 360
15,26 286,302 19,17 189, 230, 232, 292-293, 384,
16,7 303 404
16,8 355 19,18 -171, 232, 384
16,10 -142, 293,303 19, 23 384, 390, 393
16,11 80,240,355 19, 24 384, 390
16,12 -135 19, 27 379
16,13-15 447 19, 28 277
16,24 57 19, 29 374
16,27 286, 293,352 19, 30 -170, 230, 229, 233, 374
16, 28 126,142,154,159, 260, 286, 19, 33 450
293.3O7 352,425 19,34 -197,232-233,277,292-293,337,
17,2 329 340
17,3 359,402 19, 36 -132, 293, 450
17,6 329 19, 38 -195, 202, 228,195, 241
17, u 352 19, 39 “ 195
19, 40 233
17,12 310,394,401 19, 41 230
17,14 425 19, 42 -195, 202, 228, 230, 241
17, 15 368 20,1 235
17,24 394 20, 9 241
17,26 229 20,14 378, 443
18,1 229-230,232,229,384,392 20,15 309, 329, 453
18, 2 233,392 20,17 -154
18,3 233 20,19 235, 285
18,5 229 20, 20 428
18, 9 310 20, 22 -177, 285, 337
18,10 232 20, 23 -177
18,11 417 20, 24 -164
18,12 229-230,233 20, 27 244, 428
18,13 229,233,384 20, 28 -128, 244, 449
18,14 -233 20, 29 244
18,16-18 335 21, 2 -164
18, 24 233 21,10-13 -179
18,25-27 335 21,14 378, 443
18,28 233 21,15 280
18,29-32 201 21,16 -128
19,2 201,233,427 21,17 -128, 280
500
Fapte 7,23-24 -151
i, i -105 7, 30 -151, 246
i, 2-3 -150 7,35 246
1, 7 “ 225 7, 36 -151
1, 9 -150,177,196, 273, 435, 443 7 37 -131
1,10 -155 7,38 -101,151,197,246,386
1,11 -150,155, 273, 435, 443 7.53 386
1,17 231 8,9 323.335,448
2,1 -113-114,147,177,196 8,13 -182-183
2, 2 -113-115 8,14 -164,399
2, 3 -113,147 8,16 369
2, 4 H5,177 8,17 369,399
2, 5 -113,115 8,18 -182
2, 6 -113-114 8, 24 -182,323,335,448
2, 9 -114 8,25 -164
2,11 -114-115,196 8,26 -196
2,14 -164 8,27 294,302
2,15 -113 8,32 -132,403
2,17 279, 292, 350 8,35 -132
2, 24 428, 442 8,40 -196
2, 27 442 9,3 280
2,31 385, 442 9,8 -189
2,32 442 9,18-19 -196
2, 33 -171,177 9,33-43 -164
2, 36 -158 10, 9 -164
2, 42 -115,164 10,10-12 331
2, 44 -114 10,34 399
2, 46 445-446 10,36 344
3, 2-10 -164 10,44-46 -196
3, 22-23 -131 10,48 -164,399
3, 25 429 11,15-18 399
3, 26 410 12,7-10 430
4,1-2 364 13,1-3 -166
4,13-22 -164 13, 6 372
4, 22 -114 13,9 349
5,12-15 -164 13,10 397
5,19 430 13,12 372
5, 31 -171,177 13,22 65,367
5 32 398 13,23 367
6,1-6 -164 13,25 444
501
15, 6 399
15, 10 374
15, 21 399
16,16-18 368
19, 4-6 369
19,13-20 368
20,24 444
20, 28 -128
22, 6 280
22,11 -189
26,13 280
28, 23 376-377
28, 27 376 6,4 429
6,5 278,429
6, 6 292
6,11 -143
6,13 379, 452
6,16 394
6,23 394,429
7,4 445-446
7, 5 429
7 6 397,415,445
7,12 -111
7,14 -111, 246, 263, 298, 365
7,16 -111
7, 25 -111
Romani
1,1 408
1, 3 -149, 200,206, 266, 367
1, 6 408
1,7 -120
1,16 408
1,19 -193
1, 21 -193
1, 25 372
1,30 272
2, 5-6 -157
2,19 391
2, 29 364, 397
2, 33-34 415
3,17 296
3, 29 -146, 397
4,16 -199
4,17 429
4,18 -199
5,10 366
5,12 217, 265
5,14 71, 223, 388-391, 394, 417, 425
5,15 76
5,17 251
5,18 388
5,19 265, 388 8, 2 -174
8,3-388
8, 5 264
8,7 -179
8, 9 -154,207,351
8,10 379
8,11 89,115,154,179,282,351,444
8, 21 -149
8, 26 -186
8, 29 -154,174, 208, 290, 332, 454
8, 32 339
8, 37 397
9,4-5 206
9, 22-24 454
9, 25 330
9, 32 291
9, 33 291
10, 4 299
10,10-11 429
10,12 344
10,15 279
11,17-24 453
11, 25-159,193,196, 201, 213
11, 26 -159
11, 36 201
12,1 238
502
12, 4 449
12, 5 278, 401, 444, 449
12, 28 397
13, 10 242
13, 12 -155, 379, 452
13,14 392-393, 433, 436
14, 9 429
15,18 408, 416
15,19 “ 165
16, 20 401
16, 25 61
I Corinteni
1,1 408
1, 2 -120
1,12 94
1,17 59
1,19 ” 59
1, 20 -193
1, 21 59,193
1, 23 -129
1, 26 64
1, 27 59, 64
1, 31 64
2,1 59
2, 4-5 ” 59
2, 6 75, 240, 270-271
2, 7 61,136,205, 217, 302, 312
2, 8 248, 270-271
2,10 225,318
2,11 225
2,12 365,447
2,13 59,120,131, 264, 268,365
2,14 59
2,15 -131
3, 2 453
3, 3 “ 264
3,10 279,341
3,11 341, 426
3,12 278
3,13 220
3,15 426
3,16 -154, 444
3,18-23 59
4,1 255
5, 7 450
6,13 402
6,15 278, 402
6,16 402
6,17 351
7, 5 368
7,39 402
7, 40 225
8, 6 436
9, 7 “ 328
9, 8-10 331
10,1 222
10,4 -115,132,425
10,5 222
10, 6 382,425
10, 9 368
10,11 425
10,16 -169,428
11,1 -184
11,3 372
11, 7-8 369
11,20 445
11,23 -189,205,445-446
11,24 -177
11,25 -189,205,300
11,26 445-446
11,27 -169
11, 34 445
12, 4-6 437
12,12 278, 449
12,13 278, 369, 449
12, 20 278
12, 27 278, 339, 347, 401
12, 28 -162
13,1-3 215
13, 9-65
503
13,12 65, 85, 99, 246, 265
13,13 317
13, 27 372, 449
15 3 388
15,4 241,373
15,12 405
15,20 422
15,21 388-390
15,22 -143,325,388-390,405,419
15,23 331
15,24 213
15, 27 212-213
15,28 214
15,34 442
15, 35 405
15,41 -167
15,44 -179
15, 45 179,185 223, 227-228, 232, 252, 325. 327, 329, 336, 342-343. 346, 348, 354, 365-366, 374, 381, 389, 391. 394. 399410, 417, 442 15,46 252,420
15, 47 185, 331, 374, 389, 391. 394, 399,410,417,420
15,49 227,232,421,454
15,50 -110,405
15, 53 218,392,433,442
15,54 392,433,442
1556 379
15, 57 218,379
15,58 91
II Corinteni
1,1 -120, 408
2,11 368
3,4 -162
3, 6 105, 179, 263, 276, 298, 300, 319,327,362,364,397,415
3,7 254,364
3,8 254
3,13 325
3,14 -120,152,305,383
3,15 -152,305,325
3,16 -116,383
3,18 -162,356, 454
4,3 383
4, 6 453
4, 7 453
4,10 379
4,16 -169, 250
4,17 437
4,18 -169, 246
5,2 356
5,3 356, 433
5,7 246
5,17 -121,195, 217, 243, 250, 255, 257, 324
5,18 250,366
5,20 350, 379,454
5,21 231,378,416,439
6,7 379,452
6,11 243
6,14 94
6,16 89,94,154,227,351
7,1-355
9, 8-10 419
10,4 380,452
10,5 380
11, 2 341,372,397,433
11, 3 361, 364, 366, 368-369, 372, 375397,410,413,433
11,14 277, 368,373
11,23-28 398
12,1 266, 272
12, 2 -100,167,184,196,327,335
12,3 213,331
12, 4 167, 196, 213, 266, 272, 327, 307,331,335,350,425
13,3 408,416
13,13 437
504
Galateni
i, i 408
2, 7-9 -164, 217
3,10 298
3,13 230, 378,416, 442
3,14 419
3,16 418
3,19 386
3, 26 389
3, 27 218, 354, 356, 389, 392-393 433 436
3, 28 251, 450
4 1 -149
4, 3 ” 149
4, 4 76,149, 216, 246, 266
4 5 -149
4, 21 -198
4, 24 -131, 246, 425
4, 25 -100, 268
4, 26 100, 126, 150, 222, 268, 379, 389
4, 27 -131, 341, 345, 347-348
4, 30-31-149
5,19-20 400
5, 21 -110
5, 22 280, 317
5, 24 -166
6, 8 -174, 240
6,15 -195 243 250, 255, 257
Efeseni
1,1 408
1 3 329 338, 419
1,10 61, 249-250
1, 20 -174,196, 385
1, 21 62,11, 174,196, 327
1, 22 117,149, 365, 444
1, 23 -149,174, 365, 444
2, 2 -125
2, 3 372
2, 5-6 -124
2,11 429
2,13 252, 429
2,14 -116
2,15 250, 257
2,16 366
2,17-19 429
2, 20 90,124,171, 341
3, 4 -151,182
3, 6 278, 336, 342-343
3 9 85
3,10 85, 213
3 15 379
3 17 94
4 2 257
4, 4 -109, 437, 450
4 5 “ 109
4, 6 -199, 437 450
4, 8 86
4, 9 -196
4,10 -143
4,11-12 -162
4,15-16 449
4, 22 292
4, 24 250, 433
4, 25 401
4, 30 427
4 32 415
5 14 399
5, 22 61, 346, 366-367, 397, 433
5 23 334 336, 346, 366-367, 397, 399
5, 25 -149, 229, 334, 390, 416-417
5, 26 417
5, 27 229, 355
5, 28 372
5 29 334 402
5, 30 278, 348, 402
5, 31 71, 91,158, 200, 252, 261, 264, 276, 349-350, 352, 390, 402, 410, 450
505
5, 32 61, 64, 71, 91, 154, 200, 250, 261, 264, 276, 301, 327, 336, 349, 35i 356, 362, 365, 372, 377, 387, 390, 401, 409-410, 425, 439, 442
5, 33 61, 433
6,11 64, 368, 397, 452
6,12 75,154,157
6,13 379
6,14 398
6,16 239
6,17 379, 397-398, 452
6,18 397-398
6,19 64,171,189
6, 20 379, 454
Filipeni
1, 22 220
2, 6 306, 314, 359
2,7 -138,174,289,292,296,306,431
2,10 -192, 213, 313
3, 7-8 59
3,10 208
3,19 -125,194
3, 20 -184,194, 442
3, 21 332, 437
Coloseni
1,1 408
1, 3 329, 338
1,13 90
1,15 -131,174, 213, 454
1,16 61-62, 71, 73,103,131-133,136, 138, 144, 153, 158, 226, 245, 257, 276, 292, 301,
327, 382
1,17 62
1,18 61-62,153,174, 246, 365, 422, 444
1,19-20 366
1, 23 98
1, 24 -174, 343, 365
1, 26 61, 85
1, 27 454
2, 2 -151
2, 3 -110
2, 8 242
2,14 -176
2,17 425
3, 2 425
3, 3 282, 429
3, 4 282, 379, 437
3, 9 292, 355
3,10 61, 250, 433
3,11 -108
3,18 334
4, 3 -151
4,14 -166
I Tesaloniceni
1,1 -120
1, 9 402
2,12 437
3, 5 368
4,13-15 428
4,16 429
4,17 99,109,178-179,197, 220, 429
5, 4 213
5, 5 90
5, 7 91, 213
5, 8 398
5,16-17 -165
5, 23 -109
II Tesaloniceni
1,1 -120
1, 4 -120
1, 7 -157, 427
1, 8 427
1, 9 -157
2, 34 369
506
2, 9-11 368, 372 4,15 374. 417
2,14 437 5,5-10 -101
3, 2 442 5,12-13 -128,453
5,14 -128
II Timotei 6,4-6 376
1,1 408 6,7 -126
1, 2 437 6,19 93-101.132
1,14 89,115,154 6,20 222
2, 8 367 7,16 92
2,10 437 7,24 -169
2, 26 368 7,26 374,400
4, 7 “ 444 7,28 -101
4,11 -166 8,1 444
8,2 -129
Tit 8,5 217,425
1, 6 -197 8,6 444
3, 5 369,429 8,13 383
3 7 429 9,1 -132,444
3 9 59 9,2 63,131, 276,364
9,3 -101,131-132,151,364
Evrei 9,4 -131-132, 288-289
1,1 -103,176,199 9,5 -101,132, 276
1, 2 213, 266, 273, 307 9,6 93,100,132 434
1, 3 289 9,7 -100,101,132
1, 6 -174, 307 9,8 419
1,10-12 -169 9 10 63
1,14 62, 99,101,313, 327,395, 430 9,11-12 -151,419
2, 2 -101, 246, 386 9,14 388,426,444
2,5-217 9 15 419.428
2, 9 “ 374 9,19-20 -132
2,10 -153 9,24 63,117,222
2,13 -166 9 25 63
2,14 -142, 202 9,26 -169,388
2,16 307 9,28 388,434
2,18 374 10,1 63,71,131-132,217,383
3,1 260, 295 10,19 383
3, 11″ 155 10,20 96,100,132,383
4,12 282,444 10, 29 230
4,13 ” 97, 318 10,34 376
4,14 -168 11, 9 222,268
507
11,24 -197 3,18 -174
11, 26 454 3,20 419
n, 38 398 3, 21 419, 425
12, 2 355 3, 22 -177
12,18 217, 253, 319 4,1 379 452
12,19 319 4,14 62
12, 22 -108,126, 268 5, 2 -128
12, 24 132, 204 5, 4 437
12, 25 392
11, 26 -197, 392 5,10 437
12, 29 63, 188, 253, 290, 327, 426II Petru
427, 443 1,16 266
1,17 201, 266
Iacov 1,19 91-92
1, 5 57, 373 2,15-16 65
1,11 -155,277 2,17 429
1,13-15 81 3, 8 219
1,17 57,273, 304, 363
1, 25 -111 3,13 250
3, 6 392 I Ioan
4,3 57 72 1,1 -143, 244
4, 4 450 1, 2 387
5, 13 410 1, 3 -143
5,19-20 410 1, 5 81, 386
1, 7 388, 426
I Petru 1, 9 426
1, 2 -132,437 2,1-2 388
1,12 86 2, 8 76, 87, 91,160, 376, 391
1,17 -132 2,18 369,401
1,18 403 2,22 369, 401-402
1,19 388,403 3, 2 208, 246
1, 20 -106,147, 273, 328 3 5-6 394
1, 21 -132 3, 7 368
1, 24 442 3, 8 368, 400
1, 25 261 3, 9 ” 429
2, 2 -157,452 3,10 400
2, 6 90,171, 291,341 3,14 88
2,21-22 439 3, 20 386
2,25 392,395 4,1 368
3, 3-5 433 4, 3 “ 369, 401
508
4,6 368
4, 9 431
4,14 335
5 4-5 379
5, 6 169, 177, 213, 218, 246, 277,
348,429
5 7 -188
5, 8 -177,188
5,11 283
5,12 283,379,429
5, 20 402 5,6-13 403
6, 8 401
6,1 392
6,9 388
7,17 429
8,13-197
9,19 368
10,3 392
11,11 -174
11,19 419
12, 1 443, 451, 453
12, 3 369, 371, 403
II Ioan 12, 6 452
3-437
7 “ 369, 401-402 12, 7 451
12, 9 366, 368, 402
12, IO 368
III Ioan 12, 11 451
4-434 12, 12 86,368
12, 14 I97, 368
Apocalipsa
1, 4 437
1, 5 -153, 174
1,8 437
1,13 391
1,16 443, 453
1,18 429
2, 7 376, 392
2,12 443
2,16 443
2,17 302
3, 4 433
3, 5 431, 433
3, 6 431
3,18 433
3, 20 -154
4, 4 433
4, 5 392
4, 6 85,164
4, 7 -197
4, 8 85,164, 437 12, 15 368
12, 17 369, 37I, 400, 403, 443
13, 1 431
13, 2 369, 371, 403
13, 3 450
13, 4 366, 368-369, 371, 402-403
13, 5 366
13, 6 366, 444
13, 7 366
13, 8 366, 431
13, 9 376
13,10 368
13,11 369, 371, 400-401, 403
13,14 450
13,18 401
14,1 431
14, 2 392
14, 4 331
14,11 268
14,15 ” 155
15, 5 444
509
16,13 369, 371, 403,
17, 2 369
17, 4 -153, 369
17, 6 369
17,14 62, 400, 414
18, 3 369
18, 6 369
18, 8 401
18,14 369
18,15-18 400
19, 6 64, 336,412
19 7 61,366, 397,402,410,433,451
19, 8 64,451
19, 9 61,336, 366,398,412,429
19,13 429, 447
19,15 ” 443
19,16 62
19, 20 451
19, 21 443
20,1 366, 451
20, 2 366, 369, 371, 394, 398, 403
410
20, 3 394, 398, 403, 45
20, 6 431
20,10 394, 398-399, 401, 403, 431,
451
20,12 429, 431
20,13 422, 429
20,15 422,431
21,1 60, 250, 257, 427
21, 2 126, 366, 398, 402, 428, 429,
433, 450-451
21, 3 444
21, 4 60, 428
21, 6 -108, 259, 268,429,453
21, 7-8 431
21, 9 61, 76, 398, 402, 429, 433
21,10 428
21, 22 403
21, 23-24 453
21, 27 431
22,1 -108, 453
22, 2 392, 446, 448, 453
22,3 403
22, 5 428, 453
22,14 392, 431, 446, 448-449
22,15 431, 449,451
22,17 61,108, 397, 429, 433, 453
22,19 446, 448
Colecţia Viaţa în Hristos (editor pr. dr. Dragoş Bahrim)
Seria „Pagini de Filocalie”
Au apărut:
Sf. Maxim Mărturisitorul, întrebări şi nedumeriri (2012)
Sf. Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste (2012)
Sf. Anastasie Sinaitul, Povestiri duhovniceşti (2016)
Sf. Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice (2013)
Cuviosul Teognost, Tezaurul (2015)
Sf. Calist 1, Patriarhul Constantinopolului, Omilii la Schimbarea la Faţă, împotriva lui Gregoras (2017)
Sf. Macarie Egipteanul, Cuvinte ascetice şi epistole, vol. 1, II (2017)
Sf. Teodor Studitul, Catehezele mari. Cartea a Il-a (2018)
Sf. Teodor Studitul, Catehezele mici (2018)
Sf. Grigorie Palama, Omilii, vol. 1, II, III (2019,2021)
Cuviosul Nicolae Kataskepenos, Sfântului Chiril Fileotul: viaţa ca fdocalie
(2020)
Cuviosul Acachie Savaitul, Tâlcuire La Canonul cel Mare al Sfântului Andrei
Criteanul (2021)
în pregătire:
Marcu Monahul, Scrieri ascetice
Sf. Nil al Ancyrei, Comentariu la Cântarea Cântărilor (ediţia integrală)
Seria „Hagiographica”
Au apărut:
Viaţa Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Viaţa fericitei Marta (2013)
Sf. Nicodim Aghioritul, NoulMartirologhion (2016)
Sfântul Spiridon al Trimitundei: portret hagiografic bizantin (2019)
în pregătire:
Sfântul Atanasie Athonitul: dosar hagiografic
Monahul Moise Aghioritul, Sfinţii Sfântului Munte
Sfântul Mare Mucenic Mina: dosar hagiografic
Seria „Mărgăritare”
Au apărut:
Cuviosul Teognost, Cuvinte despre pocăinţă şi moarte (2014)
Sf. Nil Ascetul, Tâlcuire la Cântarea Cântărilor (2014)
Sf. Pacian al Barcelonei, Despre cei ce se pocăiesc (2014)
Simeon Mitropolitul EVIIaitelor, Ioan Pustnicul, Vasile Maleinos, Epistole ascetice (2014)
Sf. Neofit Zăvorâtul, Omilii la Maica Domnului (2016)
Sf. Grigorie cel Mare, Despre minunile Părinţilor italieni (2016)
Fericitul Augustin episcopul Hiponei, Despre înfrânare (2017)
Sf. Neofit Zăvorâtul, Viaţa Sfântului Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei (2018)
Sf. Atanasie cel Mare, Viaţa Sfintei Sinclitichia şi alte scrieri ascetice (2019)
Fericitul Augustin episcopul Hiponei, Despre viaţa fericită (2020)
Minunile Maicii Domnului de la Izvorul Tămăduirilor (2020)
Sf. Atanasie cel Mare, Epistola către Marcelin despre tâlcuirea Psalmilor Cum dobândim cunoaştere şi vindecare din Scripturi (2021)
în pregătire:
Petru Monahul, Viaţa Sfântului Ioanichie cel Mare
Sf. Macarie Egipteanul, Epistola mare
Seria „Imnografîe bizantină”
Au apărut:
Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul EVIIaitelor, Canoane de mângâiere la Domnul noştru Iisus Hristos şi la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (2015; ediţia a doua, 2022)
Matei Kamariotis, Canoane la dumnezeiasca Schimbare la Faţă a Mântuitorului (2016)
Sfântul Iosif Imnograful, Canoane de rugăciune la Sfântul Arhanghel Mihail (2018)
Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul EVIIaitelor, Canoane de rugăciune la Sfântul Ierarh Nicolae, ArhiepiscopulMirelor Lichiei (2019)
Sfântul Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului, Canoane împotriva celor opt gânduri ale răutăţii (2019; ediţia a II-a, 2022)
Sfântul Iosif Imnograful, Canoane de rugăciune la Sfântul Apostol Toma (2019) Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Ioan Mavropous, Mitropolitul EVIIaitelor, Canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Botezătorul (2021)
Sfântul Andrei Criteanul, Canon de rugăciune la întâmpinarea Domnului (2021)
Sfântul Iosif Imnograful, Sfântul Andrei Criteanul, Canoane de rugăciune la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (2021)
Sfântul Iosif Imnograful, Canoane de rugăciune la Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (2022)
Sfântul Iosif Imnograful, Sfântul Nicodim Aghioritul, Canoane de rugăciune la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (2022)
Sfântul Maxim Grecul, Canoane de rugăciune la Duhul Sfânt (2023)
Sfântul Teofan Graptul, Sfântul Clement Imnograful, Canoane de rugăciune pentru cei adormiţi (2023)
Sfântul Andrei Criteanul, Maica Domnului, „Cununa frumuseţii”. Omilii şi canoane închinate Născătoarei de Dumnezeu (2023)
Sfântul Nicodim Aghioritul, Noul Theotokarion. Canoanele aghiorite ale Maicii Domnului (2011; ediţia a II-a, 2019; ediţia a IH-a, revizuită, 2022)
Sfântul Nicodim Aghioritul, Canoane de rugăciune la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (2024)
Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Gherman al Constantinopolului, Sfântul Sofronie al Ierusalimului, Sfântul Petru al Argosului, Omilii şi canoane alese la Sfinţii Doctorifără de arginţi (2024)
în pregătire:
Sf. Ioan Mavropous Mitropolitul EVIIaitelor, Canoane de rugăciune la Apostol Pavel
Sf. Ioan Mavropous Mitropolitul EVIIaitelor, Canoane de rugăciune la Sfântul Ioan Gură de Aur
Seria de autor „Sf. Neofit Zăvorâtul din Cipru”
Au apărut:
Voi. 1: Zece Cuvinte despre poruncile lui Hristos; Cincizeci de capete (2015)
Voi. 2: Cateheze (2016)
Vol. 3: Panegirice (2016)
Vol. 4: Tâlcuire la Hexaemeron; Tâlcuire la Psaltire şi La Ode; Tâlcuire la Cântarea Cântărilor (2016)
Vol. 5: Tâlcuire la canoanele celor douăsprezece praznice împărăteşti; Despre arhieria lui Hristos; Despre Duhul Sfânt şi la Sfânta Cincizecime; Cartea minunii dumnezeieşti; Epistole (2016)
Seria de autor „Sfântul Grigorie Palama”
Au apărut:
Voi. 1. Omilii (2022)
Voi. 2. Tratate demonstrative despre purcederea Duhului Sfânt (2023)
în pregătire:
Vol. 3. Triade în apărarea celor ce se liniştesc cu evlavie
Seria de autor „Sfântul Andrei Criteanul”
Au apărut:
Voi. 1. Viaţa Sfântului Andrei Criteanul în izvoare. Canoane la Sărbători (2023)
Voi. 2. Omilii la Sărbători (2024)
în pregătire:
Vol. 3. Canoane diverse
Voi. 4. Omilii la sărbătorile sfinţilor
Seria de autor „Sfântul Anastasie Sinaitul”
Au apărut:
Voi. 1. Comentariu la Hexaemeron (2024)
în pregătire:
Voi. 2. Trei omilii la facerea omului; întrebări şi răspunsuri
Vol. 3. Povestiri din Muntele Sinai; Povestiri de suflet folositoare; Omilii diverse
în pregătire:
Seria de autor „Sfântul Maxim Mărturisitorul”
Colecţia „Teologie bizantină” (editor pr. dr. Dragoş Bahrim)
Au apărut:
Eustratie din Constantinopol, Despre starea sufletelor după moarte (2019)
Viaţa Sfântului Vasile cel Nou Vămile văzduhului şi vedeniile despre înfricoşătoarea Judecată (2020)
Viaţa Sfântului Nifon al Constanţianei (2022)
Sf. Dionisie al Alexandriei, Pseudo-Hrisostom, pseudo-Maxim Mărturisitorul, Comentarii la Ecclesiast (2023)
în pregătire:
Matei Vlastares, Respingere a erorilor latinilor
Sf. Eustatie, Mitropolitul Tesalonicului, Despre îndreptarea vieţii călugăreşti
Sf. Calist 1, Patriarhul Constantinopolului, împaratia cerurilor este înlăuntrul vostru. Capete despre curăţia sufletului şi omilii alese
Sf. Fotie Patriarhul Constantinopolului, Omilii
predicator, exeget şi îndrumător duhovnicesc.
Personalitatea şi opera Sfântului Anastasie Sinaitul (630-aprox. 700) au fost reconsiderate mai ales în ultimii cincizeci de ani, prin eforturile conjugate ale unor importanţi filologi, patrologi şi bizantinologi. Deşi operele sale au fost atribuite de-a lungul anilor unor autori diferiţi, corpusul anastasian este văzut astăzi mult mai unitar. Judecând după lucrările care au ajuns până la noi sub numele său, sau prin referirile la alte lucrări ale sale pierdute, descoperim un autor prolific, deopotrivă polemist,
Corpusul anastasian este cunoscut astăzi printr-o serie de opuscule şi omilii dar şi prin trei lucrări majore: Călăuza (Hodegos), un manual pentru respingerea ereziilor hristologice, întrebări şi răspunsuri (Emtapokriseis) pe diverse teme dogmatice sau spirituale şi un remarcabil Comentariu la Hexaemeron (CPG Tn), de departe cea mai complexă operă a sa.
Această lucrare, cu care deschidem seria de autor dedicată Sfântului Anastasie, scrisă cel mai probabil la sfârşitul secolului al VII-lea, reprezintă un comentariu anagogic asupra primelor trei capitole ale Facerii, împărţit în treisprezece Cuvinte. Ea a fost cunoscută doar în traducere latină, până în 2007, când Clement Kuehn şi John Baggarly au publicat prima ediţie completă a textului grec, care a stat şi la baza acestei ediţii în limba română. Astăzi, mai ales datorită contribuţiei lui Dimitrios Zaganas, colaborator al acestui volum, autenticitatea Comentariului la Hexaemeon este ferm stabilită, întregindu-se prin aceasta chipul excepţionalului exeget Anastasie, monah al Sfântului Munte Sinai.
doxologia
edituradoxologia.ro
9 786303 011530