TRIODUL (1946)

TRIODUL
Tipărit în zilele Majestăţii Saleregelui românieisub păstoria înalt Prea Sfinţitului Patriarh NICODIM al RomânieiCu binecuvântarea Sfântului Sinod al bisericii ortodoxe române
TRIODULORÂNDUIALA SERVICIULUI BISERICESC cu ÎNCEPERE de la DUMINICA VAMEŞULUI Şi A FARISEULUI PÂNĂ LA SFÂNTA ÎNVIERE.
EDIŢIA V
INSTITUTUL BIBLIC şi DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE Române
1946
INSTITUTUL BIBLIC ŞI DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
COMITETUL DE CONDUCERE
ATHANASIE BÂRLĂDEANUL, Arhiereu-Vicar al Sfintei Patriarhii, episcop-Locotenent al Râmnicului-Noul Severin, De-legatul Sfântului Sinod; ION D. ŞTEFĂNESCU, Profesor la Universităţile din Bucureşti şi Paris, Preşedinte; Arhimandritul Dr. VasilE VASILACHE, Stareţ-Locţiitor al Sfintei Mănăstiri Antim; Ec. Stavr, Dr. DUMITRU FECIORU, Parohul Bisericii Cuţitul de Argint din Bucureşti, Dr. lorGU D. IVAN, Asistent la Facultatea de Teologie din Bucureşti, membri.
Triodul se numără printre cele mai de seamă şi mai folositoare cărţi de ritual. Cuprinzând în deosebi slujbele din postul mare, el este poate cartea cea mai apropiata de suflet şi mai răscolitoare de gânduri. Punerea Triodului, adică începutul folosirii lui, care are loc la vecernia din ajunul Duminicii Vameşului şi Fariseului, este un eveniment pentru Credincioşii legaţi strâns de Biserică, şi un eveniment deosebit în mănăstiri. Facerile sau, cu un cuvânt mai cunoscut, cântările înfăţişează mai ales opere de înaltă poesie şi smerită cugetare creştinească, care farmecă sufletul şi înviează vremuri de adâncă şi curată simţire evanghelică. Fie sunt nedespărţite de amintirea mişcată a ceasurilor dereculegere şi de curăţire a conştiinţei pentru oricine a avut norocul să le petreacă în cuprinsuri mănăstireşti sau, în biserici de mir, unde se urmează după tot tipicul. Triodul oferă rugăciuni şi desfătări sufleteşti de cel mai înalt ordin: carte de meditaţie, ea îndeamnă la mărturisire şi cuprinde vibrante chemări şi rugăciuni de iertare către Dumnezeu şi Maica Domnului, Acoperământul tuturor necăjiţilor.
Institutul Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române a voit cu tot nadinsul să dea la lumină un Triod cu adevărat îngrijit. Nevoiţi, cu nesfârşită părere de rău, să organizăm pentru un viitor, pe care nu-l putem hotărî, cercetarea ştiinţifică a textului şi folosirea unei limbi româneşti citimai frumoase, Am urmărit o prezentare potrivită pe hârtie aleasă şi încaractere citeţe şi elegante. Am dorit să luminăm înţelegerea bogatului său cuprins cu ilustraţii gândite după cuviinţăşi executate de artişti crescuţi în cinstirea vieţii şi simţirii bisericeşti, Împrejurările nespus de protivnice ne-au pus piedici mari şi piedici de neînvins. Am fost nevoiţi să lucrăm, în condiţii pe care le vor preţui alţii mai târziu, în anii 1943, 1944 şi 1945. Am fost siliţi, spredurerea noastră, sărenunţăm la multe planuri. Ne-a gonit din urmă şi ne-a grăbit mereu şi nevoia de a tipări iute, carte de cea mai mare lipsă, din care nu mai avem nici un exemplar, mai vechiu. Ne-am judecat singuri şi cunoaştem toate lipsurile cărţii, pe care am dorit-o frumoasă. Ne-au scăpat greşeli, care puteau fi îndreptate, şi unele care trebuiau îndreptate neapărat. Acestea toate sunt în legătura cu scrierea cuvintelor cu întrebuinţarea literelor mari. Nu am ajuns apoi să întemeiem o ilustraţie nouă, şi am păstrat, în mare parte, gravurile triodului Mănăstirii Neamţ, neîn locuind decât pe acelea unde putem întrebuinţa mai cu folos o idee teologică potrivită. Am organizat o poartă nouă, pe al căreirevers am vrut să rămână amintirea bisericii Antim şi strălucitului ei ctitor, fiindcă în mănăstirea acestuia crează Institutul Biblic.
Socotim de nevoe, să adăugim câteva lămuriri:
1.Textele apostolilor, începuturile şi sfârşiturile evangheliilor, precum şi parimiile, începând cu utrenia Miercurii din săptămâna a cincea, sînt date toate după Biblia din 1944;
2.Vecernia mică şi vecernia mare de Sâmbăta, în ajunul Floriilor, staula un loc, sub o singură gravură, şi s-a aşezat ilustraţia Intrării în Ierusalim înaintea slujbei de dimineaţă a Floriilor, fiindcă toate capetele de pagini, dinsîmbăta lui Lazăr până în Sâmbăta cea Mare, încep cu slujba utreniei.
3 s-a făcut cap de pagină cu ilustraţie la miezonoptică, în Sâmbăta lui Lazăr în loc de Vineri, la vecernie (în a şasea săptămână), cum era în Trioduldela Neamţu.
4. Ceasurile din Vinerea Mare sînt date după Biblia din anul 1944.
5.A doua parimie din Sfânta şi Marea Vineri seara e urmată de un fragment din Cartea Sirienească.
6.Textul Prohodului este cel nou, după ediţia Institutului aprobată de Sfântulsinod. În textul vechiu, erau capete de pagină cu frontispicii la stările a doua şi a treia. Acestea s-au desfiinţat.
7.Sinaxarele şi viaţa sfintei Maria Egipteanca se datoresc părintelui Fecioru, care le-a tradus din nou.
Poarta, ilustraţiile noi şi această precuvântare se datoresc profesorului Ştefănescu, care a purtat şi grija înfăţişării cărţii. La aceasta au ajutat, cu o deosebită pricepere, părintele protos înghelFirmilian Marin şi d-l Teodor lanolache.
La 6 Decembrie 1945, înalt Prea Sfinţitul Patriarh NICODIM al României a împlinit 80 ani de vârstă. Cu puţine zile înainte, împlinise cincizeci de preoţieiar peste câteva luni, în cursul anului 1946, împlineşte şapte de patriarhat. Sub domnia plină de nădejdi a Maiestăţii Saleregelui Mihai biserica şi Ţara aşteaptă de la puterea lui Dumnezeu înfăptuirea făgăduinţelor celor mari pe care le îngăduie zorile vremii.
închinăm, cu adâncă smerenie, şi această carte, înalt Prea Sfinţitului PATRIARH NICODIM întru aducerea aminte de totdeauna a păstoriei binecuvântate, şi pentru slava Bisericii şi viitorul fericit al Neamului Românesc.
TRIODUL ADICĂ TREI-CÂNTARI CU DUMNEZEU CEL SFÂNT.
Care cuprinde slujba dumnezeească, cu începere de la dumineca Vameşuluişi a Fariseului până la Sfânta înviere.
DUMINICA ÎN CARE SE CETEŞTE SFÂNTA EVANGHELIE A PILDEIVAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI.
Sâmbătă seara la Vecernie, după Psalmul obişnuit, cântăm Fericit bărbatul… cetind Catisma toată. La Doamne strigat-am, punem stihirile pe 10, cântând din Octoih: 3 stihiri ale învierii şiale lui Anatolie iar din Triod aceste două idiomele, repetând pe cea dintâi.
Glas 1-iu.
Să nu ne rugăm ca Fariseul, fraţilor, că cel ce se înalţă pre sine, se va smeri; ci să ne smerim înaintea lui Dumnezeu ca Vameşul, prin postire, strigând: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi păcătoşii.
(de 2 ori)
Fariseul de slava deşartă biruindu-se, iar Vameşul cu pocăinţă plecându-se, a venit la
2
tine însuţi, Stăpâne, Ci acela lăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta negrăind, s-a învrednicit darurilor. În aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Slavă, Glasul al 5-lea:
Atotţiitorule, Doamne, ştiu cât pot lacrămile! Că preezechia din porţile morţii l-au ridicat, pre cea păcătoasă din păcatele cele de mulţi ani o au mântuit; iar pre Vameşul, mai presus decât pre Fariseul, l-au îndreptat. Ci mă rog, împreună cu aceştia numărându-mă, să mă milueşti.
Şi acum a Născătoarei, cea dintâiu, a glasului de rând.
LA LITIE
Stihira hramului, după obiceiu.
Slavă, Glasul al 3-lea:
Cunoscând, suflete al meu, osebirea Vameşului şi a Fariseului, urăşte glasul cel trufaş al aceluia; iar a acestuia pofteşte-i rugăciunea cea cu bună umilinţă şi strigă: Dumnezeule milostiveşte-te spre mine păcătosul şi mă milueşte.
Şi acum, a Născătoarei învierii, acelaşi glas.
Fără sămânţă, din Dumnezeescul Duh şi cu sfatul Tatălui, ai zămislit pre Fiul lui dumnezeu, pre cel ce este din Tatăl, fără mumă mainainte de veci şi pentru noi din tine fără de tată fiind, cu trul-ai născut, şi prunc cu lapte l-ai hrănit. Pentru aceasta nu înceta a-l ruga, să se mântuiască din primejdii sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirilo Octoihului, după alfa-vita.
Slavă, Glasul al 4-lea:
Îngreuiaţi fiind ochii mei, de fără de legile mele, nu pot să privesc şi să văd înălţimea cerului; ci mă primeşte capre Vameşul, pre mine, cel ce mă pocăesc, Mântuitorule, şi mă milueşte.
Şi acum, a Născătoarei, acelaşi glas.
Biserică şi uşă eşti, palat şi scaun împărătesc, Fecioară, cu totul cinstită; prin care Răscumpărătorul meu, Hristos Domnul, celor ce dormeau întru întunerec, s-a arătat, Soarele dreptăţii fiind, vrând să lumineze pre cei ce i-a zidit dupre chipul său, cu mâna sa. Pentru aceasta cu totul lăudată, ca ceia ce ai agonisit îndrăsneală, ca o maică, către dânsul, roagă-l neîncetat să se mântuiască sufletele noastre.
Troparul, Glasul-iu.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară…(de 3 ori)
3
Apoi se face binecuvântarea pâinilor şi cetire dinepistolele Apostolilor. Iar de nu se face priveghere, zicem Troparul Învierii şi al Născătoarei de Dumnezeu.
Se cade să ştim:
Slujba sfântului care cade în Duminica aceasta şi în Duminica Fiului desfrânat o punem Vineri la Pavecerniţă sau când va socoti cel mai mare.
Dacă sfântul care cade în aceste Duminici este Sfânt mare, slujba lui nu se amână. Deasemenea, dacă sfântul din aceste Duminici este sfânt mic, însă este hramul bisericii, slujba lui nu se amână. Ci facem priveghere şi cântăm slujba hramului, ca pe a întâmpinării Domnului.
Despre tipicul întâmpinării Domnului, caută la sfârşitul acestei cărţi la litera A.
LA UTRENIE
După cei şase psalmi Dumnezeueste Domnul… pe glasul Octoihului. Şi zicem Troparul învierii de două ori. Slavă, Şi acum, A născătoarei de Dumnezeu: Apoi obişnuitele Stihologii. Sedelnele Octoihului. După Fericiţi cei fără prihană, Troparele: Soborul Îngeresc. Ipacoi. Antifoanele şi Prochimenul glasului. Toată suflarea, Evanghelia învierii, de rând. Învierea Lui Hristos văzând… Psalmul 50.
Slavă, Glasul al 8-lea:
Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă; că mânecă duhul meu la Biserica ta cea sfântă, purtând locaş al trupului, cu totul spurcat. Ci ca un îndurat curăţeşte-l, cu mila milostivirii tale.
Şi acum, a născătoarei.
În cărările mântuirii îndreptează-mă, Născătoare de Dumnezeu, căci cu păcate grozave mi-am spurcat sufletul şi cu lenevire mi-am cheltuit toată vieaţa mea; ci cu rugăciunile tale spală-mă de toată necurăţia.
Apoi Glasul al 6-lea, Stih: Milueşte-mă, Dumnezeule dupre marea mila Ta, şi dupre mulţimea îndurărilor Tale, curăţeşte fără-de-legea mea.
Şi Stihira aceasta:
La mulţimea faptelor mele celor rele, cugetând eu, ticălosul, mă cutremur de înfricoşata zi a judecăţii; ci îndrăsnind spre mila milostivirii tale, ca David strig ţie: Milueşte-mă Dumnezeule dupre mare mila ta.
Apoi Diaconul sau Preotul zice:
Mântueşte, Dumnezeule, poporul Tău…
Doamne milueşte, de 12 ori.
Ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările…
Canoanele se pun: al învierii din Octoih cu irmosul pe 4. al Crucii şi învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 6.
iar de se va întâmpla pomenirea vreunui Sfânt mare, punem Canonul învierii cu irmosul pe 4, al Sfântului pe 6 şi al Triodului pe 6.
CANONUL
Facerea lui Gheorghie.
Cântarea 1, Glasul al 6-lea, Irmos:
Ca pre uscat umblând Israil…
Cu pilde îndemnând pre toţi Hristos, spre îndreptarea vieţii, pre Vameşul înalţă din smerenie, arătând pre Fariseul că s-a smerit dintru înălţare.
4
Din smerenie văzând cinste făcătoare de înălţime, şi din înălţare cădererea, râvneşte la bunătăţile Vameşului şi urăşte răutatea Fariseului.
Din trufie se împrăştie tot binele, iar din smerenie piere toată răutatea; care să o îmbrăţişăm noi Credincioşii, despreţuind, după adevăr, năravul cel măreţ.
Împăratul tuturor, vrând să fie ucenicii lui smeriţi în cugete, sfătuindu-i, îi învăţa să râvnească suspinului Vameşului şi umilinţei.
Slavă.
Ca Vameşul suspin şi cu tânguiri neîncetate mă apropii, eu, Doamne, acum la milostivirea ta; milueşte-mă şi pre mine, cel ce-mi petrec acum vieaţa cu smerenie.
Şi acum, A născătoarei.
Gândul, sfatul, nădejdea, trupul, sufletul şi duhul, către tine mi-am pus, Stăpână; scapă-mă de vrăjmaşii cei cumpliţi, de supărări, şi de îngrozirea cea viitoare, şi mă mântueşte.
Catavasiile.
Deschide-voiu gura mea…
Cântarea 3-a, Irmos:
Nu este Sfânt precum Tu, Doamne…
Din gunoiu şi din patimi se înalţă cel smerit, şi din înălţimea bunătăţilor caderău tot cel înalt cu inima; deal căruia nărav al răutăţii săfugim.
Slava deşartă deşerteazăbogăţia dreptăţii; iar smereniarisipeşte mulţimea poftelor. Căruia noi urmând, aşează-neîn partea Vameşului, Mântuitorule.
Ca Vameşul şi noi bătându-ne în piept, strigăm cu umilinţă: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi păcătoşii! casă luăm iertarea aceluia.
Spre râvnă să venim Credincioşii, săvârşind blândeţele şivieţuind cu smerenie, cu suspinarea inimii, cu plâns şi cu rugăciune; ca să luăm iertare de la Dumnezeu.
Slavă.
Sălepădăm, Credincioşii, trufia cea fără măsură, cumplitamândrie, urâta înălţare şi cruzimea cea rea a Fariseului, ceanecuvioasă lui Dumnezeu.
Şi acum, A născătoarei.
Întru tine ceia ce eşti singurăscăpare nădăjduindu-mă, să nupierd nădejdea cea bună; ci să dobândesc Preacurată ajutorul tău, mântuindu-mă de toatăspurcăciunea celor rele. p
5
Sedealna glasul al 4-lea, Podobia:
De grab ne întâmpină…
Smerenia a înălţat pre cel ruşinat de răutăţi, pre Vameşul ce a suspinat şi a strigat către Ziditorul, milostiveşte-te! Iar înălţarea a surpat din dreptate pre ticălosul Fariseu ce a grăit cu trufie. Deci să urmăm celor bune, depărtându-ne de la răutăţi.
Slavă.
Smerenia, odinioară, a înălţat pre Vameşul ce a strigat cu plângere, milostiveşte-te! şi l-a îndreptat. Lui să ne asemănăm toţi cei ce am căzut întru adâncul răutăţilor; să strigăm Mântuitorului dintru adâncul inimii: Greşit-am! milostiveşte-te, unule iubitorule de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
Primeşte Stăpână, degrabă, rugăciunile noastre şi le du Fiului tău şi Dumnezeu, Doamnă cu totul fără prihană. Scapă din primejdii pre cei ce aleargă către tine; strică meşteşugirile, surpă semeţia celor ce se într-armează nedumnezeeşte, Preacurată, asupra robilor tăi.
Cântarea 4-a, Irmos: Hristos este puterea mea…
Arătat-a, Cuvîntul, smerenia a fi calea cea aleasă a înăţării, smerindu-se până şi lachipul cel de rob; căruia urmând oricine, smerindu-se se înalţă.
Înălţatu-s-a dreptul Fariseu şi a căzut; iar Vameşul cel îngreuiat cu mulţimea răutăţilor, s-a smerit şi s-a înălţat, fără nădejde îndreptându-se.
Pricinuitoare de sărăcie, din bogăţia bunătăţilor s-a arătat înălţarea; şi îndestulare iarăşi smerenia îndreptării din sărăcia cea desăvârşită, care să o câştigăm.
Zis-ai mainainte, Stăpâne, că stai cu adevărat împotriva celor ce se mândresc; iar celor smeriţi, le dai, Mântuitorule, darul tău. Deci trimite-ne darul tău nouă celor ce ne-am smerit.
Slavă.
către dumnezeiasca înălţare suindu-ne pre noi pururea Mântuitorul şi stăpânul, a arătat smerenia făcătoare de înălţime; că a spălat cu mâinile sale picioarele ucenicilor.
Şi acum, A născătoarei.
Ca ceea ce ai născut lumina cea neapropiată, Fecioară, risipeşte întunerecul sufletului meu cu raza cea luminătoare, şi îndreptează vieaţa mea la cărările mântuirii.
Cântarea 5-a, Irmos:
Cu dumnezeească strălucirea ta…
Să ne sârguim a urma bunătăţilor Fariseului şi arâvnismereniei Vameşului; urândnecuviinţa greşelilor cea de laamândoi, adică trufia şi pierzarea.
Văditu-s-a călătoria dreptăţiicea deşartă, deoarece a însoţitcu dânsa Fariseul trufia; asemenea şi Vameşul cu bunătatea cea făcătoare de înălţime, câştigând împreună mergătoare smerenia. Întru bunătăţi, ca un şezător în căruţă, se părea Fariseului că aleargă; iar Vameşul pedestru alergând, capre lângă o căruţă, bine a trecut, înjugând smerenia cu umilinţa.
Pilda Vameşului înţelegând-o toţi cu mintea, veniţisă-i urmăm cu lacrămi, aducând lui Dumnezeu duh umilit, cerând iertare păcatelor.
Slavă.
Să lepădăm, înţelepţilor, departe năravul cel măreţ şi urât, trufaş şi obraznic al Fariseului, cel mult lăudăros şi cumplit, ca să nu ne lipsim de dumnezeescul dar.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce eşti bună, trimite toiag de putere nouă tuturor celor ce scăpăm la tine; ca să biruim în mijlocul tuturor vrăjmaşilor, ajutorindu-ne şi din toată vătămarea scoţându-ne.
6
Chinonicul -a, Irmos:
Marea vieţii văzându-o…
Prin curgerea vieţii, tot de odată, au alergat Fariseul şi cu Vameşul. Deci acela de mândrie fiind cuprins, s-a primejduit în chip ruşinos; iar acesta s-a mântuit prin smerenie.
Călătoria vieţii cu cea dreaptă schimbându-o, noi să urmăm înţelepciunii celei dorite a Vameşului şi să fugim de trufia cea urâtă a Fariseului, ca să fim vii.
Să urmăm obiceiurilor bune ale lui Iisus, Mântuitorul, şi smereniei lui, noi ce dorim a dobândi sălaşul bucuriei celei fără sfârşit, sălăşluindu-ne în locul celor vii.
Arătat-ai, Stăpâne, ucenicilor tăi smerenie înaltă; căci încingându-te cu ştergătorul preste mijloc, şi spălându-le picioarele, le-ai poruncit să urmeze acestui obiceiu.
Slavă.
Fariseul şi-a petrecut vieaţa cu bunătăţile, şi Vameşul cu greşelile; ci acela, din înălţarea cea stricătoare de minte,
7
a luat smerenia; iar acesta s-a înălţat, arătându-se smerit cu mintea.
Şi acum, A născătoarei.
Gol fiind zidit, întru nerăutate şi întru viaţă neamăgitoare, m-a îmbrăcat vrăjmaşul cu răutatea călcării de poruncă şi cu grosimea trupului; iar acum prin mijlocirea ta Fecioară mă mântuesc.
CONDACUL Glasul al 4-lea, după Podobia: Arătatu-Te-ai astăzi…
Să fugim de vorba cea trufaşă a Fariseului şi să ne învăţăm înălţimea graiurilor celor smerite ale Vameşului, cu pocăinţă strigând: Mântuitorul lumii, milostiveşte-te spre robii Tăi.
Alt condac, glasul al 3-lea, după Podobia: Fecioara astăzi…
Suspinuri ca ale Vameşului să aducem Domnului, şi la dânsul să cădem ca la un Stăpân, noi păcătoşii; că voeşte mântuirea tuturor oamenilor şi dă iertare tuturor celor ce se căesc. Că pentru noi s-amtrupat, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl, fără de început.
ICOS.
Pre noi înşine, fraţilor, toţi să ne smerim, cu suspinuri şi cu tânguiri să ne batem gândurile. Caatuncea, la judecata cea veşnică, să ne arătăm acolo Credincioşi, nevinovaţi, dobândind iertare; că acolo este odihna cea adevărată, pe care să ne rugăm acum să o vedem noi. Acolodurerea, întristarea şi suspinurile cele dintru adânc sunt depărtate, din Edemul cel minunat. Al căruia făcător este Hristos, Dumnezeu fiind împreună cu Tatăl, fără de început.
PROLOG
PE SCURT DESPRE SINAXARELE LUI XANTOPOL LA SLUJBA TRIODULUI.
Sinaxarele lui NichiforCalist Xantopol arată pentru fiecare din praznicile vestite ale Triodului pricina pentru care s-au rânduit, cum s-au rânduit, când au luat început şi pentru ce sunt aşa acum. Ele au fost orânduite de sfinţii şi de Dumnezeu purtătorii Părinţi cu amănunţită grijă; încep de la Dumineca Vameşului şi Fariseului şi ţin până la Dumineca tuturor Sfinţilor.
Se cuvine aşa dar ca înainte de cântarea a şaptea a canonului să se citească mai întâi, după cum este datina, sinaxarul din Mineiu şi apoi sinaxarul Triodului. După citirea sinaxarului din Minei vei spune aşa:
În aceeaşi zi facem pomenire de pilda din sfânta Evanghelie a Vameşului şi Fariseului.
STIHURI.
Trăind ca fariseul, departe eşti de biserică; Căci Hristos este înlăuntrul aceluia care-l primeşte cu smerenie.
Alte stihuri la Triod:
Ziditorul al celor de sus şi al celor de jos, primeşte de la îngeri cântarea întreit sfântă, iar de la oameni, primeşte Triodul.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem astăzi şi Triodul.Triodul a fost întocmit cu înţelepciune şi în chipul cel mai bun şi cum se cuvenea de mulţi din sfinţii şi purtătorii de Dumnezeu părinţii noştri, făcători de cântări, insuflaţi fiind de Sfântul Duh. Primul
8
dintre toţi părinţii, cari au izvodit cântarea triodică, adică a celor trei cântări, după părerea mea spre a închipui Sfânta şi începătoarea de viaţă Treime, a fost marele poet Cosma. El a izvodit cântările ce se cântă în marea şi sfânta săptămână a patimilor Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cu acrostih, după numele fiecărei zile. După pilda lui şi alţi părinţi, dar mai mult decât alţii Teodor şi Iosif Studiţii, au alcătuit, cu aceeaşi râvnă ca şi Cosma, cântări pentru celelalte săptămânale sfântului şi marelui post al Patruzecimii. Cântările lor au fost întrebuinţate mai întâi în Mănăstirea Studion. În cea mai mare parte ei au alcătuit şi au cadenţat odele şi celelalte cântări ale Triodului adunând şi strângând material din sfinţii Părinţi. Aşa dar pentru că Dumineca se socoteşte cea dintâi dintre zile, după cum Dumineca învierii se socoteşte întâia, a opta şi cea din urmă, au făcut foarte bine când au pus Luni cântarea întâia, Marţi cântarea a doua, Miercuri cântarea a treia, Joi cântarea a patra, Vineri cântarea a cincea, sâmbătă cântarea a şasea, a şaptea şi celelalte două, a opta şi a noua; acestea pentru că sunt mai de seamă, sunt comune tuturor zilelor săptămânii. Tot aşa a făcut şi dumnezeescul Cosma la canonul din Marea sâmbătă, căci a alcătuit numai patru cântări: cântarea a şasea, a şaptea, a opta şi a noua. Mai târziu, prea înţeleptul împărat Leon a poruncit lui Marcumonahul, episcopul Idruntului, să-i facă canon deplin.
Cartea aceasta se numeşte pe nedrept Triod, căci nu are totdeauna trei cântări, ci are şi canoane depline. După părerea mea şi-a luat numele său din pricină că cele mai multe canoane au trei cântări sau pentru că, după cum am spus, canoanele din săptămâna mare aufost alcătuite la început din trei cântări. Când sfinţii noştri Părinţi au alcătuit această carte de slujbă, scopul lor a fost ca să ne aducă aminte pe scurt prin întreaga carte a Triodului de toată binefacerea dintru început a lui Dumnezeu faţă de noi: ca să ne amintească tuturora că am fost plăsmuiţi de el; că prin călcarea poruncii, dată nouă spre încercare, am fost alungaţi din desfătarea paradisului; că am fost izgoniţi din pricina zavistiei şarpelui şi vrăjmaşului, începătorul răutăţii, doborât din pricina mândriei; că am fost îndepărtaţi de la bunătăţile raiului şi am ajuns să fim conduşi de diavol; că Fiul lui Dumnezeu şi Cuvântul, prin milostivirea milii sale. a plecat cerurile şi s-a pogorît, a locuit în Fecioară şi s-a făcut om; că ne-a arătat chipul de a ne sui la cer, prin vieţuirea Sa, prin Smerenia Sa mai cu seamă, prin postul, prin îndepărtarea de rele şi prin celelalte fapte ale Lui; că a pătimit, a înviat şi s-a suit iarăşi la cer; că a trimis pe Sfântul Duh sfinţilor Lui ucenici şi apostoli; că Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu desăvârşit, a fost predicat de ei pretutindenea; că şi dumnezeeştii apostoli au făcut minuni prin harul Preasfântului Duh; că în acelaşi timp au adunat, prin predica lor, pe toţi sfinţii de lamarginile lumii, umplând lumea cea de sus. Aceasta aşi fost la început gândul Ziditorului. Prin cele spuse am arătat care este scopul Triodului.
Aceste trei sărbători: a Vameşului şi Fariseului, a Fiului Risipitor, a înfricoşatei Judecăţi au fost izvodite de sfinţii Părinţi ca un fel de pregătire şi îndemnare, ca să ne pregătim şi să fimgata pentru ne voinţele duhovniceşti ale postului, lepădând deprinderea noastră cea ticăloasă.
Cea dintâi din aceste sărbători ne înfăţişează pilda Vameşului şi a Fariseului. Această săptămână se mai numeşte şi vestitoare. În adevăr, după cum cei cari vor să meargă la război sunt vestiţi mai dinainte de generali despre timpul când va începe lupta, ca să-şi curăţească şi să-şi ascută săbiile, ca să-şi cerceteze bine toate celelalte arme, ca să îndepărteze orice piedică spre a se arunca cu râvnă în luptă şi spre a-şi lua cele de trebuinţă; de multe ori, înainte de luptă, li se ţinostaşilor cuvântări, li se spun povestiri şi pilde ca să înflăcăreze sufletele lor şi să îndepărteze de laei lenea, trândăvia, frica şi orice altă primejdie; tot astfel şi sfinţii Părinţi vestesc mai dinainte, ca printr-o trâmbiţă, lupta ce o vom da prin post împotriva diavolului, spre a curăţi păcatul care a pus stăpânire mai dinainte pe sufletele noastre şi care s-a pre Făcut în venin din pricina timpului îndelungat de când ne stăpâneşte; mai mult încă, să ne sârguim să dobândim faptele bune pe care nu le avem şi, într-armându-ne cum se cuvine, să mergem pregătiţi spre nevoinţele postului. Aşa dar pentru că cea dintâi armă pentru dobândirea virtuţii este pocăinţa şi smerenia, iar cea mai mare piedică mândria şi îngâmfarea, sfinţii Părinţi ne înfăţişează în cea dintâi sărbătoare a Triodului această pildă vrednică de Credinţă din dumnezeeasca Evanghelie. Prin fariseu ne îndeamnă să ne ferim depăcatul mândriei şi al îngâmfării; iar prin vameş ne îndeamnă să ne însuşim smerenia şi pocăinţa, virtuţi protivnice acestui păcat. Cel dintâi şi cel mai rău dintre păcate este mândria şi îngâmfarea. Din pricina mândriei şi îngâmfării a căzut diavolul din cer; mainainte era şi se numea luceafăr luminos; din pricina lor este şi se numeşte întunerec. Tot din pricina acestui păcat a fost alungat şi Adam, începătorul neamului omenesc, din desfătarea raiului. PRINaceastă pildă ne îndeamnă sfinţii Părinţi să nu ne mândrim cu faptele noastre bune, să nu defăimăm
9
pe aproapele, ci să fim totdeauna smeriţi. Căci Domnul celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har. Şi este mai bine ca să se întoarcă cel păcătos decât să se mândrească cel care face fapte bune. Vă spun vouă, zice Domnul, că s-a coborît vameşul mai îndreptat decât fariseul. Aşadar pilda aceasta ne arată că nimeni nu trebue să se mândrească, chiar dacă face fapte bune; dimpotrivă să se smerească şi să se roage din suflet lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi căzut în cele mai mari păcate. Făcând aşanu este departe de mântuire.
Vameş este omul care ia de la ocârmuire dreptul de a lua vamă: el cumpără acestdrept cu multă nedreptate şi pentru aceea ia de la oameni vamă mai mare decât se cuvine.
Fariseu este omul care se socoteşte desăvârşit în toate, depăşind pe ceilalţi oameni prin ştiinţa sa.
Saducheul, care-şi are numele de la un oarecare Sadochie, este omul care se crede drept, căci Sedec înseamnă dreptate. La evrei erau trei erezii: Eseii, Fariseii şi Saducheiî; aceştia din urmă nu credeau în înviere, în îngeri şi în Duhul Sfânt.
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor tăi făcători de cântări, Hristoase, Dumnezeul nostru, milueşte-ne şi mântueşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea 7-a, Irmos:
Dătător de rouă…
Cu lucrurile îndreptării înălţându-se Fariseul, în laturile slavei deşarte rău s-a încurcat, lăudându-se preste măsură; iar Vameşul înălţându-se cu aripile smereniei, prea uşor s-a apropiat de Dumnezeu.
Prin mijlocirea smereniei, ca de o scară servindu-se Vameşul s-a înălţat la înălţimea cerurilor; iar Fariseul, cu putreda uşurime a trufiei înălţându-se, s-a pogorît în adâncimea iadului.
Pre cei drepţi vânându-i vicleanul, îi fură prin mijlocirea slavei deşarte; iar pre cei păcătoşi cu lanţurile desnădăjduirii îi leagă. Ci să ne sârguim a scăpa de amândouă răutăţile, noi râvnitorii Vameşului.
Cu rugăciune să cădem la Dumnezeul nostru, cu lacrimi şi cususpinuri fierbinţi, urmând smereniei Vameşului celei înălţătoare, şi să cântăm noi Credincioşii: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă.
Învăţând pre ucenici mai înainte le-ai poruncit, Stăpâne, să nu cugete cele înalte, ci să se unească cu cei smeriţi. Pentru aceasta, Mântuitorule, noi Credincioşii strigăm ţie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
şi acum, A născătoarei.
Frumuseţea şi scara cea dumnezeească, pe care mai înainte a văzut-o Iacov, de jos întinsă către înălţime, pre tine te cunoaştem a fi Preacurată; pogorînd de sus pre Dumnezeu întrupat, şi pre oameni printr-însa ridicându-i.
Cântarea 8-a, Irmos:
Din văpaie cuvioşilor.
Cu minte smerită suspinândVameşul, a aflat pre Domnul milostiv, şi s-a mântuit; iar prin mijlocirea cea rea a limbii
10
ce grăia cu trufie, a căzut Fariseul din dreptate.
De trufia gândului Fariseului şi de numirea curăţiei, să fugim noi Credincioşii, râvnind smereniei şi gândului Vameşului, celui bine primit.
Cuvintele Vameşului Credincioşii să le grăim în sfânta Biserică: Dumnezeule, milostiveşte-te! caîmpreunăcu dânsul să aflăm iertare, scăpând de pieirea Fariseului celui mult lăudăros.
Suspinării Vameşului să urmăm toţi şi, cu Dumnezeu vorbind, să strigăm către dânsul cu lacrămi fierbinţi: Iubitorule de oameni, greşit-am! Milostive îndurate, milostiveşte-te şi mă mântueşte.
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, Domnul.
Spre suspinul Vameşului s-a uitat Dumnezeu, şi pre el îndreptându-l, l-a arătat pildă tuturor; ca să se plece pururea cu suspinuri şi cu lacrimi, cerând deslegarea păcatelor.
Şi acum, A născătoarei.
Nu ştiu alt sprijin afară de tine, Curată şi cu totul fără prihană. Pre tine te pun rugătoare, pre tine mijlocitoare către cel ce s-a născut din tine; scapă-mă de toate cele ce mă întristează.
Cântarea 9-a, Irmos:
Pre Dumnezeu a-l vedea…
Luând de laHristos cale de înălţare smerenia, pilda mântuirii, să dorim obiceiul Vameşului. Şi lepădând departe înălţarea trufiei, cu minte smerită să facem pre Dumnezeu îndurător.
Trufia sufletului să o lepădăm, să câştigăm cuget drept cu smerenie, să nu ne sârguim a ne îndreptăţi pre noi înşine, să urîm deşarta mândrie, şi să milostivim cu Vameşul pre Dumnezeu.
Să aducem rugăciuni de umilinţă, cu osârdie, Ziditorului ca Vameşul; lepădându-ne de nerecunoscătoarele rugi ale Fariseului; de glasurile cele cu laudă mare, care aduc defăimare împotriva aproapelui; ca să ne agonisim pre Dumnezeu milostiv şi lumină.
Cu multă adunare de păcate îngreuindu-mă, am întrecut pre Vameşul cu prisoseala răutăţii, şi am câştigat şi trufia cea lăudăroasă a Fariseului, făcându-mă în totul pustiu de toate bunătăţile. Doamne, fie-ţi milă de mine.
Învredniceşte fericirii tale pre cei ce sunt săraci cu duhulpentru tine, că după învăţătura poruncii tale, aducem ţie duh

umilit. Şi primindu-l, Mântuitorule, mântueşte pre cei ce-ţi slujesc ţie.
Slavă.
Vameşul suindu-se în biserică cu Credinţă oarecând, şirugându-se lui Dumnezeu s-a îndreptat, căci cu suspinuriviind şi cu lacrimi şi cu sfărâmarea inimii, toată povara păcatelor a lepădat-o prin rugăciune.
şi acum, A născătoarei.
Dă-ne nouă a te lăuda, a te slăvi şi a te ferici după cuviinţă, celor ce te cinstim pre tinePreacurată, şi mărim naştereata, ceea ce eşti singură binecuvântată. Că tu eşti lauda creştinilor, şi către Dumnezeu rugătoare bine primită.
LUMINÂNDA
a în vierii din Octoih.
Slavă a Triodului, după Podobia:
Cu ucenicii să ne suim…
Să fugim de grăirea cea înaltă şi înrăutăţită a Fariseului, şi să ne învăţăm smerenia Vameşului cea prea aleasă, casă ne înălţăm, strigând cătreDumnezeuîmpreună cu acela: Milostiveşte-te spre robii tăi, cel ce te-ai născut din Fecioară, Hristoase Mântuitorule, şi răbdând crucea de voie, ai ridicatlumea ta cu dumnezeeascăputere,
Şi acum, A născătoarei.
Făcătorul zidirii şi Dumnezeul tuturor a luat trupomenesc, născătoare deDumnezeu, din curatul tău pântece, întrutot lăudată, şi toată firea meacea stricată o a înoit; lăsându-te după naştere iarăşi ca şimainainte de naştere. Pentrup aceasta cu Credinţă toţi lăudându-te, strigăm: Bucură-te lauda lumii.
LA LAUDE
Stihuri: din Octoihale învierii, şi ale Triodului acesteidiomele.
Glasul 1-iu
Să nu ne rugăm ca Fariseul, fraţilor; că cel ce se înalţă presine, se va smeri. Să ne smerim înaintea lui Dumnezeu caVameşul, prin postire, strigând: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi păcătoşii.
Fariseul de slava deşartă biruindu-se iar Vameşul, cu pocăinţă plecându-se, au venit latine însuţi Stăpâne. Ci acelalăudându-se, s-a lipsit de bunătăţi; iar acesta negrăind s-a învrednicit darurilor. Întru aceste suspinuri întăreşte-mă, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Glas 3
Stih: Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pre săracii Tăipână în sfârşit.
12
Cunoscând suflete al meu osebirea Vameşului şi a Fariseului, urăşte glasul cel trufaş al aceluia; iar a acestuia pofteşte-i rugăciunea cea cu bună umilinţă, şi strigă: Dumnezeule, milostiveşte-te spre mine păcătosul, şi mă milueşte.
Stih: Mărturisi-mă-voiţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile tale
Glasul Fariseului cel mult lăudăros, Credincioşii urându-l şi râvnind rugăciunii Vameşului, celei cu bună umilinţă, smerindu-ne pre noi înşine, să nu cugetăm cele înalte; ci să strigăm cu umilinţă: Dumnezeule, milostiveşte-te spre păcatele noastre.
Slavă, Glas 8.
Pre Fariseul ce se îndrepta pre sine lăudându-şi faptele, l-ai osândit, Doamne, şi pre Vameşul, ce era smerit şi cususpinuri a cerut iertare, l-ai îndreptat. Că nu primeşti cugetele cele măreţe şi inimile cele umilite nu le defăimezi. Pentru aceasta şi noi cu smerenie cădem înaintea ta: cel ce ai pătimit pentru noi, dă-ne iertare şi mare milă.
Şi acum.
Prea binecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…
Doxologia mare, ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie. În pridvor, la care cântăm: Slavă, şi acum, stihira Evangheliei de la Utrenie.
După Apolisul Litiei se ceteşte învăţătura cuviosului Teodor Studitul şi cântăm Troparul cuviosului Teodor pe glasul al 8-lea:
Al ortodoxiei îndreptătorule… fără A născătoarei.
Ceasul 1-iu şi Apolisul deplin.
Se cade a şti
Că toate celeStihiri ale Evangheliilor de laUtrenie, Începând din această Duminică până la Duminica tuturor Sfinţilor, se cântă în pridvor, la Litiile Utreniilor, la Slavă, Şi acum.
Iarăşi să se ştie
Că dintru această Duminică începem a ceti în pridvor, după Apolisul Litiei, Învăţătura sfântului părintelui nostru Teodor Studitul pe care o ceteşte Egumenul, dacă este de faţă; iar de nu, o ceteşte Eclesiarhul. Fraţii Stau, ascultând cu luare aminte.
LA LITURGHIE.
Fericirile din Octoih, pe 6, şi din Triod, Chinonicul -a, pe 4. Prochimenul Glasului de rând. Apostolul către Timoteiu;
Evanghelia de la Luca.
CHINONICUL Lăudaţi pre Domnul din ceruri…
Iar de se va întâmpla Sărbătoarea întâmpinării Domnului în Sâmbăta lăsatului de carne, slujba morţilor de seara şi de dimineaţa se cântă la biserica cimitirului. Iar de nu este biserică la cimitir, atuncea se cântă Sâmbăta, înaintea Duminecii Fiului desfrânat; iar în Sâmbăta lăsatului de carne se cântă numai slujba întâmpinării.
DUMINICA ÎN CARE SE CETEŞTE SFÂNTA EVANGHELIE CU PILDAFIULUI CELUI DESFRÂNAT.
Sâmbătă seara la Vecernie, după psalmul cel obişnuit, cântăm Fericit bărbatul… cetind Catisma toată. La Doamne strigat-am… punem Stihurile pe 10, cântând din Octoih: 3 Stihiri ale învierii, 3 ale lui Anatolie şi ale Triodului pe 4, repetându-le.
Glasul 1-iu.
În ţară fără de păcat şi plină de vieaţă m-am înCredinţat şi, semănând păcatul, cu secera am secerat spicele lenevirii şi, în loc de snopi, am grămădit stogurile faptelor mele, pe care nu le-am şi aşternut înaria pocăinţii. Ci te rog pre tine, prea veşnicul, lucrătorul nostru Dumnezeu, vântură pleava lucrurilor mele în vântul milostivirii tale, şi adună grâu: iertarea sufletului meu; încuindu-mă în jitniţa ta cea cerească, şi mă mântueşte.(de 2 ori)
Să cunoaştem, fraţilor, puterea tainei, că prea bunul Părinte, întâmpinând pre fiul cel desfrânat, carele s-a întors de la păcat la casa părintească, îl îmbrăţişează şi iarăşi îi dărueşte cunoştinţele slavei sale; şi veselie de taină face celor de sus, înjunghiind viţelul cel hrănit; ca noi să vieţuim cu vrednicie celui ce a junghiat
14
atuncea, iubitorului de oameni Părinte, şi celui slăvit, ce s-a junghiat, Mântuitorului sufletelor noastre.(de 2 ori)
Slavă, Glasul al 2-lea:
O! de cât bine m-am lipsit, eu ticălosul, pre mine însumi! O! de la ce împărăţie am căzut, eu pătimaşul! Avuţia care am luat, o am cheltuit, porunca o am călcat. Vai mie ticăloase suflete! că în focul cel veşnic, vei să te osândeşti. Pentru aceasta mainainte de sfârşit, strigă către Hristos Dumnezeu: Primeşte-mă, Dumnezeule, ca pre fiul cel desfrânat, şi mă milueşte.
Şi acum, a Născătoarei, cea dintâiu
a glasului de rând.
Vohod: Lumină lină…
Prochimenul: Domnul a împărăţit.
LA LITIE
Stihira hramului după obiceiu.
Slavă, Glasul al 2-lea:
Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată vieaţa o am cheltuit întru înstrcinare; risipit-am bogăţia, care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pre mine, cel ce mă pocăesc, Dumnezeule, şi mă milueşte.
Şi acum, a Născătoarei, acelaş glas.
Caută spre rugăciunea robilor tăi…
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului după Alfa-vita.
Slavă, Glasul al 6-lea:
Risipind bogăţia darului celui părintesc, m-am păscut, eu ticălosul, împreună cu dobitoacele cele necuvântătoare şi, poftind hrana lor, leşinam de foame, nesăturându-mă. Ci întorcându-mă la Tatăl cel milostiv, strig cu lacrămi: Primeşte-mă ca pre un năimit, pre mine cel ce cad la iubirea ta de oameni, şi mă mântueşte.
Şi acum, A născătoarei.
Făcătorul şi răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-se din blestemul cel dintâi, pre Adam l-a slobozit. Pentru aceasta, ţie Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul: bucură-te! Bucură-te, Stăpână, folositoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre.
Troparul, de trei ori: născătoare de Dumnezeu Fecioară…
Şi cealaltă urmare a Privegherii, după. obiceiu.
Iar de NU este Priveghere, zicem: troparul învierii şi al Născătoarei.
Apoi Apolisul.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul: Troparul Învierii, de două ori; Slavă şi acum, a Născătoarei, şi obişnuitele Stihologii. Polieleul, ceidoi Psalmi obişnuiţi, la cari adăugăm şi altreilea Psalm; La riul Vavilonului… cu Aliluia,
15
frumos. Antifoanele şi prochimenul glasului. Toată suflarea, Evanghelia învierii, învierea lui Hristos.
Psalmul 50.
Slavă, Glasul al 6-lea:
Uşile pocăinţei…
Şi acum, a Născătoarei, acelaşi glas: în cărările mântuirii…
Apoi Stihira, Glasul al 6-lea:
Stih: Milueşte mă Dumnezeule dupre mare mila ta…
La mulţimea faptelor mele… (Caută-le Înapoi la pagina 7). Mântueşte, Dumnezeule, poporul tău… şi Ecfonisul:
CU mila şi cu îndurările…
Canoanele se pun: al învierii, din Octoih, cu irmosul pe 4, al Crucii şi al învierii pe 2, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 6.
Iar slujba de la Mineiu o cântăm la Pavecerniţă. Vineri seara.
CANONUL Facerea lui Iosif.
Cântarea 1, Glasul al 2-lea, Irmos: Cântarea lui Moisi…
Iisuse, Dumnezeule, primeşte-mă acum şi pre mine cel ce mă pocăesc, ca pre fiul cel desfrânat; căci toată viaţa în lene mi-am petrecut şi pre tine te-am mâniat.
Rău am risipit dumnezeeasca bogăţie, care mainainte mi-ai dat; depărtatu-m-am de la tine, necurat vieţuind, milostive Părinte. Primeşte-mă dar şi pre mine cel ce mă întorc.
Slavă.
Braţele părinteşti acum tinzându-le, primeşte-mă, Doamne şi pre mine ca pre desfrânatul, prea îndurate; ca să te slăvesc cu mulţumită.
Şi acum, A născătoarei.

Arătându-ţi, Dumnezeule, toată bunătateaspre mine, trecimulţimea greşalelor mele, ca un făcător de bine; pentru dumnezeeştile rugăciuni ale Maicii tale.
Catavasie:
zicem Irmoasele Canonului:
Cântarea lui Moisi luând, suflete, strigă: Ajutor şi acoperitor mi-a fost mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-l voiu prea slăvi pre El.
Cântarea 3-a, Irmos:
Mintea mea cea neroditoare…
Ieşindu-mi cu totul din fire, ca un stricat la minte, m-am lipit de izvoditorii poftelor; ci mă primeşte, Hristoase, ca pre desfrânatul.
Urmând glasului celui pierdut, strig: greşit-am, Părinte, îmbrăţişează-mă şi pre mine ca pre acela, şi nu mă lepăda.
Slavă.
16
Tinzându-ţi, Hristoase, braţele tale cu milostivire, primeşte-mă pre mine, carele mă întorc din laturea cea depărtată a păcatului şi a poftelor.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce eşti bună între femei, îmbogăţeşte-mă, Preacurată, cu chipurile bunătăţilor tale şi pre mine, cel ce am sărăcit pentru păcate multe; ca să te slăvesc.
Catavasie:
Mintea mea cea neroditoare, aducătoare de roadă arată-o, Dumnezeule; lucrătorule al bunătăţilor şi săditorule al celor cuvioase, cu milostivirea ta.
Sedealna, Glasul 1-iu, Podobie:
Mormântul Tău…
Grăbeşte de-mi deschide braţele părinteşti, că rău mi-am cheltuit vieaţa mea. Ci căutând spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor tale, Mântuitorule, nu-mi trece cu vederea acum inima mea cea sărăcită; că ţie, Doamne, cu umilinţă strig: Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea ta.
Slavă…
Tot Sedealna: Grăbeşte de-mi deschide…
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce nu ştii de mire, Curată Născătoare de DumnezeuFecioară, care singură eşti folositoarea şi acoperământul Credincioşilor, izbăveşte de primejdii şi de necazuri şi de cumplitele nevoi pre toţi cei ce-şi au nădejdile spre tine, Fecioară; şi cu dumnezeeştile tale rugăciuni mântueşte sufletele noastre.
Cântarea 4-a, Irmos:
Naşterea Ta cea din Fecioară…
Bogăţia bunătăţilor, care mi-ai dat, cerescule Părinte, o am risipit rău, făcându-mă rob streinilor cetăţeni. Pentru aceasta strig: Greşit-am ţie! primeşte-mă ca odinioară pre desfrânatul, întinzându-mi braţele tale.
La toată răutatea m-am robit plecându-mă ca un ticălos făcătorilor de pofte, şi din firea mea ieşindu-mi prin nebăgare de seamă, milueşte-mă, Mântuitorule, cerescule Părinte, pre mine, cel ce scap la îndurările tale cele multe.
Slavă.
De toată ruşinea m-am umplut, necutezând a căuta la înălţimea cerului, că fără socoteală m-am plecat păcatului. Iar acum întorcându-mă, cu umilinţă strig: Greşit-am ţie, împărate al tuturor, primeşte-mă.
Şi acum, A născătoarei.
Ajutătoarea oamenilor, nădejdea cea tare a tuturor creştinilor, scăparea celor ce se mântuesc, Preacurată Fecioară, mântueşte-mă cu rugăciunile tale cele de maică şi vieţii celei ce va să fie mă învredniceşte.
Catavasie:
Naşterea ta cea din Fecioară, prorocul mainainte văzându-o, apropovăduit strigând: Auzit-am auzul tău şi m-am temut; că de la amiazăzi şi din muntele cel sfânt şi umbrit ai venit, Hristoase.
Cântarea 5-a, Irmos:
Noaptea trecând…
Robitu-m-am cetăţenilor celor streini, şi la loc stricăcios m-am depărtat, şi de ruşine m-am umplut; iar acum întorcându-mă, strig ţie, Îndurate: Greşit-am!
Deschide-mi acum milostivirea cea părintească, mie celui ce mă întorc de la răutăţi, cerescule Părinte, şi nu mă lepăda, cela ce ai milă prea îndestulată.
Slavă.
Nu cutez a căuta sus la înălţime, că te-am mâniat pre tine, Hristoase, fără măsură; ci ştiindmilostivirea ta, Îndurate, strigţie: Greşit-am, milostiveşte-teşi mă mântueşte.
Şi acum, A născătoarei.
Prea sfântă Fecioară plină de dar, ceea ce ai născut curăţirea tuturor, uşurează povara cea grea a păcatelor mele, curugăciunile tale.
Catavasie:
Noaptea trecând, s-a apropiat ziua şi lumina în lume a strălucit. Pentru aceasta te laudă cetele îngereşti şi te slăvesc pre tine, Hristoase Dumnezeule.
Chinonicul -a, Irmos:
Întru adâncul păcatelor…
Adâncul păcatelor mă cuprinde pururea şi valul greşalelor măcufundă; îndreptează-mă la limanul vieţii, Hristoase Dumnezeule, şi mă mântueşte, împărate al slavei.
Bogăţia părintească o am risipit rău şi, sărăcind, m-am umplut de ruşine, rob făcându-mă gândurilor celor neroditoare. Pentru aceasta strig ţie, iubitorule de oameni, îndurându-te, mântueşte-mă.
Slavă.
Pre mine cel rupt de foameaa tot felul de bunătăţi şi înstreinat
18
de la tine, prea bunule, milueşte-mă şi mă mântueşte, Hristoase, acum, pre cel ce mă întorc şi laud iubirea ta de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
Stăpână, ceea ce ai născut pre Hristos, Mântuitorul şi Domnul, mântuirii învredniceşte-mă; că am sărăcit de totfelul de bunătăţi, Fecioară Curată, ca să laud slăvirile tale.
Catavasie:
Întru adâncul păcatelor sunt cuprins, Mântuitorule, şi în marea vieţii mă cufund; ci precum ai scos pre Iona din fiară, aşa mă scoate şi pre mine din patimi, şi mă mântueşte.
CONDACUL
Glasul al 3-lea, după Podobia:
Fecioara astăzi…
De la părintească slava ta depărtându-mă neînţelepţeşte, întru răutăţi am risipit bogăţia care mi-ai dat Pentru aceasta glasul desfrânatului aduc ţie: Greşit-am înaintea ta, Părinte îndurate! Primeşte-mă pre mine, cel ce mă pocăesc, şi mă fă ca pre unul din argaţii tăi.
ICOS
Să auzim scripturile Mântuitorului nostru, care ne învaţătotdeauna cu glasul său, pentru cel ce a fost desfrânat şi în urmă iarăş s-a înţelepţit; şi cu Credinţă să urmăm pocăinţei celei bune a acestuia; şi, celui ce ştie toate cele ascunse, cu inimă smerită să strigăm: Greşit-am ţie, Părinte îndurate, şi nu suntem vrednici nici odinioară să ne chemăm fii ai tăi, ca mai înainte; ci ca cela ce eşti din fire iubitor de oameni, tu ne primeşte şi ne fă ca pre unul din argaţii tăi.
SINAXARLA DUMINICA FIULUI DESFRÂNAT
Sinaxarul din Mineiu, apoi acesta.
În aceeaşi zi facem pomenire de pilda Fiului desfrânat din Sfânta evanghelie; pe care dumnezeeştii noştri Părinţi au aşezat-o în a doua Duminică a Triodului.
STIHURI.
Chiar dacă ai îi desfrânat ca şi mine, îndrăznind, vino;
Căci uşa milostivirii dumnezeeşti a fost deschisă tuturor!
Sunt unii oameni, cari, cunoscând că au săvârşit multe fapte rele, că au trăit din tinereţe în chip destrăbălat, că şi-au petrecut viaţa în beţii şi desfrânări şi ca au căzut astfel în adâncul păcatelor, ajung în desnădejde, care este odrasla mândriei. Din pricina desnădejdei nu vor cu niciun chip să se mai sârguiască să fie virtuoşi, aşa că săvârşesc un roiu de păcate şi cad mereu în aceleaşi şi mai mari păcate. Sfinţii Părinţi, purtându-se faţă de astfel de oameni cu multă dragoste şi părinteşte şi voind să-i scoată din desnădejde, au aşezat acum, după pilda Vameşului şi Fariseului, pilda Fiului desfrânat. Prin aceasta ei le smulg din rădăcină păcatul desnădejdei şi-i ridică iarăşi spre săvârşirea virtuţii; arată prin Fiul cel desfrânat, oamenilor încărcaţi cu multe păcate îndurarea iubitoare de oameni şi prea bună a lui Dumnezeu; înfăţişează
19
prin pilda spusă de Hristos, că nu este nici un păcat care să biruiască voinţa cea iubitoare de oameni a Domnului.
Doi sunt fiii omului, adică ai Cuvântului lui Dumnezeu întrupat: drepţii şi păcătoşii. Fiul cel mai mare este omul care stăruie totdeauna în poruncile şi în calea cea bună a lui Dumnezeu şi niciodată nu se depărtează de El. Fiul cel mai tânăr este omul care a poftit păcatul, care a tăgăduit prin fapte ruşinoase împreună-vieţuirea cu Dumnezeu, care a trăit în chip desfrânat, cheltuind iubirea de oameni ce o avea Dumnezeu pentru el, care n-a păstrat în el întreg chipul lui Dumnezeu, care a urmat vicleanului diavol, care a slujit, prin plăcerile sale, voinţei diavolului, care nua putut să-şi sature pofta. În adevăr păcatul este fără de saţ; prin deprindere, păcatul încântă prin ceea ce vremelnic face plăcere. El se aseamănă cu roşcovele, mâncarea porcilor. Roşcovele, în adevăr, la început sunt dulci, dar mai pe urmă sunt amare şi asemănătoare paielor. Tot aşa este îndeobşte şi păcatul. Dar Fiul cel desfrânat, pentru că pierise de foamea virtuţii, şi-a venit îndată în fire şi vine la Tatăl său zicând: Tată am păcătuit la cer şi înaintea ta! Nu mai sunt vrednic să mă mai numesc fiul tău! Tatăl îl primeşte pe cel ce se căeşte; nu-l ţine de rău; dimpotrivă, îl strânge la piept şi-l îmbrăţişează, arătându-i îndurările sale dumnezeeşti şi părinteşti. Îi dă haină, adică Sfântul Botez, pecete şiinel, adică harul Preasfântului Duh. Pe lângă aceasta fi dă şi încălţăminte, ca să nu mai fie vătămate umbletele sale cele potrivit voii lui Dumnezeu de şerpi şi de scorpii, ci mai degrabă să poată sdrobi capetele lor. În urmă. Tatăl, cuprins de mare bucurie, junghie pentru el viţelul cel gras, adică pe Fiul său Unul-Născut, şi îi dă să se împărtăşească cu trupul şi sângele lui. Fiul cel mai mare, minunându-se de milostivirea nemăsurată a Tatălui, cârteşte. Dar Tatăl cel iubitor de oameni îi închide gura, întorcându-lde la gândurile Lui cu linişte, prin vorbe blânde şi binevoitoare, spunându-i: Tu totdeauna eşti cu mine; tu trebuia să te bucuri şi să te veseleşti împreună cu Tatăl tău, căci acest fiu al meu a fost mainainte mort prin păcat şi a înviat, căindu-se de toate cele ce fără de judecată le săvârşise; a fost pierdut, pentru că s-a îndepărtat de mine prin deprinderea plăcerilor, dar a fost găsit de mine, care am suferit din adâncul inimii pentru el şi l-am chemat înapoi prin dragostea sufletului meu.
Această pildă poate să se ia şi despre poporulovreu şi despre noi.
Sfinţii Părinţi deci au orânduit în această Duminică, pilda Fiului desfrânat pentru această pricină: ca să curme desnădejdea şi teama de a ne apuca de fapte bune şi ca să îndemnespre pocăinţă şi căinţă pe păcătos, ca şi pe Fiul cel desfrânat. În adevăr căinţa este cea mai bună armă şi o pavăză puternică, pentru înlăturarea săgeţilor vrăjmaşului.
Cu iubirea Ta de oameni cea negrăită, Hristoase, Dumnezeul nostru, milueşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea 7-a, irmos:
Heruvimilor asemănându-se…
Desfătărilor trupeşti m-am plecat ca un ticălos şi m-am făcut rob cu totul născocitorilor de pofte;şi m-am înstreinat de la tine, iubitorule de oameni, iar acum strig cu glasul celui rătăcit: Greşit-am, Hristoase, nu mă trece, ca cela ce eşti însuţi milostiv.
Nici cum îndrăznind a căuta la înălţimea cerului, strig ţie, împărate al tuturor; căci cunepriceperea eu însumi te-ammâniat, nebăgând seamă de poruncile tale. Pentru aceasta cacela ce eşti însuţi bun, nu mălepăda pre mine de la faţa ta.
Slavă.
Cu rugăciunile apostolilor şi ale proorocilor, ale cuvioşilor şi ale cinstiţilor mucenici, şi ale drepţilor, iartă-mi, Doamne, toate câte am greşit, mâniind, Hristoase, bunătatea ta; ca să te laud întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai arătat mai luminată de cât Heruvimii şi decât
20
toate oştile cereşti, cu aceştia roagă pre Dumnezeescul Cuvânt al Tatălui celui fără început, pre carele l-ai întrupat preacurată, ca toţi să ne învrednicim binelui celui veşnic.
Catavasie:
Heruvimilor asemănându-se tinerii, dănţuiau în cuptor, strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeule! că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate, pentru păcatele noastre, Cel ce eşti prea lăudat şi prea slăvit întru toţivecii
Cântarea 8-a, Irmos:
Pre cela ce a închipuit…
Cela ce te-ai pogorît pre pământ cu sărăcie de bună voie, ca să mântueşti lumea, pentru multa milostivire; mântueşte-mă pre mine, cela ce am sărăcit acum de toată fapta bună, ca un milostiv.
De la poruncile tale depărtându-mă, m-am făcut rob înşelătorului, ca un ticălos. Iar acum întorcându-mă, primeşte-mă, ca odinioară pre desfrânatul; pre mine cel ce cad înaintea ta, cerescule Părinte.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Supunându-mă cugetelor celor de stricăciune făcătoare, m-am întunecat şi de la tine m-am depărtat, cu totul ieşindu-nii din minte, Îndurate. Pentru aceasta pre mine, cel ce cad cu pocăinţă înaintea ta, mântueşte-mă.
Şi acum, A născătoarei.
Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti singură îndreptarea celor căzuţi, îndreptează-mă şi pre mine cel sdrobit, cu tot felul de păcate, şi smerit.
Catavasie::
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre cela ce a închipuit mainainte în rug, lui Moisi, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-l, bine-l cuvântaţi, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea 9-a, Irmos:
Din pământeni cine a auzit…
Vezi-mi, Hristoase, necazul inimii, vezi întoarcerea mea, vezi-mi lacrămile, Mântuitorule, şi nu mă trece pre mine; ci mă îmbrăţişează iarăşi cu milostivire, numărându-mă împreună cu mulţimea celor mântuiţi; ca să laud cu mulţămită milele tale.
Ca tâlharul te rog, pomeneşte-mă, ca Vameşul întristându-mă, mă bat în piept şi
21
strig: Milostiveşte-te, primeşte-mă, prea îndurate, ca pre cel desfrânat, pre mine cel ce mă întorc de la toate răutăţile mele, împărate al tuturor; ca să laud plecăciunea ta cea prea multă.
Suspină acum suflete al meu prea ticăloase, şi strigă lui Hristos: Doamne, cela ce ai sărăcit de a ta voie pentru mine, însuţi tu mă îmbogăţeşte pre mine cel sărăcit de toată fapta bună, cu bogăţia bunătăţilor, ca un bun şi milostiv.
SLAVĂ.
Veselia care ai făcut oarecând, Bunule, pentru întoarcerea cea de voie a fiului pierdut, fă-o acum şi spre mine, păcătosul, tinzându-mi cinstitele tale braţe; ca mântuindu-mă, să laud plecăciunea ta cea prea multă.
Şi acum, A născătoarei.
Cu luminătoarele tale rugăciuni, Fecioară, luminează-mi, rogu-mă, ochii cei înţelegători, ce sunt întunecaţi cu răutatea, şi la calea pocăinţii mă povăţueşte. Ca, dupre datorie, să te laud pre tine, ceea ce ai întrupat mai presus de cuvânt pre Cuvântul.
Catavasie:
Din pământeni cine a auzituna ca aceasta; sau cine avăzut vre-odinioară: Fecioară să se fi aflat având înpântece, şi fără durere să fi născut prunc? În acest chip este minunea ta, şi pre tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, marie, te mărim.
LUMINÂNDA a Învierii din Octoih.
Apoi a Triodului, după Podobia:
Femei auziţi glas…
Bogăţia darului, care mi-ai dat, Mântuitorule, ducându-mă în ţări streine eu ticălosul, rău o am cheltuit, vieţuind desfrânat, şi o am risipit dracilor, înşelându-mă; ci acum întorcându-mă, primeşte-mă ca pre rătăcitul, Părinte, îndură-te şi mă mântueşte.
Slavă.
Asemenea.
Cheltuind avuţia ta, Doamne, o am risipit, şi m-am supus eu ticălosul dracilor celor vicleni; ci tu, prea milostive Mântuitorule, îndură-te spre mine desfrânatul şi mă curăţeşte pre mine spurcatul, dându-mi haina cea dintâi a împărăţiei tale.
Şi acum, A născătoarei.
SfântăMaică Fecioară, binevestirea cea mare a apostolilor şi a mucenicilor, a proorocilor
22
şi a cuvioşilor, fă milostivnouă robilor tăi pre Fiul tău şi Domnul, de Dumnezeu Născătoare, când va şedea să judece pre fiecare dupre vrednicia faptelor.
LA LAUDE
Stihiri: din Octoih, ale Învierii şia lui Anatolie; şi ale Triodului aceste 3 idiomele.
Glasul al 2-lea:
Glasul desfrânatului aduc ţie, Doamne, greşit-am înaintea ochilor tăi, Bunule; risipit-am bogăţia darurilor tale; ci mă primeşte pre mine cel ce mă pocăesc, Mântuitorule, şi mă mântueşte.
Glasul al 4-lea:
Stih: Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu înalţă-se mâna ta, nu uita pre săracii tăi până în sfârşit.
Ca fiul cel desfrânat am venit şi eu, Îndurate, carele toată vieaţao am cheltuitîn ţări streine; risipit-am bogăţia care mi-ai dat, Părinte; primeşte-mă pre mine cel ce mă pocăesc, Dumnezeule, şi mă milueşte.
►Glasul al 8-lea:
Stih: Mărturisi-mă-voiu ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voiu toate minunile tale.
►
Cheltuind îndesfrânări averea părintească şi risipindu-o, pustiu m-am făcut, sălăşluindu-mă în oraşul viclenilor cetăţeni; dar neputând mai mult răbda locuirea cea dimpre unăcu dânşii, întorcându-mă strig ţie, înduratului părinte: Greşit-am la cer şi înaintea ta! Şi nu sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pre unul din argaţii tăi, Dumnezeule şi mă milueşte.
Slavă glasul al 6-lea:
Bunule Părinte, depărtatu-m-am de la tine, ci nu mă părăsi, nici să mă faci netrebnic împărăţiei tale. Vrăjmaşul cel cu totul viclean m-a desbrăcat şi mi-a luat bogăţia; darurile cele sufleteşti le-am risipit ca un desfrânat. Deci sculându-mă şi întorcându-mă către tine strig: Fă-mă ca pre unul din argaţii tăi, Cela ce pentru mine ţi-ai întins pre cruce preacuratele tale mâini; ca să mă scoţi de la fiara cea cumplită şi cu haina cea dintâi să mă îmbraci, ca un mult milostiv.
Şi acum
prea binecuvântată eşti…
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul. Apoi obişnuita Litie, în pridvor, la care cântăm: Slavă, Şi acum, Stihira Evangheliei de la Utrenie.
Apoi se ceteşte învăţătura Cuviosului Teodor şi celelalte, ca la Duminica Vameşului şi Fariseului. Ceasul nu şi Apolisul deplin
LA LITURGHIE.
Fericirile din Octoih, pe 6, şi din Triod, chinonicul a. pe 4.
Prochimenul glasului de rând. Apostolul către Corinteni; Evanghelia de la Luca.
23
CHINONICUL Lăudaţi pre Domnul din ceruri.
Cade-se a şti:
Că în săptămâna lăsatului de carne, nu cântăm Aliluia. Deasemena lăsăm, din Psaltire, o catismă de laUtrenie şi o cetim la Vecernie. Nu se cetesc nici Mijloceasurile şi nici Canonul de rugăciune al prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu de laPavecerniţă. Iar Pavecerniţa se ceteşte cea mică.
La fel facem şi în săptămâna brânzei, Miercuri şi Vineri; despre care vezi însemnarea din aceste zile.
În această săptămână cetim în fiecare zi, la Utrenie, cuvântul sfântului Macarie despre Patruzecime şi Cincizecime; cuvântcare începe aşa:
Fiii mei, se bucură inima mea de voi…
SĂ SE ŞTIE Că slujba sfinţilor ce vor cădea în Sâmbăta şi Duminica lăsatului de carne, se cântă, mai înainte, la Pavecerniţele ce au trecut.
Asemenea facem şi în Sâmbăta şi în Duminica lăsatului de brânză, sau cum va voi cel mai mare; afară de cazul când s-ar întâmpla pomenirea vre unui Sfânt mare, sau hramul bisericii.
ÎN SÂMBĂTALĂSATULUI DE CARNE
Facem pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, ortodoc şilor creştini, părinţilor şi fraţilor noştri.
Vineri seara.
După Psalmul Începător şi obişnuita Stihologie, la Doamne strigat-am punem Stihurile pe 6: cântând: din Octoih 3 stihiri mu ce ni ceşti ale glasului de rând şi din Triod aceste 3 podobnice.
Glasul al6-lea, după Podobia: în raiul cel din Edem…
Astăzi, Credincioşii săvârşim pomenirea tuturor morţilor celor din veac, anume: a celor ce întru Credinţă au vieţuit creştineşte. Să lăudăm pre Mântuitorul şi Domnul şi să cerem cu deadinsul, ca să dea ei răspuns bun, în ceasul judecăţii, la însuşi Dumnezeul nostru, cel ce va să judece tot pământul, dobândind cu bucurie starea cea de-a dreapta lui, în partea drepţilor şi întru moştenirea cea luminată a sfinţilor; şi să se facă vrednici împărăţiei lui celei cereşti.
Mântuitorule, cela ce ai răscumpărat pre oameni cu sângele tău şi, cu moartea ta, din moartea cea amară ne-ai mântuit pre noi şi vieaţă veşnică ne-ai dat cu învierea ta. Odihneşte, Doamne, pre toţi cei adormiţi întru buna Credinţă, în pustii sau în cetăţi, în mare sau pre pământ şi în tot locul; pre împăraţi, pre arhierei şi preoţi, pre sihaştri şi pre cei la olaltă adunaţi, din toată vârsta, din tot neamul; şi-i învredniceşte împărăţiei tale celei cereşti.
După scularea ta din morţi, Hristoase, moartea nu mai stăpâneşte pre cei ce au murit în buna Credinţă, Pentru aceasta ne rugăm cu deadinsul, odihneşte în curţile tale, în sânul
24
lui Avraam pre robii tăi, cei ce ţi-au slujit ţie în curăţie, de la Adam până astăzi; pre părinţii şi pre fraţii noştri, prietenii şi rudele şi pre tot omul ce a lucrat ale vieţii cu Credinţă şi la tine, Dumnezeule, s-au mutat în multe feluri şi în multe chipuri, şi-i învredniceşte pre ei împărăţiei tale celei cereşti.
Slavă, Glasul al 8-lea:
Plâng şi mă tânguesc, când gândesc la moarte şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră, cea zidită dupre chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită, neavând chip. O minune! Ce taină este-aceasta, care s-a făcut pentru noi? Cum ne-am dat stricăciunii? Cum ne-am înjugat cu moartea? Cu adevărat, precum este scris, dupre porunca lui Dumnezeu, a celui ce dă odihnă celor răposaţi.
Şi acum, a Născătoarei, pe glasul de rând. În locul Prochimenului, cântămAliluia… Pe Glasul al6-lea:
Stih: Fericiţi sunt pe care i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor din neam în neam.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
LA STIHOAVNĂ
Două stihiri ale mucenicilor şi una a morţilor, din Octoih, ale glasului de rând, cu stihurile de mai sus.
Slavă, Glasul al 6-lea A lui Ioan Damaschin.
Începătură şi stat mi-a fost mie porunca ta cea ziditoare, că voind să mă alcătueşti vieţuitor, din fire văzută şi nevăzută, trupul mi-ai zidit din pământ, şi suflet mi-ai dat cu dumnezeească şi de vieaţă făcătoarea ta suflare. Pentru aceasta, Mântuitorule, odihneşte pre robii tăi, în laturea celor vii şi în corturile drepţilor.
Şi acum, A născătoarei.
Cu rugăciunile celei ce te-a născut pre tine, Hristoase, şi ale mucenicilor tăi, ale apostolilor, ale proorocilor, ale arhiereilor, ale cuvioşilor, ale drepţilor, şi ale tuturor sfinţilor; pre robii tăi cei adormiţi odihneşte-i.
Apoi:
A cum slobozeşte;Sfinte Dumnezeule;
Tatăl nostru.
Şi îndată:
Troparul glasul al 8-lea:
Cela ce prin adâncul înţelepciunii, cu iubirea de oameni, toate le chiverniseşti şi cele de folos tuturor le dărueşti, însuţi făcătorule odihneşte, Doamne, sufletele robilor tăi; că spre tine şi-au pus nădejdea, spre făcătorul şi ziditorul şi Dumnezeul nostru.
25
Slavă, şi acum; a Născătoarei, asemenea.
Pre tine zid şi liman te avem, şi rugătoare bine primită către Dumnezeu; pre carele l-ai născut, Născătoare de Dumnezeu, nenuntită, mântuirea Credincioşilor.
Apoi Ectenia şi Apolisul.
După apolisul Vecerniei, facem Panihidă pentru cei morţi; şi cântăm canonul morţilor al glasului de rând.
LA UTRENIE
După cei 6 Psalmi, Aliluiaglasul al6-lea, apoi Troparul de două ori.
Cela ce cu adâncul înţelepciunii…
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Pre Tine zid şi liman…
După obişnuitele Stihologii. se ceteşte cuvânt, pentru cei morţi, dinepistola întâia către Corinteni, şi se cântă Fericiţi cei fără prihană… Pe două stări, cu stihul pe glasul al 5-lea
Bine eşti cuvântat Doamne…
Iar după aceasta, Troparele morţilor, glasul al 5-lea cu pripeala:
Bine eşti cuvântat Doamne. Învaţă-ne pre noi îndreptările Tale.
Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii şi uşa raiului; să aflu şi eu calea, prin pocăinţă; eu sunt oaia cea pierdută, chiamă-mă, Mântuitorule, şi mământuieşte.
Bine eşti cuvântat Doamne…
Cei ce pre mielul lui Dumnezeu aţi mărturisit şi aţi fost junghiaţi ca nişte miei, fiind mutaţi la vieaţa cea neîmbătrânitoare şi pururea veşnică, sfinţilor; aceluia cu deadinsul, Mucenicilor, vă rugaţi să ne dăruiască nouă deslegare datoriilor.
Bine eşti cuvântat Doamne…
Cei ce aţi umblat pre calea cea strâmtă şi cu scârbe, toţi cari în vieaţă crucea ca jugul aţi luat şi mie mi-aţi urmat cu Credinţă; veniţi de luaţi darurile, care am gătit vouă, şi cununile cereşti.
Bine eşti cuvântat Doamne…
Chipul slavei tale celei negrăite sunt, măcar deşi port ranele păcatelor; milueşte zidirea ta, Stăpâne, şi o curăţeşte cu îndurarea ta, şi moştenirea cea dorită dărueşte-mi, făcându-mă pre mine iarăşi cetăţean raiului.
Bine eşti cuvântat Doamne…
Cela ce cu mâna dintru nefiinţă m-ai zidit şi cu chipul tău cel dumnezeesc m-ai cinstit, iar pentru călcarea poruncii iarăşi m-ai întors în pământ, din carele am fost luat; la cel dupre asemănare mă ridică, cu frumuseţea cea dintâi iarăşi împodobindu-mă.
Bine eşti cuvântat Doamne…
Odihneşte, Dumnezeule, pre robii tăi şi-i aşează în raiu,
26
unde cetele sfinţilor, Doamne, şi drepţii ca luminătorii strălucesc, Pre adormiţii robii tăi îi odihneşte, trecându-le lor toate greşalele.
Slavă,
Pre o Dumnezeire în trei străluciri cu bună Credinţă să o lăudăm, strigând: Sfânt eşti Părinte, fără de început, Fiule cel împreună fără de început, şi Duhule cel dumnezeesc; luminează-ne pre noi, cari cu Credinţă slujim ţie, şi ne scoate din focul cel de veci.
Şi acum.
Bucură-te Curată, ceea ce ai născut pre Dumnezeu cu trup, spre mântuirea tuturor; că neamul omenesc a aflat mântuire prin tine; şi noi să aflăm raiul, Născătoare de Dumnezeu, Curată şi binecuvântată.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă Ţie Dumnezeule, de trei ori. După aceasta, Ectenia pentru cei morţi, iară şi iară cu pace… Preotul zice: Dumnezeul duhurilor; iar noi: Doamne milueşte de 10 de 3 ori. Şi după Ecfonis:
Sedealna glasul al 5-lea:
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu cei drepţi pre robii tăi, şi-i sălăşlueşte pre ei în curţile tale, precum este scris; trecându-le ca un bun greşalele lor, cele de voie şi cele fără de voie, şi toate cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, iubitorule de oameni.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Ceia ce ai răsărit lumii din Fecioară, Hristoase Dumnezeule, şi printr-însa fii luminii ne-ai arătat, milueşte-ne pre noi.
Psalmul 50.
Şi cântăm stihurile:
Să cântăm Domnului…
Iar canoanele se cântă: al hramului cu Irmosul pe 6, şi din Triod pe 8. Şi cântăm şi a doua cântare, fără stihuri; iar celelalte cu stihuri.
CANONUL
Facerea lui Teodor Studitul cu acrostihul:
Eu nevrednic Teodor…
Cântarea 1-a, Glasul al 8-lea, Irmos:
Cântare să înălţăm popoare…
Toţi să ne rugăm lui Hristos, făcând astăzi pomenire morţilor celor din veac, ca să izbăvească de focul cel veşnic pre cei ce au adormit în Credinţă şi în nădejdea vieţii celei veşnice.
Cu adâncul judecăţilor tale, Hristoase, prea înţelepţeşte airânduit mai înainte sfârşitul vieţii fiecăruia, hotarul şi locul. Pentru aceasta mântueşte, prea Îndurate, la judecată, pre cei ce i-a acoperit pământul în tot locul.
Cela ce ai dat hotarele vieţiinoastre, însuţi pre cei ce au trecut
27
din noaptea vieţii acesteia, arată-i fii zilei celei neînserate, Doamne: pre preoţii ortodoc şi şi pre împăraţi şi pre tot poporul tău.
Pre Credincioşii pre cari i-a acoperit apa, şi războiul i-a secerat, şi pre cari i-a omorît cutremurul, şi tâlharii i-auucis, şi pre cei ce i-a ars focul, Milostive, rândueşte-i în partea drepţilor.
Toate datoriile trupului trecându-le cu vederea, Mântuitorul nostru, în orice vârstă a întregului neam omenesc, pune-i înaintea judecăţii tale, să răspundă neosândiţi ţie, Ziditorului.
Slavă, a treimei:
Trei feţe în ipostasurile sale ale unei firi laud: pre Tatăl cel nenăscut, pre Fiul, cel ce s-anăscut, şi pre Duhul Sfânt; o împărăţie fără început, o stăpânire şi o dumnezeire.
Şi acum, A născătoarei.
Cu adevărat tu te-ai arătat cer pre pământ, mai mare de cât cerul cel mai de sus, Fecioară, ceea ce nu ştii de mire; că din tine a răsărit Soarele în lume, cel ce stăpâneşte dreptatea.
Catavasie:
Zicem Irmoasele acestui Canon.
Cântare să înălţăm popoare, minunatului Dumnezeului nostru, cela ce a mântuit preIsrail din robie; cântare debiruinţă cântând şi strigând: Să cântăm ţie, cela ce eştiînsuţi Stăpân.
Cântarea 2-a, Irmos:
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, cel ce m-am născut mai înainte de veci din Tatăl şi din Fecioară, mai pre urmă, fără bărbat m-am întrupat şi am deslegat păcatul strămoşului Adam, caun iubitor de oameni.
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, carele cudreaptă judecată am întărit hotarele vieţii, cel ce primescdin stricăciune, întru nestricăciune, pre toţi cei adormiţi întru nădejdea învierii celeiveşnice.
Doamne, cela ce primeştidin cele patru margini ale lumii pre cei ce au adormit cu Credinţă, în mare sau pre pământ, în râuri, în izvoare sau I în bălţi şi în puţuri, pre cei ce s-au făcut mâncare fiarelor şi pasărilor şi jigăniilor, pretoţi îi odihneşte.
Doamne, cela ce cu palma Ta toate le-ai despărţit mai înainte, pre cei ce s-au deslegat
28
în patru stihii alcătueşte-i şi-i înviează la venirea ta; toate datoriile cele întru ştiinţă şi cele întru neştiinţă iertându-le lor.
O, cât va fi de înfricoşată a doua venire a ta, Doamne! Că venind închipul fulgerului pre pământ, vei să scoli toată zidirea să se judece. Atuncea pre cei ce au vieţuit ţie cu Credinţă învredniceşte-i să fie împreună cu tine, întâmpinându-te.
Slavă…, a treimei:
Unime prea desăvârşită, Dumnezeule prea înalte, cela ce eşti în trei ipostasuri, Părinte, cel nenăscut, Fiule unul născut, şi Duhule, cel ce purcezi din Tatăl, şi prin Fiul te arăţi; o fiinţă, o fire, o domnie, o împărăţie, mântueşte-ne pre noi pre toţi.
Şi acum, A născătoarei.
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară; că în ce chip ai şi născut şi împreună curată petreci? Cum ai născut prunc, şi nu ştii nici cum de ispită bărbătească? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, cel ce s-a născut din tine mai presus de fire, cu cuvioasă înoire.
Catavasie:
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu…
Cântarea 3-a, Irmos:
Cuvântule al lui Dumnezeu…
Pre cei ce şi-au petrecut călătoria vieţii cu Credinţă dreaptă, învredniceşte-i, Dumnezeule, a se încununa cu cununa dreptăţii şi a dobândi bunătăţile cele veşnice.
Pre cei răpiţi fără veste, pre cei arşi de trăsnete, pre cei ce au murit de ger şi de toată bătaia, odihneşte-i Dumnezeule, când toate cu foc le vei lămuri.
Pre cei ce au înotat în marea vieţii cea deapururea furtunoasă, învredniceşte-i să apuce la limanul nestricatei vieţii tale, Hristoase, cei ce au fost ocârmuiţi în vieaţă de dreapta Credinţă.
Pre cei ce i-au luat spre mâncare toată firea celor din mare şi a păsărilor cerului, pentru judecăţile tale, Hristoase Dumnezeule, înviază-i cu cinste în ziua cea de apoi.
Slavă, a treimei:
Unimea cea dumnezeească când o despart cu gândul în trei feţe, fără amestecare, îndată împreun cele nedespărţite; că precum este graba fulgerului, aşa şi cea întreit strălucitoare se vede întrupunime.
29
Şi acum, A născătoarei.
Necunoscută este minunea ta, că ai născut fără de bărbat, şi fecioria ta, după ce ai născut, curată o păzeşti. Pentru aceasta mulţimea îngerilor şi neamul omenesc te laudă înveci.
Catavasie:
Cuvântule al lui Dumnezeu cela ce ai întărit cerurile cu mâna ta, întăreşte şi inimile noastre, ale celor ce nădăjduim spre tine, întru lumina cunoştinţei tale celei adevărate.
Sedealna, glasul al 5-lea, de două ori, Podobie:
Pre cuvântul cel împreună…
Cela ce pentru noi ai răbdat crucea şi moartea şi ai omorît iadul, şi împreună ai sculat pre cei morţi, odihneşte Mântuitorule pre cei ce s-au mutat de la noi, ca un Dumnezeu, iubitor de oameni. Şi la înfricoşata şi îngrozitoarea ta venire, Dătătorule de viaţă, învredniceşte-i împărăţiei tale, ca cela ce ai mulţime de îndurări.
Slavă, şi acum, A născătoarei.
Acoperământul tău cel grabnic şi ajutorul şi mila arată-o spre robii tăi; şi alinează valurile gândurilor celor deşarte, Preacurată. şi sufletul meu celcăzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu; că ştiu, Fecioară, ştiu că poţi câte voeşti.
Cântarea 4-a, Irmos:
Vrând să Te întrupezi…
Pre părinţi, pre moşi, pre strămoşi, de la cei dintâi până la cei de apoi, cari s-au mutat în bună lege şi în bună Credinţă, pre toţi pomeneşte-i, Mântuitorul nostru.
Pre cei ce li s-a întâmplat a-şi sfârşi vieaţa cu Credinţă în munte, în cale, în locuri pustii; pre sihaştri şi pre cei la olaltă adunaţi, pre tineri şi pre bătrâni, cu sfinţii, Hristoase, sălăşlueşte-i.
Pre cei ce cu Credinţă şi-au mutat vieaţa degrab, din întristare şi din bucuria ce le va fi venit fără nădejde, pre cei ce au pătimit în zile bune sau în nenorocire, pre toţi odihneşte-i Mântuitorul nostru.
Pre cei ce i-a omorît frigul sau i-a răpit calul, sau grindina, zăpada şi ploaia înmulţită; şi pre cei ce i-a omorît cărămida, sau ţărâna i-a împresurat, Hristoase, Mântuitorul nostru odihneşte-i.

Slavă, a Treimei:
Minunat lucru, că Dumnezeirea
30
este una şi întreită, toată în fiecare faţă fără despărţire; că Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt ne închinăm, ca unui Dumnezeu.
Şi acum, A născătoarei.
Îndreptează-ne cu rugăciunile tale, ocârmuindu-ne, pre noi cei înviforaţi de valul păcatului, la limanul cel de mântuire, Născătoare de Dumnezeu, şi ferindu-ne de toate răutăţile.
Catavasie:
Vrând a te întrupa din muntele cel umbros, Cuvinte, din singurăNăscătoarea de Dumnezeu, proorocul a cunoscut cu privire dumnezeească şi cu frică a slăvit puterea ta.
Cântarea 5-a, Irmos:
Mânecă duhul meucătre..
Făcând astăzi pomenire tuturor celor ce au murit cu bună Credinţă din veac, Doamne, cu deadinsul strigăm ţie: Pre toţi odihneşte-i cu sfinţii tăi.
Pre cei ce i-ai luat din tot neamul şi neamul, din împăraţi, din boeri, sau din sihaştri, întru Credinţă dreaptă, îndurate, izbăveşte-i de munca cea veşnică.
Ştiind cele de folos ale tuturor celor ce i-ai zidit, pre carii-ai lăsat, Doamne, să moară prin căderi năprasnice fără veste, mântueşte-i de toată munca, Dumnezeul nostru.
De focul cel pururea arzător, şi de întunerecul cel îngrozitor, şi de scrâşnirea dinţilor, şi de viermele cel ce munceşte fără de sfârşit, şi de toată munca, izbăveşte Mântuitorul nostru, pre toţi cei ce cu Credinţă au murit.
Slavă, a Treimei:
Unime în trei ipostasuri, ceea ce eşti de un scaun, fără început, care unime o ai cu despărţirea feţelor şi firea în feţe; uneşte-ne pre noi întru o voie a poruncilor tale.
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus slăvită de cât Serafimii cei cu chipuri de foc, te-ai arătat Preacurată; că ai născut pre acela, de care ei nu se pot apropia, pre Iisus Mântuitorul; care cu întruparea a îndumnezeit frământătura pământenilor.
Catavasie:
Mânecă Duhul meu către tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile venirii tale. Deci întru acelea luminează mintea noastră, Stăpâne, şi ne povăţueşte pre calea vieţii.
31
Chinonicul -a, Irmos:
Primeşte-mă pre mine…
Cela ce ai deslegatdurerile morţii, pătimind, începătorule al vieţii, Dumnezeul nostru, pre robii tăi, cei din veac adormiţi, odihneşte-i.
Pre cei ce, cu judecăţile tale cele negrăite, i-au omorît băuturile cele cu farmece, otrăvile, înecările de oase, cu sfinţii, Doamne odihneşte-i.
Când vei judeca toate, stând goaleşi descoperite înaintea feţei tale, atuncea, îndurate, să-ţi fie milă de cei ce ţi-au slujit cu Credinţă, Dumnezeule.
Trâmbiţând Arhanghelul tău cu trâmbiţa cea de apoi, spre scularea în viaţă a tuturor, atuncea, Hristoase, odihneşte pre robii tăi.
învredniceşte, Dumnezeule, împreună cu slugile tale pre Credincioşii cei din veac, pre îi cari i-ai luat, şi pre tot neamulomenesc, ca să te slăvească.
Slavă, a treimei:
Stăpânie dumnezeească întreit sfântă, ceea ce eşti de un scaun, Părinte, Fiule, şi Duhule; tu eşti Dumnezeul meu, cela ce cu stăpânirea ta cea a tot puternică toate le cuprinzi.
Şi acum, A născătoarei.
Saltă Iesee, strămoşule, că din rădăcina ta, din Curata Fecioară a răsărit floare de vieaţă, Hristos Dumnezeu, cel ce a mântuit lumea.
Catavasie:
Primeşte-mă pre mine cel cuprins de păcate multe, iubitorule de oameni, carele cad la îndurările tale, şi ca pre proorocul, Doamne mântueşte-mă.
CONDAC Glasul al 8-lea:
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor rog bilor tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci vieaţă fără de sfârşit.
ICOS.
Tu însuţi eşti fără de moarte, cela ce ai făcut şi ai zidit pre om; iar noi pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum mi-ai poruncit, cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis: că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce, unde vom merge toţi pământenii, făcând tânguirea cea deasupra gropii cântare: Aliluia.
32
SINAXAR în SÂMBĂTA LĂSATULUI DECARNE
Sinaxarul din mineiu; apoi acesta.
În aceeaşi zi dumnezeeştii Părinţi au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiţi, întru bună Credinţă, în nădejdea învierii veşnice.
STIHURI
Uită, Cuvinte, celor morţi greşalele Nearătându-ţi moartă mila Ta cea mare!
Mulţi oameni adeseori au murit pe neaşteptate printre străini: pe mare, în munţi neumblaţi, în prăpăstii, în crăpăturile pământului, deciumă, de foame, în războaie, de foc, de ger şi de alte felurite morţi. Şi se poate că din pricina sărăciei şi a lipsei n-au avut parte să li se facă slujba şi pomenirea orânduită. Pentru aceea dumnezeeştii Părinţi, mânaţi de dragostea de oameni şi fiind învăţaţi de sfinţii Apostoli, au hotărît ca întreaga Biserică să facă pomenire de obşte pentru toţi aceştia, ca şi ei, cari la rândul lor n-au avut parte de slujbele cele orânduite, din pricina unei întâmplări oarecare, să fie cuprinşi în pomenirea obştească de acum. Sfinţii Părinţi arată că slujbele făcute pentru ei le pricinuesc mare folos. Aceasta este cea dintâi pricină pentru care Biserica lui Dumnezeu săvârşeşte pomenirea sufletelor. În al doilea loc, este cu cale să se facă azi şi pomenirea sufletelor, pentru că mâine are să se prăznuiască a doua venire a lui Hristos; prin aceasta Biserica îmblânzeşte pe înfricoşătorul şi dreptul Judecător, ca să se poarte faţă de suflete cu obişnuita sa milă şi să le aşeze întru desfătarea cea făgăduită. Dar mai cu seamă şi pentru următoarea pricină: Sfinţii Părinţi aveau să aşeze în Duminica viitoare pomenirea izgonirei lui Adam din rai; deaceea izvodesc, prin prăznuirea de azi a tuturor morţilor, o oarecare odihnă şi popas, punând astfel, prin odihna de azi, sfârşit tuturor prăznuirilor faptelor săvârşite de Dumnezeu pentru mântuirea noastră. În chipul acesta, odată cu Dumineca izgonirii lui Adam se ia din nou, ca de la început, pomenirile tuturor celor săvârşite de Dumnezeu pentru noi. În adevăr cea mai de pe urmă faptă a lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră va fi cercetarea vieţii noastre de dreptul Judecător; iar prin pomenirea ei, Biserica înfricoşează pe oameni spre a săvârşi cu uşurinţă nevoinţele postului.
Sâmbăta facem totdeauna pomenirea sufletelor celor adormiţi, căci Sâmbăta înseamnă în limba ebraică odihnă. Aşa dar facem, în ziua de odihnă a zilelor, rugăciuni pentru cei cari au murit, deoarece ei s-au odihnit de toate lucrurile pământeşti şi de toate celelalte; iar pomenirea lor s-a orânduit să se facă în fiecare Mer.
Astăzi, însă, facem pomenire de obşte, rugându-ne pentru tot creştinul. Dumnezeeştii Părinţi, cunoscând că parastasele, pomenile şi liturghiile făcute pentru răposaţi le pricinuesc mare uşurare şi folos, au poruncit ca Biserica să le facă şi în deosebi şi de obşte. Ei au primit, după cum s-a spus, această poruncă de la sfinţii Apostoli, precum zice şi Dionisie Areopagitul.
Că slujbele făcute pentru suflete le sunt de folos se vede între multe altele şi din istoria sfântului Macarie.
Sfântul Macarie a găsit pe când mergea pe drum o căpăţână uscată a unui Elin păgân şi a întrebat:
—Au oare păgânii vreodată oarecare mângâiere în iad?
Căpăţână a răspuns:
—Au, Părinte, mare uşurare când te rogi tu pentru cei răposaţi!
Marele Macarie, rugându-se lui Dumnezeu, a făcut aceasta, pentru că dorea să ştie dacă slujbele pentru cei mai dinainte adormiţi le sunt de vreun folos.
Dar şi Grigorie Dialogul a mântuit, prin rugăciunile sale, pe împăratul Traian. Dumnezeu, însă, i-a spus să nu se mai roage niciodată pentru păgâni.
Mai mult, după cum se istoriseşte, împărăteasa Teodora, prin rugăciunile sfinţilor şi mărturisitorilor bărbaţi, a scos din chinurile iadului şi a mântuit pe urîtorul de Dumnezeu Teofil. Şi Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea fratelui său Chesarie, arată că sunt bune pomenile făcute pentru cei răposaţi. Iar marele îHrisostom, în tâlcuirea laepistola către Filipeni, spune astfel: Să purtăm grijă de folosul celor cari au răposat. Să le dăm lor ajutorul ce li se cuvine, adică milostenii şi prinoase, căci aceasta le aduce uşurare, mare câştig şi folos. În adevăr, nu s-au legiuit acestea în zadar şi la întâmplare şi nici n-au fost predate Bisericii lui Dumnezeu fără rost de prea înţelepţii ucenici ai Domnului, ca preotul să facă pomenire la Înfricoşatele taine de cei în Credinţă adormiţi. Şi iarăşi: La împărţeala averii tale, testamentul tău să aibă împreună-moştenitor cu copiii şi rudele tale şi numele dreptului Judecător, iar pomenirea săracilor să nu fie dată la o parte! Eu sunt chezaş de folosul ce-l vei avea! Marele Atanasie spune: Chiar dacă s-ar risipi în aer cel săvârşit în Credinţă nu încetade a aprinde la mormânt Candelă şi lumânări,
33
chemând în ajutor pe Hristos Dumnezeu. Candela şi lumânările sunt primite de Dumnezeu şi aduc multă răsplată: dacă mortul a fost un păcătos, ca să-i deslege păcatele; dacă a fost un om drept, ca să se facă adăugire de răsplată; iar daca a fost poate cineva străin şi sărac, şi nu are pe nimeni care să-i poarte de grijă întru acestea, atunci Dumnezeu, care este drept şi iubitor de oameni, va da pe deasupra şi aceluia din pricina sărăciei, în chip potrivit, mila după cum însuşi ştie. De altfel şi cel care aduce prinoase pentru unii ca aceştia ia parte Împreună cu ei la răsplată, ca unul ce a arătat dragostea pentru mântuirea aproapelui, ca şi acela care unge cu mir pe altul, el mai întâi miroase frumos. Şi dimpotrivă cei cari nu îndeplinesc făgăduinţele şi legămintele făcute de cei morţi vor fi negreşit osândiţi. După cum spun dumnezeeştii Părinţi, sunt de folos celor morţi, toate cele ce se fac pentru ei până la a doua venire a lui Hristos şi mai cu seamă acelora cari au săvârşit puţine fapte bune în timpul când erau printre cei vii. Şi cu toate că dumnezeeasca Scriptură îngrozeşte uneori, după cum se şi cuvine, spre îndreptarea celor mulţi, totuşi, în mare parte, iubirea de oameni a lui Dumnezeu birueşte. În adevăr dacă în balanţă se va găsi că sunt egale faptele bune cu cele rele, atunci birue iubirea de oameni a lui Dumnezeu; iar dacă talerul cu fapte rele atârnă mai puţin, şi atunci birueşte marea lui bunătate.
Trebue să se ştie că dincolo ne vom cunoaşte toţi unii pe alţii şi vom cunoaşte chiar pe aceia pe cari nu i-am văzut niciodată, după cum spune dumnezeescul Hrisostom, care dovedeşte aceasta din pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr. Cu toate acestea nu ne vom vedea sub un chip trupesc; toţi vom avea aceeaşi vârstă; nu ne vom cunoaşte după înfăţişarea trupului, ci cu ochiul pătrunzător al sufletului, după cum spune Grigorie Teologul, în cuvântul rostit la moartea lui Chesarie: Atunci, preA iubite frate, te voi vedea luminos şi slăvit, aşa cum de multe ori mi te-ai arătat în vis. Iar marele şi slăvitul Atanasie, deşi la întrebările către prefectul Antioh nu spune aşa, totuşi în cuvântul despre cei adormiţi zice: Şi până la învierea obştească s-a dat sfinţilor să se cunoască unul pe altul şi să se bucure împreună; dar păcătoşii sunt lipsiţi de acest har; sfinţilor mucenici li s-a dat să privească şi să cerceteze cele ce se fac de noi. La învierea cea de obşte, însă, când se vor arăta faptele ascunse ale tuturora, toţi ne vom cunoaşte unii pe alţii. Trebue să se ştie că acum sufletele drepţilor petrec în nişte locuri osebite; şi dimpotrivă sufletele păcătoşilor, la rândul lor, unele se bucură în nădejdea mântuirii, iaraltele se întristează în aşteptarea cumplitelor munci. În adevăr sfinţii, după cum spune dumnezeescul Apostol, n-au primit încă făgăduinţa bunătăţilor, căci Dumnezeu, rânduind mai dinainte ceva mai bun pentru noi, n-a voit ca să ajungă la desăvârşire fără noi.
Trebue să se ştie că nu toţi cei cari au căzut în prăpăstii, în foc şi în mare, şi au murit din pricina acestora, şi cei cari au pierit de frig şi de foame, pătimesc acestea din porunca lui Dumnezeu. Hotărârile lui Dumnezeu sunt aşa: unele din ele se fac prin bunăvoinţa sa, iar altele prin îngăduinţă; dar şi unele şi altele se săvârşesc spre Înştiinţarea, îngrozirea şi îndreptarea celorlalţi. Dumnezeu, prinraţiunea sa mainainte cunoscătoare, ştie şi cunoaşte totul şi se săvârşesc toate prin voinţa lui, după cum spune sfânta Evanghelie despre vrăbii. Nu este, însă, Dumnezeu cel care hotărăşte ca omul să moară într-un chip sau altul, ci întâmplarea face ca unul să moară spânzurat şi altul de moarte bună, unul să moară bătrân iar altul, dimpotrivă. Dumnezeu a hotărât odată pentru totdeauna în deobşte, lungimea vieţii omeneşti şi felurile în care poate muri omul. În curgerea atâtor ani ai vieţii omeneşti, se petrec diferite feluri de morţi; Dumnezeu, însă, nu hotărăşte dintru început felul morţii fiecărui om, ci numai îlcunoaşte. Iar dacă marele Vasilie vorbeşte de predestinarea vieţii, atunci face aluzie la cuvintele: Pământ eşti şi în pământ vei merge! Căci Apostolul spune scriind Corintenilor: Pentru că vă împărtăşiţi cu nevrednicie, pentru aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mulţi mor. Iar David spune: Nu mă smulgem mijlocul zilelor mele; şi: Cu palme măsurate ai pus zilele mele. Iar Solomon zice: Fiule, cinsteşte pe tatăl tău. ca să trăeşti mulţi ani şi iarăşi: ca să nu mori înainte de vreme. În cartea lui Iov, Dumnezeu zice lui Elifas: V-aşi fi pierdut pe voi, dar n-am făcut-o din pricina robului meu Iov. Din aceste locuri din Scriptură, se vede că vieaţa nu are hotar. Iar dacă afirmă cineva aceasta, atunci înţelege prin hotar voinţa lui Dumnezeu. În adevăr Dumnezeu adaugă zile cui vrea, iar altuia i le mic şorează; pe toate însă le orândueşte spre folos. Iar când Dumnezeu va voi, rândueşte şi felul şi timpul morţii. Prin urmare hotarul vieţii fiecărui om, după cum spune marele Atanasie, este voinţa şi sfatul lui Dumnezeu. Cu acest cuvânt şi cu adâncul judecăţilor Tale, Hristoase, vei tămădui şi spusele Marelui Vasilie, care zice: Moartea, vine când se împlineşte hotarul vieţii. Noi însă spunem că hotarul vieţii este voinţa lui Dumnezeu. Căci dacă este hotar vieţii, pentru ce ne rugăm de Dumnezeu şi de doctori, şi ne rugăm pentru copii?
34
Trebue să se ştie şi aceasta că pruncii morţi botezaţi se bucură de desfătarea bunătăţilor cereşti; iar cei morţi nebotezaţi şi pruncii păgânilor nu vor merge nici în deştătarea raiului, nici în gheenă.
După ce a ieşit sufletul din trup, nu se mai îngrijeşte de cele de aici, ci totdeauna se îngrijeşte de cele de acolo.
Facem parastas de trei zile, pentru că în a treia zi omul îşi schimbă înfăţişarea; praznic de nouă zile, pentru că atunci începe să se descompună trupul, afară de inimă; şi parastas de patruzeci de zile, pentru că atunci se pierde şi inima. Alcătuirea omului se face tot la fel: în a treia zi se formează inima; în a noua zi se fixează în trup; iar în a patruzecea zi, se alcătueşte desăvârşit trupul.
Aşează, Stăpâne Hristoase, sufletele celor mai dinainte adormiţi în corturile celor drepţi ai tăi…, şi ne milueşte pe noi, ca Cela ce eşti fără de moarte, Amin.
Cântarea 7-a, Irmos:
Cel ce ai întemeiat pământul…
Săvârşind pomenirile celor ce au murit, cu bună Credinţă, din veac, strigăm: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pre cei ce au murit în buna Credinţă fără veste şi pre Credincioşii ce au adormit de lovirea a tot felul de aruncare, a fierului, a lemnului, a tot felul de piatră odihneşte-i, Dumnezeule.
La înfricoşată venirea ta, îndurate, pune de-adreapta oilor tale pre cei ce ţi-au slujit ţie, Hristoase, în vieaţă, cu dreaptă Credinţă, şi la tine s-au mutat.
Rândueşte pre robii tăi, Hristoase, în ceata aleşilor tăi, ca să strige ţie: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeul părinţilor noştri.
Cela ce ai zidit din pământţărâna trupului şi cu duh o ai înviat, îndurate Mântuitorule; pre cei ce i-ai luat odihneşte-i, Dumnezeule, întru viaţa cea neîmbătrânitoare.
Slavă, a treimei:
Să se laude dumnezeirea ca şi cum ar fi trei sori, cu o amestecare a luminii: Tatăl şi Fiul şi dumnezeescul Duh, unulîn fire, şi în trei ipostasuri.
Şi acum, A născătoarei.
Cântarea lui David cântăm ţie, munte al lui Dumnezeu, numindu-te Fecioară întru carele sălăşluindu-se Cuvântuldupre trup, ne-a îndumnezeit pre noi duhovniceşte întru sine.
Catavasie:
Cela ce ai întemeiat pământul întru început şi cerurile cu cuvântul le-ai întărit, bineeşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri. ţ
Cântarea 8-a Irmos: pre cel ce s-a preaslăvit…
35
Cela ce ai risipit mai înainte umbra morţii, răsărind ca soarele din mormânt, fii ai învierii şi măririi veşnice fă, Doamne, pre toţi cei ce au murit cu Credinţă.
Cunoscătorule al celor nearătate şi ascunse, când vei vrea să descoperi lucrurile întunerecului şi sfaturile inimilor noastre, atuncea să nu pui în socoteală faptele tuturor celor ce au adormit întru Credinţă.
Când vei şedea pre scaun şi vei porunci să stea la judecată cei adunaţi, cu trâmbiţa, de la marginile pământului, să-i ierţi atuncea pre toţi, Hristoase, ca un milostiv.
Pre cei ce au murit din întâmplări de năprasnă, şi din chiotul tare, şi din alergarea grabnică, de palmă, de pumn şi de lovirea cu piciorul, Doamne al slavei, de vreme ce au adormit întru Credinţă, iartă-i în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Ca pre o unime întru o fiinţă te laud, ca pre o Treime în feţe te cinstesc, Părinte, Fiule şi prea Sfinte Duhule. Stăpânia cea fără de început a împărăţiei tale o slăvesc în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Izvor pecetluit al apei vieţiite-ai arătat Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, că, preDomnul fără de bărbat născându-l, adăpi pre Credincioşi cu apa nemuririi în veci.
Catavasie:
Să lăudăm bine să cuvântăm…
Pre cel ce s-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi a arătat lui Moisi în rug, prin foc, taina pururea Fecioarei, pre Domnul lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea 9-a, Irmos:
Naşterea pururea Fecioarei…
Unde este locaşul sfinţilor tăi, celor ce se veselesc, acolo învredniceşte, Doamne, să se bucure toţi cei din veacadormiţi întru Credinţă şi întru nădejde.
Pre toţi Credincioşii ce aupierit din mânia lui Dumnezeu, cu feluri de trăsnete de moarte din cer căzute, sau pământul desfăcându-se, sau marea învăluindu-se, Hristoase, odihneşte-i.
Pre cei ce au murit de muşcăturile cele veninate, de înghiţirea şerpilor, de călcarea cailor, de spânzurare şi de sugrumarea de cel de aproape, cari au slujit ţie cu Credinţă, odihneşte-i.
Toată vârsta, pre bătrâni şi tineri, pre voinici şi copilandri,
36
pre copii şi pre pruncii cei fără-devreme, firea bărbătească şi cea femeiască odihneşte, Dumnezeule, pre Credincioşii cari i-ai luat.
Pre fiecare anume, din cei ce au murit cu Credinţă, din veac şi din neamuri şi din neam, atuncea, Hristoase, întru venirea ta, învredniceşte-i fără de osândă a sta înaintea ta.
Slavă, a treimei:
Cela ce eşti un Dumnezeuîn Treime, slavă Ţie neîncetat!Că deşi este fiecare faţă Dumnezeu, dar în fire, unul este Tatăl şi Fiul şi Duhul, cu cele trei luminate osebiri.
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus de minte este naşterea ta, că ai născut pre cela ce este de mai înainte, şi ai alăptat negrăit pre dătătorul de hrană lumii, şi ai cul cat pre cela ce cuprinde toate, pre însuşi Mântuitorul nostru, Hristos; ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie:
Naşterea pururea Fecioarei, ce s-a arătat mai înainte legiuitorului în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a Credincioşilor, cu cântări neîncetate să o slăvim.
LUMINÂNDA
Podobia: Cela ce ai împodobit cerul…
Cela ce stăpâneşti pre cei morţi şi pre cei vii, ca un Dumnezeu, odihneşte pre robii tăi în locaşurile aleşilor tăi; că de au şi greşit, Mântuitorule, dar nu s-au depărtat de la tine.
Slavă, asemenea.
Odihneşte pre robii tăi în locul celor vii, Doamne, de unde s-a depărtatdurerea, scârba şi suspinarea; iartă-le, ca un iubitor de oameni, cele ce în viaţă au greşit; că singureşti fără de păcat, şi Stăpâncelor morţi şi celor vii.
Şi acum, A născătoarei.
Marie, mireasă dumnezeească, roagă neîncetat pre Hristos pentru robii tăi, împreună cu proorocii grăitori de Dumnezeu şi cu adunările mucenicilor, cu arhiereii şi cu cuvioşii, şi împreună cu toţi drepţii, ca să ne facem moştenitori împărăţiei cerurilor.
LA LAUDE
Stihurile pe 4, Glasul al 8-lea:
Podobia: în raiul cel din Edem…
Veniţi fraţilor, toţi mai înainte de sfârşit, ca văzând ţărâna noastră şi neputinţa firii noastre, să ne vedem sfârşitul şi părţile vasului celui trupesc;
37
şi că praf este omul, mâncare viermilor şi stricăciune; că uscate sunt oasele noastre şi nici suflare având. Să ne uităm în mormânturi, ca să vedem unde este slava? unde frumuseţea chipului? unde este limba care grăia frumos? unde sunt sprâncenele sau unde este ochiul? Toate sunt pulbere şi umbră. Pentru aceasta fie-ţi milă, Mântuitorule, de noi păcătoşii.
Pentru ce se înşală omul, lăudându-se? De ce se turbură în deşert lutul, cel ce preste puţin iară aceiaşi se face? Căci nu socoteşte ţărâna, că praf este frământătura, lepădare putrejunii şi stricăciunii! Deci de vreme ce lut suntem noi oamenii, pentru ce ne lipim de pământ? Şi de oarece suntem de un neam cu Hristos, de ce nu alergăm la dânsul? Deci toată vieaţa cea muritoare şi curgătoare lăsând, să urmăm vieţii celei nestricăcioase, care este Hristos, luminarea sufletelor noastre.
Cela ce ai zidit pre Adam cu mâna ta şi ai pus hotar nestricăciunii şi morţii, Mântuitorule, şi vieţii celei dupre dar, şi l-ai mântuit de stricăciune, mutându-l la vieaţa cea dintâi; însuţi, Stăpâne, fă robilor tăi, pre care i-ai luat de la noi, odihnă cu drepţii, în ceata celor aleşi; şi scriindu-le numele lor în cartea vieţii şi, întru glasul Arhanghelului, înviindu-i prin sunetul trâmbiţei, învredniceşte-i pre ei împărăţiei tale celei cereşti.
Hristos a înviat, deslegând din legături pre Adam cel întâi zidit şi sfărâmând tăria iadului; îndrăsniţi toţi morţii, că s-a omorît moartea, s-a prădat şi iadul împreună cu dânsa, şi Hristos a luat împărăţia, cel ce s-a răstignit şi a înviat. Acesta ne-a dăruit nouă nestricăciunea trupului; acesta ne va scula pre noi şi ne va dărui învierea, şi slaveaceleia va învrednici, cu veselie, pre toţi câţi cu Credinţă neabătută au crezut într-însul, cu căldură.
Slavă, Glasul al 2-lea:
Ca o floare seveştejeşte şi ca un vis se trece şi se desleagă tot omul. Şi iarăşi sunând trâmbiţa, morţii ca dintr-un cutremur, toţi se vor scula, întru întâmpinarea ta, Hristoase, Dumnezeule. Atuncea, Stăpâne, pre cei ce i-ai mutat de la noi, aşează-i în locaşurile sfinţilor tăi, odihnind sufletele robilor tăi, Hristoase.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, marie, Născătoare de Dumnezeu, locaşul cel
38
nestricat şi cu totul sfânt, precum strigă proorocul: Sfânt este locaşul tău, minunat întru dreptate!
LA STIHOAVNĂ
Stihurile podobnice ale lui Teofan, din Octoih, ale glasului de rând.
Slavă, glasul al 6-lea, a lui Damaschin.
Durere s-a făcut lui Adam gustarea din pom, de demult în Edem, când şarpele şi-a vărsat veninul; că printr-însul a intrat moartea, care mănâncă pre tot neamul omenesc. Ci venind Stăpânul, a surpat balaurul şi ne-a dăruit nouă odihnă. Deci, către dânsul să strigăm: Fie-ţi milă, Mântuitorule, şi pre cei ce i-ai luat odihneşte-i împreună cu aleşii tăi.
Şi acum, A născătoarei.
Tu eşti Dumnezeul nostru, carele cu înţelepciune toate le-ai făcut şi le-ai plinit. Prooroci ai trimis, Hristoase, ca să proorocească venirea ta, şi Ucenici ca săpropoveduiască măririle tale: Aceia aupropoveduit venirea ta, iar aceştia cu botezul au luminat pre păgâni; iar mucenicii, pătimind, au dobândit cele ce au poftit. Şi cetele acestora se roagă ţie împreună cu ceea ce te-a născut, să odihneşti, Dumnezeule, sufletele pre care le-ai luat, iar pre noi să ne învredniceşti împărăţiei tale; cela ce ai răbdat crucea pentru mine osânditul, Mântuitorule şi Dumnezeul meu.
Bine este a se mărturisi… Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru…
Şi Troparul: Cela ce cu adâncul înţelepciunii… Slavă, şi acum: Pre tine zid şi liman…
Apoi Ceasul 1-iu şi Apolisul.
LA LITURGHIE.
Fericirile din Canonul Triodului, Cântarea 3-a şi a 6-a. Prochimen, Apostolul către Corinteni şi al morţilor, către Tesaloniceni; Evanghelia de la Luca, şi a morţilor de la Ioan.
CHINONICUL Fericiţi pre care i-ai ales şi i-ai primit. Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam.
CADE-SE A ŞTI: Că această rânduială a morţilor se face neschimbată şi în Sâmbăta Rusaliilor.
De va cădea, în această zi, sfântul sau sfânta al căror hram îl are biserica, slujba morţilor din această vineri se cântă la biserica cimitirului, dacă parohia are biserică aparte a cimitirului; iar în biserica prin cipală se cântă slujba hramului.
DUMINICALĂSATULUI DE CARNE
Sâmbătă seara la Vecernie după Psalmul cel obicinuit, cântăm Fericit bărbatul, cetind Catisma toată. La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10, cântând din Octoih: 3 Stihuri ale învierii şi 3 ale lui Anatolie iar aleTriodului podobnice.
Glasul al 6-lea, după Podobia:
Toată nădejdea punându-mi…
Când vei vrea să vii să faci judecată dreaptă, dreptule judecător, şezând pre scaunul slavei tale, râu de foc înfricoşând, va trage înainteadivanului tău pre toţi, stând înaintea ta, puterile cereşti, şi oamenii cu frică judecându-se, fiecine, precum a lucrat; atuncea să-ţi fie milă de noi, şi să
40
ne învredniceşti, Hristoase, în partea celor mântuiţi, ca un îndurat, cu Credinţă te rugăm.
Cărţile se vor deschide şi se vor arăta faptele oamenilor înaintea divanului tău celui de nesuferit, şi va răsuna toată valea plângerii cu groaznică scrâşnire, văzând pre toţi cei ce au greşit trimişi în muncile cele veşnice, cu dreaptă judecata ta, şi fără de folos plângând, îndurate. Pentru aceasta te rugăm pre tine, bunule, să-ţi fie milă de noi, cei ce te lăudăm, unule, mult milostive.
Trâmbiţele vor suna, şi mormânturile se vor deşerta, şi se va scula toată firea omenească, cutremurându-se; cei ce au făcut bine, cu bucurie se vor bucura, aşteptând să ia plată; iar cei ce au greşit, vor tremura cumplit văitându-se, în muncă trimiţându-se şi decei aleşi despărţindu-se. Doamne al slavei, milostiveşte-te spre noi, ca un bun, şi ne învredniceşte stării celor ce te-au iubit pre tine.
Plâng şi mă tânguesc, când îmi vine în simţire focul cel vecinic, întunerecul cel mai dinafară şi tartarul, viermele cel cumplit şi scrâşnirea dinţilor cea neîncetată, şi durereace va să fie celor ce au greşit preste măsură, şi pre tine cel prea bun, cu vicleană voe, te-au mâniat, dintre cari unul şi cel dintâi sunt eu, ticălosul. Ci, judecătorule, ca un îndurat, mântueşte-mă cu mila Ta.
Slavă, Glasul al 6-lea:
Când se vor aşeza scaunele şi se vor deschide cărţile şi Dumnezeu va şedea la judecată, o! ce frică va fi atuncea! îngerii stând înainte cu frică şi râul de foc curgând, ce vom face atuncea noi oamenii cei vinovaţi cu multe păcate? Şi când îl vom auzi chemând pre cei binecuvântaţi ai Tatălui întru împărăţie, iar pre cei păcătoşi trimiţându-i în muncă, cine va suferi acea înfricoşată răspundere? Ci unule iubitorule de oameni, Mântuitorule, împărate al veacurilor, mai înainte până ce va sosi sfârşitul, prin pocăinţă întorcându-mă, milueşte-mă.
Şi acum, a Născătoarei, cea dintâiu, a glasului de rând.
Vohod: Lumină lină…
Prochimenul: Domnul s-a împărăţit.
Şi celelalte.
LA LITIE.
Stihira hramului, după obiceiu.
Slavă, Glasul al 7-lea:
Cunoscând poruncile Domnului, aşa să vieţuim: pre flămânzi
41
să-i hrănim, pre setoşi să-i adăpăm, pre cei goi să-i îmbrăcăm, pre streini să-i aducem în casă, pre bolnavi şi pre cei din temniţă să-i căutăm; ca să zică şi către noi, cel ce va să judece tot pământul: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui meu, de moşteniţi împărăţia ce s-a gătit vouă.
Şi acum, A născătoarei.
Suptacoperământul tău, Stăpână, toţi pământenii scăpând, strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea noastră: izbăveşte-ne pre noi de greşalele cele fără de măsură, şi mântueşte sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, după Alfa-Vita.
Slavă, Glasul al 8-lea:
Vai mie, înegritule suflete! Până când de la răutăţi nu te mai curmezi? Până când zaci în lene? De ce nu-ţi aduci aminte de înfricoşatul ceas al morţii? De ce nu te cutremuri cu totul de înfricoşata judecată a Mântuitorului? Oare ce vei să răspunzi, sau cum vei să dai seamă? Lucrurile tale stau faţă, spre mustrarea ta, faptele tale te vădesc, pârându-te. Deci, o suflete! Vremea a sosit, aleargă, apucă înainte şi cu Credinţă strigă: Greşit-am, Doamne, greşit-am ţie;
ci ştiu, iubitorule de oameni, bunătatea ta; păstorul cel bun, nu mă despărţi pre mine de la starea cea de-adreapta ta, pentru mare mila ta.
Şi acum, a Născătoarei, acelaşi glas.
Fecioară ce nu ştii de mire, care ai zămislit negrăit pre Dumnezeu cu trup, MaicaDumnezeului celui prea înalt, primeşte rugăciunile robilor tăi, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care dărueşti tuturor curăţire de greşale; primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toţi.
Troparul, de trei ori:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară… Şi cealaltă urmare a privegherii, după obiceiu.
Şi se face cetire din Faptele Apostolilor.
Iar de nu este priveghere după Acum slobozeşte…Troparul învierii, Slavă şi acum a Născătoarei, şi Apolisul.
LA UTRENIE.
Dumnezeu este Domnul, Troparul învierii de două ori; Slavă, şi acum, a Născătoarei şi obişnuitele Stihologii.
Cetim, apoi, Cuvântul Sf. Grigorie Teologul, în trei părţi, despre iubirea de săraci, care începe aşa:
Bărbaţi fraţi, dimpre ună cu cei săraci…
După aceea Polieleul, Antifoanele, Prochimenul glasului şi Evanghelia învierii, învierea Lui Hristos, psalmul 50.
Slavă, glasul al 8-lea
Uşile Pocăinţei…
Şi acum, a Născătoarei, acelaşi glas: în cărările mântuirii…
Apoi Stihira, Glasul al 6-lea:
Stih: Milueşte-mă, Dumnezeule, dupre mare mila ta…
La mulţimea faptelor mele. (Caută-le, înapoi. la pagina 3)
42
Mântueşte, Dumnezeule, poporul tău… ŞiEcfonisul, Cu mila şi cu îndurările…
Canoanele se pun: al învierii, din Octoih, cu irmosul pe 4, al Născătoarei de Dumnezeu pe 2 şi al Triodului pe 8.
CANONULFacerea lui Teodor Studitul.
Cântarea 1-a, Glasul al 6-lea, Irmos:
Ajutor şi acoperitor…
Ziua cea înfricoşată a venirii tale, celei cu totul negrăite, mă cutremur cugetându-o, şi cu frică mainainte o văd; întru care vei şedea să judeci pre cei vii şi pre cei morţi, Dumnezeul meu, A Tot Puternice.
Când vei veni, Dumnezeule, cu mii şi cu negure de puteri cereşti ale îngerilor, învredniceşte-mă, Hristoase, şi pre mine, ticălosul, a te întâmpina pre nori.
Vino, suflete al meu, de ia întru tine ziua aceea şi ceasul întru care Dumnezeu de faţă va veni; şi te tângueşte şi plângi, ca să te afli curat în ceasul întrebării.
Mă îngrozeşte şi mă înfricoşează focul cel nestins al gheenei, viermele cel cumplit, scrâşnirea dinţilor; ci slăbeşte şi-mi lasă greşalele, şi în starea cea dimpre ună cu aleşii tăi, Hristoase, rândueşte-mă.
Glasul tău cel dorit, care va chema la bucurie pre sfinţii tăi, să-l aud şi eu, ticălosul, şi să aflu nespusa desfătare a împărăţiei cereşti.
Să nu intri cu mine la judecată, aducând faptele mele, cercând cuvintele şi îndreptând poruncile. Ci cu îndurările tale, trecând cu vederea răutăţile mele, mântueşte-mă a tot puternice.
Slavă, a treimei:
Unime în trei ipostasuri, prea Stăpânitoare, Domnie a tuturor, prea desăvârşit Stăpânitoare, stăpânie preste toate, tu însuţi mântueşte-ne pre noi, Părinte şi Fiule şi Duhule prea sfinte.
Şi acum, A născătoarei.
Cine a născut fiu nesemănat dupre legea părintească? Pre acesta dar îl naşte Tatăl fără de maică. Prea slăvită minune! Că tu ai născut, Curată, pre Dumnezeu împreună şi om.
Catavasie:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu, şi-l voiu preaslăvi pre el, Dumnezeul părintelui meu, şi-l voiu înălţa pre el, căci cu slavă s-a preaslăvit.
43
Cântarea 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, pre piatra…
Domnul vine, şi cine va suferi frica lui? Cine se va arăta feţei lui? Ci fiigata, o suflete, spre întâmpinarea lui.
Mai înainte să apucăm să plângem, şi să ne împăcăm cu Dumnezeu mainainte de sfârşit, că înfricoşat este divanul la care toţi cu grumazii plecaţi vom sta.
Milueşte-mă, Doamne, milueşte-mă, strig ţie, când vei veni cu îngerii tăi, să răsplăteşti tuturor dupre vrednicia faptelor.
Cum voiu răbda nesuferita mânie a judecăţii tale, Doamne, neascultând porunca ta? Ci să te înduri de mine în ceasul judecăţii.
întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mainainte până ce va lua sfârşit turnul vieţii, până nu-ţi va închide Domnul uşa cămării.
Păcătuit-am, Doamne, ca altul nimenea din oameni, greşind mai presus de cât omul; ci mai înainte de judecată fii mie milostiv, iubitorule de oameni.
Slavă, a treimei:
Treime neam estecată, nezidită, fire fără început, ceea ceeşti lăudată în trei feţe, mântueşte-ne pre noi, cei ce ne închinăm cu Credinţă stăpânirii tale.
Şi acum, A născătoarei.
Odrăslit-ai, Preacurată, cu naştere fără de sămânţă, pre Cuvântul celviuîntrupându-se în pântecele tău, iar nu schimbându-se. Slavă naşterii tale, Maica lui Dumnezeu.
Catavasie:
întăreşte, Doamne, pre piatra poruncilor tale inima mea, ceea ce se clăteşte, că singur eşti sfânt şi drept.
Sedealna, Glasul al 6-lea:
Gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng de faptele mele cele viclene; cum voiu răspunde împăratului celui nemuritor? şi cu ce îndrăzneală mă voiu uita la judecătorul, eu desmierdatul? Milostive Părinte, Fiule unule născut şi Duhule sfinte, milueşte-mă.
Slavă.
În valea plângerii, în locul ce ai rânduit, când vei şedea, milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă ruşinezi înaintea îngerilor; ci te
44
milostiveşte, Dumnezeule, şi mă milueşte.
Şi acum, a născătoarei.
Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, a ta singură şi înfricoşată ajutorinţă cer; milostiveşte-te spre poporul cel ce lesne se primejdueşte, roagă pre milostivul Dumnezeu, să izbăvească sufletele noastre de toată certarea, ceea ce eşti una bine cuvântată.
Cântarea 4-a, Irmos:
Auzit-a proorocul de venirea ta…
Sosit-a ziua, iată înaintea uşilor este judecata; suflete priveghează! aici împăraţii împreună şi boerii, bogaţii, săracii se vor aduna şi îşi va lua fiecare om dupre vrednicia faptelor.
Întru a sa rânduială, sihastrul şi arhiereul, bătrânul şi tânărul, sluga şi stăpânul, se vor întreba; văduva şi fecioara se vor îndrepta; ci vai atuncea de toţi cei ce nu vor avea vieaţă nevinovată.
Nemitarnică este judecata ta, neînşelat divanul tău de graiulcel meşteşugit, că nu ascunde dreptatea vorba cea iscusită a ritorilor, nici aducerea martorilor o amăgeşte; că la tine, dumnezeule, cele ascunse ale tuturor stau de faţă.
Să nu viu la pământul plângerii, să nu văd locul întunerecului, Hristoase al meu, Cuvinte, nici legându-mă de mâini şi de picioare să fiu lepădatafară din cămara ta, având îmbrăcămintea nestricăciunii întinată, eu nevrednicul.
Când vei despărţi pre păcă toşi de cei drepţi, judecândlumea, rândueşte-mă a fi unadin oile tale, alegându-mă dintre capre, iubitorule de oameni, ca să aud glasul tău cel binecuvântat.
Făcându-se întrebare de lucruri şi cărţile deschizându-se, ce vei să faci, o ticăloase suflete! Ce vei să răspunzi lajudecată, neavând roduri dedreptate, ca să aduci lui Hristos, Ziditorul tău?
Auzind cuvântul cel cu plângere al bogatului în văpaiamuncilor, plâng ticălosul şi mă tânguesc, întru aceeaşi osândă fiind, şi mă rog: Milueşte-mă, Mântuitorul lumii, în vremea judecăţii.
Slavă, a treimei:
Pre Fiul din Tatăl, şi pre Duhul slăvesc, ca din soare lumina şi raza; însă pre Fiul dupre naştere, că şi naştere
45
este, iar pre Duhul dupre ieşire, că şi ieşire este; pre dumnezeeasca Treime cea împreună fără început, căreia se închină toată făptura.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioară, prunc născând şi curăţia păzind, tu cinstită te-ai arătat, născând pre Dumnezeu şi omul, pre acelaşi unul înamândouă chipurile; minuneata, Fecioară Maică, spăimântează tot auzul şi cugetul.
Catavasie:
Auzit-a proorocul de venirea ta, Doamne, şi s-a temut, căvrei să te naşti din Fecioară, şi oamenilor să te arăţi, şi a zis: Auzit-am auzul tău şim-am temut, slavă puterii tale, doamne.
Cântarea 5-a, Irmos:
De noapte mânecând eu…
Cutremur nepovestit şi frică va fi acolo; că va veni Domnul, şi împreună cu dânsul lucrul fiecăruia din oameni. Şi cine dar de aicea nu se va plânge?
Râul cel de foc mă turbură, mă topeşte, mă roade scrâşnirea dinţilor şi întunerecul adâncului; deci, în ce chip şi cum voiu face să milostivesc pre Dumnezeu?
Iartă, Doamne, pre robul tău, ca nu cândva să mă dai muncitorilor celor amari, îngerilor celor cumpliţi, între cari nu poate, acolo, a se afla odihnă.
Domnul şi Voevodul dimpre ună acolo, bogatul şi cel neslăvit, cel mare împreună şi cel mic, se vor îndrepta întocmai; ci vai fiecăruia, care nu va figata.
Slăbeşte, lasă, Doamne, şi iartă câte ţi-am greşit ţie, şi să nu mă arăţi acolo înaintea îngerilor, întru osânda focului şi a ruşinii celei fără de sfârşit.
Fie-ţi milă, fie-ţi, Doamne, de zidirea ta; greşit-am ţie, iartă-mă; că, din fire, curat numai tu eşti, şi altul afară de tine nimenea nu este fără spurcăciune.
Slavă, a treimei:
Una în fire, pre tine, Treime te laud, care eşti fără de început, necuprinsă de minte, stăpânitoare, împărăţitoare, unime, prea desăvârşit Dumnezeu, şi lumină, şi vieaţă, şi făcătoare lumii.
Şi acum, A născătoarei.
Întru cinstită naşterea ta cea mai presus de fire, legile firii arătat se desleagă; că fără sămânţă ai născut pre Dumnezeu
46
cel născut din Tatăl mainaintede veacuri.
Catavasie:
De noapte mânecând eu, iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă; şi mă îndreptează şi pre mine spre poruncile tale şi mă învaţăMântuitorule, să fac voia ta
Chinonicul -a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima…
La înfricoşata venirea ta, Hristoase, când te vei arătadin cer, şi se vor pune scaunele, şi se vor deschide cărţile, fie-ţi milă, fie-ţi, atuncea, Mântuitorule, de zidirea ta.
Acolo nimica nu va putea ajuta, fiind judecător Dumnezeu: nici învăţătura, nici meşteşugul, nici mărirea, nici prieteşugul, fără numai puterea ta, cea din fapte, o suflete al meu!
Acolo împreună va fi domnul şi voevodul, săracul şi bogatul, suflete Nici tată va putea, nici mumă va ajuta, nici frate va izbăvi de osândire.
La înfricoşata întrebare ajudecătorului cugetând suflete, îngrozeşte-te de aicea, găteşte-ţi răspunsul, ca să nu te osândeşti în legăturile cele veşnice.
Să nu aud, Doamne, zicându-mi-se: Ia-ţi al tău, de latine gonit fiind; nici:du-te în locul cel blestemat! Ci glasulcel dorit al drepţilor.
Din porţile iadului izbăveşte-mă, Doamne; mântueşte-mădin prăpastie şi din întunerecul cel adânc, din cele de desubt ale pământului şi din foculcel nestins, şi de toată altăpedeapsă veşnică.
Slavă, a treimei:
Dumnezeirea, unimea Treimii o laud: pre Tatăl şi pre fiul, şi dumnezeescul Duh, puterea a unei stăpânii ce se desparte în trei ipostasuri.
Şi acum…a născătoarei.
Tu eşti uşa, prin care singur Iisus, Fiul tău, a trecut, cel cea intrat şi a ieşit, şi cheile fecioriei nu le-a stricat, Curată; cel ce a zidit pre Adam.
Catavasie:
Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadulcel mai de jos, şi a scos dinstricăciune viaţa mea.
CONDAC
Glasul 1-iu.
Când vei veni, Dumnezeule, pre pământ cu mărire şi toatese vor cutremura, şi râul cel
47
de foc înaintea divanului va curge, cărţile se vor deschideşi cele ascunse se vor vădi;atuncea să mă izbăveşti de focul cel nestins şi să mă învredniceşti a sta de-a dreaptata, Judecătorule prea drepte.
ICOS.
De înfricoşat divanul tău aducându-mi aminte, prea bunule Doamne, şi de ziua judecăţii mă înfricoşez şi mă tem, vădit fiind de cunoştinţa mea. Când vei şedea pe scaunul tău şi vei face întrebare, atunci nimenea nu va putea tăgădui păcatele, adevărul văd îndu-le, şi frica cuprinzând. Că tare va suna atuncea focul gheenei, şi păcătoşii vor scrâşni; ci mă milueşte, mainainte de sfârşit, şi mă iartă, judecătorule prea drepte.
SINAXARLA DUMINICA LĂSATULUI DE CARNE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi facem pomenirea venirei a doua, întru slavă, a Domnului nostru IisusHristos.
STIHURI.
Când Judecătorul tuturor va sta judecândpământul, Să mă judeci, vrednic fiind de cuvântul:
Veniţi la mine binecuvântaţii tatălui meu.
După cele două pilde din Duminicile trecute, pilda Vameşului şi Fariseului şi pilda Fiului risipitor, Dumnezeeştii Părinţi au rânduit în această Duminică pomenirea celei de a doua veniri a Domnului, pentru ca nu cumva omul, aflând din acele pilde despre iubirea de oameni a lui Dumnezeu, să trăiască fără nici o grijă, spunându-şi: Dumnezeu este iubitor de oameni! Dacă mă voiu depărta de păcat, îndată voiu dobândi totul. Au rânduit deci dumnezeeştii Părinţi în această Duminică pomenirea înfricoşatei zile a celei de a doua veniri a Domnului, ca înfricoşându-i pe oameni prin moarte şi prin aşteptarea chinurilor ce vor să fie, să i întoarcă spre virtute pe cei ce trăesc fără nici o grijă şi să nu se încreadă numai în iubirea sa de oameni, ci să se uite şi la aceea că Dumnezeu este un Judecător drept, care răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. Dealtfel trebuia să vină şi Judecătorul sufletelor care au mers mai –nainte, într-un fel oarecare. Sărbătoarea de azi pune oarecum astăzi sfârşit tuturor sărbătorilor, deoarece a doua venire va fi cea din urmă faptă din toate cele săvârşite de Dumnezeu pentru noi. Căci trebue să avemîn vedere că în Duminica viitoare, dumnezeeştii Părinţi au aşezat pomenirea începutului lumii şi a izgonirii lui Adam din rai, iar în sărbătoarea de astăzi este pomenirea sfârşitului tuturor luptelor noastre şi a însăşi lumii. Socotesc că au aşezat această sărbătoare în Duminica lăsatului de carne pentru a ne opri, de frica sărbătorii, de ladesfătări şi de lamâncări prea multe şi pentru a ne îndemna spre dragostea de aproapele. Şi altfel: se pune aici sărbătoarea de faţă, pentru că din pricina desfătării am fost izgoniţi din rai şi am ajuns sub judecată şi blestem, şi pentru că în Duminica viitoare avem să fim izgoniţi din rai, în chip simbolic, prin Adam, până când va veni Hristos spre a ne duce iarăşi în rai.
Se numeşte a doua venire, pentru motivul că întâia oară Hristos a trăit cu trupul printre noi, dar blând şi fără slavă. La a doua venire, însă, va veni din cer cu minuni mai presus de fire şi cu mare strălucire; va veni pentru că să fie cunoscut de toţi că el este cel care a venit întâia oară spre a mântui neamul omenesc, iar acum a doua oară, ca să-l judece dacă a păzit bine poruncile ce i-au fost date. Nimeni nu ştie când va fi venirea lui. Domnul a ascuns-o chiar apostolilor săi. Cu toate acestea a arătat că înainte de venirea sa vor fi unele semne, lămurite mai pe larg de unii din sfinţi. Se spune că a doua venire va fi după trecerea celor şapte mii de ani. Înainte de venirea lui va veni Antihrist. Se va naşte, după cum spune sfântul Ipolit al Romei, dintr-o femeie desfrânată, fecioară
48
cu numele, dintre Evrei, din seminţia lui Dan, fiul lui Iacov. Se va purta ca şi cum ar trăi după Hristos, va face minuni, câte a făcut şi Hristos, şi va învia morţi. Totuşi pe toate le va face în chip mincinos, nu cu adevărat: şi naşterea şi trupul şi toate celelalte minuni, după cum zice Apostolul. Atunci, zice el, se va descoperi fiul pierzării, cu toată puterea şi semne şi minuni mincinoase. Dar. după cum spune Ioan Damaschin, nu se va întrupa diavolul, ci va fi un om născut din desfrânare. Va lua asupra sa toată lucrarea satanei şi se va arăta pe neaşteptate. Apoi se va arăta bun şi blând tuturora. va fi atunci foamete mare. Va veni, aşa zicând, în ajutorul poporului; va cerceta dumnezeeştile Scripturi; va ţine post şi va fi silit de oameni să fie ales împărat. Va iubi mai cu seamă pe poporul evreu, se va aşeza în Ierusalim şi va zidi templul Iudeilor. Cu şapte timpuri Înainte, după cum zice Daniil, va veni Enoh şi Ilie, propoveduind poporului să nu-l primească, Antihrist însă îi va prinde şi-i va munci, apoi le va tăia capetele. Cei cari vor voi să rămână Credincioşi vor fugi departe; pe cei careîi va găsi în munţi îi va ispiti prin draci. Dar, din pricina celor aleşi, se vor mic şora cele şapte timpuri. va fi foamete mare; toate stihiile lumii se vor schimba încât aproape să dispară toate.
După acestea va fi pe neaşteptate venirea Domnului din cer, ca un fulger, mergând înainte cinstita lui cruce. Râu de foc clocotitor va merge înainte, curăţind tot pământul de miasme. Îndată, va fi prins Antihrist şi slugile lui şi vor fi daţi focului veşnic. La sunetele de trâmbiţe ale îngerilor, va veni deodată, de la marginile pământului şi din toate stihiile, tot neamul omenesc în Ierusalim, căci acesta este centrul lumii, şi acolo vor sta tronurile de judecată. Toţi oamenii se vor schimba întru nestricăciune cupropriile lor trupuri şi suflete şi vor avea aceeaşi formă, înseşi stihiile lumii vor primi o schimbare în mai bine. Domnul, printr-un singur cuvânt, va despărţi pe drepţi de păcătoşi. Şi vor merge lucrătorii faptelor bune spre a primi viaţa veşnică, iar păcătoşii iarăşi spre a primi chinul veşnic. Şi nu vor înceta niciodată acestea, nici viaţa veşnică, nici chinul veşnic.
Dar trebue să se ştie că Hristos nu va în treba atunci nici de post, nici de sărăcie, nici de minuni, cu toate că sunt bune şi acestea, ci de cele ce sunt cu mult mai bune decât acestea, de milostenie şi de milă. Va spune drepţilor şi păcătoşilor şase lucruri: Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi mi-aţi dat să beau; străin am fost şi m-aţi primit; gol am fost şi m-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi m-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la mine. Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici, mie aţi făcut! Aceste fapte bune poate să le facă oricine după puterea sa.
Aşa dar, atunci toată limba va mărturisi că Domnul este Iisus Hristos întru slava lui Dumnezeu Tatăl.
Chinurile despre care vorbeşte sfânta evanghelie sunt acestea: acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor; viermele lor nu se va sfârşi şi focul lor nu se va stinge; şi vor fi aruncaţi în întunerecul cel mai din afară. Pe toate acestea Biserica lui Dumnezeu hotărât le primeşte.
Biserica lui Dumnezeu socoteşte că desfătarea şi împărăţia cerurilor este petrecerea sfinţilor cu Dumnezeu, strălucirea ce o vor avea şi urcarea la Dumnezeu; iar chinul şi întunerecul şi cele asemenea este depărtarea de Dumnezeu şi mustrarea sufletelor pricinuită de conştiinţă că au fost lipsite, din pricina nepăsării şi a desfătării trecătoare, de strălucirea dumnezeească.
Cu iubirea ta de oameni cea negrăită, Hristoase Dumnezeule, învredniceşte-ne de glasul tău cel dorit, numără-ne în rândul celor de-adreapta ta şi ne milueşte pe noi, Amin.
Cântarea 7-a, Irmos:
Greşit-am fără de lege…
Să cădem, Credincioşilor, şi să plângem mai înainte de judecata aceea; când cerurile vor pieri, stelele vor cădea şi tot pământul se va clăti; ca să aflăm milostiv, la sfârşit, pre Dumnezeul părinţilor.
Nemitarnică va fi întrebarea, înfricoşată va fi acolo judecata, unde înaintea judecătorului nu se va tăinui nimica, unde nu va fi cu putinţă a se face făţărie cu daruri; ci fie-ţi milă de mine, Stăpâne, şi mă apără de mânia ta cea înfricoşată.
Domnul vine să judece, cine va suferi arătarea lui? Înfricoşează-te,
49
ticăloase al meu suflete, înfricoşează-te, şi-ţi găteşte lucrurile tale spre ieşirea ta; ca să afli milostiv şi îndurat pre însuşi Dumnezeul părinţilor.
Focul cel nestins mă turbură, şi îngrozirea cea amară a viermilor; iadul cel stricător de suflet mă sperie, şi în deajuns de umilit nici de cum nu mă fac; ci, Doamne, Doamne! mainainte de sfârşit, întăreşte-mă cu frica ta.
Cad înaintea Ta şi aduc ţie, ca nişte lacrimi, graiurile mele. Greşit-am, precum nici păcătoasa n-a greşit, şi fără-de-lege am făcut ca altul nimenea pre pământ; ci Te îndură, Stăpâne, spre făptura Ta, şi iarăşi mă chiamă.
Întoarce-te, căeşte-te, descoperă cele ascunse, zi lui Dumnezeu, celui ce toate le ştie: Tu ştii ascunsurile mele, unule Mântuitorule; Tu însuţi mă milueşte, precum cântă David, dupre mare mila Ta.
Slavă, a treimei:
Pre trei, ca pre unul, întru o fiinţă, şi unul în trei feţe Te laud; acestea sunt: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh; o putere, o voie şi lucrare; un Dumnezeu întreit sfânt, o împărăţie singură stăpânitoare.
Şi acum, A născătoarei.
Ieşit-a Dumnezeu, Cel prea frumos, din cămara pântecelui tău, ca un împărat îmbrăcat cu haină ţesută de Dumnezeu, roşită în văpseaua cea de taină a preacuratului tău sânge, ceea ce nu ştii de mire, şi împărăţeşte tot pământul.
Catavasie:
Greşit-am, fără-de-lege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ai poruncit nouă. Ci nu ne părăsi pre noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Cântarea 8-a, Irmos:
Pre cel ce-l slăvesc oştile…
Cugetând la întâmpinarea înfricoşatei venirii Tale celei de a doua, Doamne, mă cutremur de cercetarea Ta, mă tem de mânia Ta şi strig ţie: Mântueşte-mă de ceasul acela în veci.
Când vei judeca Tu, Dumnezeule, toate, cine din pământeni, fiind înconjuraţi de patimi, vor suferi? Că atunci focul cel nestins şi viermele cel neadormit va cuprinde în veci pre cei osândiţi.
Când vei chema toată suflarea la olaltă, ca să iei seama,
50
Hristoase, mare frică va fi atuncea, mare nevoie, de oarece numai faptele singure vor ajuta în veci.
Judecătorule a toate, Dumnezeul meu şi Doamne, fă să aud atuncea glasul Tău cel dorit, să văd lumina Ta cea mare, să privesc la corturile Tale, să mă uit la slava Ta, bucurându-mă întru toţi vecii.
Drepte judecătorule, Mântuitorule, milueşte-mă şi măscapă de focul şi de îngrozirea ce am să întâmpin pre dreptate la judecată; lasă-mimai înainte de sfârşit mântuire, prin fapta bună şi prinpocăinţă.
Când vei şedea, judecătorule, ca un milostiv, şi vei arăta, Hristoase, înfricoşată slava ta, o, ce frică va fi atuncea!Cuptorul arzând, şi toţi temându-se de judecata cea nesuferită.
Binecuvântăm pre Tatăl…
pre un Dumnezeu dupre fiiiinţă cinstesc, trei feţe laud duh pre osebire; altele, iară nu dealtfel; că Dumnezeirea una este, în trei feţe: Tatăl, Fiul şi dumnezeescul Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Din luminatul pântecele tău ieşind Hristos, ca un mire din cămară, a luminat lumină mare celor din întunerec; pentru că strălucind soarele dreptăţii, lumea a luminat, Curată.
Catavasie:
Să lăudăm bine să cuvântăm…
Pre cel ce-l slăvesc oştile cereşti, şi de dânsul se înfricoşează Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi făptura lăudaţi-L, binecuvântaţi, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea 9-a, Irmos:
Naşterea zămislirii…
Domnul vine ca pre păcătoşi să-i muncească, pre cei drepţi să-i mântuească; să neînfricoşăm şi să plângem, şi să luăm simţire de ziua aceea, întru care descoperind celenearătate şi cele ascunse ale oamenilor, va răsplăti cele dupre vrednicie.
Înfricoşatu-s-a şi s-a îngrozit moisi văzându-Te din spate; dar eu ticălosul cum voiu suferivăzând faţa Ta atunci, când vei veni din cer; ci să-Ţi fie îi milă de mine, Doamne, cu îndurare căutând spre mine.
Daniil s-a temut de ceasulîntrebării, iar eu ticălosul cevoiu pătimi, Doamne, viind laacea zi înfricoşată? Ci îmi dă
51
mainainte de sfârşit, cu plă cere a sluji Ţie, ca să dobândesc împărăţia Ta.
Focul se găteşte, viermele se rândueşte; cinstea veseliei, iertarea, lumina cea neînserată, bucuria drepţilor. Deci, cine este acel fericit, ca să scape de munca celor dintâi, şi să moşte-nească cele de a doua?
Să nu mă întoarcă de la faţaTa, Doamne, mânia urgiei Tale, nici să aud glasul Tău cel deblestem trimiţându-mă în foc; ci întru bucuria cămării Tale celei nestricăcioase, şi euatuncea, cu sfinţii Tăi.
Mintea mi s-a rănit, trupulmi s-a trândăvit, mi se bolnăveşte duhul, cuvântul a slăbit, vieaţa mi s-a omorît, sfârşituleste lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce veiface când va veni judecătorul să cerce ale Tale?
Slavă, a treimei:
Unule, născătorule al unuia, Părinte al Fiului celui unul, născut, şi unule Fiule al unuia, lumină şi strălucirea luminii, şi unule Duhule sfinte, numai al unuia Dumnezeu, care eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, unime sfântă, mântueşte-mă pre mine, cel ce grăesc de dumnezeirea Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Minunea naşterii Tale mă uimeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană; spune cum ai zămislit fără sămânţă pre Cel necuprins? Cum ai rămas Fecioară, născând ca o maică? Acest lucru preste fire, cu Credinţa primindu-l, închină-te Celui născut, căci câte le voeşte le şi poate.
Catavasie:
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netălmăcită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat, că naşterea lui Dumnezeu înoeşte firile. Pentru aceasta, pre Tine, toate neamurile, ca pre o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
LUMINÂNDA
a învierii din Octoih; apoi a Triodului, după Podobia.
Cu ucenicii să ne suim…
La ziua cea înfricoşată a judecăţii şi a slavei tale celei negrăite gândind, mă îngrozesc cu totul, Doamne, şi tremurând strig cu frică: Când vei veni, Hristoase DumnezEUle, cu slavă pre pământ, ca să judeci toate câte sunt, atuncea să mă izbăveşti detoată munca pre mine ticălosul,
52
învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, Stăpâne.
Slavă.
Podobia: Femei auziţi…
iată vine ziua Domnului A Tot Stăpânitorului, şi cine va suferi frica venirii lui? Căci cuptorul arzător şi ziua mâniei este, întru care Judecătorul va şedea, dând fiecăruia dupre vrednicia faptelor.
Şi acum, A născătoarei.
La ceasul întrebării şi al venirii celei înfricoşate a Stăpânului celui iubitor de oameni gândind, cu totul mă cutremur şi, întristându-mă, strig către Tine, prea drepte judecătorul meu şi unule mult îndurate: Primeşte-mă pre mine cel ce mă pocăesc, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
LA LAUDE
Stihiri: din Octoihale învierii şia lui Anatolie; şi ale Triodului acesteidiomele.
Glasul al 6-lea:
Gândesc la ziua aceea şi la ceasul, când avem să stăm toţi goi, ca nişte osândiţi, înaintea nemitarnicului Judecător; că atuncea trâmbiţa va suna tare, şi temeliile pământului se vor clăti, şi morţii din mormânturi vor învia, şi toţi de o vârstă se vor face; şi cele ascunse ale tuturor vorsta de faţă înaintea ta. Şi vorplânge şi se vor tângui şi înfocul cel mai dinafară vormerge cei ce nici odinioarănu s-au pocăit; iar ceata drepţilor va intra în bucurie şi în veselie, în cămara cerească,
Stih: Mărturisi-mă-voiu ţie, Doamne, cu toatăinima mea, spune-voiu toate minunile Tale.
O! ce ceas va fi atuncea, şice zi înfricoşată, când va şedea Judecătorul pre scaunul cel înfricoşat! Cărţile se vordeschide, şi faptele se vor vădi, şi cele ascunse ale întunerecului se vor arăta; îngerii vor alergaîmprejur, adunând toate neamurile. Veniţi de auziţi împăraţi şi domni, robi şi cei slobozi, păcătoşii şi drepţii, bogaţii şi cei săraci, că vine Judecătorul, cel ce va să judece toată lumea. Şi cine va putea sta înaintea feţii lui, când îngerii vor sta văd înd lucrurile, cugetele, şi gândurile cele din noapte şi cele din zi? O, ce ceas va fi atuncea! Ci mainainte de ce va sosi sfârşitul, sârgueşte-te suflete, strigând: Dumnezeule, întoarce-mă şi mă mântueşte ca un îndurat.
Glasul al 8-lea:
Stih: Veseli-mă-voi şi mă voi bucura întru tine, cânta-voi numele tău, înalte.
Daniil proorocul, bărbatul doririlor fiind, dacă a văzut puterea lui Dumnezeu, aşa a
53
strigat: Judecătorul a şezut şi cărţile s-au deschis. Vezi, suflete al meu, de posteşti, nu defăima pre vecinul tău. Fereşte-te de bucate, dar nu osândi pre fratele tău; ca nu cumva trimiţându-te în foc, să te topeşti ca ceara; ci fără împiedecare să te ducă Hristos întru împărăţia Sa.
Glasul 1-iu.
Stih: Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna ta, nu uita pre săracii tăi până la sfârşit.
Să ne curăţim mainainte pre noi, fraţilor, cu împărăteasa bunătăţilor; că iată a venit, aducându-ne nouă bogăţie nepieritoare; potoleşte umflarea poftelor şi împacă cu Stăpânul pre cei ce au greşit. Pentru aceasta cu veselie să o primim pre dânsa, strigând lui Hristos Dumnezeu: Cela ce ai înviat din morţi, păzeşte-ne neosândiţi pre noi, cei ce Te slăvim pre Tine, cela ce însuţi eşti fără de păcat.
Slavă, tot acesta.
Şi acum, a născătoarei.
Prea binecuvântată eşti…
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul.
Apoi obişnuita Litie, în pridvor, la care cântăm: Slavă şi acum, Stihira Evangheliei, de la Utrenie.
Apoi se ceteşte învăţătura Cuviosului Teodor Studitul, şi celelalte după obiceiu.
Ceasul 1-iu şi Apolisul deplin.
LA LITURGHIE.
Fericirile din Octoih pe 6 şi din Canonul Triodului, cântarea a 6-a pe 6, Apostolul către Corinteni; Evanghelia de laMateiu.
CHINONICUL
Lăudaţi pre Domnul din ceruri…
Altul:
Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul…
DUMINICĂ SEARA LA VECERNIE
LaDoamne strigat-am…
Cântăm după obiceiu, 3 Stihiri din Octoih şi 3 ale Sfântului de la mineiuslavă şi acum, A născătoarei.
LA STIHOAVNĂ
Cântăm, din Triod, Samoglasnica zilei. Glasul al 6-lea:
Lăcomind, ne-am supus goliciunii celei dintâi, biruiţi fiind de gustarea cea amară, şi de laDumnezeu ne-am lepădat. Ci să ne întoarcem la pocăinţă, şi să ne curăţim simţirile asupra cărora este răsboiul, făcând începerea postului; cu nădejdea darului inimile întărindu-ne, iar nu cu mâncările, întru care cei ce au umblat nu s-au folosit Şi întru acest chip vom mânca Mielul lui Dumnezeu, întru sfânta şi purtătoarea de lumină noaptea învierii, Cel ce s-a adus junghiere pentru noi şi s-a împărtăşit pre sine ucenicilor la Cina cea de taină; care risipeşte întunerecul ne-
54
cunoştinţii cu lumina învierii Sale.
Stih: către tine am ridicat ochii mei…
Tot această Samoglasnică.
Apoi Stih: Milueşte-ne pre noi, Doamne…
A mucenicilor.
Mucenici ai Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi. Şi acum rugaţi-vă, să semântuească din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Cele cereşti te laudă pre tine, cea plină de dar Maică, care nu ştii de mire; şi noi slăvim naşterea ta cea neurmată, Născătoare de Dumnezeu. Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Să se ia aminte
Cade-se a şti că, începând din această zi până la Sâmbăta din săptămâna a şasea, Stihoavnele Vecerniei şi Utreniei din Octoih se lasă şi, în locul lor, se cântă stihirile samoglasnice ale zilei din Triod.
Tipicul despre înaintea-prăsnuirii întâmpinării Domnului, caută-l la sfârşitul cărţii, la lit. B. Iar tipicul despre Praznicul întâmpinării, caută-l la lit. D.
În Lunea brânzei LA UTRENIE.
La Dumnezeu este Domnul…Troparul Sfântului, de 2 ori; Slavă şi acum, a Născătoarei, după glasul troparului. După întâia Stihologie, cântăm Sedealna din Octoih, şi cetim cuvântul marelui Vasilie, despre post, cu Începutul:
Să luăm aminte de noi…
După a doua Stihologie, cântăm din Triod sedealna, glasul 1-iu.
Podobie: Piatra fiind pecetluită…
Deschisu-s-au porţile dumnezeeştei pocăinţe, să ne apropiem cu grabă curăţindu-ne de mâncări şi de pofte, ca nişte ascultători ai lui Hristos, Cel ce a chemat lumea întru împărăţia cerească. Zecimala a tot anul aducând împăratului tuturor, ca şi învierea Lui, cu dragoste, să o vedem.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
prea sfântă Fecioară, întinzându-ţi dumnezeeştile tale mâini cu care ai purtat pre Ziditorul, care s-a întrupat cu dumnezeirea, roagă-L ca să ne izbăvim de ispite, şi de patimi, şi de primejdii, noi cei ce te lăudăm pre tine cu dragoste şi strigăm ţie: Slavă Celui ce s-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce s-a născut din tine; slavă Celui ce ne-a liberat pre noi prin naşterea ta.
Canoanele se cântă, după obiceiu, din Octoih şi din Mineiu. Iar la Cântările la care Triodul are Tricântare, lăsăm din Octoih amândouă canoanele şi punem: Tricântarea din Triod şi canonul din Mineiu.
CANONUL
al sfântului din Mineiu cu Irmosul pe 6 şi această Tricântare, compunere a lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul 1-iu, Irmos:
55
Cântare de biruinţă…
Luminate sunt cele dinaintea prăznuirii înfrânării; strălucite sunt astăzi începuturile postului. Pentru aceastasă alergăm împreună, fraţilor, cu nădejde şi cu multă osârdie.
Lui Adam, strămoşului, urmând cu călcarea de poruncă, m-am scos din desfătare eu ticălosul. Drept aceasta cad înaintea ta cu pocăinţă şi cu plângere: Doamne, mântueşte-mă.
Începutul umilinţii şi al pocăinţii este înstrcinarea derăutăţi şi oprirea de pofte. Pentru aceasta să ne sârguim afacetăerea lucrurilor viclene.
A născătoarei.
De noaptea păcatelor fiind întunecat, la tine acum alerg cu deadinsul Stăpână, ceea ce ai născut pre Hristos, soareledreptăţii, celor dintru întunerec; mântueşte-mă.
Altă Tricântare
Glas şi Irmos acelaşi,
Iată, mainainte s-a deschisuşa pocăinţei, veniţi dar iubitorilor de Dumnezeu, să nesârguim să intrăm printr-însa, mainainte până ce nu o va închide pre ea Hristos nouă, ca unor nevrednici.
tot cinstită săptămână de acum, mainainte curăţitoare, vestindu-ne primăvarasfântului post, care luminează trupurile şi sufletele tuturor.
Slavă, a treimei:
Neamestecată, nezidită Treime sfântă, unime prea bună, Părinte şi Fiule şi Duhule cel de o fire, păzeşte pururea pre cei ce seînchinăţie cu Credinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Biruitu-s-au hotarele firii întru tine, Fecioară, cu totul curată, că născând fără de bărbat pre Dumnezeu, ai rămas curată, ca şi mainainte de naştere, iarăşi, nevătămată.
Irmosul:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, cel ce a făcut minunate semne, cu braţ înalt, şi a mântuit pre Israil, că s-a prea slăvit.
După a 3-a cântare. Sedealnade la mineiu; Slavă, şi acum; A născătoarei. După a 6-a
cântare, condacul şi icosul sfântului.
Cântarea 8-a, Irmos:
De care se înfricoşează…
Vieaţa mea toată în desfrânări cheltuindu-mi, m-am făcut rob amarilor şi viclenilor cetăţeni. Ci acum, poftind să mă întorc către îndurările tale, Hristoase, nu mă trece.
Apropiatu-s-a această întruPetrecerea vieţii mele este
56
cumplită şi ruşinată, iar mila îndurării tale este nemăsurată, iubitorule de oameni, Mântuitorule; ci îmi dă vreme de pocăinţă mie, celui ce cer şi cu dragoste Te laud,
Vieaţa cea ticăloasă a lui Cain am poftit, vrednicia minţii mele omorându-mi cu adevărat, şi tremur, Făcătorule de bine, de judecata Ta; să nu mă osândeşti cu acela în veci,
A născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară prea lăudată, care singură eşti ajutătoare tare Credincioşilor către Dumnezeu, izbăveşte-mă de întunerec şi de munca ce este gătită celor ce vieţuesc rău.
Alt canon, Irmos:
Cântarea celor fără de trup…
Aceasta este vremea pocăinţii, pentru aceasta cu bun gând să începem fraţilor, strigând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Astăzi de mâncări lepădându-ne, să ne sârguim a ne lepăda şi de lucrarea păcatelor, pocăindu-ne şi dupre vrednicie strigând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Binecuvântăm pre Tatăl…
A treimei:
Slavă ţie, Treime sfântă, nevăzută, căreia întru unime neînchinăm şi cu Credinţă Te slăvim. Mântueşte pre robii Tăi de toată vătămarea.
Şi acum, a Născătoarei
Bucură-te, întru tot fericită curată Fecioară; bucură-te, slujitoare şi Maică a Domnului; bucură-te acoperemântul lumii, Născătoare de Dumnezeu, binecuvântată marie, cu totul luminată.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Cântarea celor fără de trup aducem ţie, ca şi tinerii în cuptor; şi cântând, zicem: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Cântarea 9-a, Irmos:
Norul cel purtător…
Cu paşnică aşezare, cu dragoste curată, să primim Credincioşii, prea sfinţită vremea sfântului post, cerând iertare de cele ce am greşit fiecare, ca să dobândim bucuria cea de acolo.
Iată vremea pocăinţei, început este aceasta de înainte prăznuire a postului. Scoală, suflete al meu, cu căldură; împacă-te cu făcătorul de bine, Dumnezeu, ca să scapi de acea judecată dreaptă şi înfricoşată cu adevărat.
57
Intrările şi uşile cele dinaintea postului, să nu le spurcăm nimenea, cu neînfrânarea şi cu beţia. Ci prin curăţia gândurilor, cu osârdie să intrăm, ca să luăm cununile nestricăciunii şi rodurileostenelelor, după vrednicie.
A născătoarei de Dumnezeu:
Nuînceta rugând pentru noi pre Cel bun, care singur ştie neputinţa noastră, să izbăvească de foamete şi de pierzare de cutremur şi de toată răutatea, cetatea care te cinsteşte pre tine, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea pământenilor.
Alt Irmos:
pre tine, uşa cea văzută…
Intrat-a vremea pocăinţii, nu pregeta suflete al meu; dă pâine flămânzilor, roagă-te Domnului zi şi noapte şi în tot ceasul, ca să te odihnească.
precum ne-am părăsit de cărnuri şi de multe mâncări, aşa şi de toată vrajba cea către aproapele, de desfrânare şi de minciună şi de tot răul să fugim.
Slavă. a Treimei:
Închinu-măDumnezeirei celei fără de început, care este una în fire şi în trei feţe;
slăvesc în Treime unimea cea nedespărţită şi de un scaun.
Şi acum, A născătoarei.
Tueşti lauda Credincioşilor, Fecioară, nădejdea şi folosinţa. Pre tine cu versuri de cântări te slăvim neîncetat, Născătoare de Dumnezeu marie; mântueşte pre robii tăi.
Irmosul:
Pre tine, uşa cea văzută deIezechil l profetul, prin care nimenea n-a trecut, fără numai Dumnezeu singur, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cu cântări te slăvim.
Svetlina, din Octoih; Slavă, a sfântului dacă are; iar dacă nu, Slavă şi acum, A născătoarei.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica, glasul al 3-lea:
Întoată vremea postul estede folos celor ce-l iubesc şi-lfac pre dânsul. Că nici supărările drăceşti nu îndrăznesc asupra celui ce posteşte, ci încă şi păzitorii vieţii noastre, îngerii, mai cu deadinsul stau pre lângă noi, cei care ne curăţim cu postul.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila…
Şi iarăş aceeaşi Stihiră.
Stih: Şi să fie lumina Domnului…
A mucenicilor.
Veniţi popoarelor să cinstim cu toţii pomenirea sfinţilor mucenici, că priveală făcându-se
58
îngerilor şi oamenilor, cununile biruinţii de la Hristos au luat şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă, şi acum, A născătoarei.
Fără sămânţă ai zămislit din Duhul Sfânt şipentru aceasta privindu-te, pre tine te lăudăm. Bucură-te, prea sfântă Fecioară!
Să se ştie, că Luni în săptămâna brânzei, mâncăm de două ori în zi.
LUNI SEARA
La Doamne strigat-am… cântăm, după obiceiu: 3 stihiri din Octoih şi 3 ale Sfântului, de la Mineiu. Slavă, a sfântului, dacă are; iar dacă nu, Slavă şi acum, A născătoarei.
LA STIHOAVNĂ.
Samoglasnica, Glasul al 8-lea:
Prin post să ne sârguim ane curăţi de spurcăciunea păcatelor noastre şi, prin milostenie şi prin iubirea de oameni către săraci, a intra în cămara mirelui Hristos, Cel ce ne dă nouă mare milă.(de 2 ori)
Şi zicem Stihurile cele obişnuite, ca şi Duminică seara. Apoi, a Mucenicilor.
Mucenicii Domnului, rugaţi pre Dumnezeul nostru şi cereţi sufletelor noastre mulţimea îndurărilor şi iertare de multe greşeli, rugămu-vă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Pre cea slăvită şi preacurată, adevărat Născătoare de Dumnezeu, să o lăudăm cu bună Credinţă, ca pre o maică a lui Dumnezeu, zicându-i ca îngerul, să se bucure. Bucură-te, maică sfântă a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce s-a întrupat; bucură-te, locaşul Sfântului Duh; ceea ce te rogi pururea pentru noi, ca să se mântuească sufletele noastre.
Troparul Sfântului şi al Născătoarei.
Să se ia aminte
De se va întâmpla praznicul Întâmpinării Domnului în săptămâna brânzei: Luni, Marţi, sau Joi, să se caute în Tipic, la sfârşitul cărţii, la litera E.
Iar dacă Înainte-prăznuirea întâmpinării, sau după prăznuirea se va întâmpla Luni sau Miercuri în această săptămână, caută la tipicul de lasfârşitul cărţii, la litera p.
În Marţea Brânzei.
LA UTRENIE
După Întâia Stihologie, cântăm Sedelnele de laOctoih.
După a doua Stihologie, cântăm din Triod Sedealna glasul al 8-lea:
Podobie: Pre Înţelepciunea…
Prea bunule Cuvinte care, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ai zidit cele văzute şi cele nevăzute cu înţelepciunea
59
ta cea negrăită, bine voeşte, milostive, să trecem cu paceadâncă vremea luminatului post, risipind înşelăciunea păcatului cel amar; dându-neumilinţă şi lacrimi de tămăduiri şi iertare de greşale. Ca postind cu suflet neîndoit şi cu duh osârduitor, să lăudăm stăpânirea ta, împreunăcu îngerii.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Pre înţelepciunea şi cuvântul, în pântecele tău zămislindu-L negrăit, Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut pre Celace ţine lumea. Şi în braţe aiavut pre Cela ce cuprindetoate, pre dătătorul de hrană al tuturor şi făcătorul firii. Pentru aceasta te rog pre tine, prea sfântă Fecioară, şi cu Credinţă te slăvesc, ca să măcurăţeşti de păcate, când voiuvrea să stau înaintea feţii Ziditorului meu; Stăpână Fe!cioară Curată, dă-mi atunciajutorul tău. Pentru că poţi câte le voeşti, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Apoi cetim cuvântul marelui Vasile cu Începutul:
Pentru mulţumire…
Apoi Psalmul 50.
CANOANELE
Se cântă din Octoih şi din Mineiu, precum s-a arătat Luni; şi celelalte urmează tot aşa.
Şi Tricântarea lui Iosif.
Cântarea a 2-a glasul al 3-lea, Irmos:
Ca ploaia pre troscot…
Strălucitu-ne-au nouă luminat ca nişte zori razele pocăinţii, adică înainte intrările înfrânării.
De întunerecul cel mai dinafară mântueşte-mă, Hristoase, cu mulţimea milii Tale, ca un îndurat.
Scoate-mă din foc şi de la viermele cel neadormit, Mântuitorule, cu nevoinţa pocăinţii curăţindu-mă.
A născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară prea lăudată, fii nouă cale de pocăinţă, îndreptându-ne spre uşile mântuirii.
Alt Irmos, glasul al 2-lea:
Luaţi aminte poporul meu…
Vremea pocăinţii a sosit să ne grăbim iubitorilor de Hristos, să ne curăţim de toate păcatele, şi să ne arătăm Stăpânului fericiţi.
Postire curată, fără păcat, să ne sârguim să săvârşim acum neîncetat, ca să aflăm iertarea greşalelor.
Mult milostiv eşti, Hristoase, că primeşti pururea, bunule,
60
pre toţi întru pocăinţă. Pentru aceasta toţi Te slăvim pururea.
Slavă, a treimei:
Pre Treimea întru o unime să o lăudăm, netăiată, neamestecată, nedespărţită în fiinţă, şi despărţită în feţe, pre un Dumnezeu.
Şi acum, A născătoarei.
Curată Fecioară Maică, roagă pre cel ce L-ai întrupat ca pre un om, Prea Sfântă, şi ca pre un cuvânt, ca să mântuiască din primejdii pre robii tăi.
Irmosul:
Luaţi aminte poporul meu la legea mea, plecaţi urechea voastră spre graiurile gurii mele; că numele Tău, Doamne, am chemat.
Cântarea 8-a, Irmos:
Din Tatăl cel fără de început..
Vremea de pocăinţă este. Grăbeşte a arăta lui Dumnezeu roduri vrednice de pocăinţă, suflete al meu. Scoală-te şi strigă cu deadinsul prin posturi şi prin rugăciuni: Lăudaţi, binecuvântaţi şi prea înălţaţi pre Hristos în veci.
Să ne curăţim mai înainte, fraţilor, simţirile cele sufleteşti. Şi de Domnul să ne lipim acum cu deprinderi de umilinţă; cu pocăinţă curată
strigând necurmat: Lăudaţi, binecuvântaţi şi prea înălţaţi pre Hristos în veci.
Să ne grăbim a omorî pre vrăjmaşul cel ce ne vânează cu aduceri aminte de lăcomie, şi care ne înşeală simţirea cu neînfrânarea dulceţii celei scurte. Cu rugăciunea neîncetată lăudând, binecuvântând şi prea înălţând pre Hristos întru toţi vecii.
A născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară, ceea ce ai făcut cerească frământătura noastră cea pământească, fă roditoare de bunătăţi, cu ploaia îndurărilor tale, brazda sufletului meu cea înţelenită şi stricată, care strigă şi înalţă pre Hristos în veci.
Alt Irmos:
Pre cel ce a închipuit…
Să ne curăţim acum mainainte nu numai de mâncări, ci şi de faptele rele, şi să începem Credincioşii cu gând călduros a ne arăta Ziditorului luminaţi, în veci
Aşa se cade nouă să postim, nu cu vrajbă şi cu sfadă, nu cu pizmă şi cu prigonire, nu cu îngâmfare şi cu vicleşug ascuns, ci ca şi Hristos, cu smerenie.
Cei ce miluesc pre săraci,
61
împrumută înţelepţeşte pre Mântuitorul. O, bucurie neasemănată! Că dă, din destul, răsplătirile bunătăţilor, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, că un Dumnezeu sunt aceşti trei; şi împreună cu îngerii, noi oamenii neîncetat Te lăudăm pre Tine prea sfântă Treime întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, Fecioară Curată Născătoare de Dumnezeu, marie, curăţirea lumii, fruntea ortodoxiei. Roagă-te să se mântuească din focul cel nestins, cei ce te slăvesc pre tine întru toţi vecii.

Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
pre cela ce a închipuit mai înainte oarecând înrug luiMoisi minunea Fecioarei, în muntele Sinai, lăudaţi-l, bine-l cuvântaţi, şi-l prea înăţaţi întru toţi vecii.
Cântarea 9-a, irmos: pre tine rugul cel ne ars…
Deschide-ne nouă milostivirile cele preacurateale îndurării tale, cela ce aidăruit oamenilor pocăinţă spre mântuire; unule Mântuitorule mult milostive.
Vai mie, cât este de înfricoşat judeţul cel fără de mită, la care goi avem a da răspuns, pentru răutăţile care am făcut în vieaţă.
Rourează-ne nouă picătura milostivirii, făcătorule de bine, ca să cufunde toată spurcăciunea noastră, dându-ne pricini de pocăinţă.
intrând toţi cu inimă voioasă şi luminaţi prin uşile cele dinnaintea sfântului post, să aducem lui Hristos cântări de mulţumire.
A născătoarei de Dumnezeu:
pre tine, sprijinitoarea cea tare şi nădejdea cea adevărată, lăudându-te, cu bună Credinţă te rugăm: Roagă pre Fiul Tău, Fecioară, să ne mântuiască pre noi.
Alt Irmos: Fecioria ta…
Acum mainainte să ne curăţim cu post şi cu lacrămi, şi cu fapte mari, ca să aflăm milă mare.
Să urmăm acum fecioarelor celor înţelepte, iubitori de Hristos, şi să ne sârguim a întâmpina pe Hristos cu făclii luminoase.
62
Acum să urmăm lui Ilie, care a postit şi a fugit de Izabela cea vicleană; ca în acest chip să ne înălţăm de la pământ.
Slavă, a treimei:
Sfânt, Sfânt, Sfânt, întreit sfinte Părinte Atotţiitorule, şi Fiule cel de o fiinţă, cu Duhul, o dumnezeire.
Şi acum, A născătoarei.
Întru tine ne lăudăm, şi la tine scăpăm curată, cinstită pururea Fecioară, scapă-ne de muncă pre noi pre toţi.
Irmosul:
Fecioria ta Născătoare de Dumnezeu cea nespurcată, care nu o a ars focul dumnezeirii, pre aceasta pururea o slăvim.
LA STIHOAVNĂ Stihira, glasul al 3-lea:
Să primim popoarelor postul cu dragoste, că a sosit începătura duhovniceştilor nevoinţe. Să lăsăm dulcea patimă a trupului şi să creştem darurile sufletului. Să pătimim împreună ca nişte robi ai lui Hristos, ca să ne şi preaslăvim împreună ca nişte fii ai lui Dumnezeu. Şi Duhul cel sfânt sălăşluindu-se întru noi, va lumina sufletele noastre.
Stih:
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila ta…
Tot acea Stihiră.
Stih: Şi să fie lumina Domnului…
A Mucenicilor.
Frica împăraţilor şi a tiranilor o au lepădatostaşii lui Hristos, şi cu bună îndrăzneală şi bărbăteşte l-au mărturisit pre El Domn tuturor, Dumnezeu şi împărat al nostru; şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, folositoare tuturor celor ce se roagă, spre tine ne încredem şi cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră; roagă pre Cel ce s-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.
MARŢI SEARA
De la începutul Vecerniei începem metaniile Şi Catisma după obicei, la rând.
La Doamne strigat-am… cântăm 3 Stihuri din Octoih, ale pocăinţei, şi 3 din Mineiu, ale sfântului; Slavă, a sfântului; iar dacă nu are, Slavă, şi acum a născătoarei. Crucii.
Prochimenul zilei.
Învredniceşte-ne, Doamne… şi Ecteniile.
LA STIHOAVNĂSamoglasnica, glasul 1-iu.
Cu bucurie să primim Credincioşilor vestirea posZt
tului, cea insuflată de Dumnezeu, precum mai înainte Mnivitenii, şi apoi desfrânatele şi vameşii, vestirea pocăinţei de la Ioan. Prin înfrânare, să ne gătim spre împărtăşirea stăpâneştei sfinţenii celei din Sion; cu lacrimi să ne curăţim mainainte spre dumnezeească spălare, cea printr-însul; să ne rugăm a vedea săvârşirea Paştilor celor ce se închipuesc aicea, şi arătarea celor adevărate; să ne gătim spre închinarea crucii şi a învierii lui Hristos Dumnezeu, strigând către dânsul: Nu ne ruşina pre noi din nădăjduirea noastră, iubitorule de oameni.
Stih: către tine am ridicat ochii mei…
Şi iară? această stihiră.
Stih: Milueşte-ne pre noi, Doamne…
A mucenicilor.
O, cât este de bună neguţătoria voastră, sfinţilor, că sângiurile v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit, şi în scurtă vreme fiind ispitiţi, în veci vă bucuraţi. Cu adevărat bună este neguţătoria voastră, că cele stricăcioase părăsind, cele nestricăcioase aţi luat; şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pre Treimea cea de o fiinţă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici…
Curata Fecioară, oarecând
63
văzând pre lemn, pre Cel ce L-a născut din pântece fără sămânţă nerăbdând rănirea inimii, mâhnindu-se a zis: Cela ce cu voia ţii toată făptura, cum Te-ai ridicat pre cruce ca un osândit? Vrând cu adevărat să mântueşti pre om.
Acum slobozeşte, Sfinte Dumnezeule, şi după Tatăl nostru Troparele:
Născătoare de Dumnezeu… o metanie.
Slavă:
Botezătorul lui Hristos… iarăş o metanie.
Şi acum:
Rugaţi-vă pentru noi… Încă o metanie.
Subt milostivirea ta… fără metanie. Doamne milueşte, de 40 ori. Slavă, şi acum, ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează Părinte. Preotul: Cel ce este binecuvântat Hristos, Dumnezeul nostru… Şi noi zicem rugăciunea: împărate ceresc, pre Credinciosul… şi trei metanii mari, cu rugăciunea sfântului Efrem: Doamne şi Stăpânul vieţii mele… şi celelalte 12 închinăciuni; şi sfârşind iar zicem rugăciunea, precum s-a zis mai sus: Doamne şi Stăpânul vieţii mele… şi o metanie mare. Apoi Sfinte Dumnezeule, şi dupăTatăl nostru, Doamne milueşte, de 12 ori, Slavă, şi acum. Doamne milueşte, de trei ori, Binecuvintează! Şi ot pustul. Pavecerniţa cea mare. cu metanii. După Cade-se să te fericim, Troparele zilei şi al hramului şi ot pustul cel mic.
Tot aşa facem şi Joi seara.
Să se ia aminte
De se va întâmpla înainte-prăznuirea întâmpinării Domnului Miercuri sau Vineri, în săptămâna brânzei, caută la sfârşitul cărţii la litera Iar de se va întâmpla Praznicul întâmpinării Miercuri sau Vineri, în săptămâna brânzei, să se caute la sfârşitul cărţii la litera H.
64
În Miercurea brânzei.
Miozo-noptica, cu metaniile ei.
LA UTRENIE
Cântăm Aliluia, pe glasul Octoihului, şi treimicile glasului. Apoi, două Catisme, cele obişnuite.
SĂ SE ŞTIE CĂ:Miercuri şi Vineri, în săptămâna brânzei, cântăm Aliluia şi facem metanii şi seara şi dimineaţa, precum s-a arătat mai sus; şi ajunăm după rânduială. Mijloceasurilenu le cetim, chiar dacă s-ar întâmpla vreun sfânt, şi ar avea şi Tropar; fără numai dacă va fi praznicul întâmpinării sau Aflarea cinstitului Cap al Sfântului Ioan înainte Mergătorul, sau hramul sfântului; că atuncea cântăm Troparul, şi nu facem decât numai trei metanii mari.
După întâia Stihologie, cântăm Sedelnele, din Octoih, ale crucii
După a doua Stihologie, Sedealna Triodului glasul al 2-lea:
Podobie:
Cela ce eşti izvorul milostivirii, binevoeşte, Hristoase Dumnezeule, cu nespusa ta iubire de oameni, să trecem noi smeriţii cu pace săptămâna cea curăţitoare dinaintea postului; surpă meşteşugirile vrăjmaşului, şi cu crucea Ta pre toţi ne mântueşte, Cela ce însuţi ştii ale inimilor.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a născătoarei. Crucii.
Stând înaintea crucii Tale, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, şi nesuferind a Te vedea fără dreptate pătimind, s-a tânguit cu plângere şi a strigat: Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire nepătimitor, prea dulcele meu Fiu? Laud bunătatea Ta cea prea multă.
Apoi, cetim Cuvântul marelui Vasilie despre post, cu începutul:
Mângâiaţi-vă, mângâiaţi-vă popor al meu… Psalm 50.
Canoanele se cântă: din Octoih, al Crucii cu Irmosul pe 6, din Minei, al sfântului pe 4, şi din Triod pe 4. Iar în care Cântare ne vine Tripesneţul, cântăm din Triod, cu Irmosul pe 6, şi Tripesneţul pe 8. Apoi Irmosul.
În acest fel de Cântare se lasă Canonul Octoihului şi al sfântului din Mineiu; şi cântăm Mineiul în cântările cele ce sunt mai sus, în acest chip: întâia Cântare a Canonului din Octoih cu Irmosul pe 4, şi din Mineiu al sfântului, Cântarea 1-a şi a 3-a, pe 6, şi din Triod pe 4. Asemenea cântăm Cântarea 8-a cu a 6-a, şi a 5-a cu a 7-a.
CANONUL TRIODULUI
Facerea lui Andrei Criteanul.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos:
Cânta-voiu Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pre popor din robia Egiptului şi ai acoperit căruţele Lui Faraon şi puterea lui.
Postindu-se Domnul dupre omenire spre învăţătura noastră, a biruit pre ispititorul; arătând cele ce sunt ale firii noastre şi hotar puindu-ne nouă.
Dumnezeescul Moisi prin postire s-a învrednicit în Sinai a vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă; aceluia Credincioşiisă râvnim.
65
Milostiiveşte-te, Doamne, spre poporul Tău, şi căutând, ca un Dumnezeu cu ochiumilostiv, cercetează pre toţi cu mulţimea îndurărilor Tale.
A născătoarei de Dumnezeu:
Toţi la tine alergăm, Născătoare de Dumnezeu, ca la o ajutătoare tare, spre rugăciuni îndemnându-te, ca să scapi turma ta, de toată primejdia.
Cântarea 3-a, Irmos:
Întru Domnul Dumnezeul meu s-a întărit inima mea, pentru aceasta cei neputincioşi s-au încins cu putere.
Minunatul Enoh prin postire s-a mutat de pre pământ. Aceluia râvnind, să ne mutăm de la stricăciune la vieaţă.
Cu rugăciuni şi cu posturi să facem milostiv pre Mântuitorul; că se bucură Ziditorul de pocăinţa făpturilor Sale.
Găteşte-te, o suflete, şi te curăţeşte mainainte de patima lui Hristos, ca să prăznueşti la înviere duhovniceşte, împreună cu El.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ca ceea ce ai născut pre Dumnezeu, roagă-L neîncetat pentru noi; că la tine năzuim, Născătoare de Dumnezeu, noi păcătoşii.
Apoi Tricântarea lui Iosif.
Cântarea 3-a, glasul al 2-lea, Irmos: pre poarta Credinţei—
Întinsu-Ţi-ai palmele pe cruce, omorît-ai blestemul cu moartea Ta şi ai înviat cu patima Ta pre oameni. Pentru aceasta lăudăm dumnezeească răstignirea Ta, Iisuse iubitorule de oameni, Dumnezeul nostru.
CU mâncarea cea din lemn omorându-ne, cu lemnul crucii Tale ne-am înviat. Ci aceasta o aducem Ţie spre rugăciune, trimite-ne nouă dar şi milă, făcătorule de bine, Stăpâne mult îndurate.
Uşile cele dinnaintea postului s-au deschis, nevoinţa înfrânării se apropie; cu călduroasă voinţă să ne sculăm ca să luăm darul cel dat de Dumnezeu, care potoleşte arsura păcatului.
Vremea cea fericită a postului, care străluceşte razele pocăinţii a răsărit; să ne apropiem cu grabă, scuturând întunerecul cel prea adânc al lenevirii, toţi veselindu-ne.
postul să-l sfinţim cu dragoste; săpropoveduim oprirea poftelor, să strigăm cu lacrămi către Stăpânul: Dă-ne Doamne dar, să ne ajutorezi spre voile Tale, mult îndurate.
66
primind darul postului, să preaslăvim pre Cel ce ni l-a dat spre mântuire; şi să-l lucrăm cu deadinsul, ca să luăm iertarea greşalelor noastre, din mâna Celui ce ne-a făcut.
A născătoarei de Dumnezeu:
potoleşte turburarea poftelor mele, tămădueşte ranele sufletului meu, ridică-mă din somnul lenevirii cu mijlocirea ta, cu ajutorul tău prea sfântă Stăpână, Maică Fecioară.
Alt Irmos, acelaşi glas.
Mintea mea cea stearpă…
Înălţându-Te de voie pe cruce, Mântuitorule, toată făptura pământului s-a clătit, şi s-a rupt catapeteasma bisericii.
Rănitu-Te-ai pre cruce, Iisuse al meu, pentru mine, şi Te-ai împuns în coastă, bunule; pentru aceasta cu Credinţă mă închin dumnezeeştei stăpânirii Tale.
Slavă, a treimei:
Plecând genunchile la pământ, mă închin Tatălui, pre Fiul slăvesc, şi pre Duhul laud, stăpânirea cea cu o voie şi în trei ipostasuri.
Şi acum, a născătoarei.
Necuprinsă este taina naşterii tale, preacurată marie, că ai născut pre Dumnezeu
fără ispită bărbătească, şi ai rămas nestricată.
Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie.
Sfinţind, Hristoase, vremea postului cu putereaTa, mântueşte-ne pre noi, cei ce ne închinăm Ţie, de toate laţurile vrăjmaşului.
Irmosul:
Mintea mea cea stearpă fă-o roditoare de bunătăţi, lucrătorule al celor bune, săditorule al celor folositoare, cu milostivirea Ta.
Sedealna din Mineiu, a sfântului. Slavă, şi acum, a Crucii-Născătoarei.
Cântarea 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul Tău şim-am temut, cunoscut-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne.
Avraam, prin bunătăţi şi prin iubirea de străini, a primit pre Treimea, care a venit la el îngereşte.
Bogăţia nefurată este darul postului, şi cel ce se îmbogăţeşte cu aceasta, se va îmbogăţi de Dumnezeire.
Veniţi să plângem împreună cu cuvântul, prin Credinţă strigând: Dumnezeule, fii milostiv nouă, celor ce am greşit mult.
A născătoarei de Dumnezeu:

Maică fără prihană, binecuvântată
67
Fecioară curată, roagă pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru pentru lume.
Cântarea 5-a, Irmos:
Cela ce ai răsărit lumina şi ai luminat zorile, şi ai arătat ziua, slavă Ţie; slavă Ţie, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu.
Postind odinioară Moisi în muntele Sinai, văzător de Dumnezeu s-a făcut, şi Ilie pe căruţă de foc s-a înălţat.
prin postire a gustat odinioară înţeleptul Isaia din cărbunele acela, când s-a atins cu cleştele de buzele lui.
postind mainainte Daniil împreună cu cei trei tineri, fălcile leilor au sfărâmat şi au călcat văpaia cea arzătoare.
A născătoarei de Dumnezeu:
Curată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce fără stricăciune ai purtat pre Dumnezeu în pântecele tău, păzeşte turmata şi o fereşte nevătămată.
Chinonicul -a, Irmos:
Precum ai mântuit preIona proorocul, Hristoase Dumnezeule, aşa şi pre mine scoate-mă dintru adâncul greşalelor şi mă mântueşte, unule iubitorule de oameni.
pre Iona, cinstitul post l-apăzit de chin oarecând; să postim dar din inimă, ca să scăpăm de nevoia gheenei.
Ninivitenii, cu pocăinţă fierbinte şi cu dragoste, au pre Făcut urgia lui Dumnezeu; acelora, cu pofta, toţi să urmăm.
Postul de acum ne cheamă pre noi la pocăinţă; să alergăm dar toţi, cu dragoste, şi să cunoaştem ce este darul postirii.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ai născut cu mijlocire nespusă pre Mântuitorul lumii Hristos, Dumnezeul nostru, pre acela nu înceta rugându-L, să mântuiască tot neamul celor ce te laudă pre tine.
După a 6-a cântare, Condacul sfântului; iar dacă nu are sfântul Condac, zicem A mucenicilor, de la Sedelne.
Cântarea 7-a, Irmos:
Dumnezeul părinţilor, nu ne ruşina pre noi, iubitorule de oameni, rugămu-ne; ci fă cu noi dupre blândeţele Tale în veci.
Să ne facem şi noi ca Daniil acela, care prin post a îmblânzit în groapă pre leii cei ce răcneau.
Celor trei tineri să urmăm cu frică, ca să scăpăm şi noi
68
de focul gheenei, precum şi aceia de cuptorul Vavilonului.
Să postim şi noi cu inima curată, şi să ne curăţim trupul, şi tot duhul cu totul lui Dumnezeu să-l închinăm.
A născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară Maică curată, nu înceta rugând pre Cuvântul cel mainainte de veacuri, carele s-a întrupat din tine, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea8-a, Irmos:
Să slăvim pre împăratul Hristos Domnul, pre care L-au mărturisit în cuptor tinerii cei robiţi, cu glas mare grăind: Toate lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Postind mainainte Iosif, a scăpat de amestecarea femeii celei fără de lege, şi împărăţia a dobândit. Pentru aceasta şi noi să stingem, cu postul, săgeţile cele aprinse ale vrăjmaşului Veliar.
Cu postul, David a căpătat biruinţă asupra celui de alt neam şi împărăţia a aflat. Pentru aceasta şi noi, prin înfrânare, să luăm biruinţă asupra vrăjmaşilor, şi întru Domnul să ne încununăm.
Să păzim şi noi bunătăţile acestora: bărbăţia lui Iov, neviclenia lui Iacov, Credinţa lui Avraam, curăţia lui Iosif şi vitejiile lui David.
A născătoarei de Dumnezeu:
Pre împăratul, Hristos, pre care L-a născut nouă Fecioara Maria, şi după naştere a rămas Fecioară curată, toate lucrurile lăudaţi-L, ca pre un Domn, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Tricântarea. Alt Irmos:
Pre Dumnezeu cel ce s-a pogorît…
În chipul crucii ridicându-şi Moisi palmele, în munte, a biruit pre vrăjmaşi; iară Tu, Mântuitorule, pre cruce mâinile întinzându-Ţi, ai omorît tăria iadului cea a tot pierzătoare.
Cu piroane pre cruce pironindu-Te şi în coastă împuns fiind, Hristoase Mântuitorul meu, ai izbăvit pre pământeni din blestem şi bucuriei celei fără de sfârşit părtaşi i-ai arătat; pentru aceasta binecuvântăm iubirea Ta de oameni.
Răsărind vremea postului, duhovniceşte luminează simţirile sufletului şi goneşte negura patimilor. Pentru aceasta să-l cuprindem din inimă, înălţând pre Hristos întru toţi vecii.
Postul omoară patimile cele de suflet pierzătoare, şi desfătările
69
cele omorîtoare, şi cu adevărat aşează pornirile şi mişcările inimii. Deci, să-l primim cu Credinţă şi cu osârdie.
Nu ca pre o începere de post, ştiind Credincioşii această sfântă zi, o cinstim cu gând curat, ci pentru că este intrare şi mergere către uşile cele dinaintea postului.
A născătoarei de Dumnezeu:
Deschide-ne nouă, celor ce batem, şi mila ta chiemăm Fecioară, ceea ce eşti a oamenilor grabnică scăpare şi întru toate tare ajutătoare, şi celor din nevoi adevărată sprijinitoare.
Alt Irmos:
pre cel ce a închipuit…
Ridicându-Te pre cruce, Stăpâne al tuturor, iarăş ai chemat pre Adam împreună cu Eva, Hristoase Mântuitorule, şi ducându-i în raiu, Te laudă pre tine întru toţi vecii.
Înălţându-te Tu, Hristoase, pe cruce de voie, razele soarelui de frică s-au stins şi ziua a apus. Pentru aceasta tâlharul Te-a mărturisit pre tine Dumnezeu întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
întocmai cu Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul Sfânt credem a fi, Sfânta Treime întru odumnezeire, căreia cu Credinţă ne închinăm, învăţătura luiarie pururea călcând-o.
Şi acum, A născătoarei.
Cum te voiu lăuda după cuviinţă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, eu cel întunecat acum cu multe păcate? Ci o Prea Sfântă! Iartă-mi îndrăzneala proastei mele cântări.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă ţie.
Cruce: nădejdea Credincioşilor, arma împăraţilor, slava preoţilor, tăria sihaştrilor, cu puterea ta pre toţi cei ce te slăvesc mântueşte-i în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Cel ce a închipuit mai înainte oarecând înrug, lui Moisi, minunea Fecioarei în muntele Sinai, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Şi cântăm:
ceea ce eşti mai cinstită…
Cântarea 9-a, Irmos:
Slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase Mântuitorul nostru, cela ce eşti slava robilor Tăi şi cununa Credincioşilor; Cela ce ai slăvit proslăvirea celeia ceTe-a născut pre Tine.
70
Moisi în Egipt marea a desfăcut şi pre popor l-a trecut şi l-a hrănit în pustia cea neumblată, cu postul făcând minuni,
isus al lui Navi cu înfrânarea a sfinţit pre popor şi cu sorţi le-a împărţit pământul făgăduinţii, trecându-i mainainteiordanul.
Ghedeon acela numai cu trei sute de bărbaţi, cu luminile, a biruit pre cei de alt neam, cu înfrânarea şi cu rugăciunea; aceluia şi noi râvnind să ne asemănăm.
A născătoarei de Dumnezeu:
Bucură-te Curată, prea cinstită, lauda fecioriei, întărirea îngerilor, ajutătoarea oamenilor, bucuria lumii, marie, Maica şi slujitoarea Dumnezeului nostru.
Apoi Tricântarea, Irmos:
Pre Dumnezeu Cuvântul…
Pre cruce dumnezeeştile palme întinzându-Ţi ai împreunat cele de mainainte osebite Mântuitorule; şi mijlocind, ai adus ca un dar Tatălui fiinţa omenească cea osândită. Pentru aceasta lăudăm preacurată răstignirea Ta.
Darul sfântului post strălucind, ne trimite nouă raze, curăţind mainainte curgereagândurilor şi gonind întunerecul saţiului. Pentru aceasta cu osârdie să-l primim Credincioşii.
Postul cel purtător de lumină plinind, paharul dumnezeeştilor daruri astăzi mainainte ni-l arată tuturor; ci vrând să luăm şi noi parte din acestea, spre folosul sufletului, să ne rugăm Stăpânului tuturor ca să ne ajute.
Cu piroanele dumnezeeştilor tale mâini, ai pironit îndurate păcatele noastre pe cruce, şi cu suliţa coastei Tale ai rupt viclenele scrisori ale păcatelor şi smintelelor celor rele; pentru aceasta lăudăm preacurata Ta răstignire.
Cărarea cea bună a bunătăţilor se deschide, nevoinţa dumnezeeştilor posturi, iată, tuturor se găteşte; cei ce voiţi să vă nevoiţi dupre lege, rugaţi pre Hristos să ne dăruiască nouă pace de sus.
A născătoarei de Dumnezeu:
Cu rugăciunea cea prea grabnică, cu acoperământul tău cel privighetor, cu ajutorul tău cel tare Stăpână Curată, păzeşte acum pre Credincioşii robii tăi, de toată asupreala protivnică, de patimi, de greşeli, şi de ispite mântueşte-ne.
71
Alt Irmos:
Pre ceea ce a zămislit…
Pre lemnul crucii de voie pironindu-Te, pre noi pre toţi ne-ai mântuit din blestemul legii. Pentru aceasta dupre datorie pre tine Te slăvim, Hristoase.
Toţi ne închinăm patimilor Tale, Mântuitorule, care de bună voie le-ai primit, ca să scapi neamul omenesc din robia vrăjmaşului.
Slavă, a Treimii.
Din veac şi fără stricăciune a născut Tatăl pre Fiul şi Duhul este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul, Treime nedespărţită.
Şi acum, A născătoarei.
Prea binecuvântată marie, roagă pre Mântuitorul, cel ce s-a întrupat din tine, ca să ne dea iertarea păcatelor, nouă păcătoşilor.
Slavă ŢieDumnezeul nostru, Slavă ţie.
Pre cei ce te iubesc pre tine, Cruce, învredniceşte-i cu puterea ta de a trece vremea postului cu pace, şi-i scapă de robia vrăjmaşului.
Irmos:
Pre ceea ce a zămislit dupre trup în pântece, mai presus de fire, pre Cuvântul cel ce a strălucit mainainte fără deani din Tatăl, pre singură Născătoarea de Dumnezeu, Credincioşii să o slăvim.
Svetlina glasului din Octoih. a Treimei, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ Samoglasnica zilei, glasul 1-iu.
De bucate postindu-te, suflete al meu, şi de pofte necurăţindu-te, în deşert te lauzi cu nemâncarea; că de nu ţi se va face ţie pricină spre îndreptare, ca un mincinos vei fi urît de Dumnezeu, şi răilor draci te vei asemăna, cari nici odinioară nu mănâncă. Deci caută să nu faci netrebnic postul, păcătuind; ci nemişcat să rămâi spre pornirile cele fără cale, părându-ţi că stai înaintea Mântuitorului celui ce s-a răstignit, şi mai ales că te răstigneşti împreună cu cel ce s-a răstignit pentru tine; strigând către El: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Stih:
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila ta…
Şi aceeaşi Stihiră.
Stih: Şi să fie lumina Domnului…
A mucenicilor.
Pre voi prea lăudaţilor mucenici nici scârba, nici strâmtorarea, nici foamea, nici goana, nici primejdia, nici mânia fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor n-au putut
72
să vă despartă de Dumnezeu. Ci mai vârtos pentru dragostea ce aţi avut către dânsul nevoindu-vă, ca şi cum aţi fi fost cu trupuri streine, nu v-aţi adus aminte de fire, nebăgând seamă de moarte. Pentru aceasta dupre vrednicie, pentru durerile voastre, aţi luat plată; împărăţiei cerurilor moştenitori v-aţi făcut. Rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei. Podobia: C-eea ce eşti bucuria…(a Crucii)
Fecioara cea fără prihană dacă a văzut pre mielul înălţat pre cruce, plângând a strigat: Prea dulcele meu fiu, ce vedere nouă şi prea slăvită este aceasta? Cum, cela ce ţii toate cu mâna, Te-ai pironit pre lemn cu trupul?
Apoi
Bine este a ne mărturisi… Sfinte Dumnezeule; după Tatăl nostru. Troparul: în Biserica slavei tale stând… Doamne milueşte de 40 de ori. Slavă şi acum Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează părinte.
Preotul:
Cel ce este bine cuvântat Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acuma şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Apoi împărate ceresc, pre Credinciosul…
Şi facem trei metanii mari, cu rugăciunea Sfântului Efrem:
Doamne şi stăpânul vieţii mele. După aceasta, facem 12 închinăciuni mici, zicând întaină la fiecare închinăciune: Dumnezeule curăţeşte-mă pre mine păcătosul. Şi sfârşind închinăciunile, zicem iarăşi rugăciunea toată: Doamne şi stăpânul vieţii mele.Şi o metanie mare.
Adă ogăm şi ceasul întâi, la care cetim învăţătura pentru Credinţă a sfântului Teodor Studitul. La ceasulîntâi, Troparul: Dimineaţa auzi glasul meu… Întru cântare… Paşii mei… Şi: Să se umple gura mea… După Sfinte Dumnezeule, troparul, Degrab ne întâmpină pre noi, Doamne milueşte, de 40 ori. Şi rugăciunea: Cela ce în toată vremea: Doamne milueşte, de 3 ori, Slavă şi acum. Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului bine cuvintează părinte, şi metaniile obişnuite. Sfinte Dumnezeule, doamne milueşte, de 12 ori, hristoase lumina cea adevărată, şi Ot pustul.
Apoi Litie în pridvor şi ecteniile pentru morţi.
Întru aceeaşi Miercuri a brânzei, cetim ceasul al 3-lea şi al 6-lea, cu metanii şi cu Troparele postului.
La ceasuri, în clopot nu lovim.
La ceasul al şeaselea.
Troparul proorociei, glasul al 3-lea:
Împărate sfinte, Atot puternice, de care se înfricoşează şi se cutremură toate, mântueşte-ne pre noi; că poţi ierta păcatele ca un milostiv.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Apoi Prochimen, glasul al 6-lea:
Mântueşte, Doamne, poporul tău…
Stih:
către Tine, Doamne, voiu striga…
Din proorocia lui Ioil cetire Cap. 2, 12.
Acestea grăeşte Domnul: Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post şi cu plângere şi cu tânguire, şi vă rupeţi inimile voastre, iar nu hainele voastre. Şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru; că milostiv şi îndurat este, îndelung răbdător şi mult milostiv; şi-I pare rău de răutăţile oamenilor. Cine ştie, doară se va întoarce şi se va căi, şi va lăsa după sine binecuvântare şi aducere de jertfe şi de dar Domnului Dumnezeului vostru. Trâmbiţaţi cu trâmbiţă în Sion, sfinţiţi postul, vestiţivindecarea, adunaţi popor, sfinţiţi adunare, alegeţi preoţi, adunaţi pruncii cari sug ţâţă. Să iasă mirele din aşternutul său şi mireasa din cămara
73
sa. Între tindă şi între altar vor plângepreoţii, cari slujesc Domnului, şi vor zice: Îndură-te, Doamne, de poporul tău, şi nu da moştenirea ta spre ocară, ca să o stăpânească pre dânsa păgânii? Ca să nu se zică în neamuri: Unde este Dumnezeul lor? Şi i s-a făcut Domnului milă de pământul Său, şi s-a îndurat de poporul Său. Şi a răspunsDomnul, şi a zis poporului său: Iată eu vă voiu trimite vouă grâu şi vin şi untdelemn, şi vă veţi sătura de dânsele, şi nu vă voiu mai da pre voi spre ocară între neamuri şi pre cela ce este despre miazănoapte îl voiu goni de lavoi, şi-l voiu alunga în pământ fără apă, şi voiu pierde faţa lui la marea ceadintâi, şi dosul Lui în marea cea de apoi; şi se va înălţa putrejunea lui, şi se va ridica putoarea lui; că şi-a slăvit Domnul lucrurilesale. Cutează pământule, bucură-te şi te veseleşte; că a mărit Domnul ca să facă. Îndrăzniţi voi dobitoacele câmpului, că au încolţit câmpii pustiei, că pomul şi-a dat rodul său, via şi smochinul şi-au dat tăria lor. şi voi, fiii Sionului, bucuraţi-vă şi vă veseliţi întru Domnul, Dumnezeul vostru; că va da vouă bucate întru dreptate, şi va trimite vouă ploaie timpurie şi târzie, ca şi mai înainte. Şi se vor umpleaariile de grâu, şi se vor vărsa teascurile de vin şi de untdelemn. Şi voiu răsplăti vouă pentru anii cari i-au mâncat lăcustele, omizile şi gândacii şi pălitura; puterea mea cea mare care am trimis-o asupra voastră. Şi mâncând veţi mânca, şi vă veţi sătura, şi veţi lăuda numele Domnului Dumnezeului vostru, care a făcut minuni cu voi; şi nu se va ruşina poporul meu în veac
Prochimen, glasul al 7-lea:
Domnul va da tărie poporului său. Domnul va binecuvânta pre poporul său cu pace…
Stih:

Aduceţi Domnului pre fii lui Dumnezeu…
Apoi: Degrab să ne întâmpine îndurăriletale… SfinteDumnezeule… Şi celelalte obişnuite ale postului. Apoi rugăciunea: Dumnezeule şi Doamne al puterilor… Şi cetim împreunăşi Ceasul al 9-lea:
După aceasta, Obedniţa şi Fericirile, fără cântare, Slavă, Şi acum:Pomeneşte-ne pre noi, Doamne.. şi închinăciuni treiCeata cerească.. şi celelalte. şi după: Tatăl nostru, Pondacul hramului şi al sfântului, slavă Cusfinţii odihneşte, Hristoase, şi acum: Ceea ce eşti folositoare creştinilor… Doamne milueşte… de 40 de ori. Slavă şi acum. Ceea ce eşti mai cinstită… Trei metanii mari, şi cele 12 închinăciuni.
După aceasta se începe Vecernia: Veniţisă ne închinăm… de trei ori;
Psalmul 103.
Binecuvintează suflete al meu pre Domnul…
Şi celelalte.
MIERCURI SEARA
La Doamne strigat-am… Punem Stihurile după obiceiu.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 5-lea:
Dumnezeule, întru numele Tău mântueşte-mă, şi întru puterea Ta mă judecă.
Stih:
Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.
Din proorocia Lui Ioil cetire.
Cap. 3.
Acestea grăeşte Domnul: Să se scoale şi să se sue toate neamurile la valea lui Iosafat; că acolo voiu şedea să judec toate neamurile dimprejur. Trimiteţi cosoare, că a sosit culegerea de struguri; intraţi şi calcaţi, că este plin jgheabul; se varsă tocitorile, că s-au înmulţit răutăţile lor. Glasuri au răsunat în valea uciderii: Că aproape este ziua Domnului, în valea judecăţii. Soarele şi Luna se vor întuneca, şi stelele îşi vor ascunde lumina lor; şi Domnul din Sion va striga, şi din Ierusalim îşi va da glasul său. Şi se va clăti cerul şi pământul, şi Domnul nu se va îndura de poporul său, şi va întări pre feciorii lui Israil. Şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, cel ce locuesc în Sion, în muntele cel sfânt al meu. Şi va fi Ierusalimul sfânt, şi streinii nu vor mai trece printr-însul. Şi va fi în ziua aceea, pica-va din munţi dulceaţă şi din dealuri va curge lapte, şi din toate izvoarele Iudeii vor izvorî ape, şi izvor din casa Domnului va ieşi şi va adăpa Valea Silim ului. Egiptul spre pierdere va fi, şi Idumea un câmp pustiu, pentru nedreptăţile făcute feciorilor iudei, căci au vărsat sânge drept în pământul lor. Şi Iudeea în veci va avea locuitori, şi Ierusalimul din neam în neam. Şi voiu cere înapoi sângele lor şi nu-l voiu curăţi; şi Domnul va locui în Sion.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Să nădăjduiască Israil spre Domnul de acum şi până în veac.
74
Stih: Doamne, nu s-a Înălţat inima mea, nici s-au înălţat ochii mei…
Apoi: învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta…
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 3-lea
Răsărit-a primăvara postului şi floarea pocăinţii. Deci să ne curăţim pre noi fraţilor de toată spurcăciunea, şi dătătorului de lumină cântând să-i zicem: Slavă Ţie, unule iubitorule de oameni.
Stih: către tine am ridicat ochii mei…
Şi iarăşi Samoglasnica.
Stih: Milueşte-ne pre noi Doamne…
A Mucenicilor.
Mucenicii Tăi, Doamne, cu Credinţă întărindu-se, cu nădejdea adeverindu-se şi cu dragostea crucii Tale sufleteşte unindu-se, au stricat tirania vrăjmaşului, şi dobândind cununile, cu cei fără de trup se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.:
Ceea ce eşti mai întâi sfântă curată, lauda cetelor cereşti, cântarea apostolilor, plinirea proroocilor, Stăpână primeşte rugăciunile noastre.
Acum slobozeşte; după Tatăl nostru, Troparul sfântului, Slavă, şi acum; A născătoarei. ApoiEcteniilo: Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule… Şi trei metanii mari. Fie numele Domnului, Bine voiu cuvânta pre Domnul, Cade-se să te fericim; Apolisul, ieşirea în Pridvor, şiLitie pentru cei morţi, după obiceiu.
CADE-SE A ŞTI: Că în Palestina, care este în părţile Ierusalimului, nu am apucat de laSfinţii Părinţi să se facă nici Liturghie obişnuită, nici Liturghia mai înainte sfinţită, Miercurea şi Vinerea, în săptămâna brânzii; că întru aceste două zile cântăm Aliluia, cu metanii seara şi dimineaţa, precum s-a arătat mai sus.
Iar după Vecernie, în aceste două zile mâncăm brânză şi ouă, păzind pravila celui între sfinţi părintelui nostru Nichifor, Patriarhul Constantinopolei, mărturisitorul.
SĂ SE ŞTIE DEASEMENEA Că în Miercurea brânzei, seara cetim Pavecerniţa mică şi cântăm din Mineiu slujba sfântului ce se va întâmpla sâmbătă la rând; Canonul şi Stihirile Vecerniei.
PENTRU PRAZNICUL AFLĂRIICINSTITULUI CAP AL SF. IOAN ÎNAINTE MERGĂTORUL.
De se va întâmpla Luni sau Marţi sau Joi în săptămâna brânzei, să se caute tipicul la sfârşitul cărţii, la literal.
Iar de se va Întâmpla Miercuri sau Vineri în săptămâna brânzei, să se caute la sfârşitul cărţii, la litera j.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele din Octoih ale Apostolilor.
După a doua Stihologie, Sedelnele Triodului, glasul al 5-lea:
Podobia: Pre Cuvântul cel împreună…
Astăzi încununează toţi apostolii postul cel de patruzeci de zile şi mai înainte curăţitor, şi sfinţesc vremea postului cu puterea lui Hristos Mântuitorului, vestind mainainte tuturor învierea Lui şi se roagă Domnului, ca să miluească sufletele noastre.
Slavă, tot aceasta. Şi acum A născătoarei.
Fecioară Preacurată, ceea ce eşti acoperământ celor cenecurmat nădăjduesc întru tine, mântueşte-i de tot felul de ispite şi de nevoi şi deprimejdii cumplite, rugându-teFiului Tău împreună cu apostolii Lui; şi mântueşte pre toţi cei ce te laudă pre tine.
Apoi cetim Cuvântul sfântului Anastasie, igumenul muntelui Sinai. Şi psalmul 50.
Iar Canoanele cântăm, precum este obiceiul, din Octoih şi din Mineiu. Iar la pesnele care au tricântare, lăsăm la o parte cântările
75
din Octoih.
Tricântarea lui Iosif.
Cântarea 4-a, glasul al 4-lea, Irmos: Auzit-a Proorocul…
Luminat-au lumea cu raza cunoştinţii de Dumnezeuucenicii Tăi, Doamne, şi rătăcirea o au întunecat, risipind i întunerecul înşelăciunii; cu rugăciunile lor mântueşte pre cei ce Te laudă pre tine.
Uşile cele dinaintea postului, ce sunt încununate cubunele roduri ale nevoinţelor, primesc pre cei ce aleargă cu trezvie. Deci să alergăm împreună toţi Credincioşii degrab, cu laude şi cu cântăride taină.
Pentru îndrăzneala neînfrânării, primind haine de muritor, m-am îmbrăcat în ele, eu ticălosul; ci Tu, Fiul lui Dumnezeu, îmbracă-mă cu vest mântul luminat al naşterii de a doua.
Vieaţa mea s-a sfârşit cu vicleşuguri şi cu toată necurăţia, ci scap la Tine, cel prea îndurat; apucă înainte şi mă mântueşte, Hristoase, Dumnezeule, cu bunătatea Ta.
A născătoarei de Dumnezeu:
Zămislit-ai în pântece, mai presus de cuvânt, şi ai născut mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, pre Stăpânul făpturii. Căruia neîncetat te roagă, să ne mântuiască de toată mânia, pre noi cei ce te fericim pre tine.
Alt Irmos, glasul al 2-lea:
Venit-ai din Fecioară.
Risipind întunerecul neînfrânării cu razele învăţăturilor voastre, apostoli aţi luminat cu înfrânarea pre toţi cei păcătoşi şi pre cei drepţi, ca nişte prea lăudaţi.
Ca nişte mărgăritare luminoase, apostoli ai cuvântului, toate marginile le-aţi împodobit cu postirea şi aţi înfrumuseţat acum cu adevărat spiţa cea de bun neam a sufletelor noastre.
Cuptorul poftelor cu roua postului răcorindu-l, apostoli, pre toţi oamenii i-aţi învăţat
76
să-l aibă ca o cetate nejefuităşi locuinţă de sfinţenie.
Slavă.
Greşit-am mai mult de cât toţi oamenii, eu ticălosul, şi ampăcătuit fără căinţă, ca Manasi; ci fă-mi, Doamne, mijlocirede pocăinţă, mai înainte de a mă topi moartea.

Şi acum, A născătoarei.
Pre tine liman de mântuireşi zid nemişcat, toţi Credincioşii te ştim, Stăpână Născătoare de Dumnezeu; că tu cu rugăciunile tale, scapi din primejdii sufletele noastre.
Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nusol, nici înger; ci Tu însuţi, domnul, te-ai întrupat şi m-aimântuit pre mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea 8-a Irmos:
Toate le-ai aşezat…
Tot pământul s-a umplut de lauda Ta, Doamne, că a trecut peste el dumnezeească vestire a dumnezeeştilor Tăi ucenici; din adâncul necunoştinţii întorcându-l la cunoştinţă, ca să cânte: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul, şi-L prea înălţaţi în veci.
Darul pocăinţei cel dumnezeesc s-a arătat, mântuire aducând celor ce petrec întru nevoinţele şi în luptele sudorilor şiostenelelor ei. Pentru aceasta aleargă sufletul meu către Stăpânul tău, cerând sădea iertare păcatelor tale celor multe.
Curgerea postului celui datde Dumnezeu s-a deschis. Deci să-l întâmpinăm luminat, cei ce avem trebuinţă de milă; că însetează înduratul de mântuirea noastră, şi se întindesă dea iertare celor ce-L cautăcu osârdie şi fi slujesc cu dragoste.
Suflete, opreşte-ţi gura cupostul şi cu cuget de pace şihrăneşte pre Domnul cu facerea de bine, aducându-I luibucatele bunătăţilor, ca niştejertfe bine mirositoare, şi strigăneîncetat: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
A născătoarei de Dumnezeu:
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce stăpâneşti pretoţi, primind rugăciunile robilor tăi, mântueşte-mă de întunerec şi de focul cel nestins, curăţind mulţimea răutăţilor mele cu mijlocirea ta, şi cu singură dumnezeească rugăciunea ta.
77
Alt Irmos:
Înfricoşatu-s-au despurcatul…
pre voi, apostoli, dându-vă Hristos ca o lumină în toate marginile lumii, v-a zis: Mergând între neamuri, învăţaţi ca să Mă ştie pre mine, că fiind cu trup m-am hrănit cu postul, şi călcând toată puterea vrăjmaşului, am arătat oamenilor calea cea dreaptă.
Arătat-ai, Hristoase, postul spre iertarea oamenilor, şi spre lepădarea poftelor; că printr-însul apostolii Tăi bine ţi-au plăcut, şi luminători luminaţi pre pământ s-au arătat; propoveduind pre Domnul în trei feţe şi întru o fiinţă tuturor celor ce-L laudă.
Trimişi aţi fost de învăţătorul Hristos, o! ucenicilor, propoveduitori neamurilor, ca să le luminaţi cugetele cu dumnezeeştile învăţături, să se oprească de pofte şi de bucate, să iubească înfrânarea, şi să-L cunoască pre dânsul, Domn şi Ziditor lumii şi făcător de bine tuturor.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Precum Cain ucigaşul oarecând, aşa şi eu, nu am adus jertfa sufletului meu fără prihană, Hristoase, fiind biruit de cuget necurat; ci nu mă urî pre mine cel ce viu cu post cătretine, prea bunule Mântuitorul meu. Caută spre darurile care cu dragoste le aduc Ţie Dumnezeul meu, în vremea postului.
Şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
Fericit s-a făcut pântecele Maicii lui Dumnezeu, de vreme ce a primit pre Cuvântul, carele s-a amestecat cu chipul omenesc dupre ipostas, prin grosimea trupului ce a luat dintr-însa; şi s-a arătat cetate lui Dumnezeu, întru care a binevoita locui Cel prea înalt şi Domnul Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm ţie: Bucură-te, cea plină de dar, Curată Născătoare de Dumnezeu.
Irmos:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup, cel întru o podoabă cu sufletul, al tinerilor celor cu bună Credinţă, şi s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă materie; şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântare vecuitoare se cântă: Pre Domnul toate lucrurile lăudaţi-L, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Şi se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…
Cântarea 9-a Irmos:
Că mi-a făcut mie mărire…
Pentru că v-a trimis ca pre nişte luminătorî neînşelători
78
în lume, ca să ne scoateţi din adâncul păcatelor, lăudăm cu bucurie pre Cel ce v-a întărit pre voi, ca pre nişte apostoli ai Săi.
pentru că v-a trimis Hristos pre voi înţelepţilor, ca nişte sare în lumea cea de demult neînţeleaptă, ca să o înţelepţiţi spre cunoştinţa Lui, îl lăudăm cu Credinţă.
pentru că mulţimea greşelilor celor cumplite m-a cuprins, cu lacrămi cad înaintea Ta, Hristoase, cerând să-mi dai loc de iertare în vremea postului.
pentru că sunt legat cu lanţuri nedeslegate ale poftelor mele, suspin şi strig către Tine, Mântuitorule: Slobozeşte-mă şi pre mine, ca să laud cubucurie milostivirea Ta.
A născătoarei de Dumnezeu:
Fiind că te-a arătat Dumnezeu pre tine, Fecioară Curată, ajutătoare neamului omenesc, nu lipsi rugându-L cu deadinsul pentru noi Credincioşii.
Alt Irmos:
Ceea ce ai încăput în pântece…
postul a arătat ceata apostolilor în toată lumea, strălucind cu raza Ta cea dumnezeească şi luminând neamurile.
Ceata Ucenicilor Tăi, Iisuse, iubitorule de oameni, a învăţat neamurile păgânilor să strângă bogăţia postului.
Glăsuirea cea de două sprezece strune, adică adunarea apostolilor tăi dărueşte oamenilor bogăţia înfrânării şi izvorul mântuirii.
Slavă.
Cu glasul curvarului strig către ine, Doamne, Părinte îndurate! greşit-am, mântueşte-mă; să nu mă desparţi de slava Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce ai purtat în pântecele tău pre Dumnezeu, ca pre un om, şi vieaţa lumii ai isvorît; pre tine te lăudăm, prea sfântă Fecioară.
Irmos:
Ceea ce ai încăput în pântece pre Dumnezeu cel neîncăput, şi ai născut bucuria lumii, pre tine te lăudăm prea sfântă Fecioară.
Svetealna glasului.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 3-lea:
Strălucit-a buna podoabă a înfrânării, care goneşte negura cea drăcească; sosit-a cinstea postului, aducând tămăduirea patimilor sufleteşti. Cu aceasta oarecând Daniil şi tinerii cei
79
din Vavilon întrarmându-se, acela a înfrânat gura leilor, iară aceştia au stins văpaia cuptorului. Cu cari împreună mântueşte-ne şi pre noi prin acelaşi post, Hristoase, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Stih:
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila ta…
Tot Stihira aceasta.
Stih: şi să fie lumina Domnului…
A mucenicilor.
Ca nişte luminători în lume străluciţi şi după moarte, sfinţilor, cu nevoinţă bună nevoindu-vă; deci având îndrăsneală, rugaţi pre Hristos, să miluească sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Ceea ce eşti între femei sfântă, Născătoare de Dumnezeu, Maică care nu ştii de nuntă, roagă pre împăratul şi Dumnezeul, pre carele L-ainăscut, să ne mântuiască pre noi, ca un iubitor de oameni.
Apoi: Bine este a ne mărturisi Domnului… Apoi: Sfinte Dumnezeule: După Tatăl Nostru, Troparul; Slavă, Şi acum a Născătoarei de Dumnezeu, ceasul 1, după obiceiu şi Ot pustul.
JOI SEARA
începem slujba cu metanii, şi celelalte toate, precum am arătat şi mai înainte, în Marţia brânzei.
La Doamne strigat-am… stihirile după obiceiu. Slavă, şi acum; A născătoarei de Dumnezeu:
Lumină lină… Prochimenul zilei.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 2-lea:
Crucea Domnului este înfrânarea a toată desfătarea, şi lege de postire celor ce se închină ei fără încetare. Că cei ce privesc neîncetat la Cel ce s-a pironit pre dânsa, îşi răstignesc trupul împreună cu patimile şi cu poftele. Dintru cari să ne sârguim să ne facem şi noi curaţi prin post; să ne împărtăşim cu Cela ce s-a împărtăşit nouă cu iubirea de oameni prin patimi şi dintru a Sa nepătimire a împărţit firii noastre, Cela ce are mare milă.
Stih:
către tine am ridicat ochii mei…
Şi iar aceasta.
Stih: Milueşte-ne pre noi, Doamne…
A Mucenicilor.
Mucenicii cei ce n-au poftit desfătarea pământească, cereştilor bunătăţi s-au învrednicit şi s-au făcut împreună cetăţeni cu îngerii. Doamne, cu rugăciunile lor milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Podobie: Când de pre lemn…
Pre strugurul cel prea copt, pe care nelucrat l-ai purtat în pântece, Curată, dacă l-ai
80
văzut spânzurat pre lemn, plângând te-ai tânguit şi ai strigat: Fiule, pentru mine, ceea ce Te-am născut, pică dulceaţă, făcătorule de bine, prin care să se curăţească toată beţia patimilor, cu dumnezeeştile mângâeri, ca un milostiv.
Acum slobozeşte pre robul tău…
Troparul: Născătoare de Dumnezeu… şi celelalte, făcând metaniile cele mari. Apoi apolisul. Cetim Pavecerniţa cea mare cu metanii, precum s-a arătat Marţi.
În Vinerea Brânzei LA UTRENIE
După cei 6 Psalmi, cântăm: Aliluia, pe glasul Octoihului şi Treimicile glasului.
După întâia Stihologie, Şezândele crucii, din Octoih.
După a doua Stihologie, Şezândele Triodului. Glasul al 7-lea:
Înalţă cornul bisericilor, cinstită cruce, surpă trufia ereticilor cu puterea ta şi veseleşte cetele ortodoc şilor; învredniceşte-ne să ajungem şi noi toţi la înălţarea ta şi să ne închinăm ţie, aşternutului picioarelor lui Hristos, că întru tine ne lăudăm, lemn binecuvântat.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei.
Ca ceea ce ai îndurare spresmerenia noastră şi vezi pre cei de pre pământ, milostiveşte-te spre poporul cel ce este în primejdii, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, petreci neîncetat rugându-te ca să nu pierim rău. Roagă, ca o Preacurată, pre Dumnezeu cel lesne iertător, să mântuiască sufletele noastre, prea sfântă Fecioară.
Apoi cetim cuvântul marelui Vasilie, despre post, al căruia început este:
Trâmbiţaţi cu trâmbiţa la lună nouă.
Psalmul 50.
Canoanele se pun: din Octoih, din Mineiu, şi ale Triodului, iar la Cântările cari au Tricântare, lăsăm acele Cântări ale Octoihului şi ale Mineiului, şi urmăm dupre cum s-a arătat în Miercurea aceasta.
CANONUL TRIODULUI Facerea lui Iosif.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Apa trecând-o…
Vremea cea dumnezeească a postului a strălucit tuturor lumina cunoştinţii, risipind întunereculpăcatelor. Să-l primim dar cu inimă umilită.
Iată, frumuseţea pocăinţii preface sufletele cu venirea postului. Să intrăm într-însul cu trezvie noi, Credincioşii, ca să luăm dezlegare păcatelor.
Slavă.
Domnii, Stăpânii şi Heruvimii şi toate Puterile, rugaţi-vă, ca să săvârşim noi cu pocăinţă
81
vremea postului, şi cu toată curăţia.
Şi acum, A născătoarei.
Sfântă Fecioară, ceea ce singură eşti sprijin Credincioşilor, dă-ne rugăciunea ta ajutătoare învremea postului, tuturor celor ce te ştim pre tine, Curată Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea 3-a, Irmos:
Doamne, cela ce ai făcut cele…
Să fugim cu primirea postului de patimile cele pierzătoare de suflet, şi să arătăm roduri de umilinţă, cei ce mainainte am mâniat cu păcatele pre Dumnezeul cel îndurat.
Toţi să poftim cu osârdie, să ne aprindem acum Candelele cu untuldelemn al faptelor bune, ca să intrăm cu fecioarele cele înţelepte în luminata cămară, bucurându-ne.
Slavă.
Grăitorilor de Dumnezeu profeţi, cuvioşilor mucenici şi dumnezeeştilor ucenici ai Mântuitorului, rugaţi-L pre dânsul să începem bine şi să sfârşim cu plăcere vremea postului, rugămu-vă.
Şi acum, A născătoarei.
Ca pre o pricină a tuturor bunătăţilor, pre tine, Stăpână,
toţi cu deadinsul te rugăm, ca să vii împreună cu noi în lupta postului şi prin mijlocirea ta să ne dărueşti şi sfârşitul lui mântuitor.
Irmos:
Doamne, cela ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc, şi al Bisericii ziditorule, Tu pre mine mă întăreşte întru dragostea Ta: că Tu eşti marginea doririlor şi întărirea Credincioşilor, unule iubitorule de oameni.
După a 3-a Cântare, Şezânda Mineiului; Slavă, şi acum, a Crucii-Născătoarei.
Cântarea 4-a, Irmos:
Auzit-am Doamne taina…
În ce chip se ivesc zorile, aşa şi darul postului acum ne pune înainte vremea pocăinţii, risipind întunerecul păcatelor.
Să hrănim pre săraci, ca să luăm milă în loc de milă; şi cu apa cea dumnezeească a postului să ne spălăm întinăciunile sufleteşti.
Slavă.
Cereştilor îngeri, rugaţi pre dătătorul de bine să primească nevrednica noastră pocăinţă, cu nemăsuratele îndurări.
Şi acum, A născătoarei.
Curată, curăţitoarea celor ce greşesc, sfântă Stăpână, cu
82
mijlocirea ta rupe zapisul păcatelor mele.
Cântarea 5-a, Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat de lafaţa ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperitîntunerecul cel strein pre mine, ticălosul? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Întru această zi făcând început curăţirii vieţii, să ne gătim cu bucurie Credincioşilor spre nevoinţă; aducândostenelele trupului şi bună rodirea sufletului Stăpânului tuturor.
Pre Moisi postul l-a arătat părtaş minunatei vederi deDumnezeu. Acestuia dar suflete al meu urmând, primeştepostul, puind întru tine dumnezeeşti suiri, ca să vezi lumina lui Dumnezeu.
Cu rugăciunile sfinţilor apostoli şi cu ale sfinţilor mucenici, învredniceşte-ne pre noi, Iisuse îndurate, să trecem vremea postului cu pocăinţă şi CU toată părăsirea de păcate, rugămu-ne.
A născătoarei de Dumnezeu:
Vrând să intrăm prin uşapostului, te rugăm pre tine, uşalui Dumnezeu Stăpână, săintri împreună cu robii tăi şi să ne lăţeşti cu adevărat gândurile şi cugetele, ca să facem voile cele mântuitoare.
Apoi Tricântarea lui Iosif.
Cântarea 5-a, Glasul al 6-lea, Irmos:
Cu dumnezeească lumina Ta…
Pironindu-ţi mâinile pre cruce, împungându-te cu suliţa în coastă, iubitorule de oameni, ai rupt zapisul luiAdam cel căzut Pentru aceasta dătătorule de vieaţă, culaude Te slăvim.
Puindu-mi asupră cu vicleşug şarpele cel viclean patimi sufleteşti, m-a alungat dinraiu; iar Tu, Mântuitorule, pironindu-ţi palmele pe cruce, m-ai tras la înălţimea nestricăciunii.
Dumnezeească vreme a postului, care curăţeşte sufleteştile patimi şi spală ranele celetrupeşti, a sosit acum Credincioşilor. Să alergăm dar cutoţii, şi cu dragoste să o primim.
Vremea cea bună s-a arătat, care îmbracă toată faţa cu dumnezeească veselia sufletului; deci veniţi să o primim bucuroşi, cu post şi cu rugăciuni mai înainte curăţindu-ne.
Post, lacrimi, rugăciuni şideprinderi smerite să aducemcelui ce s-a smerit pentru noi,
83
ca în ziua postirii să ne deaiertare de cele ce am greşit.
A născătoarei de Dumnezeu:
Cu strălucirile tale cele luminoase, Stăpâna lumii ceabună, goneşte întunerecul sufletului meu şi noaptea păcatului meu, ca să-ţi cânt cu dragoste şi să te fericesc.
Alt Irmos, glasul al 8-lea: pentru ce m-ai lepădat…
Crucii Tale mă închin, Doamne iubitorule de oameni, prin care m-am izbăvit. Şi laud mântuitoarele şi dumnezeeştile ppatimi, Stăpâne, prin care am scăpat din patimile mele cele cu durere, Cuvinte, mutândumă la vieaţa cea nevătămătoare.
Nădăjduindu-ne în Cruce, lepădăm de la noi înşelăciuneaprotivnicilor, şi întru dânsaCredincioşii întărindu-ne, cunoscuţi ne-am făcut lui Dumnezeu, şi ca nişte miei aleşi fi de curând născuţi, am băut laptele cel neînşelător.
Slavă, a treimei:
Pre Tatăl şi pre Cuvântul şi pre Sfântul Duh, toţi slăvim, întru o fiinţă; cunoştinţă luminată puind, închinăciunea de obşte şi despărţirea dupre feţe, fără amestecare şi fără schimbare.
Şi acum, A născătoarei.
Nădejdea marginilor lumii şi bucuria robilor tăi tu eşti, Fecioară curată. Păzeşte, Preacurată, pre cei cecinstesc chipul tău cu dragoste, şi cu rugăciunile tale pre noi pre toţi ne mântueşte de cel strein, ca o prea milostivă.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Calea Ta cea dreaptă, îndreptează-o, Doamne, tuturor robilor tăi, celor ce cinstesc cu dragoste nevoinţa postului, şi pre noi ne întăreşte cu îndemnurile cele mai spre bine, învrednicindu-ne împărăţiei Tale celei sfinte.
Irmosul:
pentru ce m-ai lepădat de la faţa ta…
Chinonicul -a, Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
postindu-se Răscumpărătorul, ne-a hotărît nouă această vreme curăţitoare de spurcăciunile sufleteşti. Deci să ne apropiem Credincioşii cu inimă fierbinte, ca să luăm iertare.
Hristoase, cela ce ai primit suspinul vameşului şi ai primit plângerea păcătoasei, cea din suflet, primeşte ca un iubitor de oameni şi rugăciunile noastre, dăruindu-ne iertare.
Slavă.
Cu rugăciunilepropoveduitorilor şi ale proorocilor, ale
84
mucenicilor şi ale apostolilor tăi, ale cuvioşilor, ale arhiereilor şi ale tuturor drepţilor tăi, trimite Hristoase sufletelor noastre iertare de păcate.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce singură ai întărit neputinţa fiinţii omeneşti cu Dumnezeească naşterea ta, preacurată, arată-te ajutătoare mie celui ce intru în dumnezeească curgerea postului.
Irmos
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fără-de-legile mele, şi dintru adâncul răutăţilor mă scoate, rogu-mă, căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mântuirii mele.
După Cântarea a 6-a, Condacul sfântului; iar dacă nu are sfântul condac, zicem A mucenicilor de la glasul de rând.
Cântarea 7-a, Irmos:
Coconii evreeşti în cuptor…
Luminându-se Ilie odinioară cu postul, o suflete! s-a înălţat în căruţă de foc. Acestuia asemănându-te, omoară nestâmpărările cu înfrânarea.
Iată vremea postirii îţi arată lumina mântuirii; nu te lenevi, o suflete al meu, văzând căDumnezeu rabdă îndelung; cistrigă cu deadinsul: Prea bunule, milueşte-mă.
Slavă.
Postul întărind pre tineri, i-a păzit focul nearşi. Ci cu rugăciunile lor, Iisuse, izbăveşte-mă de focul cel veşnic, cu multă milostivirea Ta.
Şi acum, a născătoarei.
Ceea ce eşti singură ajutătoarea oamenilor, fii nouă, robilor tăi, ajutătoare în vremea postirii; ca întru pocăinţă spre plăcerea ta făcând, să luăm împărăţia cerurilor.
Cântarea 8-a, Irmos:
De şapte ori cuptorul, muncitorul Haldeilor l-a ars nebuneşte cinstitorilor de Dumnezeu. Iar văzându-i pe aceştia cu putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Izbăvitorului au strigat: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Cuptorul pocăinţii să-l aprindem cu osârdie, şi într-însul să ardem toate desfătările trupului şi să ne rugăm celui bogat întru milă, să nu luăm ispita focului celui ce va să fie, strigând: Preoţi bine-L cuvântaţi, popoarelor prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Vremea postului ce vine ne va fi nouă îndemn a părăsi tot păcatul. Ci să nu ne plecăm
85
în jos, nici cu lene să alergăm, ca în scurte şi în puţine zile să spălăm spurcăciunile cele de mulţi ani; cu umilinţa inimii, pre unul Dumnezeul nostru lăudând întru toţi vecii.
Cetele îngerilor, adunarea mucenicilor, sfântul sobor al dumnezeeştilor apostoli, mulţimea cuvioşilor, a arhiereilor şi a proorocilor, pre Tine Te roagă Bunule, prea îndurate, dă pocăinţă adevărată robilor tăi în vremea postului ce a intrat acum.
A născătoarei de Dumnezeu:
Născătoare de DumnezeuPreacurată, la tine scăpăm, milueşte-ne pre noi cu rugăciuneâ ta cea bună şi fă îndurat nouă, tuturor, pre Fiul tău şi Domnul, în vremea postului ce vine acum; spre mântuirea Credincioşilor, celor ce te laudă pre tine întru toţi vecii.
Tricântarea, glasul al 6-lea, Irmos: Pt julru legile părinteşti…
Nepăzind moştenirea părintească, ne-am robit legii păcatului; dar întinzându-Ţi palmele tale pre dumnezeeasca cruce, slobozire tuturor ai dăruit printr-însa; pre care cu Credinţă o aducem Ţie în zilele cele sfinte. Milueşte-ne, îndurate, pre noi cei ce Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Cela ce cu crucea Ta ai stricat despărţirea şi păretele celdin mijloc al vrajbei, înnoinDin marginile lumii pace bogată;dă-ne, Hristoase, să trecempostul ce vine cu pace; noicei ce Te lăudăm pe tine, Domnul, neîncetat şi te prea înălţăm întru toţi vecii.
Astăzi darul postului razede soarerevarsă tuturor, curăţind mai întâi întunereculcel din păcat. Deci cei cuprinşide multe feluri de patimi, cubucurie apropiindu-ne, să primim darul cu dragoste, strigând: Pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cu amărăciune culegând celîntâi zidit, în raiu, odinioarămâncarea cea fără socoteală, s-a lepădat, şi osândindu-ses-a alungat din desfătare. Darpironindu-TeTu, Hristoase, cu piroane pre lemn, ai pironit înăscrisul cel viclean al păcatului aceluia. Pentru aceea lăudăm milostivirea ta cea multă întru toţi vecii.
Legea postului lepădând, ne-am alunecat în groapa păcatului. Deci trebuia să fie postulde acum, ca săvârşindu-l noi, îndurate, să ne trimiţi nouă dar din cer şi pace bogată, celor ce strigă: Pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întrutoţi vecii.
86
A născătoarei de Dumnezeu:
Prea sfântă Fecioară ceea ce eşti celor căzuţi îndreptare, păcătoşilor mijlocitoare, streinilor odihnă, celor întristaţi mângâere, risipeşte, Preacurată, întristarea sufletului meu şi te roagă să mi se dea mângâere de sus de la Dumnezeu, mie celui ce-ţi cânt cu osârdie şi te laud întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Îngerii şi cerurile…
Văzându-Te firea zidirilor îndurate pironit pe cruce cu trupul, s-a mutat lumina zilei întru întunerec, pământul s-a clătit şi toate s-au cutremurat.
Pe înălţimea crucii împreună ai înălţat firea omenească, şi din dumnezeeasca Ta coastă bogăţie de mântuire ai izvorît, Mântuitorule, celor ce se închină cu Credinţă preacuratelor Tale patimi.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Un Dumnezeu este treimea nemutându-se Tatăl în ipostasul Fiului, nici Fiul schimbându-se în purcedere; ci osebite şi dimpre ună pre câte trele, o lumină, un Dumnezeu slăvesc în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Spune cum ai născut pre Cel ce a strălucit din Tatăl fără de ani, pre Cel împreună cu Duhul sfânt lăudat? Într-alt chip nu, ci numai precum ştie singur Cel ce bine a voit a se naşte dintru tine, în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Primind pocăinţa noastră, ca cela ce eşti bun din fire, izbăveşte-ne, Doamne, de curselevrăjmaşului, ca prin Credinţă şicu dragoste să lăudăm acum sfântă stăpânirea ta.
Să lăudăm bine să cuvântăm…
Irmos:
îngerii şi cerurile, pre Cel ce şade pre scaunul slavei şi caun Dumnezeu este lăudat neîncetat, bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Şi se cântă: Ceea ce eşti mai cinstită…
Cântarea 9-a, Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte, şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat de cât cerurile. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile îngereşti şi omeneşti pre tine te măresc.
Iată vremea cea luminătoarea venit, ziua cea sfântă a strălucit. Fugi de întunecatele talepatimi, o suflete! şi primeşte
87
razele care te povăţuesc lalumină, bea umilinţa ca pe nişte vin, veseleşte-te şi urăşte beţia desfătărilor.
Cu adevărat foarte bună este vremea postului, care o ai dat, Hristoase, tuturor Credincioşilor spre biruinţa păcatelor, spre iertarea cea de mântuire şi spre primirea darurilor; întru care Te rugăm, Mântuitorule, fă-ne părtaşi pre toţi bunătăţilor Tale.
Varsă spre noi, îndurate, milele Tale cele bogate, dupre obiceiu, dă-ne lacrimi curăţitoare de spurcăciuni şi gânduri a Te iubi pre Tine, Credinţă şi dragoste curată, pocăinţă din destul şi apropiere desăvârşit către Tine, unule Cel mult îndurat.
Dumnezeească mulţime a tuturor, îngeri şi cete prea lăudate ale sfinţilor, rugaţi-vă acum cu deadinsul Celui bun, să ne întărească pre noi, să alergăm fără împiedecare această dumnezeească călătorie a postului, şi purtători de biruinţă să ne facă.
A Născătoarei de Dumnezeu,
Iubitoare de bine Fecioară, ceea ce ai născut pre Mântuitorul cel bun, îmbunătăţeşte-ne Stăpână pre noi cei plini de răutăţile patimilor şi ale gândurilor cele nemăsurate, şi îngreuiaţi cu sarcini de păcate cu anevoie a se purta. Ca dupre datorie să te slăvim, ca pre o Născătoare de Dumnezeu.
Tricântarea, alt Irmos:
Nuse pricepe toată limba…
Nuse pricepe nici o fire a oamenilor şi a îngerilor să mulţumească milostivirii tale, Făcătorule de bine; căci cu trupul de voie pentru noi ai sărăcit şi pre lemn pentru noiTe-ai răstignit, blestem făcându-te ca să ridici blestemul cel dintâi al omenirii.
Luminata zi a postirii a sosit, vino să o întâmpinăm, suflete al meu, cu faţă luminată, cerând de la Stăpânul să ne trimită nouă de sus dar şi să aflăm îndreptare de multe greşeli; ca să nu ne ispitim acolo întru înfricoşata gheenă.
Sosit-a acum sfânta intrare a pocăinţii, luminând sufletele tuturor celor ţinuţi întru întunerecul păcatelor. Pentru aceasta, suflete al meu, abătându-te de la întunecarea saţiului poftelor, sârgueşte-te a afla acolo desfătarea cea veşnică.
Pe lemn întinzându-ţi de voie mâinile, toate cele depărtate le-ai adunat, dătătorule de viaţă, şi cu suliţa în coastă împungându-Te, îndelung răbdătorule,
88
ai îndreptat răutatea ce a răsărit din coastă. Pentru aceasta mulţumind, lăudăm îndurarea Ta.
Venind acum purtătorul de lumină post, ne chiamă la masă de nevoinţă. Pentru aceasta şi noi Credincioşii cu toţii să primim cu trezvie cinstitul lui pahar, cel de lacrimi curăţitor, ca să nu ne ispitim acolo cu lacrămile cele fără tămăduire.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce eşti sprijinitoarea tuturor celor ce nădăjduesc întru tine şi folositoare neadormită celor din nevoi, Născătoare de Dumnezeu, scapă-ne pre noi de gheena cea veşnică şi de amarele munci care ne aşteaptă; ca dupre datorie să lăudăm măririle tale.
Alt Irmos:
Strein lucru este maicilor…
Ranelor Tale ne închinăm, dătătorule de viaţă, prin care ne-am mântuit din păcatul patimilor; că prin cinstită crucea Ta, ne-am cunoscut pecetluiţi spre mântuirea şi apărarea, despre toată cursa vrăjmaşului.
Luminează cu strălucirea crucii tale, cela ceTe-ai răstignit de bună voie pentru mântuirea tuturor, sufletelecare laudă patimile Tale, întru tot îndurate; îndreptează-le şi le povăţueşte pre cărarea vieţii.
Am greşit călcând poruncile Tale şi de la începerea dumnezeeştii Tale cărări, Mântuitorule, departe ne-am abătut cu neîngrijire, iubitorule de oameni; ci îndurate, chiamă din înşelăciune sufletele noastre.
Slavă.
Laudă, cinste şi slavă Treimei se cuvine, ca unei dumnezeiri şi unei împărăţii neamestecată, netăiată; unei Dumnezeiri închinându-ne, că netăiată este cu firea, şi neîncetat se slăveşte.
Şi acum, A născătoarei.
Milostiveşte-Te întru tot îndurate împărate al slavei, pentru rugăciunile prea cinstitei Tale Maice, când vei veni să judeci pre robii Tăi, ca un milostiv; că întru Tine toţi am crezut, şi pre Tine Dumnezeu Te ştim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Postul cel purtător de lumină acum sosind, urmează a se primi masa nevoinţelor cea pusă înainte. Pentru aceasta dar cu tresvire şi cu curăţitoare lacrimi, Credincioşii să primim acest pahar, ca să neispitim acolo cu lacrimile cele nesecate.
Irmosul:
Strein lucru este maicilor fecioria, streină este şi fecioarelor naşterea de fii; iar întru tine Născătoare deDumnezeu, amândouă s-au rânduit Pentru aceasta toateseminţiile pământului, pretine neîncetat te slăvim.
89
Luminânda, Treimica glasului, de trei ori, şi celelalte.
LA STIHOAVNĂ
Cântăm Samoglasnica zilei, glasul al 6-lea:
Mainainte de crucea cea mântuitoare, păcatul împărăţind, păgânătatea stăpânind, sefericea desfătarea cea trupească a oamenilor şi poftele cele trupeşti puţini le defăimau;iar de când s-a petrecut tainacrucii şi s-a stins tirania drăcească, cu cunoştinţa de Dumnezeu, bunătatea cerurilor petrece pe pământ. Pentru aceasta postul se cinsteşte, înfrânarea străluceşte, rugăciunea se săvârşeşte, şi mărturie este vremea aceasta, care ni s-a dat de la Hristos, Dumnezeu, cel ce s-a răstignit, spre mântuirea sufletelor noastre.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila ta…
Şirepetăm tot aceasta.
Stih: Şi să fie lumina Domnului…
Şi a Mucenicilor.
Doamne, întru pomenireasfinţilor Tăi toată zidirea prăznueşte: cerurile se veselesc cu îngerii şi pământul se bucură cu oamenii. Pentru rugăciunile lor milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; a Crucii.
Preacurata, dacă Te-a văzut pre cruce răstignit, plângând a strigat ca o maică: Fiul meu şi Dumnezeul meu, prea dulcele meu Fiu, cum rabzi patimă de ocară?
Apoi: Bine este a ne mărturisi Domnului Sfinte Dumnezeule După Tatăl nostru
Troparul: în Biserica slavei tale stând… Doamne milueşte de 40 ori.
Preotul:
Cel ce este bine cuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
împărate ceresc… şi facem 3 metanii mari cu rugăciunea cuviosului părintelui nostru Efrem Sirul:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele…
Apoi celelalte închinăciuni.
După care, Ceasul întâi după obiceiu, şi după metaniile cele obişnuite, cetim Învăţătura cuviosului părintelui nostru, Teodor Studitul apoi Apolisul.
Întru aceiaşi Vineri a brânzei
Cetim ceasurile cu metanii, precum am arătat Miercuri. La ceasul al şaselea cântăm troparul Profeţiei, glasul al 8-lea:
Dă-ne nouă ajutor celor din
90
necaz, Doamne, şi ne mântueşte pre noi, Cela ce te-ai născut din Fecioară, iubitorule de oameni.
Slavă, şi acum; tot aceasta. Prochimen, glasul 1-iu.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi precum am nădăjduit întruTine.
Stih: Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul;
celor drepţi se cuvine laudă.
Din proorocia Zahariei cetire. Cap.. Stih 7.:
Aşa grăeşte Domnul, atot stăpânitorul: Iată eu voiu mântui pre poporul meu din pământul răsăritului, şi din pământul apusului, şi-l voiu aduce pre dânsul în ţara lui, şi-l voiu aşeza în mijlocul Ierusalimului, şi-mi va fi mie popor şi eu voiu fi lui Dumnezeu, întru adevăr şi întru dreptate. Acestea zice Domnul, atot stăpânitorul: Să se întărească mâinile voastre cari au zidit în zilele acestea cuvintele acestea din gura proorocilor, din ziua dintru care s-a întemeiat casa Domnului, atot stăpânitorul, şi de când s-a zidit biserica. Pentru că mainainte de zilele acestea plata oamenilor n-a fost spre folos, şi preţ nu aveau dobitoacele; şi nici cela ce intra, nici cela ce ieşea nu avea pace de necaz. Şi am trimis pre toţi oamenii, fiecare asupra vecinului său. Iar acum, nu precum în zilele cele dintâi, voiu face Eu în zilele acestea rămăşiţii poporului acestuia, zice Domnul, atot stăpânitorul; ci voiu face pace, viea îşi va da rodul său, şi pământul îşi va da pâinea sa, şi cerul îşi va da roua sa; şi cu sorţi voiu împărţi rămăşiţii poporului meu toate acestea. Şi va fi, în ce chip aţi fost, blestem între neamuri, casa Iudei şicasa lui Israil; aşa vă voiu mântui pre voi, şi veţi fi întru binecuvântare. Îndrăzniţi şi să se întărească mâinile voastre! Pentru că aşa zice Domnul, atot stăpânitorul:În ce chip amgândit să vă necăjesc pre voi când m-au mâniat pre mine părinţii voştri, zice Domnul, atot stăpânitorul, şi nu mi-a părut rău; aşa amaşezat şi am gândit la zilele acestea, să facbine Ierusalimului, şi casei Iudei. Îndrăzniţi!Acestea sunt cuvintele care să le faceţi:Grăiţi adevărul fiecare către vecinul său;adevăr şi judecată de pace, şi drept judecaţi în porţile voastre şi nimenea din voi răul vecinului său să nu gândească în inima sa; şi jurământul cel mincinos să nu-l iubiţi; pentru că toate acestea le-am urît, zice Domnul, atot stăpânitorul.
Prochimen, glasul al 3-lea:
Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi, împăratului nostru, cântaţi.
Stih: Toate neamurile plesniţi cu mâinile…
Şi celelalte toate, precum s-a arătat în Miercurea brânzei.
SĂ SE ŞTIE:
Că în Sâmbăta şi Duminica brânzei, Mineiul nu se cântă; ci slujba sfinţilor ce se vor întâmpla o cântăm la Pavecerniţă mainainte, sau când va vrea mai marele bisericii.
Mer în săptămâna brânzei.
Facem pomenire tuturor cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţi, cei ce au strălucit întru nevoinţă.
VINERI SEARA
Cântăm Vecernia mai de timpuriu. După Psalmul începător, Catisma:
către Domnul când m-am necăjit…
La Doamne strigat-am, cântăm Stihurile podobnice, puindu-le pe 6, şirepetându-le.
Podobie, glasul al 8-lea: Veniţi toţi Credincioşii.
Veniţi toţi Credincioşii să lăudăm cetele cuvioşilor
părinţi: Pre Antonie căpetenia, pre luminatul Eftimie; pre fiecare deosebi şi pre toţi împreună, şi vieţile acestora, ca alt raiu al desfătării cu gândul socotindu-le, cu bucuriesă strigăm: Aceşti pomi carii-a sădit Dumnezeul nostru, aceştia înflorind, rodurile vieţii
91
cele nestricăcioase le-auadus lui Hristos, ca să hrănească sufletele noastre. cătrecari să strigăm: Fericiţi purtători de Dumnezeu, rugaţi-vă să se mântuească sufletele noastre. (de 2 ori)
Bucură-te, Egipte Credincioase, bucură-te, Libie prea cuvioasă, bucură-te, Tebaido aleasă, bucură-te, tot locul şi cetatea şi laturea, care aţi hrănit pre cetăţenii împărăţiei cereşti; şi pre aceştia cu înfrânarea şi cu ostenelele crescându-i, i-aţi făcut doririlor lui Dumnezeu bărbaţi desăvârşiţi. Aceştia luminători sufletelor noastre s-au arătat; aceştia, cu raza minunilor şi cu semnele faptelor, au strălucit înţelepţeşte în toate laturile. către cari să strigăm: Părinţi prea fericiţi, rugaţi-vă ca să ne mântuinoi! (de 2 ori)
Cine din pământeni va spune minunatele voastre vieţi, părinţi din toată lumea? Şi ce limbă va povesti sfinţitele întru duhul nevoinţele şi sudorile voastre? Nevoinţele bunătăţilor, topirea trupului, luptele patimilor cele din privegheri, rugăciuni şi lacrimi. Voi în lume ca nişte îngeri cu adevărat v-aţi arătat; voi înşivă puterile drăceşti desăvârşit le-aţi surpat, făcând minunate şi prea vestite semne. Pentru aceasta rugaţi-vă cu noi, prea fericiţilor, ca să aflăm bucuria cea fără sfârşit(de 2 ori)
Slavă, glasul al 6-lea:
Sufletul, cel dupre chipul lui Dumnezeu, ferindu-l nevătămat şi mintea, prin pustnicie, puind-o stăpână preste patimile cele pierzătoare, v-aţi urcat cât s-a putut la cea dupre asemănare. Că vitejeşte silindu-vă firea, v-aţi nevoit să supuneţi cel mai rău celui mai bun şi trupul să-l faceţi rob Duhului. Pentru aceasta, sihaştrilor, v-aţi arătat înălţime locuitorilor pustiei, celor ce bine se nevoesc ajutători, îndreptători bunătăţilor prea adevăraţi. Şi acum prea cuvioşilor, sfărâmându-se oglinzile, curat vedeţi în ceruri pre sfânta Treime; rugându-vă fără mijlocire, pentru cei ce cu Credinţă şi cu dragoste vă cinstesc pre voi.
Şi acum, a Născătoarei, cea dintâi a glasului de rând de la Octoih.
Lumină lină…
Prochimen, glasul al 7-lea:
Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Ta mă va întâmpina.
Stih: Scoate-mă de lavrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală asupra mea mă mântueşte.
92
Din profeţia lui Zaharia cetire Cap..
Acestea grăeşte Domnul, atot stăpânitorul: Postul al patrulea, şi postul al cincilea, şi postul al şaptelea, şi postul al zecelea, vor fi casei Iudei spre bucurie şi spre veselie, şi de serbări voioase. Să vă veseliţi dar, şi adevărul şi pacea să o iubiţiaceasta zice Domnul, atot stăpânitorul: Vor veni încă popoare multe şi cei ce locuesc în cetăţi multe şi locuitorii unei cetăţi se vor aduna la altă cetate zicând: Mergând, să mergem să ne rugăm feţei Domnului, şi să căutăm faţa Dumnezeului atot stăpânitorul în Ierusalim; merge-voiu şi eu. Şi vor veni popoare multe, şi neamuri multe, şi vor căuta faţa Domnului, atot stăpânitorul, în Ierusalim, ca să facă milostivă faţa Domnului, atot stăpânitorul. Acestea zice Domnul atotţiitorul: în zilele acelea, apuca-se-vor zece oameni din toate limbile streine, şi se vor apuca de poalele hainei bărbatului Iudeu, zicând: Merge-vom cu tine, pentru că am auzit, că Dumnezeu cu voi este.
Prochimen, glasul al 6-lea:
(îl cântăm cu dulce cântare)
Să nădăjduească Israil spre Domnul, de acum şi până în veac.
Stih: Doamne nu s-a înălţat inima mea, nici s-au înălţat ochii mei…
Învredniceşte-ne Doamne…
LA STIHOAVNĂ
Stihira Samoglasnica, glasul al 2-lea:
Să ne curăţim, fraţilor detoată spurcăciunea trupului şia sufletului; făcliile sufletelor noastre să le luminăm cu iubirea de săraci, nemâncând unul pre altul cu clevetirea; că a sosit vremea, întru care mirele va veni să răsplătească tuturor dupre fapte. Să intrămcu Hristos împreună cu fecioarele cele înţelepte, cu glasulacela al tâlharului, strigând către dânsul: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Şi acum, A născătoarei. Podobia: O prea slăvită minune…
Stih: către tine am ridicat ochii mei…
Şi iarăşi această Stihiră.
Apoi Stih: Milueşte-ne pre noi, Doamne…
A Mucenicilor.
Sfinţii mucenici, rugându-se pentru noi şi pre Hristos lăudând, toată înşelăciunea a încetat, şi neamul omenesc prin Credinţă se mântueşte.
Slavă, Glasul al 8-lea:
Mulţimile călugărilor pre voi, îndreptătorilor părinţi cuvioşi, vă cinstim; că prin voi pre cărarea cea dreaptă, cu adevărat, a umbla, am cunoscut. Fericiţi sunteţi că lui Hristos aţi slujit şi putereavrăjmaşului aţi biruit; cei ce sunteţi cu îngerii împreunăvorbitori, cu drepţii şi cu sfinţii împreună locuitori. Cu cari rugaţi-vă Domnului, să miluească sufletele noastre.
Bucură-te, odorul curăţiei! Bucură-te, sălăşluirea cea curată a lumii celei fără de materie! Bucură-te, capul mântuirii noastre! Bucură-te, propoveduirea apostolilor! Bucură-te lauda mucenicilor! Bucură-te, Preacurată plinire aprofeţilor, ceea ce eşti cu totul
93
fără prihană! lumina pustnicilor şi a sihaştrilor şi mântuirea Credincioşilor.
Apoi:
Acum slobozeşte pre robul tău…
Şi după Sfinte Dumnezeule zicem troparul, glasul al 4-lea:
Dumnezeul părinţilor noştri, carele faci pururea cu noi dupre blândeţele Tale, nu depărta milade la noi, ci prin rugăciunile lor în pace îndreptează viaţa noastră.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare deDumnezeu, celor de pre pământ s-a arătat; Dumnezeu întru unire neamestecată întrupându-se, şi crucea de voie pentru noi luând; prin care, înviind pre cel întâi zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.
Tot acest tropar îl zicem şi la: Dumnezeu este Domnul, şi la sfârşitul Utreniei.
După aceasta, Ectenia:
Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule…
Şi trei metanii mari.
Apoi:
Fie numele Domnului, (de trei ori) Bine voi cuvânta pre Domnul
Cade-se să te fericim…
Şi Apolisul.
Şi se face masă după obiceiu, precum s-a arătat şi în miercurea brânzei.
La Pavecerniţă, Canonul morţilor cel de rând al glasului, la cimitir.
VEZI:
De va fiodovania praznicului întâmpinării în Sâmbăta aceasta, să se caute Tipicul la litera m.
În Sâmbăta brânzei LA UTRENIE
După cei 6 Psalmi şi după întâia Stihologie Sedealna, glasul al 6-lea:
Podobie: Porunca cea cu taină…
Cu strălucire, părinţilor, luminându-ne şi ca într-un raiu vesel acum intrând, din pârâul desfătării să ne îndulcim; vitejiile acestora cu mirare socotindu-le, să urmăm bunătăţilor lor, Mântuitorului strigând: Cu rugăciunile lor, Dumnezeule, fă-ne pre noi părtaşi împărăţiei Tale celeicereşti.
Slavă, asemenea.
Pre începătorul sihaştrilor, Pavel, şi pre Antonie, înţeleptul, şi pre Eftimie şi pre ceilalţi părinţi, cu un glas să-i lăudăm toţi, şi pre dânşii să-i rugăm, ca să roage neîncetat pre Hristos pentru noi, cari săvârşim dumnezeească şi prea luminată pomenirea lor; slăvind cu cântări pre Mântuitorul şi Domnul.
Şi acum, A născătoarei.
Mulţumim ţie, pururea, Născătoare
94
de Dumnezeu, şi te slăvim curată şi ne închinăm ţie, lăudând naşterea ta, ceea ce eşti plină de daruri, strigând neîncetat: Mântueşte-ne pre noi, Fecioară, întru tot milostivă şi prea bună, şi ne răpeşte de la înfricoşata pâră a dracilor, în ceasul întrebării; ca să nu ne ruşinăm noi robii tăi.
După a doua Stihologie, Sedealna glasul al 4-lea:
Podobie: Fluerile păstoreşti…
Pre Antonie şi pre Eftimie şi pre toţi ceilalţi purtători de Dumnezeu părinţi, toţi să-i lăudăm cu cântări, prăznuind pomenirea lor; că aceştia se roagă Domnului pentru toată lumea, ca să ne mântuim de blestemul cel de demult şi să scăpăm de muncă.
Cu rugăciunile îngerilor, proorocilor, apostolilor, mucenicilor, aleşilor Arhierei şi ale tuturor cuvioşilor, trimite milele tale tuturor, Mântuitorule, şi pace lumii, şi Bisericii linişte dărueşte-i; Cela ce pentru noi de bună voie ai luat trup din Fecioară.
Slavă, altă Sedealnă, glasul al 8-lea:
Podobie: porunca cea cu taină…
Ca întru o livadă, plină de florile bunătăţilor, a pusnicilor celor purtători de Dumnezeuumblând, ne umplem de mirosul cel dulce; căci cu nevoinţele supărărilor întărindu-se, trupul prin postire şi-au supus duhului, ca pre un rob, vieaţă îngerească pe pământ vieţuind; pentru aceasta slaves-au învrednicit.
Şi acum, A născătoarei.
Cu rugăciunile celor fără de trup ai Tăi, Hristoase, şi ale Mergătorului înainte, ale apostolilor, proorocilor şi mucenicilor; ale tuturor sfinţilor şi cuvioşilor şi ale bunei Maicii tale, celei neispitită de bărbat, fiind îmblânzit, dă-ne nouă să umblăm întru luminaTa şi ne învredniceşte să aflăm împărăţia Ta, pentru milostivirea îndurărilor Tale.
Apoi cetim cuvintele sfântului Efrem despre părinţii cei ce s-au săvârşit; şi facem trei părţi.
CANOANELE
Al hramului, cu Irmosul pe 6, şi al sfinţilor pe 8.
CANONUL PĂRINŢILOR
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea: Irmos: Cântare sa înălţăm popoare…
Toţi împreună cu cântări duhovniceşti, cu un glas, să lăudăm pre dumnezeeştii părinţii noştri, cei ce au strălucit întru sihăstrie; pre cari i-au izvodit Egiptul, Tebaida şi Libia, tot locul, cetatea şi laturea.
Bucură-te, începătorule al
95
sihaştrilor, prea slăvite Antonie, Amoane de Dumnezeu purtătorule, lauda Nitriei, Arsenie îngere, puternicul tăcerii, şi Amona, purtătorule de duh.
Veseleşte-te vasul lui Dumnezeu, cu adevărat, Agatoane cel cu suflet sfinţit, Ahilo şi Amonie, florile pustiului, Anuvie şi Alonie, Amonata şi Antimie, luminate mărgăritare ale bunătăţilor.
Sfeşnicile alegerii, astăzi să se laude de noi, aris şi Apolos cel mare; luminile ascultării, Atre şi Acachie; cu aceştia şi Aachir, împreună străluceşte ca un luceafăr.
Hotar vieţii celei înalte s-a arătat Avxentie, şi nevoitor al curăţirii, Avramie cel mare; cu cari Afrodisie, stâlp înfrânării, împreună cu Atinodor, se cinstesc.
Străluceşte ca o stea pe cer între sihaştri, Amonie şi dumnezeescul Anina; luminează împreună cu aceştia şi marele Antioh şi Agapit, cel foarte luminat, şi alţii strălucind împreună cu aceştia.
Cu cântări sfinţite să lăudăm pre marele Atanasie, care luminat a sihăstrit în muntele Atonului, pre luminătorul cel mare a toată lumea; cu alecăruia rugăciuni, toţi să ne mântuim.
Cu vieţile, cele însuflate de Dumnezeu, v-aţi arătat rai Bisericii, cu adevărat, înţelepţilor fericiţi părinţi, toţi dupre nume. Faceţi rugăciuni pentru noi către Domnul, neîncetat.
Veniţi Credincioşilor, iubitori de mucenici, să cinstim pre răbdătorii de chinuri cu cântări preste ani; şi cu laude, întru Credinţă, lui Hristos, Dumnezeul nostru, cântând să strigăm: Să cântăm Ţie unuia Stăpânului.
Slavă, a treimei:
Trei feţe, prin sine singure, ipostatice ale unei fiinţe, laud:pre Tatăl cel nenăscut, pre Fiul cel ce s-a născut, şi preSfântul Duh; o împărăţie fără început, o stăpânire şi o dumnezeire.
Şi acum, a născătoarei.
Bucură-te, prea sfânt locaş, lână de Dumnezeu rourată, izvorule cel pecetluit al apeicelei fără de moarte. PăzeşteStăpână cetatea ta nebiruităde nici un fel de vrăjmaşi.
Catavasie:
Cântare să înălţăm popoare minunatului Dumnezeului nostru, Cel ce a scăpat din robie pre Israil, care cânta
96
cântare de biruinţă şi striga: Să cântăm Ţie unuia Stăpânului.
Iar a doua cântare din Psaltire nu o cântăm; ci cântăm Pripeala:
Cuvioşilor părinţi rugaţi-vă Lui Dumnezeu pentru noi.
Cântarea 2-a, Irmos:
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, care m-am născut mainainte de veci din Tatăl, şi din Fecioară, fără de bărbat, mai pre urmă m-am întrupat, şi am deslegat păcatul strămoşului Adam; ca un iubitor de oameni.
Acum ne umplem de mireasmă, alergând ca în alt rai al bunătăţilor sihăstreşti, cele sădite de Dumnezeu; care cu postirea şi cu lacrimi le-au înflorit, în multe feluri roduri de vieţi alese aducând lui Dumnezeu, prea cuvioşii.
Marele Visarion, care vieţuind vieaţa pasărilor, ca alt înger; noul Iov, încă şi tarele Veniamin, încă şi Vitalie luminătorul, care a mântuit pre desfrânata, şi dumnezeescul Vitimie, şi măritul Vavila, cu aceştia să se laude.
Cu înălţimea vieţii, cer te-ai făcut, o Venedicte! şi casă a înţelepciunii, păstorule Vasian; încă şi oarecare Vasilie aluat cununa ascultării, că în mormânt de viu locuind, arată nouă lumina ascultării.
Cinste să se dea lui Ghelasie, căci acest pururea pomenit a domnit preste patimi. Laudă lui Gherasim, căruia i-a slujit fiara, că a venit la dânsul pentru săvârşirea bunătăţilor; slavă şi lui Ghermano, părintele, împreună şi lui Gaie, înţeleptul, slujitorul lui Hristos.
David, carele este cinstea şi lauda Tesalonicului, primitorul de Dumnezeu Daniil, să se laude cel mult întru minuni şi cu lucrul şi cu cuvântul; Daniil al schitului, din şi Dalmat, mai marii sihaştrilor, întărirea Credinţii.
Ascultarea, cu mult mai buni de cât lumina stelelor, a arătat pre Dometian şi pre Dometie, gânditorii de Dumnezeu, ca pre doi luminători, luminându-ne pre noi; cu aceştia împreună şi cei nenumiţi, cu cinste să se laude.
Ca o bogăţie neîmpuţinată este Credincioşilor, a cuprinde sicriul cu moaştele celor ce s-au nevoit pentru Domnul, cu bună Credinţă! Veniţi, fraţilor, să-i lăudăm ca pre nişte mucenici, luând prin Credinţă tămăduiri sufletelor şi trupurilor.
97
Slavă, a treimei:
Unime, Ceea ce eşti prea desăvârşită, prea înalte Dumnezeule, în trei ipostasuri: Părinte, Cela ce eşti nenăscut, şi Fiule, unule născut, Duhule Cel ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul te arăţi; o fire, o fiinţă, o domnie, o împărăţie, mântueşte-ne pre noi pre toţi.
Şi acum, A născătoarei.
Singură tu ai adus omenirii naştere streină, singură n-ai luat stricăciunea cea firească, primind naşterea neasemănată, fără stricăciune. Pentru aceasta Credincioşii pre tine curată, ca pre o Născătoare de Dumnezeu, dupre datorie, te prea slăvim.
Catavasie:
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt…
Cântarea a 3-a, Irmos:
Nueste sfânt ca Domnul…
Într-alt raiu de bunătăţi al minunaţilor părinţi intrând, să gustăm din însufleţita dulceaţă a acestuia, cea pururea dătătoare de viaţă, cu Credinţă lăudându-i pre ei.
Să se cinstească Eftimie, steaua cea prea luminoasă, luceafăruleladei, Efrem cel de Dumnezeu insuflat, cu Evloghie, cel foarte luminos, cari au strălucit la marginile lumii, cu faptele şi cu minunile.
Să se laude cu cântări minunatul Zosima şi Zaharia, prea cinstitul, şi Zinon şi Zoil;Isaia cel mare, şi Ilie cel slăvit, cu aceştia să se cinstească.
Laud pre măritul Teodor al Fermei, şi pre Ennat prealăudatul, cu cari dimpre unăvestesc şi pre Teodul cu Teona; cinstesc pre minunatul şimarele Teodosie.
Lăudat să fie Teoctist, păstorul cel prea ales, şi înaltul la gând Talasie, marele Teodor, ce s-a numit Sicheotul, care s-a arătat mare pre pământ cu semnele şi cu minunile.
Alte stele răsar iarăşi prea luminoase: colibaşul Ioan, împreună cu cei trei din scară, purtători de lumină, şi cu alţii mai mulţi, cari cu laudă au strălucit.
Să cinstim, cu cântări şi cu versuri duhovniceşti, noi cei ce ne-am adunat, iubitori de prăznuire, prea cinstita şi cea de preste ani pomenirea mucenicilor; că pururea se roagă lui Hristos pentru neamul nostru.
Slavă, a treimei:
Treime de o fiinţă şi unime, prea înaltă Dumnezeire, Ceea ce unimea o ai cu despărţire,
98
iar firea nedespărţită, ca feţele; uneşte-ne pre noi întru o voie a poruncilor Tale.
Şi acum, A născătoarei.
Cort, făcut de Dumnezeu, mai înainte te-a însemnat Moisi, care acoperea cu serafimii sfintele sfintelor, închipuind mainainte, Fecioară, a ta curată naştere, din care era să se hrănească Hristos dupre trup.
Catavasie:
Nu este sfânt, ca Domnul, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru, pre care îl laudă toată făptura; şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină pre noi…
Hristos, soarele dreptăţii, v-a trimis pre voi sfinţilor, ca pre nişte raze, să luminaţi pământul; pentru aceasta luminaţi sufletul meu, cel întunecat întru răutate, prin dumnezeeştile voastre rugăciuni, cu dumnezeească lumina cunoştinţii de Dumnezeu, cei ce sunteţi de Dumnezeu fericiţi.
Alta, glasul al 6-lea-
Podobia: Pre înţelepciunea şi cuvântul…
Blândeţele şi curăţia lui Antonie, mărirea şi minunile lui Eftimie, smerenia şi tăcerealui Pavel şi a lui Arsenie, lauda lui Teoctist, şi cetele tuturor celorlalţi cuvioşi, Credincioşii să-i slăvim şi să-i lăudăm cu cântări; cu cari împreună şi cu fecioara, Evpraxia, să o lăudăm, cu toate femeile cele de Dumnezeu înţelepţite. Şi cu un glas să strigăm: Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, să dăruească iertare de greşeli, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Slavă, asemenea.
Legăturile patimilor rupându-le, v-aţi lipit de dragosteabunătăţilor, şi v-aţi îmbrăcat întru Hristos cu slava cea mai presus de lume, aflând odig nă înostenelele voastre şi cu nevoinţele înfrânării dobândind vieaţa cea de sus. Pentrup aceasta dupre vrednicie văbucuraţi, împreună cu puterilecele de sus, stând şi veselindu-vă înaintea lui Dumnezeu, întru cântare. Purtătorilor de Dumnezeu, părinţi ai noştri, cereţi iertare greşalelor, celor ce serbează cu dragoste sfântăpomenirea voastră.
Şi acum, A născătoarei.
În nnoroiul păcatelor m-am împlântat şi nu este întru mine statornicie. Rău m-a înecat viforul greşalelor mele. Ci, caceea ce ai născut pre Cuvântul
99
cel unul iubitor de oameni, caută rogu-mă spre mine, robul tău. Mântueşte-mă de păcat şi de patimile cele vătămătoare de suflet şi de toată răutatea vrăjmaşului, Stăpână; ca să cânt veselindu-mă: Roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, să-mi dea iertare de greşale, că pre tine te am nădejde, eu robul tău.
Cântarea 4-a, Irmos: Vrând să Te întrupezi, Cuvinte…
Luminător în lume arătat este dumnezeesculilarion, munte cunoscător marele Iustin; cu cari şi Ierax să se cinstească, şi Ivistion cu Iosif, vitejii cei aleşi.
Edemia încă a strălucit în vieaţă, şi Istihirion s-a arătat cu mare tărie. Cu cari străluceşte Carion, Copris, Castor şi Casian cel prea frumos.
Mă minunez de vorba cea blândă a lui Calist, laud facerile de bine ale lui Lavrentie, şi vestesc fapta cea bună a lui Loghin, şi lui tot îi cinstesc bunătăţile.
Pe Leontie, adâncul teologiei, laud şi slăvesc pre Macsim noeanul învăţăturilor; mă fălesc cu Marehian şi laud pre Marco cel supus şi ascultător de Dumnezeu.
Zestrea bunătăţilor, Macarie cel mare, şi Politicodorulevseviei se proclamă; cu aceştia şi Marco cel foarte lăudat, şi cu Dalmatoe, arapul Moisi.
Măresc nevoinţele lui Martinian şi ale lui Malhu, şi cărările cele pentru curăţia şi faptele bune ale lui Marehel, mai marele păstorilor; cinstesc şi pre Mil li, învietorul morţilor. m
Mucenici ai lui Hristos, aduceţi rugăciuni neîncetate Făcătorului şi Ziditorului pentrupacea lumii şi pentru cei cecinstesc pomenirea voastră cu cântări.
Slavă, a treimei:
Unime, se vede că Dumnezeirea este una şi trei, toată în trei feţe fără despărţire, că Tatălui şi Fiului şi DuhuluiSfânt, dăm închinăciune întrup fire.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, încăperea lui dumnezeu cea desfătată; bucură-te, sicriul legii celei nouă;bucură-te, năstrapă din care sa dat tuturor oamenilor mana cea cerească.
Catavasie:
Vrând să te întrupezi, Cuminte, din muntele cel umbros, din singură Născătoarea de Dumnezeu, profetul
100
a cunoscut cu vederea dumnezeească, şi cu frică a slăbit puterea ta.
Cântarea 5-a, Irmos:
Din negura patimilor…
Veniţi să vedem florile cele pururea vii ale raiului celui din Edem, cele odrăslite de Dumnezeu, nevoinţele părinţilor, a cărora singur lucrător este Domnul.
Cu izvoarele cuvintelor lui Nil se adapă tot sufletul cel înţelegător; cu sfintele vieţi a lui Navcratie şi a lui Nicon se luminează, şinatanail cu Nisthenor îl înfrumuseţează.
Xenofont cu fiii săi întru bunătăţi strălucind, ne luminează, şi marele Orsisie, iar mai ales Onufrie; dar pre Pimen, cine din oameni îl va lăuda dupre cuviinţă?
Pamvo şi cu fapta şi cu cuvântul să se fericească dupre vrednicie ca un înalt, şi Puplie măritul, cel ce opreşte dracii, să se laude, şi întocmai cu el şi luminatul Pinufrie.
Dupre vrednică datorie să se cinstească Pafnutie cu adevărat prea măritul, Pior, Patermutie, Pavel prostul, Pitirun cel mare şi exarhul părinţilor.
Luminat să se laude luminătorul luminătorilor Pahomie, Palamon împreună pătimitorul, dumnezeescul Petronie;şi împreună cu aceştia să se laude Passarion cu cântăridumnezeeşti.
Slavă, a treimei:
Deşi dupre fire Dumnezeirea este una, dupre feţe însăeste întreită; întru care ne-ambotezat şi întru care credem:Tatăl, Cuvântul şi Duhul celde o fiinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Preacurată, ceea ce ai născut prin cuvânt pre Cuvântul, mai presus de cuvânt, preacela rugându-L nu înceta, rugămu-ne, să se mântueascăpururea din primejdii turma ta.
Catavasia.
Din negura patimilor, cadintr-o noapte prea adâncă, mântuindu-mă, învredniceşte-mă să mânece duhul meu, rogu-mă, la lumina zilei poruncilor Tale, Hristoase.
Chinonicul -a, Irmos: pre mine cel cuprins…
Minunaţi sunt prea cinstiţii părinţii noştri, ale cărora le sunt dumnezeeştile nevoinţe, ale cărora luptele, alecărora tămăduirile; că cine mai mult de cât aceştia au arătat tăria minunilor.
101
Ravula cel minunat, Ruf împreună, şi Sisoie cel întocmai cu îngerii, să se laude; cu cari şi dumnezeescul Erid şi Siluan.
Cer cu patru luminători s-a arătat pre pământ, această de două ori îndoită, cu acelaşi nume numirea Simeonilor, din cari trei sunt stâlpnici şi unul cel nebun pentru Hristos.
Prin mijlocul stelelor ca soarele au strălucit aceia, cărora era povăţuitor sfinţitul Sava; cu care străluceşte Serapion, şi Silvan cu faptele.
Sarmat şi Timoteiu, şi Titoiu împreună cu Iperehie, şi Farmutie, Foca, Hariton, Herimon, Psoe şi înţeleptul Or, să se laude.
Sfântă şi lăudată mulţimea părinţilor, cea amintită şi cea nenumită, scapă de primejdii pre cei ce săvârşesc pomenirile voastre cu dragoste.
Slavă, a treimei:
Pre Tine, Treimea cea mai presus de toată stăpânirea, şi Dumnezeească unime, lumină şi lumini, Te laud, vieaţă şi vieţi, minte, pre Cuvântul şi pre Duhul Sfânt, un Dumnezeu întreit, sfânt.
Şi acum, A născătoarei.
Iessee, strămoşule, saltă, că
din rădăcina ta, din curata Fecioară, a răsărit floarea vieţii, Hristos Dumnezeu, cel ce a mântuit lumea.
Catavasie:
Pre mine cel cuprins de multe greşeli, care cad la îndurările Tale, primeşte-mă, iubitorule de oameni, Doamne, ca pre proorocul, şi mă mântueşte.
CONDACUL Glasul al 6-lea:
Prosomia: Ca nişte pârgă a firii…
Ca pre niştepropoveduitori ai bunei Credinţe şi înfrânători ai păgânătăţii, ai luminat, Doamne, adunarea purtătorilor de Dumnezeu, cari partea cea de subt soare o au strălucit. Pentru rugăciunile lor, în pace desăvârşit, pre cei ce Te slăvesc pre Tine şi Te laudă, păzeşte-i, ca să-ţi cânte Ţie: Aliluia.
ICOS
La cele frumoase ale vieţii m-am uitat, văzând cu gândurile cele ce se fac, socotind cele de întristare ale lor, am plâns vieaţa oamenilor şi numai pre voi v-am fericit, cari aţi ales partea cea bună, adică a pătimi cu Hristos şi a petrece împreună cu Dânsul, şi a cânta împreună cu profetul David: Aliluia.
Şi cetim la Prolog.
Apoi
102
SINAXARÎN SÂMBĂTA BRÂNZEI
În aceeaşi zi facem pomenirea tuturor sfinţilor bărbaţi şi femei, cari au strălucit prinsihăstrie.
STIHURI:
Sufletele drepţilor sunt întru nemurire.
Pentru aceea le facem sfântă pomenire.
Prin sărbătorile de până acum purtătorii de Dumnezeu, părinţii, ne-au condus cu cumpătare şi ne-au pregătit să intrăm în marea luptă a postului: prin frica de judecata viitoare ne-au îndepărtat de la desfătare şi îmbuibare şi ne-au învăţat cele dintâi stihii ale postului; iar prin săptămâna brânzei, curăţindu-ne mai dinainte după cum se cuvine, au rânduit în chip potrivit în mijlocul săptămânii două zile de post, ca să ne îndemne puţin câte puţin la post.
Iată că au mai pus înaintea noastră şi pe toţi bărbaţii şi femeile care, prin multe nevoinţe şiostenele, au trăit cu cuvioşie. Asta, ca, prin pomenirea lor şi a luptelor lor, să ne facă să intrăm cu mai mult curaj în marea luptă a postului. Având ca pildă şi călăuză viaţa lor şi dobândind sprijinul şi ajutorul lor, vom putea figata pentru luptele cele duhovniceşti, mai cu seamă când ne gândim că şi ei au avut aceeaşi fire ca şi noi. Şi după cum generalii când îşi pornesc oştile la război, aşezându-se în fruntea lor, îşi îmbărbătează oastea, prin cuvintele, pildele şi viaţa bărbaţilor din vechime, cari au luptat cu bărbăţie şi în chipul cel mai strălucit, iarostaşii, îmbărbătaţi fiind prin aceste pilde atacă din tot sufletul pe duşman cu nădejdea biruinţei. Tot aşa fac acum şi purtătorii de Dumnezeu Părinţi: îmbărbătează pentru luptele cele duhovniceşti atât pe bărbaţi cât şi pe femei prin viaţa celor cari au trăit cu cuvioşie şi aşa îmbărbătaţi îi conduc spre marea luptă a postului. În chipul acesta uitându-ne cu luare aminte la pilda vieţii lor, să săvârşim, fiecare după putere, multele şi feluritele virtuţi; mai întâi dragostea şi depărtarea minţii de la lucrările şi faptele necuviincioase; apoi Însuşi postul; dar să nu postim numai de mâncări, ci să postim şi cu limba şi cu mânia şi cu ochii şi, ca să spun pe scurt, să ne oprim şi să ne îndepărtăm de la orice faptărea. Sfinţii Părinţi au aşezat în această zi pomenirea tuturor sfinţilor spre a ne înfăţişa pe cei cari, prin post şi prin celelalte fapte bune şi folositoare, au bine plăcut lui Dumnezeu, spre a ne împinge, prin pilda lor, spre nevoinţa virtuţilor şi a ne înarma cu vitejie împotrivapatimilor şi a dracilor. Sfinţii Părinţi ne dau a înţelege oarecum că dacă şi noi vom arăta aceeaşi râvnă ca şi ei nimic nu ne va împiedeca de a săvârşi fapte tot atât de mari ca şi ei şi de a fi învredniciţi de aceleaşi răsplăţi, căci şi ei au avut aceeaşi fire ca şi noi.
Unii spun că împăratul Iraclie a rânduit această săptămână a brânzei; înainte de el se mânca în ea carne. Fiind de şase ani în război cu Chosroe şi cu Perşii, a făgăduit lui Dumnezeu, că dacă-i va birui va schimba această săptămână şi o va pune între post şi dulce, lucru pe care l-a şi făcut. Dar eu socotesc că s-a întâmplat asta pentru că a fost izvodită de sfinţii Părinţi ca un fel de curăţire de mai înainte: ca nu cumva, trecând deodată de la carne şi lăcomie la o mare înfrânare de la mâncare, să ne simţim rău şi să ne vătămăm astfel buna stare trupească; cu încetul şi treptat, îndepărtându-ne de mâncări grase şi plăcute să primim, ca nişte cai nărăviţi, şi frâul postului printr-o mâncare mai uşoară. Şi ceea ce au făcut prin pilde cu privire la cele sufleteşti, aceea au meşteşugit şi cu privire la cele trupeşti, tăind câte puţin piedicile ce ne opresc de la post.
Pentru rugăciunile tuturor cuvioşilor Tăi, Hristoase Dumnezeul nostru, milueşte-ne pre noi!
Cântarea 7-a, Irmos: Cela ce ai răcorit pre tineri…
Veniţi să aducem cântări după datorie femeilor, celor ce au vieţuit cu cuviinţă şi întocmai cu îngerii, şi să strigăm: Pentru ale lor rugăciuni, Dumnezeule, mântueşte-ne pre noi pre toţi.
Purtătoarea de Hristos Vriena, cu dumnezeeasca Fevronia să se cinstească, şi Tomaida cu Ieria şi Platonida să se laude cu Credinţă; împreună cu acestea şi Melania.
Laudă fie Evpraxiilor celor cu minte îngerească, şi celor douăTeodore; Anastasiilor celor prea fericite, mărire şi laudă
103
neîncetată, care au servit pururea să miluească sufleteleminunat lui Dumnezeu.
Maria Egipteanca a fost ca o lumină în lume, şi cel ce s-a numit Marin, stea lumii s-a arătat, şi Eufrosina ca un soare strălucind cu bunătăţile.
Luminoasă ca focul a fost Teodula întru vieaţă şi a strălucit întru pustnicieiulita, şi împreună cu acestea luminează întru fapte prea fericita Isidora.
Cugetătoarea de cele cereşti Marina acum să se cinstească cu Matrona cea mare; Singlitichia şi Sar ra cu Iusta, întru cântări, ca nişte înţelepte să se laude.
Pelaghia, îngerul Domnului; Taisia, sfeşnicul pocăinţii; şi ori care alta din femeile, ce au strălucit în sihăstrii, să se laude.
Slavă, a treimei:
Tatălui, împreună şi Fiului, şi Sfântului Duh, cu un gând ne închinăm, şi mărindu-L cu Credinţă, strigăm: Slavă Ţie Treime, unime, Dumnezeul nostru.
Şi acum, A născătoarei.
Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care ai născut pre Mântuitorul lumii şi Stăpânul, pre Acela roagă-L, să mântuiască sufletele noastre.
Catavasie:
Cela ce ai răcorit pre tineri în cuptor şi ai păzit pre ceea ceTe-a născut, Fecioară după naştere, bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea 8-a, Irmos:
Cela ce s-a preaslăvit…
Pre păstorii şi pre înţelepţii dascăli, pre arhiereii bisericii lui Hristos şi pre cuvioşi, toţi să-i lăudăm, pre Domnul lăudându-L şi prea înălţându-L întru toţi vecii.
Dupre datorie Vasilie cel mare, şi cel dupre adevăr mult nevoitorul Atanasie să se laude întru cântări, cu Grigorie cel mai ales de cât toţi în teologie.
Pre Ioan cel cu gura de aur şi pre Chiril, stâlpii cei de Dumnezeu înţelepţiţi, să-i lăudăm; asemenea şi pre Isichie, alt teolog, şi pre dumnezeescul Meletie, grăitorul de cele dumnezeeşti.
Grigorie ale Nisiarilor, şi ceilalţi doi făcători de minuni părinţi, şi înţeleptul întru cele dumnezeeştiepifanie, împreună cu Amfilohie, luminatul luminător, să se laude în veci.
104
pre Mitrofan, lauda preoţilor, cu Nectarie, cu ale şi cu Ghenadie, împreună şi pre Anatolie să lăudăm, pre strălucitorii cei vii, împreună cu Evsevie şi cu Prociu prea înţelepţii.
pre Nicolae, sfinţitulpropoveduitor, pre Sofronie cel adevărat cu limba de miere, şi pre Evlavie laud, şi pre Diadoh, împreună cu Evstatie şi cu Iuvenalie, căpeteniile părinţilor.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Ca pre o unime în fiinţă Te laud, ca pre o Treime în feţe Te cinstesc, Părinte, Fiule şi prea sfinte Duhule; stăpânirea cea fără început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Tu, munte al lui Dumnezeu te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, întru care Hristos locuind, dumnezeeşti locaşuri a făcut pre cei ce cântă: Pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Domnul, Cel ce s-a preaslăvit în muntele cel sfânt, şi a arătat lui Moisi în rug taina pururea Fecioarei prin foc, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Şi cântăm:
Ceea ce eşti mai cinstită…
Cântarea 9-a, Irmos:
Naşterea pururea Fecioarei…
Cine va spune îndrăzneala lui Ambrosie, şi înţelepciunea lui Ierotei cum o va povesti? Dar tăria cea pentru Credinţă a Alexandrilor, de Dumnezeu înţelepţilor părinţi?
Fedim dumnezeescul, Spiridon purtătorul de Dumnezeu, cu Antipatru, cu Pamvo, Pal ladie şi Nonn, dimpre ună cu Ieronim şi cu Ghermano preacinstitul, ca nişte luminători dumnezeeşti să se laude.
Dionisie, cel avut în cele dumnezeeşti, să se cinsteascăca un tăinuitor al celor cereşti; asemenea Climent, mult pătimitorul, Flavian şi Pavel celmare, vestitorii mărturisirii.
Mihail al Sinadelor împreună cu Tarasie; Nichifor iarăşicu Teodor cel foarte minunat şi Teofancelcu nume adevărat sfinţit, să se laude, ca apărători icoanelor lui Hristos.
Petru şi Ignatie purtătorii de Dumnezeu, ca nişte adevăraţiApostoli ai lui Hristos şi sfinţiţi nevoitori, să se laude împreună cu Policarp şi cu Chiprian, martirii Mântuitorului.
Prea cuvioşi părinţi şi arhierei ai Domnului, împreună cu
105
sfinţii mucenici şi cu sfintele femei, toţi cei numiţi şi cei nenumiţi, rugaţi-vă să se mântuească sufletele noastre.
Slavă, a treimei:
Unule în treime Dumnezeule, slavă ţie neîncetat, că deşi este Dumnezeu fiecare faţă, dar unul eşti în fiinţă Tatăl, Fiul şi Duhul, cu cele trei luminate osebiri.
Şi acum, A născătoarei.
Rug aprins cu foc şi nearzând a văzut Moisi mainainte, în muntele Sinai, pântecele tău Fecioară cel primitor de Dumnezeu, care a primit focul cel nepieritor.
Catavasie:
Naşterea pururea Fecioarei ce s-a arătat legiuitorului mainainte prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a Credincioşilor, cu cântări fărătăcere să o slăvim.
LUMINÂNDA Podobie: Femei auziţi…
Mulţimea cuvioşilor părinţi, cari v-aţi lepădat de lume şi crucea aţi ridicat împreună cu cetele mucenicilor, adunarea arhiereilor şi ceata femeilor, luminaţi-necasă lăudăm dupre vrednicie prea luminată pomenirea voastră.
Slavă, şi acum; altă Podobie:
Cu Apostolii să ne suim…
Pre purtătorii de Dumnezeu părinţi, cari au strălucit în sihăstrie, şi pre ierarhi împreună şi pre cuvioasele femei, şi cetele sfinţilor mucenici, cu cântări luminat să-i lăudăm, ca să ne sfinţim; şi cu rugăciunile lor şi ale Născătoarei de Dumnezeu, lesne să săvârşim călătoria postului.
LA LAUDE
Punem Stihiri patru şi cântăm Stihurile.
Glasul al 8-lea:
Podobie: în raiul cel din Edem…
Mulţimea părinţilor, cari au sihăstrit cu cuviinţă, toţi Credincioşii cu cântări să o lăudăm. Şi pre Ierarhii lui Hristos să-i cinstim întru laude, cu un dumnezeesc cuget şi cu un suflet, fraţilor; că întru ajunare au vieţuit, şi întru post curat, şi cu Evanghelia lui Hristos ne-au luminat. Cu cari dimpre ună să lăudăm şi pre purtătoarele de Dumnezeu şi luminatele femei, vieţii lor din suflet râvnind, cu dumnezeească cuviinţă, ca să aflăm acolo iertarea greşalelor.
Pre cei ce luminat au strălucit în sihăstrie şi cu cuviinţă au vieţuit, să-i lăudăm cu prea mărire, fraţilor; capre cei ce au vieţuit bine şi la vieaţa veşnică cu bună Credinţă s-au mutat,
106
bucurându-se. Şi la odihna cea nepieritoare şi fericită, care este acolo, prin bunătăţi şi prin curăţie drept au alergat Deci dupre vrednicia lor să-i cinstim, ca să aflăm milă de la Dumnezeu, prin rugăciunea lor, şi veşnică mărire şi bucurie; şi să scăpăm acolo de muncile cele neîmblânzite.
Ceata tuturor ierarhilor, adunarea drepţilor şi a sihaştrilor şi a cuvioaselor femei, cari aţi vieţuit cu bună Credinţă, milostivindu-vă dupre dar, rugaţi pre Cel singur bun, prea înduratul Domn, să ne miluească şi pre noi; de osânda cea de acolo, cu rugăciunile voastre, înţelepţilor, să ne mântuim toţi; şi întru desfătarea ce va să fie să ne îndulcim fără sfârşit în veci, bucurându-ne şi noi, şi neîncetată cântare strigând Dătătorului de vieaţă,
Cuvioasăprăznuire lui Dumnezeu astăzi Credincioşii să prăznuim, întru pomenirea din destul a sfinţilor arhierei şi a sihaştrilor, a sfinţilor mucenici şi a cuvioaselor şi bine Credincioaselor femei. Că cele stricăcioase şi trecătoare le-au defăimat cu adevărat şi ca nişte păianjeni şi gunoaie le-au socotit; ca să dobândească pre Hristos şi împărăţia lui şi dumnezeeştile acelea bunătăţi, careochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit cândva. Cu ale cărora rugăciuni, Dumnezeule, scoate din stricăciune sufletele noastre.
Slavă, glasul al 8-lea:
Cuvioşilor părinţi! în tot pământul a ieşit vestirea faptelor voastre, prin care în cer aţi aflat plataostenelelor voastre; risipit-aţi taberile dracilor; ajuns-aţi la cetele îngerilor, a cărora vieaţă fără prihană aţi râvnit; şi acum îndrăzneală având către Domnul, cereţi pace sufletelor noastre.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; pre Tine Te rugăm: Roagă-te, Stăpână, cu cuvioşii părinţi şi cu toţi sfinţii, să se miluească sufletele noastre.
Doxologia cea mare, Ecteniile, Apolisul şi Ceasul 1-iu.
LA LITURGHIE.
Fericirile din Canonul părinţilor, Cântarea a 3-a şi a 6-a, pe opt.
Apostolul zilei, din cartea cea către Romani;
Fraţilor, pacea să o iubim.
Şi altul al părinţilor, din cea către Galateni: Fraţilor, roada Duhului este dragostea…
107
Evanghelia de la Matei:
Zis-a Domnul, luaţi aminte milosteniavoastră…
Altă Evanghelie a cuvioşilor, tot de la Matei:
Zis-a Domnul, toate-mi sunt date mie deTatăl meu…
CHINONICUL.
Bucuraţi-vă drepţii întru Domnul…
Să se ştie:
De se va întâmpla praznicul întâmpinării în Sâmbăta lăsatului de brânză, să se caute tipicul de lasfârşitul cărţii, la litera l.
De se va întâmpla Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan înainte-mergătorul în Sâmbăta lăsatului brânzei, să se caute tipicul de lasfârşitul cărţii, la litera m.
Iarăşi să se ştie:
Că de la Duminica Vameşului şi a Fariseului până la Duminica tuturor Sfinţilor, în fiecare sâmbătă se citeşte Apostolul şi Evanghelia: Întâi, Apostolul şi Evanghelia Sâmbetei de rând şi apoi ale Sfântului.
DUMINICALĂSATULUI DE BRÂNZĂ
IZGONIREA LUI ADAM DIN RAI
SÂMBĂTĂ SEARA
LA Vecernia mare, după psalmul cel obişnuit, cântăm:Ffericit bărbatul… Catismatoată. LaDoamne strigat-am… punem Stihirile pe 10, cântând din Octoih: 3 Stihiri ale învierii, 3 alelui Anatolie şi patru ale Triodului. Glasul al 6-lea, Podobie: Toată nădejdea…
Făcătorul meu Domnul, luând ţărână din pământ şi însufleţindu-mă cu suflare de vieaţă, m-a înviat şi m-a cinstit a fi stăpânitor pre pământ tuturor celor văzute şi locuitor împreună cu îngerii. Iar satana, înşelătorul, lucrând cu şarpele, ca printr-o unealtă m-a amăgit prin mâncare, şi demărirea lui Dumnezeu m-a osebit, şi m-a dat morţii celei mai dedesubt în pământ. Ci Tu ca un stăpân şi îndurat, iarăşi mă chiamă.

De veşmântul cel de Dumnezeu ţesut, m-am desbrăcat eu, ticălosul, prin sfatul vrăjmaşului, neascultând porunca Ta cea dumnezeească, Doamne!
109
Şi m-am îmbrăcat acum cu frunze de smochin şi cu haine de piele; căci m-am osândit a mânca prin sudori pâine cu muncă; şi pământul s-a blestemat să-mi rodească spini şi pălămidă. Ci Tu, cel ce Te-ai întrupat din Fecioară în anii cei de apoi, chemându-mă, iarăşi mă bagă în rai.
Raiule prea cinstite, podoaba cea frumoasă, locaşul celdeDumnezeu zidit, veselia ceanesfârşită şi desfătarea, slăvirea drepţilor, frumuseţea profeţilor şi sălăşluirea sfinţilor, cu sunetul frunzelor tale, roagă pre Ziditorul tuturor, să-mi deschidă uşile care cu neascultarea le-am închis; şi să mă învrednicesc a mă împărtăşi pomului vieţii şi bucuriei, cu care mainainte întru Tine m-am desfătat
Adam s-a scos din rai pentru neascultare, şi din desfătare s-a lepădat, de vorbele femeii amăgindu-se, şi gol a şezut în preajma locului, vai mie! tânguindu-se. Deci să ne sârguim toţi, să primim vremea postuluisupuindu-ne evangheliceştilor rândueli; ca printr-însele făcându-ne plăcuţi lui Hristos, să dobândim iarăşi sălăşluirearaiului.
Slavă, glasul al 6-lea:
Şezut-a Adam în preajmaraiului şi de goliciunea sa plângând, se tânguia: Vai mie! celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene, şi m-am furat şi de mărire m-am depărtat. Vai mie! celui desbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. Ci, o raiule, de acum nu mă voiu mai desfăta întru dulceaţa ta. Nu voiu mai vedea pre Domnul şi Dumnezeul şi Ziditorul meu; căci în pământ voiu merge, din carele m-am şi luat. Milostive îndurate, strig către Tine: Milueşte-mă pre mine, cel ce am căzut.
Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu, a glasului ce va fi de rând.
Vohod. Lumină lină…
Prochimen: Domnul a împărăţit…
LA LITIE
După obiceiu, Stihira Hramului.
Slavă, glasul al 6-lea
Soarele razele şi-a ascuns, luna cu stelele în sânge s-au schimbat, munţii s-au înfricoşat, dealurile s-au cutremurat, când s-a închis raiul, ieşind Adam cu mâinile bătându-şi faţa şi zicând: Milostive, milueşte-mă pre mine cel ce amcăzut.
Şi acum, A născătoarei.
Cu taină te lăudăm pre tine, născătoare de Dumnezeu, Marie: că te-ai arătat scaun al marelui împărat, cort prea sfânt mai desfătat de cât cerurile,
110
căruţă de heruvimi, şi mai presus de cât serafimii, cămară a măririi; că din tinea ieşit întrupându-se Dumnezeul tuturor. Pre acela roagă-L, să se mântuiască sufletele noastre.
STIHOAVNA OCTOIHULUI. Slavă, glasul al 6-lea:
Scosu-s-a Adam din rai pentru mâncare; pentru aceasta şi şezând în preajma lui, plângea tânguindu-se, şi cu glas de umilinţă zicea: Vai mie! ce am pătimit eu ticălosul. O poruncă am călcat, a Stăpânului meu, şi de tot binele m-am lipsit. Raiule prea sfinte, cel ce eşti pentru mine sădit şi pentru Eva încuiat, roagă pre cela ce te-a făcut pre tine şi pre mine m-a zidit, ca să mă satur de florile tale. Pentru aceasta şi Mântuitorul către dânsul a zis: Zidirea mea nu voiu să piară, ci voiu să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină.
Că pre cel ce vine la Mine nu-l voiu goni afară.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Făcătorul şi Mântuitorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind, întru mine îmbrăcându-se, dinblestemul cel dintâi pre Adaml-a scăpat. Pentru aceasta ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără tăcere ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, folositoarea şi acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.
Acum slobozeşte pre robul tău…
După sfinte Dumnezeule
Troparul:
Născătoare de Dumnezeu, fecioară… (de trei ori).
Şi cealaltă urmare a Privegherii.
Iară de nu este Priveghere, Troparul Învierii şi A născătoarei de Dumnezeu:
Iar slujba sfântului de la minei se cântă Ia Pavecerniţă.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul… Troparulînvierii, de două ori, şi al Născătoarei.
Apoi obişnuitele Stihologii şi Polieleul, precum s-a arătat în Duminica Fiului celuirisipitor.
Şi începem a ceti cartea, cea a sfântului Ioan Gură de aur
Apoi:
Bine eşti cuvântat Doamne şi Antifoanele glasului. Toată suflarea.
Şi Evanghelia Utreniei cea de rând. Învierea Lui Hristos văzând.
Psalmul 50.
Slavă, glasul al 8-lea:
Uşile pocăinţii deschide-mi mie…
Şi acum…
În cărările mântuirii…
Apoi Stih, glasul al 6-lea:Milueşte-mă Dumnezeule…
111
Şi la mulţimea faptelor mele…(cautâ-le înapoi, pagina 8) CANONUL ÎNVIERII…, din Octoih, al crucii-învierii şi al Născătoarei de Dumnezeu pe 8, iar din Triod pe 6.
Facerea lui Cristofor Protasicritul.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Ca pre uscat umblând israil…
Vino, ticălosul meu suflet, de plângi astăzi, de cele ce s-au făcut cu tine, aducându-ţi aminte de goliciunea cea dintâi din Eden, prin care te-ai scos din desfătare şi din bucuria cea neîncetată.
Pentru milostivirea cea multă şi îndurările tale, Ziditorule al lumii şi făcătorule altuturor, viu făcându-mă întâidin ţărână, mi-ai poruncit să te laud împreună cu îngerii tăi.
Pentru bogăţia bunătăţilor, tu ai sădit, Ziditorule şi Doamne, desfătarea raiului în Eden, poruncindu-mi să mă desfătezîntru rodurile cele frumoase,
veselitoare şi nestricăcioase.
Slavă.
Vai mie! ticălosul meu suflet, că ai luat volnicie de laDumnezeu să te îndestulezi de cele ce sunt în Eden, şi ţi s-a poruncit să nu mănânci dinrodul cunoştinţii. Pentru ce aicălcat legea lui Dumnezeu?
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca ceea ce eşti dupre neam fica lui Adam, iar dupre dar Născătoare lui Hristos Dumnezeu, pre mine, cel alungat din Edem, mă chiamăiarăşi.
Iar la Catavasie cântăm Irmoasele acestui Canon.
Ca pre uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pre gonaciul Faraon văzându-lînnecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Cântarea 3-a, Irmos: Sste sfânt…
Şarpele cel viclean oarecând pismuind cinstea mea, a şoptit în urechile Evei cu înşelăciune; de care eu amăgindu-mă, vai mie! m-am lepădat din veselia vieţii.
Mâna cu obrăznicie întinzându-mi, am gustat din pomul cunoştinţii, din care mi-a poruncit Dumnezeu să nu gust nici de cum, şi din dumnezeească mărire m-am lepădat cu amar.
Vai mie! ticăloase suflete: Cum n-ai cunoscut vicleşugul? Cum n-ai simţit înşelăciunea şi zavistia vrăjmaşului? CÎnaintea ţi-ai întunecat şi ai călcat porunca Ziditorului tău.
112
Şi acum, A născătoarei.
Nădejdea şi acoperemântul meu, Cinstită, ceea ce singură ai acoperit de demult, prin naşterea ta, goliciunea lui Adam celui căzut, Curată, cu nestricăciune iarăşi îmbrăcându-mă.
Catavasie:
Nu este sfânt precum Tu Doamne, Dumnezeul meu, care ai înălţat cornul Credincioşilor Tăi, bunule, şi ne-ai întărit pre piatra mărturisirii Tale.
Şezânda, glasul al 4-lea:
Podobie:
Spăimântatu-s-a Iosif…
Lepădatu-s-a Adam din desfătarea raiului, prin mâncarea cea amară, pentru neînfrânare, nepăzind porunca Stăpânului, şi s-a osândit să lucreze pământul dintru care s-a luat şi cu multe sudori să mănânce pâinea sa. Pentru aceasta noi să iubim înfrânarea, ca să nu plângem afară din rai ca şi acela, ci să intrăm într-însul.
Slavă.
Podobia: Cel ce te-ai înălţat…
Nu vom tăcea niciodată, Născătoare de Dumnezeu, a vesti puterile Tale noi nevrednicii; că de nu ai fi stătut Tu înainte rugându-Te, cine ne-ar fi izbăvit pre noi dintru atâteaprimejdii? sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la Tine, Stăpână, că Tu mântueşti pre robii Tăi pururea din toate nevoile.
Cântarea 4-a, Irmos.
Hristos este puterea mea…
Cinstei m-am învrednicit eu, ticălosul, de la Tine Stăpâne, în Eden. Vai mie! cum m-am înşelat, şi de diavolul fiind zavistuit, m-am lepădat de la faţa Ta.
Plângeţi-mă, cete îngereşti, frumuseţile raiului şi podoaba pomilor celor de acolo, pre mine cel înşelat rău şi de la Dumnezeu depărtat.
Livadă fericită, pomi sădiţi de Dumnezeu, frumuseţi ale raiului, acum vărsaţi lacrămi din frunze ca din nişte ochi, pentru mine cel golit şi înstreinat de mărirea lui Dumnezeu.
Slavă.
Nu te voiu mai vedea, nici măvoiu mai îndestula de prea dulcea şi dumnezeească strălucire a ta, prea cinstite raiule; că gol la pământ m-am lepădat, mâniind pre făcătorul meu.
Şi acum, A născătoarei.
Prea sfântă Stăpână, ceea
113
ce ai deschis tuturor Credincioşilor uşile raiului, pre care le-a încuiat Adam odinioară cu neascultarea, deschide-mi uşile milei tale.
Catavasie:
Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeeascăcuviinţă cântă, strigând: Din cuget curat, întru Domnul prăznuind.
Cântarea 5-a, Irmos:
Cu Dumnezeiască strălucirea Ta…
Zavistuindu-mă vrăjmaşul, de demult, pentru petrecerea cea norocită din rai, urîtorul de oameni în chip de şarpe m-a amăgit şi strein de mărirea cea veşnică m-a arătat.
Plâng şi mă tânguesc cu sufletul şi cer să se adaoge ochilor mei mulţime de lacrămi; când privesc şi văd goliciunea mea, pe care am câştigat-o prin călcarea poruncii Domnului.
Slavă.
Din pământ am fost zidit cu mâna lui Dumnezeu, şi am auzit că iarăşi am să mă întorc în pământ eu, ticălosul. Cinenu mă va plânge pre mine, cel lepădat de la Dumnezeu, şi care am schimbat raiul cu iadul?
Şi acum, A născătoarei.
Cămară de taină a slăvirii, toţi Credincioşii te vestim, pre tine, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul fără prihană. Pentru aceasta te rog, Curată, pre mine, cel căzut din cămara raiului, fă-mă iarăşi primit într-însul.
Catavasie:
Cu dumnezeească strălucirea Ta, bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog, luminează-le; ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pre Tine adevăratul Dumnezeu, Cela ce chemi din negura greşalelor.
Chinonicul -a, Irmos:
Marea vieţii văzându-o…
Cu veşmânt de Dumnezeu ţesut m-ai îmbrăcat, Mântuitorule, în Eden, ca un milostiv; iar eu am călcat porunca Ta, plecându-mă vrăjmaşului, şi gol m-am văzut eu, ticălosul.
Suflete al meu prea ticăloase, depărtatu-te-ai de Dumnezeu pentru neînfrânarea ta;
114
lipsitu-te-ai de desfătarea raiului; de îngeri te-ai despărţit; în stricăciune te-ai pogorît; o, ce cădere!
Slavă.
Îndură-te, milueşte făptura mâinilor Tale, atotţiitorule Dumnezeule; nu mă trece cu vederea, rogu-mă Ţie, Bunule, pre mine cel ce m-am despărţit de ceata îngerilor Tăi.
Şi acum, A născătoarei.
Marie, ceea ce eşti de Dumnezeu chemată şi Doamnă a tuturor, ca ceea ce ai născut pre Domnul, împăratul tuturor şi Mântuitorul, pre mine cel ce sunt robit iarăşi mă chiamă în desfătarea raiului.
Catavasie:
Marea vieţii văzându-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune vieaţa mea, mult Milostive.
CONDAC Glasul al 6-lea:
Al înţelepciunii îndreptătorule şi de ştiinţă dătătorule, şi al celor neînţelepţi învăţătorule şi al săracilor sprijinitorule, întăreşte înţelepţeşte inima mea, Stăpâne; dă-mi cuvânt, Cuvinte al Tatălui; că iată buzele mele nu le opresc a striga către Tine: Îndurate! Milueşte-mă pre mine cel căzut.
ICOS.
Şezut-a A dam atunci în preajma desfătării raiului şi a plâns, şi cu mâinile bătându-şi faţa, zicea: Îndurate! milueşte-mă pre mine cel căzut.
Văzând Adam pre înger alungându-l şi încuind uşa dumnezeeştei grădini, tare a oftat şi a zis: îndurate! milueşte-mă pre mine cel căzut.
Simte durere, raiule, împreună cu lucrătorul care a sărăcit, şi cu sunetul frunzelor tale roagă pre Făcătorul să nu-ţi încuie uşa. Îndurate! milueşte-mă pre mine cel căzut.
Raiule prea îmbunătăţite, prea sfinte, prea fericite, cela ce eşti sădit pentru Adam şi încuiat pentru Eva, roagă pre Dumnezeu pentru cel căzut, îndurate, milueşte-mă pre mine cel căzut.
SINAXARLA DUMINICA LĂSATULUI DE BRÂNZĂ
Sinaxarul din Mineiu. apoi acesta.
în aceeaşi zi facem pomenire de izgonirea din raiul desfătării a lui Adam cel dintâi zidit.
115
Stihuri:
Împreuna cu strămoşii, lumea să jelească, Căci prin o dulce mâncare, a căzut deodată.
Sfinţii Părinţi au aşezat pomenirea izgonirii lui Adam din raila începutul sfântului post de patruzeci de zile spre a arăta prin asta cât de folositor este pentru firea omenească leacul postului şi iarăşi cât de ruşinos lucru este lăcomia şi neascultarea. Aşa dar Părinţii lăsând la o parte pe celelalte nenumărate făpturi care pentru om au fost făcute, ne-au pusîn faţă pe Adam cel dintâi zidit ca să ne arate lămurit întâi ce mare rău a pătimit, pentru căn-a postit puţin, al doilea că de atunci răul a fost introdus şi în firea noastră şi al treilea că cea dintâi poruncă a lui Dumnezeu dată oamenilor este virtutea postului. Adam n-a păzit porunca, ci ascultând de pântece, dar mai bine de vicleanul şarpe prin Eva, nu numai că n-a ajuns Dumnezeu, ci şi-a atras asupra sa moartea şi a dat pieirii pe tot neamul omenesc. Din pricina desfătării şi neascultării celui dintâi Adam, Domnul a postit patruzeci de zile şi a ascultat. Pentru aceasta a şi fost izvodit de sfinţii Apostoli acest post de patruzeci de zile pentru ca noi, prin paza poruncii, să dobândim cu ajutorul postului nestricăciunea pierdută de Adam, care a pătimit pentru că n-a păzit porunca. Sau altă explicare: după cum am spus mai sus, scopul sfinţilor Apostoli a fost de a cuprinde pe scurt toate faptele săvârşite de Dumnezeu de la începutul până la sfârşitul lumii. Pricina tuturor relelor din viaţa noastră este călcarea poruncii şi căderea lui Adam, din pricina gustării din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Pentru acest motiv sfinţii Părinţi ne pun înainte acest fapt ca să fugim, dar mai bine zis ca să nu trăim în desfrâu. Adam a fost plăsmuit de mâna lui Dumnezeu în ziua a şasea; prin suflarea în faţă a fost cinstit să fie chip al lui Dumnezeu; a primit îndată porunca şi a locuit în rai până în ceasul al şaselea din zi. În urmă a călcat porunca şi a fost izgonit de acolo. Filon Evreul spune că Adam a stat în rai o sută de ani. Alţii spun că a stat şapte zile sau şapte ani din pricina cinstei ce-o are numărul şapte. Dar că Adam a întins mâinile şi s-a atins de fruct în ceasul al şaselea din zi, a arătat-o şi noul Adam, Hristos, care şi-a întins mâinile pe cruce în ceasul al şaselea din zi, tămăduind nenorocirea lui Adam. Omul a fost creat între stricăciune şi nestricăciune, spre a dobândi pe acea spre care va înclina prin voinţă. Lui Dumnezeu îi era cu putinţă să facă pe om să nu păcătuiască de loc. Totuşi pentru ca nestricăciunea să fie şi fapta voinţei Lui îi dă porunca de a se atinge de toţi pomii din rai, afară de pomul cunoştinţei binelui şi răului. Poate că Dumnezeu i-a îngăduit să cugete asupra tuturor făpturilor săvârşite de putereadumnezeească, dar nu i-a îngăduit de fel să cugete asupra fiinţei lui Dumnezeu. Grigorieteologul spune că pomii din rai sunt ideileDumnezeeşti, iar fructul este contemplaţia. Cu alte cuvinte, spune Grigorie Teologul, Dumnezeu i-a îngăduitlui Adam să cerceteze şi să cugete asupra tuturor celorlalte stihii aleuniversului şi asupra însuşirilor lor, iar prin astasă slăvească pe Dumnezeu. Aceasta este adevărata desfătare. Poate că Dumnezeu I-a îngăduit să cerceteze şi firea sa omenească, darnu i-a îngăduit de loc să cerceteze care estefiinţa lui Dumnezeu, de unde şi cum a adus totul la fiinţă din nefiinţă. Adam însă a lăsatla o parte pe toate celelalte stihii ale lumii şi a început să cerceteze pe cele cu privire la Dumnezeu, iscodind cu deamăruntul fireadumnezeească. Fiindcă era încă nedesăvârşit şi prunc în astfel de lucruri, a căzut, pentrucă satana prin Eva i-a băgat în cap gândulde a ajunge Dumnezeu. Iar marele şi dumnezeescul Hrisostom spune că pomul acelaare o Îndoită putere. El spune că raiul a fost pe pământ şi gândeşte că este şi spiritual şi material, după cum era şi Adam. Amândoi, şi raiul şi Adam, erau la mijloc între stricăciune şi nestricăciune. Prin această interpretare se păstrează şi sensul literal al Scripturii şi totuşi nu se rămâne numai la litera Scripturii. Alţii spun că pomul acela era smochin, pentru motivul că îndată ce au cunoscut căsunt goi s-au acoperit întrebuinţând frunze desmochin. De asta şi Hristos l-a blestemat caunul ce a fost pricină călcării poruncii. Smochinul are într-adevăr oarecare asemănare cu păcatul. Mai întâi, dulceaţa; apoi asprimeafrunzelor şi lipiciunea din pricina laptelui lui.Suntunii cari spun că pomul acela siinbolizează împreunarea şi cunoaşterea Lui Adam şi a Evei. Dar interpretarea aceasta nu-idreaptă. Aşa dar Adam, după ce a călcat porunca, după ce s-a îmbrăcat cu trup muritorşi şi-a primit blestemul, a fost izgonit dinrai. Dumnezeu a poruncit ca sabia de foc săpăzească poarta raiului. Adam, stând în faţaraiului plângea că a fost lipsit de atâteabunătăţi, din pricină că n-a postit la timp. PrinAdam s-a împărtăşit tot neamul omenesc aceloraşi necazuri ca şi el până ce cel carene-a creat ne-a ridicat din nou La vechea vrednicie. I-a fost milă de firea noastră pângărită de satana, s-a născut din sfânta Fecioară şi, vieţuind într-un chip nespus debun, ne-a arătat calea cea adevărată prinfapte cu totul protivnice celor ale lui Adam, adică prin post şi prin smerenie şi a biruitcumăiestrie pe cel care ne-a înşelat.
Voind aşa dar purtătorii de Dumnezeu Părinţi
116
să ne înfăţişeze toate aceste lucruri în tot cursul Triodului, mai întâi a pus înainte faptele Vechiului Testament. Cel dintâi fapt din acestea este crearea şi căderea Lui Adam din pricina desfătării, despre care facem acum pomenire; apoi facem pomenire şi de celelalte fapte săvârşite de Moisi şi de profeţi dar mai cu seamă facem pomenire de cuvintele proorocului David, adăugând ceva şi din cele ale harului. Apoi, cu rânduială, facem pomenire şi de faptele Noului Testament. Cea dintâi din acestea este Buna Vestire, care prin nespusa iconomie a lui Dumnezeu, cade aproape totdeauna în sfântul post de patruzeci de zile. Apoi facem pomenire de minunea să vârşită cu Lazăr, de primirea Domnului cu stâlpări şi de sfânta şi marea săptămână când se citesc sfintele Evanghelii şi se cântă cu glas dulce sfintele şi mântuitoarele patimi. În sfârşit facem pomenire de înviere şi de celelalte fapte prin citirea Faptelor sfinţilor Apostoli, până la pogorârea Sfântului Duh, când a început predicarea creştinismului şi a adunat pe toţi sfinţii. În adevăr Faptele sfinţilor Apostoli ne înCredinţează despre învierea Domnului prin minunile săvârşite de apostoli.
Prin urmare am pătimit atâtea pentru că Adam n-a postit o singură dată. De aceea se pune acum, la începutul sfântului post de patruzeci de zile, pomenirea lui Adam, pentru ca, aducându-ne aminte ce mare rău a adus nepostirea lui Adam, să ne străduim să primim postul cu multă bucurie şi să-l păzim spre a dobândi cu ajutorul Luiceea ce n-areuşit Adam. adică îndumnezeirea. Să plângem cu amar, să postim, să ne umilim până ce ne va cerceta Dumnezeu; căci fără acestea nu căpătăm cu uşurinţă ce-am pierdut.
Trebue să se ştie că acest sfânt şi mare post este ca o zecluială a întregului an. Pentru că din lene nu ne place să postim totdeauna şi să ne îndepărtăm de rele, sfinţii Apostoli şi dumnezeeştii Părinţi au rânduit acest post ca un fel de seceriş. În chipul acesta vom şterge acum, sdrobindu-neinima şi umilindu-ne prin post, toate faptele noastrerele ce le-am săvârşit în cursul întregului an; de asta trebue să-l păzim cu mai multă grijă.
Dar nu numai pe acesta, ci şi pe celelalte trei posturi, adică postul sfinţilor Apostoli, postul Sântămăriei şi postul Naşterii Domnului, căci dumnezeeştii Părinţi au rânduit aceste posturi în legătură cu cele patru anotimpuri ale anului. Mai mult decât pe celelalte însă trebue să cinstim postul acesta de patruzeci de zile din pricina sfintelor patimi şi din pricină că Hristos a postit acest post şi s-a proslăvit. Moisi a postit patruzeci de zile şi a primit legea şi l-au postit şi Ilie şi Daniil şi toţi câţi au fost plăcuţi înaintea lui Dumnezeu. Şi Adam arată că postul estebun prin aceea că a fost izgonit din rai pentru că n-a postit. Pentru această pricină deci a fost aşezată la începutul postului mare pomenirea izgonirii lui Adam din rai.
Prin nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeul nostru, învredniceşte-ne de desfătarea raiului şi ne milueşte, ca un iubitor de oameni, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Dătător de rouă…
Cela ce stăpâneşti toate veacurile, Doamne, cela ce m-ai zidit pre mine cu voia Ta, nu mă trece cu vederea, Dumnezeule, pre mine cel zavistuit de vicleanul balaur oarecând şi care te-am mâniat, Mântuitorule; ci iarăşi mă chiamă.
Cu îmbrăcăminte de ruşine fiind îmbrăcat, vai mie! în loc de veşmânt luminat, plâng pierderea mea, Mântuitorule, şi cu Credinţă strig Ţie, bunule: Nu mă trece cu vederea, Dumnezeule, ci iarăşi mă chiamă.
Slavă.
Rănit-a şarpele cel prea viclean tot sufletul meu, cu vicleşug, şi m-a isgonit din desfătarea raiului; ci oîndurate Mântuitorule! nu mă trece cu vederea; ci, ca un Dumnezeu, iarăşi mă chiamă.
Şi acum, A născătoarei.
Rugăciunea mea cea smerită primeşte-o cu milostivirea Ta,
117
ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi-mi dă, curată, iertare de greşale mie, celui ce strig neîncetat cu plângere: Nu mă trece cu vederea prea bună, ci iarăşi mă chiamă.
Catavasie:
Dătător de rouă cuptorul l l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iar pre Haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pre muncitorul l-aplecat a striga: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea 8-a, Irmos:
Din văpaia cuvioşilor…
Cudaruri de multe feluri, odinioară, ai cinstit lucrul mâinilor Tale, unule iubitorule de oameni; iar cumplitul balaur cu şuerarea m-a înşelat, vaimie! golindu-mă de bunătăţile ce am avut.
Pentruce ai ascultat sfatul cel amar şi dumnezeeştei porunci neascultător te-ai făcut? Vai mie! smerite suflet, pre Dumnezeu ai scârbit, pre carele pururea a-l slăvi cu îngerii te-a rânduit.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Şerpilor şi fiarelor te-ai făcut stăpân; cum dară, ai vorbit cu şarpele cel pierzător de suflet, luând sfetnic pre vrăjmaşul ca pre un prieten adevărat? Vai de a ta înşelăciune ticălosul meu suflet!
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine, cortul cel purtător de lumină al întrupării lui Dumnezeu, te lăudăm, marie, de Dumnezeu dăruită. Pentru aceasta, mie, celui rău întunecat de patimi, arată-mi lumina îndurării, nădejdea celor desnădăjduiţi.
Catavasie:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând…
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorît şi jertfa dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pre Tine Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Cântarea 9-a, Irmos:
Pre Dumnezeu a-l vedea…
Dulce la gustare mi s-a arătat în rai rodul cunoştinţei; iar săturându-mă de mâncare, venin s-a făcut sfârşitul lui. Vai, suflete ticăloase! Cum neînfrânarea Ta Te-a înstreinat din locaşul raiului.
Dumnezeule al tuturor, Doamne al îndurării, caută spre smerenia mea cu milostivire şi nu mă trimite departe de dumnezeescul rai; ca văzând
118
frumuseţile de unde amcăzut, să mă nevoesc cu plângeri, să iau iarăşi cele ce ampierdut.
Plâng, suspin şi mă tânguesc, văzând pre heruvim că este rânduit a păzi cu sabia cea de văpaie intrarea în Edem, cea neapropiată tuturor călcătorilor de poruncă; vai! de nu mi-o vei face tu neoprită, Mântuitorule,
Slavă,
îndrăznesc spre mulţimea milei Tale, Hristoase Mântuitorule, şi spre sângele dumnezeeştei coastei Tale, prin carele ai sfinţit firea omenească şi celor ce slujesc Ţie, Bunule, le-ai deschis uşile raiului, pe care mai înainte le-a încuiat Adam.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce eşti uşă a vieţii neumblată şi înţelegătoare, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care nu ştii de nuntă; deschide mie cu rugăciunile Tale uşile raiului cele încuiate mai dinainte; ca să Te slăvesc pre Tine, ajutătoarea mea cea după Dumnezeu, şi scăparea cea tare.
Catavasie:
Pre Dumnezeu a-l vedea nueste cu putinţă oamenilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngereşti, iară prin Tine, Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pre carele slăvindu-l cu oştile cereşti, pre Tine Te fericim.
LUMINÂNDA ÎNVIERII Slavă, această stihiră:
Podobia:Femeî auziţi…
Porunca Ta, Doamne, nu am ascultat-o eu ticălosul, şi golindu-mă de mărirea Ta, vai mie! m-am umplut de ruşine, şi din desfătarea raiului m-am depărtat; Îndurate bunule, milueşte-mă pre mine cel lipsit, dupre dreptate, de a Ta bunătate.
Şi acum…
Podobie: Cu Apostolii să ne suim…
Depărtaţi fiind, doamne, din rai mai înainte pentru mâncarea cea din lemn, iarăşi ne-ai adus pre noi prin crucea şi prin patima Ta, Mântuitorule şi Dumnezeul meu. Prin care întăreşte-ne să săvârşim postul, cu cuvioasă curăţie, şi să ne închinăm dumnezeeştei învieri, Paştilor celor mântuitoare; cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pre Tine.
LA LAUDE
Din Octoih, stihiri ale învierii şi una a lui Anatolie iar din Triod aceste samoglasnice, glasul al 5-lea:
A dam cu plângere a strigat:
119
Vai mie! că şarpele şi femeia de ladumnezeească îndrăzneală m-a gonit, şi din desfătarea raiului mâncarea din pom m-a înstreinat. Vai mie! nu mai pot răbda ocara. Cel ce eram odinioară împăratul tuturor făpturilor celor pământeşti ale lui Dumnezeu, acum rob m-am făcut, dintr-o sfătuire fără-de-lege. Şi cel ce eram oarecând îmbrăcat cu mărirea nemuririi, cu piele de om muritor cu jale sunt înfăşurat. Vai mie! Ce plângere îmi voiu lua întru ajutor? Ci Tu, iubitorule de oameni, cela ce din pământ m-ai făcut, cu milostivirea îmbrăcându-Te, din robia vrăjmaşului iarăşi mă chiamă şi mă mântueşte.
Stih: Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voiu toate minunile Tale.
Călătoriabunătăţilor s-a deschis. Cei ce voiţi să vă nevoiţi intraţi, încingându-vă cu nevoinţa cea bună a postului. Că cei ce se luptă dupre lege, dupre dreptate se şi încununează. Şi luând toată într-armarea crucii să ne luptăm împotriva vrăjmaşului, ca un zid nestricat ţiind Credinţa, şi ca o platoşă rugăciunea, şi ca un coif milostenia. În loc de sabie, postul carele taie toată răutatea de la inimă. Cel ce faceacestea, va primi cununa cea adevărată de la împăratul tuturor, Hristos, în ziua judecăţii.
Glasul al 6-lea:
Stih: Veseli-mă-voiu şi mă voiu bucura întru Tine, cânta-voiunumele Tău, înalte.
A dam din rai a fost izgonit, cu mâncarea împărtăşindu-se, ca un neascultător. Moisi văzător de Dumnezeu s-a făcut, cu postul, curăţindu-şi ochii sufletului. Pentru aceasta cei ce poftim să fim locuitori raiului, să ne lepădăm de hranacea nefolositoare; şi dorind să vedem pre Dumnezeu, să postim ca Moisi patruzeci dezile. Cu rugăciuni şi cu cereri, stăruind din toată inima, săpotolim patimile cele sufleteşti, să gonim sburdările cele trupeşti. Uşori să trecem spre călătoria cea de sus, unde cetele îngerilor cu glasuri fără tăcere laudă pre nedespărţita Treime; să vedem neasemănata şi stăpânească frumuseţe. Acolo învredniceşte-ne, Fiuleal lui Dumnezeu, dătătorule de viaţă, pre noi cei ce nădăjduimîntru Tine, să dănţuim împreună cu oştile îngereşti. Pentru rugăciunile Maicii, celeeace te-a născut, Hristoase, şiale apostolilor, şi ale mucenicilor, şi ale prea cuvioşilor.
Stih: Scoală-te, Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna ta. nu uita pre săracii tăi până în sfârşit.
120
Sosit-a vremea, începutul luptelor celor duhovniceşti, biruinţa cea împotriva dracilor, înfrânarea cea într-armată, podoaba îngerilor, îndrăznirea cea către Dumnezeu. Că prin aceasta, Moisi s-a făcut vorbitor cu Ziditorul şi nevăzuta primit glas în urechile lui. Doamne, prin aceasta învredniceşte-ne şi pre noi, să neînchinăm patimilor Tale şisfintei învieri, ca un iubitorde oameni.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu:
prea binecuvântată eşti…
Doxologia cea mare.
Şi obişnuita Litie, în pridvor, la care cântăm Slavă, şi acum; Stihira Evangheliei.
Apoi ceasul i.
Şi se ceteşte învăţătura pentru Credinţă a cuviosului părintelui nostru Teodor Studitul.Apolisul.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului pe 6şi, din Canonul Triodului, Chinonicul -a, pe 4.
Apostol: Din Cartea cea către Romani, Evanghelia de la Matei.
Şi dumnezeeascaLiturghie a lui Ioan Gurăde aur.
CHINONICUL
Lăudaţi pre Domnul din ceruri…
CADE-SE A ŞTI.
Că dintru această Duminică până la înălţarea cinstitei Cruci se părăseşte Polieleul şi se cântă numai la Privegherile Praznicelor stăpâneşti şi la sfinţii cei mari.
DUMINICĂ SEARA
După Psalmul obişnuit, la Doamne strigat-am, punem stihuri 10, şi cântăm Stihiri ale pocăinţei din Octoih, ale glasului de rând 4, Acestea sunt scrise, din toate glasurile, la sfârşitul cărţii
Din Triod 8, şi de la Minei 3, Stihirile, glasul al 2-lea:
Podobia: Când de P lemn… Facerea lui Iosif.
Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeească măsura postului celui fără prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrămi să căutăm pre Domnul, cel ce ne mântueşte pre noi, şi uitare răutăţiidesăvârşit să facem, strigând: Greşit-am Ţie, mântueşte-ne ca odinioară pre Nineviteni, Hristoase împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult îndurate.
Mă desnădăjduesc, aducându-mi aminte de lucrurile mele, Doamne, cele vrednice de toată munca; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea, Pentru aceasta mă rog, curăţindu-mă cu ploile pocăinţii, luminează-mă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine făcătorule de bine al tuturor, şi prea bunule.
Alta, a lui Teodor Studitul, glas acelaşi.
Podobia: Darurilor celor mai presus…
Vremea postului să o începem
121
luminat, supunîndu-ne pre noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstită patima lui Hristos, Dumnezeu, şi sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne.
Apoi din Mineiu ale sfântului 3 Podobnice Slavă, de are; iar de NU, Slavă şi acum, a Născătoarei, acelaşi glas, din Mineiu.
Ieşire cu cădelniţa. Lumină lină…
Prochimen mare, glasul al 8-lea:
Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta; când mă necăjesc degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântueşte pre el.
Stih: Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.
Stih:Vadă săracii şi să se veselească…
Stih: Căutaţi Pre Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru.
Şi iarăşi cu glas mai înalt: Să nu întorci faţa ta de la sluga Ta.
CADE-SE A ŞTI
Că în toate Duminicile sfintelor patruzeci de zile se face ieşirea pentru Prochimenul cel mare. Apoi Învredniceşte-ne Doamne…Trei metanii mari, şi Ecteniile
LA STIHOAVNĂ
Stihira aceasta, glasul al 4-lea:
Strălucit-a darul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vremebine primită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunerecului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi, a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, cel ce mântueşte sufletele noastre.
Stih: către Tine am ridicat ochii mei, cela ce locueşti în cer; iată precum sunt ochii slugilor în mâinile stăpânilor săi, precum sunt ochii roabei în mâinile stăpânei sale; aşa ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi.
Şi cântăm tot acea Stihiră.
Apoi Stih:
Milueşte-ne pre noi, Doamne, milueşte-ne; că prea mult ne-am umplut de hulă, prea mult s-a umplut sufletul nostru; ocară celor ce sunt întru îndestulare şi hulă celor mândri
Şi Martirica:
Cel ce Te prea slăveşti întru pomenirea sfinţilor Tăi, HristoaseDumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Slavă a sfântului din Mineiu, de are;Şi acum, a Născătoarei, după glasul Mineiului; iar de nu are, Slavă şi acum, a Născătoarei, glas acelaşi.
Podobia: Ca Pre un viteaz…
Cetele îngerilor te slăvesc pre tine, Maica lui Dumnezeu. Că pre Dumnezeu Preacurată l-ai născut, pre Cel ce este pururea cu Tatăl şi cu Duhul şi carele a aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia; pre care roagă-L să mântuiască şi
122
să lumineze sufletele celor ce te laudă pre tine cu dreaptă Credinţă Preacurată.
A cum slobozeşte pre robul Tău… Sfinte Dumnezeule, cutreimetanii, prea Sfântă Treime, Tatăl nostru şi aceste tropare, glasul 1-iu: Născătoare de Dumnezeu…
o metanie.
Slavă
Botezătorul lui Hristos…
O metanie Şi acum
Rugaţi-vă pentru noi…
încă o metanie
Apoi cel mai mare zice cu glas lin şiregulat aceasta, fără metanie.
Sub milostivirea ta scăpăm noi… Doamne milueşte (de 40 de ori)
Slavă şi acum…
Ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului, binecuvintează Părinte…
Preotul zice Ecfonisul:
Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru…
Amin.
Apoi, rugăciunea: împărate ceresc…
Şi facem trei metanii mari, zicând rugăciunea cuviosului Efrem Sirul:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăvirii, al grijirii de multe, al iubirii de stăpânie şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
O metanie
Iar duhul curăţiei şi al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dărueşte-l mie robului Tău.
O metanie
Aşa, Doamne împărate, dărueşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pre fratele meu; că bine eşti cuvântat în vecii vecilor, Amin.
O metanie
Apoi sărutăm icoanele, la locurile noastre după obicei, şi zice cel mai mare:
Slavă Ţie Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Şi se face rugăciunea de Preot şi Apolisul deplin.
Apoi Pavecerniţa cea mică, după obicei, cu închinăciuni şi cu metaniile postului.
La Slavă întru cei de sus… trei metanii.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu. Cade-se să te fericim, sfinte Dumnezeule… trei metanii.
Apoi obişnuitele tropare Doamne milueşte(de 40 ori)
Cela ce în toată vremea…
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-te… trei metanii mari.
Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:
Doamne şi stăpânul vieţii… cu celelalte 12 închinăciuni mici.
ApoiSfinte Dumnezeule,
DupăTatăl nostru, Doamne milueşte(de 12 ori)
Şi rugăciunea:
Nespurcată, neîntinată…Şi ne dă nouă, Stăpâne…
Apolisul.
Spre ştiinţă
Toate Vecerniile şi Pavecerniţele din Duminicile următoare până la Duminica a cin cea a sfântului post se vor săvârşi întocmai, ca în această Duminică, neschimbând nimic, afară de locurile unde se arată ce trebue schimbat.
123
LUNI ÎNTÂIA SĂPTĂMÂNĂ
Toacă Paraclisiarhul la ziuă, din pricina întârzierii cu mângâierea de seara, se adună toţi după obicei în Biserică, cetim Miezonoptica fără metanii; numai la sfârşit, trei metanii mari cu rugăciunea: Doamne şi Stăpânul. Aceasta o facem numai în ziua cea dintâi, în celelalte zile ale sfântului şi marelui post, cetim Miezonoptica cu 16 metanii după obicei.
Apoi sculându-se Preotul face obişnuita metanie celui mai mare, intră în sfântul Altar şi luând cădelniţa, stă înaintea sfintei mese şi cădinDin chipul crucii, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, şi noi răspundem, A min. Şi iese Preotul şi cădeşte, iar cetitorul Psalmilor, ce este rânduit, zice: Sfinte Dumnezeule, tot fără metanii; după Tatăl nostru, Preotul ecfonisul: Că a Ta este împărăţia; şi după Amin, Doamne milueşte, de 12 ori. Veniţi să ne închinăm, de trei ori şipsalmii 19 şi 20. După sfârşitul lor. Sfinte Dumnezeule fără de metanii. După Tatăl nostru, obişnuitele Tropare. Acestea căntându-le, cădeşte Preotul sfântul Altar şi toată biserica, apoi Ectenia:
Milueşte-ne pre noi Dumnezeule…
Pentru Arhiereul, pentru Regele, apoi Ecfonisul:
Că milostiv şi iubitor…
Ceteţul: A min, şi îndată zice: întru numele Domnului, şi preotul Slavă sfintei şi cei de o fiinţă… Iar fratele, cel rânduit, zice Amin, şi ceteşte cei şase Psalmi, fără metanii cu toată luarea aminte, şi cu frica lui Dumnezeu ca şi cum ar vorbi, nevăzut, cu Dumnezeu, nefiind voie să se şoptească, nici să scuipe sau să tuşească. Ci mai ales să ia aminte fiecare cele ce se cetesc, avândmâinile strânse la piept, capetele plecate, cu ochii căutând în jos iar cu ochii inimii căutând la răsărit; rugându-ne pentru păcatele noastre şi aducându-ne aminte de moarte, de munca ce va să fie şi de vieaţa veşnică.
La începutul Psalmului 102, zice preotul rugăciunile Utreniei. După sfârşitul Psalmilor, Slavă… Şi acum, a liluinde trei ori, apoi E ctenia cea mare. şi cântă cântăreţul cel rânduit, Aliluia pe glasul ce se întâmplă în Octoih.
Stih 1:
De noapte mânecă duhul meu către tine Dumnezeule; pentru că lumină sunt poruncile Tale.
Stih 2:
Dreptate vă învăţaţi cei ce locuiţi pre pământ.
Stih 3:
Pizmuire va lua pre poporul cel neînvăţat.
Stih 4:
Adaoge lor rele Doamne; adaogerele celor măriţi ai pământului.
Şi după fiecare Stih:Aliluia de trei ori, apoi Treimica glasului; şi le cântăm cu umilinţă şi cu glas mare şi rar. La al 2-lea Tropar, slavă, iar al 3-lea, şi acum. Apoi cetim o catismă a Psaltirii, şi după fiecare stare, la Aliluia facem câte trei închinăciuni toţi întocmai, urmând Egumenului sau Eclesiarhului. După întâia Stihologie, Şezândele, cele de umilinţă, din Octoih.
Apoi cetim pe Sfântul Efrem Sirul.(Din această zi se începe cetitul din sfântul Efrem, care ţine până în Vinerea Stâlpărilor).
124
După a doua Stihologie, Şezânda Triodului, a lui Iosif, Glasul al 2-lea:
Podobie: Ceea ce eşti izvorul milei…
Cu dumnezeescul început al postului să câştigăm umilinţă sufletească, strigând: Stăpâne Hristoase, primeşte rugăciunea noastră, ca nişte tămâe aleasă, şi ne mântueşte pre noi de împuţita stricăciune, rugămu-ne, şi de înfricoşata muncă; ca cela ce eşti însuţi bine primitor.
Slavă, tot aceasta; Şi acum, a Născătoarei, asemenea.
Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii ne învredniceşte pre noi Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată, precum deapururea, puterea ta; că spre tine nădăjduind, bucură-te! strigăm ţie, precum oarecând Gavriil mai marele Voevod al celor fără de trupuri.
Şi iarăşi cetim din sfântul Efrem.
După a treia Stihologie, Şezânda lui Teodor, glasul al 2-lea:
Podobia: Preacuratului Tău chip…
Prea cinstitul post să-l începem luminat, strălucind noi cu razele sfintelor porunci, ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care sunt: strălucirea dragostei, fulgerul rugăciunii, sfinţenia curăţiei, tăria bunei vitejii. Ca să ajungem luminaţila sfânta şi de a treia zi înviere, care luminează lumea cu nestricăciunea.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
Rugăciunea ta cea nebiruită câştigându-o în nevoi, scap minunat, mai presus de nădejde, de cei ce mă necăjesc, o Maică a Dumnezeului nostru! Că tu apuci înainte totdeauna, gonind întunerecul multelor păcate, ale celor ce se roagă ţie cu Credinţă. Pentru aceasta cu mulţumită strigăm ţie: Primeşte Stăpână aceste scurte laude de mulţumită, pentru că-mi eşti mie întru toate ajutătoare.
Apoi cetimdin Lavsaicon sau din cuvintele sfântului Ioan Scărarul.
Psalmul 50 Şi obişnuita rugăciune, mântueşte Dumnezeule, poporul Tău… După care, începem:
Să cântăm Domnului, pe glasul Canonului din Minei al sfântului zilei, cântând Canoncu Irmosul pe 6.
Iar de la Stihul:
Atunci s-au grăbit voevozii Edomului…
se Încep cele din Triod, cântândtropare ale LuiIosif,
De la Stihul:
Domnul, cela ce împărăţeşte veacurile…
Încep troparele lui Teodor cântând o strană un tropar şi a doua stranăun tropar. Slavă… Treimica;Şi acum: A născătoarei. Apoi zicem, cu glas mai Înalt: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie, cântând celelalte tropare ale lui Teodor. După care, zicem Catavasia care eIrmosul Canonului al 2-lea: În acest fel cântăm Cântarea 8-a şi 9-a, în
125
tot timpul postului.
Iar a 3-a Cântare o cântăm aşa:
Strana cea mare zice stihul:
Domnul s-a suit în ceruri cu troparul canonului din Mineiu.
Iar a doua strană, Stihul:
Şi va da tărie împăraţilor noştri, şi al doilea tropar al Canonlui din Mineiu
Apoi
Slavă şi acum: a Născătoarei cu troparele Canonului, iar la urma Canonului, cântă strana cea mare Irmosul de la a 3-a Cântare a Mineiului. În acest fel, cântăm şi a 6-a cântare. După a 3-a Cântare. Şezânda de la Mineiu şi A născătoarei.
Iar Cântările a 4-a, 5-a şi a 7-a le cântăm aşa: Zicem Irmosul Canonului din Mineiu şi cele două Stihuri de la sfârşitul Cântării cu două tropare ale Mineiului Slavă şi acum. Iar între Cântări nu socotim şi Irmosul, pentru că Irmosul se zice la începutul Cântărilor. Irmoasele Mineiuluise cântă după Canon, numai după a 3 a şi a 6-a Cântare, pentru că la aceste Cântări nu se cântă Irmosul la început.
După a 6-a Cântare
se pune Martirica glasului şi Sinaxarul de la Mineiu.
Să se ştie
că aşa cântăm în tot postul Cântările Psaltirii în cele şase zile ale săptămânii. Numai în săptămâna întâia, a cincea şi a şasea cântăm: Luni, Cântarea1-a; Marţi, Cântarea 2-a; Miercuri, Cântarea 3-a; Joi, Cântarea 4-a; Vineri, Cântările 5-a, 6-a, 7-a, 8-a şi a 9-a. La cântarea 9-a, totdeauna rostim: Măreşte suflete al meu pre Domnul…
Iar în săptămâna 2-a, 3-a şi a 4-a, Sâmbăta cântăm toată Chinonicul -a pe glasul de rând. La fel, Cântarea 7-a, 8-a şi a 9-a.
Cuvine-se să ştim
Că de va cădea în zilele de peste săptămână, afară de Miercuri şi Duminică, la Mineiu doi sfinţi la rând, cântăm Stihurile unuia la Vecernie iar ale celuilalt la Laude, pe 4.
Canoanele lor se cetesc amândouă, pe 6. Iar unde Triodul are Tricântare, cântăm o singură dată Irmosul sfântului dintâi şi după Irmos zicem 2 Tropare, punându-le într-un singur Tropar, şi Troparul cel dinaintea Troparului Născătoarei; pe acesta lăsându-l la o parte. Apoi de lasfântul al doilea zicem: 2 Tropare într-unul, Troparul al 3-lea dinaintea Troparului Născătoarei şi Troparul Născătoarei; iar de laTriod, amândouă Canoanele pe 8, precum s-a zis mai sus.
Să se ştie, deasemenea, că în postul mare se cântă Mineiul şi Tricântarea; Octoihul fiind întrebuinţat numai Duminica. Unde NU este Tricântare se cântă numai Mineiul.
După a 3-a Cântare, preotul zice Ectenia mică; apoi Şezânda sfântului, odată; Slavă şi acum, a Născătoarei şi cetire de laSfântul în an Scărarul.
După a 6-a Cântare, Ectenia mică şi Martirica glasului. Dacă sfântul are Condac, îl zicem după Cântarea a 6-a; iar Martirica o zicem după întâia Catismă. Apoi Sedealna Octoihului cu pripeala: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi… şi Sinaxarul zilei din Mineiu.
TRICÂNTAREA LUI IOSIF Cântarea 1-a, Glasul al 2-lea, Irmos: Veniţi popoare…
Aici se ceteşte întâia Cântare din Psaltire
Cum voiu plânge acum căderea mea? Ce început voiu pune mântuirii mele? Eu cel ce desfrânat am vieţuit, Îndurate, cu judecăţile care ştii, mântueşte-mă.
Iată vremea pocăinţii, iată ziua mântuirii, intrarea postului; suflete priveghează şi intrările poftelor închide-le, către Domnul uitându-te.
întreitul val al păcatelor învăluindu-se, întru adâncul desnădăjduirii
126
mă trage; ci la noianul îndurării Tale alerg, Doamne, mântueşte-mă.
Însumi eu păcatului m-am făcut rob, însumi eu mi-am deschis uşa poftelor. Lesne iertătorule, Cuvinte, întoarce-mă, mântueşte-mă, cu milostivirea Ta.
A născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară, ceea ce ai născut izvorul nepătimirii, tămădueşte-mă pre mine, cel rănit de patimi, şi din focul cel veşnic mă scoate, ceea ce singură eşti de Dumnezeu dăruită.
Altă Tricântare a lui Teodor, Glasul şi Irmosul aceleaşi.
Veniţi popoare să primim astăzi darul posturilor, ca o vreme a pocăinţii de Dumnezeu dăruită, şi cu aceasta pre Mântuitorul să-l milostivim.
Sosit-a acum vremea nevoinţelor, intrat-a călătoria postului; să-l începem toţi cu dragoste, aducând Domnului bunătăţi, ca nişte daruri.
Slavă, a treimei:
Unime nealcătuită, întreit luminătoare, singură prea stăpânitoare, atot puternică, atot vieţuitoare, Dumnezeule şi Doamne, Părinte atotţiitorule, Fiule şi Duhule, mântueşte pre cei ce Te cinstesc pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Să lăudăm sfântul munte al lui Dumnezeu, pre Maria cea nespurcată, dintru care a răsărit soarele dreptăţii celor din întunerec, Hristos, vieaţa tuturor.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Căruţă de foc a luat pre Ilie cel luminat, cu postul fiind într-armat, pre Moisi l-a arătat văzător celor negrăite, şi noi pre acesta primindu-l, vom vedea pre Hristos.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru…
Adam a mâncat mâncare şi l-a alungat din raiu neînfrânarea, iar pre noi, Doamne, primindu-ne postul, ne va arăta vrednici de pocăinţă, iubitorule de oameni.
Irmosul:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, cel ce a despărţit marea şi a trecut pre poporul, pre care l-a scăpat din robia Egiptenilor, că s-a prea-slăvit.
După a 6-a Cântare, Martirica Glasului.
Cântarea 8-a, Irmos:
Încuptorul cel de foc…
Pre mine cel aprins de pofte şi întunecat la vederea sufletului înoindu-mă, Hristoase, cu focul temerii Tale, mă
127
luminează cu lumina mântuirii; ca să Te slăvesc întru toţi vecii.
Saţiul poftelor urmând, hrăneşte-te smeritul meu suflet cu dulceaţa bunătăţilor şi te îndulceşte mai mult cu desfătarea postului, abătându-te de la amărăciunea dulceţilor şi viează în veci.
Fiind orbit la suflet şi de beţia patimilor întunecat, nici cum nu pot căuta către Tine, unul Dumnezeu. Pentru aceasta îndură-te şi mă luminează, şi-mi deschide mie uşile pocăinţii.
A născătoarei de Dumnezeu:
Curată, ceea ce ai făcut cerească firea noastră cea pământească şi stricăcioasă, cu călduroasa Ta rugăciune, fă să se îndrepteze rugăciunile şi cererile noastre, către al Tău Fiu şi al tuturor Dumnezeu şi împărat.
Alt Irmos:
Cel ce ai răcorit de demult…
Luminat să primim, Credincioşilor, intrarea postului, şi să nu ne mâhnim, ci să ne spălăm feţele noastre cu apa nepătimirii, binecuvântând şi prea înălţând pre Hristos în veci.
Cuvântuldelemnalmilostivirii ucigându-ne capul sufletului, să nu grăim multe către Tatăl nostru cel ce este în ceruri, rugăciuni trimiţând, binecuvântând şi prea înălţându-l în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul, şi pre sfântul Duh Domnul.
Pre Tatăl, cel fără început şi pururea veşnic să-l lăudăm Credincioşii şi pre Fiul, cel împreună fără început, şi pre Duhul cel ce împreună este strălucit din Tatăl; fiind feţe de o fiinţă ale unei stăpânii şi puteri prea puternice.
Şi acum, A născătoarei.
Marie, ceea ce eşti chemată de Dumnezeu, şi cu adevărat Credincioşilor curăţitoare, că din tine se dă iertare tuturor din destul, nu înceta îmblânzind pre Fiul tău şi Domnul, pentru cei ce te laudă pre tine.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Postind Domnul numărul cel de patruzeci de zile, a cinstit şi a sfinţit aceste zile de acum, fraţilor, la care ajungând strigăm: Binecuvântaţi şi prea înălţaţi pre Hristos în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând şi prea înălţându-l pre dânsul întru toţi vecii.
Irmosul:
Pre Domnul, cel ce a răcorit de demult în văpae pre tinerii evreilor şi a ars într-însa pre Haldei cu prea mărire; să-l
128
lăudăm zicând: Binecuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţivecii
Apoi cântăm:
Ceea ce eşti mai cinstită… Pre Dumnezeu Cuvântul…
Ziua postului părăsire păcatelor să-ţi fie ţie, suflete, şi către Dumnezeu plecare şi apropiere; ca să scapi dintru adâncul răutăţii şi să iubeşti numai căile, cari duc iarepausul de acolo.
Şi cu cugetele alunecând, şi cu trupul greşind, mă tânguesc, suspin şi strig: Mântueşte-mă, Doamne, mântueşte-mă, cela ce eşti singur fără de răutate, şi nu mă osândi în focul gheenei, pre mine vrednicul de osândă.
Cu luminatul veşt mânt al postului îmbrăcându-ne, să ne desbrăcăm de haina cea întunecată şi rău îngreuiată a beţiei; şi luminaţi făcându-ne, prin dumnezeeştile bunătăţi, cu Credinţă să vedem luminatele patimi ale Mântuitorului.
A născătoarei de Dumnezeu:
Pre ticălosul meu suflet, cel bolnăvit de toate asuprelele răilor draci, tămădueşte-l, Preacurată Stăpână, ceea ce ai născut pre tămăduitorul Hristos, Răscumpărătorul nostru, al celor ce te slăvim pretine curată, Fecioară nestricată.
Irmos:
pre ceea ce mai presus de fire…
Acum a sosit vremea sfinmTELor posturi, să le începem cubune petreceri, că zice: Cujudecăţi şi cu gâlcevi să nu vă postiţi.
În muntele Horeb, cu postul curăţindu-se Ilie, a văzut preDumnezeu. Să ne curăţim şinoi inima cu postul, şi vomvedea pre Hristos.
Slavă a treimei:
Unei firi mă închin, trei feţe laud, pre tine Dumnezeu altuturor: pre Tatăl, pre Fiul şi pre sfântul Duh, stăpânirea cea vecuitoare.
Şi acum, A născătoarei.
Curată ai născut prunc, Fecioară ai hrănit cu lapte, şi întru acestea amândouă, dupăce ai născut, ai rămas fecioară, dumnezeu este cel ce a făcutaceasta. Nu o întreba de la Mine, în ce chip?
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
O zi se zice că este toatăvieaţa pământenilor celor ceseostenesc din dragoste; pag truzeci sunt zilele postului, care să le săvârşim cu bucurie,
Irmosul:
129
Pre ceea ce mai presus de fire cu trup a zămislit în pântece, pre Cuvântul cel ce fără de ani, mai înainte a strălucit din Tatăl cu neîncetate laude să o slăvim Credincioşii.
Apoi:
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pre tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi cu totul fără prihană şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii, şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii; carea fără de stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut; pre tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
O metanie şi Ectenia:
Iară şi iară cu pace Domnului…
Şi Luminânda, Treimica glasului (de trei ori)
LA TOATĂ SUFLAREA.
Stihiri nu cântăm, ci numai:
Lăudaţi pre Domnul din ceruri…
Apoi:
Cei trei Psalmi obişnuiţi.
Iar de sunt la Mineiu doi sfinţi la rând, cântăm seara, la Vecernie, Stihurile unuia; iar ale celuilalt le cântăm dimineaţa la Laude, Stihiri, de vor fi; iar de nu sunt, zice fratele cel de rând:
Ţie slavă se cuvine, Doamne Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Slavă Ţie celui cene-ai arătat nouă lumina…
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…
Şi celelalte.
şi facem trei metanii toţi deodată, la locurile noastre unde stăm.
După aceasta, Preotul:
Să plinim rugăciunile noastre Domnului…
Şi Ecfonisul.
Şi unindu-se amândouă stranele, cântăm:
LA STIHOAVNĂ
Stihira, glasul al 6-lea, singur glasul.
Venit-a postul, maica curăţiei, defăimătoarea păcatului şi vestitoarea pocăinţei, petrecerea îngerilor şi mântuirea oamenilor; să strigăm Credincioşii: Dumnezeule milueşte-ne pre noi.
Stih:
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne, şi ne-am bucurat, şi ne-am veselit în toate zilele noastre. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pre noi; anii întru cari am văzut rele. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pre fiii lor.
Şi zicem tot aceeaşi.
Apoi, Stih:
fie lumina Domnului Dumnezeului nostru preste noi; şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, şi lucrurile mâinilor noastre îndreptează.
A Mucenicilor.
Binecuvântată este oastea împăratului ceresc. Că de au şi fost pământeni mucenicii, dar s-au sârguit a ajunge la vrednicia îngerească; de trupuri negrijindu-se şi, prin pătimiri, cinstei celor fără de trupuri învrednicindu-se. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântueşte sufletele noastre.
130
Slavă, şi acum;A născătoarei.
pre tine Maică a lui Dumnezeu şi Fecioară curată şi de cât Heruvimii mai sfântă, cu glasuri de cântări te slăvim; căci cu sufletul şi cu trupul te mărturisim, Născătoare de Dumnezeu, ca pre ceea ce ai născut cu adevărat pre Dumnezeu întrupat. Roagă-te, Preacurată, pentru sufletele noastre.
Apoi:
Bine este a ne mărturisi Domnului şi a cânta numelui tău, prea înalte, a vesti dimineaţa mila ta şi adevărul tău în toată noaptea.(de 2 ori)
Sfinte Dumnezeule, prea Sfântă Treime, Tatăl nostru.
Şi după ce zice Preotul:
Că a Ta este împărăţia…
Zicem Troparul:
În biserica slavei tale stând, în cer ni se pare că stăm, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti uşă cerească; deschide-ne nouă uşile milei tale.
Şi zicem:
Doamne milueşte… (de 40de 3 ori)
Preotul iese şi rosteşte:
Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru…
Amin. Împărate ceresc…
După care facem trei metanii mari, cu rugăciunea cuviosului părintelui nostru Efrem: iar după aceasta, facem 12 închinăciuni, zicând întaină la fiecare închinăciune:
Stihul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul.
Apoi încheiem cu o metanie mare, zicând rugăciunea toată a sfântului Efrem. După metanie, începe cel mai mare: Veniţi să ne închinăm…(de 3 ori)
Ceasul 1-iu
iar la sfârşitul Psalmului al treilea, zicem: Slavă, şi acum, A liluiacu trei metanii.
Cade-se a şti
Că în toate Lunile sfântului post, la Ceasul 1-iu nu cetim Catismă; iar în celelalte zile cetim. De asemenea, Vineri la ceasul întâi şi la al nouălea ceas, nu se ceteşte Catismă.
Apoi, Troparul:
Glasul al 6-lea:
Dimineaţa vei auzi glasul meu, împăratul meu şi Dumnezeul meu.
Cântându-l, facem metanii cu genunchele la pământ, ca şi la următoarele două Stihuri. Stih 1:
Graiurile mele ia-le în urechi, Doamne, înţelege strigarea mea…
Stih 2:
Căci către Tine mă voiu ruga, Doamne…
Şi iarăşi:
Dimineaţa vei auzi glasul meu…
Slavă, şi acum.
Ce te vom chema, o, ceea ce eşti cu dar dăruită! Cer? Că ai răsărit pre soarele dreptăţii. Rai? Că ai odrăslit floarea nestricăciunii. Fecioară?
131
Că ai rămas nestricată. Maică Curată? Că ai avut în sfintele tale braţe Fiu pre Dumnezeul tuturor. Pre acela roagă-l, să mântuiască sufletele noastre.
Şi trei metanii; apoi:
paşii mei îndreptează-i dupre cuvântul Tău şi să nu mă stăpânească toată fără-de-legea.
Şirepetăm aceasta; apoi:
Scapă-mă de clevetirea oamenilor şi voiu păzi poruncile Tale.
Şi iar zicem:
Faţa Ta arată-o preste robul Tău, şi mă învaţă îndreptările Tale. Iarăşi de două ori. Şi iarăşi cu glas mai înalt zicem:
Să se umple gura mea de lauda Ta, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta. De treiori. Apoi:
Sfinte Dumnezeule, prea Sfântă Treime, Tatăl nostru; Preotul: Că a Ta este împărăţia; şi după Amin, zicem Troparul.
luni, Marţi şi Joi, zicem acest tropar:
pre mărita maică a lui Dumnezeu şi mai sfântă de cât sfinţii îngeri, fără tăcere, o lăudăm cu inima şi cu gura; Născătoare de Dumnezeu, pre dânsa mărturisind-o, ca pre ceea ce dupre adevăr a născut pre Dumnezeu întrupat şi seroagă ne încetat pentru sufletele noastre.
Iar Miercuri şi Vineri, se zice:
De grab ne întâmpină pre noi, mai înainte până ce nu ne robim, când vrăjmaşii Te hulesc pre Tine şi ne îngrozesc pre noi, Hristoase Dumnezeul nostru. Pierde cu crucea Ta pre cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate Credinţa drept măritorilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni.
Doamne milueşte…(de 40 de ori)
Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul…
Doamne milueşte (de 3 ori)
Slavă, şi acum: ceea ce eşti mai cinstită…(o închinăciune)
Întru numele Domnului, binecuvintează Părinte.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi şi ne binecuvintează; luminează faţa Ta preste noi, şi ne milueşte.
Şi facem trei metanii mari, cu rugăciunea sfântului Efrem, precum s-a arătat mai Înainte. Apoi, tăcând puţin, începe cel mai mare: Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru. Doamne milueşte, de 12 ori, şi rugăciunea:
Hristoase, lumina cea adevărată, carele luminezi şi sfinţeşti pre tot omul ce vine în lume, să se însemneze preste noi lumina feţii Tale, ca într-însa să vedem lumina cea
132
neapropiată. Şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor sfinţilor Tăi Amin.
Apărătoarei Doamne…
Preotul:
Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Iar noi: Slavă, şi acum; Doamne milueşte, de trei ori Binecuvintează.
Şi A polisul.
Apoi Polihroniu. Şi sărutăm cinstita Cruce, pe care o purtăm la piept fiecare, şi Sfintele icoane, ce sunt la locurile noastre unde stăm. Ieşim apoi în pridvor, făcând Litie, zicând obişnuitele rugăciuni şi cetind învăţătura pentru Credinţă a cuviosului părintelui nostru Teodor Studitul, precum mai înainte s-a scris; adică Miercuri şi Vineri.
Şi se face sfârşit şi Apolis.
În acest chip se face în tot sfântul post, la Utrenie şi la Ceasul întâi.
Iar după Apolis, ieşind din biserică, mergem cu linişte în chiliile noastre sau la ascultare, şi nu se cade să facem vorbă unul cu altul prin mănăstire, că s-a oprit aceasta de la Sfinţii Părinţi.
Ceasul al treilea
Paraclisierul lovind întoacă de trei ori, ne adunăm în biserică şi, înainte de începerea slujbei, facem trei metanii înaintea sfintelor uşi, sărutăm sfintele icoane şi încheiem cu o metanie mare către altar şi două cătrestrănile din dreapta şi stânga.
Preotul binecuvântând, zicem:
Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru
Preotul:
a Ta este împărăţia… Amin.
Doamne milueşte(de 12 ori)
Veniţi să ne închinăm(de 3 ori)
şi se ceteşte al treilea ceas, după obiceiu. Şi la sfârşitul Psalmului al treilea, după Aliluia, începem Catisma; la fiecare stare a Catismei, făcând câte trei închinăciuni.
După sfârşitul Catismei, ceteţul rânduit cântă:
Tropar, glasul al 6-lea:
Doamne, cela ce pre preasfântul Tău Duh, în ceasul al treilea l-ai trimis apostolilor Tăi; pre acela, bunule, nu-l lua de la noi ci îl înoeşte întru noi cei ce ne rugăm Ţie.
În acest timp, noi facem închinăciuni cu genunchele până la pământ; asemenea şi la celelalte două Stihuri:
Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi Duhdrept înoeşte întru cele din lăuntru ale mele.
Nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta, şiDuhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Slavă, şi acum; A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te, Stăpână, cusfinţii apostoli, să se miluească sufletele noastre.
Şi cetim din sfântul Ioan Scărarul.
De aici înainte începe fratele cel rânduit a deştepta fraţii tot timpul sfântului post şi umblă binişor şi vede pre cei ce dorm, sculându-i la ascultarea cetirii, după Învăţătura celui ce-l rândueşte.
Iar după cetire:
Dumnezeu bine estecuvântat. Bine este cuvântatDomnul ziua, în toate zilele; să sporească nouă Dumnezeulmântuirilor noastre; Dumnezeul
133
nostru, Dumnezeu a mântui
Sfinte Dumnezeule…(trei metani)
Şi dupăTatăl nostru… Preotul: Că a ta esteîmpărăţia. Amin
Cântăm Troparele, glasul al 8-lea:
Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, cela ceprea înţelepţi pre pescari aiarătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt, şi printr-ânşii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Slavă.
Grabnică şi tare mângâieredă robilor Tăi, Iisuse; când semâhnesc duhurile noastre, nute osebi de sufletele noastre, întru necazuri. Nu te depărta de gândurile noastre întru primejdii, ci pururea ne întâmpină pre noi. Apropie-te de noi, apropie-te, cela ce eşti pretutindenea. Precum şi cuapostolii Tăi ai fost pururea, aşa şi cu cei ce doresc de Tine te uneşte, îndurate. Ca fiinduniţi, să te lăudăm pre Tine, şi să slăvim pre Duhul Tăucel întru tot sfânt.
Şi acum, A născătoarei.
Nădejdea şi folosirea şiscăparea creştinilor, zid nebiruitcelor slabi, liman neviforat, tu eşti, Născătoare de Dumnezeu Preacurată. Ci precumlumea o mântueşti cu neîncetată rugăciunea ta, pomeneşte-ne şi pre noi, Fecioară, întru tot lăudată.
Doamne milueşte (de 40 ori).
Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul…
Doamnemilueşte (de 3 ori)
Slavă, şi acum, ceea ce eşti mai cinstită…, (o închinăciune). Întru numele Domnului, binecuvântează Părinte.
Preotul:
Dumnezeule. milostiveşte-te spre noi…
Şi facem metanii, precum s-a scris la ceasul1-iu. Iar cel mai mare începe rugăciunea: Stăpâne, Dumnezeule, Părinte atotțiitorule…, iar paraclisierul face obişnuita metanie stareţului şi loveşte în toacă de 6 ori
După sfârşitul rugăciunii:
Veniţisă ne închinăm (de 3 ori)
Şi cetim ceasul al şaselea.
Ceasul al şaselea
După sfârşitul Psalmului al treilea, la aliluia, închinăciuni trei, şi se începe Catisma; latoată starea, Aliluia şi trei închinăciuni. DupăCatismă, fratele cel rânduit cântă:
Tropar, glasul al 2-lea:
Cela ce în ziua şi în ceasulal şaselea pre cruce ai pironit păcatul cel cu îndrăzneală făcut de Adam în rai; şi zapisul greşalelor noastre rupe-l, Hristoase Dumnezeule, şi nemântueşte pre noi.
134
Stih 1:
Auzi Dumnezeule glasul meu, şi nu trececu vederea rugăciunea mea.
Stih 2.
Eu către Dumnezeu am strigat, şi Domnulm-a auzit,
Şi facem trei metanii, precum mai înaintes-a scris.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Că nu avem îndrăznealăpentru multe păcatele noastre;
tu, pre cel ce s-a născut dintine roagă-l, Născătoare deDumnezeu, Fecioară; că mult şi poate rugăciunea Maicii spreîmblânzirea Stăpânului. Nutrece cu vederea rugăciunilepăcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuiască, cel ce a primit a pătimi pentru noi.
Apoi, Troparul profeţiei, glasul al 5-lea:
Doamne, Doamne, de careletoate se înfricoşează şi se cutremură de faţa puterii Tale, înaintea Ta cădem, nemuritorule, şi Ţie ne rugăm sfinte:Mântueşte sufletele noastre, pentru rugăciunea sfinţilor Tăi,
Slavă, Şi acum, tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Ştie Domnul calea drepţilor, şi calea neCredincioşilor va pieri.
Stih:
Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul neCredincioşilor, şi în calea păcătoşilor n-a stătut.
Din proorocia Isaiei, cetire.
Cap. I, Vers 1.
Vedenia, care o a văzut Isaia feciorul lui Amos, care o a văzut asupra Iudeii, şi asupra Ierusalimului, întru împărăţia lui Ozie, şi a lui Ioatam, şi a lui Ahaz, şi a luiezechie, cari au împărăţit în Iudeea
Auzi, cerule şi-ascultă, pământule, că Domnul a grăit: Fii am născut şi am ridicat, iar aceia s-au lepădat de mine. Cunoscut-a boul pre Stăpânul său, şi asinul ieslea Domnului său; iar Israil nu m-a cunoscut pre mine,, poporul meu n-a înţeles. Vai neamului celui păcătos, poporului celui plin de păcate, seminţiei celeirele, feciorilor celor fără-de-lege! Lăsat-aţi pre Domnul, şi aţi mâniat pe sfântul lui Israil; întorsu-v-aţi înapoi. Căci în că vă răriţi, adă ogând fără-de-lege? Tot capul spre întristare, şi toată inima spredurere. de la picioare până la cap, nu este într-însul întregime, nici bubă, nici vineţeală, nici raDă cu puroiu; nu este unde pune doctorie, nici unt-de-lemn, nici legături. Pământul vostru pustiu, cetăţile voastre s-au ars cu foc, ţara voastră streinii o mănâncă, şi se va pustii risipită fiind de neamuri străine. Rămânea-va faţa Sionului ca o colibă în vie, şi ca un pătul în grădină, şi ca o cetate prădată. Şi de nu ne-ar fi lăsat nouă Domnul Savaot sămânţă, am fi fost ca Sodomul, şi ne-am fi asemănat Gomorului. Ascultaţi cuvântul Domnului, Domnii Sodomului, şi luaţi în urechi legea lui Dumnezeu, popoarele Gomorului. Ce-mi este mie de mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul? Plin sunt de arderile întregi ale berbecilor, şi seul mieilor, şi sângele taurilor, şi ale ţapilor, nu voesc, nici măcar de aţi veni să vă arătaţi mie; că cine a cerut aceasta din mâinile voastre? Nu veţi mai adaoge a umbla prin curtea mea! Măcar de veţi aduce mie făină de grâu, în zadar, tămâea urâciune-mi este mie. Lunile cele nouă ale voastre, şi Sâmbetele, şi ziua cea mare, nu le voiu suferi; postul, şi sărbătorile, şi praznicile voastre, le-a urât sufletul meu; făcutu-v-aţi mie spre saţiu; nu voiu mai suferi păcatele voastre. Când veţi tinde Amâinile voastre la mine, întoarce-voiu ochii mei despre voi, şi de veţi înmulţi rugăciunea, nu vă voiu asculta; că mâinile voastre sunt pline de sânge. Spălaţi-vă şi vă curăţiţi, ştergeţi răutăţile din sufletele voastre, înaintea ochilor mei părăsiţi-vă de vicleşugurile voastre. Învăţaţi-vă a face bine; căutaţi judecata, mântuiţi pre cei năpăstuiţi, judecaţi pre săracul, şi faceţi dreptate văduvei. Şi veniţi să ne întrebăm zice Domnul; Şi de vor fi păcatele
135
voastre ca mohorâciunea, ca zăpada levoiu albi; şi de vor fi ca roşeala, ca lâna levoiu face albe. Şi de veţi vrea şi mă veţiasculta pre mine, bunătăţile pământului veţimânca; iar de nu veţi vrea şi nu mă veţi? asculta, sabia vă va mânca pre voi; ca gura Domnului a grăit aceasta.
Prochimen, glasul al 7-lea:
Slujiţi Domnului cu frică, şi vă bucuraţi lui cu cutremur.
Stih:Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte.
Şi se face cetire din sfântul Ioan Scărarul.
Apoi Troparul:
Degrab să ne întâmpine pre noi îndurărileTale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slăvireanumeluiTău. Doamne, mântueşte-ne pre noi, şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.
Sfinte Dumnezeule, tatăl nostru, că a Ta este împărăţia…
Şi Troparele, glasul al 2-lea:
Mântuirea ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule; pre cruce ai întins preacuratele mâinile Tale, adunând toate neamurile cele ce strigă: Doamne, slavă Ţie.
Slavă.
preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voit cu trupul a te sui pre cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului, pre cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta cu mulţămită strigăm Ţie:Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, cela ce aivenit să mântueşti lumea.
ŞI acum, A născătoarei.
Ceea ce eşti izvorul milei, milostivirii învredniceşte-ne pre noi, Născătoare de Dumnezeu. Caută spre poporul cel păcătos, arată precum deapururea puterea ta; că întru Tine nădăjduind, strigăm Ţie: Bucură-te, ca oarecând Gavriil, al celor fără trupuri mai marele voevod.
Iar Miercuri şi Vineri, zicem a Născătoarei Crucii.
Prea mărită eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, lăudămu-te pre tine; că prin crucea Fiului tău s-a supărat iadul şi moartea s-a omorît, şi cei morţi ne-am sculat şi vieţii ne-am învrednicit; raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta mulţumind, slăvim ca pre cel puternic, pre Hristos, Dumnezeul nostru, şi unul mult îndurat.
Doamne milueşte de 40 ori. Cela ce în toată vremea… Doamne milueştede 3 ori.
Slavă, şi acum. Ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului binecuvintează Părinte.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi…
136
Şi facem metaniile după obiceiu. Şi după ce împlinim metaniile, începe cel mai mare: Sfinte Dumnezeule…, şi sărutăm sfintele icoane. DupăTatăl nostru, Doamne milueşte de 12 ori, apoi slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ţie.
Şi se face Apolis.
Această rânduială se păstrează în tot sfântul post. la al treilea şi la al şaselea ceas.
Iar unde nu se face ieşire, după rugăciunea: Dumnezeule şi Doamne al puterilor îndată zicem: Veniţi să ne închinăm(de 3 ori)
Şi ceasul al 9-lea:
Ceasul al nouălea.
Paraclisierul loveşte în toacă de 9 ori, ne adunăm în biserică şi, binecuvântând Preotul, începem:
Sfinte Dumnezeule…
După Tatăl nostru…
Preotul:
Că a Ta este împărăţia, Doamne milueşte(de 12 ori)
Veniţi să ne Închinăm, (de 3 ori)
şi cetim ceasul al nouălea, trei Psalmi; apoi începem a ceti Catisma, şi după sfârşitul Catismei cântăm:
Troparul, pe glasul al 6-lea:
Cela ce în ceasul al nouălea, pentru noi, cu trupul moarte ai gustat, omoară cugetul trupului nostru, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântueşte pre noi.
Stih 1.
Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta,
Doamne, du pre cuvântul Tău mă înţelepţeşte.
Stih 2.
Să intre cererea mea înaintea Ta, Doamne, dupre cuvântul Tău mă mântuieşte.
Şi la acestea facem metanii 3.
Slavă, şi acum; A născătoarei de Dumnezeu:
Cela ce pentru noi te-ai născut din Fecioară, şi răstignire ai răbdat, Bunule, care cu moartea pre moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu; nu trece cu vederea pre cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, milostive, primeşte pre Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce te-a născut pre Tine, care se roagă pentru noi; şi mântueşte, Mântuitorul nostru, pre poporul cel desnădăjduit.
Şi iarăşi se face cetire din Sfântul Ioan Scărarul; iar după cetire zicem:
Nu ne da pre noi până în sfârşit, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica legătura Ta, şi nu depărta mila Ta de la noi; pentru Avraam cel iubit de Tine şi pentru Isaac robul Tău şi Israil sfântul Tău.
Sfinte Dumnezeule, prea sfântă Treime, Tatăl nostru, Preotul: Că a Ta este împărăţia; şicântăm Troparele acestea:
Glasul al 6-lea:
Văzând tâlharul pre începătorul vieţii pre cruce, spânzurând, a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu întrupat, carele cu noi s-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici
137
s-ar fi clătit pământul cutremurându-se. Ci, celace toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
Slavă.
Înmijlocul a doi tâlhari, cumpănă a dreptăţii s-a aflat crucea Ta; acela adecă, pogorându-se în iad cu îngreuerea hulii, iar celălalt uşurându-se de greşeli spre cunoştinţa cuvântării de Dumnezeu. Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Şi acum.
Pre mieluşelul şi păstorul şi Mântuitorul lumii pre cruce văzându-l ceea ce l-a născut, a zis lăcrămând: Lumea se bucură luând mântuire, iar pântecele meu arde, văzând răstignirea Ta, care pentru toţi o rabzi, Fiule şi Dumnezeul meu.
Doamnemilueşte de 40 ori. Cela ce în toată vremea… Doamne milueşte de trei ori, Slavă, Şi acum… Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului binecuvintează părinte. Preotul: Dumnezeule, milostiveşte-te spre noi;şi facem trei metanii mari, zicând rugăciunea cuviosului Efrem. Iar celelalte 12 nu facem ci zicem rugăciunea aceasta:
Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru…
Deci începe strana, căreia îi este rândul a cânta, pe glasul al 8-lea: întru împărăţia Ta pomeneşte-ne pre noi, Doamne…
Şi cântăm fericirile cu cântare dulce şi cu glas mare şi rar, pe acelaşi glas: Fericiţi cei săraci cu Duhul, că acelora este împărăţia cerurilor…
Pomeneşte-ne pre noi, Doamne, când ve veni întru împărăţia Ta.
Şi celelalte Stihuri toate până la:
Slavă Tatălui
Pomeneşte-ne pre noi, Doamne…
Şi acum
Pomeneşte-ne pre noi, Doamne…
Apoi unindu-se amândouă stranele, cântă cu glas mai înalt şi cu capetele descoperite:
Pomeneşte-ne pre noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta…(o metanie)
Pomeneşte-ne pre noi, Stăpâne, când vei veni întru împărăţia Ta…(iarăşi o metanie)
Pomeneşte-ne pre noi, Sfinte, când vei veni întru împărăţia Ta…(şi Iarăşi o metanie)
Apoi cetim:
Ceata cerească te laudă pre Tine şi zice: Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava ta.
Stih:
Apropiaţi-vă cătredânsul şi vă veţi lumina şi feţele voastre nu se vor ruşina.
Şi iarăşi zice:
Ceata cerească…
Slavă.
Ceata sfinţilor îngeri şi a arhanghelilor cu toate cereştile puteri, te laudă pre Tine şi zice: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Ta.
Şi acum.
A născătoarei.
Slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule…
Apoi:
Tatăl nostru…
După Ecfonis, urmează Condacele: cele din zilele săptămânii şi al sfântului care este hramul bisericii.
Iar de este hramul Lui Hristos, zicem: al
138
hramului, al zilei şi al sfântului din acea zi;dacă sfântul are condac.
şi acum…
Ceea ce eşti folositoare… Doamne milueşte(de 40 ori)
Slavă, şi acum
Ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului, binecuvintează Părinte.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-tespre noi…
Şi facem cele 16 metanii, însemnate mai sus, cu rugăciunea Sfântului Efrem.
Iar paraclisierul, făcând metanie celui mai mare şi luând binecuvântare merge şi trageclopotul.
Apoi începe cel mai mare:
Veniti să ne închinăm (de 3 ori)şi Psalmul 103, cu glas lin şi blând. iar preotul ceteşte rugăciunile Vecerniei înaintea sfintelor uşi.
După Psalm, Slavă, şi acum A liluia (de 3 ori)
Ectenia cea mare şi cetim Catisma: către Domnul, când m-am necăjit… Şi la fiecare Antifon: Slavă, şi acum A liluia(de 3 ori) şi facem trei metanii.
LUNI SEARA
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
La Doamne strigat-am… punemStihira pe 6, glasul al 2-lea facere a lui Iosif. Podobia Pre toţi i-am întrecut…
Tot păcatul am făcut, pre toţi i-am întrecut cu desmierdarea. De aşi vrea să mă pocăesc, nu am râuri de lacrimi. De voiu vieţui şi acum cu lene, sunt vinovat muncii. Ci-mi dă mie îndreptare, unule bunule Dumnezeule, şi mă milueşte.
Dă-mi, Hristoase, ploi de lacrimi, în ziua cea veselă a postului; ca să plâng şi să-mi spăl spurcăciunea cea din pofte şi să mă arăt Ţie curăţit, când vei vrea să vii din cer judecător, Doamne, să judeci pre oameni, ca un judecător şi singur drept.
Alta a lui Teodor, glasul al 5-lea:
Podobie: Cuvioase Părinte…
Veniţi Credincioşilor cu dragoste având ca o pavăză arma cea tare a postului, să întoarcem înapoi tot meşteşugul înşelăciunii vrăjmaşului; să nu ne îndulcim cu desmierdăciunile poftelor, ca să nu ne temem de focul ispitelor; prin care post Hristos iubitorul de oameni, cu darurile răbdării ne va încununa pre noi. Pentru aceasta, cu îndrăzneală rugându-ne, cădem înaintea lui strigând şi cerând sufletelor noastre pace şi mare milă.
Iar de la mineiu, trei stihiri.
Slavă, şi acum;A născătoarei de Dumnezeu:
Vohod:
Lumină linâ…
Prochimen, glasul al 6-lea:
A Domnului este mântuirea
139
şi preste poporul Tău binecuvântarea Ta.
Stih: Doamne, căci s-au înmulţit cei ce mă necăjesc.
Dela Facere cetire.
Cap. 1-iu, Vers 1-iu.
Întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era nevăzut şi netocmit şi întunerec era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pre deasupra apei. Şi a zis Dumnezeu: Să se facă lumină! Şi s-a făcut lumină. Şi a văzut Dumnezeu lumina că este bună; şi a despărţit Dumnezeu între lumină şi între întunerec; şi a numit Dumnezeu lumina ziuă şi întunerecul l-a numit noapte; şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă zi una. Şi a zis Dumnezeu?: Să se facă tărie în mijlocul apei şi să fie despărţind apă de apă! Şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu între apă, care era deasupra tăriei şi între apă, care era sub tărie; şi a numit Dumnezeu tăria cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: Să se adune apa cea de sub cer într-o adunare şi să se arate uscatul şi s-a făcut aşa. Şi s-a adunat apa cea de sub cer întru adunările sale, şi s-a arătat uscatul. şi a numit Dumnezeu uscatul pământ, şi adunările apelor le-a numit mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a zis Dumnezeu: să răsară pământul iarbă verde, care să semene sămânţă dupre fel şi dupre asemănare, şi pom roditor, care face roade, căruia sămânţa lui este într-însul, dupre fel pe pământ; şi s-a făcut aşa. Şi a dat din sine pământul iarbă verde, care seamănă sămânţa dupre fel şi dupre asemănare şi pom roditor, care face roade, căruia sămânţa lui este într-însul dupre fel, pre pământ; şi a văzut Dumnezeu că este bine, şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă ziua a treia.
Prochimen, glasul al 5-lea:
Domnul mă va auzi când voiu striga către dânsul.
Stih:
Când am strigat eu auzitu-m-ai, Dumnezeul dreptăţii mele.
De la Pilde cetire:
Cap. 1-iu, Vers 1-iu.
Pildele lui Solomon, fiul lui David, carele a împărăţit în Israil. A cunoaşte înţelepciunea şi învăţătura, a înţelege cuvintele măestriei, a pricepe învăluelile vorbelor şi deslegarea cuvintelor celor întunecoase, şi a socoti dreptatea şi adevărul, şi judecată a face A da celor fără de răutate meşteşugire, şi pruncului tânăr ştiinţă şi cunoştinţă. Acestea auzindu-le înţeleptul, mai înţelept va fi, şi cel înţelegător îndreptare va dobândi. Şi va cunoaşte pilda şi cuvântul întunecos, şi vorbele înţelepţilor şi întrebările cele ascunse. Începerea înţelepciunii este frica Domnului, şi cunoştinţă bună este tuturor celor ce o fac pre ea. Credinţa în Dumnezeu este începerea priceperii; iar cei neCredincioşi defăimează înţelepciunea şi învăţătura. Ascultă, fiule, învăţăturatătână-tău, şi nu lepăda legile maicei tale. Că cununa daturilor vei lua pe creştetul tău, şi lanţ de aur împrejurul grumazului tău. Fiule, să nu te înşele pre tine oamenii cei neCredincioşi, nici să voeşti lor. De te vor ruga, zicând: Vino cu noi, însoţeşte-ne la sânge, şi să ascundem în pământ cu strâmbătate pre omul cel drept; să-l înghiţim pre el ca iadul de viu, şi să stingem pomenirea lui de pe pământ. Averea Lui cea de mult preţ să o apucăm, şi vom umplea casele noastre de dobânzi; pune-ţi soarta ta cu noi şi o pungă obştească să avem toţi, şi un sac să se facă nouă tuturor. Fiul meu, să NU mergi în cale cu dânşii, ci să-ţi abaţi piciorul tău de la cărările lor. Că picioarele lor la răutate aleargă, şi grabnice sunt a vărsa sângecă nu fără dreptate se întind mr rejile păsărilor; pentru că aceia ce se însoţesc sângiurile, îşi agonisesc lor uşirele, şi sfărâmarea oamenilor călcători de lege esterea. Acestea sunt căile tuturor celor ce fac fără de legi. căci cu păgânătatea îşi răpesc sufletul său. Înţelepciunea în răspântii se laudă, şi prin uliţe îndrăzneala aduce.
Apoi:
Învredniceşte-ne Doamne în seara aceasta…
Trei metanii, după care Preotul:
Să plinim rugăciunile noastre…
LA STIHOAVNĂ Idiomela zilei, glasul al 3-lea:
Să postim post primit, bine plăcut Domnului; postul cel adevărat este înstrcinarea de răutăţi, înfrânarea limbii, lepădarea
140
mâniei, depărtarea de pofte, de clevetire, de minciună şi de jurământul mincinos. Lipsirea acestora este postul cel adevărat şi bine primit.
Stih: Către tine am ridicat ochii mei…
şi tot aceasta, apoi:
Stih:ilueşte-ne pre noi, Doamne…
A Mucenicilor
Mare este puterea mucenicilor Tăi, Hristoase, că în mormânturi zac şi duhurile gonesc; şi au stricat puterea vrăjmaşului cu Credinţa Treimii, nevoindu-se pentru buna Credinţă.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, folositoare tuturor celor ce se roagă, întru tine ne lăudăm, întru tine ne este toată nădejdea noastră. Roagă pre cel ce s-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.
Apoi Canonarhul face obişnuita metanie înmijloc, asemenea şi la strane.
Acum slobozeşte pre robul tău…
Sfinte dumnezeule… (3 Închinăciuni)
Preotul:
Că a ta este împărăţia…
Şi după amin cântăm Troparele glasul al 5-lea:
Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău; că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre.(o metanie)
Slavă.
Botezătorul lui Hristos pre noi pre toţi ne pomeneşte, ca să ne mântuim de fără-de-legile noastre. Că ţie s-a dat dar a te ruga pentru noi.(o metanie)
Şi acum.
Rugaţi-vă pentru noi sfinţilor apostoli şi sfinţii toţi, ca să ne ferim de nevoi şi de necazuri. Că pre voi calzi folositori către Mântuitorul v-am câştigat. (O metanie).
Apoi se zice de cel mai mare, fără metanie, cu glas blândişor şi cu dulceaţă:
Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru necazuri, ci din primejdii ne scapă pre noi, una curată, una binecuvântată.
Doamne milueşte (de 40 ori)
Slavă, şi acum
ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului, binecuvintează părinte.
Preotul:
Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru…
Iar noi:
Împărate ceresc…
Şi zicem rugăciunea cuviosului Efrem:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele…(3 metanii şi 12 închinăciuni)
141
Şi iarăşi zicem rugăciunea de mai sus cu o metanie.
Apoi
Sfinte Dumnezeule…
Doamne milueşte(de 12 ori)
Apoi rugăciunea:
prea sfântă Treime, stăpânie de o fiinţă, împărăţie nedespărţită, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, binevoeşte şi pentru mine păcătosul, întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea. Luminează gândul meu, ca totdeauna să te slăvesc, să te laud, să mă închin ţie şi să zic: Unul sfânt, unul Domnul Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
Apoi:
Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.(de trei ori)Şi trei metanii.
Apoi:
Bine voi cuvânta pre Domnul…
Şi când punem masă, zicem şi Psalmul 144: înălţa-Te-voiu Dumnezeul meu…
Şi se face Apolis.
Şi ieşinDin tindă, cântăm după obiceiu Stihira hramului iar preotul rosteşte rugăciunilecele obişnuite, pomeneşte pre cei morţi şi face desăvârşitul Apolis.
Să se ştie.
Această rânduială se face, după Vecernie, în tot sfântul post nefiind Liturghia cea mai înainte sfinţită.
Şi n-am luat obiceiu să facem această liturghie până Miercuri, ca să postească, după predanie, toată frăţimea; iar cei ce vor putea, să postească până Vineri.
Iar când se face Liturghia cea mai înainte sfinţită, zice Preotul la fiecare slavă a Stihologiei: Iară şi iară…
Cade-se a şti:
că în Lavra cuviosului părintelui nostru Sava nu cântăm Pavecerniţa în biserică; ci o ceteşte fiecare în chilie. Aşa am apucat.
Iar în Chinoviile din Palestina, se cântă Pavecerniţa aşa:
În ceasul al zecelea
Intră paraclisierul, face o metanie celui mai mare şi merge şi loveşte în toacă de 12 ori. După care ne adunăm toţi în biserică, făcând fiecare metaniile cele orânduite; şi aşteptăm puţintel, până se strâng toţi sau mai mulţi.
Şi sculându-se Preotul din strana lui, face obişnuita metanie Igumenului, şi începe: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… iar noi zicem:
Amin.
împărate ceresc, sfinte Dumnezeule, veniţi să ne închinăm (de 3 ori)
şi îndată Psalmul 69.
Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte…
Apoi începem canonul cel mare făcându-l în patru părţi cu irmoasele şi-l sfârşim Joi seara.
Irmoasele, de câte două ori.
CANONUL CEL MARE
Facerea sfântului părintelui nostru Andrei criteanul Ierusalimiteanul…,
Facem la fiecare Tropar trei închinăciuni.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-l voiu slăvi pre el; Dumnezeul părintelui meu şi-l voiu înălţa pre el, căci cu mărire s-a preaslăvit.
Pripeala pe care o zicem: Milueşte-mă Dumnezeule, milueşte-mă.
142
De unde voiu începe a plânge faptele vieţii mele ticăloase? Care începere voiu pune Hristoase, acestei tânguiri de acum? Ci ca un milostiv dă-mi iertare greşalelor.
Vino, ticăloase suflete, împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Părăseşte de acum dobitocia cea dinainte şi du lui Dumnezeu lacrămi de pocăinţă.
Râvnind neascultării lui Adam, cel întâi zidit, m-am cunoscut pre mine desbrăcat de Dumnezeu, de împărăţia cea vecuitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele.
Vai, ticăloase suflete! Pentru ce te-ai asemănat Evei celei dintâi? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustat cu îndrăzneală dobitocească mâncare.
În locul Evei celei simţite, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare cugetul cel cu poftă trupească; arătându-mi cele dulci şi gustând pururea din băutura cea amară.
Dupre dreptate s-a lepădatAdam din Edem, nepăzind oporuncă a ta, Mântuitorule.
Dar eu ce voiu pătimi, nebăgând seamă totdeauna de cuvintele tale cele de vieaţă.
Slavă, a treimei:
Treime, fiinţă prea înaltă, căreia ne închinăm întru o unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folosirea celor ce te laudă pre tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o stăpână, curată, mă primeşte pre mine cel ce mă pocăesc.
Şi iarăşi Irmosul cel dintâi, în loc de Catavasie, odată. Aşa facem la toate cântările.
Cântarea a 2-a, Irmos:
Ia aminte cerule, şi voiu grăi şi voiu lăuda pre Hristos. Carele a venit din Fecioară cu trup.
Ia aminte cerule, şi voiu grăi pământule, primeşte în urechi glasul celui ce se pocăeşte faţă de Dumnezeu, şi-l laudă pre dânsul.
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul tău cel blând şi-mi primeşte mărturisirea mea cea călduroasă.
143
Greşit-am mai mult de cât toţi oamenii, însumi am greşit ţie; ci te milostiveşte, Mântuitorule, ca un Dumnezeu spre făptura ta.
Chip făcând grozăviei patimilor mele, cu pofte iubitoare de desmierdare, mi-am stricat frumuseţea minţii.
Viforul răutăţilor m-a cuprins milostive, Doamne; ci ca lui Petru, tinde-mi şi mie mâna ta.
Întinatu-mi-am haina trupului meu, şi mi-am spurcat podoaba cea dupre chipul şi dupre asemănarea ta, Mântuitorule.
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu dulceţile poftelor, şi cu totul, toată mintea, ţărână mi-am făcut.
Ruptu-mi-am acum veşt mântul cel dintâi, carele mi l-a ţesut mie Ziditorul din început, şi pentru aceasta zacacum gol.
Îmbrăcatu-m-am În haină ruptă, pe care mi-a ţesut-o mie şarpele cu sfătuirea, şimă ruşinez.
Lacrămile desfrânatei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta; milostiveşte-te spre mine, Mântuitorule, cu îndurareaTa.
Căutat-am spre frumuseţea pomului şi mi s-a amăgit mintea, şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Lucrat-au pre spatele mele toţi începătorii răutăţilor, lungind asupra mea fără-de-legea lor.
Slavă, a treimei:
pre tine unul, Dumnezeul tuturorîn trei feţe te laud; pre Tatăl şi pre Fiul şi pre Sfântul Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ceuna eşti prea lăudată, roagă-te cu de-adinsul, să ne mântuim.
144
Cântarea 3-a, Irmos:
Pre piatra cea neclătită a poruncilor tale, Hristoase, întăreşte mintea mea.
Foc de la Domnul plound oarecând, a ars Domnul de demult pământul Sodomitenilor.
În munte scapă suflete, ca tot acela, şi fugi în Sigor.
Fugi de aprindere o suflete! Fugi de arderea Sodomului!
Fugi de stricăciunea dumnezeeştei văpăi.
Greşit-am Ţie singur eu, greşit-am mai mult de cât toţi, Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti păstorul cel bun; caută-mă pre mine mielul, şirătăcit fiind, nu mă trece cuvederea.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine Mântuitorule mă voiu îndrepta.
Mărturisescu-mă Ţie, MânTUITorule: Greşit-am Ţie fărămăsură; ci lasă-mi, iartă-mi, ca un îndurat.
Slavă, a Treimei:
O Treime, unime Dumnezeule, mântueşte-ne pre noi de înşelăciune şi de ispite şide primejdii.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, pântece primitor de Dumnezeu; bucură-te, scaunul Domnului; bucură-te, Maica vieţii noastre.
Cântarea 4-a, Irmos:
Auzit-a proorocul de venirea ta, Doamne, şi s-atemut, că vrei să te naşti dinFecioară şi oamenilor să te arăţi, şi a grăit: Auzit-amauzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea ta nu opărăsi, drepte Judecătorule; că de am şi greşit eu însumi, ca un om, şi mai mult decât tot omul, iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn altuturor a ierta păcatele.
Se apropie, suflete, sfârşitulse apropie, şi nu te grijeşti; nu te găteşti. Vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângăuşi este Judecătorul; ca un vis, ca o floare trece vremeavieţii. Pentru ce în deşert neturburăm?
Deşteaptă-te o sufletul meu!Ia seama faptelor tale care ai făcut, şi le dă pre ele înaintea ochilor tăi; varsă picături de lacrămile tale; spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale lui Hristos, şi te îndreptează.
N-a fost în viaţă păcat, nicifaptă, nici răutate, care să n-o fi săvârşit eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voinţa şi cu gândul, şi cu ştiinţa; şi cu fapta păcătuind, ca altul nimenea, nici odinioară.
Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit
145
eu, ticălosul, adecă din cunoştinţa mea, de cât care nimic nu este în lume mai silnic; Judecătorule, Mântuitorul meuşi cunoscătorul, milostiveşte-Te şi mă scapă şi mă mântueşte pre mine, robul Tău.
Scara care a văzut de demult marele între Patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare, şi a înălţării gândului. Deci, devoeşti să vieţueşti cu lucrarea şi cu cunoştinţa, şi cu înălţarea gândului, înoeşte-te.
Arşiţa zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă, şi gerulnopţii a suferit, în toate zilelefăcând câştigare, păstorind, trudindu-se şi slujind, ca să-şiia amândouă femeile.
Două femei se înţeleg: lucrarea şi cunoştinţa întru gândire. Însă, prin Lia lucrarea, ca pre ceea ce a fost cu mulţi copii; iar prin Rahil gândirea, ca pre cea cu multă osteneală. Că fără deostenele, nici lucrarea, nici gândirea nu se vasăvârşi, suflete.
Slavă, a treimei:
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, DumnezeuTe cunosc pre Tine, Dumnezeire, una în Treime, ca pre ceea ce eşti întocmai cu împărăţiaşi întocmai cu scaunul;şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru celede sus.
Şi acum, A născătoarei.
Şi ai născut, şi eşti Fecioară şi ai rămas întru amândouăcu firea Fecioară. Cel ce s-a născut înoeşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţinddureri. Dumnezeu unde voeşte, se birueşte rânduiala firii; căface câte voeşte.
Cântarea 5-a, Irmos:
De noapte mânecând iubitorule de oameni, mă rogluminează-mă, şi mă îndreptează la poruncile Tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să facvoia Ta.
Înnoapte vieaţa mea mi-amtrecut pururea, că întunerecs-a făcut mie şi negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pre un fiu al zilei arată-mă, Mântuitorule.
LuiRuvim asemănându-mă, eu ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, spurcându-mi patul meu, precum acela altătâni-său.
Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase împărate; greşit-am, ca mai înainte fraţii lui Iosif,
146
vânzând rodul curăţiei şi al înţelepciunii.
De cei de un sânge s-a dat, s-a vândut în robie, dulcele suflet cel drept, spre închipuirea Domnului; iar tu suflete cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.
Lui Iosif celui drept şi minţii lui celei curate urmează, ticăloase şi neiscusite suflete, şi nu te spurca cu pornirile cele fără pricepere, pururea făcând fără-de-lege.
De s-a şi sălăşluit în groapă oare când Iosif, Stăpâne Doamne, dar spre închipuirea îngropării şi a sculării Tale a fost aceasta; iar eu, ce-Ţi voiu aduce Ţie întru acest chip vreodată?
Slavă, a treimei:
Pre Tine Treime Te slăvim, pre unul Dumnezeu; sfânt, sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, fiinţă singură prin sine, unime, căreia pururea ne închinăm.
Şi acum, A născătoarei.
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat; şi a împreunat lui-şi firea omenească.
Chinonicul -a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima mea cătreînduratul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cel mai de jos, şi a scos din stricăciune vieaţa mea.
Lacrămi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri dintru adânc curat aduc Ţie, strigând inima mea: Dumnezeule, greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine.
Înstreinatu-te-ai suflete, de la Domnul Tău, ca Datan şi ca Aviron; ci din toată inima strigă: Iartă-mă! Ca să nu te împresoare pre tine prăpastia pământului.
Ca o junice sălbătăcită asemănatu-te-ai suflete lui Efrem; ca o că prioară păzeşte-ţi vieaţa de curse, înălţându-ţi cu aripÎnaintea, cu lucrarea şi cu gândirea.
Mâna lui Moise ne va face să credem, suflete, cum că, poate Dumnezeu vieaţa cea leproasă să o albească şi să o cureţe; nu te deznădăjdui dar, măcar de şi eşti lepros.
Slavă, a treimei:
Treime sunt, neamestecată, nedespărţită; despărţită dupre feţe, şi unime sunt din fire unită; Tatăl, zice, şi Fiul şi dumnezeescul Duh.
147
Şi acum, a născătoarei.
Pântecele tău ne-a născut nouă pre Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci, ca pre un Ziditor al tuturor, roagă-l, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDAC glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie, şi vei să te turburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea 7-a, Irmos:
Greşit-am, fără-de-lege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pre noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Greşit-am, păcătuit-am şi am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit, şi am adaos ranelor mele, rană. Ci Tu mă milueşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Cele ascunse ale inimii mele le-am mărturisit Ţie, judecătorul meu. Vezi smerenia mea,
vezi şi necazul meu, şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă milueşte ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Saul, oarecând, dacă a pierdut asintătâne-său, suflete, degrab a aflat împărăţia dupre întâmplare; ci păzeşte-te să nu greşeşti, alegând mai cu deadinsul poftele tale cele dobitoceşti, de cât împărăţia lui Hristos.
David dumnezeescul părinte, de a şi greşit oarecând îndoit, suflete al meu, cu săgeata prea curviei săgetându-se şi cu suliţa robindu-se pentru pedeapsa uciderii; dar tu cu mai grele lucruri boleşti, din pornirile cele din voia ta.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat preacurvia cu uciderea; dar îndată îndoită pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
David oare când a însemnat cântarea, scriindu-o ca într-o icoană, prin care-şi mustra fapta care a lucrat, strigând: Milueşte-mă! că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; însuţi mă curăţeşte.
148
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă, unimesfântă; lumini şi lumină, şi treiSfinte şi unul Sfânt, se laudăTreimea Dumnezeu; ci laudăşi prea slăveşte, suflete, vieaţăşi vieţi, pre Dumnezeul tuturor.
Şi acum, A născătoarei.
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pre unul din Treimeacea nedespărţită, pre Fiul şiDumnezeu, şi tu singură ne-aideschis nouă, celor de prepământ, cele cereşti.
Cântarea 8-a, Irmos:
Pre cela ce-l slăvesc oştile cereşti şi de dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-l, îl binecuvântaţi şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Milueşte-mă pre mine, cel ce am greşit, Mântuitorule; ridică-minaintea mea spre întoarcere. Primeşte-mă pre mine, cel ce mă pocăesc; milueşte-mă pre mine, cel ce strig: Greşit-am Ţie, mântueşte-mă, nelegiuit-am, milumeşte-mă.
Ilie cel ce s-a purtat în car, suindu-se în căruţa bunătăţilor, s-a înălţat ca spre ceroarecând, mai presus de cele pământeşti. Deci la suirea acestuia cugetă suflete al meu.
Eliseiu luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de la Domnul dar îndoit; iar tu o, suflete al meu, acestui dar nu te-ai împărtăşit pentru neînfrânare.
Curgereaiordanului, oarecând, a stătut de o parte şi de alta prin lovirea cojocului lui Ilie, prin Eliseiu; iar tu, o suflete al meu, acestui dar nu te-ai învrednicit pentru neînfrânare.
Samariteanca oarecând a primit pre cel drept cu gând bun; iar tu, o suflete! n-ai adus în casă nici strein, nici călător. Pentru aceasta te vei lepăda afară de cămară, tânguindu-te.
Minţii celei spurcate a lui Gheezi, pururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a căruia iubire de argint leapădă-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul Gheenei, depărtându-te de răutăţile tale.
Binecuvântăm pre Tatăl…
părinte, celace eşti fără început; Fiule, cel împreună fără de început; Mângâitorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului,
149
Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime unime milueşte-mă.
Şi acum, A născătoarei.
Ca nişte văpsele mohorîte s-a ţesut trupul lui Emanuil, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce porţi firă înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pre tine te cinstim.
Cântarea 9-a, Irmos:
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită; rodulMaicii celei fără de bărbat este nestricat! că naşterea lui Dumnezeu înoeşte firile. Pentru aceasta pre tine toate neamurile, ca pre o Maică, mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Mintea s-a rănit, trupul s-a trândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, viaţa s-a omorît, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face, când va veni judecătorul să cerce ale tale?
Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la Moisi facerea lumii şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi;
din cari celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o suflete, greşind lui Dumnezeu, iar nu celor dintâiu.
Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia, şi toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul celui drept. Şi ranele tale, o suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor să tevindece.
Pildele Scripturii celei nouă îţi aduc ţie, ca să te aducă pre tine suflete spre umilinţă.
150
Râvneşte dar drepţilor, iar de păcătoşi te leapădă; şi îmblânzeşte pre Hristos, cu rugăciunile şi cu postul şi cu curăţia şi cu smerenia.
Hristos s-a făcut om, chemând la pocăinţă pre tâlhari şi pre curve. Suflete, pocăeşte-te că s-a deschis uşa împărăţiei acum şi o apucă înainte fariseii şi vameşii şi preacurvarii, pocăindu-se.
Hristos s-a făcut om, împreunându-se cu mine prin trup şi toate câte sunt ale firii, cu voia le-a împlinit, afară de păcat; arătându-ţi ţie, o suflete, pilda şi închipuirea smereniei sale.
Hristos pre vrăjitori i-a mântuit, pre păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor o a făcut mucenici, pre bătrânul l-a mărit şi pre văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nicilucrurilor, nici vieţii. Ci vaiţie, când te vei judeca!
Postindu-se Domnul patru zeci de zile în pustie, mai pre urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi! De va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu rugăciunea şi cu postul departe îl goneşte de la picioarele tale.
Slavă, a treimei:
Pre Tatăl să-l lăudăm, pre Fiul să-l prea înălţăm, dumnezeescului Duh cu Credinţă să ne închinăm, Treimii celei nedespărţite, unimii dupre fiinţă: ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor, făcătoarei de vieaţă şi luminătoare marginilor.
Şi acum, A născătoarei.
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu Credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi prin tine biruind, înfrânge toată supărarea, robeşte pre vrăjmaşi şi îndepărtează pre supuşii ei.
Sfinte al lui Dumnezeu andreie, roagă-te lui dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi părinte de trei ori fericite, păstorulCritului, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă; ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi cântăm Irmosul în amândouă stranele. După sfârşitul Canonului, începem Psalmul al patrulea.
Când am strigat eu, auzitu-m-ai…
Şi ceilalţi Psalmi ai Pavecerniţei.
La A liluia, trei metanii şi îndată începem a doua stare: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu…
Şi alţi doi Psalmi, zicând la sfârşitul acestora, A liluiacu trei Închinăciuni.
Apoi începe strana mare:
Cunoi este Dumnezeu…
Şi zicem aceste Stihuri cu glas mare şi cu dulce cântare, zicând o strană unul şi răspunzând cealaltă altul.
Asemenea zicem şi:
Firea celor fără de trupuri…
Şi, cu glas lin:
Cred întru unul Dumnezeu…
Apoi Preotul zice:
Prea sfântă Stăpână…
Zice şi ceteţul tot aceeaşi.
Şi facem toţi câte o metanie. Asemenea facem şi la celelalte Stihuri de rugăciune la toate. Tar când zicem:
Dumnezeule, curăţeşte-ne pre noi păcătoşii… (de 3 ori) facem trei metanii.
Apoi, Sfinte Dumnezeule şi aceste Tropare pre glasul al 2-lea, pe care le cântăm cu glas mare şi cu cântare dulce.
Luminează ochii mei, Hristoase Dumnezeule…
Slavă.
Sprijinitor sufletului meu, fii Dumnezeule…
Şi acum.
Că nu avem îndrăzneală…
Şi sunt şi alte Tropare care se cântă preste zile. Marţi şi Joi seara, sunt acestea:
Neadormirea nevăzuţilor mei…
Stih: Caută şi mă auzi, Doamne…
Cât va fi de înfricoşată judecata ta, Doamne…
Slavă.
151
Lacrimi dâ-mi mie, Dumnezeule…
Şi acum.
Neruşinată nădejdea ta…
Doamnemilueşte (de 40 ori)
Preotul:
Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri…
Şi rugăciunea:
Doamne, Doamne, celace ne mântueşti pre noi…
Apoi:
Veniţi să ne închinăm (de 3 ori)
Psalmul 50
Milueşte-mă, Dumnezeule…
Psalmul 101:
Doamne, auzi rugăciunea mea…
ŞiDoamne atot puternice, Dumnezeul părinţilor noştri…
Apoi:
Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru.
Preotul:
Că a Ta este împărăţia…
şi după Amin, zicem aceste Tropare degrab pe glasul al 6-lea:
Milueşte-ne pre noi, Doamne…
Slavă
Doamne, milueşte-ne pre noi…
Şi acum
U şa milostivirii deschide nouă…
Doamne milueşte(de 40 ori).
Slavă, şi acum
Ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului binecuvintează părinte.
Preotul:
Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri…
Şi rugăciunea aceasta:
Stăpâne, Dumnezeule, părinte…
Apoi
Veniţi să ne închinăm…
(de trei ori)ŞiDoamne, auzi rugăciunea mea…
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pre pământ pace…
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă…
Învredniceşte-ne, Doamne, în noaptea…
Apoi:
Sfinte Dumnezeule, prea sfântă Treime, Tatăl nostru…
Preotul:
Că a Ta este împărăţia…
Apoi cântăm rar şi frumos, pe glasul al 6-lea: Doamne al puterilor fii cu noi…
Şi în cealaltă strană tot aceasta, şi zice strana cea care a început, Stih:
Lăudaţi pre Dumnezeu întru sfinţii Lui…
Şi iarăşi cântă:
Doamne al puterilor…
Apoi cealaltă strană, zice Stih:
Lăudaţi pre el întru puterile Lui, lăudaţi…
Doamne al puterilor fii cu noi…
Şi încă:
Lăudaţi pre Dumnezeu întru sfinţii lui, lăudaţi pre el întru tăria puterii lui.
Doamne al puterilor fii cu noi…
Apoi strana ce a început:
Slavă
Doamne, de n-am avea pre sfinţii tăi…
Şi acum
Multe sunt mulţimile greşalelor mele… Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu… toată nădejdea mea spre tine o pun…
Doamne milueşte(de 40 ori)
Ceea ce în toată vremea… Doamne milueşte (de trei ori).
Slavă, şi acum Ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului, binecuvintează părinte.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi…
Şi facem 16 metanii, după obiceiu, cu rugăciunea sfântului Efrem, făcându-le rar, ca să se potrivească toţi.
Apoi începe cel mai mare:
Sfinte Dumnezeule şi după Tatăl nostruDoamne milueşte, de 12 ori, şi zicem rugăciunea, facere a lui Pavel Monahul, din Monastirea făcătoarei de bine.
Nespurcată, neîntinată…
152
Şi ne dă nouă, Stăpâne, fără de osândă…Şi îndată îngenunche toţi la pământ, şi zice Preotul cu glas mare rugăciunea delaVecernia mare:
Stăpâne mult milostive…
Şi după rugăciune, face închinăciune cel maimare către fraţi, şi zice:
Binecuvântaţi părinţi sfinţi, şi-mi iertaţi, mie păcătosului, toate câteam greşit cu cuvântul, cu lucrul, cu cugetul, şi cu toate simţirile mele.
Iar noi răspundem:
Dumnezeu să te ierte părinte sfinte.
Şi începe din strana stângă, după rânduială. unul după altul să facă asemenea, a cere şi a lua Iertăciune, până când se sfârşesc toţi.
Şi aşa începe Preotul a zice:
Să ne rugăm pentru bine CredinciosulRegele (N) Şi celelalte precum s-au aşezat de demult în vechile rândueli; şi aşa merge fiecare lachilia sa.
Această rânduială se face în tot sfântul postla Pavecerniţă.
Marţi întâia săptămână.
LA UTRENIE
După întâia Stihologie, Sedelnele din Octoih. După a doua Stihologie, Sedealna. glasul al 2-lea:
Podobia: Prea binecuvântată eşti…
Binecuvântat este darul prea cinstitului post, că Moisi printr-însul s-a mărit şi legea cea scrisă cu slove pe lespezi a luat, şi tinerii mai puternici de cât focul s-au arătat. Deci, cu aceasta să stingem patimile trupului cele arzătoare, lui Hristos Mântuitorului strigând: Dărueşte-ne nouă tuturor întoarcere, şi ne scapăde Gheena.
Slavă, glas acelaşi.
Podobia: Ceea ce eşti izvorul milei…
Sosit-a vremea pocăinţii, arată rodurile înfrânării, o suflete al meu! Caută spre cei ce mainainte s-au pocăit. Strigă către Hristos: Greşit-am, mântueşte-mă, precum ai mântuit, bunule Stăpâne, pre vameşul, carele a suspinat dininimă; Cela ce unul eşti multîndurat
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce eşti folositoare călduroasă creştinilor, roagă pre Fiul tău, pururea Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuiască de toată răutatea cumplită a vrăjmaşului, şi să ne dea iertare de celece amgreşit; pentru milostivirea îndurărilor, prin rugăciunile taleMaică Fecioară.
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al5-lea:
Doamne, ajungând la ziua a doua a mântuitorului post, strigăm către Tine: Umileşteinimile noastre ale robilor Tăi şi primeşte rugăciunile noastre cele cu frică, dă-ne nouă a alerga prea lesne călătoriapostului, iertare şi mare milă.
Slavă, aceeaşi.
şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
153
Podobie: Precuvântul cel împreună…
Rădăcină, ceea ce ai odrăslit floarea cea dumnezeească, sicriule şi sfeşnice, şi năstrapă cu totul de aur, sfântă masă care porţi pâinea vieţii; ca pre un Fiu al tău şi Dumnezeu, roagă-l pre El dimpre ună cu sfântul înainte-Mergătorul, să miluiască şi să mântuiască pre cei ce te mărturisesc pre tine Născătoare de Dumnezeu.
CANONUL MINEIULUI.
Se ceteşte a doua cântare din Psaltire.
TRICÂNTARE
Cântarea a 2-a, glasul al 2-lea, Irmos:
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt cel ce am mântuit în mare şi am săturat în pustie pre poporul israilienesc şi apă din piatră am izvorît oamenilor; ca Îmbrăcându-Mă întru cel ce a căzut în stricăciune de demult, să-l trag la mine, pentru nespusa milă.
Pripeală:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Trezeşte-te, priveghează, suspină, lăcrămează prin post; leapădă toată sarcina păcatului, suflete; ca prin călduroasă pocăinţă să scapi de foc, şi cu plângere pentru patimi să rupi haina cea de jale, luând vest mântul cel dumnezeesc.
Spre muntele faptelor celoralese să ne apropiem toţi prin post, lăsând năvălirile desfătărilor, care râvnesc la cele de jos. Şi în norul cinstitelor vedenii intrând, să vedem singură frumuseţea cea dorită a lui Hristos; îndumnezeindu-ne cu taină prin dumnezeeştile suiri.
Vai mie! Ce voi să fiu? Ce voi să mă fac lucrând păcatul, şi de Stăpânul ne înfricoşându-mă eu, necunoscătorul? Pentru aceasta mainainte de judecată sunt osândit. Drepte judecătorule, bunule, întorcându-mă, mântueşte-mă pre mine, cel ce Te-am mâniat mai mult de cât toţi oamenii.
A născătoarei de Dumnezeu:
Pământe nelucrate, cela ce ai odrăslit pre hrănitorul tuturor, carele-şi deschide mâna şi de bună voinţa lui se satură tot vieţuitorul cu puterea cea dumnezeească, întăreşte cu pâinea vieţii inimile cele slăbănogite prin saţiul greşalelor celor rele.
Alt Irmos, glasul al 5-lea:
Vedeţi, vedeţi…
Veniţi să ne adunăm în cămara sufletului, dând rugăciuni Domnului, şi strigând: Tatăl nostru, carele eşti în ceruri, slăbeşte, lasă datoriile noastre şi le iartă, Cela ce eşti unul mult îndurat.
154
Blândeţele sufletului nostru în post arătându-le, să nu ne mâhnim pentru schimbarea doritelor zile; că ne strălucesc nouă faptele evlaviei.
Slavă, a treimei:
Ceea ce eşti fără de început nezidită, în trei feţe, unime, doamnă, împărăţie a veacurilor, preTine Tatăl şi pre Fiul şi pre sfântul Duh, Te slăveşte mulţimea îngerilor şi toată firea oamenilor.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine mărirea neamului nostru, cea cu toate bunătăţile, te lăudăm. Că prin tine, Fecioară, ne-am îndumnezeit; că ai născut nouă pre Hristos, Mântuitorul şi Dumnezeu, Carele ne-a deslegat pre noi din blestem.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cine a stins focul? Cine a încuiat gurile fiarelor? Postul cel ce a mântuit pre tineri din cuptor şi pre proorocul Daniil de la mâncarea leilor; pre carele să-l cuprindem şi noi, fraţilor.
Irmosul:
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeu, cela ce m-am îmbrăcat cu trup de a mea bună voie, ca să mântuesc pre Adam, cel căzut prin amăgirea şarpelui, cu călcarea poruncii.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cel ce a închipuit lui Moisi…
Leapădă, suflete, somnul lenevirii celeirele şi cu dragoste priveghează spre dumnezeeştile porunci; se apropie mirele, deci purtând lumină, sârgueşte-te, să-l întâmpini.
Pre mine, cel rănit rău cu sabia desfătărilor, cu doctoria voiei milostivirii Tale îndurate tămădueşte-mă, Cuvinte, ca să Te slăvescîn veci cu mulţămită.
De patimi vătămătoare, de pismă şi urîciune, şi de toată răutatea opreşte-te, suflete, hrănindu-te cu bucatele cele ce aduc desfătarea cea de sus, fără materie.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Născătoare de Dumnezeu curată, tămădueşte ranele sufletului meu, şi patimile inimii, şi răsvrătirea minţii; ca ceea ce eşti singură ajutătoare păcătoşilor, şi zidul celor sfărâmaţi.
Alt Irmos:
Pre Făcătorul făpturii…
Cupostirea înălţându-ne sufletele toţi la ceruri, rugăciuni bine primite să aducem Domnului.
Duhul umilinţii luând, să lăcrămăm pentru răscumpărarea
155
sufletelor, lăudând pre Hristos în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Treime, ceea ce eşti de ofiinţă şi unime nezidită, şiDumnezeul tuturor, pre Tine Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Fă rugăciune pentru noi cei ce te lăudăm pre tine preacurată, să ne apărăm de totfelul de ispite şi de primejdii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Desfătarea bogatului defăimându-o, veniţi să postim cuLazăr, ca şi pre noi să neîncălzească sânul lui Avraam.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului…
Irmosul:
Pre Făcătorul a toată făptura, de carele se spăimântează îngerii, cântaţi-l popoare, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Din pământeni cine…
155
Cine din pământeni alunecându-se, aşa a mâniat pre Dumnezeu cândva? Cinea urmat pornirile răutăţii şis-a arătat sălaş păcatului, precum eu ticălosul? Ci Dumnezeule, voitorul milei, Tu mă milueşte.
Puterilor îngereşti, cele deDumnezeu văzătoare, rugaţi pre Dumnezeu cel lesne iertător, să mântuească sufletul cel înviforat în luciul desfătărilor lumeşti şi în valurile patimilor, şi care se primejdueşte prin năvălirile duhurilor celor protivnice.
Vino suflete, scoală-te din răutatea cea râvnitoare spre cele de jos. Cu aripile bunătăţilor, prin postire uşurându-te, desfătează-te întru gândirile cele luminoase, care pricinuesc desfătarea bunătăţilor, făcându-te prin Credinţă cuvios lui Dumnezeu.
A născătoarei de Dumnezeu:
Cine va face auzite laudele tale, Preacurată? Ceea ce ai născut mai presus de tot gândul pre lăudatul Stăpânul şi Domnul, pre care îl laudă cetele îngereşti. Pre acela roagă-l, Fecioară nenuntită, pentru poporul cel păcătos.
Alt Irmos: I saie, dănţueşte…
Vremea este bine primită. Să aducem, fraţilor, lui Dumnezeu daruri de bunătăţi, sosit-a ziua mântuirii, întru care lepădând lucrurile întunerecului să ne îmbrăcăm în lucrurile luminii, precum strigă Pavel.
Precum a ucis Domnul cu post pre vrăjmaşul, aşa şi
156
noi veniţi să sfărâmăm tot cu acesta săgeţile şi vicleniile lui, fiecare zicând: Mergi înapoia mea, satanocând va vrea să ne ispitească.
Slavă, A treimei:
Întru o fiinţă Te laud pre Tine, Treime fără de început, cinstită, începătoare de vieaţă, nedespărţită unime. Părinte, Cela ce eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiule, Cela ce eşti născut şi sfinte Duhule, mântueşte-ne pre noi cei ce Te lăudăm.
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu. Că întru tine zămislirea s-a făcut fără de bărbat, şi după naştere ai rămas Fecioară. Dumnezeu este cel ce s-a născut, pre carele slăvindu-L, pre tine Fecioară te fericim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu postul apropiindu-ne spre muntele rugăciunilor, să vedem şi noi cu inimă curată pre Dumnezeu, lespezile poruncilor primindu-le înlăuntru ca şi Moisi; strălucindu-ne cu slavă prin faţa dragostei lui.
Irmosul:
Isaie dănţueşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pre Emanuil, pre Dumnezeu şi omul. Răsăritul estenumele lui, pre carele slăvindu-l pre Fecioara o fericim.
Luminânda: Treimica glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 3-lea, însuşi glasul.
Să începem, popoare, postul cel fără prihană, carele este mântuirea sufletelor; să servim Domnului cu frică, cu untuldelemn al facerii de bine să ne ungem capetele şi cu apa curăţiei să ne spălăm feţele. Să nu grăim multe întru rugăciuni; ci precum ne-am învăţat, aşa să strigăm: Tatăl nostru carele eşti în ceruri, iartă-ne nouă greşalele noastre, ca un iubitor de oameni.
Stihul 1: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta…
Tot aceeaşi.
Stih 2: Şi fie lumina Domnului…
Apoi Martirica:
Frica împăraţilor şi a tiranilor o au lepădatostaşii lui Hristos, şi cu bună îndrăsneală şi bărbăteşte pre el l-au mărturisit Domn al tuturor, Dumnezeu şi împărat al nostru; şi se roagă pentru sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoare tuturor celor ce se roagă ţie, spre tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te Celui ce s-a născut din tine,
157
pentru netrebnicii robii tăi,
Apoi celelalte şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei, glasul 1-iu.
Pentru că suntem nemernici pre pământ, ca toţi părinţii noştri, viaţa noastră cea scurtă păzeşte-o fără păcat, Mântuitorul nostru, şi ne milueşte pre noi, ca un iubitor de oameni.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Ia aminte glasul rugăciunii mele, împăratul meu şi Dumnezeul meu.
Stih:Graiurile mele ia-le în urechi, Doamne înţelege strigarea mea.
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 1-iu, Versul al 19-lea:
aşa zice Domnul. De veţi vrea şi de mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca; iar de nu veţi vrea, şi de nu mă veţi asculta, sabia vă va mânca pre voi, că gura Domnului a grăit acestea. Cum s-a făcut păcătoasă cetatea cea Credincioasă Sionul, plină de judecată, întru care a dormit dreptatea, şi întru care acum sunt ucigaşi! Argintul vostru nu este lămurit; cârciumarii tăi amestecă vinul cu apă. Domnii tăi nu se pleacă; părtaşi sunt furilor, iubitori de daruri, şi umblă după mită; pre cei săraci nu-i judecă, şi judecata văduvelor nu o socotesc. Pentru aceasta aşa zice Stăpânul, Domnul Savaot, cel puternic al lui Israil: Vai! celor puternici ai lui Israil, că nu va înceta mânia mea asupra celor protivnici, şi judecată pentru vrăjmaşii mei voiu face. Şi voiu aduce mâna mea preste tine, şi te voiu lămuri spre curăţenie; iar pre cei neCredincioşi îi voiu pierde, şi voiu lepăda pre toţi cei fără-de-lege de la tine, şi pre toţi semeţii voiu smeri. Şi voiu pune judecătorii tăi ca şi mainainte. şi sfetnicii tăi ca din început. Şi după aceasta te vei chema cetatea dreptăţii, Mitropolie Credincioasă, Sionul; căci cu judecată şi cu milostivire se va mântui robia lui. Şi se vor sfărâma cei fără-de lege, şi păcătoşii împreună, şi cei ce au părăsit pre Domnul se vor sfârşi. Pentru că acum se vor ruşina întru idolii săi, pre cari i-au făcut, şi se vor ruşina pentru grădinile lor care le-au iubit. Şi se vor ruşina pentru lucrurile mâinilor sale, întru care ei au voit. Că vor fi ca un Terevint ce şi-a lepădat frunzele sale, şi ca o grădină fără apă. Şi va fi virtutea lor ca pusderiile câlţilor, şi lucrurile lor împreună ca scânteiele focului;
şi vor arde cei fără de lege, şi păcătoşii împreună, şi nu va fi cine să-i stingă. Cuvântul care s-a făcut către Isaia, feciorul lui Amos, pentru Iudeea şi pentru Ierusalim: Şi va fi în zilele cele de apoi arătat muntele Domnului, şi casa lui Dumnezeu pre vârfurile munţilor; şi se va înălţa mai presus de dealuri, şi vor veni la Dânsul toate neamurile. Şi vor merge neamuri multe, şi vor zice: Veniţi să ne suim la muntele Domnului, şi la casa Dumnezeului lui Iacov; şi ne va spune nouă calea Sa şi vom merge pre dânsa.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine.
Stih:Milueşte-mă, Doamne, că neputinciossunt.
MIERCURI ÎNTÂIA SĂPTĂMÂNĂ DIN POST
MARŢI SEARA
LaDoamne strigat-am: Stihirile Triodului, glasul al 2-lea:
Prosomia: Precum Te-ai arătat, Hristoase…
Cei ce am fost scoşi din rai pentru mâncarea cea amară oarecând, acum prin oprirea poftelor să ne silim a intra iarăşi; strigând Dumnezeului nostru: Cela ce Ţi-ai întins pre cruce palmele, oţet bând şi fiere gustând, şi Cela ce ai răbdatdurerile piroanelor, scoate toate desfătările cele prea amare din sufletele
158
noastre; şi pentru milostivirea îndurărilor, mântueşte pre robii Tăi.
Cei ce am fost izgoniţi din Rai oarecând pentru mâncarea din pom, acum prin crucea Ta într-însul ne-am sălăşluit; care cruce, spre rugăciune o aducem Ţie, mult îndurate, şi cu Credinţă toţi ne rugăm: Izvoare de lacrimi acum trimite-ne nouă, în vremea postirii, curăţind toată întinăciunea patimilor, şi a păcatelor noastre. Ca toţi să strigăm Ţie cu deadinsul: Doamne, slavă Ţie.

Altă Stihiră, glasul al 2-lea:
Podobie: La răutăţile lucrurilor mele…
Dărueşte-mi şi mie Cuvinte desfătarea postirii, precum lui Adam raiul odinioară şi a gusta din toate poruncile Tale, Dumnezeul nostru, şi a mă feri pururea de rodul păcatului, carele ai oprit. Ca să ajung cu bucurie la purtătoarea de vieaţă patima Ta cea de pre cruce.
Iar de la Mineiu, punem 3 Stihuri.
Slavă, şi acum; a Născătoareicrucii.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Doamne, Dumnezeul meu, spre Tine am nădăjduit, mântueşte-mă.
Stih:
De toţi cei ce mă gonesc scapă-mă…
De la Facere cetire.
Cap. 1, Vers 14.
Zis-a Domnul: să se facă luminători pe tăria cerului, să lumineze pământul, şi să despartă între zi şi între noapte: şi să fie spre semne, spre vremi şi spre zile şi spre ani. Şi să fie spre luminare pe tăria cerului ca să lumineze pe pământ, şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu doi luminători mari, luminătorul cel mai mare spre stăpânirea zilei, şi luminătorul cel mai mic spre stăpânirea nopţii, şi stelele. Şi i-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, şi să stăpânească preste zi şi preste noapte, şi să despartă între lumină şi între întunerec. Şi a văzut Dumnezeu că este bine şi s-a făcut seară, şi s-a făcut dimineaţă, ziua a patra. Şi a zis Dumnezeu să rodească apele vietăţi cu suflete vii, şi păsări sburătoare pe pământ sub tăria cerului, şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu chiţii cei mari, şi tot sufletul vietăţilor ce viează, care le-au rodit apele dintruşine dupre felul lor, şi toată pasărea sburătoare dupre fel; şi a văzut Dumnezeu că este bine; şi le-a binecuvântat Dumnezeu, zicând: creşteţi şi vă înmulţiţi, şi umpleţi apele mărilor, şi păsările să se înmulţească pe pământ. Şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă ziua a cincea.
Prochimen, glasul al 5-lea:
Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul.
Stih:
Că s-a înălţat mare cuviinţa Ta mai presus de ceruri.
De la Pilde cetire.
Cap. I. Vers 20.
Înţelepciunea pe uliţă se laudă, şi pre căi îndrăznire aduce. Pe vârfurile zidurilor se vesteşte, şi la porţile celor puternici străjueşte, şi în porţile cetăţii cutezând grăeşte. Câtă vreme cei fără de răutate se vor ţinea de dreptate, nu se vor ruşina; iar cei nepricepuţi, fiind poftitori de bat jocoră, neCredincioşi făcându-se au urât ştiinţa, şi vinovaţi s-au făcut cercetărilor. Iată vă pun înainte graiul sfatului meu, şi voiu învăţa pre voi cuvântul meu. Că am strigat, şi nu m-aţi auzit, şi am tins cuvinte, şi n-aţi luat aminte; ci netrebnice aţi făcut sfaturile
159
mele, şin-aţi băgat seamă de cercetările mele. Pentru aceasta şi eu voiu râde de pieirea voastră, şi mă voi bucura când va veni vouă pierderea, şi când va năvăli asupra voastră fără de veste turburarea, şi va veni supărarea asemenea viforului; şi când va veni vouă necazul şi înconjurarea cetăţii. Că va fi când mă veţi chema, eu nu vă voiu auzi pre voi; căuta-mă-vor pre mine cei răi, şi nu mă vor afla; că au urât înţelepciunea, şi frica Domnului nu o au primit, nici au voit să ia aminte la sfaturile mele, şi au bat jocorit învăţăturile mele. Pentru aceasta vor mânca rodurile căilor lor, şi se vor sătura de păgânătatea lor. Pentru că făceau strâmbătatea pruncilor, se vor omorî, şi cercetarea va pierde pre cei neCredincioşi. Iar cela ce mă va asculta pre mine, va locui spre nădejde, şi se va odihni fără frică de tot răul.
Apoi
Învredniceşte-ne, Doamne…
şi Ecteniile.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea, singur glasul.
Să nu săvârşim postul numai cu părăsirea mâncărilor, ci cu înstrcinare de toată patima cea pământească; ca robind trupul, carele tirăneşte stă împotriva noastră, vrednici să ne facem împărtăşirii mielului, Fiului lui Dumnezeu, celui ce s-a junghiat de bună voie pentru lume; şi duhovniceşte să prăznuim cea din morţi învierea Mântuitorului; la înălţime ridicându-ne, întru lumina bunătăţilor, şi cu desfătarea faptelor noastre celor alese, veselind pre iubitorul de oameni.
Stih:
către Tine am ridicat ochii mei…
Şi iarăşi Stihira aceasta. Apoi Stih: Milueşte-ne pre noi, Doamne…
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, uitând cele din vieaţă, şi nebăgând seamă de munci pentru vieaţa ce va să fie, aceleia s-au făcut moştenitori. Pentru aceasta şi împreună cu îngerii se bucură; pentru rugăciunile lor, dărueşte poporului Tău mare milă.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei, însăşi Podobia.
O! Prea slăvită minune, O taină nouă! O, înfricoşată rânduială! Fecioara a zis, dacă Te-a văzut răstignit în mijlocul a doi tâlhari, pre Tine pre carele fără durere cu minuni Te-a născut. Şi a plâns, zicând: Vai mie, prea iubite Fiule! Cum Te-a pironit pre cruce poporul cel cumplit şi nemulţămitor.
Şi cealaltă rânduială, precum s-a arătat.
LA PAVECERNIŢĂ
după ce zicem Psalmul 69:
Dumnezeule, spre ajutorul meu…
Cântăm CANONUL cel mare.
Cântarea 1-ia, glasul al 6-lea,
Irmos:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voiu slăvi pre El; Dumnezeul părintelui meu, şi-L fţ
160
voiu înălţa pre El, căci cu slavă s-a prea slăvit.(de două ori)
Covârşind cu uciderea lui Cain, din bună voinţă m-am făcut ucigaş sufleteştei cunoştinţe, hrănindu-mitrupul şi oştind asupra lui cu faptele mele cele viclene.
Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptăţii lui Avel. Daruri primite nu Ţi-am adus Ţie nici odinioară, nici fapte dumnezeeşti, nici jertfă curată nici vieaţă fără prihană.
Precum Cain, aşa şi noi, ticăloase suflete, am adus fapte spurcate făcătorului tuturor, şi jertfă cu prihană, şi vieaţă netrebnică; pentru acestea ne-am osândit dimpre ună.
Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase, şi suflare de viaţă! ci, o Făcătorul meu, Mântuitorul meu şi Judecătorule, primeşte-mă pre mine cel ce mă pocăesc.
Mărturisesc Ţie, Mântuitorule, păcatele care am făcut, şi ranelesufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreşte mi-au pus mie asupră cugetele cele ucigătoare din lăuntru.
De am şi greşit mântuitorule, dar ştiu că eşti iubitor de oameni; baţi cu milă şi Te milostiveşti fierbinte, pre cel ce plânge îl vezi, şi alergi ca un părinte, chemând pre cel pierdut.
Slavă, a treimei:
Treime, fiinţă prea înaltă, căreea ne închinăm întru ounime, ridică dedeasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca un îndurat dă-mi lacrimide umilinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea celor ce te laudă pre tine, ridică deasupra mea lanţul cel greual păcatului, şi ca o StăpânăCurată, mă primeşte pre minecel ce mă pocăesc.
Cântarea a 2-a, Irmos:
Ia aminte cerule, şi voiu grăi şi voiu lăuda pre Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup.(de două ori)
Cusutu-mi-a haine de piele păcatul, golindu-mă de hainacea dintâi ţesută de Dumnezeu.
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcăminte de ruşine, ca şi cu nişte frunze de smochin, spre vădirea patimilor mele cele de bună voia mea.
161
îmbrăcatu-m-am urît cu haină împestrită şi sângerată, prin curgerea vieţii celei cu patimişi iubitoare de desfătări.
Căzut-am întru întristarea patimilor şi în stricăciunea cea trupească, şi pentru aceasta acum vrăjmaşul mă necăjeşte.
Vieaţă iubitoare de cele pământeşti şi iubitoare de averi, prin neînfrânare alegând eu, Mântuitorule, m-am împresurat acum cu sarcină grea.
Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcăminte de multe feluri de cugete grozave, şi mă osândesc.
Grijitu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea cea dinafară, nebăgând seamă de cortul din lăuntru cel dupre chipul lui Dumnezeu.
Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile frumuseţea chipului celui dintâi; ci precum drahma oarecând, aşa mă cautăşi mă află.
Greşit-am, ca şi păcătoasa strig Ţie, însumi am greşitŢie; primeşte-mi, Mântuitorule, ca mir şi lacrămile mele.
Fii mie milostiv, strig Ţie ca şi vameşul; Mântuitorule, curăţeşte-mă; că nimenea din cei din Adam n-au greşit Ţie precum eu.
Slavă, a treimei:
Pre Tine, unul Dumnezeul tuturor, în trei feţe Te laud: Pre Tatăl, şi pre Fiul, şi pre Sfântul Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prea lăudată; roagă-te cu deadinsul, să ne mântuim.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, pre peatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuţi eşti sfânt şi domn.(de două ori)
Izvor de vieaţă Te-am câştigat pre Tinesurpătorul morţii şi strig Ţie din inima mea mainainte de sfârşit: Greşit-am! Milostiveşte-te şi mământueşte.
Greşit-am, Doamne, greşit-amŢie, milostiveşte-Te spre mine; că nu este cineva între oameni, din cei ce au greşit, pre carele să nu-l fi întrecut eu cu păcatele.
Păcătoşilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moştenind osândirea acelora, întru cufundarea potopului.
162
Lui Ham aceluia, bat jocoritorului de tată, urmând suflete, n-ai acoperit ruşinea celui de aproape, cu faţa înapoi întorcându-te.
De arderea păcatului fugi, suflete al meu, ca şi Lot. Fugi de Sodoma şi de Gomora; fugi de văpaia a toată pofta dobitocească.
Milueşte-mă, Doamne, milueşte-mă! strig către Tine, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplăteşti tuturor dupre vrednicia faptelor.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în treimea feţelor, mântueşte-ne pre noi, cari ne închinăm stăpânirii Tale cu Credinţă.
Şi acum, A născătoarei.
pre Fiul cel fără de ani din Tatăl, subt ani l-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu; minune streină! că aplecând ai rămas Fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vreai să Te naşti din Fecioarăşi oamenilor săTearăţi şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut: Slavă puterii Tale, Doamne.
Priveghiază o! suflete al meu, şi te fă lăudat, ca cel mare între Patriarhi; ca să dobândeşti lucrarea cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu şi să ajungi în norul cel neapus cu gândirea şi să te faci neguţător de lucruri mari.
Pre cei doisprezece Patriarhi născându-i cel mare între Patriarhi, ţi-a făcut ţie cu taină, suflete al meu, scară spre suirea cea de lucrare; pre fiii săi, ca pre nişte temeiuri şi trepte, ca nişte suişuri, prea înţelepţeşte aşezându-i.
Lui Isav celui urît asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naştere, a frumuseţii celei dintâi; şi de la binecuvântarea părintească ai căzut şi îndoit te-ai amăgit, ticăloase, cu lucrarea şi cu gândirea; pentru aceasta acum pocăeşte-te.
Edoms-a chemat Isav, pentru marea înverşunare a amestecării cu femei. Căci cu neînfrânarea pururea aprinzându-se şi cu desmierdările spurcându-se, Edom s-a numit, care va să zică, înfierbântarea sufletului celui iubitor de păcate.
De Iov cel din gunoi, auzind
163
suflete al meu, că s-a îndreptat, n-ai râvnit bărbăţiei aceluia; n-ai avut întărirea gândului lui, întru toate care ai cunoscut, în cele ce ai ştiut şi în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.
Cel ce era mai înainte pe scaun, acum se vede gol în gunoi, cu rane; cel cu mulţi fii şi mărit, de năpraznă fără de fii şi de casă lipsit; că socotea gunoiul palat şi ranele mărgăritar.
Slavă, a treimei:
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te cunosc pre Tine dumnezeire una Treime; ca pre ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cel de sus.
Şi acum, A născătoarei.
Şi ai născut şi eşti Fecioară şi ai rămas întru amândouă cu firea Fecioară; Cel ce s-a născut înoeşte legile firii şi pântecele a născut nesimţinddureri. Dumnezeu unde voeşte, se birueşte rânduiala firii, că face câte voeşte.

Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori)
Auzit-ai de sicriul lui Moisi, suflete, cel purtat de apele şi de valurile râului, că s-a păzit de demult ca întru o cămară, fugind de lucrul cel amar al sfatului lui Faraon.
De ai auzit, ticăloase suflete, de moaşele ce ucideau oarecând lucrarea curăţiei cea bărbătească fără de vârstă, suge acum înţelepciune, ca marele Moisi.
Nu ţi-ai omorît mintea lovindu-o, precum marele Moisi pre egipteanul, ticăloase suflete; şi cum te vei sălăşlui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăinţă?
În pustietăţi a locuit marele Moisi; vino dar suflete de urmează vieţii lui; ca să te învredniceşti a vedea şi arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
Toiagul lui Moisi te închipueşte, suflete, carele a lovit marea şi a închegat adâncul, cu însemnarea dumnezeeştii Cruci; prin care vei puteaşi tu să săvârşeşti lucruri mari.
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără vicleşug;
164
iar Ofni şi Finees, ca şi tine, suflete, au adus lui Dumnezeu vieaţă spurcată şi străină.
Slavă, a treimei:
Pre Tine Treime Te slăvim, pre unul Dumnezeu; sfânt, sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, fiinţă singură prin sine, Unime căreea pururea ne închinăm.
Şi acum, A născătoarei.
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a unit lui-şi firea omenească.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima mea cătreînduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea.(de două ori)
Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roşie întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pre Egipteni şi pre Voevozi.
Voie slobodă fără pricepere ai avut, suflete, ca şi Israil mai înainte; că mai mult de cât dumnezeeasca mană ai ales neînţelepţeşte lăcomia patimilor cea iubitoare de dulceţuri.
Puţurile hananeeştilor gânduri, mai mult ai cinstit suflete de cât vâna pietrii, din care izvorul înţelepciunii varsă curgerile teologiei.
Cărnurile cele de porc şi căldările şi bucatele cele egipteneşti, mai vârtos de cât cele cereşti ai voit, suflete al meu; ca şi de demult necunoscătorul popor în pustie.
Când a lovit Moisi, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire mainainte a însemnat coasta Ta cea de vieaţă făcătoare; din care toţi băutură de vieaţă scoatem, Mântuitorule.
Cearcă suflete şi iscodeşte, ca Iisus al lui Navi, ce fel este pământul făgăduinţii şi locueşte într-însul cu bună legiuire.
Slavă, a treimei:
Treime sunt, neamestecată, nedespărţită; despărţită după feţe; şi unime sunt din fire unită, Tatăl, zice şi Fiul şi dumnezeescul Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Pântecele tău ne-a născut nouă pre Dumnezeu, cu chipul ca şi noi, deci ca pre un ziditor al tuturor roagă-l, Născătoare
165
de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDAC glasul al 7-lea:
Suflete al meu, suflete almeu, scoală! pentru ce dormi?Sfârşitul se apropie şi vrei să te turburi. Deşteaptă-te dar! Ca să se milostivească spretine Hristos Dumnezeu, cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea 7-a, Irmos:
Greşit-am, fără-de-lege amfăcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-aiporuncit nouă; ci nu ne pă răsi pre noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor. m
Purtându-se sicriul în car, când s-au întors juncile, numai cât s-a atins Zan acelade dânsul, s-a certat de mânialui Dumnezeu. Deci, de îndrăzneala aceluia fugind, suflete, cinsteşte bine cele dumnezeeşti.
Auzit-ai de Avesalom, cum s-a sculat împotriva firii. Cunoscut-ai faptele lui cele spurcate, cu care a bat jocorit patul lui David, tătâne-său; ci şi tuai urmat pornirilor lui pătimaşe şi iubitoare de desfătări.
Supus-ai trupului tău, vredg nicia ta cea nerobită şi ca altAhitofel, aflând pre vrăjmaşul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; ci le-a risipit preacestea însuşi Hristos, ca tusă te mântueşti adevărat.
Solomon cel minunat, celplin de darul înţelepciunii, acesta, făcândvicleşug înaintealui Dumnezeu oarecând, s-adepărtat de la dânsul; căruiaşi tu ţi-ai asemănat blestemată vieaţa ta, suflete.
De desfătările poftelor salesilindu-se, s-a întinat, vai mie!iubitorul înţelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se şi înstrăinat de la Dumnezeu; căruia tu, o suflete, ai urmatcu gândul, prin desmierdărispurcate.
Lui Rovoam, celui ce n-aascultat sfatultătâne-său, airâvnit suflete, împreună şi luiIerovoam, slugii celeirele ce s-a viclenit oarecând; ci fugide asemănarea lor şi strigălui Dumnezeu: Greşit-am, milueşte-mă.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă, unimesfântă; lumini şi lumină şi trei sfinte şi unul sfânt, selaudă Treimea Dumnezeu; ci
166
laudă şi preaslăveşte, suflete, vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul tuturor.
Şi acum, A născătoarei.
Lăudămu-te, bine tecuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pre unul din Treimea cea nedespărţită, pre Fiul şi Dumnezeu, şi tu singură ne-ai deschis nouă celor de pre pământ cele cereşti.
Cântarea 8-a, Irmos:
Pre cel ce-l slăvesc oştile cereşti, şi de dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii; toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-l, bine-l cuvântaţi şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit o ai luat; că cele necuvioase cugeţi şi cele fără de lege faci; lasă cele ce ai şi aleargă la pocăinţă.
De Nineviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac şi cu cenuşă.
Acestora n-ai urmat; ci te-ai arătat mai rău de cât toţi, cei ce au greşit mainainte de lege şi după lege.
De Ieremia cel din groapa cu noroi ai auzit, suflete, carele a plâns cu tânguire cetatea Sionului şi lacrimi a vărsat. Urmează vieţii lui celei plângătoare şi te vei mântui.
Ionaa fugit în Tars, cunoscând mainainte întoarcerea Ninevitenilor, că a cunoscut ca un prooroc milostivirea lui Dumnezeu; pentru că se ferea să nu mintă proorocia lui.
De Daniil ai auzit, o suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înţeles cum tinerii cei ce au fost cu Azaria, au stins, prin Credinţă, văpaia cuptorului cea arzătoare.
Pre toţi cei din legea veche i-am adus ţie, suflete, spre pildă; urmează faptele celor iubite de Dumnezeu ale drepţilor, şi fugi de păcatele celor vicleni.
Binecuvântăm pre Tatăl…
părinte, cela ce eşti fără început, Fiule, cel împreună fără de început, Mângâitorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu cuvântului, cuvinte al Tatălui celui fără de început, Duhule cel viu şi făcător, Treime, Unime, milueşte-mă.
Şi acum, A născătoarei.
Ca din nişte vopsele mohorâte s-a ţesut trupul lui Emanuil, în lăuntru în pânteceletău Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pre tinete cinstim.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm… Pre cel ce-l slăvesc oştile cereşti… Cântarea 9-a, Irmos:
167
Cântarea a 8-a, irmos:
Naşterea zămislirii celei fărăsămânţă este netâlcuită;
rodul Maicii cel fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înoeştefirile. Pentru aceasta pre tinetoate neamurile, ca pre o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă teslăvim.(de două ori)
Hristos s-a ispitit, diavolul îl ispitea, arătându-i pietreleca să le facă pâini. În munteL-a suit, să vadă toate împărăţiile lumii întru o clipeală. Teme-te, o suflete, de înşelăciune, trezeşte-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeşnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă, a glăsuit predicând pocăinţa; Iroda făcut fără de lege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fără de lege, ce cuprindepocăinţa.
În pustie a locuit Mergătorul-Înainte al darului şi locuitorii din toată Iudeea şi Samaria auzind au alergat şi şi-au mărturisit păcatele lor, botezându-se voioşi; cărora tu, suflete, n-ai urmat.
Nunta cinstită este şi patul neîntinat, că Hristos amândouă le-a binecuvântat mai înainte, ospătându-se trupeşte şi în Cana Galileii la nuntă apa în vin pre Făcând; arătând întâia minune, ca tu să te prefaci, o suflete.
Hristos a întărit pe paraliticul cel ce şi-a ridicat patul şi pre tânărul cel mort l-a înviat şi pre fiul văduvii, şi pre al sutaşului, şi Samarinencii arătându-se, a închipuit mainainte ţie, suflete, închinarea cea în duh.
Pre ceea ce-i curgea sânge o a tămăduit Domnul, cu atingerea de poala Lui; pre cei leproşi i-a curăţit; pre orbi şi pre şchiopi i-a luminat şi i-a îndreptat; pre surzi şi pe muţi şi pre cea gârbovită până la pământ i-a tămăduit cu cuvântul; ca tusă te mântueşti, ticăloase suflete.
Slavă, A treimei:
Pre Tatăl să-L slăvim, pre Fiul să-L prea înălţăm, dumnezeescului
168
Duh cu Credinţă să ne închinăm; Treimii celei nedespărţite, Unimei dupre fiinţă; ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor, făcătoarei de vieaţă şi luminătoarei marginilor.
Şi acum, A născătoarei.
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu Credinţă împărăţind întru tine să şi întăreşte şi prin tine biruind, înfrânge toată supărarea şi robeşte pre vrăjmaşi şi îndreptează pre supuşii ei.
Sfinte al Lui Dumnezeu Andree, roagă-te Lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite, de trei ori fericite, păstorul Critului, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea; şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi cântăm în amândouă stranele Irmosul:
Naşterea zămislirii…
Şi cealaltă rânduială a Pavecerniţei.
Miercuri întâia săptămână.
LA UTRENIE
După întâia Stihologie, Sedelnele din Octoihdupă a doua Stihologie, Sedealna
Glasul al 2-lea:
Podobie: Iosif cel cu bun chip…
Cela ce ai dat tuturor nepătimire cu patimile Tale, iubitorule de oameni, omorând patimile trupului meu cu crucea Ta, învredniceşte-mă a vedea dumnezeeasca patimă, prin post plăcând slavei tale; ca să iau din destul mare milă.
Slavă, tot aceasta; Şi acum, a Crucii-Născătoarei, glas acelaşi.
Podobie: Ceea ce eşti izvorul milii…
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te întins pre lemn, mort, plângând cu amar zicea: Fiul meu, ce taină înfricoşată este aceasta? Cela ce dăruieşti tuturor vieaţă veşnică, cum mori de voie pre cruce cu moarte de ocară?
După a treia Stihologie, Sedealna. glasul al 2-lea:
Podobie: Făcătoarei de vieaţă cruci…
Vremea cea dătătoare de lumină a postului, care acum o ai sfinţit şi o ai dăruit nouă, Doamne, învredniceşte-ne pre noi toţi, cu umilinţă curată, să o săvârşim în pace, prin puterea crucii, unule iubitorule de oameni.
Slavă, tot aceasta. Şi acum a crucii Născătoarei. Podobia: Milostivire având…
Cucinstită crucea Fiului tău fiind păziţi, Stăpână curată, Născătoare de Dumnezeu, toată năvala vrăjmaşului prea
169
lesne o întoarcem înapoi. Pentru aceasta dupre datorie pre tine te fericim, ca pre Maica luminii şi singură nădejdea sufletelor noastre.
Apoi cetire din Lavsaicon, sau din sfântul IoanScărarul. Psalmul 50.
Canonul Mineiului. Şi Tricântarea.
Se ceteşte a treia cântare din Psaltire. Cântarea 3-a, glasul al 2-lea, Irmos: înflorit-a pustiul…
Să ne răstignim mădularele prin postire, să ne trezim întru rugăciuni precum scrie, şi să vieţuim pre urma Celui ce a pătimit şi patimile a omorît.
Vărsând păcatul cel amar, să ne nevoim a plăcea lui Hristos, Celui ce a gustat fiere de bună voie şi a surpat cu crucea pre începătorul răutăţii.
Luând păcatul obiceiu, mă trage la pierderea cea desăvârşită; ci Tu mă scapă de dânsul, cu crucea Ta, îndurate, mult milostive.
A născătoarei de Dumnezeu:
Doamnă, ceea ce stăpâneşti toate făpturile, ca ceea ce ai născut pre Mântuitorul, scapă-mă de robia vicleanului şi singur luptătorului.
Alt Irmos, glasul acelaşi.
Întăreşte-ne pre noi…
Semnul crucii înfrânare lumii a înflorit; pre care cu dragoste sărutându-o, să culegem toată rodirea dumnezeeştilor porunci ale lui Hristos.
Purtând înfrânarea patimilor, să ne răstignim acum Domnului trupul, şi gândul nostru să-l omorîm prin dumnezeească vieaţă.
Slavă, A treimei:
Trei feţe slăvesc ale unui chip: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul; o stăpânire a Dumnezeirii, o împărăţie a tuturor şi lumină.
Şi acum, A născătoarei.
Naşterea ta, Preacurată, s-a arătat înfricoşată; că Dumnezeu este cel ce s-a făcut om; Carele s-a născut fără început din Tatăl şi din tine mai pre urmă s-a întrupat fără de bărbat.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Laud răstignirea şi împungerea dumnezeeştii Tale coaste, din care scoţi băutură fără de moarte în toate zilele, Hristoase, şi mă sfinţesc.
Irmosul:
Întăreşte-ne pre noi întru Tine, Doamne, cela ce prin lemn ai omorît păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pre Tine.
170
Cântarea 8-a, Irmos: Încuptorul cel cu foc…
Cuptorul patimilor arde sufletul meu, ci cu roua milii Tale potoleşte-l, cela ce ai izvorît izvoare de nepătimire, din nestricata coasta Ta, răstignindu-Te, făcătorule de bine, pentru multă plecăciunea Ta.
Înălţatu-ne-ai pre noi cei căzuţi în răutate, cu înălţarea Ta pre cruce, Hristoase. Pentru aceasta ridică-mă pre mine, cel ce m-am alunecat întru adâncurile păcatului, şi mă întăreşte pre piatra mântuirii, ca să slăvesc stăpânirea Ta.
Cu suliţa Ta Hristoase, curăţind putrejunea inimii mele, vindecă-mă de tot pre mine, pre carele m-a vătămat şarpele cu dinţii cei veninaţi, şi-mi dă ca să umblu nemişcat îndumnezeeştile cărări.

A născătoarei de Dumnezeu:
Pre tine, făclia cea luminoasă şi sfeşnicul, întru carele sălăşluindu-se focul dumnezeirii, a luminat pre cei cuprinşi de noaptea stricăciunii, te cinstim toţi, preacurată, binecuvântând naşterea ta.
Alt Irmos:
Cela ce ai Închipuit…
Pre Cel ce s-a răstignit pre lemn în mijlocul tâlharilor şi cu suliţa s-a împuns în coasta cea izvorîtoare de vieaţă, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cela ce judeci tot pământul, înaintea judecăţii ai stătut; cu palme Te-au bătut, Te-au bat jocorit, pre cruce Te-au spânzurat, scoţându-mă din stricăciunea păcatului celui de demult, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Treime, ceea ce eşti o dumnezeire, fire nedespărţită şi despărţită dupre feţe, stăpânire neclătită, Părinte, Fiule şi Duhule, pre Tine Te lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, Curată, ceea ce eşti poartă cerească, uşa mântuirii tuturor creştinilor, primeşte rugăciunea celor ce te fericesc întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce a lui Hristos, ceea ce ai îndreptat pre tâlharul spre Credinţă, învredniceşte-mă şi pre mine, cu întărire, spre călătoria postului, să ajung la închinarea ta şi să mă fac viu.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moisi minunea Fecioarei, în muntele
171
Sinai oarecând, Lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea 9-a, Irmos:
Fiul Părintelui…
Mai luminat de cât soarele strălucind postul, darul, cel cu multă lumină vesteşte tuturor razele crucii şi strălucirile cinstitei patimi şi ziua învierii cea mântuitoare.
Curăţia să o iubim, de păcat să fugim, mijloacele cu curăţie să ne încingem, ca să ne arătăm curaţi, Celui ce numai El însuşi, din toţi, este curat şi cearcă curăţia, Mântuitorul sufletelor noastre.
Hristoase, cu frica Ta pironeşte trupul meu, Cel ce ai pironii pre cruce păcatul lui Adam; desleagă legătura răutăţilor mele; frânge săgeţile vicleanului, cu suliţa Ta Stăpâne, şi mă păzeşte de vătămarea acestuia.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Fecioară Preacurată, ceea ce ai născut pre unul judecătorul cel prea drept şi lesneiertător, pre Hristos Domnul, scapă-mă de judecata şi defocul şi de munca care mi-apricinuit mie îndulcirea păcatului.
Alt Irmos:
Pre Maica, Fecioara…
O!MilostivireaTa, Doamne, că ai răbdat cruce, piroane şi suliţă, pentru mine cel osândit spre stricăciune; pentru aceastaTe laud pre Tine, Hristoase.
Crucii, trestiei, piroanelor, suliţii şi patimilor Tale, cele de vieaţă făcătoare, toate popoarele închinându-ne cu cântări Te lăudăm, Hristoase.
Slavă, a treimei:
Unime în trei ipostasuri, Treime prea singuratecă, domnie stăpânitoare, fire întocmai slăvită, Părinte, Fiule şi dumnezeescule Duhule, mântueşte-ne pre noi pre toţi.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, curăţitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu; către care năzuind toţi păcătoşii, află pururea împăcare cu Dumnezeu.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Crucea Ta, Doamne, întărindu-mă şi pre mine, dărueşte-mi bunule să săvârşesc stadiul postului cu bună nevoinţă.
Irmosul:
Pre Maica Fecioara, cea Curată şi fără prihană, cu cântări de laude, toţi Credincioşii, ca pre o Născătoare de Dumnezeu, cu evlavie o slăvim.
172
Luminânda, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 8-lea:
Veniţi prin post să supunem patimile gândurilor, acoperindu-ne cu aripi duhovniceşti. Ca trecând uşor viforul vrăjmaşului cel pornit, să ne facem vrednici a ne închina crucii Fiului lui Dumnezeu, celui ce s-a junghiat de voie pentru lume. Şi duhovniceşte să prăznuim învierea cea din morţi a Mântuitorului. În munte suindu-ne, împreună cu apostolii să slăvim pre Fiul cel iubitor de oameni, carele a luat toată puterea de la Tatăl.
Stih:
Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta…
Tot aceasta.
Apoi Stih:
şi să fie lumina Domnului…
Martirica:
Mucenicii lui Hristos cei nebiruiţi, biruind rătăcirea cu puterea crucii, aţi luat darul vieţii veşnice. De îngrozirile tiranilor nu v-aţi spăimântat; rănindu-vă cu munci, v-aţi veselit. Şi acum sângiurile voastre s-au făcut tămăduiri sufletelor noastre. Rugaţi-vă, să se mântuească sufletele noastre.
Slavă, şi acum; a născătoarei. Crucii.
Podobie: O, prea slăvită minune…
Ce priveală este aceasta cese vede, care se arată ochilor mei, o Stăpâne? Cela ce ţii toată făptura, pre lemnTe-ai ridicat. Şi mori, Cela ce dai vieaţă tuturor! Născătoarea de Dumnezeu, cea preacurată, plângând a zis, când a văzut pre cruce pre Cela ce a strălucit negrăit dintr-însa, Dumnezeu şi om.
Şi celelalte. Ceasul întâiu cu Catisma, obişnuitele metanii şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul profeţiei, glasul al 4-lea:
Ştii făptura noastră, ştii neputinţa noastră, iubitorule de oameni; greşit-am, dar nu ne-am depărtat de la Tine, Dumnezeule, nici am tins mâinile noastre către dumnezeu străin; fie-ţi milă de noi cu bunătatea Ta, îndurate.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Apoi Prochimen, glasul al 4-lea: Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inima mea.
Stih:
Veseli-mă-voiu şi mă voiu bucura…
Din profeţia Isaiei cetirecap. 2, Versul al 3-lea
Acestea grăeşte Domnul: Din Sion va ieşi legea, şi cuvântul Domnului din Ierusalim. Şi va judeca între neamuri, şi vahotărâ între popoare multe, şi-şi vor face săbiile lor fiare de plug şi suliţele lor seceri; şi nu va ridica neam împotriva altui neam sabie, şi nu se vor mai învăţa a se
173
bate. Şi acum tu, casa lui Iacov, veniţi săumblăm întru lumina Domnului. Că a lepădat pre poporul său, pre casa lui Iacov, pentru că s-a umplut ţara lor de vrăji ca şi ale celor străini, şi anii mulţi străini s-au născutlor. Că s-a umplut ţara lor de argint şi deaur şi nu au număr vistieriile lor. Şi s-a umplut pământul lor de cai şi n-au număr căruţele lor, şi s-a umplut pământul lor de idoli, lucrurile mâinilor lor, şi s-au închinat acelor pe care i-aufăcut degetele lor. Şi s-a plecat omul şi s-a smerit bărbatul şi nu mi se vaface milă de dânşii. Şi acum intraţi în pietreşi vă ascundeţi în pământ de la faţa îngrozirii Domnului şi de slava tăriei lui; când se va scula să sfărâme pământul. Că ochiiDomnului sunt Înalţi, iar omul este smerit şi se va pleca înălţarea oamenilor şi se va înălţa Domnul însuşi în ziua aceea.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Drept este Domnul şi dreptate iubeşte, îndreptări a văzut faţa lui.
Stih:
spre Domnul am nădăjduit, cum veţi zicesufletului meu…
Şi cealaltă rânduială a ceasurilor, precum s-a arătat mai înainte şi Apolisul.
MIERCURI SEARA
ÎN SĂPTĂMÂNA ÎNTÂIA
După obişnuitul Psalm, Catisma 18.(Când se face liturghia cea mainainte sfinţită, zice preotul după fiecare stare a Catismei, ectenia mică).
La Doamne strigat-am, punem stihirile pe 10 de la: Scoate din temniţă…
De laglasul de rând, Stihira zilei, repetându-o. Apoi Martirica de la acelaşi glas. Apoi trei podobnice ale Triodului, şi trei de la minei, repetând una.
Stihira zilei, glasul al8-lea, singur glasul.
Postindu-ne, fraţilor, trupeşte, să ne postim şi duhovniceşte. să deslegăm toată legătura nedreptăţii. Să rupem încurcăturile tocmelilor celorsilnice. Tot înăscrisul nedrept să-l spargem. Să dăm flămânzilor pâine şi pre săracii cei fără case să-i aducem în casele noastre; ca să luăm de la Hristos Dumnezeu mare milă.(de două ori)
Apoi Martirica:
De este vreo cuviinţă, de este vreo laudă, se cuvine sfinţilor; că săbiilor şi-au plecat grumajii pentru Tine, Cel ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorît. Vărsatu-şi-au sângele pentru Tine, Cel ce Te-ai mic şorat pre Tine însuţi şi chipul robului ai luat.Smeritu-s-au până la moarte, sărăciei Tale urmând. Cu ale cărora rugăciuni, dupre mulţimea îndurărilor Tale, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Apoi podobnice ale LuiIosif, Stihira, glasul al 2-lea:
Podobia: Precum Te-ai arătat, Hristoase…
Ca pre nişte fulgere strălucitoare, trimiţându-vă pre voi în toată lumea, Iisus, soarele dreptăţii cel înţelegător, a gonit, cu strălucirile dumnezeeştei predicii voastre, întunerecul înşelăciunii, văzătorilor de Dumnezeu apostoli; şi a luminat pre cei ţinuţi întru întunerecul necunoştinţei. Pre carele rugaţi-L să ne trimită şi nouă luminare şi mare milă.
174
A aceluiaşi.
În Dumnezeiasca căruţă a bunătăţilor suindu-se Ilie, cu postul fiind luminat, s-a suit spre înălţimea cerului. Acestuia râvneşte smeritul meu suflet, şi posteşte de toată răutatea, pisma şi vrajba şi de desfătarea cea trecătoare şi îndulcitoare. Ca să scapi de întristarea cea cumplită şi vecuitoare a Gheenii, strigând lui Hristos: Doamne, slavă Ţie.
Alta a Lui Teodor, glasul al 5-lea: Podobie: Cuvioase părinte…
Apostoli dumnezeeşti, rugătorii cei prea fierbinţi ai lumii şi părtinitorii drept-măritorilor, având puterea îndrăznirii către Hristos, Dumnezeul nostru, rugaţi-L pentru noi, rugămu-ne vouă, prea cinstiţilor, ca să trecem lesne vremea cea bună a postului, şi să luăm darul Treimii celei de o fiinţă. Prea lăudaţilor, mari predicatori, rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Şi din Mineiu 4, Slavă, şi acum;A născătoarei. Şi se face ieşire cu cădelniţa, fără Evanghelie. Iar când este să se cetească Evanghelia, atunci şi cu Evanghelia.
Lumină lină…
Prochimen, glasul al 5-lea:
Tu Doamne ne vei păzi, şi ne vei apăra de neamul acesta în veac.
Stih:
Mântueşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios…
De la facere cetire.
Cap. 1, Vers 24.
Zis-a Domnul, să rodească pământul suflet viu dupre fel, de cele cu patru picioare şi de cele că se târăsc şi fiare pe pământ, dupre fel; şi s-a făcut aşa. Şi a făcut Dumnezeu fiarele pământului dupre felul lor, şi dobitoacele dupre felul lor, şi toate cele ce se târăsc pe pământ dupre felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că sunt bune. Şi a zis Dumnezeu: să facem om dupre chipul şi dupre asemănarea noastră, ca să stăpânească peştii mării şi paserile cerului şi dobitoacele şi tot pământul şi toate cele ce se târăsc pre pământ. şi a făcut Dumnezeu pre om; dupre chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre dânsul; bărbat şi femeie i-a făcut pre ei. Şi i-a bine cuvântat Dumnezeu, zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pre el; şi stăpâniţi peştii mării şi pasările cerului şi toate cele ce se târăsc pe pământ. Şi a zis Dumnezeu: Iată am dat vouă toată iarba ce face sămânţă de semănat, care este deasupra pământului; şi tot pomul care are în sine rod cu sămânţă de semănat, ca să fie de mâncare vouă şi tuturor fiarelor pământului şi tuturor pasărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se târăsc pe pământ, care au în sine suflet viu; şi toată iarba verde, ca să aibă de mâncare; şi s-a făcut aşa. Şi a văzut Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte; şi s-a făcut seară şi s-a făcut dimineaţă, ziua a şasea. Şi s-a săvârşit cerul şi pământul şi toată podoaba lor. Şi a săvârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile sale, care a făcut. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrurile sale care a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi o a sfinţit pre ea; că întru aceea s-a odihnlt de toate lucrurile sale, care a început Dumnezeu a face.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Caută şi mă auzi Doamne, Dumnezeul meu.
Stih:
Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când întorci faţa Ta de către mine?
Şi după aceasta zice Diaconul: Porunceşte!
Iar preotul luând cu amândouă mâinile cădelniţa şi sfeşnicul cu făclia, stă înaintea sfintei mese, căutând spre Răsărit şi însemnând cruce, zice:
Cu înţelepciune drepţi!
Apoi întorcându-se spre apus către popor, zice:
Lumina lui Hristos luminează tuturor.
Ceteţul.
De la pilde cetire.
Diaconul: Să luăm aminte!
Cap. al 2-lea, Vers 1-iu.
175
Fiule! De vei primi graiurile mele şi de vei ascunde poruncile mele la tine, va auzi urechi a ta înţelepciunea şi vei lipi inima ta de cunoştinţă şi o vei pune Fiului tău spre învăţătură. Că de vei chema înţelepciunea şi de vei da glasul tău cunoştinţii şi de vei căuta măestria cu glas mare; şi de o vei căuta pre dânsa ca argintul, şi de o vei cerca ca pre nişte comori, atuncea vei cunoaşte frica Domnului şi cunoştinţa lui Dumnezeu vei afla. Că Domnul dă înţelepciunea şi din gura lui iese cunoştinţa şi ştiinţa. El păstrează ajutor celor ce lucrează mântuire şi apără mergerea lor. Fiule, păzeşte căile dreptăţilor şi veghiază asupra căii celor ce se tem de dânsul. Atuncea vei cunoaşte dreptatea şi judecata şi vei face toate căile bune. De va veni înţelepciunea în gândul tău şi de va plăcea ştiinţa sufletului tău, atunci sfatul bun te va păzi şi cugetul drept te va apăra. Ca să te scape de calea rea şi de omul ce nu grăeşte nimica de crezut; de cei ce au lăsat căile cele drepte şi umblă în căile întunerecului. De cei ce se veselesc de rele şi se bucură de răutăţile celor răi. Ale căror cărări sunt întortochiate şi strâmbe umbletele lor. Aceia te vor depărta de calea dreaptă şi te vor înstreina de la gândul cel bun. Fiule, să nu te apuce pe tine sfatul rău, care lasă învăţătura tinereţilor şi uită legea lui Dumnezeu. Că şi-a pus lângă moarte casa sa şi lângă iad cu cei pământeşti cărările sale. Toţi cei ce umblă pre dânsa nu se vor întoarce, nici vor ajunge la cărări drepte: că nu-i vor apuca pre ei anii vieţii. că de ar fi umblat pe căi bune, ar fi aflat cărările celor drepţi netede; cei buni vor fi locuitori pe pământ şi cei fără răutate vor rămânea pre el. Că drepţii vormoşteni pământul, şi cei curaţi vor rămânea pre dânsul. Iar căile neCredincioşilor vor pieri de pe pământ, şi cei fără-de-lege vor pieri dintr-ânsul.
După Parimii, zice Preotul: Pace ţie!
Şi diaconul: înţelepciune.
Şi se cântă: Să se îndrepteze rugăciunea mea…
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţită.
Cade-se a şti:
Când se face ieşirea mare cu sfintele daruri, cântăreţii cântă:
Acum puterile cereşti…
Să se ştie asemenea: când preotul poartă la ieşirea mare dumnezeeştile taine, cad jos şi se închină şi cântăreţii şi tot poporul şi fac dumnezeească închinăciune lui HristosDumnezeu, carele este desăvârşit în taine; pentru că sunt sfinţite mainainte.
După sfârşitul Heruvicului, facem trei metanii, cu capetele descoperite.
CHINONICUL
Gustaţi şi vedeţi, că bun este Domnul. Aliluia, (de trei ori)
După deschiderea uşilor, zice Diaconul: Cu frica lui Dumnezeu, cu Credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.
Iar noi făcând o metanie, cântăm:
Bine voiu-cuvânta pre Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Pâinea cea cerească şi paharul vieţii gustaţi, şi vedeţi că bun este Domnul. Aliluia(de trei ori)
După ce zice Preotul Ecfonisul:
Totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Strana, Amin.
Să se umple gura noastră…
Aliluia(de 3 ori)
După rugăciunea Amvonului, zicem:
Fie numele Domnului binecuvântat…
Şi trei închinăciuni.
Bine voiu cuvânta pre Domnul…
Şi ni se dă Anaforă, şi se face Apolisul deplin.
Această rânduială se ţine în tot sfântul post, când este Liturghia cea mai înainte sfinţită.
Iar unde nu este Liturghie, se cântă la Vecernie Stihiri 6: din Triod şi din Mineiu. Slavă, şi acum; a Născătoarei, după glasul Mineiului, Stihoavna din Triod. Idiomela zilei de două ori şi Martirica, care este la: Doamne strigat-am. Slavă, şi acum, acelaşi glas. Şi obişnuitul A polis.
La masă ni se dă puţină mâncare uscată. Nici Joi în această săptămână masă nu punem. ci rămânem postind până Vineri, şi atunci mergând la masă, mâncăm.
176
Miercuri întâia săptămână LA PAVECERNIŢĂ
început ca şi în zilele ce au trecut; şi cântăm acest Canon din cel mare.
Al cuviosului părintelui nostru Andrei Criteanul, Ierusalimiteanul. Şi facem la fiecare Tropar trei închinăciuni, zicând şi Stihul: Milueşte-mă, Dumnezeule, milueşte-mă. Cântarea i-a, glasul al 6-lea Irmos:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu şi-L voiu slăvi pre El, Dumnezeul părintelui meu şi-L voiu înălţa pre el, căci cu slavă S-a preaslăvit.(de 2 ori)
Din tinereţe, Mântuitorule, poruncile Tale am lepădat şi mi-am trecut toată viaţa cu pofte, negrijindu-mă şi lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ţie, Mântuitorule: măcar la sfârşit, mântueşte-mă.
Pre mine, cel lepădat înaintea uşilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrâneţe, nu mă lăsa în iad deşert; ci mainainte de sfârşit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greşalelor.
Avuţia mea, Mântuitorule, cheltuindu-o în desfrânări, pustiu sunt de roduri evlavioase, şi flămânzind strig: Părinte al îndurărilor, apucând Tu înainte milueşte-mă.
Eu sunt cel căzut în tâlhari, în cugetele mele; cu totul sunt rănit acum de dânsele şi plin de bube! Ci Tu însuţi viind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă.
Preotul văzându-mămainainte, m-a trecut, şi Levitul, văzându-mă gol întru răutăţi, nu m-a băgat în seamă, iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venindu-mi de faţă, milueşte-mă.
Cuvioasă maică Marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu îmi dă dar luminător din osârdia ta cea dumnezeească de sus, ca să scap de întunerecul patimilor, şi să laud din inimă faptele vieţii tale cele frumoase, marie.
Slavă, a treimei:
Treime, fiinţă prea înaltă, căreea ne închinăm întru o unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca o milostivă dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum, a născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea celor ce te laudă pre tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o stăpână curată, mă primeşte pre mine cel ce mă pocăesc.
Cântarea a 2-a, Irmos:
177
Ia aminte cerule şi voiu grăi şi voiu lăuda pre Hristos, carele a venit din Fecioară cu trup.
Alunecatu-m-am curveşte ca şi David şi m-am înoroit; ci mă spală şi pre mine cu lacrămile mele, Mântuitorule.
Nici lacrimi, nici pocăinţă nu am, nici umilinţă. Ci Tu însuţi acestea, Mântuitorule, dărueşte-mi-le, ca un Dumnezeu.
Pierdut-am frumuseţea cu care am fost zidit întâi şi nevinovăţia mea. Şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Uşa Ta să nu mi-o închizi atuncea, Doamne, Doamne, ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăesc către Tine.
A scultă suspinurile sufletului meu şi primeşte picăturile ochilor mei, Doamne, şi mă mântueşte.
Iubitorule de oameni, cela ce voeşti să se mântuească toţi, Tu mă chiamăca un bun şi mă primeşte pre mine, cel ce mă pocăesc.
A născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti prea lăudată, roagă-te cu de-adinsul, ca să nemântuim,
Alt Irmos:
Vedeţi, vedeţică eu sunt Dumnezeu, carele am plouat mană şi apă din piatră amizvorît de demult în pustiepoporului meu, cu singurădreapta şi cu tăria mea.
Vedeţi, vedeţi! că eu sunt Dumnezeu. Ascultă, suflete al meu, pre Domnul cel ce strigă şi te depărtează de la păcatul cel mai dinainte, şi te teme, ca de un nefăţarnic judecător şi Dumnezeu.
Cuite-ai asemănat mult păcătoase suflete? Vai de mine! lui Cain celui dintâi şi lui Lameh aceluia, ucigându-ţi cu pietre trupul, cu fapte rele, şi omorându-ţÎnaintea cu pornirile cele dobitoceşti.
Pre toţi cei mainainte de lege trecându-i, o suflete! lui Sit nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cu mutarea, nici lui Noe. Ci te-ai arătat sărac de viaţa drepţilor.
Tu însuţi, suflete al meu, ai deschis jgheaburile mâniei Dumnezeului tău şi ţi-ai înecat trupul, ca şi tot pământul şi faptele şi viaţa, şi ai rămas afară de mântuitoarea corabie.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
178
Cu toată osârdia şi cu dragoste ai alergat către Hristos, urînd calea cea dintâi a păcatului, şi în pustiile cele neumblate hrănindu-te, şi poruncile lui cele dumnezeeşti curat săvârşindu-le.
Slavă, a treimei:
Treime fără de început, nezidită, nedespărţită Unime, primeşte-mă pre mine, cel cemă pocăesc, şi mă mântueşte pre cel ce am greşit. A Tazidire sunt, nu mă trece, cimă iartă şi mă scapă de osânda focului.
A născătoarei de Dumnezeu:
Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdeacelor ce aleargă la tine şi limanul celor înviforaţi, pre milostivul şi făcătorul şi Fiul tău, fă-L milostiv şi mie, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, pre peatra poruncilor Tale, inima mea cea clătită; că însuţieşti Sfânt şi Domn.
Binecuvântarea lui Sim nuo ai moştenit, ticăloase suflete, şi moştenire desfătată n-ai luat ca Iafet în pământul iertării.
Din pământul Har ran, adicădin păcat, ieşi suflete al meu, şi vino la pământul, careleizvorăşte de-a-pururea nestricăciune vie, pe care Avraam amoştenit-o.
D e Avraam ai auzit, sufleteal meu, carele şi-a lăsat oarecând pământul părinţilor şi s-a făcut nemernic. Ci voirii acestuia urmează.
La stejarul din Mamvri, ospătând patriarhul pre îngeri, a luat la bătrâneţe vânatulfăgăduinţei.
Înţelegând de Isaac, ticăloase suflete al meu, că s-a jertfit, cu taină, jertfă nouă Domnului, urmează voinţei Lui.
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismail, că s-a gonit ca un fecior din servă; trezeşte-te, vezi ca nu cumva păcătuind, să păţi ceva asemenea.

Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de furtuna şide întreitele valuri ale păcatelor. Ci tu, maică, acum mântueşte-mă şi mă scoate la limanul dumnezeeştei pocăinţi.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugăciune cu osârdie aducând şi acum cuvioasă, către prea milostiva Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale,
179
deschide-mi dumnezeeştile intrări.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în Treimea feţelor, mântueşte-ne pre noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu Credinţă.
Şi acum A născătoarei.
Pre Fiul cel fără de ani, din Tatăl subt vreme L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune streină! Că aplecând, ai rămas Fecioară.
Cântarea 4-a, Irmos:
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, preste tot m-am rănit; ci ca un doctor, Hristoase, amândouă prin pocăinţă le tămădueşte, spală-le, curăţeşte-le, Mântuitorul meu, arată-le mai curate de câtzăpada.
Trupul Tău şi sângele, răstignindu-Te, pentru toţi Ţi-aipus Cuvinte; trupul adică, ca să mă înoeşti, iar sângele ca să mă speli. Duhul Ţi-ai dat, ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.
Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, îndurate, casă ne mântuim; de bună voie pe lemn Te-ai răstignit; Edemul cel ce se încuiase s-a deschis; cele de sus şi cele de jos, făptura şi toate neamurile minunându-se, se închină Ţie.
Să-mi fie mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, împreună şi băutură şi apa iertării ceea ce a izvorît. Ca să mă curăţesc cu amândouă, ungându-mă şi bând şi ca o ungere şi băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de vieaţă.
Pahar, Biserica a câştigatcoasta Ta cea purtătoare de vieaţă, din care a izvorît nouă îndoit izvorul iertării şi al cunoştinţei, spre închipuirea celei vechi şi celei nouă, a amândoror legilor, Mântuitorul nostru.
Gol sunt spre a intra în cămară, gol sunt şi de a merge la nuntă şi la cină; Candela mi s-a stins, fiind fără de untdelemn, cămara mi s-a închis, dormind eu. Cina s-a mâncat; iar eu fiind legat de mâini şi de picioare, m-am lepădat afară.
180
Slavă, a treimei:
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te cunosc pre Tine, Dumnezeire, una în Treime; ca pre ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu scaunul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cei de sus.
Şi acum, A născătoarei.
Şi ai născut şi eşti Fecioară şi ai rămas întru amândouă cu firea Fecioară; Cel ce s-a născut înoeşte legile firii şi pântecele a născut nesimţinddureri. Dumnezeu unde voeşte, se birueşte rânduiala firii; că face câte voeşte.
Cântarea 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Greu la minte m-am făcut, Doamne, ca şi Faraon cel cumplit, Ianis şi Iamvri la suflet şi la trup, cufundat cu gândul. Ci ajută-mi mie, Mântuitorule.
Culut mi-am amestecat gândul, eu ticălosul. Spală-mă, Stăpâne, în baea lacrămilor mele, mă rog Ţie, albă făcând haina trupului meu, ca zăpada.
De voi cerca lucrurile mele, Mântuitorule, mă văd pre mine însumi întrecând pre tot omul cu păcatele; că întru cunoştinţă gândind am greşit, iar nu întru necunoştinţă.
Milostiveşte-Te, milostiveşte-Te, Doamne, spre zidirea Ta; greşit-am, iartă-mă, cela ce eşti însuţi din fire curat, şi afară de Tine nimenea altul nu este fără pată.
Pentru mine ai luat chipul meu, Dumnezeu fiind; arătat-ai minuni, vindecând pre cei leproşi şi întărind pre cei slăbănogi; curgerea celeea ce-i curgea sânge o ai oprit, Mântuitorule, cu atingerea de poalele Tale.
Cuvioasă maică marie, roagă-te Lui Dumnezeu pentru noi.
Repejuneaiordanului trecându-o, ai aflat odihnă, fugind de dulceaţa trupească cea cu durere; din care şi pre noi scoate-ne cu rugăciunile tale cuvioasă.
Slavă, a treimei:
Pre Tine Treime Teslăvim pre unul Dumnezeu, Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Părinte, Fiule şi Duhule, fiinţă singură prin sine, Unime căreea pururea ne închinăm.
Şi acum, A născătoarei.
181
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură, Dumnezeu, cel ce a zidit veacurile maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a împreunat Lui-şi firea omenească.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima mea, cătreînduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune vieaţa mea.
Stăi împotrivă şi te oşteşte asupra patimilor trupeşti, ca Iisus asupra lui Amalic; biruind pururea gândurile cele înşelătoare, ca şi pre Gavaoniteni.
Treci preste firea cea curgătoare a vremii, ca mainainte corabia, şi te fă moştenitor pământului aceluia al făgăduinţei, suflete: Dumnezeu porunceşte.
Precum ai mântuit pre Petru cel ce a strigat, mântueşte-mă, aşa apucând înainte, Mântuitorule; scapă-mă şi pre mine de fiară, tinzându-Ţi mâna Ta, şi mă scoate din adâncul păcatului.
pre Tine Te cunosc liman liniştit stăpâne, stăpâne Hristoase! Ci apucând înainte, mântueşte-mă dintru adâncurile păcatului, cele neumblate, şi din desnădăjduire.
Slavă, a treimei:
Treime sunt neamestecată, nedespărţită; despărţită dupre feţe şi unime sunt din fire unită; Tatăl zice şi Fiul şi dumnezeescul Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Pântecele tău ne-a născut nouă pre Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci ca pre un Ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
CONDAC glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie, şi vei să te turburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea 7-a, Irmos:
Greşit-am, fără-de-lege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pre noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.
Greşelile lui Manasi ţi-ai câştigat cu voinţa, suflete, puind ca nişte chipuri patimile, şi înmulţind idolii; ci pocăinţei lui râvnind cu osîrdie, câştigă umilinţă.
Necurăţiilor lui Ahaav ai râvnit, suflete al meu. Vai mie! te-ai făcut locaş spurcăciunilor trupeşti şi vas urît patimilor. Ci dintru adâncul tău suspină şi spune lui Dumnezeu păcatele tale.
Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, şi foamete de la Dumnezeu te-a cuprins, de vreme ce nu te-ai plecat cuvintelor lui Ilie Tesviteanul, ca şi Ahaav oarecând. Ci Sareptencei asemănându-te, hrăneşte sufletul proorocului.
Ars-a Ilie oarecând pre cei de două ori câte cincizeci, când a junghiat şi pre proorocii cei de ruşine ai Isavelei, spre mustrarea lui Ahaav. Ci fugi, suflete, de asemănarea acestor doi, şi te întăreşte.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă, Unime sfântă. Lumini şi lumină şi trei sfinte şi unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu. Ci laudă şi preaslăveşte suflete, vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul tuturor.
182
Şi acum, A născătoarei.
Lăudămu-te, bine tecuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ainăscut pre unul din Treimeacea nedespărţită, pre Fiul şiDumnezeu; şi tu singură ne-ai deschis nouă celor de pepământ cele cereşti.
Cântarea 8-a, Irmos:
Pre cela ce-l slăvesc oştile cereşti şi de dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-l, bine-l cuvântaţi şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Drepte Judecătorule, Mântuitorule, milueşte-mă şi mă scapă de foc şi de groaza ce voiu să petrec la judecată, dupre dreptate; iartă-mă mai înainte de sfârşit, prin fapte bune şi prin pocăinţă.
Ca tâlharul strig Ţie, pomeneşte-mă; ca Petru plâng cu amar. Iartă-mă, Mântuitorule, strig ca Vameşul; lăcrimez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea, ca oarecând a Hananeencei.
Tămădueşte putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, unule tămăduitorule. Pune-mi doctorievindecătoare şi untdelemn şi vin, lucrurile cele de pocăinţă şi umilinţă cu lacrimi.
Hananeencei şi eu urmând strig, milueşte-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr.
Binecuvântâm pe Tatăl…
Părinte, cela ce eşti fără început, Fiule cel împreună fără de început, Mângâitorule cel bun, Duhule cel drept; născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime, Unime, milueşte-mă.
şi acum, A născătoarei.
Ca din nişte vopsele mohorâte s-a ţesut trupul lui Emanoil, în lăuntru în pântecele tău Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pre tine te cinstim.
183
Cântarea 9-a, Irmos:
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile.
Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Boalele tămăduind, săracilor bine a vestit Hristos Cuvântul. Pre şchiopi i-avindecat, împreună cu vameşii a mâncat, cu păcătoşii s-a amestecat; sufletul fetei lui Iair, celei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
Vameşul s-a mântuit şi păcătoasa s-a înţelepţit, iar fariseul lăudându-se s-a osândit. Că vameşul striga: milostiveşte-Te, şi păcătoasa: milueşte-mă. Iar fariseul se trufea zicând: Dumnezeule, mulţămescu-Ţi şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Zacheu vameş a fost, dar s-a mântuit; şi fariseul Simon s-a smintit şi păcătoasa şi-a luat deslegare de iertare, de la cel ce are putere a ierta păcatele; căreia sârgueşte de urmează, suflete.
N-ai râvnit păcătoasei, o ticălosul meu suflet, care luând alabastru cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului şi cu părul le-a şters. Căci i-a rupt înăscrisul păcatelor ei celor de demult.
Cetăţile cărora le-a dat Hristos bunavestire, ştii, suflete
184
al meu, cum s-au blestemat; teme-te de pildă, să nu te faci ca acelea; care asemănându-le Stăpânul cu cele din Sodoma, până la iad le-a osândit.
Să nu te arăţi, o sufletul meu, mai rău pentru desnădăjduire, auzind Credinţa Hananeencii, pentru care cu cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fica ei. Strigă din adâncul inimii, ca şi aceea lui Hristos: Fiul lui David, mântueşte-mă şi pre mine.
Slavă, a treimei:
Pre Tatăl să-L slăvim, pre Fiul să-L prea înălţăm, dumnezeescului Duh cu Credinţă să ne închinăm, Treimei celei nedespărţite, Uneiadupre fiinţă; ca unei lumini şi luminilor şi vieţii şi vieţilor făcătoarei de vieaţă şi luminătoarei marginilor.
Şi acum, A născătoarei.
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că întru tine aceasta cu Credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi, prin tine biruind, înfrânge toată supărarea şi robeşte pre vrăjmaşi şi îndreptează pre supuşii ei.
Cuvioase Părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi părinte de trei ori fericite, păstorulCritului, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să scăpăm de toată mânia, necazul şi stricăciunea şi de greşeli să ne mântuim noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta.
Apoi cântăm IrmosUl în amândouă corurile: Naşterea zămislirii…
Asemenea şi cealaltă rânduială a Pavecerniţei ►
Joi întâia săptămână.
LA UTRENIE
După întâia Stihologie, Sedelnele Apostolilor din Octoih, şi A născătoarei.
Apoi cetire.
După a doua Stihologie, Sedealna, glasul al 2-lea:
Podobia: Cela ce ai înţelepţit pre pescari…
Cela ce ai arătat pre apostoli luminători în marginile lumii, Cuvinte al lui Dumnezeu, luminează prinpropoveduirea lor inimile noastre cu lumina bunătăţilor şi cu postul le curăţeşte, dând pocăinţă de întoarcerea robilor Tăi; ca să Te slăvim Mântuitorule, pre Tine, cela ce eşti însuţi prea bun.
Slavă, aceeaşi.
Şi acum, a Născătoarei, asemenea.
Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea, pre mine cel ce am nevoe de sprijinul tău. Că întru tine a nădăjduit
185
sufletul meu, milueşte-mă.
După a treia Stihologie, Sedealna glasul al 5-lea:
Podobie: Pre tine cea mai sfântă…
Rugămu-ne vouă celor doisprezece apostoli, rugaţi-vă ca să trecem cu pace postul cel mai luminat de cât alte bunătăţi şi locuitorul cerurilor şi să luăm rodurile mântuirii. Că voi cu adevărat sunteţi întărirea pământenilor şi scăparea sufletelor noastre.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a născătoarei.
Pre tine, mai sfântă decât heruvimii şi mai înaltă de cât cerurile, prea lăudată Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat mărturisindu-te, te avem păcătoşii mântuire şi te aflăm întru primejdii folositoare. Pentru aceasta nu înceta rugându-te pentru noi, ceea ce eşti întărirea şi scăparea sufletelor noastre.
Psalmul 50.
Şi cântăm CANONUL Mineiului pe 6; iar Tricântările dupre rânduiala lor; şi se ceteşte a 4-a cântare din Psaltire.
TRICÂNTAREA LUI IOSIF
Cântarea 4-a, glasul al 2-lea, Irmos: Venit-ai din Fecioară…
Razele postului primindu-le, străluceşte suflete şi fugi de întunerecul păcatului; ca să-ţi răsară ţie lumina iertării prin dumnezeescul Duh.
Cu undiţa dulceţii amăgindu-mă vicleanul, rob m-a răpit; ci voi, apostolilor, cari aţi vânat lumea cu cuvântul, din răutatea lui scăpaţi-mă.
A rătatu-v-aţi raze ale soarelui slavei, prea lăudaţilor apostoli, gonind întunerecul înşelăciunii. Luminaţi-mă dar şi pre mine, cel întunecat de toată răutatea.
A născătoarei de Dumnezeu:
Striga-voiu noaptea şi ziua către tine, fiind necăjit şi mă voiu mântui şi voiu trece zidul desfătărilor, cu ajutorul şi cu puterea ta, Fecioară, fiind îngrădit.
Alt Irmos, glasul al 5-lea: al Lui Teodor.
Lucrurile rânduelii Tale, Doamne…
Raze prea luminoase ale soarelui dreptăţii fiind, apostolilor, aţi luminat lumea cea pământească, gonind întunerecul înşelăciunii.
Alăută a Mântuitorului cu adevărat mişcată de Duhul, apostoli, cunoscându-vă pre pământ, cântaţi cântarea voastră cea cu glas frumos şi lumea la Dumnezeu o întoarceţi.
Slavă, a treimei:
Pre Treimea întru o fiinţă slăvindu-o, pre unul Domnul Dumnezeu să-L lăudăm; pre
186
Tatăl cel născut, şi pre Duhul cel viu.
Şi acum, a Născătoarei.
Fecioara în pântece Te-a zămislit, Doamne, şi Te-a născut pre Tine, Emanoil; că ai ieşit spre mântuirea poporului Tău, ca să mântueşti pre unşii Tăi, i iubitorule de oameni.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Dumnezeescule şi prea cinstite număr al celor doisprezece apostoli, roagă-te lui Hristos pentru noi, rugămu-te, ca să trecem cu putinţă măsura acestor patruzeci de zile.
Irmosul:
Lucrurile iconomiei Tale, Doamne, au spăimântat preprofetul Avacum; că ai ieşit spre mântuirea poporuluiTău; ca să mântueşti pre unşiiTăi ai venit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Porunca muncitorului…
Să postim de toată dulceaţa, îngrăşându-ne simţirile cu postul şi băutura umilinţei; cu căldură să bem, cântând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Rugaţi-vă apostolilor să mă fac părtaş stării celei de-a dreapta eu, cel vinovat de multe păcate şi de judecată, când veţi şedea cu Hristos să judecaţi pre oameni.
În căruţa dumnezeeştilor bunătăţi să ne suim, curăţindu-ne prin post şi să ne înălţăm gândul spre înălţimea văzduhului, cântând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
A Născătoarei de Dumnezeu,
Rămas-ai Fecioară nevătămată, născând focul dumnezeirii. Deci arde patimile sufletelor celor ce strigă ţie întru Credinţă, cu glasul îngerului: Tu singură eşti pricina bucuriei.
Alt Irmos: Cuvioşii Tăi tineri…
Pre trâmbiţile Duhului, pre apostolii lui Hristos lăudându-i, strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Ca pre nişte rugători ai lumii şi surpători înşelăciunii, pre apostolii lui Hristos să-i lăudăm, strigând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Pre Treimea cea prea sfântă în Tatăl, în Fiul şi în Duhul, lăudându-o cântăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Şi acum, A născătoarei.
Naşterea ta cea nespusă, Curată, toţi oamenii o lăudăm cu bună Credinţă, strigând:
187
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul,
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Apostoli rugaţi-vă, ca să săvârşim noi în pace zilele cele curăţitoare, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
CuvioşiiTăi tineri în cuptor, Hristoase, cântând au zis: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Cântarea 9-a, Irmos:
Pre Dumnezeu cel neîncăput…
Aruncat fiind înluciul cel adânc al desfătărilor, chem adâncul milostivirii Tale, îndreptătorule, mântueşte-mă.
Izvorule al milostivirii, dă-mi acum umilinţă şi suspinuri, ca să plâng noianul cel fără margini al răutăţilor mele.
Cu cinstitele rugăciuni ale apostolilor Tăi, Iisuse, dă-mi să mă închin cinstitei învieri, şi dumnezeeştei Tale patimi.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ai făcut cerească frământătura noastră cea pământească, cu sălăşluirea lui Dumnezeu întru tine; ceea ce eşti cu totul fără prihană, mântueşte-ne de primejdii.
Alt Irmos: Slăvim, Hristoase, pre cea cu totul…
Din fântânile cele mântuitoare, precum zice proorocul, scoţându-şi apostolii apa nemuririi, pre cei însetaţi adapă pururea cu învăţăturile vieţii.
Făcându-vă domni ai împăratului ceresc, apostoli, aţi supus toată lumea să-L cinstească numai pre el, să i se închine şi să-L slăvească ca pre un Dumnezeu.
Slavă, a treimei:
Treime nedespărţită, Unime atotfăcătoare şi atot puternică, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, Tu eşti Dumnezeul meu, Domn şi lumină; şi Ţie mă închin Lăudându-Te.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine, Maică, Fecioară Curată, te fericim neamurile neamurilor; că te-ai făcut curăţitoare lumii, născând nespus pre Mântuitorul şi făcătorul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Ceată a apostolilor, păzeşte-ne pre noi, cei ce vă lăudăm şi ne învredniceşte, ca să trecem întru umilinţa inimii, toate zilele postului celui de lumină purtător.
Irmosul:
Slăvim, Hristoase, pre cea cu totul fără prihană, Curata Maica Ta; că mai presus de fire Te-a născut dupre trup,
188
pre Tine cel ce ne-ai scos pre noi din toată rătăcirea şi stricăciunea.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, dupre obiceiu, de două ori. Glasul al 3-lea, Samoglasnica:
Doamne, Tu mi-ai pus mie păcătosului pocăinţa, vrând să mă mântueşti pre mine nevrednicul, cu mila Ta cea nemăsurată. Înaintea Ta cad rugându-mă: Smereşte cu postirile sufletul meu; căci către Tine, cel unul mult milostiv, am năzuit.
Martirica:
Ca nişte luminători, în lume luminaţi şi după moarte sfinţilor mucenici, după ce cu bună nevoinţă v-aţi nevoit. Deci având îndrăzneală, rugaţi pre Hristos să miluiască sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, folositoareatuturor celor ce seroagă ţie, la tine îndrăsnim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră. Roagă-te Celui ce s-a născut din tine, pentru nevrednicii robiităi.
Şi celelalte ale Utreniei şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei, glasul 1.
Mântueşte-ne pre noi, Doamne, de vrăjmaşii cei nevăzuţi, ca nu cândva să zicăpăgânii: Unde este Dumnezeul lor? Să cunoască, Stăpâne, că treci păcatele poporuluiTău, celui ce se pocăeşte.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 13-7:
Când va întoarce Domnul robia poporului său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israil (psalm 13-7).
Stih: Zis-a cel nebun întru inima sa, nu esteDumnezeu (ps. 13, 1).
Din profeţia Isaiei cetire. Cap. 2, Vers. 11.
Înălţa-se-va Domnul însuşi în ziua aceea.
Că ziua Domnului Savaot va veni preste tot semeţul şi trufaşul şi preste tot cel înalt şi măreţ; şi se vor smeri. Şi preste totcedrul Livanului cel Înalt şi prea înălţat şi preste tot stejarul Vasanului. Şi preste tot muntele Înalt şi preste tot dealul înalt. Şi preste tot turnul înalt şi preste tot zidul înalt. şi preste toată corabia mării şi preste toatăvederea frumuseţii corăbiilor. Şi se va smeritot omul şi va cădea înălţimea oamenilor şise va înălţa Domnul însuşi în ziua aceea.Şi-şi vor ascunde toţi idolii săi, băgându-i înpeşteri şi în crăpăturile pietrelor şi în găurilepământului, dinnaintea feţii înfricoşării Domnului şi dinnaintea slavetăriei lui, când seva scula să sfărâme pământul. Aşa în ziuaaceea va lepăda omul idolii săi cei de argint şi de aur, cari i-a făcut lui-şi, ca să se închine celor deşarte şi liliecilor; şi îi va băga în gaură de piatră vârtoasă şi în crăpăturilepietrelor de faţa mâniei Domnului şi de slava puterii lui, când se va scula să piardă pământul.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 14.
Doamne, cine va locui în locaşul Tău…
Stih:
Cela ce umblă fără prihană şi lucreazădreptate.
189
JOI SEARA
După Psalmul începător, obişnuita Stihologie,
La Doamne strigat-am, Stihiri samoglasnice ale Triodului, a lui Iosif, glasul al doilea.
Podobie: Pre luminătorulnostru…
Pre mine, cel întunecat de înşelăciunile luptătorului, luminează-mă, Hristoase al meu, Celace ai întunecat oarecând soarele răstignindu-Te pre cruce şi ai strălucit cu adevărat Credincioşilor lumina cea adevărată a iertării. Ca umblând întru lumina poruncilor Tale, să ajung curat la raza cea mântuitoare a învierii Tale.
Pre lemn, Mântuitorule, spânzurându-Te ca o viţă ai adăpat lumea, Hristoase, cu vinul nestricăciunii. Pentru aceasta strig: Adăpându-mă cu mustul umilinţei celei adevărate, pre mine, cel întunecat pururea cu beţia păcatelor, întăreşte-mă acum a posti de dulceţi, Mântuitorule, ca un bun şi de oameni iubitor.
Altă podobie a lui Teodor, glas acelaşi. Podobie: O taină prea mare…
O, câtă este puterea crucii Tale! Aceasta a înflorit Bisericii înfrânarea, smulgând din rădăcină neînfrânarea lui Adam cea din Edem, oarecând.
Că aceea a adus oamenilor moarte; iar aceasta fără stricăciune izvorăşte lumii nemurire, ca din alt izvor al raiului, cu vărsarea izvorâtorului de vieaţă sângeleTău şi a apei. Pentru acestea toate s-au înviat. Prin carele şi nouă îndulceşte-ne desfătarea postului, Dumnezeul lui Israil, cel ce ai mare milă.
Şi de la Minei 3.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 15. Bine voiu cuvânta pre Domnul, cel ce m-a înţelepţit pre mine.
Stih:
Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit.
Dela Facere cetire.
Cap. 2, vers. 4, 19.
Aceasta este cartea facerii cerului şi a pământului, când s-a făcut, în care zi a făcut Domnul Dumnezeu cerul şi pământul şi toată verdeaţa câmpiilor, mai înainte de a răsări pre pământ şi toată iarba ţarinei mainainte de ce s-a făcut. Că nu dăduse Dumnezeu ploaie pre pământ şi omul nu era să-l lucreze Şi izvor ieşea din pământ şi adăpa toată faţa pământului. Şi a făcut Dumnezeu pre om, ţărână luând din pământ, şi a suflat în faţa lui suflare de vieaţă, şi s-a făcut omul cu suflet viu. Şi a sădit Dumnezeu rai în Edem spre răsărit şi a pus acolo pre omul, pre carele l-a făcut. Şi a mai făcut Dumnezeu să răsară încă din pământ tot pomul frumos la vedere şi bun la mâncare şi pomul vieţii în mijlocul raiului şi pomul ştiinţei binelui şi al răului. Şi râueşia din Edem, spre udarea raiului, carele de acolo se împartepatru capete. Numele unuia Fison; acesta înconjură tot pământul Evilatului; acolo este aur şi aurul pământului aceluia este bun şi acolo este rubin şi piatră verde. Şi numele râului celui de al doilea Glieon; acesta înconjură tot pământuletiopiei. Şi râul cel de al treileatigrul; acesta merge împotriva Asirilor. Iar râul al patrulea Eufrat. Şi a luat Domnul Dumnezeu pre omul pre care l-a făcut şi l-a pus în raiul desfătării să-l lucreze şi să-l păzească. şi a poruncit Domnul
190
Dumnezeu lui Adam, zicând: Din tot pomul carele este în rai să mănânce mâncare; iar din pomul cunoştinţei binelui şi al răului să nu mâncaţi dintr-însul, că ori în ce zi veţi mânca dintr-însul cu moarte veţi muri. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu este bine să fie omul singur, să-i facem lui ajutor asemenea lui. Şi a mai făcut Dumnezeu încă din pământ toate pasările cerului, şi toate fiarele ţarinei şi le-a adus la Adam, să vadă cum le va numi. Şi tot sufletul viu, cum l-a numit Adam, acesta este numeleLui.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Păzeşte-mă, Doamne, ca lumina ochiului.
Stih: Auzi, Doamne, dreptatea mea…
de la Pilde cetire: cap. 1 vers. 1-18
Fiule, nu uita legile mele şi cuvintele mele să le păzească inima ta. Că lungime zilelor şi anii vieţii şi pace vor adă oga ţie. Milostenia şi Credinţa să nu-ţi lipsească şi le înfăşură pre dânsele pre grumazii tăi şi le scrie pe lespezile inimii tale şi vei afla milă. Şi să gândeşti bine înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Să aibi nădejde cu toată inima în Dumnezeu şi cu înţelepciunea ta nu te mări. Întru toate căile tale să-l cunoşti pre dânsul, ca să îndrepteze căile tale şi să nu se poticnească piciorul tău. Nu fii Înţelept întru tine însuţi, ci te teme de Dumnezeu şi te fereşte de tot răul. Atuncivindecare va fi trupului tău şi pază oaselor tale. Cinsteşte pre Domnul dinostenelile tale cele drepte şi-i dă lui pârgă din toate rodurile tale cele drepte. Ca să umple jitniţile tale de mulţime de grâu şi să se verse teascurile tale de vin. Fiule, nu defăima învăţăturile Domnului, nici slăbi, fiind certat de dânsul. Că pre care iubeşte Domnul, pre acela şi ceartă şi bate pre tot fiul pre carele primeşte. Fericit este omul, carele a aflat înţelepciunea şi muritorul carele a cunoscut ştiinţa. Că mai bună este neguţătoria acestuia, decât vistieriile aurului şi ale argintului. Că mai scumpă este decât pietrele cele de mult preţ. Nu-i stă ei nimica împotrivă ce este rău; cunoscută este tuturor celor ce o iubesc şi tot ce este scump, nu este vrednic ei-Pentru că lungimea zilelor şi anii vieţii sunt în dreapta ei şi în stânga ei bogăţie şi slavă. Din gura ei iese dreptatea, legea şi mila pre limbă le poartă. Căile ei sunt căi bune şi toate cărările ei cu pace. Pom de vieaţă este tuturor celor ce se lipsesc de dânsa şi cei ce sereazimă de ea, sunt ca pre Domnul întemeiaţi.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 4-lea: însuşi glasul.
Cei ce dorim să ne împărtăşim Paştilor dumnezeeşti, care nu se Încep din Egipt, ci din Sion, să ridicăm din mijloc aluatul păcatului prin pocăinţă. Să ne încingem mijloacele noastre cu omorîrea plăcerilor. Să ne împodobim picioarele cu încălţăminte opritoare despre toată calea rea, şi să ne întărim cu toiagul Credinţei; să nu râvnim vrăjmaşului crucii Stăpânului, făcându-ne pântecele Dumnezeu. Ci să urmăm celui ce prin post ne-a arătat biruinţă asupra diavolului, Mântuitorului sufletelor noastre.
Martirica:
Cela ce te prea slăveşti întru pomenirea mucenicilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei: Podobie: ca pre un viteaz…
Dacă te-a văzut pironit pe cruce, Doamne, mieluşeaua şi Maica Ta, s-a mirat şi a zis: Ce vedere este aceasta, prea iubite Fiule? Acestea Ţi-a răsplătii Ţie poporul cel neplecat şi fără de lege, carele s-a îndulcit din multe minunile Tale? Ci slavă smereniei Tale celei nespuse, Stăpâne!
Şi cealaltă rânduială, după obiceiu.
191
Joi întâia săptămână.
LA PAVECERNIŢĂ
Cântăm acest Canon, din cel mare, al cuviosului părintelui nostru, Andrei Criteanul Ierusalimiteanul.
Şi facem la fiecare tropar trei Închinăciuni, zicând Stihul acesta:
Milueşte-mă, Dumnezeule, milueşte-mă…
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea, Irmos:
(Irmoasele de câte două ori)
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire.
Acesta este Dumnezeul meu şi-L voiu slăvi pre El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voiu înălţa pre El; căci cu Slavă s-a preaslăvit.
Mielule al lui Dumnezeu, cela ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca un milostiv dă-mi lacrimide umilinţă.
Înaintea Ta cad, Iisuse, greşit-amŢie, milostiveşte-Te spre mine; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilinţă.
Să nu intri cu mine la judecată, văzând faptele mele, iscodind cuvintele şi îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale trecând cu vederea răutăţile mele, mântueşte-mă Atot puternice.
Vremea este a pocăinţii, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi ca un îndurat dă-mi lacrimi de umilinţă.
Bogăţia sufletului cheltuindu-o întru păcate, pustiu sunt de creştineşti bunătăţi şi flămânzind, strig: Dătătorule de milă, apucând înainte, milueşte-mă.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Plecându-te dumnezeeştilor legi ale lui Hristos, la dânsul ai venit, lăsând pornirile desfătărilor cele neoprite şi toată fapta cea bună, foarte cu cucernicie, ca pre una ai săvârşit.
Slavă, a Treimei:
Treime, fiinţă prea înaltă, căreia ne închinăm întru o unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului, şi ca o milostivă dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folositoarea celor ce te laudă pre tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi ca o Stăpână curată mă primeşte pre mine, cel ce mă pocăesc.
192
Cântarea 2-a, Irmos:
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeu, carele am plouat mană şi apă din piatră am izvorât de demult, în pustie, poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea.
Bărbat am ucis, zice, spre rană mie şi tânăr spre vătămare, Lameh plângând a strigat; iar tu nu te cutremuri, o suflete al meu, întinându-ţi trupul şi mintea spurcându-ţi.
Turnte-ai meşteşugit să zideşti, o sufleteşi întărire să faci poftelor tale, de n-ar fi oprit Ziditorul sfaturile tale, şi de n-ar fi surpat până la pământ meşteşugurile tale.
O! cum am râvnit lui Lameh, ucigătorul cel mai dinainte; sufletul, ca pre un bărbat, mintea, ca pre un tânăr, şi ca pre un frate trupul mi-am ucis, ca şi Cain ucigaşul, cu pornirile cele poftitoare de desfătări.
plouat-a Domnul oarecând foc din cer, arzând fără-de-legea cea înfierbântată a Sodomenilor; iar tu ţi-ai aprins foculgheenei, întru carele vei să arzi o suflete!
Rănitu-m-am, vătămatu-m-am, iată săgeţile vrăjmaşului au pătruns sufletul meuşi trupul! Iatăranele şi bubele şi sdruncinăturile strigă, şi vătămăturile patimilor mele celor de bună voie.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tins-ai mâinile tale către înduratul Dumnezeu, marie, afundându-te întru adâncul răutăţilor şi ţi-a tins mână de ajutor cu milostivire, ca şi lui Petru, cercând cu adevărat întoarcerea ta.
Slavă, a treimei:
Treime fără început, nezidită, nedespărţită, Unime, primeşte-mă pre mine cel ce mă pocăesc, şi mă mântueşte pre mine, cel ce am greşit; a Ta zidire sunt, nu mă trece; ci mă iartă şi mă scapă de osânda focului.
Şi acum, A născătoarei.
Preacurată stăpână, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine, şi limanul celor înviforaţi; pre milostivul şi făcătorul şi Fiul tău, fă-L îndurat şi mie cu rugăciunile tale.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte, Doamne, pre piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuţi eşti sfânt şi Domn.
A garei celei de demult, Egiptencei,
193
te-ai asemănat, suflete, făcându-te rob de bună voia ta şi născând semeţia ca pre un nou Ismail.
Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ până la cer; pentruce n-ai avut treaptă tare, buna Credinţă?
Preotului lui Dumnezeu şi împăratului celui înstreinat între oameni de vieaţa lumii, urmează, adică închipuirile lui Hristos.
Întoarce-te, suspină, ticăloase suflete, mainainte până ce nu ia sfârşit zborul vieţii; mainainte până ce nu-ţi încuie Domnul uşa camerii celei de nuntă.
Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoşeze pilda Sodomului; sus în Sigor mântueşte-te.
Rugăciuneacelor ceTelaudă preTine, stăpâne, nu o lepăda; ci Te milostiveşte, iubitorule de oameni, şi dărueşte iertare celor ce se roagă Ţie cu Credinţă.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nezidită, fire fără început, care Te lauzi în treimea feţelor, mântueşte-ne pre noi, cari ne închinăm stăpânirii Tale cu Credinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Pre Fiul cel fără de ani, din Tatăl, sub ani l-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu; minune streină! că aplecând ai rămas Fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vrei să Te naşti din Fecioară şi
194
oamenilor să Te arăţi şi a grăit: Auzit-am auzul tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Timpul vieţii mele este scurt şi plin de dureri şi de vicleşug; ci întru pocăinţă primeşte-mă şi întru cunoştinţă mă chiamă; ca să nu mă fac câştigare şi mâncare celui strein; Mântuitorule, însuţi Tu mă milueşte.
Dupre vrednicia împărătească, fiind îmbrăcat cu diademă şi cu porfiră, omul cel cu multă avere şi dreptul cel îndestulat de bogăţie şi de dobitoace, degrab sărăcind de avere, de mărire şi de împărăţie, s-a stins.
Dea fost acela drept şi mai fără prihană de cât toţi şi n-ascăpat de cursele şi vicleşugurile înşelătorului, dară tufiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face, dese va întâmpla să-ţi vie ţieceva asupră din cele negândite?
Falnic sunt acuma şi semeţ cu inima, în deşert şi în zadar. Să nu mă osândeşti împreună cu fariseul; ci mai alesdă-mi smerenia vameşului, unule îndurate, drepteJudecătorule, şi cu acesta împreună mă numără.
Ştiu îndurate că am greşiţide am ocărît vasul trupuluimeu; ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă chiamă; ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui strein. Mântuitorule, Tu însuţi mă milueşte.
Însumi idol m-am făcut, spurcându-mi cu poftele sufletul meu. Ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă chiamă; ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui strein. Mântuitorule, Tu însuţi mă milueşte.
N -am auzit glasul Tău, n-am ascultat scriptura Ta, dătătorule de lege. Ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă chiamă; ca să nu mă fac câştigare, nici mâncarecelui strein. Mântuitorule, Tuînsuţi mă milueşte.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeupentru noi.
În noianadânc de necuviinţe mari pogorându-te, nu te-ai oprit acolo; ci te-ai suit cu prea slăvire, vşedet cu gândul mai bun, la bunătatea cea desăvârşită prin lucrare, minunând, marie, firea îngerească.
Slavă, a treimei:
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te cunosc pre Tine, Dumnezeire una în Treime, ca pre ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu tronul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit întru cele de sus.
Şi acum, A născătoarei.
Şi ai născut şi eşti Fecioară, şi ai rămas întru amândouă cu firea Fecioară. Cela ce s-a născut înoeşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţinddureri. Dumnezeu undevoeşte, se birueşte rânduiala firii; că face câte voeşte.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, Iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează pre mine la poruncileTale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
195
Celei gârbovite urmează, o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te îndrepteze, să umbli drept în căile Domnului.
Deşi eşti fântână adâncă, Stăpâne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca bând, ca şi Samarineanca, să nu mai însetez. Că izvoare devieaţă izvorăşti.
Siloam să mi se facă mielacrimile mele, Stăpâne, Doamne, ca să-mi spăl şi eu luminile inimii şi să Te văd cu gândul pre Tine lumina cea mai înainte de veci.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu neasemănată dragoste, prea fericită, dorind să te închini lemnului crucii, te-ai învrednicit doririi; învredniceşte-mă dar şi pre mine, să dobândesc slava cea de sus.
Slavă, a treimei:
PreTine, treime, te cântăm, pre unul Dumnezeu; sfânt, sfânt, sfânt eşti Părinte, Fiule, şi Duhule, fiinţă singură prin sine, Unime căreea pururea ne închinăm.
Şi acum, A născătoarei.
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a unit lui-şi firea omenească.
Chinonicul -a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima mea cătreînduratul Dumnezeu, şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune vieaţa mea.
Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească, care o ai pierdut de demult; ci aprinzând făclie pre Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău.
Stăi împotrivă şi te oşteşte asupra patimilor trupeşti, ca Iisus asupra lui Amalic biruind pururea gândurile cele înşelătoare, ca şi pre Gavaoniteni.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să stingi văpaia patimilor, ai îzvorît pururea pâraie de lacrămi, marie, arzându-ţi sufletul. Al căror dar dă-mi-l şi mie, robului tău.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Nepătimire cerească ai dobândit, prin vieţuirea cea prea înaltă de pre pământ, maică; pentru aceasta roagă-te să se mântuească din patimi, cu rugăciunile
196
tale, cei ce te laudă pre tine.
Slavă, a Treimei:
Treime sunt neamestecată, nedespărţită; despărţită dupre feţe şi unime sunt, din fire unită: Tatăl zice, şi Fiul şi dumnezeescul Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Pântecele tău ne-a născut nouă pre Dumnezeu, cu chipul ca şi noi. Deci ca pre un ziditor al tuturor roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale. să ne îndreptăm.
CONDAC glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi vei să te turburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Greşit-am, fără de lege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă; ci nu ne părăsi pre noi până în sfârşit Dumnezeul părinţilor.
Stinsu-s-au zilele mele ca visul celui ce se deşteaptă.

Pentru aceasta caezechia lăcrămez pe patul meu, ca să mi se adaoge anii vieţii. Dar care Isaie va să stea pentru tine, suflete, fără numai Dumnezeul tuturor.
Cad înaintea Ta şi aduc Ţie ca nişte lacrimi cuvintele mele: Greşit-am, precum nici păcătoasa n-a greşit; şi am făcut fără-de-lege, ca nimenea altul pre pământ. Ci, fie-Ţi milă, Stăpâne, de făptura Ta şi iarăşi mă chiamă.
Îngropat-am chipul Tău şi am stricat porunca Ta; toată podoaba mi s-a întunecat şi cu patimile mi s-a stins făclia, Mântuitorule. Ci, milostivindu-Te, dă-mi bucurie, precum cântă David.
Întoarce-te, căeşte-te, descopere cele ascunse, grăeşte lui Dumnezeu, celui ce ştie toate. Însuţi, Mântuitorule, Tu ştii cele ascunse ale mele; ci însuţi Tu mă milueşte, precum cântă David, dupre mare mila Ta.
Cuvioasă maică Marie, roagâ-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strigând către Preacurata maica lui Dumnezeu, mainainte ai gonit turburarea poftelor celor cu sila supărătoare şi ai ruşinat pre vrăjmaşul cel
197
ce te-a viclenit. Ci dă-mi acum ajutor întru necazuri şi mie, robului tău.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pre Hristos, pre carele ai iubit, de carele ai dorit, pentru carele ţi-ai topit trupul cuvioasă, roagă-L acum pentru noi robii tăi; ca fiind milostiv nouă tuturor, să ne dea vieaţă paşnică celor ce-L cinstim pre El.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă, unime sfântă; lumini şi lumină şi trei sfinte şi unul sfânt, se laudă Treimea Dumnezeu. Ci laudă şi prea slăveşte, suflete, vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeul tuturor!
Şi acum, A născătoarei.
Lăudămu-te, bine te cuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu; că ai născut pre unul din Treimea cea nedespărţită, pre Fiul şi Dumnezeu şi tu singură ne-ai deschis nouă, celor de pe pământ, cele cereşti.
Cântarea 8-a, Irmos:
Pre Cela ce-L slăvesc oştile cereşti şi de dânsul se cutremură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
A labastru cu lacrimi turnând pre capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca păcătoasa care cerea milă, rugăciune aduc şi cer să iau iertare.
De n-a şi greşit nimenea precum eu, totuşi primeşte-mă, milostive Mântuitorule, şi pre mine carele cu frică mă pocăesc şi cu dragoste strig: Greşit-am Ţie unuia, nelegiuit-am, milueşte-mă.
Milostiveşte-Te, Mântuitorule, spre zidirea Ta şi mă caută ca un păstor pre mine, oaia cea pierdută, şi rătăcit fiind, răpeşte-mă de la lup şi mă fă oaie întru păşunea oilor Tale.
Când vei şedea judecător ca un milostiv şi vei arăta slava Ta cea înfricoşată, Hristoase, o, ce frică va fi atuncea, cuptorul arzând şi toţi temându-se de nesuferită judecata Ta.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Maica luminii celei neapuse, pre tine luminându-te, te-adeslegat de întunerecul păcatelor; de unde primind tu darul
198
Duhului, luminează marie pre cei ce te laudă cu Credinţă.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru NOI.
Minune nouă cu adevărat văzând întru tine maică, dumnezeescul Zosima, s-a spăimântat; că înger în trup vedea şi cu totul de minune s-a umplut, lăudând pre Hristos în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Părinte, cela ce eşti fără început, Fiule, cel împreună fără de început, Mângâitorule, cel bun, Duhule cel drept; născătorule al lui Dumnezeu Cuvântului, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime, unime, milueşte-mă.
Şi acum, A născătoarei.
Ca din nişte vopsele mohorâte, s-a ţesut trupul lui Emanuil, înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pre tine te cinstim.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este netâlcuită, rodul maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoeşte firile. Pentru aceasta pre tine toate neamurile, capre o maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Milostiveşte-Te, mântueşte-mă, Fiul lui David, milueşte-mă, cel ce ai tămăduit cu cuvântul Tău pre cei îndrăciţi şi glasul cel milostiv ca şitâlharului grăeşte-mi: Aminzic ţie, cu Mine vei fi în rai, când voiu veni întru slăvireaMea.
Tâlharul Te-a hulit, tâlharulDumnezeu Te-a cunoscut; că amândoi împreună pre cruceerau spânzuraţi. Dar, o multÎndurate! Ca şi tâlharului celui Credincios, carele Te-a cunoscut pre Tine Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa slaveîmpărăţiei Tale.
Făptura s-a mâhnit, văzându-Te răstignit; munţii şi pietrele de frică s-au despicat şipământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit; şi s-a întunecat lumina zilei, văzându-Te preTine, Iisuse, cu trupul pre crucepironit.
Roduri vrednice de pocăinţăsă nu ceri de la mine; cătăria mea întru mine a lipsit. Dărueşte-mi inimă purureaumilită şi sărăcie duhovnicească;
199
ca să-Ţi aduc acestea ca o jertfă primită, unule Mântuitorule.
Judecătorul meu şi cunoscătorule, Cela ce vei să vii iarăşi cu îngerii să judeci lumea toată, atuncea văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostiveşti şi să mă milueşti, Iisuse, pre mine carele am greşit mai mult de cât toată firea omenească.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai spăimântat cu viaţa ta cea minunată, ca cei fără de trup vieţuind şi firea covârşind; pentru care, ca şi cum ai fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pre apă, marie, şiiordanul ai trecut.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Fă milostiv pre Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pre tine, cuvioasă Maică, să ne izbăvească de răutăţi şi de necazurile care împrejur ne cuprind. Ca mântuindu-ne, să slăvim neîncetat pre Domnul, Cel ce te-a slăvit pe tine.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi părinte de trei ori fericite, păstorul Critului, nu înceta rugându-tepentru cei ce te laudă, ca să ne izbăvim de toată mânia, necazul şi stricăciunea, şi de greşeli necuvioase noi, cei ce cinstim pururea pomenirea ta cu Credinţă.
Slavă.
A treimei:
Pre Tatăl să-L slăvim, pre Fiul să-L prea înălţăm, dumnezeescului Duh cu Credinţă să ne închinăm, Treimii celei nedespărţite, unimii dupre fiinţă, ca unei lumini şi luminilor, vieţii şi vieţilor, făcătoarei de vieaţă, şi luminătoarei marginilor.
Şi acum, A născătoarei.
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; Că întru tine aceasta cu Credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte şi prin tine biruind înfrânge toată supărarea şi robeşte pre vrăjmaşi şi îndreptează pre supuşii ei.
Apoi cântăm Irmosul în amândouă stranele:Naşterea zămislirii…
Şi cealaltă urmare a Pavecerniţei şiOt pustul.
Vineri întâia săptămână.
LA UTRENIE
Treimicile. După întâia Stihologie, zicem Sedelnele Crucii, din Octoih, şi a Născătoarei de Dumnezeu. După a doua Stihologie, Sedealna lui Iosif, glasul al 2-lea:
Podobie:Iosif cel cu bun chip…
200
Celace cu patimile Tale ai dat tuturor nepătimire, omorînd patimile trupului meu cu dumnezeească cruce, învredniceşte-mă a vedea şi cinstită învierea Ta, Doamne.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei:
Cu cinstită crucea Fiului tău fiind păziţi, stăpână curată, Născătoare deDumnezeu, toată năvala vrăjmaşului, toţi prea lesne o întoarcem înapoi. Pentru aceasta, dupre datorie pre tine pururea te fericim, capre maica lui Dumnezeu şi singură nădejdea sufletelor noastre.
După a treia Stihologie. Sedealna lui chir Teodor, glasul al 2-lea:
Podobie: Ceea ce eşti izvorul milei…
Cela ce eşti fântâna curăţiei, cu postul păzeşte-ne pre noi, milostive; caută spre noi, cari cădem înaintea Ta. Ia aminte la ridicarea mâinilor noastre, Cel ce Ţi-ai întins palmele pre lemn, răstignindu-Te pentru toţi pământenii, însuţi cela ce eşti Domnul celor fără de trup.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei.
Fecioara şi maica Ta, Hristoase, văzându-Te mortîntins pre lemn, plângând cu amar a zis: Fiul meu, ce taină înfricoşată este aceasta! Cela ce dărueşti tuturor vieaţă veşnică, cum mori de bună voie pre cruce, cu moarte de ocară?
Psalmul 50.
Canonul Mineiului, cu Irmosul pe 6, şi Tricântarea dupăregulă.
Şi se ceteşte a5-a Cântare din Psaltire, după obiceiu.
TRICÂNTAREA
Cântarea a 5-a, glasul al 2-lea, Irmos: Lumina celor ce zăreau întru…
Văzând păcatul ce este întru mine înşelătorul se sileşte şi ajută păcatului; că se bucură cu adevărat de pierirea mea. Ci Tu îmi dă îndreptare, rogu-mă, Mântuitorule, spre ruşinarea lui.
Cela ce ai biruit stăpâniile întunerecului cu crucea Ta, scoate-mă din răutatea lor pre mine, cel căzut întru adâncul păcatului şi în groapa faptelor celor necuvioase; pre mine, cel ce nădăjduesc spre mila Ta, ca să mă mântuesc.
Cela ce Te-ai omorît, fiind întins pre cruce, înviază sufletul meu cel omorît cu păcatul. Şi mă învredniceşte, Hristoase, să ajung cu pace la cinstită învierea Ta, pre mine cel ce faccu osârdie îndreptărileTale.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce eşti luminarea neputinţei mele, mântuirea întunecatului meu suflet, Preacurată, mântueşte-mă Fecioară,
201
mântueşte-mă pre mine celpierdut, şi cu haina nestricăciunii îmbracă-mă pre mine, cel stricat cu greşeli cumplite.
Alt Irmos, glasul acelaşi.
Noaptea trecând…
Tu în locul căpăţânii ai primit a Te răstigni cu trupul, unule fără de moarte, făcând nemuritor neamul omenesc, şi din nou înfrumuseţându-l, doamne.
Ocara pătimirii Tale lumea văzându-o, toată s-a schimbat, doamne, tânguindu-se pentru uciderea Ta cea de la Iudei. Ci ai răbdat ca să mântueşti neamul nostru.
Slavă, a Treimei.
Tu eşti, o Treime prea sfântă! căreia îţi slujim noi; Tu eşti şi scăparea şi întărirea noastră. Deci trimite iertare greşelilor, celor ce Te laudă pre Tine întru o fire.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioară, ceea ce eşti în multe chipuri numită, bucură-te Născătoare de Dumnezeu, sicriule şi năstrapă şi masă; sfeşnice purtător de lumină, rugule cel cu chipul de foc, muntele lui Dumnezeu cel umbrit,
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Lepădându-ne de lume şide cele din lume şi împreună cu Hristos, ca şi cum ne-am răstigni acum, să răbdăm ocară, bat jocori şi altele; ca împreună cu dânsul să ne proslăvim.
Irmosul:
Noaptea trecând, s-a apropiat ziua şi lumina lumii s-a arătat. Pentru aceasta Te laudă cetele îngereşti şi toate Te slăvesc pre Tine, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea a 8-a, Irmos:
În cuptorul cel de foc…
Cela ce Te-ai smerit şi Te-ai înălţat pe cruce pentru milostivire, înălţând pre cel ce a căzut oarecând prin mâncare din lemn; pre Tine, unule prea bunule, cel ce însuţi eşti prea slăvit, Te lăudăm în veci.
Cudormitarea nepurtării degrijă, am suferit somnul cel greu al păcatului; ci Tu, carele ai adormit pe cruce pentru mine, Hristoase al meu, ridică-mă pre mine cel căzut, ca să nu mă cuprindă noaptea morţii.
Orbindu-mă cu desfătările, îmi port sufletul întunecat şi, văzându-mă, râde de mine vrăjmaşul, născocitorul răutăţii. Pentru aceasta luminează-mă şi mă izbăveşte de răutatea lui, Hristoase în veci.
202
A născătoarei de Dumnezeu:
Cu lene vieaţa cheltuindu-mi, mi-am îngreuiat sufletul cu dormitarea păcatului; ci alerg la neadormită rugăciunea ta, nu mă lăsa, Fecioară Preacurată, să adorm spre moarte.
Alt Irmos: Pre cel ce a Închipuit…
Cu spini încununându-Te, şicu haină de porfiră îmbrăcându-Te, Te-ai arătat mai frumos, Hristoase, cu chipul de cât toţi fiii omeneşti, cu slavăstrălucind.
Fiere şi oţet bând, două izvoare ai izvorît, al vieţii şi al nestricăciunii, din dumnezeească coasta Ta celor ce Telaudă cu Credinţă şi Te slăvesc întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Treime, dumnezeire una, fire nedespărţită şi despărţită în feţe, stăpânie nepieritoare, Părinte, Fiule şi Duhule, preTine Te lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu curată, uşaceacerească, poartacea de mântuire, primeşte rugăciunea tuturor creştinilor, celor ce te fericesc pre tine întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce, ceea ce eşti sceptrul lui Hristos, cornul Bisericii, biruinţa împăraţilor, păzitoarea creştinilor; tu eşti luminarea mea, tu şi lauda mea întru toţi vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moisi minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pre luceafărul cel înaintea…
Sufletul cel stricat cu necuvioase gânduri, curăţeşte-l cu stropirea sângelui Tău, dumnezeescule Cuvinte, şi mă fă părtaş slavei tale, Hristoase, cela ce pentru mine ai răbdat neslăvită răstignire.
Cutotul m-am împilat Hristoase prin greutatea necuvioaselor fapte. Şi întristându-mă, strig către Tine, iubitorule de oameni:vindecă cu cinstit sângele Tău ranele sufletului meu cele nevindecate, ca să laud dumnezeirea Ta.
Având răutatea ca mâncare şi lenevire a băutură, eu cel ce rămân neîndreptat în toate, în deşert mă bucur de oprirea mâncărilor; că n-a zis Domnul să fie postul de acest fel…
203
A născătoarei de Dumnezeu:
Pre tine, ceea ce eşti pierzătoarea osândirii celei cumplite de demult şi mijlocitoarea apropierii neamului nostru către Dumnezeu şi punte către Făcătorul, Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Alt Irmos: Pre maica, Fecioara…
Pre lemn răstignindu-te Tu, făptura s-a clătit, că Dumnezeu fiind, ai pătimit trupeşte, pentru milostivirea îndurărilor, ca să ne mântueşti pre noi.
PutereacruciiTale, Doamne este mare; că închipuindu-o întru noi, îndată şi gonim puterea dracilor.
Slavă, a Treimei:
Unime în trei Ipostasuri, Treime prea una singură, domnească Stăpânie, fire întocmai slăvită, Părinte, Fiule şi dumnezeiescule Duhule, mântuieşte-ne pe noi pe toţi.
Şi acum…, a Născătoarei
Bucură-te, curăţitoarea lumii, Născătoare de Dumnezeu, la care năzuind toţi păcătoşii, aflăm pururea împăcare cu Dumnezeu.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu dumnezeiască puterea Crucii Tale, Doamne, întăreşte-mă, ca să-Ţi aduc Ţie vremea postului fără prihană şi curată.
Irmosul:
Pre maica Fecioară, cea curată şi fără prihană, cu cântări de laude toţi Credincioşii, ca pre o Născătoare de Dumnezeu, cu evlavie o slăvim
Svetelna glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 8-lea: singur glasul.
Vestirea postului să o primim cu bucurie, că de l-ar fi păzit strămoşul, n-am fi suferit căderea cea din Eden. Că frumos era la vedere şi bun la mâncare rodul, carele m-a omorît. Să nu ne amăgim cu vederea, nici să se îndulcească gâtlejul nostru cu bucate scumpe, care după mâncare sunt fără de cinste. Să fugim de neînfrânare, şi după săturare să nu ne supunem patimilor. Să ne însemnăm cu sângele Celui ce S-a adus pentru noi de bunăvoie la moarte, şi nu se va atinge de noi pierzătorul. Şi vom mânca paștele lui Hristos cele preasfinţite, spre mântuirea sufletelor noastre.

Martirica

Ce vă vom numi pe voi sfinţilor ? Heruvimi ? Că întru voi S-a odihnit Hristos. Serafimi ? Că neîncetat L-aţi slăvit pe El. Îngeri ? Că de trup
204
v-aţi lepădat Sau puteri? Că minuni lucraţi. Multe sunt numirile voastre şi încă mai mari darurile. Rugaţi-vă să se mântuească sufletele noastre.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Podobie: O prea slăvită minune…
Dacă Te-a văzut răstignit în locul căpăţânei, Mântuitorule, făptura toată s-a schimbat şi s-a mâhnit clătindu-se, neputând suferi. Iar Preacurata Fecioară şi maica Ta, tânguindu-se, a strigat către Tine: Vai mie, o, Fiul meu! Prea dulce Mântuitorul meu! Ce este această nouă, prea slăvită şi streină vedere?
Bine este a ne mărturisi Domnului…
Şi cealaltă rânduială. Ceasul 1-iu, fărăCatismă. Tot aşa şi în celelalte Vineri ale sfântului post.
Întru această Vineri.
LA AL ŞASELEA CEAS
Troparul Proorociei, glasul al 8-lea
Vieaţa noastră cea mult păcătoasă şi năravul cel nepocăit, întâmpină-le Doamne cu îndurările Tale. Că afară de Tine pre altul nu ştim să stăpânească vieaţa şi moartea; mântueşte-ne ca un iubitor de oameni.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 7-lea, Psalm 17.
iubi-te-voiu Doamne vârtutea mea, Domnuleste întărirea mea…
Stih: Dumnezeul meu, ajutorul meu…
Din Proorocia Isaiei cetire Cap. 3, Vers 1.
Iatâ stăpânul, Domnul Savaot, va lepăda din Iude ia şi din Ierusalim pre cel tare şi pre cea tare, şi puterea apei, pre uriaşul şi pre cel puternic şi pre omulostaş şi pre judecător şi pre prooroc şi pre vrăjitor şi pre bătrân şi pre căpetenie preste cincizeci şi pre sfetnicul cel minunat şi pre mai marele meşter de lemn cel înţelept şi pre ascultătorul de întrebări cel ştiutor. Şi voiu pune lor domni tineri, şi cei bat jocoritori îi vor stăpâni pre ei, şi va năvăli popor, om asupra omului şi om asupra vecinului său, şi se va scula cu sfadă pruncul asupra celui bătrân şi cel necinstit asupra celui de cinste. Că se va apuca omul de fratele său sau de casnicul tatălui său, zicând: haină ai, fii căpetenie nouă, şi bucatele mele să fie sub tine. Şi răspunzând acela în ziua aceia va zice: nu voiu fi ţie căpetenie, că în casa mea nu este pâine, nici haină, nu voiu fi căpetenie poporului acestuia. Că s-a pustiit Ierusalimul, şi Iudeea a căzut, şi limbile lor sunt cu fără-de-lege, neascultând de Domnul, pentru că acum s-a smerit mărirea lor. Şi ruşinea feţii lor a stătut împotriva lor, şi păcatul său ca al Sodomei l-a vestit şi l-a arătat. Vai sufletului lor! Că au sfătuit sfat rău ei asupra sa, zicând: să legăm pre cel drept, cănune estenouă de nici o treabă; drept aceea, rodurile mâinilor sale vor mânca. Vai celui fără-de-lege! Cărele îi vor veni după lucrul mâinilor lui. Poporul meu! Cârmuitorii voştri vă jefuesc pre voi, şi cei ce vă silesc vă stăpânesc pre voi. Poporul meu! Cei ce vă fericesc vă înşeală pre voi, şi cărarea picioarelor voastre o strică. Ci acum va sta Domnul la judecată şi va pune la judecată pre poporul său. Însuşi Domnul la judecată va veni, cu bătrânii poporului şi cu domnii lui.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm 18. Doamne, ajutorul meu şi Mântuitorul meu…
Stih:
Cerurile spun slava lui Dumnezeu…
În ştiinţă să fie:
Că slujba sfântului din mineiu, care se va întâmpla sâmbătă şi Duminică, se cântă la Pavecerniţă sau când va socoti cel mai mare.
De se va întâmpla în această Sâmbătă aflarea capului sfântului Ioan, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera (N).
205
VINERI SEARA
După Psalmul începător, obişnuita Stihologie. La Doamne strigat-am… punem Stihiri 10 şi cântăm Stihira zilei, de două ori Glasul al 5-lea, singur glasul.
Veniţi Credincioşilor să lucrăm la lumină lucrurile lui Dumnezeu; să umblăm cu chip smerit ca ziua. Toată scrisoarea nedreaptă a celui de aproape să o lepădăm de la noi, nepuindu-i împiedecare spre sminteală. Să lăsăm desfătarea trupească, să creştem darurile sufletului, să dăm celor lipsiţi pâine şi să ne apropiem către Hristos cu pocăinţă, strigând: Dumnezeul nostru milueşte-ne pre noi.
Apoi cântăm şi patru martirice, ale glasului ce se întâmplă la Octoih.
Şi Îndată patru idiomele ale sfântului Teodor, glasul al 2-lea:
Veniţi toţi iubitorii de mucenici să ne veselim duhovniceşte şi să serbăm. Că astăzi, ne pune înainte masa de taină mucenicul Teodor, veselindu-ne pre noi iubitorii de prăznuire, şi să strigăm către dânsul: Bucură-te, purtătorule de chinuri cel nebiruit, cela ce ai surpat pe pământ îngrozirile tiranilor. Bucură-te, cela ce ţi-ai dat trupul tău cel de ţărână muncilor, pentru Hristos Dumnezeu. Bucură-te, cela ce te-ai arătat în multe feluride primejdiiostaş iscusit aloştii celei cereşti. Pentru aceasta te rugăm pre tine, lauda mucenicilor: Roagă-te pentru sufletele noastre.
Darul cel de Dumnezeu dăruit al minunilor tale, mucenice Teodore, îl întinzi tuturor celor ce aleargă către tine cu Credinţă. Pentru care te lăudăm pre tine zicând: Pre cei robiţi îi mântueşti, pre bolnavi tămădueşti, pre cei săraci îmbogăţeşti şi mântueşti pre cei ce în oată cu corăbiile. Alergarea spre cele zadarnice a robilor o opreşti, şi arăţi, pătimitorule, pagubele celor ce li s-a furat. Preostaşi îi înveţi să se ferească de răpire. Pruncilor dărueşti cu milostivire cererile. Fierbinte ajutător te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Pentru care, prea sfinţite pătimitorule, şi nouă celor ce lăudăm mucenia ta cere-ne de la Hristos mare milă.
Dar al lui Dumnezeu prea mare te-ai arătat, mucenice Teodore; că şi după sfârşit, ca un viu, dai cererile celor ce aleargă la tine; pentru că şi fiul femeii, răpindu-se odinioară rob în oaste păgânească, venind înaintea ta văduva
206
şi udând cu lacrimi biserica ta, tuca un milostiv pre cal alb încălecând ai pus pre fiul ei înaintea ei, nevăzut Şi după aceasta, şi cu aceasta, n-ai încetat lucrând minuni. Ci roagă pre Hristos Dumnezeu să mântuească sufletele noastre.
Pre tine, cel numit cu numele dumnezeeştilor daruri, te cinstesc de trei ori, fericite Teodore. Că arătându-te luminător neapus al luminii celei dumnezeeşti, ai strălucit cu chinurile tale în toată lumea; şi arătându-te de cât focul mai puternic, văpaia ai stins şi capul vicleanului balaur l-ai sfărâmat. Pentru aceasta spre chinurile taleHristos uitându-se, a încununat dumnezeescul tău cap. Mare mucenice biruitorule, ca cel ce ai îndrăzneală către Dumnezeu, cu deadinsul roagă-te pentru sufletele noastre.
Slavă, glasul al 6-lea:
Lucrând vrăjmaşul cu tiranul cel ca şi dânsul viclean, ca printr-un organ, prinrea izvodire se ispitea să spurce cu bucate, din jertfele cele necurate, pe prea creştinul popor, cel ce se curăţea cu postul. Ci tu ai stricat meşteşugirea lui cu chibzuială mai înţeleaptă şi în vis arătându-te arhiereului celui de atuncea, i-ai descoperit adâncul gândului, arătându-i meşteşugirea cea necuvioasă a vicleanului. Pentru aceasta aducându-ţi ţie mulţumire, te numim mântuitor şi facem în toţi anii pomenirea minunii ce s-a făcut. Şi încă ne rugăm să ne păzim nevătămaţi de meşteşugirile vicleanului, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, mucenice Teodore.
Şi acum; a Născătoarei, a glasului ce se va întâmpla de rând.
Ieşire, fără Evanghelie.
Lumină lină…
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm 19:
Auză-te Domnul în ziua necazului…
Stih: Scutească-te numele Dumnezeului luiIacov.
De laFacere cetire.
Cap. 2, Vers. 20.
Şi a pus Adam nume tuturor dobitoacelor şi tuturor pasărilor cerului şi tuturor fiarelor pământului; iară lui Adam nu s-a aflat ajutor asemenea lui. şi a pus Dumnezeu somn în Adam şi a adormit; şi a luat o coastă dintru ale lui şi a plinit cu carne locul ei. Şi a făcut Dumnezeu coasta, care o a luat din Adam, femeie, şi o a adus pre ea la Adam. şi a zis Adam: iată acum os din oasele mele şi trup din trupul meu, aceasta se va chema femeie, pentru că din bărbatul său s-a luat. Pentru aceea va lăsa omul pre tatăl său şi pre muma sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.: Şi erau amândoi goi şi Adam şi femeia lui, şi nu se ruşinau. Iar şarpele era mai înţelept decât toate fiarele cele de pre pământ, care le-a făcut Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: ce este, că a zis Dumnezeu să nu mâncaţi din tot pomul Raiului? Şia zis femeia către şarpe: din tot pomul care este în Raiu mâncăm, iară din rodul pomului, care este în mijlocul Raiului a zis Dumnezeu: să nu mâncaţi dintr-ânsul, nici să vă atingeţi de dânsul, ca să nu muriţi. Şi a zis şarpele către femeie: nu veţi muri cu moarte.: Că ştie Dumnezeu, că ori în ce zi veţi mânca dintr-ânsul, se vor deschide ochii voştri şi i
207
veţi fi ca nişte dumnezei, cunoscând binele şi răul. Şi a văzut femeia că bun este pomul la mâncare şi plăcut ochilor la vedere, şi cum că frumos este a cunoaşte; şi luând din rodul lui a mâncat şi a dat şi bărbatului său şi a mâncat cu dânsa. Şi li s-au deschis ochii amândorura şi au cunoscut că erau goi. Şi au cusut frunze de smochinşi şi-au făcut acoperământ împrejurul trupului. Şi au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând prin Raiu după amiazăzi, şi s-au ascuns Adam şi femeialui de către faţa Domnului Dumnezeu întrepomii Raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pre Adam şi a zis lui: Adame, unde eşti? Iar el a zis: glasul tău am auzit umblând prin Raiu şi m-am temut, că gol sunt şi m-am ascuns. Şi i-a zis Dumnezeu: cineţi-a spus ţie că eşti gol?Fără numai că aimâncat din pomul, din carele ţi-am porunciîntâiai dintru acesta să nu mănânci. Şi a zisAdam: femeia care mi-ai dat să fie cu mineaceea mi-a dat din pom şi am mâncat. Şi azis Domnul Dumnezeu femeii: de ce ai făcut aceasta? Şi a zis femeia: şarpele m-a amăgit şi am mâncat. Şi a zis Domnul Dumnezeu şarpelui: pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii tu din toate dobitoacele şi din toate fiarele pământului; pre pieptul tău şi pre pântece te vei târî şi pământ veimânca în toate zilele vieţii tale. Vrăjmăşie voiu pune între tine şi între femeie şi între sămânţa ta şi între sămânţa ei; acela va păzi capul tău şi tu vei păzi călcâiul ei. Femeii a zis: înmulţind voi înmulţi necazurile tale şi suspinul tău, îndureri vei naşte fii şi spre bărbatul tău va fi întoarcerea ta; şi el te va stăpâni. Iară lui Adam a zis:pentru că ai ascultat glasul femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit ţie, numai dintru acela să nu mănânci, şi ai mâncat dintr-însul, blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mânca dintr-însul în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă va răsări ţie, şi vei mânca iarba pământului. Întru sudoarea feţii tale vei mânca pâinea ta, până când te vei întoarce în pământ din care eşti luat: că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce. Şi a pus Adam numele femeii sale Eva, adică Vieaţă, pentru că ea este mumă tuturor celor vii.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm2:
Înalţă-Te Doamne întru puterea Ta; cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.
Stih:
Doamne întru puterea Ta se va veseli împăratul.
De laPilde cetire.
Cap. 3, Vers. 19-34
Dumnezeu cu înţelepciune a întemeiat pământul, şi a gătit cerurile cu priceperea. Întru cunoştinţa lui adâncurile s-au deschis şi norii au izvorît apă. FiuleSă nu treci, ci păzeşte sfatul meu şi gândul. Ca să fie viu sufletul tău, şi să fie har împrejurul tău, şi va fivindecare trupului tău, şi purtare de grije de oasele tale. Ca să umble în pace, având nădejde în toate căile tale, şi ca să nu se poticnească piciorul tău. Că de vei şedea, fără de frică vei fi, şi de vei dormi, dulce vei dormi. Şi nu te vei teme de frica ce va veni asupră-ţi, nici de năvălirile neCredincioşilor cele împresurătoare. Că Domnul va fi întru toate căile tale, şi va întări piciorul tău, ca să nu te clăteşti. Nu te lepăda a face bine celui lipsit, când poate a ajuta mâna ta. Nu zice:du-te şi să te întorci şi mâinevoi da, putând tu face bine, că nu ştii ce va aduce ziua ce vine. Nu meşteşugirele asupra prietenului tău, carele vine de aiurea şi nădăjdueşte spre tine. Nu fii iubitor de vrajbă împotriva omului în zadar, ca să nu-ţi facă ţie ceva rău. Nu-ţi agonisi ocările oamenilor răi, nici urma căilor lor. Că necurat este înaintea Domnului tot călcătorul de lege, şi cu cei drepţi nu se împreună. Blestemul Domnului în casele celor neCredincioşi, iar curţile drepţilor bine se cuvintează. Domnul mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar.
După aceasta
Să se îndrepteze rugăciunea mea…
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite.
Iar după rugăciunea Amvonului cântăm acest canon de rugăciune, al Sfântului Teodor.
Aducându-se şi coliva, începem cu:
Doamne, auzi rugăciunea mea…
Apoi
Dumnezeu este Domnul…
Şi îndată Troparul, glasul al 2-lea:
Mari sunt isprăvile Credinţei, în izvorul văpăii, ca întru o apă de odihnă, sfântul mucenic Teodor s-a bucurat; căci cu foc tot arzându-se ca nişte pâine dulce Treimii s-a adus.
208
Pentru rugăciunile lui, Hristoase Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget, toate sunt prea slăvite, Născătoare de Dumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pre Dumnezeu cel adevărat. Pre carele roagă-l să mântuiască sufletele noastre.
Şi îndată Psalmul 50;
Milueşte-mă, Dumnezeule…
Apoi acest CANON, compunere a lui Ioan Damaschin, al cărui Acrostih, la Greci, este acesta:
Pre tine te laud cel numit Darul lui Dumnezeu.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Apa trecându-o ca pre uscat…
Pre tine, Teodore, ştiindu-te iubitor de Dumnezeu şi fiind legat cu dragostea ta cea nedepărtată, sufletul şi trupul meu şi cuvintele laudelor, ţie închin.
Se scria porunca cea urîtă lui Dumnezeu, a aduce jertfe idolilor, iar nu lui Dumnezeu celui viu. Ci tu ai venit, nu ca să jertfeşti lor, purtătorule de biruinţă, ci ca să te aduci jertfă lui Dumnezeu.
Slavă.
Fiind pătruns cu dumnezeească dragoste a lui Dumnezeu celui prea înalt, mucenice Teodore, te-ai făcutostaş Fiului, celui unuia născut şi darurile nu le-ai greşit.
Şi acum, a Născătoarei
Cetele îngereşti şi omeneşti, maică ce nu ştii de mire, te laudă neîncetat; pentru că ai ţinut în braţele tale pre Ziditorul lor, ca pre un prunc.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Tueşti întărirea…
Cântare din buzele mele şi din sufletul meu rugăciune cu durere aduc ţie, milostiveşte-te spre mine purtătorule de chinuri, Teodore.
Trupul ţi-ai supus minţii celei singure stăpânitoare, mare mucenice, şi cu amândouă slujeşti Ziditorului.
Slavă.
Stătut-ai la judecata cea tirănească, vestind Dumnezeu pre Hristos împăratul; şi te-ai lepădat a jertfi celor spurcaţi, Teodore.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine toţi creştinii te-am câştigat scăpare şi zid pururea; pre tine te slăvim fără tăcere, ceea ce nu ştii de mire.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne…
209
Din tainele cele dumnezeeşti gustând cu cunoştinţa, mucenice Teodore, fără sfială aipropoveduit naşterea lui Dumnezeu şi o ai mărturisit.
Cei ce slujeau patimilor, socoteau dumnezeirea pătimitoare, pre cari, cu duhul luminându-te, i-ai mustrat, pătimitorule Teodore.
Slavă.
Rugămu-ne, fericite Teodore, să ne fii cu rugăciunea ta ajutător nouă, celor ce te lăudăm. Scapă-ne din tot felul de primejdii şi de patimi.
Şiacum, A născătoarei.
Ceea ce, fiind brazdă nearată, ai odrăslit spicul cel de vieaţăfăcător, care dărueşte lumiivieaţă, Născătoare de Dumnezeu, mântueşte pre cei ce te laudă pre tine.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând către Tine…
Iubiţi pre Domnul, cel ce vă iubeşte! Strigat-ai, viteazule Teodore, către mucenicii cei ce au pătimit împreună cu tine.
A prinzându-ţi inima cu râvnă, purtătorule de biruinţă, ai ars pre dumnezeoaia cea cu numire mincinoasă, împreună cu capiştea ei.
Slavă, a Treimei
Cuputerea ta cea nebiruită purtătorule de chinuri, Teodore, pierde îndrăsneala barbarilor şi patimile mele.
Şi acum, a Născătoarei
Fecioară, după naştere, te lăudăm pre tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut lumii pre Dumnezeu-Cuvântul cu trup.
Cântarea a 6-a Irmos:
Curăţeşte-mă pre mine…
Ca o slabă, ca o neputincioasă ce era întărâtarea mincinoşilor dumnezei, spre izbândirea sa cerea ajutor de la oameni; de vreme ce se biruia de împotrivirea nemincinoşilor mucenici, cari propoveduiau adevărul.(de două ori)
Slavă, a treimei:
Întărindu-te cu puterea lui Dumnezeu, lauda mucenicilor Teodore, muncile cele de la păgâni ca nişte săgetături de prunci, fericite, le-ai socotit, trăinicia celor viitoare mai înainte văzându-o,
Şi acum. A născătoarei.
Fă să ne mântuim de greşeli cu rugăciunile tale, curată Născătoare de Dumnezeu, şi să aflăm Preacurată dumnezeească strălucirea Fiului lui
210
Dumnezeu, celui ce s-a întrupat din tine negrăit.
CONDAC glasul al 8-lea:
Credinţa lui Hristos, ca o pavăză înlăuntru în inima ta primind, puterile cele protivnice le-ai călcat, mult pătimitorule; şi cu cunună cerească te-ai încununat în veci, Teodore, ca un nebiruit.
Cântarea a 7-a, Irmos: Din Iudeea venind tinerii…
Rănitu-te-ai la trup, pentru Cuvântul cel ce s-a rănit dupre trup pentru noi, şi acestuia cu mulţumită veselindu-te, ai strigat, mucenice Teodore: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
precum s-a pus în mormânt şi de bună voie s-a pecetluit Mântuitorul tuturor, aşa te-ai sălăşluit în temniţă pecetluită, purtătorule de biruinţă, Teodore, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Omorît fiind şi de patimile trupeşti de bună voie scuturându-te, nu cu mâncarea, purtătorule de chinuri, ci cu dragostea cea dumnezeească hrănindu-te, ai cântat:Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă, a treimei:
În temniţă, ca în cuptorul tinerilor oarecând, unul din nestricataTreime arătându-se, ţi-a dat îndrăsneală ţie, purtătorule de chinuri, celui ce cântai: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum, A născătoarei.
Când ai vrut să rândueşti mântuirea noastră, Mântuitorule, te-ai sălăşluit în pântecele Fecioarei, pre care o ai arătat folositoare lumii; Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, irmos: De şapte ori cuptorul…
Orbit fiind la minte, mai marele nelegiuitorilor te îngrozea pre tine păgâneşte, cinstitorule de Dumnezeu; pentru ce în deşert ţi-ai pus nădejdile nebune, spre omul carele cu sila a murit? Iar tu ai strigat: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea înălţaţi pre Hristos în veci.
Ca un priceput şi înţelept iconom al darului, cu darul ce s-a dăruit ţie de la Dumnezeu ai strigat, Teodore, celui ce poruncea păgâneşte: Această ruşine să fie mie şi celor ce cântă: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare
211
prea înălţaţi pre Hristos în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Vitejeşte te-ai nevoit, cu îndrăzneală ai mustrat, strigând către tiranul: Pentru ce eşti fără de minte, poruncind să lăsăm pre Făcătorul şi să slujim cu minciună făpturilor? Iar eu cânt: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea înălţaţi pre Hristos în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Cu închipuiri trupeşti, cu multe feluri de graiuri ascunse şi cu arătări însemnătoare şi închipuitoare, au vestit mai înainte grăitorii de Dumnezeu naşterea ta, Fecioară, cea mai presus de fire şi minunată. Pentru aceasta veselindu-ne, pre tine cu bună Credinţă te lăudăm, prea înălţând pre Hristos întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pre tine cea neispitită…
Pricina muceniciei tale, Teodore a fost dragostea lui Dumnezeu. Pentru aceasta trupul tău s-a dat focului celui material, şi prin aceasta ai mers la focul cel dumnezeesc, bucurându-te purtătorule de biruinţă, cinstitorule de Dumnezeu, Teodore.
Mucenic prea slăvit, ai ars, dar nu te-ai ars; că tu ai ars înşelăciunea, şi stai viu înaintea lui Dumnezeu, şi întru dânsul ca un mucenic te veseleşti, purtătorule de biruinţă, şi cinstitorule de Dumnezeu teodore.
Slavă.
Pre Tine un Hristos Te ştim, pre unul din Treime în douăfiri desăvârşit; păzeşte prepoporul Tău acesta, pre carelel-ai câştigat cu scump sângeleTău; pentru rugăciunile LuiTeodor, purtătorul de biruinţă,
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine mântuitoare întruprimejdii, ceea ce ai purtat înbraţe pre Dumnezeu cel nevăzut şi lăudat în ceruri detoate puterile, şi carele presine s-a dăruit nouă, purureate slăvim.
Irmosul:
Pre tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioara cea neispitită de nuntă, pre tine, ceea ce ai născut mai presus deminte prin cuvânt pre Dumnezeu cel adevărat, pre cea mai înaltă de cât preacuratele puteri, cu neîncetatedoxologii te slăvim.
Şi îndată:
Sfinte Dumnezeule…
Apoi Troparul Sfântului:
Mari sunt isprăvile Credinţei…
Slavă, Condacul.
212
Credinţa lui Hristos ca o pavăză..
Şi acum…, a Născătoarei, glasul acelaşi,
Ca pre o folositoare şi sprijineală tare, toţi cei ce am greşit am câştigat ajutorul tău cel fierbinte, Preacurată Fecioară, maicăMarie, mântuirea creştinilor. Pentru aceasta nu înceta rugând pre Mântuitorul, ca să ne dăruiască iertare.
Şi se face binecuvântarea colivii.
Apoi:
Fie numele Domnului…(de trei ori)
Şi bine voiu cuvânta pre Domnul…
Şi se dă anaforă de Preot.
Şi Apolisul.
Iar unde nu se face Liturghia cea mai Înainte sfinţită, sfârşim ceasurile aşa:
După
slăbeşte, lasă, iartă Dumnezeule…
Şi după metaniile cele de pe urmă, zicemSfinte Dumnezeule, Tatăl nostru, Doamne milueşte(de 12 ori)
Apoi rugăciunea aceasta: prea Sfântă Treime, Stăpânie…
Şi începem Vecernia: veniţi să ne închinăm…(de trei ori)
Şi Psalmul 103, apoi obişnuita Catismă. Cântăm, la Doamne strigat-am… stihirile pe
6: Martirice 3, din Octoih, ale glasului ce va fi de rând, şi ale sfântului Teodor 3, Slavă, a sfântului Teodor; Şi acum, a Născătoarei, a glasului ce va fi de rând.
Eşire nu facem. Lumină lină…
Paremiile.
LA STIHOAVNĂ
Stihira idiomelă a zilei (de două ori)
Apoi Martirica, glasul al 5-lea:
Binecuvântată este oastea…
Slavă, a sfântului Teodor, glasul al 2-lea:
Al dumnezeeştilor daruri…(Caută la stihirile Vecerniei)
Şi acum, a născătoarei.
Toată nădejdea mea…
A cum slobozeşte, sfinte Dumnezeule…
DupăTatăl nostru
Troparul
Mari sunt isprăvile Credinţei…
Slavă, şi acum; a născătoarei.
Toate tainele tale…
Apoi, Ecteniile şi trei metanii.
Se îmbracă preotul în felon mohorît şi începe: binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Iar noi cetim psalmul 142şi celelalte, precum mai înainte am arătat, canonul pe 4.
Şi după sfârşitul canonului, în loc de: Cade-se să te fericim…
Cântăm Irmosul Cântării a 9-a: pre tine, Maica lui Dumnezeu…
Apoi
Sfinte Dumnezeule, Tatăl nostru, Troparul:
MariSuntisprăvile Credinţei…
Slavă, Condacul:
Credinţa lui Hristos, ca o pavăză…
Şi acum, a născătoarei.
Ca pre folositoarea…
Apoi rugăciunea şi binecuvântarea colivei. După aceasta:
Fie numele Domnului binecuvântat…
Şi bine voiu cuvânta pre Domnul…
Apolisul.
Intrând la masă, gustăm vin şi untdelemn, pentru ziua sfântului.
Obiceiul acesta este luat după datinile din Lavra cuviosului părintelui nostru Sava şi din Mănăstirile de obşte: ale cuviosului Eftimie cel mare şi altele. Dar pentru cinstea zilei, nu facem aşa. Ci mâncăm prune fierte, fără de untdelemn, şi varză; iar cei ce vor voi, mănâncă mâncare uscată ca şi Miercuri.
213
Spre ştiinţă:
În Vinerile sfântului post, la Vecernie şi Pavecerniţă, nu facem metanii; numai unde sunt însemnate, la Liturghia cea mai înainte sfinţită, adică: după Să se îndrepteze rugăciunea mea, 3 metanii; dupăeşirea cu Sfintele daruri, metanii 3; la Fie numele Domnului, 3 metanii.
Iar Pavecerniţa o cetim pe cea mare, la care cântăm Canonul morţilor, la gropniţă, al glasului de rând.
Iar Canoanele Mineiului, ce se vor întâmpla întru această vineri şi Duminică, le cântăm când va socoti cel mai mare; unul îl cântăm la Pavecerniţa Vinerii, iar altul la Pavecerniţa Duminicii; aşa facem la toate Vinerile seara, în tot sfântul post.
SÂMBĂTĂ SEARA
ÎNTÂIA SĂPTĂMÂNĂ A SFÂNTULUI POST.
LA UTRENIE
După cei şase Psalmi, cântăm: Dumnezeu este Domnul pe glasul al 2-lea: Şi zicem Troparul sfântului Teodor.
Mari sunt isprăvile Credinţei… pg 206 (de 2 ori)
Slavă, şi acum; a născătoarei.
Toate tainele tale…
Şi obişnuitele Stihologii.
După întâia Stihologie, cântăm Sedelnele mucenicilor, din Octoih ale glasului de rând. După a doua Stihologie, cântăm aceste sedelne ale sfântului Teodor, glasul al 3-lea Podobie: Pentru mărturisirea…
Înfierbântat fiind de adevărul Credinţei, ai stins înşelăciunea păgânătăţii, surpând dumnezeirea idolilor; şi jertfă dumnezeească făcându-te, cu minunile răcoreşti marginile lumii, slăvite mucenice. Roagă pre Hristos Dumnezeu, să dăruească nouă mare milă.
Slavă.
Dar dumnezeesc te-a dat pre tine, spre mântuirea a toată lumea, Domnul, cel ce te-a întărit întru pătimire; boalele noastre cele sufleteşti tămăduindu-le şi patimile trupeşti biruindu-le, Mucenice Teodore, roagă pre Hristos Dumnezeu să dăruească nouă mare milă.
Şi acum. A născătoarei.
Fecioară curată, ceea ce ai purtat în pântecele tău pre Dumnezeu cel ce a răsărit din Tatăl fără patimă mainainte de veci, pre Cuvântul cel într-un ipostas, şi Fiul cel de o fiinţă, pre acesta roagă-L, cu profeţii şi cu mucenicii, cu cuvioşii, pustnicii şi drepţii, să ne dea nouă deslegare greşalelor.
Apoi cetim vieaţa sfântului Teodor După aceea Psalmul 50 şi canonul hramului, cu Irmosul pe 6, şi al sfântului Teodor pe 8, cântând:
Să cântăm Domnului…
CANON
al cărui Acrostih la Greci este acesta: TIron cel prea slăvit, lauda Sâmbetei dintâi. Facerea lui Ioan, Mitropolitul Evaitenilor.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos: Deschide-voiu gura mea…
Cel ce este mai presus de toate, pre tine, ceea ce L-ai născut negrăit, te-a pus mainainte de cât toţi aleşii
214
lui; pentru aceasta astăzi lăudând pre cel încununat de dânsul, ţie prea lăudată, mai înainte începem laudă.
Pre marele între mucenici Teodor, pre viteazul cel prea luminat, pre cel prea numit şi prea slăvit, pre cel întru minuni vestit de la marginile pământului până la margini, cu cântări îl vom lăuda.
Zi de veselie a strălucit întru cele de întristare şi mâhnirea lor o a veselit, luminând de departe cu darul dumnezeescului mucenic începuturile şi zilele cele dinaintea sărbătorilor.
Cel ce s-a jertfit şi în jertfă a primit sfânta înjunghiere, stropeşte Biserica pre care o a ales, ca şi cu nişte curăţiri, cu sângele celui ce a pătimit pentru dumnezeească slăvirea lui.
A născătoarei de Dumnezeu:
Frumos lucru s-a legiuit a prăznui, măcar şi fără vreme. Pentru că Stăpâna ceea ce împodobeşte toate, şi acum s-a arătat de faţă la pomenirea celui ce mai înainte s-a primejduit pentru dânsa prin sânge.
Alt Canon, tot al aceluiaşi părinte.
Cântarea1-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Ca pre uscat umblând Israil…
Dumnezeule, cela ce eşti minunat întru sfinţi cu adevărat, minunează întru mine milele Tale, Hristoase, dăruindu-mi cuvânt ca să laud minunile mucenicului Tău.
Tărie întru pătimire şi răbdare îndureri ai arătat, mucenice al lui Hristos; şi iarăşi grabnic ajutorul tău spre noi ţi-ai arătat, Teodore.
Slavă.
Dreapta Credinţă a părinţilor din sufletul său tiranul lepădându-o, a voit a umbla deapururea în sfat păgânesc, împotrivindu-selui dumnezeu.
Şi acum, A născătoarei.
Proorociile bărbaţilor, ce au grăit de Dumnezeu mai dedemult, întru tine arătat s-au împlinit, Maică Fecioară, că ai născut Dumnezeu adevărat şi om adevărat, mai presus de fire şi cu minune.
Catavasie:
Deschide-voiu gura mea…
Cântarea a 3-a, Irmos: Pre ai tăi cântăreţi…
Dorind creştinescul popor avedea ziua Fiului tău, spre închipuirea ei Stăpânăprăznueşte acum mai înainte, închipuindu-te pre tine pricina prăznuirii şi pre măritul mucenicul tău.
215
Biruesc în tot chipul cele mai bune; că cel prea mare între mucenici spre veselie a întors întristarea vremii, schimbând greutatea curatului post spre odihnă.
Osebit al tău şi cuvios îţi este darul; că dintru ale tale este, pătimitorule. Şi noi, pre cari ne-ai sălăşluit în aceastălăture a ta, cu bucurie îţi aducem daruri de laude.
Pus-ai prea bună temelie cu vitejiile tale, viteazule, surpând ca pre o nimică, cu bărbăţia cea mai presus de fire, fiara cea a tot pierzătoare, care sufla cu foc şi cu ucideri.
Turburându-se cumplit noul vrăjmaş, întocmai ca şi cel de demult, a amestecat în bucate sângele jertfelor ca nişte otravă. Ci înşelându-se ticălosul, s-a biruit cu înţelepciunea mucenicului.
A născătoarei de Dumnezeu:
Umplutu-s-a tot pământul, Fecioară, a cunoaşte pre Domnul, cel ce s-a arătat lumii din tine. Mulţumită fie şi dumnezeeştilor mucenici, căci printr-înşii s-a întărit adevărul.
Alt Irmos:
Nueste sfânt precum Tu, Doamne…
Cela ce mai înainte a şoptit cu vicleşug în urechile Eveişi pre Adam printr-însa cu înşelăciune l-a amăgit; acela şi acum şi-a vărsat veninul răutăţii, spre înşelăciune.
Ură având în sine, hrănind turburarea împotriva celor ce drept vieţuiau, nelegiuitul căuta timp potrivit, în care cugeta să isprăvească viclenia.
Slavă.
Sosit-a începutul zilelor sfântului post, în care tot creştinul prin multă postire se curăţeşte pre sine, de toate ferindu-se.
Şi acum, A născătoarei.
Nădejdea lumii cea tare, acoperemântul şi folosinţa, prea sfântă bună Fecioară, nu trece cu vederea rugăciunea robilor tăi, celor ce din dragoste te fericesc pre tine pururea.
Sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Pre înţelepciunea şi cuvântul…
Dumnezeească întrarmare luând şi înşelăciunea idolilor surpând, pre îngeri ai îndemnat să laude luptele tale. Căci cu dumnezeească dragoste aprinzându-ţÎnaintea, moartea prin foc, ca un viteaz, întru nimica o ai socotit. Pentru aceasta, dupre numirea numelui tău, dai dumnezeeştile daruri celor ce cer de latine dare de tămăduiri, purtătorule de
216
biruinţă Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşale să dăruească, celor ce prăznuesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă.
Neplecându-te amăgirilor lui Maximin, ci cu cuvintele lui Hristos îmbărbătându-te, capiştile idoleşti prin foc în cenuşă le-ai întors, şi vitejeşte biruind pre cel protivnic, dupre zisa proorocului, ai trecut prin foc şi prin apă. Pentru aceasta, dupre vrednicia nevoinţelor, ai luat răsplătire a izvorî tămăduiri celor ce cer cu Credinţă, purtătorule de biruinţă Teodore. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale să dăruiască, celor ce prăznuesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Şi acum, A născătoarei.
Ca o mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, carea nu ştii de bărbat, ca ceea ce eşti locaş celui prea înalt, prea lăudată, pre mine cel ce m-am făcut sălăşluire spurcată fără-de-legilor întru cunoştinţă bat jocură dracilor, sârgueşte de mă scapă din răutatea acestora, şi mă fă luminată sălăşluire, prin fapta bună, Preacurată primitoare de lumină. Goneşte-mi norul patimilor, şi strălucirii celei de sus mă învredniceşte, şi luminii tale celeicurate şi neînserate, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cela ce şade în slavă…
O nouă şi prea slăvită amestecare şi împreunare! Naşterea cu fecioria le-a unit cel ce s-a născut Dumnezeu şi om. şi cu zilele de întristare a amestecat ziua cea veselă, cinstind pre mucenicul său.
Vezi cum a iubit pre Domnul său, cel ce eraostaş lui Hristos. Că pre vrăjmaşii lui cu râvnă şi cu foc i-a pierdut şi mai la urmă pre sine s-a adus, cu dragoste, jertfă bună şi junghiere bine primită lui.
Purtător de biruinţă a scăpat din munci viteazul, cu îndrăznirea cuvintelor şi cu defăimarea muncilor, minunând pre cei ce priveau; şi făcându-se la toată lumea nouă şi prea slăvită vedere.
Os al lui Dumnezeu şi stăpânului meu, pătimind nu s-asfărâmat nici după moarte, O, îndelungă răbdare! tot aşaşi deostaşul lui, primindu-lfocul şi roata, s-au temut a se atinge de el şi mort fiind.
A Născătoarei de Dumnezeu:
217
Slugile vieţii, cari au murit împreună cu stăpânul şi împreună au înviat, viază acum la dânsul veşnic şi pre maica împreună cu Fiul o slăvesc, binecuvântând pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul Sfânt.
Alt Irmos:
Hristos este puterea mea…
Sfat s-a sfătuit prea păgânul, şi socotiţi cât este un adevăr de înfricoşat! că a gândit ticălosul să spurce prin bucatenecurate pre poporul Lui Hristos.
La îndeplinire a adus acelsfat fără-de-lege, poruncind să oprească mâncarea bucatelor celor curate şi să pună dincele ce le spurcase el cu sângiurile.
Slavă.
Făcut-a vestită şi cunoscutăfără-de-legea la toţi creştinii.
Pentru aceea cum au înţeles, s-au adunat toţi împreună, însfântă biserica Domnului.
Şi acum, A născătoarei.
Pre ceea ce Te-a născut preTine, cel mai înainte de veci născut din Tatăl, acum Credincioşii o punem rugătoare. Deci pentru rugăciunile ei îmblânzindu-Te, fii milostiv robilor Tăi.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Spăimântatu-s-au toate…
Astăzi se deschid uşile celedinaintea darului. Şiaceastă zi de odihnă acummai înainte închipueşte învierea; cinstind aşa de luminat pre luminata Stăpână, şi prepreaslăvitul mucenic.
Dărueşte Dumnezeu dar preTeodor cel numit cu numeledarului, celor ce iubesc arătarea celui iubit ce s-a arătat, făcându-l lucrător de preaslăvite, şi săvârşitor de puteridumnezeeşti.
Nimica nu pot asupra mucenicului arcele şi săgeţile tale, vrăjmaşule al mântuirii omeneşti; că şi mort fiind, viazăşi priveghează, şi răutăţilor tale stând împotrivă, mântueşte pre tot ortodoxul.
Streină era mainainte minunea lui Dumnezeu; iarcu mărturisirile mucenicilor aluat Credinţă neîndoită şiaceea ce se crede pururea rămâne minunată, şi cu Credinţă închinată.
Alt Irmos:
CU dumnezeească lumină…
Arhiereul cel de atunci cutotul minunându-se, dacă a cunoscut sfatul păgânului, cu laude de toată noaptea a rugat pre Dumnezeu, ca să nu
218
treacă cu vederea, până în sfârşit, pre poporul carele este moştenirea sa.
Dar grabnicul ajutător al celor ce l-au chemat în adevăr şi cu căldură, rugăciunile lor nu le-a trecut cu vederea nici de cum; ci degrab le-a dat lor mijlocul spre stricarea acelei viclenii.
Slavă.
Dintru înălţime s-a trimis ajutător citimai degrab pre pământ purtătorul de biruinţe Teodor, şi mai marelui păstor arătându-se, l-a învăţat cum să strice sfatul celui fără-de lege.
Şi acum, A născătoarei.
Nimenea din cei ce aleargăcu căldură, Stăpână, la a tafolosinţă, nici odată nu serui şinează; ci cere milă şi primeşte darul, spre folosul cel grabnic al cererii.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înţelepţii Lui Dumnezeu…
Nu pot posti, Mântuitorule, fiii nunţii Tale şi prietenii; că fiind de faţă Tu, Mirele, cu Maica Ta şi cu prietenul Tău, pre Tine Te ospătează şi-Ţi slujesc.
Depărtatu-s-a de Dumnezeul cel ce mântueşte, depărtatu-s-a şi din minte celcu nume rău, şi cu nebunie s-a sculat asupra Credinţii; ci în locul acesteea, a aflat pre cel cu nume mare.
Pătimind, s-a făcut mai înţelept şi lucrând viteazul, s-a făcut mai călduros; că deprinzându-se bine cu lupta şi cu biruinţa asupra tiranilor, nici după moarte nu s-a depărtat de buna faptă.
A născătoarei de Dumnezeu:
Scăpând astăzi Stăpână din primejdia cea stricătoare de suflet, prin minunea mucenicului tău, dupre dumnezeiasca ta rânduială, amânduror mulţumită vă aducem.
Alt Irmos:
Marea vieţii văzându-o…
De vederea Ta cea streinăminunându-se arhiereul a întrebat: Cine eşti Tu, Doamne, cel ce grăeşti cu mine? Arată-ne şi ne învaţă, cum vom afla mai degrab ajutor.
Eu sunt însuşi Teodor mucenicul, a zis. Ci ascultă: Grâu fierbând să împărţiţi poporu lui; şi aşa se vor feri de bucatele cele spurcate ale vrăjmaşului.
Slavă
Cât este de mare minuneata, şi prea mărită folosinţa ta, Teodore! Pentru aceasta îndrăznind
219
toţi, alergăm cătretine şi ne rugăm: mântueşte pre robii tăi.
Şi acum, A născătoarei.
Locaş luminii şi sălăşluire curată Cuvântului te-ai făcut, cu bună voirea Tatălui, şi cucercetarea Duhului Sfânt. Pentru aceasta luminează-mă.
CONDAC glasul al 8-lea:
Credinţa lui Hristos ca o pavăză în lăuntru, în inima ta, primind, puterile cele protivnice le-ai călcat, mult pătimitorule. Şi cu cunună cerească te-ai încununat în veci, Teodore, ca un nebiruit.
icos
Pre Tine, cela ce Te porţi pre scaunul luminii, cu mulţumită întru Credinţă Te lăudăm. Că dumnezeesc dar ne-aidăruit pre Teodor cel viteazîn chinuri, pre cel în vieaţăde trei ori fericit, ca pre cel ce este apărător al adevărului, carele cu gând creştinesc câştigând pre Hristos, s-a arătat puternic biruitor asupra înşelătorului, ca un nebiruit.
SINAXAR ÎN SÂMBĂTA ÎNTÂIA A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST.
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi, în Sâmbăta celei dintâi săptămâni a postului mare, prăznuim neobişnuita minune săvârşită cu ajutorul colivei de sfântul şi slăvitul mare mucenic Teodor Tiron.
STIHURI
Chrană de colivă, Tiron cetatea hrăneşte. Şi hrana pângărită, o nimica o vădeşte.
Mare prigoană s-a pornit împotriva creştinilor, pe faţă şi pe ascuns, pe timpul luiiulian Paravatul. El a stăpânit sceptrul împărăţiei romane după Constanţiu, fiul lui Constantin cel Mare şi trecuse de la Hristos la închinarea de idoli. NeCredinciosul împărat n-a vrut să-i osândească dintr-odată nici cu cruzime şi nici cu neomenie; dimpotrivă încerca cu astfel de purtări să-i facă păgâni, căci pe de o parte îi era ruşine să se poarte crud cu ei, iar pe de altă parte se temea să nu se înmulţească mai mult creştinii. Deaceea s-a gândit vicleanul şi nelegiuitul să-i spurceoarecum pe ascuns şi ştiind că poporul nostru al lui Hristos mai cu seamă în săptămâna întâia a postului mare caută să se curăţească şi să se apropie mai mult de Dumnezeu, a chemat pe prefectul cetăţii şi i-a poruncit să ridice din piaţă obişnuitele cumpărături de mâncare, adică pâine şi băutură, şi să pună în locul lor altele, după ce au fost mai întâi amestecate cu sângele jertfelor idoleşti şi au fost spurcate la facerea lor. A poruncit asta cu gândul că se vor spurca mai cu seamă în aceste zile de curăţie cei ce vor cumpăra aceste mâncări de post. Prefectul a adus la îndeplinire îndată porunca: a pus în toată piaţa mâncări şi băuturi pângărite de jertfele şi spurcăciunile lor idoleşti.
Dar ochiul lui Dumnezeu, care vede totul, care prinde pe cei deştepţi în vicleniile lor şi are grijă totdeauna de noi robii lui, a răsturnat planurile cele spurcate ale Paravatului. Dumnezeu a trimis la Eudoxie, arhiereul cetăţii, care nu ştia nimic de planul împăratului. pe marele Lui mucenic, pe Tiron, care a fostostaş din ceata Tironilor, numit deaceea şi Tiron.
Tiron a stat înainteaepiscopului aievea şi nu în vis şi i-a spus aşa:
—Scoală-te citimai repede, adună turma Lui Hristos şi porunceşte cu tărie să nu cumpere nimeni nimic din cele puse în piaţă, căci sunt spurcate de neCredinciosul împărat cu sângele jertfelor idoleşti!
Episcopul, nedumerit, l-a întrebat:
—Cu ce au să se hrănească cei carin-au merinde acasă, dacă nu vor cumpăra din cele CEse vând în piaţă?
—Fă-le colivă, i-a răspuns sfântul, ca să le potoleşti nevoia!
Episcopul, nedumerit iarăşi, şi neînţelegând
220
ce-i spune, l-a întrebat:
—Ce-i asta colivă?
—Grâu fiert, i-a răspuns Marele Teodor. Aşa numim noi Evhaitenii grâul fiert!
Patriarhul a vrut să ştie cine este acesta care poartă grija de poporul creştin. Sfântul i-a spus din nou:
—Teodor mucenicul lui Hristos, trimis de el în ajutorul vostru.
Patriarhul s-a sculat îndată şi a vestit mulţimii cele văzute. Lucrând aşa, a păzit nepângărită turma lui Hristos de planurile împăratului duşman şi paravat. El, când a văzut că este vădită viclenia lui şi că n-a putut face nimic, destul de ruşinat, a poruncit să pună din nou în piaţă obişnuitele cumpărături.
După ce a trecut săptămâna, poporul lui Hristos, înălţând mulţumiri binefăcătorului lor şi mucenicului, au săvârşit în această vineri cu colivă pomenirea lui. Şi de atunci şi până acum, noi Credincioşii, înoind minunea, cinstim cu colivă pe Marele Teodor, ca să nu se uite cu timpul o faptă aşa de mare a mucenicului.
Pe acest Mare Teodor l-a muncit cumplit păgânul Vriuga pe timpul împăratului Maximin. Mai întâi a fost supus la mari suferinţe. În urmă sfântul a dat foc templuluizeiţei păgânilor, iar podoabele templului le-a împărţit la săraci. Cu toate că unii au venit la el cu scopul de a-l sfătui să se lepede de Credinţă, totuşi n-a vrut. Aşadar, după ce a pătimit multe, în urmă a fost aruncat într-un cuptor foarte încins. Nepătimind nimic din pricina aceluia, şi-a dat lui Dumnezeu duhul său în mijlocul cuptorului.
Cu rugăciunile lui, Dumnezeule, milueşte-ne şi nemântuie, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
N-au slujit făpturii…
Zis-ai drepte stăpâne: că nueste lege drepţilor Tăi. Pentru aceasta maica Ta şimult minunat robul Tău acesta, cu lumina pomenirii lor, astăzidesleagă legile postului.
Cât este de dulce, mare şivesel praznicul de acum, căci cel mai mare şi mai viteaz din mucenici, ne-a însemnat nouă cu o minune, păzind pre poporul lui Hristos
curat despre cele necurate,
Pre cel ce a stătut împotriva balaurilor celor răi şi a biruit pre cel stricător de suflete şi vătămător de trupuri însufleţite, să-l încununăm cu cântări de biruinţă şi cu cununi de laude.
A Născătoarei de Dumnezeu.
Începătorul neamului cunoscând mai înainte mâncarea cea pierzătoare de suflet, nu s-a ferit; iar Credinciosul tău popor de la mucenicul tău mai înainte învăţându-se şi ferindu-se de hrana pierzătoare, cu el împreună, stăpână, jertfeşte mulţumitele cele de mântuire.
Alt Irmos:
Dătător de rouă…
Răcoritor întristării şi nor văpăiei te-ai arătat, prea lăudate, şi ai mântuit din cuptorul cel tirănesc pre toţi Credincioşii, cari strigă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Împărate prea fără-de-lege, ruşinează-te. Şi să se îngrădească gura ta care a gândit asupra noastră sfat fără-de-lege. Că împăratul împăraţilor şi Domnul tuturor a stricat puterea ta.
Slavă.
221
I uliane fără minte, inima ta toată s-a umplut de răutate; dar înţeleptul Dumnezeul nostru zădărniceşte ceea ce s-avărsat dintr-însa cu vicleşugasupra noastră, celor ce strigăm către dânsul: Dar ne dai nouă cu adevărat!
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus de cuvânt a fost zămislirea ta şi mai presus de minte naşterea ta, Preacurată; că ai născut pre Dumnezeu dupre trup, carele a mântuit pre toţi din stricăciune, ceea ce eşti binecuvântată. Pentru aceasta acum, deDumnezeu Născătoare, pre tine te mărim.
Cântarea a 8-a, irmos: Mântuitorule al tuturor…
Ceea ce a umplut de bucurie cu naşterea cele cereşti şi cele pământeşti, în această vreme de întristare, dar de folos dă celui încununat, săvârşind luminat prăznuirile.
Să ne odihnim în Sâmbăta de astăzi, oamenilor, încetând deostenelile cele de eri, pentru Cel ce a binecuvântat această zi cu odihna şi cu prăznuirea cea de acum a mucenicului.
Cu adevărat, aceasta s-ar putea zice cea întâia între Sâmbete şi Sâmbăta Sâmbetelor; plină de dar mucenicesc şi de dumnezeiască putere şi pomenire de mare mântuire.
Cu mâncările cele curate ale împăratului Dumnezeu, a făcut netrebnice cel curat spurcăciunile împărăţiei celei fără-de-lege şi cu preamărită mijlocire a facerii de minuni, a sfinţit a şaptea zi.
A născătoarei de Dumnezeu:
Moartea cea cu dragoste a mucenicilor adeverează taina ta, Fecioară; căci crezând ei lui Dumnezeu, cel ce s-a născut, carele a suferit de bună voie patimă, singuri pre sineşi viteji s-au jertfit.
Alt Irmos:
Din văpaie cuvioşilor…
Precum ai scăpat din văpaie, mucenice Teodore, cu dumnezeiasca putere, aşa şi acum pre noi ne-ai mântuit însuţi, cu dumnezeiască folosinţa ta, de sfatul celui fără-de-lege şi răului viclean.
A seară s-a sălăşluit plângere robilor tăi, prin vicleană meşteşugirea protivnicului nostru; iar întru această dimineaţă bucurie a strălucit, mucenice răbdătorule, prin căldurosul tău ajutor.
Slavă.
Mântuitor pre tine aflându-te
222
noi cei ce am căzut în primejdii şi scutitor de vicleşugul vrăjmaşului, mucenice al lui Hristos, purtătorule de biruinţă
Teodore, pre tine te slăvim întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Nu se pricepe mintea omenească a spune taina naşterii tale, Preacurată. Pentrup aceasta cu dreaptă Credinţă, ca pre o Născătoare de Dumnezeu, pre tine te cinstim şi te slăvim întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Naşterea cea nestricată…
Aleargă împreună mulţimeade pretutindenea la cortul mărturiei şi la darul celajutător al Celui ce a strălucit întru slavă mai mult decât toţi mucenicii; precarele împreună cu stăpâna tuturor îlslăvim.
Îmbărbătează-te, bisericalui Hristos, şi birueşte pre cei ce se luptă cu tine în zadar. Că prietenii lui Hristos şi defaţă şi departe fiind de tinese grijesc, ca şi viteazul căruiaîi cânţi laudele.
Pre cel ce se părea de demult a fi mort, lucrurile îl arată că trăeşte şi după sfârşit şi că este iarăşi părtinitor Credinţei, cu aceeaşi râvnă. Pre carele câştigându-l făcător debine, îl slăvim.
A născătoarei de Dumnezeu:
Pre tine, cartea lui Dumnezeu cea pecetluită, avându-te ca pre o pecete dumnezeească, te pun mai presus de toate cântările şi aduc la tine, Fecioară, toate laudele, aşa prea mult slăvind pre mucenicul tău.
Alt Irmos:
Pre Dumnezeu a-l vedea…
Ca un mare viteaz te-ai arătat prea lăudate şi mare sprijin nouă celor ce cinstim acum prea cinstită şi fericită pomenirea ta şi isprăvile vitejiilor tale şi dumnezeescul ajutor ce ni s-a făcut.
Minunea ta, prea fericite Teodore, ce s-a săvârşit prin sfintele tale îndestulări, în toată lumea se laudă. Pentru aceasta adunându-ne în tot anul, laudă înălţăm lui Hristos, celui ce te-a preaslăvit.
Slavă.
Văzând dragostea celor ce te laudă pre tine, mucenice al lui Hristos, dărueşte-ne şi mai mare dar. Ştiind şi Credinţa câtă este, slăvite mucenice, nu înceta a fi rugător prea fierbinte şi mijlocitor către Dumnezeu pentru noi.
Şi acum, A născătoarei.
Nu încetăm a te lăuda pre tine, Fecioară, ajutătoarea, acoperământul, grabnica sprijineală şi folositoarea noastră cea neruşinată. Păzeşte pre rugătorii tăi de toată răutatea, izbăvindu-ne pururea de tot vicleşugul înşelătorului.
223
LUMINÂNDA
Podobie: Cu apostoliisă ne suim…
Purtătorule de cunună, sfinte, împreună cu îngerii stând acum înaintea scaunului lui Hristos şi de lumina cea de acolo umplându-te, biruitorule, roagă-te neîncetat pentru pacea lumii şi pentru mântuirea noastră, celor ce cu bună Credinţă săvârşim purtătoarea de lumină pomenirea ta, Teodore prea fericite, mucenice prea lăudate.(de două ori)
Slavă, şi acum; A născătoarei.
În pântecele tău, de Dumnezeu Născătoare, s-a sălăşluit Domnul precum însuşi ştie, vrând să cheme din stricăciune lumea cea pierdută. Deci aflând toţi mântuire, strigăm ţie ca îngerul: Bucură-te prea lăudată între toate femeile binecuvântată; că ai născut bucuria la toată lumea.
LA LAUDE
Punem Stihiri 4, glasul 1-iu.
Podobia: ceea ce eşti bucuria cetelor…
Pe viteazul oştirii celei desus, ca pre un bărbat într-armat al evseviei noastre, adunându-ne Credincioşii, cu cântări de taină să-l lăudăm, zicând: Vrednicule de minune, mucenice al lui Iisus, roagă-te pentru cei ce te cinstesc pre tine.
Cu numirea ta cea dupre nume, dar lui Dumnezeu cu adevărat, tuturor celor scârbiţi mângâiere te-ai dat Teodore de trei ori fericite. Căci cu adevărat tot cel ce aleargă la biserica ta, cu bucurie luând răsplătirile minunilor tale, cinsteşte pre Hristos.
Bogăţia şi lumina creştinătăţii, cu ostenelele cele muceniceşti, adunându-o întru tine, toată tăria ta dar primit lui Dumnezeu ai adus, plinind cu osârdie prin chinuri, chemarea ta cea de Dumnezeu dăruită.
Cu prea luminată prăznuirea dumnezeescului mucenic, să ne ospătăm toţi şi cu Credinţă să ne veselim, iubitorilor de prăznuire; şi cinstind luminată pomenirea sfârşitului lui, să lăudăm cu cântări pre Iisus, cel ce l-a preaslăvit.
Slavă, glasul al 6-lea:
Dar de sfinţenie şi bogăţie de dumnezeească vieaţă te-ai arătat lumii, Teodore; că Hristos a preaslăvit pomenirea
224
ta, înţelepte; întru care Credincioşii bucurându-ne, cu un glas lăudăm nevoinţeleostenelelor tale.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, carea ai odrăslit rodul vieţii. Ţie ne rugăm: Roagă-te, stăpână, împreună cu purtătorul de biruinţă şi cu toţi sfinţii, să se miluească sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Sfântului, glasul al 4-lea, singur glasul.
Dănţuesc adunările mucenicilor cu bucurie acum, în biserica ta, purtătorule de biruinţă, Teodore, şi cetele îngerilor săvârşesc nevoinţele răbdării tale; şi însuşi dătătorul de cununi, Hristos, stă de faţă, daruri bogate cântăreţilor tăi cu dreapta Sa dăruindu-le. Pre carele iubindu-L, L-ai căutat şi aflând pre acela de carele ai dorit, viezi împreună cu Dânsul. Pre carele roagă-L, să mântuească şi să lumineze sufletele noastre.
Stih: Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Livan…
Postul cel curat şi fără prihană, la noi acum ajungând, săvârşire de minuni muceniceşti a adus cu sine. Că prinpost ne curăţim de spurcăciunile şi întinăciunile cele muceniceşti şi prin chinuri vitejeşti asupra patimilor neîmbărbătăm. Pentru aceasta şicu darul sfintei ajunări luminându-ne şi cu minunile mucenicului Teodor, ne întărim prin Credinţă întru Hristos, cerând de ladânsul să dea mântuire sufletelor noastre.
Stih: Răsădit fiind din casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.
Cumuceniceasca ta îndrăznire cea către Dumnezeu, teodore, ai făcut netrebnică meşteşugirea vicleanului cea împotriva Credinţei lui Hristos, apărător făcându-te poporului celui creştinesc, păzindu-l, prin înştiinţarea minunată, de bucatele cele spurcate ale jertfelor idoleşti. Pentru aceasta pre tine ca pre un surpător al idolilor şi mântuitor şi păzitor şi turmei lui Hristos şi folositor al nostru lesne ascultător, cinstindu-te cu cântări, te rugăm: Să se dăruească prin tine sufletelor noastre iertare şi luminare.
Slavă, glasul al 8-lea:
Cubărbăţie mucenicească creştineşte într-armându-te, mucenice al lui Hristos, şi slujba cea adevărată tainic apărându-o cu puterea Lui, ai arătat neputincioasă păgânătatea idolilor şi cumplirea tiranilor;
225
nebăgând seamă de munci şi de focul cel vremelnic. Ci, o! cela ce eşti al dumnezeeştilor daruri şi cu fapta şi cu numele, de toată primejdia mântueşte cu rugăciunile tale, pre cei ce săvârşesc pomenirea ta.
Şi acum, A născătoarei.
Stăpână primeşte rugăciunile nevrednicilor robilor tăişi ne izbăveşte pre noi detoată nevoia şi necazul.
Şi cealaltă slujbă a Utreniei, după orânduială; apoi Ceasul întâi şi Apolisul.
LA LITURGHIE
Fericirile din Canonul Sfântului: Cântarea 3-a şi a 6-a, pe 8. Prochimen, glasul al 7-lea:
Veseli-se-va dreptul de Domnul şi va nădăjdui întru dânsul.
Stih:
Auzi Dumnezeule glasul meu, când mă rog către Tine.
Apostolul zilei şi al Sfântului.
Aliluia, glasul al 4-lea:
Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Livan se va înmulţi.
Stih: Răsâdit fiind în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru va înflori.
Evanghelia de laMarcu şi a sfântului, de laIoan.
CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va fi dreptul.
A liluia.
La masă cetim Cuvântul cel de laudă pentru sfântul Teodor, al sfântului Grigorie Nisis. Şi mâncăm bob fiert, măsline albe şi negre şi fierturi cu untdelemn; de se va întâmpla şi colivă, bem şi vin câte două pahare, pentru sfântul.
Acest obiceiu l-am luat din Lavrele cuviosului părintelui nostru Sava şi din ale purtătorului de Dumnezeu părintelui nostru Eftimie.
Cade-se a şti:
Că numai de două ori se îngăduie să mâncăm peşte întru acest mare post: la Buna Vestire şi la Duminica Floriilor.
Când Aflarea cinstitului cap al sfântului Ioan Botezătorul sau 40 de mucenici, cade în Duminica cea dintâi a postului, caută Tipicul la sfârşitul cărţii la literaO.
DUMINICACEA DINTÂI A SFÂNTULUI POSTÎN CARE SE POMENEŞTE DREAPTA CREDINŢĂ.
SÂMBĂTĂ SEARA
FACEM OBICINUITA PRIVEGHERE.
LA VECERNIA MICĂ
Punem patr Stihiri şi cântăm podobnice facerea lui Nicolae. Glasul 1-iu. Podobie: ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti…
Cum s-a întins lumina bunei Credinţe spre toţi, ris sipind ca un nor înşelăciuneapăgânătăţii şi luminând inimilecelor Credincioşi. Veniţi toţisă cădem cu gând bine cinstitor închinându-ne, noi drept Credincioşii, cinstitelor icoaneale lui Hristos.
Cu sfintele icoane se luminează acum, împodobindu-seca o mireasă, Biserica lui Hristos, şi pre toţi îi chiamă săprăznuiască duhovniceşte. Săne adunăm dar cu un gând şi cu o Credinţă, cu bucurie slăvind pre Domnul.
Lumea toată se veseleşte,
227
că iată Domnul a surpat din înălţime stăpânia păgânătăţii, cu nespusă rânduială; şi cei smeriţi ne-am înălţat astăzi la dreapta Credinţă, fiind îndreptăţiţi de drept cinstitoarea împărăteasă.
Cinstea icoanei se înalţă la chipul cel dintâi, zice sfântul Vasilie. Pentru aceasta cu dragoste cinstim icoanele Mântuitorului Hristos şi ale tuturor sfinţilor; ca nu cumva adunându-ne acum, să cădem despre dânsele în păgânătate.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Cel ce este nevăzut, dupre firea cea fără început şi dumnezeească, om s-a văzut, Fecioară, din preacurate sângiurile tale pentru milostivirea cea prea înaltă. A căruia asemănare trupească scriind, cucinste ne închinăm Lui toţiCredincioşii şi cu bună Credinţă îlslăvim.
LA STIHOAVNĂ
Stihira, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Eufratului…
De pierzarea neCredincioşilor, cea făcătoare de stricăciune scăpând, cu lumina dreptei Credinţe inimile să ne luminăm Credincioşilor, slăvind pre Dumnezeu.
Stih: Aduceţi Domnului slavă şi cinste, aduceţi Domnului slavă numelui lui.
înşelăciunea cea întunecată a luiarie a încetat, a lui Macedonie, a lui Petru, a lui Sevir şi a lui Pir r; şi luminează lumina cea întreit luminătoare.
Stih: lnchinaţi-vă lui în curtea cea sfântă a lui.
Nu se mai laudă mincinoasa învăţătură a neCredincioşilor.
Că Dumnezeu cu drept Credincioasa aşezare a Teodorei toiag de tărie dă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
lnălţat-ai cornul celor smeriţi, Născătoare de Dumnezeu, născând pre Dumnezeu cuvântul. Pentru aceasta toţi cu Credinţă cinstindu-te, pre tine te slăvim.
Troparul, glasul al 2-lea:
Preacuratului Tău chip…
Ectenia mică.
Apolisul.
LA VECERNIA MARE
După obişnuita stihologie
La Doamne strigat-am… punem stihiri 10, cântând: 3 stihiri ale Învierii, 3 ale lui Anatolie şi din Triod, patru podobnice, glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puindu-şi…
Pre Tine cel necuprins, carele ai strălucit mai înainte decât luceafărul, fără început, din pântecele cel nematerial şi fără de trup al
228
Părintelui, proorocii cei insuflaţi cu Duhul Tău, Doamne, Te-aupropoveduit a fi prunc întrupat, din ceea ce n-a ştiut de nuntă, unit cu oamenii şi aici pe pământ văzut. Pentru cari ca un îndurat, învredniceşte luminii Tale, pre cei ce laudă învierea Ta cea nespusă şi cinstită.
Cu cuvântulpropoveduindu-Te, grăitorii de Dumnezeu prooroci, şi cu lucrurile cinstindu-Te, vieaţa cea fără sfârşit au câştigat; că nesuferind a sluji făpturii, Stăpâne, fără numai Ţie făcătorului, de lume toţi evangheliştii s-au lepădat şi s-au făcut părtaşi patimii Tale, pe care mai înainte o au vestit. Pentru ale cărora rugăciuni învredniceşte-ne, să trecem fără prihană măsura postului, unule mult milostive.
Din firea Ta cea dumnezeească, nefiind cuprins, Stăpâne, mai pe urmă întrupându-Te, ai binevoit a Te cuprinde. Căci cu luarea trupului, ai luat şi toate osebirile lui. Pentru aceasta scriind chipul asemănării Tale, cu dor îl sărutăm, spre dragostea Ta înălţându-ne; şi dintr-însul luăm darul tămăduirilor, urmând dumnezeeştilor aşezământuri ale Apostolilor.

Prea cinstită podoabă a luat Biserica lui Hristos, din înălţarea cea prea luminată a cinstitelor şi sfintelor icoane ale Mântuitorului Hristos, ale Maicii lui Dumnezeu şi ale tuturor sfinţilor. Prin care se luminează şi se împodobeşte cu darul şi se leapădă de adunarea ereticilor. Şi bucurându-se, slăveşte pre iubitorul de oameni Dumnezeu, carele pentru dânsa a răbdat patimi de bunăvoie.
Slavă, glasul al 2-lea:
Strălucit-a darul adevărului; cele ce s-au însemnat de demult întunecat, acum arătat s-au săvârşit. Că iată Biserica se împodobeşte cu chipul cel dupre trup al lui Hristos ca şi cu o podoabă mai presus de lume, chipul cortului mărturiei cel mai dinainte însemnându-l şi Credinţa cea dreaptă cinstind. Ca fiind icoana aceluia pre carele cinstim, să nu ne înşelăm. Să se îmbrace cu ruşine cei ce nu cred aşa! Că nouă ne este spre laudă chipul celui ce s-a întrupat; căruia cu bună Credinţă ne închinăm, fără să-l facem Dumnezeu. Pre acesta Credincioşii sărutându-l, să strigăm: Dumnezeule, mântueşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
229
Şi acum, a Născătoarei glasului, din Octoih.
LA LITIE
După obiceiu, Stihira Hramului.
Slavă, glasul al 2-lea:
Bucuraţi-vă cinstiţi prooroci, cari Legea Domnului bine aţi rânduit şi cu Credinţă v-aţi arătat legii celei nouă a lui Hristos. Şi mutându-vă la cer, pre Acela îlrugaţi să împace lumea şi să mântuească sufletele noastre.
Şi acum. a Născătoarei, glas acelaşi.
Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu. Păzeşte-mă sub acoperământul tău.
STIHOAVNA din Octoih.
Slavă, glasul al 2-lea, însuşi glasul.
Cei ce am trecut din neCredinţă la bună Credinţă şi cu lumina cunoştinţii ne-am luminat, să plesnim cu mâinile, precum zice Psalmistul, aducând laudă de mulţumire lui Dumnezeu. şi cu cinste să ne închinăm sfintelor icoane ale lui Hristos şi celor ale Preacuratei şi ale tuturor sfinţilor, care sunt însemnate pe pereţi, pe scânduri şi pe sfinţitele vase; lepădând păgâneasca Credinţă a celor neCredincioşi. Pentru că cinstea icoanei, precum zice Vasilie, trece la chipul carele s-a închipuit. Cerând pentru rugăciunile Preacurateimaicii Tale, Hristoase Dumnezeul nostru, şi ale tuturor sfinţilor, să ne dărueşti nouămare milă.
Şi acum, A născătoarei.
O, minune mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut să fi năs cut maică fără bărbat şi săpoarte în braţe pre cela cecuprinde toată făptura? A lui dumnezeu este voia, cel ce s-a născut. Pre carele ca pre un prunc, Preacurată, în braţele tale purtându-L, şi îndrăzneală ca o maică către Dânsulcâştigând, nu înceta a-L rugapentru cei ce te cinstesc, casă miluească şi să mântueascăsufletele noastre
Troparul:
Născătoare de Dumnezeu…
Şi cealaltă urmare a Priveghierii.
Iar de nu este Priveghere, după Tatăl nostru, zicem întâi Troparul învierii, apoi Slavă,
glasul al 2-lea:
Preacuratului Tău chip ne închinăm bunule, cerând iertare greşalelor noastre, Hristoase Dumnezeule. Că de voie bine ai voita Te sui cu trupul pre cruce, ca să scapi din robia vrăjmaşului pre cari i-aizidit. Pentru aceasta cu mulţumită strigăm Ţie: toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, cela ce ai venit să mântueşti lumea.
230
Şi acum, A născătoarei.
Toate tainele tale sunt mai presus de cuget; toate sunt prea slăvite, Născătoare deDumnezeu. Cu curăţia fiind pecetluită şi cu fecioria păzită, maică te-ai cunoscut nemincinoasă, născând pre Dumnezeu cel adevărat. Pre carele roagă-L, să mântuească sufletele noastre.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…Troparul învierii, de două ori.
Slavă:
preacuratului Tău chip…
Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu: Toate tainele tale sunt…
Apoi obişnuitele Stihologii şi cealaltă rânduială după obiceiu.
CANOANELE
Al învierii, ale Crucii învierii şi al Născătoarei de Dumnezeu, toate pe 5; şi din Triod pe 6.
Compunerea lui Teofan. Acrostihul la Greci este acesta:
Astăzi a venit raza cea de Dumnezeu luminata a bunei Credinţe.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos: Adâncul Mării Roşii…
Săltând cu veselie astăzi noi, Credincioşii, strigăm:Cât sunt de minunate lucrurileTale, Hristoase, şi puterea cât este de mare; cela ce ai făcutînţelegerea şi unirea noastră.
Veniţi gânditorilor de Dumnezeu să săvârşim ziua debucurie; acum cerul şi pământul se veselesc, cetele îngereşti şi adunările omeneşti prea ales prăznuind.
Prea mare facere de bine văzând, adică mădulările lui Hristos cele despărţite, adunate întru una, cu mâinile să plesnim şi să lăudăm pre Dumnezeu, cel ce a îndreptat pacea.
Slavă.
Datu-s-au astăzi Bisericii biruinţile, cu voia şi cu sfatul cel din îndemnul lui Dumnezeu, al lui Mihail şi al Teodorei, împăraţilor, cari au ţinut Credinţa cu bună creştinătate.
Şi acum, A născătoarei.
Armele păgâneştilor eresuri adevărat au pierit; că văzând locaşul tău, Preacurată cinstită, împodobit cu icoane, dupre obiceiul creştinesc, acum cu prea sfinţenie ne bucurăm.
catavasie:
Adâncul mării roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel de demult cu mâinile lui Moisi în chipul crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de tine…
Nu se mai înalţă acum sprânceana păgânilor eretici;
231
căci puterea lui Dumnezeu a întărit ortodoxia.
Norii, dupre zisa profeţiei, să ne stropească nouă din cer astăzi rouă făcătoare de vieaţă, pentru înălţarea Credinţei.
Cu bun vers să vestească trâmbiţile cele de taină ale apostolilor lui Hristos, mai presus de fire, înălţarea cinstitelor icoane.
Slavă…
Să lăudăm pre Hristos, cel ce ne-a arătat o împărăteasă bine Credincioasă şi de Hristos iubitoare, împreună cu odrasla ei cea de Dumnezeu încununată.
Şi acum, A născătoarei.
Locaşul tău cel sfinţit luându-l noi Credincioşii, Preacurată, ne rugăm să ne luminăm acum cu darul cel luminos.
Catavasie:
Veseleşte-se deTineBiserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne şiscăparea şi întărirea.
Sedealna, glasul1-iu.
Podobie: Ceata îngerească…
Dumnezeescul Tău chip în icoană însemnându-l, naşterea Ta, Hristoase, luminat o vestim, minunile cele negrăite şi răstignirea cea de bună voie;
prin care dracii se gonesc cu frică şi neCredincioşii cu cutremur se tânguesc, ca niştepărtaşi ai acelora.
Slavă.
Cuchipurile profeţilor, cu feţele apostolilor, cu icoanele şi cu închipuirile sfinţilor mucenici şi ale tuturor sfinţilor, cu sfinţenie se împodobeşte; cu ale Mirelui celui netrupesc şi cu strălucirile cele înţelegătoare ale miresei se luminează maica, Sionul cel de sus.
Şi acum, A născătoarei.
Celor ce cu dragoste cinstesc sfântă icoana ta, Preacurată şi adevărat maică a lui Dumnezeu, te vestesc cu un glas şi cu Credinţă se închină ţie, arată-te păzitoare şi tare sprijineală, gonind toată răutatea departe de la dânşii, ca ceea cetoate le poţi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ridicat pre cruce…
Cu dumnezeească cercetarea Mângâitorului sfinţeşte biserica Ta şi cu venirea lui goneşte înşelăciunea eresului. cuvinte al lui Dumnezeu, mult milostive.
De păgânătatea cea prea silnică mântuind pre poporul Tău, fă-l să se aprindă cu râvna creştinătăţii şi cu Credinţă să
232
strige: Slavă puterii Tale, Doamne.
Văzând că se luminează dumnezeeştile locaşuri cu sfinţitele chipuri ale icoanelor lui Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu, cu sfinţită cuviinţă ne bucurăm.
Slavă.
împărăteasa cea împodobită cu cunună, dorind de adevărată împărăţia lui Hristos, a zugrăvit Preacurată icoana lui şi chipurile sfinţilor.
Şi acum, A născătoarei.
Întrupat născând pre dumnezeescul cuvânt, ceea ce eşti plină de daruri, sfinţenie cuvioasă lui Dumnezeu te-ai arătat; pentru aceasta Biserica ta cea luminată o înoim.
Catavasie:
Ridicat pre cruce văzându-te Biserica, pre Tine soarele dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Tu Doamne lumina mea…
Pune Doamne Bisericii Tale întărire, ca să petreacă în veacul veacului, neclătită de valul eresurilor.
Preste tot pământul a strălucit lumina veseliei, şi a dumnezeescului ajutor, celui dat de sus Credincioşilor.
Cela ce eşti unul bun şi izvor bunătăţii, Tu înalţă cornul drept cinstitorilor împăraţi, al celor ce cinstesc icoana Ta.
Slavă.
Lumina cea neapusă a bunei Credinţe ne-a răsărit nouă, cu porunca cea de Dumnezeu insuflată a Credincioşilor împăraţi, şi cu voia cea gânditoare de Dumnezeu.
Şi acum, A născătoarei.
Înoeşte-ne nouă frumuseţea cea dintâi, Preacurată, maica lui Dumnezeu; şi casa ta aceasta sfinţeşte-o cu darul tău.
Catavasie:
Tu, Doamne, lumina mea în lume ai venit, lumina cea sfântă, care întorci dintru întunerecul necunoştinţii, pre cei ce Te laudă pre Tine cu Credinţă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voiu Ţie cu glas de laudă…
Scrie-se şi se cinsteşte cu închinăciune Credincioasă chipul Stăpânului; şi iarăşi ia îndrăsneală Biserica preaslăvind cu bună Credinţă pre Mântuitorul.
Goleşte-se de întristare şi de întunerecul eresului Biserica
233
lui Hristos, şi se îmbracă cu haină de veselie, şi cu dumnezeesc şi purtător de lumină dar se acopere.
Slavă.
Bună slăvire strălucirii de demult, a dobândit adunarea drept slăvitorilor, cu voia împărătesei Teodorei şi a Fiului ei, bine Credinciosuluiautocrator, Mihail.
Şi acum, A născătoarei.
Cela ce a poruncit de demult să se facă cortul mărturiei, ca într-un cort cuvântător întru tine a locuit, cel singur preaslăvit, carele preaslăveşte Fecioară locaşul tău cu minuni.
Catavasie:
Jertfi-voiu Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele dracilor curăţindu-se, cu sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC glasul al 8-lea
Cuvântul Tatălui cel necuprins, din tine, Născătoare de Dumnezeu, s-a cuprins întrupându-se şi chipul cel întinat, la chipul cel dintâi întorcându-l, cu dumnezeească podoabă l-a amestecat. Deci mărturisind mântuirea, îl închipuim cu fapta şi cu cuvântul.
ICOS
Această taină a rânduielii, de la Dumnezeu fiind insuflaţi, de demult proorocii, şi dobândind strălucirea ei, mai înainte o au vestit, pentru noi cei ce am ajuns la sfârşitul veacurilor. Deci luând din ea dumnezeească cunoştinţă, un Domn pre Dumnezeu cunoaştem în trei feţe slăvit; şi acestuia slujind, o Credinţă şi un botez, întru Hristos ne-am îmbrăcat. Deci mărturisind mântuirea, cu fapta şi cu cuvântul pre acesta închipuim.
SINAXARLA DUMINICA ÎNTÂIA A POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
Înaceeaşi zi, în Dumineca întâia a postului mare, facem pomenire de înălţarea sfintelor şi cinstitelor icoane, petrecută pe timpul de veşnică pomenire a împăraţilor Constantinopolei, Mihail şi a maicei lui, Teodora, în vremea patriarhului Constantinopolei, sfântul Metodie Mărturisitorul.
STIHURI
I coanele gonite fiind mainainte cu necuviinţă, mă bucur, văzându-le acum cinstite cu Credinţă.
Leon Isaurul, potrivit îngăduinţei lui Dumnezeu, din păzitor de asini şi lucrător cu palmele, a pus stăpânire pe sceptrul împărăţiei Constantinopolei, pe vremea când cel întru sfinţi Gherman a luat în mână cârma Bisericii. Îndată Leon a poruncit de l-a chemat la el şi i-a zis:
— Mi se pare, înalt Prea Sfinţite Stăpâne, că icoanele nu se deosebesc întru nimic de idoli. Porunceşte, deci, să le scoatărepede din biserici. Iar dacă sunt adevărate icoanele sfinţilor, atunci să fie ridicate mai sus, pentru ca să nu le spurcăm necontenit sărutându-le şi să cădem astfel în păcat.
Patriarhul arespins aceste cuvinte groaznice ale împăratului şi i-a spus:
234
Să nu fii tu acela, împărate! Am auzit că s-a pornit odată cineva cu furie împotriva sfintelor icoane; iar numele aceluia este Conon.
—Eu mă numeam aşa, a răspuns împăratul, pe când eram copil.
Pentru că Gherman nua vrut să asculte de porunca sa, împăratul l-a surghiunit de pe scaunul patriarhal şi l-a în locuit cu Anastasie, care-i împărtăşea gândul. Şi aşa s-a ivit atunci lupta împotriva sfintelor icoane.
Se spune că Evreii i-au băgat în cap lui Leon aceste gânduri groaznice. Pe când Leon era sărac şi-şi câştiga hrana împreună cu ei păzind asinii, i-au prezis, printr-o vrăjitorie, că are să ajungă împărat.
După ce Leon şi-a sfârşit rău viaţa, a urmat tronului împărătesc, dar mai mult încă, furiei împotriva sfintelor icoane, puiul de leu cel mai cumplit, născut din el, Constantin Copronim. Pentru ce să mai spunem câte fapte şi ce fel de fapte groaznice a săvârşit şi acest nelegiuit? Dar şi el şi-a sfârşit viaţa şi mai ruşinos şi-i urmează pe tronul împărătesc fiulsău născut cu Hazara. Dar pentru că şi el şi-a trăit rău viaţa, i-au urmat la conducerea împărăţiei Irina şi Constantin. Aceştia, sfătuiţifiind de prea sfinţitul patriarh Tarasie, auadunat al şaptelea soborecumenic şi Bisericalui Hristos a căpătat iarăşi sfintele icoane. După ce au părăsit şi aceştia tronul împărătesc, s-a urcat Nichifor patricianul, apoi Stavrachie, fiul lui, după care a urmat Mihail Rangabe. Toţi au cinstit sfintele icoane. LuiMihail îi urmează sălbatecul Leon Armeanul. Acesta porneşte o a doua luptă împotrivaicoanelor, înşelat fiind de un monah ereticce locuia închis într-o peşteră. Şi iarăşi estelăsată fără podoabă Biserica lui Dumnezeu. După Leon Armeanul vine pe tronul împărătesc Mihail Amoreul. După el a venit Teofil, fiul său, care i-a lăsat în urmă pe înaintaşiisăi în nebunia sa împotriva icoanelor. Acest teofil a dat la osânde şi munci groaznice pemulţi dintre sfinţii părinţi. După ce şi-a săturat cruzimea timp de doisprezece ani, s-aîmbolnăvit de disenterie; când era aproapede moarte îşi deschidea atât de mult gura încât i se puteau vedea măruntaiele. Împărăteasa Teodora era foarte întristată din pricina asta. Copleşită de durere a adormit şi vedeîn vis pe preacurata Născătoare de Dumnezeu cu pruncul cel mainainte de veci în braţe, înconjurata de îngeri strălucitori, care loveau şi-şi băteau joc de Teofil, bărbatul ei. Când s-a sculat din somn, Teofil şi-a venit puţin însimţire şi a strigat: Vai de mine ticălosul!Din pricina sfintelor icoane sunt bătut! Îndată împărăteasa a pus la căpătâiul lui IcoanaNăscătoarei de Dumnezeu şi i s-a rugat eicu lacrimi. Iar Teofil, deşi-i era grozav derău, văzând pe unul din cei ce stăteau în jurul lui că poartă engolpion i l-a smuls şi l-a sărutat. Şi îndată gura Lui, care scrâşnea împotriva icoanelor, şi neruşinatul lui gâtlej, care stătea deschis, au venit la starea lor firească de mainainte, i s-au potolit neconteniteledureri şi chinuri şi a adormit mărturisind că bun lucru este a cinsti şi a ne închina sfintelor icoane. Scoţând deci împărăteasa din lăzile ei cinstitele şi sfintele icoane, l-a făcut pe Teofil să le sărute şi să le cinstească din tot sufletul. După puţină vreme Teofil a murit. Teodora a chemat pe toţi cei din surghiun, a dat drumul celor din închisori şi le-a poruncit să trăiască în libertate. A izgonit de pe scaunul patriarhal pe Ioan, numit şi lanis. care era mai mult căpetenia vrăjitorilor şi căpetenia dracilor, decât căpetenia creştinilor. Pe tronul patriarhal s-a suit mărturisitorul lui Hristos, Metodie, car a pătimit multe mainainte şi în groapă de viu fusese îngropat.
Aşa stând lucrurile, Ioanichie cel mare, care a sihăstrit în munţii Olimpului, a avut o cercetare dumnezeească. A venit la el marele sihastru Arsaachie şi i-a spus:
—Dumnezeu m-a trimis la tine ca să mergem la prea cuviosul bărbat Isaia, care sihăstreşte închis într-o peşteră din Nicomidia spre a învăţa de la el cele ce-s plăcute lui Dumnezeu şi potrivite Bisericii lui.
Şi într-adevăr, când au ajuns la el, au auzit din gura lui:
—Acestea zice Domnul: Iată s-a apropiat sfârşitul duşmanilor icoanei mele. Duceţi-vă la împărăteasa Teodora, dar şi la patriarhul Metodie şi le grăiţi aşa: Să opriţi pe toţi cei nesfinţiţi şi aşa împreună cu îngerii să-mi aduceţi jertfă, cinstind icoana chipului meu şi crucea.
Când au auzit acestea s-au dus îndată la Constantinopol şi au vestit cele ce li s-au spus patriarhului Metodie şi tuturor aleşilor lui Dumnezeu. Iar ei adunându-se s-au dus la împărăteasă, pe care au aflat-o cu totul înCredinţată, căci din părinţi era evlavioasă şi iubitoare de Dumnezeu. Împărăteasa îndată şi-a scos icoana Născătoarei de Dumnezeu ce-i atârna la gât şi în văzul tuturor a sărutat-o spunând:
—Să fie anatema toţi cei cari nu se închină şi nu sărută icoanele, nu ca pe Dumnezeu, ci ca pe nişte icoane ale acelora care au iubit pe Dumnezeu!
Toţi cei care erau acolo s-au bucurat cu bucurie mare. Împărăteasa, la rândul ei, i-a rugat şi ea să facă rugăciuni pentru Teofil, bărbatul ei. Au fost înduplecaţi din pricina Credinţei ei. cu toate că la început nu voiau. Şi în adevăr cel întru sfinţi Metodie a adunat poporul, tot clerul şi pe arhierei în marea
235
biserică a lui Dumnezeu, printre care erau şi aceşti bărbaţi aleşi: cei din Olimp, Marele Ioanichie, Arsaachie şi Navcratie, ucenicii lui Teodor Studitul, Teofan şi Teodor scriitorii şi mărturisitorii, Mihail aghiopolitul şi sinchelul. Cu toţii au făcut toată noaptea rugăciuni către Dumnezeu pentru Teofil, rugându-se cu toţii cu lacrimi şi cu încordată rugă. Aşa au făcut timpul celei dintâi săptămâni a postului mare. Acelaş lucru l-a făcut şi împărăteasa Teodora împreună cu femeile şi cu celălalt popor.
În timp ce făceau aceste rugăciuni, Vineri, pe larevărsatul zorilor, împărăteasa a adormit şi i se părea că se găseşte la picioarele crucii şi că treceau pe cale, cu mult sgomot, nişte oameni care duceau felurite unelte de chin. În mijlocul lor era dus legat cu mâinile la spate şi împăratul Teofil. Când l-a văzut, a mers şi ea după cei care-l duceau pe Teofil. Ajungând la poarta cea de aramă, a văzut un bărbat strălucitor la faţă, care sta înaintea icoanei lui Hristos. Teofil s-a oprit Înaintea lui. Împărăteasa s-a atins de picioarele acelui bărbat şi se ruga pentru împărat. Dar numai ce a deschis Teodora gura, că acel bărbat i-a şi zis:
—Mare este, femeie, Credinţa ta! Află că pentru lacrimile şi pentru Credinţa ta, încă şi pentru rugile şi rugăminţile robilor mei şi ale preoţilor mei, iert pe Teofil, bărbatul tău!
După aceea a spus şi celor care-l duceau pe Teofil:
—Deslegaţi-l şi daţi-l femeii lui!
împărăteasa l-a luat şi a plecatbucurându-se şi veselindu-se. Şi îndată s-a trezit din somn. Acestea a văzut împărăteasa Teodora.
Iar patriarhul Metodie, în timp ce se făceau rugăciuni şi cereri pentru Teofil, a luat o hârtie curată şi a scris pe ea numele tuturor împăraţilor eretici, între care a pus şi numele lui Teofil. Această hârtie a pus-o sub sfânta Masă fără să ştie nimeni. Vineri vede şi el un înger înfricoşător că intră în biserica cea mare. Se apropie de el şi pare că-i spune:
—Ţi-a fost ascultată rugăciunea, episcope. Împăratul Teofil a căpătat iertare! Nu mai supăra pe viitor Dumnezeirea cu el!
Patriarhul vrând să ştie de-i adevărată vedenia, s-a sculat din locul unde era, a luat hârtia şi-a desfăcut-o — o, judecăţile lui Dumnezeu!a găsit şters cu totul de Dumnezeu numele lui Teofil.
Mult s-a bucurat împărăteasa când a auzit acestea şi a cerut patriarhului să adune întreg poporul cu sfintele cruci şi cu sfintele icoane în biserica cea mare, ca s-o împodobească din nou cu sfintele icoane şi să facă tuturora cunoscută această nouă minune. Şi într-adevăr îndată s-au adunat toţi în biserică cu lumânări în mâini. A venit şi împărăteasacu fiul ei. Şi făcând litanie au pornit de acolo până la aşa numitul Miliu, cu sfintele icoane, cu dumnezeeştile şi cinstitele lemne ale crucii, cu sfânta şi dumnezeeasca Evanghelie, strigând: Doamne, milueşte-ne!. Şi tot aşa s-au întors din nou în biserică şi au săvârşit dumnezeeasca Liturghie, aşezând la locul lor sfintele şi cinstitele icoane cu ajutorul unor bărbaţi cu o viaţă deosebit de sfântă. Apoi au fost proclamaţi cei evlavioşi care au crezut drept şi au fost îndepărtaţi şi anatematizaţi cei neevlavioşi şi care n-au primit cinstirea sfintelor icoane. Şi aceşti sfinţi mărturisitori au hotărât atunci ca în fiecare an să se facă aşa această sfântă prăznuire ca nu cumva să cădem din nou în aceeaşi rătăcire.
Pentru rugăciunile sfinţilor tăi mărturisitori, Icoană întru totul asemenea Tatălui, milueşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos: în cuptorul persesc…
Să dănţuiască împreună cu veselia Bisericii, întru dumnezeească dragoste, oastea cea îngerească, cu dumnezeesc gând, cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei tale, Doamne.
Biserica celor întâi născuţi şi adunarea se bucură, văzând acum pre dumnezeescul popor cu un gând cântând: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei tale, Doamne.
Slavă.
Scăpând de negura eresului, cu voia Teodorei, împărăteasa cea vrednică de cinste, cântăm: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei tale, Doamne.
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus decât cetele cele de sus te-ai înălţat, Preacurată,
236
tu una făcându-temaica Făcătorului tuturor. Deci bucurându-ne, strigăm: Bine eşti cuvântată tu între femei, Preacurată Stăpână.
Catavasie:
În cuptorul persesc tinerii lui Avraam, cu pofta bunei Credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei tale, Doamne.
Cântarea 8-aa. Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniil…
Legile pământeşti ale bisericii păzindu-le, scriem icoanele lui Hristos şi ale sfinţilor lui şi le sărutăm cu gurile, cu inima şi cu vrerea, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Cinstea şi închinăciunea icoanei, cu adevărat aducându-o la acela al cui este chipul, o cinstim, urmând învăţăturilor grăitorilor de Dumnezeu şi lui Hristos cu Credinţă strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Mintea luminându-şi cu lumina dumnezeescului Duh cinstita împărăteasă şi roduri dumnezeeşti având, a iubit bună podoaba Bisericii lui Hristos şi frumuseţea: Binecuvântând împreună cu Credincioşii pre Iisus Dumnezeu şi om.
Şi acum, A născătoarei.
Curazele luminii celei înţelegătoare strălucindu-se casa Ta cea dumnezeească, umbrează acum pre toţi cu norul Duhului şi sfinţeşte pre cei Credincioşi, cari cu glas cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Mâinile întinzându-şi Daniîl, gurile leilor cele deschise în groapă le-a încuiat; şi puterea focului au stins, cu buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna Credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Hristos, piatra cea nestricată.
Cu sfinţitele zugrăveli ale icoanelor împodobită văzând iarăşi cinstita Biserică, cu cucernicie toţi să alergăm şi lui Hristos să strigăm: Pre Tine Te slăvim întreit-sfinte.
Podoabă şi cinste câştigând Biserica: crucea Ta şi cinstitele icoane şi închipuirile sfinţilor, cu veselie, Stăpâne, şi cu bucurie Te slăveşte.
Slavă.
237
Luminează cu dumnezeeasca Ta slăvire pre împăraţii noştri, îndurate, şi cu tabere îngereşti şi cu tot felul de întrarmare îngrădeşte-i, supunându-le lor Stăpâne semeţia păgânilor.
Şi acum, A născătoarei.
Ridicatu-s-a osândirea strămoaşei Evei, de Dumnezeu Născătoare, că tu curată ai născut pre Stăpânul tuturor cu chip negrăit; a căruia asemănare acum pre icoane o sărutăm.
Catavasie:
Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară, s-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pre tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
LUMINÂND A ÎNVIERII.
Slavă, aceasta.
Podobia: Cu apostolii să ne suim…
Săltaţi, bucuraţi-vă, cu veselie cântaţi strigând: Cât sunt de minunate şi de slăvite lucrurile Tale, Hristoase! Şi cine va putea să spună puterile Tale, Mântuitorule? Cela ce ai împreunat unirea voinţei şi întocmirea noastră într-o Biserică.
Şi acum, A născătoarei.
A rmele vrăjmaşului eres acum au lipsit şi pomenirea lui a pierit cu sunet; că văzând biserica ta, Preacurată, foarte frumos împodobită cuodorul cinstitelor icoane, de bucurie toţi ne umplem.
LA LAUDE
Stihiri:ale învierii, a Lui Anatolie, şi dinTriod 3 podobnice, glasul al 4-lea:
Podobia: Dat-ai semn celor ce se tem…
Întru Tine se bucură acum Biserica, iubitorule de oameni, întru mirele şi Ziditorul său; carele cu dumnezeească voie ai scăpat de înşelăciunea idolească, şi Ţie însuţi o ai logodit prin cinstitul Tău sânge. Cu veselie primind sfinţită înnălţarea icoanelor şi bucurându-se, pre Tine Te laudă şi Te slăveşte cu Credinţă.

Stih: Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inima mea…
Închipuirea trupului Tău înnălţându-o, Doamne, cu dragoste o sărutăm, arătând taina cea mare a rândueîii Tale. Că nu Te-ai arătat nouă, iubitorule de oameni prin părere, precum zic luptătorii de Dumnezeu ucenicii lui Manent; ci dupre adevăr şi cu fire trupească, printr-însa suindu-ne spre a Ta dorire şi dragoste.
Stih: veseli-mă-voiu şi mă voiu bucura întru Tine…
Zi plină de bucurie şi de veselie astăzi s-a arătat, că
238
luminează lumina dogmelor celor prea adevărate şi străluceşte Biserica lui Hristos, împodobindu-se acum cu înnălţarea sfintelor icoane, şi custrălucirile chipurilor, şi se face Credincioşilor unire de Dumnezeu dăruită.
Stih: Scoală-te, Doamne, Dumnezeul meu… Şi cântăm Stihira zilei, glasul al 6-lea:
Moisi în vremea postului a luat legea şi pre popor l-a tras la sine; Ilie postindu-se, cerurile a încuiat; şi cei trei tineri ai lui Avraam pre tiranul cel fără de lege prin post l-a biruit. Printr-însul şi pre noi, Mântuitorule, învredniceşte-ne să ajungem la învierea Ta. Cari strigăm aşa: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, milueşte-ne pre noi.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum:
prea binecuvântată eşti…
Doxologia mare, Ecteniile şi Apolisul.
Şi Litie în Pridvor, după obiceiu. cântând Slavă, Şi acum, Stihira Evangheliei. Ceasul şi învăţătura sfântului Teodor Studitul.Apolisul.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului, pe 6, şi din Canonul zileiCântarea a 6-a, pe 4.
Prochimen, glasul al 4-lea, cântarea părinţilor:
Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri…
Stih: Că drept eşti întru toate…
Apostolul, dinepistola către Evrei. Evanghelia de la Ioan.
Şi se săvârşeşte Liturghia marelui Vasilie. Asemenea şi în celelalte Duminici ale Sfântului post, afară de Duminica Stâlpărilor.
CHINONICUL Lăudaţi pre Domnul din ceruri…Sau Bucuraţi-vă drepţilor…
La masă mâncăm fierturi cu untdelemn, iar nu peşte.
DUMINICĂ SEARA
După Psalmul începător, la Doamne strigat-am, Stihurile pe 10, cântând, din Octoih, Stihiri de umilinţă, ale pocăinţii, şi din Triod 3 Podobnice, ale lui Iosif. Glasul al 4-lea:
Podobia: Daai semn celor ce se tem…
Dă-mi umilinţă şi înstrăinare de răutăţi, şi îndreptare desăvârşită, mie celui cufundat acum în patimile trupului şi depărtat de la Tine, Dumnezeule împăratul tuturor; că n-am nădejde de nicăeri. Şi mă mântueşte pre mine desfrânatul, pentru multă bunătatea Ta, Iisuse atot puternice, Mântuitorule al sufletelor noastre.
Dumnezeescul Moisi cu postul curăţindu-se, a văzut pre cel dorit. Deci acestuia râvnind smeritul meu suflet, sârgueşte a te curăţi de răutăţi în ziua postului, ca să vezi pre Domnul dându-ţi ţie iertare; pre cel ce este bun
239
şi iubitor de oameni, şi întrutot puternic.
Alta, a lui Teodor, glasul al 6-lea:
Podobie: Evangheliceşte să lăudăm…
Să începem acumadouasăptămână apostuluicu faţă luminată, săvârşindu-l din zi i în zi fraţilor; făcându-ne căruţă de foc, ca şi Ilie Tesviteanul, cele patru bunătăţi mari: Gândul să-l înălţăm cu nepătimirea, trupul să-l întrarmăm cu curăţia, gonind şi biruind pre vrăjmaşul.
Din Mineiu, trei.
Slavă, şi acum;A născătoarei de Dumnezeu:Ieşire. Lumină lină…
Prochimen, glasul al 8-lea:
Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne…
Stih 1
De lamarginile pământului, către Tine am strigat.
Stih 2
Ascunde-mă-voiu întru acoperământularipilor Tale.
Stih 3
Aşa voiu cânta numele Tău în veci…
Şi iarăşi
Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău, Doamne…
Să se ştie:
Că aceste două Prochimene mari:
Să nu întorci faţa Ta… şi Dat-ai moştenire…, cu stihurile lor, se cântă în tot sfântul post, unul după altul, începând de la săptămâna Brânzii până la Duminica acincea din post. Şi de la învredniceşte-ne Doamne, se Încep metaniile.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori.
Glasul al 8-lea, singur glasul.
Veniţi să ne curăţim pre noi înşine, cu milostenii şi cu îndurări spre săraci; nu trâmbiţând facerea noastră de bine. Să nu ştie stânga lucrul dreptei; să nu risipească trufia rodul milosteniei; ci întru ascuns să strigăm către cel ce ştie cele ascunse: Părinte! iartă greşalele noastre, ca un iubitor de oameni.
Martirica:
Mucenicii Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; şi acum rugaţi-vă, să se mântuească din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Cele cereşti te laudă pre tine cea plină de dar, Maică, care nu ştii de mire şi noi slăvim naşterea ta cea necuprinsă. Născătoare de Dumnezeu, roagă-te să se mântuească sufletele noastre.
Şi cealaltă rânduială, după obicei.
LUNI LA UTRENIE
După întâia Stihologie, Sedelneele cele de umilinţă, din Octoih, şi A născătoarei. După a doua stihologie, Sedealna glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…
240
Pre mine cel omorît cu sufletul, prin rodul călcării de poruncă, înviază-mă Hristoase ca un îndurat, prin post adevărat şi prin pocăinţă, rogu-mă; şi-mi dă să umblu pururea în căile cele drepte şi bune ale cinstitelor Tale porunci; ca dobândind dumnezeească slăvirea Ta, împreună cu toţi cei ce Te iubesc pre Tine, să laud Iisuse bunătatea Ta pentru toate.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
În întreitele valuri ale patimilor înviforat fiind eu, nepriceputul, Preacurată, te chem pre tine cu căldură: Nu mă lăsa să pier pre mine, ticălosul, ceea ce ai născut adâncul milii; că afară de tine altă nădejde n-am câştigat. Să nu mă arăt dar bat jocură şi râs vrăjmaşilor, eu cel ce nădăjduesc spre tine. Că poţi câte voeşti, ca ceea ce eşti Maica Dumnezeului tuturor.
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al 6-lea:
Podobia: Doamne, milueşte-ne pre noi…
Doamne, îndreptează-ne pre noi cari începem postul săptămâna doua; străluceşte-ne nouă sfinţenia şi lumina îndreptărilor Tale. Şi ne învredniceşte, pre noi cei ce plecăm genunchele, să aducemŢie rugăciune bine primită; că Tu eşti Tatăl nostru şi noi fiii Tăi şi pre Tine cu frică Te lăudăm şi numele Tău chiemăm.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Începătură mântuirii s-a făcut vorba lui Gavriil către Fecioara. Că auzind aceasta:Bucură-te! Nu s-a ferit de această hîritisire; nu s-a îndoit ca Sar ra în cort, ci aşa a zis: Iată roaba Domnului, fie miedupre cuvântul tău.
Psalmul 50.
Canonul Mineiului şi Tricântarea lui Iosif.Şi se ceteşte Cântarea 1-a, din Psaltire Cântarea 1-a. glasul al 4-lea Irmos:
Pre Voevozii cei tari…
Unule bunule, izvorul milii, mielul lui Dumnezeu, cel ce ai ridicat păcatele lumii caun Dumnezeu! Mântueşte-măpre mine, cel ce mă înnec înîntreitul val al păcatelor, îndreptându-mă la limanul pocăinţei.
Postul cel curat este: Depărtarea de păcate, înstrcinarea de patimi, dragostea cea către Dumnezeu, nevoinţaspre rugăciune, lacrimile cuumilinţă şi grijirea de săraci;aşa a poruncit Hristos în Scripturi.
Pre mine, cel ce sunt rănit la suflet cu sabia păcatului
241
şi vătămat cu multe răutăţi, tămăduitorule al sufletelor noastre, tămădueşte-mă ca un făcător de bine, puindu-mi doctoriile înţeleptelor Tale porunci, iubitorule de oameni.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce eşti cort nespurcat, prea sfântă Fecioară, curăţeşte-mă pre mine cel cuprins de asuprelele cumplitelor patimi, cu izvorul milei tale. Şi-mi dă ploi de umilinţă, Stăpână, pierzându-mi adâncul păcatului.
Alt Irmos, glasul al 6-lea:
Al lui Teodor.
A jutor şi acoperitor…
Ca o bucurie de sărbătoare, primind, fraţilor, a doua săptămână a făcătorului de lumină post, cu dragoste să lăudăm pre Hristos, dumnezeeşte veselindu-ne.
Vremea cea de umilinţă a postului aflându-o acum, să plângem foarte şi să suspinăm, şi să tindem mâinile către însuşi Mântuitorul, ca să mântuească sufletele noastre.
Slavă, a treimei:
Unime în trei ipostasuri, prea stăpânitoare Doamnă a tuturor, desăvârşit cârmuitoare; ceea ce eşti mai presus de toată domnia, Tu ne mântueşte pre noi, Părinte, Fiule şi Duhule prea sfinte.
Şi acum, A născătoarei.
Cine a născut fiu nesemănat după legea părintească? Însă pre Acesta îl naşte Tatăl fără de mamă; preaslăvită minune! Că, tu, Preacurată, ai născut Dumnezeu şi om.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cum voiu suferi mânia Ta, Hristoase al meu, când veiveni la judecată? Şi ce răspuns voiu afla să dau acolo, nelucrând, nici făcând voia Ta, doamne? Pentru aceasta mai înainte de sfârşit iartă-mă.
Irmosul:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-l voiu slăvi pre el, Dumnezeul părintelui meu, şi-l voiu înălţa pre el; căci cu slăvire s-a preaslăvit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Mântuitorule al tuturor…
Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în gânduri tâlhăreşti şi rănindu-mă m-am stricat Tămăduitorule al bolnavilor, dă-mi mână de ajutor, cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi.
Viforul cumplitului păcat turbură mintea mea; ci ca pre Petru, Iisuse, mântueşte-mă
242
pre mine cel ce cânt: Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pre Domnul.
Cu înfrânare să omorîm patimile, cu postul duhul, cu aripi să-l înălţăm spre cer şi să strigăm întru umilinţa inimii: Greşit-am Ţie, Dumnezeule; ca un îndurat iartă-ne.
A născătoarei de Dumnezeu:
în pântecele tău sălăşluindu-se cel prea înalt, mai desfătată decât cerurile te-a arătat Fecioară şi părtinitoare nebiruită celor ce strigă: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pre Domnul.
Alt Irmos.
Pre cel ce-l slăvesc…
Arată-mi sufletul, Doamne, nerobit de tirania patimilor, ca slobod făcând voia Ta să mă bucur şi să slăvesc stăpânirea Ta în veci.
Neînfrânarea lui Isav urăşte-o, suflete al meu, şi râvneşte celor bune ale lui Facov; împiedecă pre Veliar prin post; îmbogăţeşte-te cu cele dumnezeeşti şi laudă în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Pre un Dumnezeu dupre fiinţă cinstesc, trei ipostasuri laud cu osebire, altele, iar nu de altfel; de oarece dumnezeirea este una, stăpânire în trei feţe; pentru că este Tatăl şi Fiul şi Duhul.
Şi acum, A născătoarei.
Din luminatul tău pântece, ca un mire din cămară ieşindHristos, a strălucit luminămare celor din întunerec; căstrălucind soarele dreptăţii, Preacurată, a luminat lumea.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Apă bând nu s-a nebunit nimenea, iar Noe cercând vinul s-a aflat gol; şi tot din acestaa născut seminţile răutăţii. Deci fugi, o suflete al meu, de asemănarea acestora, lăudând pre Hristos.
irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre cel ce-l slăvesc oştile cereşti şi de dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întrutoţi vecii.

Cântarea a 9-a, Irmos:
Eva cu neputinţa neascultării…
Să postim de patimile mâniei, să ne ospătăm cudragoste nemincinoasă, să hrănim pre cei săraci cu pâine, hrănindu-ne noi cu Dumnezeescul dar şi cu lacrimile săstingem lacrimile răspunsuluice va să fie.
Ticăloase suflete, suspină,
243
mâhneşte-te, arată chipuri de pocăinţă; acum este ziua lângă uşi; Cel ce judecă fără făţărie vine să dea fiecăruia cele vrednice dupre fapte, precum este scris.
N-am câştigat fapte bune, întinatu-mi-am haina, care o am luat cu îmbrăcarea dumnezeescului botez; întru întunerecul necunoştinţei umblu. Ci îndreptează-mă acum, cu lumina feţei Tale, Doamne, pre mine cel desnădăjduît.
A născătoarei de Dumnezeu:
Marie, Doamnă a toate, pre mine cel ce m-am făcut rob tuturor păcatelor, scapă-mă Fecioară; că tu ai născut, mai presus decât tot Cuvântul, pre Mântuitorul sufletelor noastre; pre Acel ce este bunătate în fiinţă.
Alt Irmos:
Naşterea zămislirii…
Să pătimim acum ca nişte ostaşi ai lui Hristos, că pre cât trece vremea, se împletesc cununile celor ce se nevoesc, care va da Hristos, când va veni cu slavă, să judece tot pământul.
Cu totul m-am rănit, Hristoase, tot m-am umplut de bube.vindecă-mi ranele şi bubele mele, şi patimile şi muşcăturile cele din păcat;
ca să aud şi eu ca leprosul glasul Tău cel sfânt: Voesc! curăţeşte-te.
Slavă, a treimei:
Unule născătorule al unuia, Părinte al Fiului unul născut, şi unule Fiule al unuia, lumină şi raza luminii, şi unul Duhule sfinte numai al unuia Dumnezeu, carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, Unime sfântă! mântueşte-mă pre mine cel ce grăesc de dumnezeirea Ta.
244
Şi acum, a născătoarei.
Minunea naşterii tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cum ai zămislit fără sămânţă, pre Cel necuprins? Spune cum ai rămas Fecioară, după ce ai născut ca o maică? Acest lucru ce este mai presus de fire, primindu-l cu Credinţă, închină-te Celui ce s-a născut; căci câte le voeşte le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Postul a făcut pre Moisi văzător de Dumnezeu; pre Ilie oarecând mergător în căruţă de foc, şi pre Pavel minunat călător la cer. Pentru aceasta, suflete al meu, să postim de răutăţi, şi ne vom răpi şi noi la înălţimea nepătimirii.
Irmosul:
Naşterea zămislirii celei fără-de sămânţă este netâlcuită; rodul maicii celei fără de bărbat, este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înoeşte firile. Pentru aceasta pre tine toate neamurile, ca pre o maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Luminândaglasului. De trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 5-lea:
Minunată armă este rugăciunea şi postul. Acestea pre Moisi l-au făcut scriitor de lege şi pre Ilie întru jertfe râvnitor. Întru acestea petrecând Credincioşii, să strigăm Mântuitorului: Ţie unuia am greşit, milueşte-ne pre noi.(de 2 ori)
Martirica
Binecuvântată este oastea împăratului ceresc! Că de au şi fost pământeni mucenici, dar s-au nevoit a ajunge la vrednicia îngerească; de trupuri nebăgând seamă, prin pătimire s-au învrednicit cinstei celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântueşte sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Să ne rugăm ca Maicii lui Dumnezeu binecuvântată: Roagă-te să se mântuească sufletele noastre.
Şi cealaltă rânduială, după obiceiu.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei, glasul al 5-lea:
Cela ce ai zidit însuţi inimile noastre, adu-Ţi aminte că ţărână suntem; nu ne osândi pre noi întru cele de desubtul pământului, Cela ce eşti fără de păcat.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 21.
Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-l pre el.
Stih:
Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte spre mine, pentru ce m-ai lăsat.
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 4, Vers. 2.
Aşa zice Domnul: în ziua aceea va lumina Dumnezeu întru sfat cu slavă pre pământ, ca să înalţe şi să slăvească rămăşiţa lui Israil. Şi va fi cel rămas în Sion şi cel rămas în Ierusalim, sfinţi se vor chema toţi cei ce s-au scris spre viaţă în Ierusalim. Că va spăla Domnul spurcăciunea fiilor şi a fetelor Sionului şi sângele Ierusalimului va curăţi din mijlocul lor cu duhul judecăţii şi cu duhul căldurii. Şi va veni şi va fi tot locul muntelui Sionului şi toate cele din prejurul lui le va umbri nor ziua, şi ca fumul şi ca lumina focului ce arde noaptea. Cu toată mărirea se va acoperi şi va fi la umbră ziua asupra căldurii şi acoperemânt şi ascundere de vifor şi de ploaie. Cânta-voiu acum celui iubit cântarea iubitului meu corn, de loc gras. Şi o am îngrădit şi am făcut împrejur şanţ, şi am sădit viţă aleasă, şi am zidit turn în mijlocul ei, şi teasc am săpat într-însa; şi am aşteptat să facă struguri şi a făcut spini. Şi acum omule cel din Iuda, cei ce locuiţi în Ierusalim, judecaţi între mine şi între viea mea. Ce voiu face Încă viei mele, ce nu i-am făcut ei? Că am aşteptat să facă struguri şi a făcut spini. Şi acum voiu spune vouă, ce
245
voiu face viei mele? Lua-voiu gardul ei şi va fi de jaf şi voiu surpa şanţul ei şi va fi spre călcare. Şi voiu părăsi viea mea şi nu se va tăia, nici se va săpa, şi vor creşte într-însa spini ca întru o ţelină, şi voiu porunci norilor să nu plouă preste dânsa. Că viea Domnului Savaot casa lui Israil este, şi omul din Iuda odraslă tânără şi iubită.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 22. ToiagulTău şivargaTa, acesteam-aumângâiat…
Stih:
Domnul mă va paşte şi nimica nu-mi va lipsi
LUNI SEARA
După Psalmul începător, cetim Catisma: către Domnul când m-am necăjit…
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6 şi cântăm podobiile Triodului, facerea lui Iosif. Glasul al 8-lea:
Podobie: Cevom numi pre voi…
Cui te-ai asemănat, o ticăloase suflete, lenevindu-te şi nefăcând cele bune, ci primind pururea a petrece în rele? Judecata este lângă uşi, căeşte-te! Cu postul şi cu rugăciunea curăţeşte-te; şi strigă Stăpânului tău: Greşit-am Ţie, iartă-mă ca un îndurat şi-mi dărueşte mântuire.
Cela ce ai noianul bunătăţii, noianurile cele rele ale păcatelor mele usucă-le, Hristoase, ca un Dumnezeu fără de păcat, şi dă inimii mele umilinţă, oprind izvoarele nelegiuirii. Ca să laud şi să slăvesc milostivirea Ta cea nespusă, îndelung răbdătorule, făcătorule de bine al sufletelor noastre.
Altă Stihiră, a lui Teodor, glas acelaşi.
Podobie: în raiul cel din Edem…
Dumnezeule, Cela ce ne-ai adus pre noi şi acum a săvârşi stadiul cinstitului post, şi ne-ai dăruit a intra în sfânta călătorie a săptămânii a doua; însuţi Doamne învredniceşte-ne să trecem lesne şi spre cea viitoare; trupului şi sufletului nostru bine făcându-le, şi tărie dându-le. Ca săvârşind alergarea bărbăteşte, să ajungem toţi cu bucurie la stăpâneasca zi a învierii Tale, şi purtând cununi să Te lăudăm neîncetat.
Şi din Mineiu 3.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Prochimen, glasul 1-iu, Psalmul 23:
Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în răsboaie.
Stih:
Al Domnului este pământul şi plinirea lui.
Dela Facere cetire.
Cap. 3, Vers. 21.
Şi a făcut Domnul Dumnezeu lui Adam şi femeii lui îmbrăcăminte de piele şi i-au îmbrăcat pre ei. Şi a zis Dumnezeu: iată Adam s-a făcut ca unul din noi cunoscând binele şi râul! Şi acum, ca nu cumva să-şi tinză mâna sa şi să ia din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăească în veci. L-au scos pre el Domnul Dumnezeu din Raiul desfătării, ca să lucreze pământul din care s-a luat. Şi a scos Domnul Dumnezeu afară pre Adam şi l-a pus pre el în preajma Raiului desfătării; şi a pus Heruvimi şi sabie de foc învârtitoare, ca să păzească calea pomului vieţii. Iar Adam a cunoscut pre Eva, femeia sa, şi zămislind ea a născut pe Cain, şi a
246
zis: dobândit-am om prin Dumnezeu. Şi a mai născut pre Avel, păstor de oi; iară Cain a fost lucrător de pământ. Şi a fost după câteva zile a adus Cain din rodurile pământului jertfă lui Dumnezeu. Şi a adus şi Avel din cele întâi născute ale oilor sale şi din grăsimea lor; şi a căutat Dumnezeu spre Avel şi spre darurile lui. Iară spre Cain şi spre jertfele lui nu s-a uitat, şi s-a întristat Cain foarte şi s-a mâhnit faţa lui. Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Cain: de ce te-ai întristat şi pentruce s-a mâhnit faţa ta? De ai fi adus drept şi ai fi împărţit drept, n-ai fipăcătuit. Taci, la tine se va întoarce şi tu îl vei stăpâni pre acela.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 24.
Caută spre mine şi mă milueşte.
Stih:
către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
De la Pilde cetire.
Cap. 3, Vers. 34.
Domnul mândrilor le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă dar. Cei înţelepţi vor moşteni slavă, iar cei neCredincioşi au Înălţat ocară. Ascultaţi fii învăţătura părintelui şi luaţi aminte să cunoaşteţi ştiinţa. Că dar bun dăruesc vouă, legea mea să nu o părăsiţi. Că şi eu am fost ascultător tatălui meu, şi iubit înaintea feţei maicii mele. Carii mă învăţau şi ziceau: să se întărească cuvântul nostru în inima ta, păzeşte poruncile şi nu le uita. Agoniseşte-ţi înţelepciune, câştigă-ţi ştiinţă, nu uita, nici trece cu vederea cuvintele gurii mele, nici te abate de lagraiurile gurii mele. Nu o părăsi pre dânsa, şi te va ţinea pre tine, iubeşte-o şi te va păzi. Începerea înţelepciunii este a câştiga înţelepciune, şi întru toată agoniseala ta, agoniseşte-ţi ştiinţă. Primeşte-o, şi o cuprindepro ea, şi te va înălţa, cinsteşte-o ca să te cuprindă. Ca să dea capului tău cunună de daruri, şi să te acopere cununa mângâerei. Auzi fiule şi primeşte cuvintele mele, şi se vor înmulţi anii vieţii tale, ca să fie multe căile vieţii tale. Că te învăţ căile înţelepciunii şi te îndreptez pre cărări drepte. Că de vei umbla, nu se vor împiedeca paşii tăi, şi de vei alerga nu te veiosteni. Ţine-te de învăţătura mea, şi nu o lăsa, ci păzeşte-o pre ea ţie, spre vieaţa ta. În căile neCredincioşilor nu merge, nici să râvneşti căile celor fără-de-lege. Ori în care loc se adună tabăra, să nu mergi acolo, fugi de ladânşii şi te depărtează. Că nu dorm până nu fac rău şi se ia somnul de ladânşii şi n-adorm. Că aceia se hrănesc cu bucatele necurăţiei, şi se îmbată cu vinul călcării de lege. Iar căile drepţilor, ca lumina luminează,
merg şi luminează până când se plineşte ziua. Iar căile neCredincioşilor sunt întunecate, că nu ştiu cum se împiedecă. Fiule! Ia aminte graiurile mele şi de cuvintele mele alătură-ţi urechea ta. Ca să nu scadă izvoarele tale, păzeşte-le în inima ta. Că vieaţă sunt tuturor celor ce le află pre ele, şivindecare a tot trupul.
La STIHOAVNĂ
Idiomela zilei, glasul al 4-lea:
Postul cel duhovnicesc să-l postim, să rupem toată încurcătura şi să fugim de smintelele păcatului; să iertăm şi fraţilor noştri datoriile, ca şi nouă să se ierte greşalele noastre. Că aşa vom putea striga: Să se îndrepteze rugăciunea noastră, ca tămâia înaintea Ta, Doamne.(de două ori)
Martirica:
proorocii şi apostolii lui Hristos şi mucenicii au învăţat să se laude Treimea, cea de o fiinţă, şi au luminat neamurile cele rătăcite şi părtaşi îngerilor au făcut pre fiii omeneşti.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Nu uita pre săracii tăi până în sfârşit, Stăpână; ci cu rugăciunile tale scuteşte-ne pre noi de îngrozirea cea viitoare şi de vătămarea cea de acum; şi din mânia Domnului răpeşte pre robii tăi, Născătoare de Dumnezeu.
Să se ştie
Că din această Luni, a doua săptămână a Postului, se cântă la Pavecerniţă canoanele
247
sfinţilor din Mineiu care se întâmplă din Sâmbăta lui Lazăr până la Dumineca Tomei împreună cu canonul Născătoarei de Dumnezeu; şi anume: întâi Canonul Născătoarei de Dumnezeu şi apoi al sfântului din Mineiu.
Marţi a doua săptămână LA UTRENIE
După întâia Stihologie, Sedelnele din Octoih. După a doua Stihologie, Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobia: înviat-ai din morţi…
Oprind patimile cu frâulcuratului post, să ne sârguim toţi să ne înălţăm mintea spre cinstite vederi dumnezeeşti, cu desăvârşită Credinţă. Ca să defăimăm desfătarea vieţii celei pământeşti şi să dobândim vieaţă cerească şi strălucire dumnezeească.
Slavă, tot aceasta. şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
În noianul cel cumplit al întristării căzând, pentru mulţimea faptelor mele celor rele şi fără de lege, am venit în nepricepere şi acum sunt cuprins de desnădăjduire; stăpână Născătoare de Dumnezeu, tu mă mântueşte, tu -mi ajută. Că tu eşti milostivire păcătoşilor şi curăţire de mântuire.
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobia: înviat-a din morţi…
Puindu-ne înainte postul, masă de taină, ne cheamă pre noi să ne săturăm din destul. Deci să mâncăm ca nişte bucate darurile Duhului cele deapurureavii; să bem ca o băutură izvoarele lacrimilor cele ce dumnezeeşte izvorăsc, şi veselindu-ne să aducem laudă lui Dumnezeu neîncetat.
Slavă, tot aceasta. Şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
De toată groaza şi răutatea oamenilor mântueşte-ne pre noi, Preasfântă Fecioară; că pre tine te avem acoperemânt şi folositoare, cei ce scăpăm la tine, maica Lui Dumnezeu şi la cel ce s-a născut din tine, Dumnezeul nostru. Pre carele roagă-l, să ne scutească pre noi de primejdii şi de chinuri.
Apoi, Psalmul 50.
ŞI TRICÂNTAREA LUI Iosif.
Şi se ceteşte cântarea a doua din Psaltire.
Cântarea a 2-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Dumnezeul vostru, carele m-am născut mai înainte de veci din Tatăl. Şi din Fecioară mai pe urmă, fără de bărbat, m-am născut, şi am deslegat păcatul strămoşului Adam, ca un iubitor de oameni.
Suspină, lăcrimează, suflete, întoarce-te, căeşte-te; sa apropiat
248
ziua; lângă uşi este judecătorul; găteşte-te spre răspuns şi strigă: Greşit-am Ţie, îndurate, milostive, bunule, Tu mă milueşte.
Saţiul păcatului cel pierzător urăşte-l, suflete al meu, desfătează-te întru saţiul postului cu de-adinsul; fă-ţi mâncare mântuitoarele porunci, care îţi mijlocesc îndulcirea bunătăţilor celor veşnice prin Credinţă.
îngeri, puteri, căpetenii, arhangheli, domnii, scaune, voi stăpânii, heruvimi şi serafimi, rugaţi pre dătătorul de bine şi Dumnezeu, ca să ne dăruească nouă iertare de greşale, şi scăpare de patimi.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce singură ai născut pre cuvântul cel fără început, fiind cu totul fără început, fiind cu totul fără prihană, întrupându-se din tine, iar nu schimbându-se din ceea ce a fost, rămâind tu Fecioară după naştere care nu ştii de mire; roagă-te pentrutoţi, să se scoată vieaţa noastră din stricăciune.
Alt Irmos, glas acelaşi:
Facerea lui Teodor.
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt…
Văzut-am, cunoscut-am că bună este nouă spre pocăinţăvremea care ai hotărît. Deci întru aceasta, Dumnezeule, primeşte rugăciunile noastre şi le îndreptează înaintea Ta, ca nişte tămâie bună, ca o jertfă primită.
Mă înfricoşez şi mă tem cugetând câte am greşit. Cum Te voiu întâmpina? Cum măvoiu arăta Ţie celui înfricoşat şi cum voiu sta înaintea nefăţarnicei Tale judecăţi? Pentru aceasta milostiveşte-Te spre mine, îndurate, în ceasul când vei vrea să judeci tot pământul.
Slavă, a treimei:
Unime prea desăvârşită, dumnezeire prea înaltă, în trei feţe, Părinte, celace eşti nenăscut şi Fiule unule născut, Duhule, cela ce purcezi din Tatăl şi prin Fiul Te arăţi; o fiinţă şi o fire, o Domnie, o împărăţie, mântueşte-ne pre noi pre toţi.
Şi acum, a născătoarei.
Negrăită este minunea naşterii tale, Maică Fecioară; că în ce chip oare ai şi născut şi petreci curată precum ai fost? Cum ai născut prunc şi nu ştii nici cum ispita de bărbat? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, cel ce s-a născut din tine mai presus de fire, cu cuvioasă înoire.
249
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Tu ai scos din mânia cea îngrozitoare pre Ninevitenii ce s-au pocăit şi au postit. Iar pre sodomenii desfrânaţi cu foc i-ai ars; mântueşte-mă Hristoase de groaza acestora.
Irmos:
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeul vostru, carele am sfinţit vouă început primit, zecluiala zilelor a tot anul; şi aceasta o am dat poporului meu, spre omorîrea patimilor şi spre început al mântuirii.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De Dumnezeu grăitorii…
Celace ai îndreptat pre vameşul, Cel ce a suspinat şi Te-ai milostivit spre păcătoasa, care a lăcrămat din inimă, mântueşte, milueşte, Mântuitorule, sufletele celor ce Te laudă pre Tine.
Să aducem Domnului roduri de fapte bune prin post şi să ne ferim de gândurilecele vătămătoare, ca să aflăm desăvârşit dumnezeească desfătare.
Cetele îngereşti se roagă Ţie, adunarea apostolilor şi mulţimea mucenicilor: Iisuse, dărueşte iertare poporului Tău.
A Născătoarei de Dumnezeu:
Pre Fecioara ceea ce este munte netăiat, sfeşnic purtător de lumină, scară lesne de de suit şi locaş al lui Dumnezeu, Credincioşii să o fericim.
Alt Irmos:
Pre cel ce s-a preaslăvit…
Veniţi toţi să trâmbiţăm cu laude, întru această zi bine vestită a postului şi ospătându-ne cu dumnezeeştile cântări, ca şi cu un ospăţ, să lăudăm şi să prea înălţăm pre Hristos în veci.
Cine a mâncat pre omul lui Dumnezeu odinioară? Fiara, leul; că, neascultând a primit mâncările de la profetul cel mincinos. Păzeşte-te dar, suflete al meu, să nu te înşele şarpele lăcomiei pântecelui.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Ca pre o Unime în fiinţă Te laud, ca pre o Treime în feţe Te cinstesc, Părinte, Fiule şi prea sfinte Duhule. Stăpânia cea fără de început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Tute-ai arătat munte al lui Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, întru carele Hristos sălăşluindu-se, a făcut locaşuri dumnezeeşti pre cei ce cântă: Pre Domnul lăudaţi-l
250
şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cinstind postul ca pre unpăzitor al curăţiei şi ca pre omaică a nepătimirii, veniţi popoarelor să-l primim cu dragoste; pre Domnul lăudându-Lşi prea înălţându-L întru toţivecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Domnul, cel ce s-a preaslăvit în numele cel sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moisi taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
M9 3
Cântarea 9-a, Irmos:
Naşterea pururea Fecioarei…
Postul cel bun hrănind inima, odrăsleşte dumnezeeşte spic copt de bunătăţi; pre carele să-l iubim întru aceste sfinte zile, primind sfinţenie.
Văzându-mă întinat cu multe păcate, rănit şi osândit, milostive, mântueşte-mă cu mila Ta, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
Vai mie, prea ticăloase suflete! Cum vrei să răspunzi? Ce frică va să te cuprindă, când va şedea judecătorul, milioane de îngeri stându-i înainte! Sârgueşte-te dar mai înainte de sfârşit, de te pocăeşte.
A născătoarei de Dumnezeu:
Pre tine căruţa cea împărătească, norul cel luminos, muntele cel prea gras, muntele cel închiegat, neispitită de nuntă Fecioară, te rugăm: Tămădueşte patimile sufletelor noastre.
Altul, Irmos acelaşi.
Post adevărat să postim Domnului, precum prin înfrânare de mâncări, aşa şi de limbă, de mânie, de minciună şi prin înstrcinarea a toată altă patimă; pentru că să vedem Paştile curaţi.
Postule, tu ai înflorit rodul lui Samuil, tu ai crescut pre Samson viteazul cel mare, tu săvârşeşti preoţi şi profeţi. Tu ne sfinţeşte pre noi, cinstite postule.
Slavă, a treimei:
întreită lumina unei stăpâniei Tale, Doamne, străluceşte-o în mintea noastră cu străluciri de taină; ca să ne întoarcem noi de la înşelăciunea cea de multe feluri la unirea dumnezeirii.
Şi acum, A născătoarei.
Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, arma noastră şi zidul, tu eşti sprijoana celor ce
251
aleargă la tine. Pre tine şi acum spre rugăciune te îndemnăm, ca să ne mântuim de vrăjmaşii noştri.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Având pre Duhul Sfânt în post ospătător bogat, să nesăturăm de darurile lui şi din destul să ne ospătăm, lăudându-l ca pre Dumnezeul nostru.
Irmosul:
Naşterea pururea Fecioarei, ceea ce s-a arătat mai înainte puitorului de lege în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a Credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 5-lea:
Pentruce lenevindu-te, suflete al meu, slujeşti păcatului? Şi pentruce bolnav fiind, nu alergi la doctor? Iată vreme bine primită; iată acum ziua mântuirii cea adevărată. Scoală-te, spală-ţi faţa ta cu lacrimile pocăinţii, şi cu untul de lemn al facerii de bine luminează-ţi Candela; ca să afli îndurare de la Hristos Dumnezeu şi mare milă. (de două ori)
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, cetelor îngereşti urmând, ca fărătrupuri, au răbdat muncile, numai singură nădejdea având, numai singură nădejdea spre desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, pace dărueşte lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Fericimu-te, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi te slăvim Credincioşii dupre datorie, pre tine cetatea cea neclătită şi zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare şi scăparea sufletelor noastre.
Apoi
Bine este a ne mărturisi Domnului…
Ceasul şi celelalte.
La ceasul al şaselea.
Troparul Profeţiei, glasul al 6-lea:
Nuputem să Te lăudăm pre Tine dupre vrednicie, ci cerem rugându-ne, să nu ne pierzi pre noi cu fără-de-legile noastre, lesne iertătorule, Doamne.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 25.
Doamne, iubit-am bună cuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei tale.
Stih:
Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutatea mea am umblat.
252
Din Proorocia Isaiei cetire.
Cap. 5, vers. 7.
zice Domnul: Că via Domnului Savaot casa lui Israil este, şi omul din uda odraslă tânără şi iubită. Aşteptat-am ca să facă judecată şi au făcut fără-de-lege; şi nu dreptate, ci ţipet. Vai, celor ce lipesc casă lângă casă şi împreună ţarină lângă ţarină, ca să ia ceva de la vecin; au doar veţi locui voi singuri pre pământ? Că s-au auzit acestea în urechile Domnului Savaot; că de se vor şi face case multe, mari şi frumoase, spre pustiire vor fi şi nu vor fi locuitori într-însele. Că unde lucrează zece perechi de boi, vor face un urcior şi cel ce seamănă şase oboroace, va face trei măsuri. Vai, celor ce se scoală dimineaţa şi umblă după băutură beţivă, aşteptând până seara, că vinul îi va arde pre ei. Că cu chitare, cu alăute, cu timpane şi cu fluere beau vinul; iar spre lucrurile Domnului nu caută, şi lucrurile mâinilor Lui nu le socotesc. Pentru aceasta s-a luat în robie poporul meu, că n-a cunoscut pre Domnul şi mulţi au murit de foame şi de sete de apă. Şi şi-a lărgit iadul sufletul său, şi s-a deschis gura sa fără de încetare, şi se vor pogori în ea cei măreţi şi cei mari şi cei avuţi şi cei ce se bucură, şi se va smeri omul, şi se va defăima bărbatul, şi se vor smeri ochii cei sumeţi. Şi se va înălţa Domnul Savaot întru judecată, şi Dumnezeul cel sfânt se va slăvi întru dreptate.
Prochimen, glasul al 3-lea, Psalmul 26.
Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme.
Stih:
Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voiu înfricoşa.
MARŢI SEARA
Seara, la Doamne strigat-am, Stihirile lui Iosif. Glasul 1.
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici…
Pre cruce Ţi-ai întins, Hristoase, preacuratele Tale mâini, adunând marginile. Pentru aceasta strig Ţie: Minteamea cea risipită adună-o, fiind trasă de poftă ca o roabă şi părtaş patimilor Tale mă arată, curăţindu-mă cu totul prin înfrânare.
Pre tineri oarecând întărindu-i postul, i-a arătat mai puternici decât focul cel arzător, precum scrie. Posteşte dar, smeritul meu suflet, aprinzând întru tine dragostea Stăpânului, prin care vei putea să scapi de gheena ce va să fie şi să-ţi arzi patimile cele pierzătoare.
Altă Stihiră a lui Teodor, Glasul al 3-lea:
Podobia: vitejilor mucenici…
Vremea postului este veselă. Pentru aceasta săturându-ne din destul de curăţia cea luminată, de dragostea cea curată, de rugăciunea cea luminoasă şi de alte toate bunătăţi, să strigăm luminat: Cruce a lui Hristos prea sfântă, ceea ce ai odrăslit desfătareavieţii, învredniceşte-ne pre toţi a ne închina ţie cu inimă curată, dându-ne iertare şi mare milă.
Şi din Minei, trei.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 27.
Mântueşte Doamne poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta.
Stih:
către Tine Doamne voiu striga…
Dela Facere cetire.
Cap. 4, Vers 8.
253
Zis-a Cain către fratele său Avel: Să mergem la câmp. Şi a fost când erau ei în câmp, s-a sculat Cain asupra fratelui său Avel şi l-a omorît. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Cain: Unde este fratele tău Avel? Iar el a zis: Nu ştiu, au doară păzitor sunt fratelui meu? şi a zis Dumnezeu: Căci ai făcut aceasta? Glasul sângelui frăţine-tău strigă către mine de pe pământ. Şi acum vei fi tu blestemat pe pământul carele şi-a deschis gura sa şi a primit sângele fratelui tău din mâna ta; când vei lucra pământul, nU va adaoge a-ţi da puterea sa; gemând şi tremurând vei fi pre pământ. Şi a zis Cain către Domnul: Mai mare este vina mea, decât a se ierta mie? De mă scoţi astăzi de pre faţa pământului şi de lafaţa ta mă voiu ascunde şi voiu fi gemând şi tremurând pe pământ şi va fi tot cel ce mă va afla, mă va omorî. Şi a zis lui Domnul Dumnezeu: Nu aşa; tot cel ce va omorî pre Cain, şeapte răsplătiri va lua. Şi a pus Domnul Dumnezeu semn Lui Cain, ca să nu-l omoare, ori cine-l va afla pre el.
Prochimen, glasul al 7-lea, Psalmul 28.
Domnul tărie poporului său va da; Domnul va binecuvânta pre poporul său cu pace.
Stih:
A duceţi Domnului fiii lui Dumnezeu… De laPilde cetire.
Cap. 5, Vers 1.
Fiule! Ia aminte la înţelepciunea mea, şila cuvintele mele pleacă urecheata. Ca să păzeşti cugetul bun şi ştiinţa buzelor mele poruncesc ţie. Nu te uita la femeiarea, că miere pică din buzele femeiicurve, care până la o vreme îndulceşte gâtlejul tău. Iar mai pre urmă mai amară decât fierea o vei afla şi mai tăioasă decât sabia cea de amândouă părţile ascuţită. Că picioarele nebuniei pogoară pre cei ce se lipescde dânsa cu moarte la iad. Şi urmele ei nu sunt stătătoare, că pre căile vieţii nu umblă, şi rătăciţi sunt paşii ei, şi nu bine cunoscuţi. Deci fiule ascultă-mă pre mine, şi să nu faci netrebnice cuvintele mele. Depărtează-ţi calea ta de ladânsa, şi nu te apropia de uşile casei ei. Ca să nu dai altora vieaţa ta, şi zilele tale celor nemilostivi. Ca să nu se sature streinii de averea ta, şi să nu intreostenelele tale în casă streină. Şi-ţi va părea rău pe urmă, când se va topi carnea trupului tău. Şi vei zice: cum am urît învăţătura, şi de lamustrări s-a depărtat inima mea. N-am ascultat glasul celui ce mă certa, şi la cel ce mă învăţa nu mi-am plecat urechea mea. În puţină vreme m-am făcut întru tot răul, în mijloculadunării şi al soborului. Fiule! Bea apă din vasele tale, şi din izvorul fântânilor tale.
LA STIHOAVNĂ
Stihira, de două ori, glasul al 3-lea:
Doamne, cela ce Te-ai răstignit cu trupul şi împreună cu Tine ai răstignit pre omul nostru cel vechiu; şi cu suliţa în coastă împungându-Te, ai împuns şi pre şarpele cel pierzător de oameni. Pătrunde cu frica Ta carnea mea şi cu dragostea Ta răneşte sufletul meu. Ca privind lapatima Ta, cu înfrânare să săvârşesc măsura postului, oprind nu numai pântecele, ci şi alte năvăliri ale păcatului; şi să jertfesc Ţie umilinţa inimii şi smerenia duhului, pentru greşelile ce am făcut mai înainte; de care curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni.
Martirica:
Proorocii şi apostolii lui Hristos şi mucenicii au învăţat să se laude Treimea cea de o fiinţă; şi au luminat neamurile cele rătăcite şi părtaşi îngerilor au făcut pre fiii omeneşti.
Slavă, şi acum;a născătoarei. Crucii.
Podobie:Mare este puterea crucii Tale…
Văzând pre Cel ce s-a născut din tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, spânzurat pre lemn, te-ai tânguit strigând: Prea iubite al meu Fiule,
254
unde a apus frumuseţea Ta cea luminată, care a împodobit firea omenească.
Şi celelalte după obicei.
Spre ştiinţă
Pomenirea sfinţilor 40 de mucenici se începe de Marţi săptămâna cea dintâi a postului şi se sue până Luni a 6-a săptămână din post. Şi aşa de Luni din săptămâna cea dintâi a postului, cântăm Vecernia şi Liturghia cea mai înainte sfinţită, Utrenia postului şi canoanele aşa precum am arăta la Aflarea cinstitului cap al Sfântului Ioan Mergătorul înainte, la litera O.
Miercuri a doua săptămână LA UTRENIE
Treimicile. După întâia Stihologie, Sedelnele crucii din Octoih.
După a doua Stihologie, Sedealna glasul 1-iu, Podobia: Mormântul Tău…
Doamne, întinzându-Te pre cruce Te-ai omorît, omorînd pre vrăjmaşul şi pre şarpele, începătorul răutăţii şi înviind pre cei omorâţi cu muşcarea aceluia. Pentru aceasta mă rog înviază sufletul meu cel omorît, Mântuitorule, carele caut spre Tine, cu rugăciune şi cu post.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a născătoarei. Crucii.
Dacă te-a văzut mieluşeaua, pre Tine, mielul pre cruce răstignit, Hristoase, în mijlocul făcătorilor de rele, a strigat lăcrămând şi cu amar s-a tânguit: Fiule prea iubite! Ce minune este aceasta ce se vede? Iar Tu ai răspuns: Maică Preacurată, întru aceasta se va cunoaşte vieaţa a toată lumea.
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al 6-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…
Cu trâmbiţă de cântări să trâmbiţăm ziua cea vestită, trecând adică vremea postului. Şi să glăsuim strigând: Aceasta a înflorit vieaţa noastră în lume, veştejind moartea neînfrânării. Cu puterea crucii Tale, Hristoase Cuvinte, întru aceasta păzeşte pre robii Tăi.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a născătoarei. Crucii.
Moarte de ocară prin răstignire de bună voie ai răbdat, Îndurate; precarele văzându-te ceea ceTe-a născut, Hristoase, s-a rănit la inimă; că plângând ca o maică s-a tânguit. Cu ale căreia rugăciuni, pentru îndurările milii Tale, milostiveşte-Te şi ne mântueşte, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.
CANOANELE
Ale Mineiului şi aceste tricântări, după rânduiala lor. Şi se ceteşte Cântarea a treia din Psaltire. A lui Iosif.
Cântarea a 3-a, glasul 1, Irmos:
Să se întărească inima mea…
Pre cruce Ţi-ai întins palmele, scoţând din mijloc
255
păcatul mâinii lui Adam, celeice s-a tins la pomul cunoştinţei de demult, pentru milostivirea îndurărilor, cuvinte al lui Dumnezeu prea bunule.
întăreşte gândul meu cel clătit de pizma şarpelui, opreşte năvălirile patimilor cu patima Ta, cela ce ai pătimit şi nepătimire ai dăruit Credincioşilor.
Darul postului a strălucit, gonind întunerecul neînfrânării; iată vreme bine primită şi zi de mântuire. Să arătăm roduri de pocăinţă şi vom fiVii.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce eşti îndreptarea celor ce cad, pre mine cel surpat în surpătura desfătărilor şi prin păcate cumplite căzut în prăpastie, ridică-mă Preacurată şi la vieaţă mă îndreptează.
ALTĂ TRICÂNTARE
a lui Teodor, glasul al 3-lea: Irmos: Întăreşte Doamne inimile…
întăreşte Doamne inimile noastre cu crucea Ta, ca să nu se abată de la Tine la cuvinte viclene sau la lucruri urîte.
Patima Ta, Stăpâne, cerul şi pământulsimţindu-o, s-au schimbat arătat. Împărate altuturor, cu adevărat pre Tine arătându-Te.
Slavă, a treimei:
întocmai cinstită, fără început, prea Sfântă Treime, făcătoare de vieaţă şi Unime începătoare de lumină, Părinte, Fiule şi Duhule, mântueşte-mă.
Şi acum, A născătoarei.
Maica lui Dumnezeu, numai tu una ai născut fără bărbat pre Dumnezeu, nestricându-ţi curăţia Fecioriei, rămâind curată precum ai fost mainainte de naştere.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Hainei Tale celei roşii, piroanelor şi crucii, buretelui şi suliţii, Iisuse, mă închin şi le laud, că au înviat toată lumea.
Irmosul:
întăreşte, Doamne, inimile robilor Tăi şi le luminează sprela udata, ca să Te slăvim pre Tine Mântuitorule în veci.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Tinerii cei cuvântăreţi…
Cela ce ai primit pentru mulţimea milii a Te socoti cu cei fără-de-lege, şterge păcatele mele, ca să Te slăvesc cu Credinţă întru toţi vecii.
Zapisul păcatelor mele rupe-l cu suliţaTa şi tămădueşte
256
durerile inimii mele, Doamne, că este rănită cu săgeţile răutăţii viclenilor draci.
Inima mea cea înegrită cu întinarea păcatului, spală-o cu sângele cel ce a curs din coasta Ta, Hristoase al meu; casăTe slăvesc întru toţi vecii.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ai odrăslit nearat spicul cel ceresc, carele hrăneşte toate cu dumnezeească putere, Fecioară, satură smeritul meu suflet cel flămând.
ALT Irmos:
Pre cel ce s-a pogorât…
Bucură-te, cruce, prin care s-a cunoscut întru o clipeală tâlharul cuvântător de Dumnezeu strigând: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta! Din a căruia parte fă-neşi pre noi părtaşi.
Tu Împungându-Te cu suliţa, ai întors sabia cea de văpaieHristoase şi iarăşi ai deschis oamenilor raiul; în carele intrând, ne îndulcim pururea devieaţa Ta cea fără de moarte.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Tatălui ne închinăm, împreună şi Fiului şi Duhului Sfânt, întru o fiinţă; fără tăcere strigând cu guri de lut: Slavălui Dumnezeu în Treime, Celui din înălţime.
Şi acum, A născătoarei.
Născut-ai prunc, rămâind Fecioară, numai tu una de Dumnezeu dăruită. Taina este mare, minune înfricoşată! Că ai născut pe Mântuitorul lumii Dumnezeu întrupat.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce a lui Hristos, nădejdea marginilor lumii, învredniceşte-ne pre noi ca să trecem lin noianul prea bunului post, mântuindu-ne din valurile păcatelor.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Cel ce s-a pogorît în văpaie la tinerii evreeşti, cu putere dumnezeească, pre Domnul cel ce s-a arătat, preoţi bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
I zvorul cel primitor…
Postindu-se Elisei, a înviat pre pruncul cel mort, precum este scris. Şi noi postindu-ne, să ne sârguim Credincioşilor a omorî gândurile cele trupeşti, ca să dobândim acolo vieaţă.
Vai mie, suflete, groaznică va fi judecata şi răspunsul judecătorului înfricoşat! Sârgueşte, pocăeşte-te, împacă-te cu Hristos, Cel ce s-a răstignit pre cruce pentru tine şi a scăpat pre Credincioşi din osândă.
257
Deschide-mi uşile pocăinţii şi închide intrările patimilor mele, Hristoase, cela ce ai arătat tâlharului intrare în rai, fără de opreală, cu răstignirea Ta; ca să slăvesc bunătatea Ta.
A născătoarei de Dumnezeu:
Pentru că sunt aruncat întru adâncul răutăţii şi de cugete protivnice înviforat, dracilor plecându-mă şi de desfătări fiind robit, ajută-mi, curată fecioară Maică, povăţuindu-mă la calea mântuirii.
Alt Irmos:
La muntele Sinai…
Datu-Te-ai de bună voe, şi Te-aiadus pre Tine ucigaşilor; la judecată ai stătut de faţă, bătut fiind de mâinile care le-ai zidit; răstignitu-Te-ai, bat jocoritu-Te-ai, împuns cu suliţa fiind, Doamne. Pătimit-ai cu trupul, toate răbdându-le cu milostivire, ca să ne mântueşti pre noi.
Adunarea îngerilor s-a cutremurat, văzându-Te pe cruce; luminătorii lumina şi-au ascuns şi pământul s-a cutremurat; clătitu-s-au toate de dosădirea Ta, Doamne; cu dumnezeeştile Tale patimi ne-ai făcut mântuire, Dumnezeule.
Slavă, a treimei:
În fiinţă este unimea nedespărţită, Treimea, Dumnezeul cel prea înalt, care unindu-se în fire, se împarte în feţe după osebiri; că nedespărţindu-se, se desparte; una fiind se întreeşte: Aceasta este Tatăl şi Fiul şi Duhul cel viu, care păzeşte toate.
Şi acum, A născătoarei.
Cine a auzit, Fecioară, Născătoare de prunc şi maică fără bărbat? marie, tu ai săvârşit minunea aceasta. Dar spune-mi în ce chip? Nu cerca adâncurile naşterii de prunc; că aceasta fiind foarte adevărată, cuprinderea ei este neajunsă de mintea omenească.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu rana Tatoţi ne-am vindecat de patimile păcatelor; că pre cruce înălţându-Te, ai rănit pre vrăjmaşul începătorul răutăţii. Deci învredniceşte-ne pre noi să ajungem şi învierea fără osândă, trecând vremea postului.
Irmosul:
La muntele Sinai, în rug Te-a văzut Moisi, pre Tine, care ai zămislit în pântece focul dumnezeirii, fără ardere; iar Daniil Te-a văzut munte netăiat; Isaia Te-a numit toiag odrăslit, din rădăcina lui David.
Luminânda glasului, de trei ori.
258
LA STIHOAVNĂ
stihira, de două ori, glasul al 7-lea:
Doamne, cela ce cu crucea Ta ai stricat moartea, care a venit în lume pentru mâncarea pomului, carele l-ai oprit în raiu. Însuţi cu postul de acum fereşte-ne pre noi de toată dulceaţa cea stricătoare de suflet; şi ne învredniceşte a lucra mâncarea ce va să fie întru vieaţa veşnică; ca să dobândim cununile desfătării celei nestricăcioase, care le-ai gătit postitorilor celor adevăraţi, rugămu-ne.
Martirica:
luminători s-au arătat lumii prea lăudaţii mucenici ai lui Hristos, strigând: Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Podobia: Nu ne vom opri…
Dacă te-a văzut Preacurata pironit pre lemn de bună voie, tânguindu-se a lăudat puterea Ta, Doamne.
Şi celelalte ale Utreniei şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul proorociei, glasul al 6-lea:
Înalte, cel ce locueşti în ceruri, carele ai zidit toată suflarea, mântueşte-ne pre noi, dumnezeule; că spre Tine am nădăjduit, Mântuitorul nostru.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 5-lea, Psalmul 29.
Spre Tine, Doamne, voiu striga şi Dumnezeului meu mă voiu ruga.
Stih:
înălţa-Te-voiu, Doamne, că m-ai sprijinit pre mine.
Din profeţia Isaiei cetire.
Cap. 5, vers 16.
se va înălţa Domnul Savaot întru judecată, şi Dumnezeul cel sfânt se va slăvi întru dreptate. Şi vor paşte cei risipiţi ca taurii, şi pustiile celor robiţi le vor mânca mieii. Vai de cei ce-şi trag păcatele lor ca şi cu o funie lungă, şi ca şi cu o curea a unui jug de boi fără-de-legile lor. Cei ce zic: degrab să se apropie cele ce va face, ca să le vedem şi să vie sfatul Sfântului lui Israil, ca să-l cunoaştem. Vai celor ce zic răului că este bun şi bunului că este rău, celor ce pun lumina întunerec şiintunerecul lumină, celor ce pun amarul dulce şi dulcele amar. Vai celor înţelepţi întru sine singuri şinaintea lor ştiuţi. Vai celor puternici ai voştri, celor ce beau vinul şi celor tari, cari amestecă băuturabeţivă. Cei ce îndreptează pre cei nedrepţi pentru daruri, lepădând dreptatea dreptului. Pentru aceasta în ce chip arde trestia de cărbunii focului, şi se aprinde de flacără, aşa rădăcina lor ca ţărâna va fi şi floarea lor capulberea se va înălţa; că n-au voit să facă legea Domnului Savaot, ci cuvântul sfântului lui Israil l-au întărâtat. Şi s-a mâniat Domnul Savaot cu iuţime asupra poporului său, şi şi-a pus mâna sa preste dânşii, şi i-a bătut şi s-au întărâtat munţii, şi s-au făcut morţii lor ca gunoiul în mijlocul drumului, şi întru toate acestea nu s-a întors mânia lui, ci încă mâna lui este înaltă.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 30.
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinezi în veac.
Stih:
Întru dreptatea Ta mântueşte-mă şi mă scoate, (ps. 30, 1).
Miercuri a doua săptămânăSEARA
La Doamne strigat-am punem Stihirile pe 10,
259
şi cântăm această Stihiră de două ori apoi Martirica şi trei Podobnice. Stihira, glasul 1, singur glasul
Postul cel duhovnicesc primindu-l, fraţilor, cu limba să nu grăiţi cele înşelătoare, nici să puneţi împiedecareafratelui spre sminteală; ci cupocăinţa luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Hristos: Iartă-ne nouăgreşalele noastre, ca un iubiutor de oameni.
Martirica:
Prea lăudaţilor mucenici, pre voi pământul nu v-a tăinuit, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului şi înlăuntru fiind, de pomul vieţiivă îndulciţi. Lui Hristos rugaţi-vă, să dăruească sufletelor noastre pace şi mare milă.
Alte Stihuri podobnice, ale Lui Iosif, glasul al 3-lea:
Podobie: Mare este puterea crucii…
Cu rugăciunile dumnezeeştilor apostoli, Doamne, învredniceşte-ne pre noi să săvârşim bine vremea postului întruumilinţa gândului, ca un îndurat; ca mântuindu-ne, toţi să Te prea slăvim pre Tine.
Mare şi înfricoşată este venirea Ta, Doamne, întru care şezând vei să faci judecatădreaptă. Deci să nu mă osândeşti pre mine, cel osândit; ci ca un Dumnezeu să-Ţi fie milă de mine; pentru rugăciunile cele bine primite ale apostolilor Tăi.
Altă Stihiră a lui Teodor. Glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puinduşi…
Apostoli ai lui Hristos, luminătorii pământenilor, vistieriile cari aţi îmbogăţit lumea cu prea înţeleaptă cunoştinţa Dumnezeului nostru, scăpaţi de supărări pre cei ce vă laudă pre voi, cu sfinte rugăciunile voastre şi ne îndreptaţi vremea postului, păstrându-ne vieaţa în pace şi cu tărie; ca ajungând, cu bună plăcere, la patima lui Hristos, cu îndrăzneală să aducem cântări Dumnezeului nostru.
Şi din Minei, patru. Slavă, şi acum; a Născătoarei. ohod.
Prochimen, glasul al 4-lea: Psalmul 31.
Veseliţi-vă întru Domnul şi vă bucuraţi drepţilor.
Stih:
fericiţi cărora s-au iertat fără-de-legile şi cărora s-au acoperit păcatele.
Dela Facere cetire.
Cap. 4, vers 16.
a ieşit Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în pământul Neid, în preajma Edenului. Şi a cunoscut Cain pre femeia sa, şi zămislind a născut pre Enoh; şi a zidit cetate şi a chemat cetatea pre numele fiului său Enoh. Şi s-a născut lui Enoh Gaidad; şi Gaidad a născut pre Maleleil; şi Maleleil a născut pre Matusalaji Matusala a născut pre Lameh. Şi a luat Lameh două femei: numele uneia Ada şi numele ceilalte Sel la. Şi a născut Ada pre Iovii, acesta a fost
260
tatăl hrănitorilor de dobitoace, cari locuesc în colibi. Şi numele fratelui luiIuval; acesta a fost care a izvodit canonul şi lăuta. Iară Seîla a născut pre Tovel; acesta a fost bătător cu ciocane, faur de aramăde fier. iară sora lui Tovel, Noema. Şi a zis Lameh femeilor sale, Adei şi Sel lei:Ascultaţi glasul meu, femeile lui Lameh, băgaţi în urechi cuvintele mele, că bărbat am omorât spre rană mie şi tânăr spre vătămare mie. Că de şeapte ori s-a izbândit despre Cain; iar despre Lameh de şaptezecide ori câte şapte. Şi a cunoscut Adam pre Eva, femeia sa, şi zămislind a născut fiu; şi a chemat numele lui Sit, zicând: că mi-a ridicat mie Dumnezeu altă sămânţă în locul lui Avel. pre care l-a omorât Cain. Şi lui Sit s-a născut fiu şi i-a pus numele lui Enos: acesta a nădăjduit a chema numele Domnului Dumnezeu.
Prochimen, glasul 1, Psalmul 32.
Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit spre Tine.
Stih:
Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul; celor drepţi se cuvine laudă.
Dela Pilde cetire.
Cap. 5, Vers 15.
Fiule, bea apă din vasele tale şi din izvorul fântânilor tale. Să se verse ţie apele din izvorul tău şi prin uliţile tale să treacă apele tale. Să ţi fie avere numai ţie singur şi nimenea strein să nu se împărtăşească cu tine. Izvorul apei tale să fie al tău şi te veseleşte cu femeia cea din tinereţele tale. Cerbul dragostei şi puiul de cerb al darurilor tale să vorbească cu tine şi a ta să-ţi urmeze ţie şi să fie cu tine în toată vremea. că petrecând împreună întru dragostea ei, te vei înmulţi. Nu fii mult cu cea streină; nici să te cuprinzi în braţele celeea ce nu este a ta. cănaintea ochilor lui Dumnezeu sunt căile omului, şi toate urmele lui le vede. Fără-de-legile vânează pre omul, şi se strânge fiecare cu lanţurile păcatelor sale; aceasta se sfârşeşte cu cei neînvăţaţi, şi din mulţimea averii sale se va lepăda şi va pieri pentru nebunie. Fiule, de vei lua în chezăşie pre prietenul tău, da-ţi-vei vrăjmaşului mâna ta; că cursă tare sunt omului buzele lui, şi se vânează cu cuvintele gurii lui. Fă fiule cele ce-ţi poruncesc, şi te vei mântui.
Şi celelalte ale liturghiei celei mainainte sfinţite.
Joi a doua săptămână.
LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie, Sedelnele apostolilor, din Octoih, cu A născătoarei. După a doua Stihologie, cântăm aceste sedelne, glasul al 3-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…
Hristos via, pre voi v-a rodit struguri frumoşi, ca să picaţi pe pământ vin de mântuire, apostoli de Dumnezeu purtători. Pentru aceasta scăpaţi-mă de beţia dulceţilor, rogu-mă, dăruind sufletului meu râuri de umilinţă în ziua cea dumnezeească a postului; ca mântuindu-mă să aflu vieaţă.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
Bogăţia cea nemăsurată a milostivirii tale şi tăria cea nebiruită a puterii tale în minte luând, am alergat la acoperământul tău, de necaz fiind cuprins şi încurcat, strig dintru adâncul inimii mele cu lacrimi: Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi ceea ce una eşti folositoare lumii.
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al 6-lea:
Podobia: Doamne, stătut-au de faţă…
Doamne, fii nouă lesne iertător, întru această dumnezeească vreme şi ne învredniceşte a izvorî Ţie pururea lacrimi din inimă, spre spălarea necurăţiilor sufleteşti şi spre odrăslirea sfintelor porunci. Ca aşa postind, dupre vrednicie să plăcem Ţie. Şi bine voeşte să vedem toţi prea cinstită pătimirea Ta; pentru rugăciunile mântuitorilor lumii, apostolilor Tăi, slavă Ţie.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum. A născătoarei de Dumnezeu: Podobie: Uşa milostivirii…
Preacurată cinstităFecioară, maică Născătoare de Dumnezeu, varsă izvorul milostivirii tale din destul spre noi, şi ne dărueşte iertare de greşale; că tu eşti folosîtoarea noastră şi dumnezeesc acoperemânt.
261
Psalmul 50.
CANOANELE.
Cântăm Canonul Minei ului şi aceste Tricântări, ale luiIosif, cântarea a 4-a glasul al 3-lea, Irmos:
Au doară în râuri te vei mânia…
Beţia desfătărilor celor stricătoare de suflet stingându-o, să ne săturăm de băutura umilinţii din post.
Posteşte suflete de neînfrânarea mâncării, desfătează-te întru privirea celor bune, ca să dobândeşti masa cea de sus.
Cărbuni ai focului celui fărămaterie fiind, ardeţi materiapatimilor mele, dumnezeeşti apostoli ai Mântuitorului.
A născătoarei de Dumnezeu:
Ceea ce ai dat lui Hristos trup din trupul tău, omoară patimile trupului meu, Născătoare de vieaţă, Preacurată Fecioară.
Altă Tricântare, a lui Teodor, glasul al 6-lea:Irmos: Auzit-a proorocul de venirea Ta…
Cei doisprezece apostoli:
Petre, Pavele, Iacove şi Ioan, Andreie, Bartolomee, Filipe, Toma şi Matee şi Iacove, cu Simon şi cu Iuda, faceţi rugăciune către Hristos, să ne mântuească pre noi.
Mrejiie învăţăturilor arun cându-le în marea vieţii, minunat aţi vânat o sută şi cincizeci şi trei, adică pre neamuritainic, ca pre nişte peşti, ca şi mainainte; pre acestea aducându-le Domnului, sfinţilor apostoli.
Slavă, a treimei:
Pre Fiul din Tatăl şi pre Duhul slăvesc, ca din soarelumina şi raza; însă pre Fiuldupre naştere, că şi naştere este; iar pre Duhul dupre purcedere, că şi purcedere este; pre dumnezeeasca Treime cea împreună fără de început, căreea se închinătoată făptura.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioară să nască prunc şicurăţia să-şi păzească, numai I tu cinstită te-ai arătat, născândpre Dumnezeu şi omul, pre
262
unul şi acelaşi într-amândouă firile. Minunea ta, Fecioară Maică, minunează tot auzul şi cugetul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Voi sunteţi lumina lumii, pre cum v-a zis Hristos, cu strălucirea cuvântului; ci rugaţi-vă apostoli, ca să trecem noi cu suflet voios măsura postului şi să ne închinăm învierii lui.
Irmosul:
Auzit-a proorocul de venireaTa, Doamne, şi s-a temut; că vreai să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale Doamne.
Cântarea a 8-a, Irmos: Învăpaie pruncilor evreeşti…
Omorându-mă cu multe păcate, aduc sufletul meu mort în vieaţă. Pentru aceasta miluiţi-mă cu purtătoarele de vieaţă rugăciunile voastre, văzătorilor de Dumnezeu ucenici ai Mântuitorului.
Cuprins fiind de negura păcatului, de iadul desnădăjduirii m-am apropiat cu adevărat. Pentru aceasta luminaţi-mă, cei ce sunteţi raze de taină ale soarelui slăvirii, văzătorilor de Dumnezeu.
Opreşte-te de patimi şi te mântueşte, ticăloase suflete. Că numai ferirea de bucate este post neprimit la cei ce cearcă dreptatea, de nu va fi şi îndreptare de greşeli.
A născătoarei de Dumnezeu:
Rug, arzând cu foc, mai înainte te-a văzut Moisi pre tine, Fecioară Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta stinge cuptorul patimilor mele şi din focul gheenei răpeşte-mă şi mă mântueşte.
Alt Irmos: Pre cel ce-l slăvesc…
Din Tine, ca şi dinIacov cele două sprezece seminţii, s-au arătat Hristoase în lume cei doisprezece apostoli. Prin cari s-a născut a doua oară tot Credinciosul prin cuvânt, carele Te laudă pre Tine în veci.
Căruţele lui Faraon celui ce se înţelege cu taină înecându-le, ca în marea roşie, aţi scos apostolilor pre poporul Domnului la pământul cunoştinţii de Dumnezeu, lăudându-l pre el în veci.
Bine cuvântăm pre Tatăl…
Pre un Dumnezeu dupre fiinţă cinstesc; trei feţe laud cu osebiri; altele, iar nu de altfel; de vreme ce Dumnezeirea este una, o Stăpânie în trei feţe, pentru că este Tatăl şi Fiul şi Duhul.
Şi acum, A născătoarei.
Din luminatul tău pântece, ca un mire din cămară ieşindHristos, a strălucit lumină celor din întunerec; pentru că răsărind soarele dreptăţii, a luminat lumea Preacurată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cei ce sunteţi tăinuitori ai lui Hristos şi împreună şezători, cari vă rugaţi cu deadinsul totdeauna pentru noi, păcătoşii, rugaţi-vă şi acum sătrecem tot postul întru curăţie.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântam…
Pre cela ce-l slăvesc oştile cereşti şi de dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L U! prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
La muntele Sinai…
Apostoli, cei ce sunteţi râuri ale izvorului Celuiînţelegător şi cari vă îndestulaţi cu apa cea vie în inimăcurată, uscaţi izvoarele păcatului meu cu rugăciunile voastre şi mă povăţuiţi la căilemântuirii.
Viforul păcatului înviforează ticălosul meu suflet. Tinde-mi dreapta ca şi lui Petru, ocârmuitorule bune; ca să nu mă acopere adâncul desnădăjduirii
263
şi să nu mă fac mâncare chitului celui stricător desuflet, Hristoase mult milostive.
Ceata apostolilor Te roagă pre Tine, Iisuse împărate altuturor, şi adunarea îngerilor, pentru mulţimea îndurărilor Tale, dărueşte poporului Tăuscăpare de răutăţi, îndreptare vieţii şi împărtăşirea împărăţiei Tale.
A Născătoarei de;Dumnezeu.
Fecioria şi naşterea s-au împreunat mai presus de fire, întru tine, sicriule al cinstiteisfinţenii, Maică Fecioară curată. Pentru aceasta cu Credinţă strig ţie: Pre mine tot mă sfinţeşte, pre mine tot mă apără de toată lucrarea patimilor, celor ce mă necăjesc.
Alt Irmos:
Naşterea zămislirii…
În lume, ca cei fără de trupuri, şi în trup ca nişte îngeri, prin singur cuvântul, îninimă purtându-l, aţi tras pre păgâni la Credinţa lui Hristos; pre cei înţelepţi şi ritori, ca pre nişte nebuni mustrându-icu ştiinţa, prea fericiţiApostoli.
Petre, piatra Credinţii şi temelia, Pavelepropoveduitorule şi învăţătorule al păgânilor, fii ai lui Zevedei, împreună
264
cu ceilalţi opt, rugaţi-vă cu deadinsul lui Hristos, ca să trecem cu bună sănătate măsura postului
Slavă, a Treimei.
Unule născătorule al unuia, Părinte al Fiului, cel unul născut, şi unule Fiule al unuia, lumină şi raza luminii, şi unule Duhule sfinte, numai al unuia Dumnezeu, carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; O Treime, unime sfântă! Mântueşte-mă pre mine, cel ce grăesc de dumnezeirea Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Minunea naşterii tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cum ai zămislit fără sămânţă pre cel necuprins? Spune, cum ai rămas fecioară, după ce ai născut ca o Maică? Acest lucru ce este mai presus de fire, cu Credinţă primindu-l, celui ce s-a născut te închină; căci câte le voeşte le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie,
Cu puterea Duhului la împăraţi şi la domni mergând, nicidecum temându-vă nici de foc, nici de sabie, aţi biruit toată înşelăciunea şi aţi mântuit pre oameni, voevozi ai Domnului fiind, prea fericiţi apostoli.
Irmosul:
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înoeşte firile. Pentru aceasta, pre tine toate neamurile, ca pre o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira de două ori, glasul al 8-lea:
Vreme de pocăinţă şi pricinuitoare de viaţă veşnică este nouă nevoinţa postului, numai de vom tinde mâinile spre facere de bine; că nimica aşa nu mântueşte sufletul, ca darea la cei săraci; că milostenia unită cu postul scapă pre om din moarte. Pre aceasta să o cuprindem, că acesteia nimica nu este asemenea. Că puternică este să mântuească sufletele noastre.
Martirica:
Cu zaua Credinţii îmbrăcându-vă bine şi cu însemnarea crucii într-armându-vă, ostaşi viteji v-aţi arătat; tiranilor bărbăteşte aţi stat împotrivă şi înşelăciunea diavolului aţi surpat; şi biruitori făcându-vă, cununilor v-aţi învrednicit. Rugaţi-vă lui Hristos pentru noi, ca să mântuească sufletele noastre.
265
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Fecioară sfântă, Născătoare de Dumnezeu, la acoperemântul tău alergând, ştiu că voiu afla mântuire; că poţi Preacurată să-mi ajuţi.
Şi celelalte ale Utreniei şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul 1-iu.
Pre noi cei căzuţi ridică-ne; pre cei ce ne-am depărtat, întoarce-ne la Tine, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni; Cela ce împreună ţii marginile pământului.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 33.
Căutat-am pre Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a scăpat.
Stih:
Bine voiu cuvânta pre Domnul în toată vremea.
Din profeţia Isaiei cetire.
Cap. 6, vers 1.
A fost în anul în care a murit împăratul Ozia: văzut-am pre Domnul şezând pre scaun înalt şi prea înălţat, şi plină casa de slava lui. Şi serafimii stau împrejurul lui, şasearipi la unul şi şasearipi la altul şi cu două îşi acopereau faţa, şi cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două sburau. Şi striga unul către altul şi ziceau: Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui. Şi s-a ridicat pragul cel de sus al uşii de glasul cu care strigau şi casa s-a umplut de fum. Şi am zis: O, ticălosul de mine! Că m-am umilit, fiindcă sunt om; şi buze necurate având şi locuesc intre popor, care are buze necurate, şi pre împăratul Domnul Savaot l-am văzut cu ochii mei. Şi s-a trimis la mine unul din serafimi, şi înmână avea un cărbune de foc, care îl luase cu cleştele din altar. Şi l-a atins de gura mea şi a zis: Iată s-a atins acesta de buzele tale, şi va şterge fără-de-legile tale, şi păcatele tale va curăţi. Şi am auzit glasul Domnului zicând: Pre cine voiu trimite?Şi cine va merge la poporul acesta? Şi am zis: Iată eu sunt, trimite-mă. Şi a zis: Mergi şi zi poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege, şi uitându-vă vă veţi uita şi nu veţi vedea. Că s-a îngroşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu au auzit şi ochii săi i-au închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă, şi să-ivindec pre ei. Şi am zis: Până când, Doamne? Şi a zis: Până când se vor pustii cetăţile, ca să nu fie cine să locuească într-însele şi casele ca să nu fie cu oameni, şi pământul va rămânea pustiu. Şi după aceasta va îndelunga Dumnezeu oamenii şi se vor înmulţi cei ce au rămas pre pământ.
Prochimen, glasul al 6-1 ea, Psalmul 34.
Scoală-te, Doamne, şi ia aminte spre judecata mea.
Stih:
Judecă, Doamne, pre cei ce îmi fac miestrâmbătate.
Joi a doua săptămână SEARA
La Doamne strigat-am… punem Stihirilepe 6. Şi cântăm aceste trei podobnice din Triod ale lui Iosif, glasul al 4-lea: Podobie: Dat-ai semn celor…
Încoastă împuns fiind şi pre lemn răstignindu-Te, vieaţă mi-ai izvorît mie, celui omorît prin răutatea şarpelui cu mâncarea din pom. Pentru aceasta Te slăvesc pre Tine, Hristoase, şi mă rog îndurării Tale, arată-mă închinător patimilor şi învierii Tale, pre mine
266
carele săvârşesc cu umilinţă curgerea postului.
Izgonit-ai din rai pre cel dintâi zidit, carele a cules din pomdurere. Dar pironindu-Te ca un om pre lemn, Mântuitorule, iarăşi înlăuntru l-ai sălăşluit. Pentru aceasta strig Ţie, Doamne: Scoate-mă acum dindureri, curăţindu-mă cu postul, cu pocăinţă şi cu lacrimi, Iisuse prea bunule, Mântuitorul sufletelor noastre.
Altă Stihiri a lui Teodor, glasul al 5-lea:
Podobia: Doamne pe vremea lui Moisi…
Doamne, crucea Ta cea făcătoare de vieaţă o lăudăm. Că aceasta a înflorit vieaţă în lume, moartea omorînd; care şi acum spre rugăciune o aducem Ţie. Întăreşte-ne pre noi, cari postim întru aceste sfinte zile şi ne dărueşte tărie asupra patimilor şi semn de pace, pentru mulţimea miliiTale, iubitorule de oameni.
Şi din Minei trei.
Slavă, şi acum; a Născătoarei de Dumnezeu
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 35.
Doamne în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori.
Stih:
Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mult.
Dela Facere cetire.
Cap. 5, vers 1.
Aceasta este cartea facerii oamenilor, în care zi a făcut Dumnezeu pre Adam; dupre chipul lui Dumnezeu l-a făcut pre el; bărbat şi femeie i-a făcut pre ei şi i-a binecuvântat. Şi i-a pus numele Adam, în ziua în care i-a făcut pre ei. Şi a trăit Adam două sute treizeci de ani şi a născut fiu dupre chipul şi dupre asemănarea sa şi a pus numele lui Sit. Şi au fost zilele lui Adam care le-a trăit, după ce a născut pre Sit, ani şapte sute şi a născut fii şi fete. Şi au fost toate zilele lui Adam, care le-a trăit, nouă sute treizeci de ani şi a murit. Şi a trăit Sit ani două sute cinci şi a născut pre Enos; şi a trăit Sit, după ce a născut pre Enos, anişaptesute şapte şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Sit, ani nouă sute doisprezece şi a murit. Şi a trăit Enos ani o sută nouăzeci şi a născut pre Cainan. şi a trăit Enos după ce a născut pre Cainan ani şapte sute cincisprezece şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Enos, ani nouă sute cinci şi a murit. Şi a trăit Cainan ani o sută şi şaptezeci şi a născut pre Maleleil. Şi a trăit Cainan, după ce a născut pre Maleleil, ani şapte sute patruzeci şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Cainan ani nouă sute zece, şi a murit. Şi a trăit Maleleil ani o sută şasezeci şi cinci, şi a născut pre Iare d. Şi a trăit Maleleil, după ce a născut pre Iare d, ani şapte sute treizeci, şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Maleleil ani opt sute nouăzeci şi cinci, şi a murit. Şi a trăit Iare d ani o sută şasezeci şi doi şi a născut pre Enoh. Şi a trăit Iare d după ce a născut pre Enoh, ani opt sute şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Iare d ani nouă sute şasezeci şi doi şi a murit. Şi a trăit Enoh ani o sută şasezeci şi cinci şi a născut pre Matusal şi bine a plăcut Enoh Lui Dumnezeu. Şi a trăit Enoh după ce a născut pre Matusal ani două sute, şi a născut fii şi fete; şi au fost toate zilele lui Enoh ani trei sute şasezeci şi cinci. Şi bine a plăcut Enoh Lui Dumnezeu şi nu s-a aflat, pentru că l-a mutat pre dânsul Dumnezeu
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 36.
Aşteaptă pre Domnul şi păzeşte calea lui.
Stih:
Nurâvni celor ce viclenesc, nici pismui celor ce fac fără-de-lege.
Dela Pilde cetire.
Cap. 6, Vers 3.
Fă Fiule cele ce-ţi poruncesc eu şi te vei mântui, că vei merge în mâinile celor răi pentru prietenul tău; nu slăbi, ci lasă să se mânie prietenul tău, pre carele l-ai luat în chezăşie. Să nu dai somn ochilor tăi, nici să dormitezi cu genele tale. Ca să te mântueşti ca o că prioară din cursă, şi ca
267
o pasăre din laţ. Mergi la furnică, o leneşule! Şi urmează văzând căile ei, şi fii mai înţelept decât dânsa. Că aceea nefiind lucrătoare de pământ, nici având pre cineva să o îndemne, nici subt stăpân fiind, îşi găseşte vara hrană, şi multă strânsoare face în vremea secerişului, sau mergi la albină, şi vei cunoaşte cât este de lucrătoare şi cât de curat lucru face, ale căreeaostenele împăraţii şi proştii le întrebuinţează spre sănătate, şi de toţi este iubită şi mărită, măcar de este şi slabă de putere; ci pentru înţelepciune cinstindu-o, o au adus înainte. Până când o, leneşule, zaci? Şi când te vei scula din somn? Puţin să dormi şi puţin să şezi şi puţin să dormitezi şi puţin să-ţi îmbrăţişezi pieptul cu mâinile. Că apoi îţi va veni ţie ca un călător rău sărăcia, şi lipsa ca un bun alergător. Iar de nu vei fi leneş, veni-va ca un izvor secerişul tău, şi sărăcia ca un călător rău va fugi de la tine. Omul cel fără de minte şi fără de lege umblă în căilerele, şi acela face semn cu ochiul, şi bate cu piciorul, şi învaţă ameninţând cu degetul. Şi cu inima îndărătnică meşteşugeşterele; în toată vremea unul ca acela turburări face cetăţii. Pentru aceea fără de veste va veni la pierire, la tăiere şi la sfărâmare nevindecată. Că se bucură de toate cele ce urăşte Dumnezeu şi se va sfărâma pentru necurăţia sufletului. Ochiul semeţului, limba nedreaptă, mâinile cele ce varsă sânge nevinovat, şi inima ceea ce meşteşugeşte gânduri rele, şi picioarele cele grabnice a face rău, se vor pierde. Aţâţă minciună mărturia nedreaptă şi scorneşte judecăţi intre fraţi. Fiule! Păzeşte legile tatălui tău, şi nu lepăda învăţăturile maicii tale.
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 6-lea:
Nepostindu-se de pomul cunoştinţii, dupre porunca făcătorului, cei întâi zidiţi şi-au agonisit moartea cea pentru neascultare, şi s-au înstreinat de pomul vieţii şi de raiul desfătării. Pentru aceasta să postim Credincioşilor de mâncările cele ce strică, şi de patimile cele pierzătoare, ca să culegem vieaţă din dumnezeeasca cruce. Şi împreună cu tâlharul cel cu minte să neîntoarcem la patria cea dintâi luând de laHristos Dumnezeu mare milă.(de două ori)
Martirica:
Toate cele pământeşti defăimându-le şi spre munci bărbăteşte îndrăznind, nu v-aţi lipsit de fericitele nădejdi; ci împărăţiei cereşti v-aţi făcut moşteni, prea lăudaţilor mucenici; având îndrăsneală către iubitorul de oameni Dumnezeu, cereţi pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Podobia: Bucură-te cămara…
Mieluşeaua văzând pre Mielul său oarecând, grăbindu-se spre junghiere, cu osârdie i-a urmat, acestea strigând către dânsul: Unde mergi acum Fiul meu, prea dulce Hristoase? Pentru ce alergi aşa voios în această grabnică călătorie, îndelung răbdătorule? Iisuseprea dorite, Tu cela ce eşti fără de păcat, mult milostive Doamne? Dă-mi cuvânt mie, roabei Tale, Fiul meu prea iubite; nu mă trece cu vederea, tăcând, pre mine care Te-am născut prea slăvit, pre Tine Dumnezeule dătătorule de vieaţă, cela ce dărueşti lumii mare milă.
Şi celelalte ale Vecerniei, după obicei.
268
Vineri a doua săptămână LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie, Sedelnele Crucii, din Octoih, cu a Născătoarei, tot de acolo.
După a doua Stihologie, cântăm aceste Sedelne, glasul al 4-lea:
Podobia: Degrab ne întâmpină…
Cu postul înălţându-ne din patimile cele râvnitoare de cele de jos, să înălţăm pre Domnul, cel ce s-a înălţat pre cruce şi lumea a înălţat; să bem în simţire băutura umilinţei; să luăm în minte ziua şi ceasul în carele avem să stăm de faţă, înaintea veşnicului judecător.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Maica Ta, ceea ce nu ştie de mire, dacă Te-a văzut înnălţat pre cruce, tânguindu-se cu amar acestea a zis: Ce minune nouă şi streină este aceasta, Fiul meu? Cum Te-a răstignit poporul cel fără de lege pre cruce, pre Tine vieaţa tuturor, lumina mea cea prea dulce?
După a treia Stihologie, Sedealna luiTeodor, glasul al 5-lea:
Podobie: Străluceşte astăzi…
Străluceşte Doamne darul crucii Tale, fulgerând în toată lumea; pierde tăria dracilor şi uşurează acum călătoria postului; prin acesta întărindu-ne, milueşte-ne pre noi.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu glasul acelaşi.
Podobie: Cuvântul cel împreună…
Dacă Te-a văzut înălţat pre lemn maica Ta, ceea ce Te-a născut fără dureri, s-a tânguit cu plângere, şi a strigat: Vai miePrea dulce Fiule, mă rănesc acum la suflet, văzându-te pre cruce pironit, ca un rău în mijlocul a doi făcători derele.
CANOANELE
Şi cântăm Canonul din Mineiu şi aceste Tricântări, ale lui Iosif, după rânduiala lor, citindu-se Cântarea a 5-a din Psaltire.
Cântarea a 5-a, glasul al 4-lea, Irmos:
NeCredincioşii nu vor vedea…
De bună voie Stăpâne Te-ai înălţat pre cruce şi ai surpat pre vrăjmaşul. Pentru aceasta pre mine cel surpat de voia mea în prăpăstiile desfătărilor, cu milostivirea Ta ridică-mă.
Pre mine cel întunecat la suflet cu patimile cele necuvioase, luminează-mă Iisuse, cela ce ai întunecat soarele, răstignindu-Te pre cruce, şi ai luminat toate plinirile lumii.
Învredniceşte-mă, Hristoase, a trece noianul postului
269
cu linişte, alinând valurile gândului meu, şi la limanul învierii mă îndreptează.
A născătoarei de Dumnezeu:
Pre cea curată, cu minte curată să o cinstim, pre frumuseţea lui Iacov, cu fapte dumnezeeşti împodobindu-ne, cu bună Credinţă să o lăudăm, ca pre Maica Dumnezeului nostru.
Altă tricântare a lui Teodor, glasul al 5-lea, Irmos:
Pre cei ce se închină Ţie.
Turăstignindu-Te, m-ai scos din stricăciune şi cu suliţa împungându-Te, m-ai făcut nemuritor. Laud mila Ta cea nespusă, că ai venit Hristoasesă mă mântueşti.
Pre cruce întinzându-Ţipalmele, ai ucis pre Amalic cel netrupesc, mântuind pre poporul Tău, Doamne. Pentru aceasta lăudăm stăpânirea Ta.
Slavă, a Treimei:
O dumnezeire în trei feţe, o stăpânie mai presus cu fiinţa să o lăudăm, pre Tatăl cel fără început şi pre Fiul şi pre Duhul Sfânt.
Şi acum, A născătoarei.
Pre cela ce nu putea să-L încapă cerurile zămislindu-L tu în pântece, L-ai născut. O, înfricoşată şi nespusă minune!
Pentru aceasta toţi te lăudăm pre tine, Preacurată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cela ce pentru mine ai răbdat răstignire, bând oţet şi zicând: Săvârşitu-s-a Săvârşeşte-mi măsura postului, învredniceşte-mă a vedea învierea Ta.
Irmos:
Pre cei ce se închină Ţie de noapte, Hristoase milueşte-i, şi le dărueşte pace; pentru că poruncile Tale s-au făcut lumină şi tămăduire robilor Tăi, iubitorule de oameni.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pre tinerii cei bine Credincioşi…
Răstignindu-Te pre cruce pentru milostivire, ai deschis tâlharului raiul; şi eu acum fiind jefuit prin răutate drăcească şi luând rană în suflet, vindecă-mă preste tot, deschizându-mi mie uşile pocăinţii, cu iubirea Ta de oameni.
Cu postul luminându-ne trupul, să ne hrănim sufletul cu fapte bune; să ospătăm pre săraci, cumpărând bogăţie nedeşartă în ceruri; şi să strigăm: Lăudaţi făpturile pre Domnul, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Pentru patima Ta s-a clătit
270
făptura, văzându-Te pre cruce pironit, prea bune Mântuitorule. Pentru aceasta mă rog Ţie îndurate, întăreşte mintea mea cea clătită pururea de bântuelele şarpelui, pe piatra cea neclătită a voiei Tale.
A născătoarei de Dumnezeu:
Uşa lui Dumnezeu cea încuiată, prin care singur Domnul a trecut, îndreptează-mă spre cărările cele dumnezeeşti, şi-mi deschide uşile mântuirii, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită; căla tine năzuesc Fecioară, care eşti singură folositoare neamului omenesc.
Alt Irmos:
Pre făcătorul făpturii…
Lăudând lemnul cel prea sfânt, pre carele Tu Hristoase al meuTe-ai răstignit, Te binecuvintez întru toţi vecii.
Răstignindu-Te Hristoase cei fără de lege în Golgota, Te-au omorît; dar viezi şi ne mântueşti pre noi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Cu cuviinţă luminată se desparte Treimea şi rămâne nedespărţită ca un Dumnezeu, pre carele îl prea înălţăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Fă rugăciune pentru cei ce te laudă pre tine, Preacurată,
să se mântuească de toate supărările şi primejdiile.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Întărindu-mă pre mine cu puterea crucii Tale, Doamne, învredniceşte-mă să sfârşesc cu veselie călătoria postului.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre făcătorul a toată făptura, de carele se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare şi-L prea înălţaţi întrutoţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Hristos piatra cea netăiată…
piatră netăiată Te-a văzut mai înainte proorocul din muntele Fecioarei, Mântuitorule, pre Tine care ai sfărâmat pietrele cu răstignirea Ta. Pentru aceasta liberează-mă pre mine cel îngreuiat cu piatra nesimţirii, ca un prea îndurat.
Posteşte-te de răutate, suflete al meu, desfătându-te întru dumnezeeasca dragoste; deschide uşa tuturor felurilor de bunătăţi, îneuind intrarea vicleniei, prin înfrânare şi prin rugăciune.
Mântueşte-mă pre mine cel osândit, Stăpâne Mântuitorul meu, Cela ce ai osândit vrajba cu crucea Ta, şi să nu mă arăţi vinovat gheenei, pre mine cel
271
întinat cu patimile şi întunecat cu păcatele.
A Născătoarei de Dumnezeu,
Să Te înduri de mine, Hristoase, când vei veni cu slavă să judeci lumea. Risipeşte negura răutăţilor mele, pentru rugăciunile celeea ce Te-a născut, şi moştenitor mă fă împărăţiei Tale celei cereşti.
Alt Irmos: Isaia dănţueşte…
Răstignindu-Te, mi-ai deschis îndată raiul, întru carele luând vieaţă mă bucur, scăpând de moartea cea vecinică a neascultării. Pentru aceasta, iubitorule de oameni, ca pre Dumnezeul meu Te slăvesc.
Organul blestemului s-a arătat pecete binecuvântării, crucea Ta, Doamne, cea făcătoare de vieaţă; pre care văzându-Te înviem cei ce am fost mai înainte morţi, şi lăudându-Te, ca pre un Stăpân Te slăvim.
Slavă, a treimei:
Întru o fiinţă Te laudTreime fără de început, prea cinstită, de vieaţă începătoare, nedespărţită unime, Părinte cela ce eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiule cel ce Te-ai născut, şi Duhule Sfinte; mântueşte-ne pre noi cei ce te lăudăm pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu; că întru tine zămislirea a fost fără de bărbat şi naşterea întru feciorie; că Dumnezeu este cel ce s-a născut; pre carele slăvindu-L, pre tine Fecioară te fericim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce cinstită, tăria mea şi scăparea, fii mie luminare acum întru acest post, veselindu-mă şi curăţindu-mă, şi păzindu-mă de ispite; ca lăudându-te pre tine, să slăvesc pre stăpânul Hristos.
Irmosul:
Isaie dănţueşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut fiu pre Emanuil, pre Dumnezeu şi omul. Răsărit este numele lui, pre carele slăvindu-L, pre Fecioara o fericim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira de două ori, glasul al 6-lea:
Postul cel omorîtor de patimi fiind de faţă, vesteştevindecare celor vătămaţi de păcate; pre carele să-l cinstim ca pre un ajutor de Dumnezeu dăruit, luând lespezile cele scrise de Dumnezeu prin Moisi. Să nu cinstim mai mult neînfrânarea care l-a sfărâmat, ca să nu ne facem părtaşi celor ce le-au căzut oasele în
272
pustie. Să nu ne mâhnim ca Iudeii, ci în Biserică să ne luminăm; să nu ne făţărnicim ca fariseii, ci să ne împodobim dupre cuvântul Evangheliei, lăudându-ne cu crucea Lui Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Martirica:
Ce vă vom numi pre voi sfinţilor? Heruvimi? Că întru voi s-a odihnit Hristos. Serafimi? Că neîncetat L-aţi preaslăvit pre el. Sau îngeri? Că de trup v-aţi lepădat. Sau puteri? Că întru minuni lucraţi. Multe sunt numirile voastre, şi mai mari darurile! Rugaţi-vă, să se mântuiască sufletele noastre.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei, glasul acelaşi.
Ce lucru minunat şi neauzit este acesta? Fecioara către Domnul a strigat ca o Maică:durerile care n-am avut când Te-am născut, Fiule, iute s-au atins de inima mea. Nu sufer a Te vedea pre cruce pironit, lumina ochilor mei! Grăbeşte dar de Te scoală, ca să slăvesc împreună cu lumea înfricoşată rânduiala Ta.
Şi cealaltă rânduială a Utreniei.
La ceasul al şaselea.
Troparul Profeţiei, glasul 1-iu
În noapte şi în zi cădem înaintea Ta, Doamne, să dai iertare de păcate sufletelor noastre; ca în pace să ne închinăm Ţie şi să Te lăudăm, iubitorule de oameni.
Slavă, şi acum; tot aceasta,
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 37.
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Stih:
Că săgeţile tale s-au înfipt în mine.
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 7, Vers 1.
Fost-a în zilele lui Ahaz, feciorul lui loatan, feciorul lui Ozie împăratul Iudeilor, sculatu-s-au Rasin, împăratul Aramului, şi Fachee, feciorul Lui Romelie, Împăratul lui Israil, asupra Ierusalimului, ca să-l bată şi n-au putut să-I biruiască. Şi s-a făcut vestecasa lui David zicând: Sfătuitu-s-au Aram cu Efrem; şi s-a spăimântat sufletul lui şi sufletul poporului lui în ce chip se clăteşte înpădure copacul de vânt. Şi a zis Domnul către Isaia: Ieşi întru întâmpinarea lui Ahaz, tu şi feciorul tău, Iasub cel rămas, la fântâna drumului celui de sus din ţarina nălbitorului şi să îi zici lui: Păzeşte-te să taci şi nu te teme, nici să slăbească sufletul tău, pentru aceşti doi tăciuni de lemne ce fumegă; căci, când va fi întărirea mâniei mele tot eu voiu tămădui; şi feciorul lui Aram şi feciorul lui Romelie pentru că au sfătuit sfat rău cu Efrem împotriva ta, zicând:
Să ne suim asupra Iudei şi să-i facem rău şi vorbind cu dânşii, să-i întoarcem pre ei la noi şi voi pune împărat într-însa pre feciorul lui Saveil. Aşa zice Domnul Savaot: Nu va rămânea sfatul acesta, nici va fi. Ci capul LuiAram, Damascul şi capul Damascului, Rasin; şi încă şasezeci şi cinci de ani Iipsi-va împărăţia lui Efrem din popor. Şi capul lui Efrem Somoron şi capul lui Somoron, feciorul lui Romelie. Şi de nu veţi crede, nu veţi înţelege. Şi a adaos Domnul a grăi către Ahaz, zicând: Cere ţie semn de la DomnulDumnezeul tău, întru adânc şi întru înălţime.
Şi a zis Ahaz: Nu voiu cere, nici voiu ispiti pre Domnul. Şi a zis Isaia: Ascultaţi dar casa lui David: Au doar puţin vă este vouă a da împotrivire oamenilor, pentru că Domnului daţi împotrivire? Pentru aceasta Singur Domnul va da vouă semn.
273
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 38:
Ascultă Doamne ruga mea şi rugăciunea mea.
Stih:
Zis-am, păzi-voiu căile mele, ca să nu greşesc eu cu limba mea.
VINERI SEARA
A DOUA SĂPTĂMÂNĂ
La Doamne strigat-am… Stihirile pe 10 şi cântăm Stihira, de două ori şi patru Martirice ale glasului, şi dinMineiu patru. Slavă, a morţilor. Şi acum, a Născătoarei glasului, Dogmatica.
Stihira, glasul al 4-lea, singur glasul.
Acum este vreme bine primită, acum este ziua mântuirii; cu mulţimea milei Tale cercetează sufletul meu şi sarcina fără-de-legilor mele uşurează-o, Unule iubitorule de oameni.(de două orij
Apoi Martiricile din Octoih şi de la Mineiu Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 39
mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
Stih:
Aşteptând, am aşteptat pre Domnul…
Dela Facere cetire.
Cap. 5, Vers 31.
Când a fost Noe de cinci sute de ani, a născut trei feciori, pre Sim, pre Ham şi pre Iafet. Şi a fost când au început oamenii a se înmulţi pe pământ, şi fi s-au născut lor şi fete. Văzând fiii lui Dumnezeu pre fetele oamenilor că erau frumoase, şl-au luat femei din toate care au ales. Şi a zis Domnul Dumnezeu: Nu va petrece Duhul meu în oamenii aceştia, pentru că trupuri sunt, şi vor fi zilele lor o sută şi douăzeci de ani. Şi erau uriaşi pe pământ în zilele acelea şi după aceea când intrau fiii lui Dumnezeu la fetele oamenilor şi năşteau ele, aceia erau uriaşi oameni vestiţi din veac.
Iar văzând Domnul Dumnezeu că se înmulţise răutăţile oamenilor pre pământ şi cum că fiecarele gândea cu deadinsul numai rele în inima sa în toate zilele, i-a părut rău că făcuse pre om şi s-a căit. Şi a zis Dumnezeu: Pierde-voi pre omul carele am făcut de pe faţa pământului, de la om până la dobitoc şi de la vietăţi până la păsările cerului; că-mipare rău că I-am făcut. Iar Noe a aflat har înaintea Domnului Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 40.
Eu am zis: Doamne, milueşte-mă, vindecăsufletul meu că am greşit Ţie.
Stih:
Fericit este cela ce se uită spre săracul şimişelul; în ziua cea rea îl va mântui Domnul.
Dela Pilde cetire.
Cap. 6, Vers 20.
Fiule, păzeşte legeatătâne-tău şi nu lepăda învăţăturile maicii tale. Lipeşte-le de Inima ta pururea şi le Înfăşoară în jurul grumazului tău. Şi ori când umbli, le poartă şi cu tine să fie, ca să te păzească când vei dormi şi când te vei scula să vorbească cu tine. Pentru că porunca este sfeşnic şi lege şilumină; şi învăţătura şi cercetarea este calea vieţii, spre a te feri de femeia cu bărbat şi de pâra limbii streine. Fiule! Să nu te biruiască pofta frumuseţii celei streine, nici să te vâneze cu ochii săi, nici să te înşele genele ei. Că preţul femeiirele este cât şi al unei pâini; şi femeia vânează sufletele bărbaţilor celor de cinste. Au doară va ascunde cineva foc în sân şi să nu-şi ardă hainele sale? Sau de va călca cineva pe cărbuni de foc, au doară nu-şi va arde picioarele? Aşa cela ce intră la femeia cu bărbat, nu va fi fără de muncă pentru răutăţi. Asemenea şi tot cela ce se atinge de dânsa, nu va fi fără vină. Nu este minune de prind pe cineva furând, că fură ca să-şi sature sufletul său cel flămând şi de se va prinde va plăti de şapte ori şi toate agoniselele sale dându-le, va scăpa. Iară desfrânatul pentru lipsa minţii, pieire sufletului îşi câştigă;dureri şi ocară pătimeşte şi bat jocura lui în veci nu se va şterge. Că umplându-se de otrava mâniei bărbatului ei, nu se va milostivi în ziua judecăţii. Nu va lăsa vrajba nici pentru o plată, nici se va îmblânzi pentru multe daruri. Fiule, cinsteşte pre Domnul şi te vei întări şi afară de dânsul nu te teme de altul.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai Înainte sfinţite.
274
Iar unde nu se face Liturghie, sfârşim Ceasurile aşa:
După
Slăbeşte, lasă, iartă…
ZicemTatăl nostru
Condacul zilei, al hramului şi al sfântului, de va avea.
Slavă
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase…
Şi acum
Ceea ce eşti mai cinstită…
şi metaniile obişnuite.
Apoi începem Vecernia, cu:
Veniţi să ne închinăm…(de 3 ori)
Binecuvintează suflete al meu pre Domnul.
Ectenia cea mare, Catisma 18.
La Doamne strigat-am, punemstihiri: 3Martirice pe glasul de rând al Triodului şi 3 din Mineiu.
Slavă, a morţilor.
Şi acum, Dogmatica glasului de rând. Prochimenul zilei şi Parimiile.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, care este pusă întâi şi cu Stihurile:
către tine am ridicat ochii mei…
Şi aceiaşi Stihiră.
Apoi Stih:
Milueşte-ne pre noi, Doamne…
Şi Martirica, după glasul Stihirei.
Slavă, şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea.
Acum slobozeşte pre robul Tău… Sfinte Dumnezeule…
Troparele, glasul al 2-lea:
A postoli, Profeţi şi Mucenici…
Slavă…
Pomeneşte Doamne ca un bun…
Şi acum. A născătoarei de Dumnezeu:
Maică sfântă a luminii…
Apoi preotul:
Milueşte-ne pre noi, Dumnezeule…
Şi trei metanii şi rugăciunea:
Prea Sfântă Treime…
Apoi
Fie numele Domnului binecuvântat… (de trei ori)
Psalmul 33.
Bine voiu cuvânta pre Domnul…
Şi Psalmul 144.
Înâlţa-Te-voi Dumnezeul meu…
Şi îndată:
Cade-se să te fericim…
Şi Apolisul.
Aşa facem în toate Vinerile sfântului post. când nu se face Liturghia cea mai Înainte sfinţită.
La Pavecerniţă după Sfinte Dumnezeule cel dintâi, Troparul: Apostolilor, Mucenicilor şi Profeţilor…
Slavă…
Pomeneşte Doamne…
Şi acum…
Maică sfântă…
După al doilea Sfinte Dumnezeule, Milueşte-ne pre noi, Doamne…
După cade-se să te fericim, şi dupăSfinte Dumnezeule, şi Tatăl nostru condacul:
Cu sfinţii odihneşte, şi celelalte ale Pavecerniţei.
Şi Apolisul cel mic.
De se vor întâmpla sfinţii 40 de mucenici în sâmbăta a doua, a treia sau a patra, să secaute tipicul de la sfârşitul cărţii la litera P.
Sâmbătă a doua săptămână LA UTRENIE
275
Aliluia, pe glasul al 2-lea:
Stih1:
Fericiţi pre cari i-ai ales şi i-ai primit Doamne…
Stih 2:
Şi pomenirea lor în neam şi în neam.
Stih 3:
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
Troparele, glasul al 2-lea:
Apostolilor, mucenicilor şiproorocilor, ierarhilor, cuvioşilor şi drepţilor, caribine aţi săvârşit lupta şi Credinţa aţi păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pre acela ca pre un bun, rugaţi-L pentru noi, ca să mântuească, rugămu-vă, sufletele noastre.
Slavă, a morţilor (de două ori).
Pomeneşte, Doamne, ca un bun sufletele robilor Tăi, şi câte în vieaţă au greşit iartă-le. Că nimenea nu este fără de păcat, fără numai Tu, cel ce poţi şi celor răposaţi a le da odihnă.

Şi acum, a Născătoarei
Maică sfântă a luminii celei negrăite, cu îngereşti cântări pre tine cinstindu-te, cu bună Credinţă te slăvim.
ŞI cetim Catisma a 16-a:
Zis-a Domnul, Domnului meu…
Apoi cântăm Sedelnele muceniceşti din Octoih.
Slavă, a morţilor.
Şi acum, A născătoarei de Dumnezeu.
Şi cetim la Exaimeron.
Apoi
Fericiţi cei fără prihană, (în două stări).
Şi pomeneşte Preotul pre cei morţi dupre cum este obiceiul; iar la sfârşitul Catismei cântăm:
Bine eşti cuvântat, Doamne… Ceata sfinţilor a aflat izvorul vieţii…
Şi celelalte.
După Slavă, Şi acum, Ectenia pentru cei morţi.
Şi rugăciunea:
Dumnezeul Duhurilor şi a tot…
Şi Îndată Sedealna, glasul al 5-lea:
Odihneşte Mântuitorul nostru cu drepţii pre robii Tăişi-i sălăşlueşte pre dânşii în curţile Tale, precum este scris; trecând ca un bun greşalelelor cele de voie şi cele fără-de voie, şi toate cele întru neştiinţă şi-întru ştiinţă, iubitorule de oameni.
Slavă, sfârşitul. Şi acum:
Cela ce ai răsărit din Fecioară lumii, Hristoase Dumnezeule, şi fii luminii printr-însa ne-ai arătat, milueşte-ne pre noi.
Psalmul 50. CANOANELE.
Cântăm Canonul Mineiului cu Irmosul pe 6, al hramului Sfântului pe 4. Şi se zice Irmosul şi un Tropar fără Stih şi începem Stihurilede la: Atunci s-au grăbit Voievozii Edomului…
276
Ştiut să fie
Că nu cântăm Stihurile dintru Început până la a 6-a Cântare în toate Sâmbetele sfântului post, până la Acatist.
Iar de este hramul lui Hristos sau al Născătoarei de Dumnezeu cântăm Canonul Hramului cu irmosul pe 6, şi al Minei ului pe 4. Iar de la Cântarea a 6-a, se începe Patru-Cântarea Triodului. Atunci se lasă Canonul hramului, cetindu-se întâi Canonul sfântului din Mineiu, cu Irmosul pe 6, şi Patru-Cântarea şi se cântă şi Stihurile.
PATRU-CÂNTAREAlui Iosif, al cărui Acrostih la Greci este acesta: Cântarea aceasta a lui Iosif… Cântarea a 6-a, glasul al 8-lea, Irmos: Rugăciune vărs către Domnul…
Sfinţii pentru prea multe munci s-au învrednicit asupra multor milioane de vrăjmaşi, Mântuitorule; şi aşa au dobândit multe bunătăţi ale Tale. Deci pentru rugăciunile lor, ca un bun, şterge greşalele mele cele multe.
Să lăudăm pre mucenicii lui Hristos, şi să strigăm către dânşii cu un gând: Următori ai patimilor celor stăpâneşti, tămăduiţi patimile sufletelor noastre şi ne întăriţi pre noi, să postim de obiceiul cel rău.
Schimbat-aidurerea morţii spre somn, adormind Tu în mormânt, şi ai dăruit morţilor vieaţă. Deci învredniceşte, Mântuitorule, în starea celor aleşi, pre cei ce s-au mutat; pentru rugăciunile sfinţilor mucenici.
A născătoarei de Dumnezeu:
Întăreşte-mă, Fecioară, să postesc şi să mă depărtez de tot păcatul, ceea ce ai născut negrăit întrupat pre Cuvântul cel puternic şi fără de păcat. Şi-mi dă lacrimi curăţitoare de păcate, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Altă Patrucântare, a lui Teodor, glasul al 3-lea, Irmos: Adâncul patimilor…
Pomenirea mucenicilor săvârşind dumnezeeşte, veniţi iubitorilor de mucenici, să ne bucurăm şi cu cântări încununându-i, să binecuvântăm pre dătătorul de biruinţă Hristos.
Luând întâi ispită prin bătăi, iar după aceea cu pietre fiind ucişi, fierăstruindu-vă, fiarelor v-aţi dat spre mâncare. Junghiatu-v-aţi ca nişte miei ai lui Hristos, dar trăiţi pururea purtătorilor de chinuri.
Slavă, a treimei:
Pre cele trei întru o fiinţă împreunând şi pre unul în trei feţe împărţind, care este dumnezeirea, fug de prăpăstiile cele de o măsură ale lui Savelie şi ale luiarie.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioară te-ai arătat şi după naştere petreci curată; că amândouă ai, şi ai născut şi ai
277
rămas Fecioară; minunată vedere este şi ceea ce se grăeşte şi ceea ce se gândeşte întru tine maică Fecioară.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil
Martirica:
Sângele răbdării voastre se roagă Domnului neîncetat pentru noi, mucenicilor; pentru aceasta şi acum, rugaţi-vă ca să postim de patimile cele fără de cinste.
Al morţilor.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vorsălăşlui…
Cela ce vei să judeci toată lumea înaintea a multe milioane de îngeri, atunci învredniceşte pre cei ce au adormit întru Credinţă, să stea fără de osândă înaintea Ta, prea îndurate.
Irmosul:
Adâncul patimilor şi viscolul vânturilor celor protivnice s-au sculat asupra mea; ci întâmpinându-mă Tu, Mântuitorule, mântueşte-mă şi mă scoate din stricăciune, precum ai mântuit din fiară pre proorocul.
CONDAC glasul al 8-lea:
Cu sfinţii odihneşte Hristoase sufletele adormiţilor robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin; ci vieaţă fără de sfârşit.
icos
Tu însuţi eşti fără de moarte, cela ce ai făcut şi ai zidit pre om; iar pământenii din pământ suntem zidiţi şi întru acelaşi pământ vom merge, precum ai poruncit cela ce m-ai zidit şi mi-ai zis: Că pământ eşti şi în pământ vei merge, unde toţi pământenii mergem, făcând tânguirea cea de deasupra gropii, cântare: Aliluia. (de trei ori)
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii evreeşti în cuptor…
Cu ploile sângluirilor voastre, prea slăviţilor, aţi stins văpaia înşelăciunii. Deci mântuiţi-ne pre noi de focul ce va să fie, cu rugăciunile cele către Hristos, mucenici ai Domnului.
Gurile leilor astupând şi arderea muncilor răbdând, mucenici, aţi moştenit desfătarea cea mai bună. Care rugaţi-vă să o dobândim şi noi în veci.
Cu toată lumina duhului fiind luminaţi vitejilor mucenici, cereţi odihnă şi intrareîn rai şi împărtăşirea vieţii Credincioşilor, celor ce s-au mutat.
278
A născătoarei de Dumnezeu:
Cântare aduc ţie Fecioară, nu mă trece pre mine cel cuprins de răutăţi; ci-mi dă Preacurată îndreptare desăvârşit, prin post şi prin toată petrecerea cea cu fapte bune.
Alt Irmos:
Cela ce ai rourat văpaia…
Focul şi sabia şi fiarele, ca nişte desfătări socotindu-le, purtători de chinuri, aţi făcut de s-au mirat ucigaşii voştri;lăudând voi pre Dumnezeulpărinţilor noştri.
Cu amăruntul tăindu-vă mădularele şi arzându-vă, v-aţi adus lui Hristos jertfăbine mirositoare, mucenici ai Domnului. Deci rugaţi-vă Lui, pentru noi pururea.
Slavă, a treimei:
Pre un Dumnezeu în Treimeslăvesc, pre Tatăl şi pre Fiulşi pre Duhul, unime neamestecată, Treime cinstită, începere prea fără început şi deO fimţă.
Şi acum, a născătoarei.
Prea sfântă Stăpână deDumnezeu Născătoare, primind rugăciunile robilor tăi, le du la Dumnezeul tuturor, ca să ne mântuească pre noide toată supărarea.
Stih: Sfinţilor cari sunt pe pământul lui, minunate a făcut Domnul toate voile sale întru dânşii.
Adunările mucenicilor dincer, viind de faţă la cei cevă laudă pre voibinecuvântaţi-i şi-i sfinţiţi, ca să săvârşească cu dragoste vremea postului.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-aiprimit, Doamne.
Iertând greşalele, cele devoie şi cele fără de voie, alecelor ce s-au mutat cu Credinţăla Tine, Cela ce ştii faptele oamenilor, odihneşte-i ca unDumnezeu.
Irmosul:

Cela ce ai rourat văpaia cuptorului şi pre tineri nearşi i-ai păzit, bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeulpărinţilor noştri.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Biruitori asupra tiranului…
Tot felul de munci cu slăbiciunea trupului răbdând, vindecători bolnavilor v-aţi arătat, purtătorilor de chinuri. Pentru aceasta strig: Tămăduiţi sufletul meu cel bolnav, prin pocăinţă în vremea postului.
Vai mie, cum au trecut toate zilele mele în lenevire! Şiiată că soseşte sfârşitul să mă ia, nesăvârşit fiind prin fapte
279
bune. Ci voi mucenicilor, cei ce bine aţi săvârşit călătoria, rugaţi-vă, ca să mi se deasfârşit bun.
Cu picăturile sângiurilor voastre, aţi stins arderea dumnezeirii, dumnezeeşti mucenici; şi celor ce au ieşit din vieaţa aceasta le cereţi cu adevărat iertare de cele ce au lucrat, şi dumnezeească odihnă în veci.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Iezechil te-a văzut mai înainte pre tine, Preacurată, uşă neumblată, care deschizi uşile pocăinţei tuturor celor desnădăjduiţi. Pentru aceasta mă rog ţie: Deschide-mi şi mie cărările care duc la odihnele cele de acolo.
Alt Irmos:
pre Dumnezeu cel ce s-a…
Munci cu multe chinuri în multe feluri răbdând, unii fiind arşi, alţii fierăstruîţi, iar alţii tăiaţi, v-aţi veselit vitejilor, cântând lui Hristos: Lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cu sângiurile voastre, sfinţiţi marginile lumii, cu picături mici râuri de tămăduiri tuturor izvorând, prea lăudaţi mucenici. Pentru aceasta strigaţi pururea: Lăudaţi, bine cuvântaţi, şi-L prea înălţaţi, întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Unime în trei feţe, Părinte, şi Fiule, şi Duhule cel viu, o dumnezeire, o împărăţie, pre Tine lumina cea neapusă Te laudă oştile îngereşti şi noi aceştia de pe pământ Te lăudăm, bine tecuvântăm, şi Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Iată toate neamurile te fericim pre tine, Preacurată, văzând slăvirile tale; că tu ai născut mai presus de fire pre Făcătorul tuturor, pre cel ce este Dumnezeu şi om. Pentru aceasta bine tecuvântăm, şi te prea înălţăm întru toţi vecii.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil.
Ceată a mucenicilor, cereţi ca să ne mântuiască pre noi, făcând şi acum rugăciuni către Mântuitorul, ca să slujim lui curat prin înfrânare, strigând: Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi sămânţa lor va moşteni pământul.
Pre cei ce au adormit cu bună Credinţă întru nădejdea învierii, învredniceşte-i Doamne a se scula spre vieaţă vecinică, ca să Te laude curat şi să Te slăvească cu cântări:
280
Lăudaţi, binecuvântaţi, şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Dumnezeu, cel ce s-a născut mai înainte de veci din Tatăl, cel fără de început, şi mai pre urmă s-a îmbrăcat cu trup din Născătoarea de Dumnezeu; ca pre un om desăvârşit şi Dumnezeu adevărat, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Trecut-ai preste legile firii…
Arătatu-v-aţi ca nişte cărbuni dumnezeeşti, arzândpădurea cea întunecoasă a nedumnezeirii şi cetele dracilor cu sabia tăindu-le, vitejilor mucenici cei ce sunteţi luminători inimilor noastre.
Întunerecul muncilor l-aţi trecut şi la lumina cea înţelegătoare v-aţi mutat, vitejilor mucenici; pentru aceasta luminaţi sufletul meu cel întunecat cu păcatele.
Răbdat-audureri prea lăudaţii mucenici, aducând lui Dumnezeu durerile trupului lor; şi acum cer Credincioşilor, celor ce s-au mutat, odihna cea fără de durere şi desfătarea raiului.
A născătoarei de Dumnezeu:
Arată-te, Preacurată Dumnezeească Stăpână, ajutătoare netrebnicilor robilor tăi, în vremea postirii, ducând rugăciunile noastre Domnului, celui ce împărăţeşte veacurile.
Alt Irmos:
pre tine izvorul nemuririi…
Ca nişte foc fiind aruncaţi de la Dumnezeu pe pământ, aţi ars toată înşelăciunea idolilor, aprinzând lumina bunei Credinţe în toate marginile lumii, mucenici ai lui Hristos.
Pre voi mucenicilor, nici văpăile, nici junghierile, nici roatele, nici ruperea mădularelor, nici împroşcările cu pietre, nici teascurile, nici altămuncă amară nu v-au despărţit de dragostea lui Hristos.
Slavă, a treimei:
Una şi întreită laud dumnezeirea cu bună Credinţă, unindu-o după fire, şi despărţindu-o după feţe: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, una sunt.
Şi acum, A născătoarei.
pre tine, ceea ce ai odrăslit toiag din rădăcina lui Iesseiu şi a lui David strămoşului, prea sfântă, preacurată, te slăvim; că mântueşti sufletele noastre.
281
Stih: Sfinţilor celor ce suni pe pământul lui, minunate a făcut Domnul toate voile sale întru dânşii.
Cinstită mulţime a mucenicilor, roagă-te lui Hristos, ca săvârşind noi cu pace călătoria postului, să vedem şi să ne închinăm patimilor Lui.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne…
Cela ce ai omorît moartea celor morţi şi a celor vii, ca un Dumnezeu, şi ai dat tuturor vieaţă prin scularea Ta, Hristoase; odihneşte şi pre robii Tăi, pre cari i-ai mutat.
Irmosul:
Pre Tine, izvorul cel nemuritor, care prin sfinţi dărueşti tămăduiri neamului omenesc, Te slăvesc; că mântueşti sufletele noastre.
LUMINÂNDA
Cela ce ai împodobit cerul cu stele, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul ai luminat, făcătorule a toate, pre cei ce Te laudă pre Tinemântueşte-i.
Slavă, a morţilor.
Cela ce stăpâneşti pre cei morţi şi pre cei vii, ca un Dumnezeu, şi prin sfinţii Tăi tot pământul luminezi, ziditorule a toate, mântueşte pre cei ce Te laudă pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce eşti veselia îngerilor, bucuria celor necăjiţi, folositoare creştinilor, Fecioară Maica Domnului, apără-ne pre noi şi ne scapă de muncile cele veşnice.
LA LAUDE
Martiricile glasului, care vor fi de rând; Slavă, Idiomela pentru morţi; Şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
LA STIHOAVNĂ
Stihurile morţilor, ale glasului din Octoih, ce va fi de rând, a lui Teofan. Slavă, şi acum; A născătoarei de Dumnezeu.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului, pe 6. După ieşire, Troparele:
Apostoli, mucenici… pomeneşte Doamne ca un bun…
Slavă
Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele…Şi acum
Pre tine zid şi liman te avem… Prochimen, glasul al 8-lea: Veseliţi-vă întru Domnul şi vă bucuraţi drepţilor…
Stih: fericiţi sunt pre cari i-ai ales…
Altul, glasul al 6-lea:
sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Stih: Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu…
Apostolul zilei şi al morţilor, către Coloseni. Aliluia, glasul al 4-lea:
Strigat-au drepţii…
Stih: Fericiţi sunt pre care i-ai ales…
Evanghelia de la Marcu şi Evanghelia de la Ioan.
CHINONICUL
Bucuraţi-vă drepţilor întru Domnul… Altul:
fericiţi sunt pe cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne, şi pomenirea lor în neam şi în neam.
În acest chip se face slujba pentru cei morţi în trei Sâmbete ale sfântului post, când NU cade nici unul din aceste trei praznice: Al sfântului Ioan înainte-Mergătorul. Al Sfinţilor 40 de mucenici sau Buna Vestire.
DUMINICAA DOUA A SFÂNTULUI POST ÎN CARE SE CÂNTĂ RÂNDUIALA CELUI ÎNTRU SFINŢI PĂRINTELUI NOSTRUGRIGORIE PALAMA, ARHIEPISCOPUL TESALONICULUI, FĂCĂTORUL DE MINUNI.
AŞEZATĂ DE PREA SFINŢITUL FILOTEI
SÂMBĂTĂ SEARA
La Doamne strigat-am, punem Stihirile pe 10, cântând: trei Stihiri ale Învierii, trei ale lui Anatolie şi aceste patru ale Sfântului. Glasul al 2-lea, Podobie:
Cu ce cununi de laude…
Cu ce cântări de laude vom lăuda pe Ierarhul? Trâmbiţa teologiei, gura cea insuflată de focul darului, cinstitul locaş al Duhului, stâlpul Bisericii cel nemişcat, bucuria cea mare a lumii, râul înţelepciunii, sfeşnicul luminii, steaua cea luminoasă, care luminează lumea.
Cu ce flori de laude, vom încununa pre Ierarhul? Pre apărătorul creştinătăţii şi împrotivitorul păgânătăţii, pre folositorul cel călduros al Credinţii, pre marele îndreptător şi învăţător; vioara cea bine tocmită a Duhului, limba cea strălucitoare ca aurul, izvorul care izvorăşte ape devindecări Credincioşilor; pre marele şi minunatul Grigorie.
Cu ce buze noi, pământenii, vom lăuda pre Ierarhul? Pre învăţătorul Bisericii, pre vestitorul dumnezeeştii lumini, pre tăinuitorul cel ceresc al Treimii. Podoaba cea mare amonahilor; pre cel ce a strălucit cu fapta şi cu gândirea la cele de sus; lauda Tesalonicului, carele are în ceruripre cel dintru aceeaşi cetate, pre izvorîtorul de mir, dumnezeescul şi prea minunatulDimitrie.
Slavă, glasul al 6-lea:
Cuvioase de trei ori fericite,
283
prea sfinte părinte, păstorule cel bun şi discipol al lui Hristos, mai marele păstorilor, cel ce ţi-ai pus sufletul pentru oi; însuţi şi acum Grigorie de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru, cu rugăciunile tale, cere să se dăruiască nouă mare milă.
Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu, cea dintâi a glasului.
LA LITIE
Stihira hramului, Slavă, şi acum; A născătoarei de Dumnezeu.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile învierii, după Alfa-Vita.
Slavă, glasul al 6-lea:
Limba cea deşteaptă spre învăţătură, răsunând în urechile inimilor, ridică sufletele celor leneşi şi prin cuvintele tale cele grăitoare de Dumnezeu scară se află, suind pre cei de pe pământ la Dumnezeu. Pentru aceasta, Grigorie, minunea Tesaliei, nu înceta rugându-te lui Hristos, să lumineze, cu dumnezeiasca lumină, pre cei ce te cinstesc pre tine.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioară, ceea ce nu ştii de mire…(Caută înapoi la Duminica Lăsatului de carne, pag. 41)
Acum slobozeşte pre robul Tău.
Sfinte Dumnezeule
DupăTatăl nostru Troparul:
Născătoare de Dumnezeu…(de trei ori)
Şi cealaltă urmare a Privegherii.
Iar unde nu este Priveghere, zicem Troparul învierii.
Slavă, a sfântului, glasul al 8-lea: Luminătorule al dreptei Credinţe…
Şi acum, a născătoarei.
Cela ce pentru noi Te-ai născut…
LA UTRENIE
După cei şase Psalmi, la Dumnezeu este Domnul, troparul învierii de două ori.
Slavă, al sfântului, glasul al 8-lea:
Luminătorule al dreptei Credinţe, întărirea Bisericii şi învăţătorule, podoabamonahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni Grigorie, lauda Tesalonicului, propoveduitorule al darului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.
Şi acum, a născătoarei.
cela ce pentru noi Te-ai născut…
Obişnuitele Stihologii şi cetire din Exaimeron ApoiAntifoanele glasului.
Toată suflarea…
Evanghelia Utreniei ce va fi de rând.
învierea lui Hristos… Psalmul 50.
Slavă, glasul al 8-lea:
Uşile pocăinţii deschide-mi…
Şi acum, asemenea.
284
În cărările mântuirii…
Apoi, pe glasul al 6-lea: Milueşte-mă Dumnezeule…
Stihira:
La mulţimea faptelor mele. (Caută-le Înapoi, pag. 3)
CANOANELEDin Octoih al învierii cu Irmosul pe 4, al Triodului pe2 şi al Sfântului pe 6.
Canonul Triodului.
Cântarea 1-ia, glasul al 8-lea, Irmos:
Pre Faraon cel ce se purta…
Luând noi glasul desfrânatului, cu fierbinţi lacrimi cădem către Tine, părintele şi Dumnezeul tuturor, strigând: Am greşit depărtându-ne de la Tine, necurăţiei slujind! Deci primeşte pocăinţa noastră.
Starea cea împărătească care o ai dăruit mie defăimându-o, Cuvinte, rău m-am osândit, ca cel ce iubind dulceaţa păcatului m-am asemănat dobitoacelor. Ci Tu, Mântuitorule, cela ce pentru mine om Te-ai făcut, păzeşte-mă cu îndurarea Ta.
În genunchi cad ca şi de demult desfrânatul, stăpâne Doamne. Deci Tu grăbind primeşte-mă, şi îmbrăţişându-mă cu mâinile, dărueşte-mi chipul mântuirii Tale, şi în loc de argat, iubitorule de oameni, iarăşi fiu al Tău mă fă.
A născătoarei de Dumnezeu:
Dumnezeeştii arătări, fireaomenească prin tine s-a învrednicit, că tu una părtinitoare ai fost Fecioară cătreDumnezeu omul. Pentru aceasta ca pre o Născătoare de Dumnezeu, toţi, dupre vrednicie te slăvim.
Alt Canon al Sfântului.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos: Deschide-voiu gura mea…
Veniţi dumnezeeştî ritori şi cei mai aleşi dintre teologi, veniţi limbile cele de Dumnezeu grăitoare, adunaţi-vă întru una, ca să lăudaţi dupre vrednicie pre ritorul Duhului, pre dumnezeescul Grigorie.
Să se laude de mine stâlpul Credinţei, apărătorul Bisericii, marele Grigorie, prea alesul păstor al Tesalonicului, podoaba cea adevărată a cetei Ierarhilor.
Slavă.
Din pruncie ai poftit vieaţa cea mai bună, şi din tinereţe ai iubit părinte înţelepţia cea desăvârşită; şi întocmai cu obiceiurile şi cu gândul te-ai arătat cu cel de un nume cu tine, dumnezeescul Grigorie.
Şi acum, A născătoarei.
Fii mie, Preacurată, cale vieţii mele, povăţuindu-mă spre dumnezeeştile locaşuri,
285
că am rătăcit şi m-am alunecat în surpăturile răutăţii, din care ridică-mă cu mijlocirea ta.
Catavasie:
Deschide-voiu gura mea…
Cântarea a 3-a, Irmos:
Doamne, cela ce ai făcut…
Înfricoşându-mă de lucrurile mele şi de înstrăinarea cea cu depărtare şi de risipirea bogăţiei Tale, precare am cheltuit-o în desfrânări, întru pocăinţă strig către Tine, Dumnezeule şi părintele meu: Greşit-am, mântueşte-mă.
Greşind pe pământ, mă înfricoşez de cer; că am să fiu jŞ mustrat la judecată, când toţi vor sta de faţă, Cuvinte, judecându-se cu dreapta Ta judecată.
Întunecatele şi spurcatelemele gânduri mă hrăneau, cânddelaTine Mântuitorule, mă depărtaşem eu, păcătosul. Iar acum strig: Greşit-am! Greşit-am, mântueşte-mă, pre cel ce cu căldură alerg la îndurarea Ta.
A născătoarei de Dumnezeu:
Frământătura lui Adam s-a îndumnezeit, Fecioară; că din pântecele tău purtător de trup s-a arătat Dumnezeu, prin carele am fost chemaţi din osânda cea de demult cei înşelaţi cu nădejdea îndumnezeirii.
Alt Irmos:
Pre ai tăi cântăreţi…
Păzind curgerile dumnezeeştilor tale învăţături, scăpăm de toată măestria celor derea Credinţă şi gonim toate cetele lor, cu sfinţitele tale scrisori, Grigorie.
înţelepciunea nebunească a celor derea Credinţă o ai stricat, fericite, având îninima ta înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică; prin care cu sunet ai sfărâmat deşarta lor întărâtare.
Slavă.
Omorându-ţi toată sburdăciunea trupului celui stricăcios, înţelepte, sihăstreşte ţi-ai înviat mişcările sufletului şi l-ai făcut pre el organ dumnezeesc al teologiei.
Şi acum, A născătoarei.
Cu cunoştinţa minţii şi cu voinţa am iubit cu deadinsul vieaţa, cea de ruşine şi păcătoasă; ci cu dmnezeească dragoste, leagă-mă Fecioară, mireasă a lui Dumnezeu, prin dumnezeească rugăciunea ta.
CONDACUL glasul al 4-lea:
Acum s-a arătat vremea cea de lucrare, lângă uşi stă judecata,
286
să ne sculăm dar postindu-ne, să aducem lacrimi de umilinţă, împreunate şi cu milostenie, strigând: Greşit-am mai mult decât nisipul mării.
Ci slăbeşte, făcătorule al tuturor, ca să luăm cununile nestricăciunii.
SEdealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină…
înşelăciunea celor rău Credincioşi o ai ars înţelepte şiCredinţa ortodoc şilor bine o ai arătat şi ai luminat lumea, Pentru aceasta purtător de biruinţă te-ai arătat, stâlp Bisericii şi arhiereu adevărat. Deci nu înceta rugându-te lui Hristos, să ne mântuească pre noi pre toţi.(de două ori)
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Primeşte degrab rugăciunile noastre, Stăpână, şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă cu totul fără prihană. Stinge supărările hulitorilor, doboară vicleniile şi surpă, Preacurată, îndrăzneala celor fără de Dumnezeu, cari se întrarmează asupra robilor tăi.
Cântarea a 4-a, Irmos: rpu eşti puterea mea
Lepădând părinteştile porunci, dumnezeeasca bogăţie care mi-ai dăruit, în dulceţile patimilor o am cheltuit; pentru aceasta ca cel ce cu mărturisire mă căesc, nu Te scârbi asupra mea, Stăpâne.
Cu dumnezeească cuviinţă primind sărăcie, pre mine cel ce demult m-am fost depărtat, cheamă-mă către Tine; şi spre veselie mă rândueşte iubitorule de oameni, ajutând cutrupul Tău, cel dumnezeesc, Cuvinte, chemării mele.
Prin lacrimi neîncetate să ne mântuim de veşnicile munci, pre care le-a gătit Dumnezeu viclenelor duhuri. Ca fiul cel pierdut, strigând: Greşit-amŢie, Părinte! Ci primeşte-ne pre toţi cei ce alergăm la milostivirea Ta.
A născătoarei de Dumnezeu:
Cuvântul cel ce este fără început cu Tatăl şi cu Duhul, din Fecioara cea neispitită debărbat se naşte afară de legea firii; şi a rămas ceea ceera şi în ceea ce a primit de la noi, iarăşi a rămas. Că este un Fiu în două firi, păzindîntru amândouă cele ale firii.
Alt Irmos:
Sfatul cel neurmat…
Deschizându-ţi gura ta, Părinte înţelepte, aipropoveduitînţelepciunea lui Dumnezeu lacare ai gândit în inima ta pururea; şi pre Varlaam cei deşert,
287
neînţelept şi fără minte l-ai arătat.
Apusa-ai sub pământ, dupre legea firii, soare cel prea dulce; ci vei răsări de dimineaţă cu Hristos, soarele celneapus, Cel ce caută spre toţi prin rugăciunile tale.
Slavă.
Arătatu-te-a darul lui Dumnezeu, pre tine fericite, laudă şi întărire prea mare ortodoc şilor; păstor bun şi al doilea teolog şi turmei păzitor prea deştept.
Şi acum, A născătoarei.
Deschide-mi urechile sufletului, Maică a lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pre cel ce a deschis mai înainte urechile surdului şi mă învredniceşte a lua în urechi dumnezeeştile cuvinte şi a le împlini.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat…
De bogăţiile şi de dumnezeeştile daruri m-am lipsit, ducându-mă departe, unde m-am topit de foamea bunătăţilor vieţii; ci Tu Părinte ca un bun umple-mă de dulceaţa şi mărirea cea de demult, pentru bună îndurarea Ta.
Primind gândul celui pierdut, carele şi-a cheltuit vieaţa întru desfrânări, să alergăm către milostivul părinte cu neîndoită Credinţă şi cu inimă înfrântă, ca să primim lăsarea păcatelor.
Nu întârzia suflete al meu petrecând în locuri depărtate, ci degrab aleargă mărturisindu-te lui Dumnezeu şi Tatălui, ca să iei deslegare pentru relele ce le-ai lucrat, vieaţa cheltuindu-ţi.
A născătoarei de Dumnezeu:
Soarele dreptăţii, cel ce se poartă pre nour luminos, întru tine îl vedem Preacurată Fecioară purtându-se, carele goneşte întunerecul nebuniei idoleşti şi luminează cu adevărată înţelegere.
Alt Irmos!
Spăimântatu-s-au toate…
Cu secerea cuvintelor tale şi cu sfinţitele scrisori, ai tăiat eresurile cele spinoase şi odraslele neghinelor streine; şi ai semănat seminţele ortodoxiei cele de bună Credinţă, ierarhe Grigorie.
Cuvintele tale cele prea înţelepte şi cinstitele scrisori sunt rouă cerească, miere din piatră, pâine îngerească celor ce aleargă la tine; mursă de miere, mâncare plină de dulceaţă şi izvor de apă vie, Grigorie.
288
Slavă.
învăţător te cunoaşte pe tine pământul şi marea, stâlp sfinţit al ortodoxiei şi cinstită cămară a dumnezeeştilor dogme, sfinţit înţelept cuvântător de Dumnezeu, împreună locuitor şi părtaş şi întocmai la obiceiu cu apostolii.
Şi acum, A născătoarei.
Cu râurile umilinţei spală întinăciunea inimii mele, Fecioară Preacurată, şi-mi dărueşte mijloace de pocăinţă cu sfinţitele tale rugăciuni, cele către înduratul Dumnezeu, pre carele negrăit l-ai născut.
Cântarea a 6-a, Irmos: Rugăciunea mea voiu vărsa…
Fiul Tău cel mai tânăr am fost şi bogăţia Ta prin deprinderearelei vieţuiri o am cheltuit şi darurile Tale le-am pierdut şi de bunătăţile Tale m-amlipsit.vindeci cătreTine, părintele şi Dumnezeul meu, cerându-mi iertare.
Desfrânare fără omenie am aflat şi a paşte porcii m-am osândit şi bogăţia mea pre care pentru milostivire mi-ai fost dat-o, degrab o am risipit şi am rămas gol despre toate. Ci Tu, ca Dumnezeul meu, milueşte-mă!
Nu am îndrăzneală, iubitorule de oameni, a privi şi a vedea nemăsurată înălţimea cerului, fiindcă am greşit; nici a mă numi fiu al Tău, eu păcătosul. Ci în dar mă iartă, Cel ce ai nemăsurată milă.
A născătoarei de Dumnezeu:
Negrăită este naşterea ta şi nepovestit este chipul naşterii, Fecioară, ceea ce ai născut mai presus de minte pre Dumnezeu, avându-ţi fecioria neîntinată. Pentru aceasta pe tine, ca pre o adevărată Născătoare de Dumnezeu, dupre vrednicie te mărim.
Alt Irmos:
Înţelepţilor de Dumnezeu…
Ruptu-s-a deşarta întărâtare şi limba lui Varlaam celui fără minte, cu cuvintele şi cu dogmele şi cu ascuţirea minţii înţeleptului împărat şi cu a ta, Grigorie.
Dumnezeească alăută a Duhului, trâmbiţa care a vestit luminat tainele lui Dumnezeu, pre marele ierarh al Tesalonicului, limba cea de Dumnezeu cuvântătoare, cu cântări să o cinstim.
Slavă.
Povăţuind pre popor oarecând ca un stâlp de foc, ai ars pre vrăjmaşii Credinţei; iar adunările Credincioşilor
289
le-ai luminat, de Dumnezeu înţelepţite, părinte Grigorie.
Şi acum, a născătoarei.
Stăpână Preacurată, fii mie linişte şi liman de mângâere, trecându-mă la dumnezeescul ţărm cel fără de valuri şi alinându-mi viforul patimilor mele.
CONDAC glasul al 8-lea:
Podobia: Apărătoarei Doamne…
Pre tine, organul înţelepciunii cel sfinţit şi dumnezeesc, trâmbiţa teologiei cea luminoasă, cu un glas te lăudăm, Grigorie de Dumnezeu grăitorule. Ci cela ce stai ca o minte înaintea minţii celei dintâi, către dânsul îndreptează mintea noastră, Părinte, ca să strigăm: Bucură-te, propoveduitorule al darului.
ICOS
Înger te-ai arătat pe pământ, vestind oamenilor cele dumnezeeşti, ce nu se pot grăi. Că având minte omenească şi trup, cu glasurile ca ale celor fără de trupuri, ne-ai făcut pre noi de ne-am minunat, de Dumnezeu grăitorule, a striga ţieacestea: Bucură-te, prin carele s-a gonit întunerecul! Bucură-te, prin carele a venit lumina! Bucură-te, vestitorule al dumnezeirii cele nezidite!
Bucură-te, văditorul al celei zidite şi nebune cu adevărat!Bucură-te, cela ce ai spus căfirea lui Dumnezeu este înălţime neajunsă! Bucură-te, cela ce ai zis că lucrarea lui este adâncime, care nu se poate lesne vedea! Bucură-te, că slăvirea lui Dumnezeu bine o aivestit! Bucură-te, că părerilefăcătorilor de rele le-ai mustrat!Bucură-te, Luminătorule, celace ai arătat soarele! Bucură-te, paharule, carele dai băuturănemuritoare! Bucură-te, prin carele străluceşte adevărul!Bucură-te, prin carele s-a întunecat minciuna! Bucură-te, învăţătorule al darului.
SINAXARLA DUMINICA A DOUA APOSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaş zi, în Duminica a doua a postului mare, facem pomenirea celui întru sfinţi părintelui nostru Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.
STIHURI
Spre lumina cea neînserată îl duce acum al luminii izvor,
De cel cu adevărat mare şi strălucitor al luminii predicator.
Fiu al dumnezeeştii şi neînseratei lumini, cu adevărat om al lui Dumnezeu şi minunat serv şi slujitor al lui Dumnezeu, se trăgea din Asia, din părinţi de neam şi slăviţi. S-a silit să-şi împodobească cu virtute şi învăţătură nu numai omul cel din afară şi văzut, ci cu mult mai mult pe cel lăuntric şi nevăzut. Pe când era încă în fragedă copilărie i-a murit tatăl lui. Mama sa l-a învăţat şi l-a crescut atât pe el cât şi pe fraţii şi surorile lui în învăţătura şi în legea Domnului şi în sfintele Scripturi. A ajuns încă bun cunoscător şi al învăţăturii laice, căci a
290
urmat la dascăli învăţaţi. Grigorie, isteţ din fire, având o râvnă potrivită, a adunat în scurtă vreme tot felul de cunoştinţe, Încât ajungând la vârsta de douăzeci de ani, şi socotind pe toate o nimica şi mai înşelătoare decât visurile, căuta să alerge sus la Dumnezeu, pricina şi dătătorul oricărei înţelepciuni, şi printr-o vieţuire mai desăvârşită să-şi afierosească lui Dumnezeu toată fiinţa sa. De aceea descopere mamei sale scopul săuiubitor de Dumnezeu, dorul şi dragostea înflăcărată de Dumnezeu ce-o avea de multă vreme. Cu acest prilej a aflat că şi ea nutreşte demult aceleaşi gânduri şi că-şi găseşte desfătarea în aceleaşi lucruri ca şi el. A adunat deci mama îndată în jurul ei pe copiii săi şi le-a zis cu veselie: Iată eu şi pruncii pe care mi i-adat Dumnezeu! Apoi încearcă să afle ce părere au ei despre cele bune şi le descopere ţelul fratelui lor mai mare. Acesta, întrebuinţând mai mult cuvinte din inimă decât din minte, i-a convins să urmeze cu bucurie aceleaşi dorinţe ca şi el şi să fugă de lume. Deaceea după ce şi-a împărţit, după sfatul evanghelic, toată averea la săraci şi a părăsit cu suflet uşurat favorurile împărăteşti şi cinstea şi sgomotele din palatele împărăteşti, a urmat lui Hristos. Pe mama şi pe surorile sale le-a băgat într-o mănăstire de călugăriţe, iar el împreună cu fraţii săi s-a dus în muntele sfinţeniei, supranumit Atos. Dar pentru că timpul n-a îngăduit să trăiască la un loc, a sfătuit pe fraţii săi să rămână în alte mănăstiri şi acolo să-şi ducă viaţa după plăcerea lui Dumnezeu, iar el s-a dat în ascultarea unui bătrân minunat numit Nicodim, care trăia în isihie numai pentru Dumnezeu. De la acesta a învăţat cu fapta, în umilinţa sufletului, toată porunca şi toată virtutea. A mai dobândit aici, în descoperire tainică, şi sprijinul şi ajutorul nebiruit de nimeni al preacuratei Născătoarei de Dumnezeu. După mutarea lui Nicodim către Dumnezeu, a trăit câţiva ani în Marea Lavră cu multă râvnă şi cu minte încărunţită. De dragul isihiei, însă, pleacă din Marea Lavră şi îmbrăţişează pustia. Adăugând totdeauna dor lângă dor şi dorind necontenit cu tărie să fie cu Dumnezeu, se dă pe sineşi unei vieţi covârşitor de aspreÎnfrânându-şi de pretutindeni prin rugăciune stăruitoare simţurile, înălţându-şi mintea la Dumnezeu, petrecându-şi tot timpul în rugăciune, studiind cele dumnezeeşti şi întocmindu-şi într-un chip foarte bun viaţa, învingea cu mare putere, prin ajutorul lui Dumnezeu, luptele ce i le dau demonii; curâţindu-şi sufletul cu izvoare de lacrimi prin privegheri de nopţi întregi a ajuns vas ales al harurilor dumnezeescului Duh şi avea adeseori vedenii dumnezeeşti Şi ceea ce-i mai minunat este că nu şi-a schimbat felul lui aspru de viaţă, cu toate că a plecat, din pricina năvălirilor Ismailiţilor, în Tesalonic şi a fost silit să locuiască în unele oraşe.
După mulţi ani, după ce şi-a curăţit desăvârşit şi trupul şi sufletul, cu voia lui Dumnezeu, a primit marele har al preoţiei. Şi săvârşea tainele preoţiei ca unul care n-avea trup şi era, ca să spun aşa, în afară de el însuşi, încât sufletele celor care se uitau la el, se pocăiau numai văzându-l. Era cu adevărat mare şi era cunoscut de cei care trăiau după plăcerea lui Dumnezeu ca un purtător de Duh. Se arăta un astfel de om şi celor care vedeau faptele lui: avea putere Împotriva dracilor; izbăvea pe cei cuprinşi de înşelăciunea şi uneltirea lor; făcea ca pomii neroditori să dea roade; vedea mai dinainte cele viitoare şi era împodobit şi cu celelalte haruri şi roade ale dumnezeescului Duh. Dar pentru că săvârşirea virtuţii stă în puterea noastră, iar căderea în încercări nu stă în puterea noastră, şi fără încercări NU este nici desăvârşire şi nici arătarea Credinţei noastre în Dumnezeu — căci împreună lucrarea faptei bune şi a dorinţei de bine desăvârşeşte pe omul care trâeşte după Dumnezeu —a îngăduit Dumnezeu să cadă acest mare bărbat în felurite şi necontenite încercări, pentru ca prin toate acestea să se arate cu adevărat desăvârşit. Ce minte poate să-şi închipue câte i s-au întâmplat? Ce cuvânt poate să rostească uneltirile mai mari decât cele dinainte ale cumplitului vrăjmaş şi acuzaţiile şi bârfelile aduse lui de noii luptători împotriva lui Dumnezeu? Cine poate să spună cât de mult a luptat pentru Credinţă timp de douăzeci şi trei de ani, suferind din partea vrăjmaşilor vătămări şi felurite necazuri?
Fiara italiană, Varlaam din Calavria, care se credea grozav în înţelepciunea laică şi socotea în deşertăciuneapropriilor lui gânduri că ştie toate lucrurile, a pornit războiu cumplit împotriva Bisericii lui Hristos, a dreptei noastre Credinţe, şi a tuturor celor cari o ţineau cu tărie. Varlaam învăţa nebuneşte că harul comun Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi lumina veacului ce va să fie, prin care vor străluci şi drepţii ca soarele, în chipul în care şi Hristos a arătat-o strălucind ca soarele pe Muntele Tavorului şi pe scurt toată puterea şi lucrarea Dumnezeirii treiipostatice, este cu totul deosebită de firea dumnezeească şi este creată. Iar cei cari cugetau drept că acea dumnezeească lumină este necreată şi că toată puterea şi lucrarea dumnezeească nu sunt nicidecum însuşiri noi printre însuşirile fireşti ale lui Dumnezeu, pe toţi aceştia, prin cuvinte şi prin scrieri mari îi numea închinători la doi Dumnezei şi închinători la mai mulţi Dumnezei, după cum ne numesc şi Iudeii, Sabelie şiarie.
291
Pentru a vădi rătăcirea lui Varlaam, Biserica a trimis la Constantinopol pe dumnezeescul Grigorie, ca un luptător al Credinţei şi ca un cunoscut apărător, dar mai bine spus şi ca acuzator şi ca acuzat. Dumnezeescul împărat Andronic al patrulea Paleologul, apărător al dreptei Credinţe, a adunat un sfânt sinod. Când a venit la acest sinod şi Varlaam — cu învăţăturile Lui eretice spuse mai sus şi cu acuzaţiile aduse împotriva Credincioşilor — marele Grigorie, plin de dumnezeescul Duh, şi îmbrăcat cu putere nebiruită de sus, a astupat acea gură deschisă Împotriva lui Dumnezeu şi în sfârşit a biruit-o; a pre Făcut în cenuşă, prin cuvântări arzătoare şi prin scrieri, ereziile lui asemănătoare spinilor. Pentru că n-a mai putut suferi ruşinea, vrăjmaşul dreptei Credinţe a fugit la latini, de unde a şi venit. În sinod Grigorie, după ce a mustrat pe Varlaam, mustră şi pe Polichindin şi prin cuvântări contradictorii a nimicit scrierile lui. Cu toate acestea partizanii pierzaniei acelora nu încetau de a purta războiu Bisericii Lui dumnezeu. Spre a le fi stavilă, silit mai mult de sfântul sinod şi chiar de împărat, şi înainte de toate prin voia dumnezeească, Grigorie a fost înduplecat să se urce pe tron arhiepiscopal şi să fie păstor sfintei Biserici a Tesalonicului. Îmbrăcat cu acest har, a dat cu bărbăţie şi stăruinţă cu mult mai multe lupte decât înainte pentru Credinţa ortodoxă. Pe mulţii, cumpliţii şi viclenii partizani ai lui Achindin şi Varlaam, care se arătau ca nişte pui înverşunaţi ai unor învierşunate fiare sălbatece, ca şi pe învăţăturile şi scrierile lor, i-a combătut cu fel de fel de argumente, prin cuvântări şi scrieri de Dumnezeu insuflate, nu odată sau de două ori sau de trei ori, ci de multe ori şi în multe Împrejurări, nici numai în timpul unui împărat sau patriarh, ci în timpul a trei împăraţi, care au luat sceptrul împărăţiei unul după altul şi în timpul tot atâtor patriarhi şi a multor sinoade. Dar în sfârşit i-a biruit. Unii îndărătnici, socotind o nimica dreptatea dumnezeească, au rămas în rătăcirea lor. Aşa s-a întâmplat cu toate ereziile. Mai sunt încă şi azi din toate ereziile rămăşiţe, care n-au nici o ruşine de sfinţii care le-au pus pe fugă, ca să nu mai vorbesc de neamul obraznic al Iudeilor, care şi până azi se porneşte cu furie împotriva lui Hristos.
Pe scurt, acestea şi atât de mari sunt biruinţele marelui Grigorie împotriva neCredincioşilor. Dar Dumnezeu, pe căi nespuse, îl trimite învăţător şi în răsărit. Din Tesalonic este trimis sol în Constantinopol ca să potolească certurile dintre împăraţi. A fost prins însă de Agarineni şi ţinut în stăpânirea lor un an întreg. Ca un luptător a mers din loc în loc şi din oraş în oraş, învăţând cu multcuraj Evanghelia Lui Hristos. Pe cei tari îi întărea încă şi mai mult şi-i sfătuia să stărue în Credinţă, iar pe cei şovăelnici, care aveau unele îndoieli şi-i puneau întrebări cu privire la cele ce se petreceau pe acea vreme, îi sprijinea cu înţelepciuneadumnezeească şi le dădea cea mai bună deslegare tuturor întrebărilor ce i le puneau. Iar cu ceilalţi neCredincioşi, care s-au rupt în chip nenorocit de creştini şi-şi bat joc de dogmele noastre: deiconomia întrupării Domnului şi Dumnezeului nostru, de cinstita cruce, de cinstitele icoane cărora ne închinăm, de multe ori le vorbea cu îndrăsneală. Mai mult încă vorbea şi despre Mahomet şi despre multe alte Întrebări ce-i erau puse. Prin răspunsurile pe care le dădea pe uniiîi uimea, iar pe alţii îi înfuria împotriva lui, şi-şi întindeau mâinile spre el şi i-ar fi pus muceniceştecapăt zilelor, dacă, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, n-ar fi fost cruţat cu nădejdea răscumpărării sale cu bani. Acest lucru s-a întâmplat şi marele Grigorie a fust eliberat de nişte creştini iubitori de Hristos. Şi aşa a plecat îndată, mucenic nesângerat, la turma sa.
Pe lângă multe şi mari daruri şi merite deosebite ce avea, a fost împodobit şi el cu semnele lui Hristos, având înel, după cum spune Pavel, lipsurile lui Hristos (Coloseni, 1, 11). Iar ca să arătăm însuşirile lui deosebite le vom numi pe acestea: era peste măsură de blând şi smerit, însă nu când era vorba de Dumnezeu şi de cele dumnezeeşti; în acestea era mare luptător; era fără ură şi îngăduitor; căuta, atât cât îi sta în putinţă, să răsplătească cu bine pe cei care se purtau rău cu el; nu primea cu uşurinţă cuvintele ce se spuneau împotriva unora; era răbdător şi cu suflet mare în greutăţile ce veneau asupra lui de fiecare dată; era mai presus de orice plăcere şi slavă deşartă; era totdeauna simplu în toate trebuinţele trupului, deşi cu timpul trupul lui se slăbise cu totul; blândeţea, liniştea şi necontenita lui bunăvoinţă a tăriei sufletului său se desăvârşise atât de mult cu el, încât aceste însuşiri se arătau şi pe dinafară celor care-l priveau; în toate totdeauna înţelegător, atent şi ordonat. Ca o urmare a acestor însuşiri aproape niciodată ochii lui nu-i erau seci de lacrimi, ci purtau în ei izvoare de lacrimi.
Deci aşa a luptat vitejeşte de la început până la sfârşit împotriva patimilor şi a dracilor; a alungat departe de Biserica lui Hristos pe eretici, înfăţişând limpede în cuvântări şi în scrieri Credinţa ortodoxă, iar prin ele a pecetluit oarecum toată Scriptura cea insuflată de Dumnezeu, după cum şi ea, care-i sfârşit şi pecete a vieţii şi cuvântului sfinţilor, a pecetluit viaţa şi cuvântul Lui; a păstorit apoi, apostoleşte şi bine plăcut lui Dumnezeu,
292
turma lui timp de treisprezece ani, a împodobit-o cu predici morale şi a condus-o spre târla cea cerească şi, ca să spunem aşa, spre a se arăta ajutător de obşte şi al ortodoc şilor în viaţă şi al celor ce vor veni, s-a mutat la viaţa cea mai presus de lume în anul 1362 de la Hristos, trăind întotal 63 de ani. Duhul şi l-a dat în mâinile lui Dumnezeu, iar trupul, sfintele lui moaşte, le lasă tur raii. Sfintele lui moaşte şi astăzi se păstrează în Mitropolia din Tesalonic, neobişnuit de strălucite şi de slăvite, ca o moştenire şi comoară nepreţuită. De fiecare dată fac minuni celor ce se apropie de ele cu Credinţă, dăruesc izbăvire de tot felul de boale, despre care povesteşte multe istoria sfântului Grigorie.
Cu ale lui rugăciuni, Dumnezeule, milueşte-ne şi ne muntuie pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii cei ce merseseră…
Îndrăzneală nu am, a mă numi fiu al tău, Părinte iubitorule de oameni, ci mă fă ca pre unul din argaţii Tăi, rogu-Te şi nu Te îngreţoşa de mine cel ce strig: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Spurcându-ne vieaţa prin vieţuirea păcătoasă şi pierzându-ne bunul neam cel dintâi, prin fierbinte pocăinţă să alergăm către cel unul părinte al nostru şi Dumnezeu; ca să luăm mântuire.
Aspru stăpân este căruia m-am osândit a-i robi; tare şi nesuferită foame am răbdat, plăcând porcilor. Ci întorcându-mă, strig: Mântuitorule mântueşte-mă.
A născătoarei.
Firea cea muritoare o ai înviat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ceea ce una ai născut vieaţa; drept aceea, pre tine Credincioşii mântuire te ştim, ca ceea ce ai născut cu trup pre Dumnezeul părinţilor.
Alt Irmos:
N-au slujit făpturii…
Cei ce cinstesc cuvintele şi scrisorile tale, Grigorie, se învaţă cunoştinţa lui Dumnezeu, plini se arată de înţelepciunea cea duhovnicească şi teologiceştepropoveduesc darul cel nezidit şi lucrarea lui Dumnezeu.
Sabia şi arcele celor rău Credincioşi, tu de tot le-ai sfărâmat şi trufia lui Varlaam şi toată puterea ereticilor, ca o ţesătură de păianjen o ai risipit ca şi cu o piatră, prea mare Ierarhe.
Pecetluitu-s-a cu cuvintele şi cu dogmele şi cu scrisorile tale, Grigorie, Credinţa celor bineCredincioşi şi îndrăzneala eresurilor a contenit şi ameninţarea dreptei Credinţe şi tăria celor rău Credincioşi a încetat.
Şi acum, a Nă acătoarei.
Noi cei uscaţi de boalele patimilor ştiindu-te cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem
293
Ape de mântuire dumnezeeşti şi strigăm: Bine este cuvântat Preacurată rodul pântecelui tău.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De şapte ori cuptorul…
Bogăţia cea nemăsurată şi multă milostivirea Ta o vedem, Stăpâne, cei ce credem întru Tine. Pentru aceasta toţi cu căldură împreună cu desfrânatul cădem către Tine. Primeşte pre cei ceŢi-au greşit şi la Tine au alergat; că nu este, milostive, păcat, care să poată birui iubirea Ta de oameni.
Pentru milostivire, Stăpâne, pre sine Te-ai smerit, şi Te-ai apropiat fiilor tăi celor căzuţi; că însuţi iubitorule de oameni pre cei căzuţi îi întâmpini şi sărutându-i, mântuire le dărueşti. Şi deşi cineva va cădeajos, milostiv fiind ca un iubitor de oameni, nu Te mânii.
Cea mai înfricoşată judecată mă va întâmpina, o, Stăpâne! Căvăzându-Tefără răutate şi iubitor de oameni, nu alerg către Tine ca să strig cu glasul curvarului, ci în lenevire îmi petrec vieaţa. Tu dar fii mie milostiv şi de osânda aceea mântueşte-mă prin pocăinţă, îndurate.
Nu trei dumnezei slăvim, ci
o dumnezeire, iar trei ipostasuri cinstim cu adevărat. Pre Tatăl nenăscut, pre Fiul născut din Tatăl, şi pre Duhul Sfânt purces din Tatăl, pre Dumnezeu unul în trei; de şi numirea fiecăruia, ca un Dumnezeu ce este, cu Credinţă se slăveşte.
A născătoarei.
La multe năpaste, sunt supus, şi cu viforul întristărilor înnecat. Ci cu rugăciunile tale mântueşte-mă, ceea ce eşti limanul mântuirii, Preacurată, şi din toate răpindu-mă, mă mântueşte. Ca pre tine, dupre vrednicie, ca pre o caldă folositoare, şi de Dumnezeu Născătoare, să te slăvesc întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Tinerii cei bine Credincioşi…
Stai acum împreună cu teologii lângă scaunul celui prea îndurat, fiind asemenea cu dânşii, şi întocmai la obiceiuri, prea înţelepte Grigorie, mai întâi şezătorule pe scaunul Tesalonicului, podoaba ierarchilor, luminat împodobit fiind cu mărirea arhieriei, şi servind lui Dumnezeu.
Ştiind Dumnezeu curăţia gândului tău şi mai înainte de pântece şi de zămislire, a grăit curat Credinciosului şi dumnezeescului
294
împărat, că erai să fii apărător nebiruit al Bisericii. Pentru aceasta, prin întărire canonicească te-ai uns cu mirul arhieriei.
Slavă.
Birueşte-se arătat şi se spulberă adunarea lui Polichindin de mâna ta, şi de înţeleptele tale cuvinte, prea lăudate Grigorie, mai întâi şezătorule pre scaunul Tesalonicului. Şi precum piere fumul, aşa a pierit adunarea cea putredă, prin limba ta cea cu glas de tunet şi de teolog.
Şi acum, A născătoarei.
Cuvântul lui Dumnezeu din bunătatea sa cea desăvârşită, întru tine, Fecioară, a împodobit, firea omenească cea cufundată în patimi şi toată o a înoit şi o a sfinţit. Pentru aceasta cei prin tine mântuiţi, te slăvim întru toţi vecii.
Cântarea 9-a, Irmos: Spăimântatu-s-au de aceasta…
Bucurie şi veselie se face acum pentru mine, junghiindu-seviţelul Tău; umple de aceasta şi sufletul meu cel ce nădăjdueşte spreTine, Dumnezeule. Primeşte-mă pre mine rătăcitul, şi la vieaţă mă ridică pre mine cel omorît, şi mă îmbracă întru dumnezeeasca haină a mântuirii şi a nestricăciunii.
Sufletelor depărtate de la Dumnezeu şi lipsite de Dumnezeeştile daruri, veniţi cucăldură, şi luând înminte întoarcerea desfrânatului, să strigăm: Părinte bunule! Cela ceeşti din ceruri, greşit-am cu toţii, curăţeşte-ne şi ne mântueşte, pre cei ce alergăm lamila Ta.
Ca unul ce ai mulţime multă de îndurări, nu Te îngreţoşa Doamne, Doamne, de mine, carele în multe desfătări am cheltuit bogăţia, şi acum alerg şi strig către Tine: Greşit-am Ţie! Mântueşte-mă, pre cel ce scap la mila Ta.
A născătoarei.
Liman de mântuire, de călăuzire şi de părtinire, te am pre tine eu, robul tău; scapă-mă de toate împiedecările cele cumplite, ca una ce eşti bună, cu rugăciunile tale cele către Dumnezeu, Stăpână. Că spre tine cu dragoste toată nădejdea mi-am pus; ca să te slăvesc cu Credinţă.
Alt Irmos.
Tot neamul pământesc…
Oglindă dumnezeească te-ai făcut Grigorie; că pre cel dupre chipul lui neîntinat l-ai păzit, şi mintea puindu-ţi bărbăteşte, stăpân asupra patiinilor trupeşti, ai luat chipul cel dupre asemănare. Pentru aceasta te-ai şi făcut casă prea luminată sfintei Treimi.
295
Slavă.
cu totul fiind plin de înţelepciunea cea bună, Mărite, ai strălucit lumină în lume, izvorînd dogmele ortodoxiei; căci cu iubirea filosofiei celei alese, Înţelepte, ai luat în pântece dumnezeeasca frică şi ai născut cuvintele Duhului.
Şi acum, A născătoarei.
Cântare de mulţumită cu un glas aducem ţie noi Credincioşii, de Dumnezeu Născătoare; că tu ai deslegat blestemul nostru cel de demult şi toţi luăm prin tine dumnezeească binecuvântare, mântuire, luminare, milă şi bucuria cea veşnică.
LUMINÂNDA ÎNVIERII
slavă, a sfântului.
împăratul cel bine Credincios, te-a arătat pre tine, ca şi cum ai fi fost cu aripi sburând prin văzduh; că împreună cu dânsul te-ai luptat, ca un plin de dumnezeescul Duh asupra lui Varlaam, celui cu minte deşartă şi nebun, carele a grăit nedreptate asupra înălţimii lui Dumnezeu; pre carele pre dreptate l-ai biruit.
Podobia: cu apostolii să ne suim…
Bucură-te, lauda părinţilor, gura teologilor, sălăşluirea tăcerii, casa înţelepciunii, căpetenia învăţătorilor, adâncul cuvântului. Bucură-te, organul lucrării, înnălţimea gândirii la cele de sus, tămăduitorule al boalelor omeneşti. Bucură-te, locaşul Duhului, viu fiind şi după moarte părinte.
Şi acum, A născătoarei.
Stăpână, a tuturor stăpână, apucă înainte întru primejdii, sârgueşte întru necazuri, fii de faţă în nevoi; ca să nu ne apuce pre noi în ziua sfârşitului nici satana, nici iadul, nici pierirea. Ci să stăm toţi nevinovaţi înaintea înfricoşatului divan al Fiului tău, o Maica lui Dumnezeu stăpână! Căci câte voeşti, le şi faci.
LA LAUDE
Punem Stihurile pe opt şi cântăm: cinci stihiri ale învierii şi aceste trei, glasul 1-iu.
Podobia: Ceea ce eşti bucuria…
Fericită vieaţă ai petrecut în lume şi acum te veseleşti împreună cu adunările celor fericiţi şi pre pământul celor blânzi ca un blând locueşti, ierarhe Grigorie. Îmbogăţindu-te de la Dumnezeu cu darul minunilor, care dai celor ce te cinstesc.
Stih:gura dreptului Va deprinde înţelepciune şi limba Lui va grăi judecata.
296
Dogmele dreptei Credinţele-ai sădit, trăind fericite sfintele învăţături şi sămânţa Credinţei bine îulţindu-o, cu ploaia cuvintelor tale spic însutit ai adus lui Dumnezeu, ca un plugar iscusit.
Stih: Auziţi acestea toate neamurile…
De strălucirea vieţii talecelei fără de prihană, s-au mirat adunările îngerilor şi ale oamenilor fericite; că debună voie te-ai arătat tare nevoitor şi pustnic şi arhiereu; vrednic slujitor lui Dumnezeu şi prieten adevărat.
Stih: scoală-Te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pre săracii Tăi până în sfârşit.
Şi Stihira Triodului, glasul al 6-lea:
Celor ce umblă întru întunerecul păcatelor, ai răsăritlumină, Hristoase, în vremea postului. Arată-ne nouă şi ziuacea vestită a patimii Tale, ca să strigăm Ţie: Scoală-Te, dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Slavă, tot aceasta; şi acum, A născătoarei de Dumnezeu:
prea binecuvântată eşti…
DOXOLOGIA MARE
Ecteniile şi A polisul.
Apoi Litie în Pridvor, după obiceiu, cântând Slavă, şi acum; Stihira Evangheliei.
Ceasul întâi şi învăţătura sfântului Teodor Studitul.
Apolisul deplin.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului, pe 6, şi ale Sfântului.
Cântarea a treia, pe 4.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Tu, Doamne, ne vei feri şi ne vei păzi de neamul acesta în veac.
Stih: Mântueşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios.
Apostolul: Din cartea cea către Evrei. Aliluia glasului.
Evanghelia de la Marcu şi a sfântului, toată slujba arhierească.
CHINONICUL
Lăudaţi pre Domnul din ceruri.
DUMINICA SEARA
După Psalmul începător
La Doamne strigat-am… PunemStihuri: patru din Octoih, cele de umilinţă; iar din Triod, Podobnicele lui Iosif.
Glasul al 8-lea:
Podobie: Fără de măsură este…
Fără de măsură greşind Ţie, nenumărate munci aştept, scrâşnirea dinţilor şi plângerefără mângâere; gheena focului şi întunerecul şi tartarul. Deciprea drepte judecătorule, dărueşte-mi lacrimi prin care să aflu iertare, şi deslegarea de răutăţile mele, postind şi strigând Ţie: Stăpâne Hristoasemilostiveşte-Te spre mine, pentru mare şi bogată mila Ta.
Pre minecel rătăcit în munţiirelei neascultări, caută-mă Cuvinte,
297
şi la Tine mă cheamă gonind departe năravurile cele rele ale gândului meu. Şi fiind mort, înviază-mă iarăşi, şi cu postul mă curăţeşte pre mine, cel ce strig cu plângere neîncetat: Stăpâne Hristoase! Milostiveşte-Te spre mine, pentru mare şi bogată mila Ta.
AltăStihiră a Lui Teodor, glasul acelaşi.
Podobie: Pre cea slăvită…
începând postul săptămâna treia, pre cinstita Treime să O lăudăm Credincioşii, săvârşind cu bucurie cealaltă vreme a lui; şi patimile trupeşti slăbindu-le, să culegem din sufletele noastre flori dumnezeeşti, ca să împletim cununi Stăpânei zilelor. Ca toţi purtând cununi, să lăudăm pre Hristos ca pre un biruitor.
Şi din Mineiu, trei.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
După Eşire: Lumină lină… Prochimen, glasul al 8-lea:
Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta…
(Caută-l la Duminica lăsatului de brânză, cu Stihirile lui, pag. 121)
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 6-lea:
Frâile părinteşti lepădându-le, cu minte nestatornică am vieţuit în gândurile cele dobitoceşti ale păcatului; toată vieaţa mea rău cheltuindu-o eu, ticălosul; şi de hrana care întăreşte inima lipsindu-mă, am mâncat dulceaţa poftei,
care satură în scurtă vreme. Ci prea bunule Părinte, să nu-mi închizi mie milostivirile cele iubitoare de oameni; ci deschizându-le, primeşte-mă ca pre fiul cel pierdut, şi mă mântueşte.(de două ori).
Martirica
Mucenici ai Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; şi acum rugaţi-vă, să se mântuiască din cursele vrăjmaşului sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Cele cereşti te laudă pre tine cea plină de dar, Maică, ceea ce nu ştii de mire; şi noi doxologim naşterea ta cea neurmată, Născătoare de Dumnezeu; roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.
Şi cealaltă rânduială, precum era arătat mai Înainte în Duminica lăsatului de brânză.
Luni a treia săptămână.
LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Stihologie zicem Sedelnele cele de umilinţă, din Octoih, ale glasului ce se va întâmpla.
După a doua Stihologie, zicem această Sedealnă, a lui Iosif.
Glasul al 8-lea:
Podobie: Porunca cea cu taină…
Cu focul înfrânării să ardem toţi ca pre nişte
298
uscăciuni, sburdările patimilor şi văpaia cea nestinsă, să o stingem acum cu izvoare de lacrimi; strigând celui ce va să judece tot pământul: Mântuitorule milostive, Doamne, păzeşte-ne pre noi neosândiţi, dându-ne iertare de greşale.
Slavă…, iar aceasta. Şi acum, a Născătoarei, asemenea.
Ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită curată binecuvântată, roagă neîncetat, pentru noi, pre cel ce s-a născut din tine pentru milostivirile îndurărilor, cu puterile cele de sus, cu arhanghelii şi cu toţi cei fără de trupuri, să ne dea nouă iertare mainainte de sfârşit, şi curăţire de păcate, şi îndreptare vieţii, ca să aflăm milă.
După a treia Stihologie, SedealnaLui Chir Teodor, asemenea.
Treime sfântă şi cinstită, păzeşte-ne întregi şi neosândiţi, pre noi cei ce săvârşim postul de a treia săptămână, ca să trecem cu vrednicie şi celălalt ce urmează, şi să îndeplinim toate poruncile Tale. Ca aşa urmând, să ajungem fără osândă a vedea slăvită învierea Ta, aducându-Ţi cântare şi laudă.
Slavă, tot aceasta. Şi acum, a născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti folositoare Credincioşilor şi bucuria celor necăjiţi, mângâerea prea mare celor întristaţi; roagă neîncetat, pentru noi, pre cel ce s-a născut mai presus de fire din pântecele tău cel prea sfânt. Fecioară, împreună cu îngerii şi cu stăpâniile, să scăpăm în ceasul întrebării de cumplita osândire.
Psalm 50.
CANONUL Mineiului, dupre rânduiala Lui,
Şi acest Tripesneţ al lui Chir Iosif. Şi se ceteşte Cântarea 1-a din Psaltire, glasul al 8-lea, Irmos:
Cântare să înălţăm popoare…
Cela ce ai milostivire ca un Dumnezeu, primeşte-mă pre mine cel ce mă pocăesc, carele mi-am cheltuit vieaţa desfrânat. Strig către Tine: greşit-am şi u trebuiescpârâşi, căci eu însumi vădesc ruşineafaptelor mele.
Lăsând hrana cea îngerească, m-am asemănat dobitoacelor, hrănindu-mă cu netrebnica răutate. Dar primeşte-mă pre mine cel ce mă întorc, ca pre unul din argaţii Tăi, cerescule Părinte.
Noaptea dulceţurilor care vine din desfătări lăsându-o, toţi Credincioşii să ne apropiem cu osârdie spre lumina adevărului; ca să ne învrednicim mesei celei luminoase.
299
A născătoarei.
Bucură-te, preasfântă Biserică, lâna cea de Dumnezeu rourată, izvorule cel pecetluit al râului celui fără de moarte. Păzeşte stăpână turma ta, de toţi luptătorii nebiruită.
Alt Tripesneţ, al lui Chir Teodor. Glasul acelaşi.
Irmos: Să cântăm lui Dumnezeu…
Acum întru aceasta a treia săptămână curăţindu-ne, fraţilor, ca şi Israel de demult în trei zile, să ajungem la muntele rugăciunilor şi acolo auzind dumnezeeştile glasuri, să lăudăm pre Hristos.
Veniţi popoare ca întărindu-ne cu postul ca Samson, să ucidem pre demonul pântecelui, ca pre altă fiară şi să nu-şi râdă Dalila patimilor, înşelându-ne pre noi.
Slavă, a treimei:
Ca heruvimii te laud pre tine, Dumnezeire, trei lumini şi o lumină, vieaţă şi vieţi, pre Dumnezeu cel ce a născut, pre Dumnezeu cel ce s-a născut şi pre Dumnezeu Duhul cel viu, carele din Tatăl purcede.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, bucuria Evei; că întristarea aceleia prin naşterea ta Curată a încetat. Bucură-te, nor luminat al luminii celei neapuse, din carele a răsărit Hristos Dumnezeu.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Într-armându-ne şi noi ca David prin Credinţă, să surpăm cu smerenia gândul cel trufaş, ca pre alt Goliat; să tăiem şi mulţimea patimilor.
Irmosul:
Să cântăm lui Dumnezeu Celui ce a scos pre Israil din robia cea amară a lui Faraon şi cu stâlp de foc şi cu nor luminat l-a povăţuit, că s-a prea mărit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De Dumnezeu grăitorii tineri…
Cheltuindu-mi averea părintească în păcate, m-am lepădat afară din curţile darului; ci primeşte-mă, Părinte, pentru nemăsurata îndurarea Ta.
Întru prea luminată strălucirea postului, prin rugăciuni luminându-ne, să ne nevoim, ca să scăpăm de întunerecul păcatului.
Cucereşte-se Ţie ceata celor fără de trupuri, heruvimii se roagă, precum şi adunările sfinţilor; mântueşte sufletele noastre Hristoase mult îndurate.
300
A Născătoarei.
Ceea ce ai zămislit strugurul cel nelucrat, trezeşte-mă pre mine cel întunecat cu beţia păcatului, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nădejdea sufletelor noastre.
Alt Irmos:
Cel ce acoperi cu ape cele…
Veniţi să ne desfătăm fraţilor cu postul, că el esteodorul cel părintesc, avuţia cea minunată, maica tuturor celor ce au slujit stăpânului Hristos; că acesta întăreşte trupul, luminează gândul şi inima.
Lui Ghedeon celui minunat asemănându-te, suflete, având bunătăţi, Credinţă, nădejdea şi dragostea lui Hristos; ieşi ca să ucizi patimile cele de alt neam, precum şi acela cu trei sute a ucis neamul Madiamitenilor.
Bine cuvântăm pre Tatăl…
Şi ca pre o Treime Te măresc şi ca pre o unime Te laud pre Tine, Dumnezeire una, Părinte atotţiitorule, însuţi stăpânitorule, Fiule, şi Duhule sfinte, putere a-tot-stăpânitoare; o fire, o împărăţie, căreia în trei feţe ne închinăm.
Şi acum, A născătoarei.
Durerile de care a scăpat mai presus de fire întru naşterea Ta ceea ce Te-a născut, le-a cunoscut întru cinstită patima Ta: că s-a pătruns de durere, văzându-Te pre cruce pironit de bunăvoie de jidovi, pre Tine, cel ce ai întemeiat pământul pre ape.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Când vei veni întru slava Ta, cu mii şi cu milioane de puteri, să judeci tot pământul, atuncea Doamne să-Ţi fie milă de mine, să mă ierţi şi să mă cruţi de osândă; să nu mă ruşinezi, nici să mă osândeşti în focul cel veşnic.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Cela ce acoperi cu ape cele mai pre de-asupra ale Tale, cela ce pui mării hotar nisipul şi toate le ţii. Pre Tine Te laudă soarele, pre Tine Te slăveşte luna, Ţie îţi aduce toată făptura laudă, ca făcătorului tuturor în veci.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pre cel ce s-a arătat în munte…
Pre mine, cel ce m-am depărtat de la dragostea Ta, Părinte, şi m-am făcut rob pornirilor celor din voie ale desfătărilor, întorcându-mă acum mă primeşte ca pre cel pierdut; că însuţi eşti mult îndurat.
301
Smochin neroditor m-am arătat lucrând eu ticălosul numai răutatea, care îmi pricinueşte focul; ci Tu, Doamne, fă-mă roditor, ca să-Ţi aduc roduri de fapte bune.
Posteşte-te suflete al meu de răutate şi de vicleşug, opreşte-te de mânie şi de iuţime şi de tot păcatul; că post ca acesta voeşte Iisus, prea iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru.
ANăscătoarei.
Tu eşti, Născătoare de Dumnezeu, arma noastră şi zidul; tu eşti sprijineala celor ce aleargă la tine; şi acum te îndemnăm spre rugăciune, ca să ne mântuim de vrăjmaşii noştri.
Alt Irmos:
Slăvimu-Te pre tine…
post curat, adică lepădarea răutăţilor, ca nişte daruri bine primite să aducem lui Hristos Dumnezeului nostru.
Ştiind suflete cum a hrănit Elisei de demult pre proroci, hrăneşte-te prost, mulţumind lui Hristos.
Slavă, a treimei:
O Treime în feţe, pre Tine Dumnezeire Te laud. Pre Tatăl fără de început, pre Fiul şi pre Duhul cel viu.
şi acum, A născătoarei.
Maica lui Dumnezeu, Fecioară, cămara cerescului împărat Hristos, mântueşte cu rugăciunea ta pre cei ce te laudă cu dragoste.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Daniilîn groapă a îmblânzit fiarele cu zăbala postului şi noi postindu-ne să supunem patimile.
Irmosul:
Slăvimu-te pre tine, cea fără prihană Maica lui Hristos Dumnezeu, întru care a umbrit Duhul cel prea sfânt.
Sretilna glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 4-lea:
îmbrăcatu-m-am cu întinăciunea cea rea a greşalelor mele şi din bucuria cămării m-am izgonit. Milostiveşte-Te spre mine cu negrăită îndurarea Ta, ca spre fiul cel pierdut, Dumnezeule, şi mă milueşte.(de două ori).
Apoi Martirica:
Cine nu se minunează, sfinţilor mucenici, văzând nevoinţa cea bună cu care v-aţi nevoit? În ce chip fiind cu trup, aţi biruit pre vrăjmaşul cel fără de trup, mărturisind pre Hristos şi cu crucea într-armându-vă? Pentru aceasta,
302
dupre vrednicie v-aţi arătat gonitori dracilor şi luptători împotriva barbarilor. Ne-ncetat rugaţi-vă să se mântuească sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
andelă nestinsă, scaune al dreptăţii, Preacurată Stăpână, roagă-te să se mântuească sufletele noastre.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 4-lea:
Pentru că suntem neputincioşi şi slăbănogiţi de păcate, vindecă sdrobirile noastre, doctore al sufletelor; cela ce ştii gândul oamenilor, iubitorule de oameni.
Slavă, şi acum; tot acesta.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 20.
Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele: Zice-voiu lui Dumnezeu, Sprijinitorul meu eşti Tu.
Stih:
În ce chip doreşte cerbul spre izvoarele apelor
Din Prorocia Isaiei cetire.
Cap., vers 13.
Pre Domnul puterilor însuşi, pre acela sfinţiţi şi de acela vă temeţi şi de vei nădăjdui într-însul, acela va fi ţie spre sfinţenie. Şi nu vă veţi apropia de el, ca de piatra cea de sminteală, nici ca de piatra cea de cădere; iar casa lui Iacov, cei ce şed în Ierusalim în laţ şi în surpătură. Pentru aceasta vor slăbi mulţi dintr-înşii şi vor cădea şi se vor sfărâma şi se vor încurca şi se vor prinde oamenii, cei ce sunt întruÎntărire. Atunci se vor vădi cei ce pecetluesc legea, ca să nu Înveţe. Şi va zice: aştepta-voiu pre Dumnezeu, cei ce şi-au întors faţa lor de la casa Lui Iacov şi voiu nădăjdui întru dânsul. Iată eu şi pruucii, care mi-a dat Dumnezeu şi vor fi semne şi minuni în casa lui Israil de la Domnul Savaot, cel ce locueşte în muntele Sionului. Şi de vor zice către voi: întrebaţi pre vrăjitori şi pre cei ce strigă din pământ, pre cei ce grăesc deşertăciuni, cari glăsuesc din pântece. Au doar nu întreabă un popor pre Dumnezeul său?Pentru ce să întrebe pre cei morţi despre cei vii? Că legea o au dat spre ajutor, ca să nu zică, precum este cuvântul acesta, că atunci nu vor mai fi daruri pentru el. Şi va veni asupra voastră foamete grea şi va fi dacă veţi flămânzi, vă veţi mâhni şi veţi blestema pre boierişi pre cele părinteşti şi vor căuta la cer sus şi pre pământ jos vor privi. Şi iată necaz, îmbulzeală, scârbă, nevoie şi întunerec, ca să nu vadă şi nu va lipsi cel ce este în necaz până la o vreme. Aceasta Întâi bea, degrab fă ţara Zavulonului, pământul Neftalimului şi ceilalţi, cari locuesc pre lângă mare şi de cea parte deiordan, Galileea neamurilor. Poporul cel ce umbla întru întunerec a văzut lumină mare, cei ce locuiţi în laturea şi în umbra morţii, lumină va străluci preste voi. Mulţimea poporului o ai scos întru veselia ta şi se vor veseli înaintea ta, ca cei ce se veselesc la seceriş şi ca cei ce împart dobânzi. Că se va lua jugul cel pus preste dânşii şi toiagul cel pus preste grumajii lor; că toiagul celor silnici l-a sfărâmat Domnul, ca şi în zilele lui Madiam. Că toată haina luată cu vicleşug şi îmbrăcămintea jefuită, o vor da înapoi şi ar fi dorit să fi fost arse cu foc. Căci prunc s-a născut nouă, Fiul şi s-a dat nouă, a căruia stăpânire s-a făcut preste umărul lui şi se cheamă numele lui Înger de mare sfat, sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn păcii, părinte veacului ce va să fie, că voiu aduce pace preste domni şi sănătate lui. Şi mare va fi stăpânirea lui şi păcii lui nu va fi hotar, pre scaunul Lui David şi întru împărăţia lui va şedea, ca să o îndrepteze şi să apere cu judecată şi cu dreptate, de acum şi până în veac, râvna Domnului Savaot va face acestea.
303
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm 42. Mântuirea feţii mele şi Dumnezeul meu.
Stih:
Judecă-mă Doamne şi alege dreptatea mea.
LUNI SEARA
A PREIA SĂPTĂMÂNĂ
La Doamne strigat-an… punem Stihirile pe 6: 3 ale Triodului şi din Mineiu, treiStihiri podobnice ale lui Chir Iosif, glasul 1-iu.
Podobia: Prea lăudaţilor mucenici.
Să iubim postul, carele stinge cu ajutorul Duhului patimile sufletului cele cumplite şi ne întăreşte a lucra lucruri dumnezeeştî;şi mintea o înalţă spre cer şi soleşte iertare, de cea dăruită de la Dumnezeu, de cele ce am greşit.
Cheltuindu-mi Doamne urît toată vieaţa mea eu, ticălosul, ca desfrânatul strig cu umilinţă: Părinte ceresc, greşit-am! Milostiveşte-Te şi mă mântueşte; nu mă lepăda pre mine, carele de la Tine m-am depărtat şi de lucruri dumnezeeşti acum am sărăcit.
Altă Stihiră, a lui Chir Teodor, glasul al 3-lea: Podobia: Veniţi toate neamurile…
304
Veniţi toţi să glăsuim în chimvale de cântări, cuprinzând cinstitul post; că printr-însul gânditor vom surpapre şarpele, începătorul răutăţii. Pentru aceasta cu îndrăzneală să strigăm lui Hristos: Dă-ne, Mântuitorule, să vedem fără osândă preasfântă crucea Ta şi să ne închinăm ei şi în psalmi şi în cântări să prăznuim luminat.
Şi din Mineiu, trei.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 43.
Întru Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi întru numele Tău ne vom mărturisi în veac.
Stih:
Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit…
Dela Facere cetire.
Cap. 6, Vers 9.
Acestea sunt naşterile lui Noe: Noe, om drept şi desăvârşit fiind înneamul său, a plăcut lui Dumnezeu. Şi a născut Noe trei feciori: pre Sim, pre Ham şi pre Iafet. Şi se stricase pământul înaintea lui Dumnezeu şi se umpluse de nedreptate. Şi a văzut Domnul Dumnezeu pământul şi era stricat, pentru că-şi stricase tot trupul calea sa pre pământ Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: Sfârşitul a tot omul vine înaintea mea, că s-a umplut pământul de nedreptate de la dânşii şi iată voiu pierde pre ei şi pământul. Iară tu fă ţie corabie neputrezitoare în patru muchi, despărţituri vei face prin corabie; şi o vei smoli pre din lăuntru şi pre din afară cu smoală. şi aşa vei face corabia; de 300 coţi va fi lungimea corăbiei, de cincizeci de coţi lăţimea şi de treizeci de coţi înălţimea ei. Strâmtând o vei face corabia şi deasupra de un cot o vei sfârşi; şi uşa corăbiei vei face în coaste şi cămări câte cu două şi câte cu trei rânduri de poduri vei face într-însa. Şi iată eu voiu aduce potop de apă pre pământ, ca să strice tot trupul în care este suflet viu subt cer; şi ori câte vor fi pre pământ, vor muri. Şi voiu pune legătura mea cu tine; şi vei intra în corabie tu şi feciorii tăi şi femeia feciorilor tăi cu tine. Şi din toate dobitoacele şi din toate cele ce se târăsc şi din toate fiarele şi din tot trupul, câte două din toate să iei în corabie, ca să le hrăneşti cu tine, parte bărbătească şi femeiască să fie. Şi din toate pasările cele sburătoare dupre fel şi din toate dobitoaceledupre fel şi din toate vietăţile ce se târăsc pre pământ dupre felul lor, câte două din toate vor intra la tine să se hrănească împreună cu tine, parte bărbătească şi femeiască. Şi tu să-ţi iei din toate bucatele de care mâncaţi; şi vei aduna la tine şi vor fi ţie şi lor de mâncare. Şi făcu Noe toate câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu, aşa a făcut.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm 44.
Pomeni-voiu numele Tău, întru tot neamul şi neamul.
Stih:
Răspuns-a inima mea cuvânt bun…
De la Pilde cetire.
Cap., Vers 1.
Fiule! Pentru aceea tu mărturiseşte înţelepciunea, ca înţelepciunea să te asculte pre tine. Că pre vârfurile cele înalte este, şi stă în mijlocul cărărilor. Şi la porţile celor puternici şade, şi întru intrări să audă. Pre voi o oamenilor vă rog, şi dau glasul meu fiilor omeneşti. Înţelegeţi cei fără de răutate măestria, şi cei neînvăţaţi puneţi la inimă. Ascultaţi-mă pre mine, ce lucruri de cinste voiu grăi, şi voiu scoate din buze cele drepte. Că adevărul va învăţa gâtlejul meu, şi urîte sunt înaintea mea buzele mincinoase. Cu dreptate sunt toate grai urile gurii mele, nimic nu este întru dânsele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt netede celor ce cunosc, şi drepte celor ce află ştiinţa. Luaţi învăţătură, şi nu argint, şi ştiinţa mai vârtos decât aurul lămurit, şi agonisiţi cunoştinţa mai mult decât aurul curat. Că mai bună este înţelepciunea decât pietrele cele de mult preţ, şi tot ce este scump nu este vrednic ei. Eu, înţelepciunea am sălăşluit; sfatul şi cunoştinţa şi gândul eu l-am chemat. Frica Domnului urăşte nedreptatea şi semeţia şi căile viclenilor şi gura cea neCredincioasă o am urît eu, şi căile cele răzvrătite ale celor răi. AL meu este sfatul şi îndreptarea, a mea este înţelepciunea şi a mea este tăria. Prin mine împăraţii împărăţesc, şi cei puternici scriu dreptatea. Prin mine cei mari se măresc, şi stăpânii prin mine stăpânesc pământul. Eu iubesc pre cei ce mă iubesc pre mine, şi cei ce mă caută vor afla dar. Bogăţia şi mărirea a mea este, şi agoniseala a multora şi dreptatea. Mai bine este a mă înmulţi pre mine, decât aurul şi piatra scumpă, că rodurile mele mai bune sunt decât argintul cel ales. În căile dreptăţii umblu, şi în mijlocul cărărilor adevărului petrec. Ca să împart avuţia celor ce mă iubesc, şi să umplu visteriile lor de bunătăţi.
Stihira zilei, de două ori. Glasul al 2-lea:
Părinte bunule, de toate cele ce mi-ai dat m-a golit nebunia mea; depărtatu-m-am de la Tine şi m-am făcut rob cetăţeanului celui strein. Dobitoace necurate am păscut şi nici de mâncarea lor nu m-am săturat. Pentru aceasta am alergat la Tine, ştiind milostivirea ta. Acopere goliciunea mea cu iubirea Ta de oameni şi mă mântueşte.
Martirica:
Sfinţii mucenici rugându-se pentru noi şi pre Hristos lăudându-L, toată înşelăciunea a încetat şi neamul omenesc prin Credinţă se mântueşte.
Slavă, şi acum; a Născătoarei.
Din coapsele tale cele fecioreşti a strălucit lumii lumină, Cuvântul prin cuvânt. Deci roagă-L pre dânsul, cinstită prea sfântă Fecioară, să scape sufletele noastre din cursele vrăjmaşului.
Marţi a treia săptămână LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie, zicem Sedelnele de umilinţă din Octoih ale glasului ce se va întâmpla.
După a doua Stihologie, zicem această Sedealnă, a lui Chir Iosif. Glasul 1.
Podobia: Piatra fiind pecetluită…
Cu postul şi cu rugăciunea să ne curăţim şi cu grija de săracii lui Dumnezeu să slujim. Să suspinăm, să plângem cu căldură, până avem vreme de întoarcere, ca să scăpăm de plângerea cea veşnică, care va fi în văpaia gheenii; dând slăvire lui Hristos, celui ce a rânduit pocăinţă tuturor oamenilor, cari se întorc cu dreptatea gândului.
LA STIHOAVNĂ
305
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Întinzându-ţi dumnezeeştiletale mâini, cu care ai purtat pre făcătorul întrupat pentru bunătatea Lui, Fecioară Preasfântă, roagă-L să ne mântuească din supărări şi dinpatimi şi din primejdii pre noi care cu dragoste te lăudăm şi strigăm ţie: Slavă celui ce s-a sălăşluit întru tine, slavă celui ce a ieşit din tine, slavă celui ce ne-a slobozit pre noi prin naşterea ta.
După a treia Stihologie, Sedealna lui Teodor, Glasul al 8-lea:
Podobia: Să se veselească cele cereşti…
Cu postul veselindu-ne, cucântări bucurându-ne şi cu rugăciunile luând putere asupra tuturor patimilor, să călcâmpânditurile lui Veliar, şi urmând lui Hristos să strigăm: Învredniceşte-ne pre noi îndurate să vedem crucea Ta, dându-ne mare milă.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei. Podobia: De frumuseţea Fecioriei tale…
De Dumnezeu fericită maică, care nu ştii de mire, tămădueşte sufletul meu cel bolnav, că rău sunt cuprins de păcate, Născătoare de Dumnezeu, Pentru aceasta strig ţie din suspinul inimii mele: Primeşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, pre mine cel ce am greşit foarte; ca să strig ţie cu îndrăzneală: Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu,
Psalmul 50.
CANOANELE
Cântăm canonul Mineiului şi aceste tricântări, după rânduiala lor, cetindu-se Cântarea a doua din Psaltire.
Cântarea a 2-a, glasul 1-iu, Irmos:
Vedeţi, vedeţi că însumi eusunt, carele am poruncit lui Moisi să povăţuiască înpustie pre poporul cel robital lui Israil, şi l-am mântuit ca un puternic, cu stăpânirea mea.
Făcându-mă fiu prin baiabotezului, prea bunul părinte, m-am împodobit cu bogăţiaa tot felul de bunătăţi. Dar apoi m-am făcut rob de bunăvoie gândurilor celor neroditoARE; şi pentru aceea am sărăcit. M
306
Milostiv, îndurat şi milostiv fii mie, Doamne! judecă judecata mea, drepte judecătorule; primeşte puţină suspinarea mea, Hristoase, pentru mare mila Ta, şi nu mă trece cu vederea.
Desbrăcându-ne de întinatul veşmânt al neînfrânării, să ne îmbrăcăm în veşmântul cel luminat al postului şi făcându-ne luminaţi să ajungem la luminata înviere a Mântuitorului.
A născătoarei.
Mântueşte-mă, mântueşte-mă, ceea ce ai născut pre Mântuitorul; vezi Preacurată necazul meu şi mulţimea nenumăratelor mele răutăţi din toate zilele, şi scapă ticălosul meu suflet din desnădăjduire.
Altă TRICÂNTARE a lui Chir Teodor, glasul al 3-lea, Irmos.
Vedeţi, vedeţi…
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt cela ce v-am izvorît mântuire ca un Dumnezeu, cu care toţi oamenii prin înfrânare vă adăpaţi.
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt cela ce am hotărît vouă vremea cea sfinţită şi sfântă, spre veselia sufletească, adică curgerea postului.
Slavă, a Treimei:
Treimea să o lăudăm, Unimii să ne închinăm: Fiului unul-născut fără început din Tatăl, cel fără de început, Duhului celui împreună pe scaun şezător şi cu Tatăl împreună vecuitor.
Şi acum a Născătoarei
Roagă neîncetat pre Mântuitorul, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să scape din toată nevoia, pre cei ce te mărturisesc cu trupul şi cu sufletul, pre tine, de Dumnezeu Născătoare.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale! Că ai arătat oare când ne mâncat de lei în groapă pre Daniil, cel îngrădit cu postul.
Irmosul:
Vedeţi, vedeţi, că eu sunt Mântuitorul lumii, lumina cea adevărată, izvorul vieţii, Fiul lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De carele se înfricoşează…
Plâng şi mă tânguesc, gândind la ceasul întru carele voiu să stau înaintea scaunului celui înfricoşat, ca să dau răspunsuri de multe răutăţile mele, care prin neştiinţă, şi prin ştiinţă le-am făcut
307
Moisi aflând postul curăţitor, a cunoscut pre Dumnezeu, pre cel singur curat. Sufleteal meu, curăţeşte-te şi tu cu postul, ca să te apropii de Dumnezeu iubitorul de oameni.
Să iubim postul maica bunătăţilor; să urîm desfătarearoditoare de patimi, şi să strigăm: Părinte, cela ce eşti în ceruri, mântueşte-ne pre noi, mântueşte-ne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.
A născătoarei.
Roagă pre judecătorul, precarele L-ai născut, PreacuratăFecioară marie, să se milostivească în ceasul judecăţii, şi să mă mântuească pre mineosânditul; ceea ce singură eştifolositoarea neamului omenesc.
Alt Irmos:
Pre Domnul cel ce s-a pogorît…
Primind darul cel prea luminat al postului să ne strălucim cu bunătăţile, arătându-ne feţele blânde şi obiceiurile line, dupre aşezământul sufletului.
Postindu-se Elisei, a dat viu Somanitencii pre fiul ei; din aceasta să cunoaştem fraţilor cât este de bun postul, cât este de mare, ca un dar de Dumnezeu dăruit
Binecuvântăm pre Tatăl…
Tatălui şi Fiului ne închinăm, şi Duhului Sfânt; Unimei în Treime, cu îngerii strigândprin guri de lut: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu celui înTreime.
Şi acum, aNăscătoarei.
Născut-ai prunc, Fecioară, rămâind tu una ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită. Tainaaceasta mare este, minune înfricoşată! Că ai născut pre mântuitorul lumii, Dumnezeuîntrupat.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Nimenea din noi să nu se dea lenevirii, o, fraţilor! Căvremea lucrării este, ceasul prăznuirii; cine este dar înţelept? Ca într-o zi să câştigetoate veacurile!
Irmos:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
pre cel ce s-a pogorît învăpaie, la tinerii evreeşti, cu putere dumnezeească, preDomnul cel ce s-a arătat, preoţi bine-L cuvântaţi, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Norul cel purtător de…
În noianurile păcatului, întru adâncul desnădăjduirii, înîntreitele valuri ale gândurilor şi în viforul patimilor căzând, strig: Adâncule al milii, ajută-mi
308
şi cu milostivirea Ta, dă-mi ploaie de iertarea păcatelor.
Prin post trupul, prin înfrânare duhul, prin lacrimi sufletul să ne curăţim Credincioşii; şi fiind curaţi să întâmpinăm luminat pre Cel curat; ca să vedem mântuitoarele patimi; care le-a răbdat pentru noi Mântuitorul.
Ca vameşul suspin, ca păcătoasa lăcrimez, ca tâlharul strig: Pomeneşte-mă, îndurate! Ca orbul glăsuesc: Fiul lui Dumnezeu, deschide-mi ochii sufletului, cei orbiţi cu răutatea vicleanului înşelător.
A născătoarei.
Muntele cel netăiat, uşa cea neumblată, pre ceea ce este mai înaltă decât cerurile şi decât toată zidirea, frumuseţea lui Iacov, năstrapa cea cu totul de aur, podul şi Maica Ziditorului, pre Fecioara Credincioşii să o fericim.
Alt Irmos:
La muntele Sinai…
Cunoscând aceste zile deacum, mai presus decât toatezilele, sfinţite rugăciuni să înălţăm lui Dumnezeu cu cunoştinţă curată, neîncetat plecând genunchile şi zicând: Doamne primeşte pururea rugăciunile şi cererile robilor Tăi.
Poporul a şezut precum scrie; a mâncat şi a băut şi s-a sculat de a jucat, slujind idolului Veelfegor. Vezi rodurile cele rele ale nesaţiului pântecelui! Iar noi să postim şi să ne prea mărim ca marele Moisi.
Slavă, a treimei:
Înfiinţă Unimea este nedespărţită, Treime, Dumnezeirea cea prea înnaltă, care unindu-se în fire, se împarte dupre feţe cu osebirile; că nedespărţită fiind, se desparte; una fiind, se întreeşte. Aceasta este Tatăl, Fiul şi Duhul cel viu, care păzeşte toate.
Şi acum, A născătoarei.
Cine a auzit fecioară să fie Născătoare de prunc şi maică fără de bărbat? marie tu săvârşeşti minunea aceasta! Dar spune-mi în ce chip? Nu cerca adâncurile dumnezeeştei naşterii mele, că aceasta este foarte adevărată; dar înţelegerea ei este mai presus de mintea omenească.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Mânia Ta, fiind nesuferită asupra păcătoşilor, cine va suferi Doamne îngrozirea ei? Ci cela ce ai milă nemăsurată, mântueşte-mă dupre milostivireaTa, iar nu dupre faptelemele cele multe şirele.
Irmosul: La muntele Sinai, în rug Te-a văzut Moisi, pre Tine care ai zămislit în pântece focul dumnezeirii fără ardere; Daniil Te-a văzut munte netăiat, Isaia Te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
309
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 7-lea:
Greşit-am, mărturisescu-măŢie Doamne eu păcătosul; nu îndrăznesc să privesc la cer; că de acolo căzând, m-am nenorocit. Greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sunt vrednicsă mă chem fiu al Tău; însumieu mă vădesc; nu-mi trebuiescpârîşi, nici martori. Neastâmpărarea este care mă dă de faţă; vieaţarea mă dovedeşte;goliciuneâ-mi stă înainte şimă ruşinează; şi spre înfruntarea mea stau hainele celede ocară cu care sunt îmbrăcat. Milostive Părinte, Fiuleunule născut, Duhule sfinte, primeşte-mă pre mine cel cemă pocăesc şi mă milueşte.
Apoi a mucenicilor.
În mijlocul priveliştii celor fără-de-legebucurându-se, strigau mucenicii: Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Născutu-Te-ai negrăit din Fecioară şi ai luminat Hristoase pre cei din întunerec, cari strigau: Doamne, slavă Ţie.
La ceasul al şaselea.
TroparulProorociei, glasul al 7-lea
Mântuirea noastră eşti Doamne şi scutitor în ziua necazului; milueşte-ne pre noi dupre mare mila Ta, iubitorule de oameni.
Slavă, şi acum; tot aceasta. Prochimen, glasul al 4-lea, psalmul 35.
Domnul puterilor este cu noi, păzitorul nostru Dumnezeul lui Iacov.
Stih:
Dumnezeu este scăparea noastră şi puterea. Din Proroci a Isaiei cetire.
Cap. 9, Vers 9…,
Aşa zice Domnul: Şi va cunoaşte tot poporul lui fraim şi cei ce locuesc în Samaria cu semeţie şi cu inimâ înaltă, zicând: Cărămizile au căzut, ci veniţi să cioplim pietre, şi să tăiem duzi şi chedri, şi să ne zidim nouă turnuri. Şi va sfărâma Dumnezeu pre cei ce se scoală asupra muntelui Sionului şi asupra Ierusalimului şi pe vrăjmaşii lui va risipi. Pe Siria cea despre răsăritul soarelui şi pe Elinii cei despre apusul soarelui, cei ce mănâncă pre Israil cu toată gura, întru toate acestea nu s-a întors mânia, ci încă mâna este înaltă. Şi poporul nu s-a întors până când s-a rănit şi pre Domnul puterilor nu l-a căutat. Şi va lua Domnul de la Israil capul şi coada, şi pre cel mare şi pre celmic într-o zi. Pre cel bătrân şi pre cei ce se minunează de feţe, acesta este capul, şi pe proorocul, care învaţă fără-de-legi, acesta este coada. Şi vor fi cei ce fericesc pre poporul acesta, amăgindu-l îl vor amăgi până îlvor înghiţi pre el. Pentru aceeade tinerii lor nu se va veseli Domnul, şi pe cei săraci ailor şi pre văduvele lor nu va milui, că toţi sunt fără-de-lege şi răi, şi toată gura grăeşte nedreptate. Întru toate acestea nu s-a întors mânia, ci încă mâna este înaltă. Şi va arde ca focul fără-de-legea, şi ca nişte burueni uscate se va mistui de foc, şi va arde întru desişurilepădurii, şi va mânca toate cele de prin prejurul dealurilor. De iuţimea mâniei Domnului a ars tot pământul, şi va fi poporul
310
ca de foc ars; omului de fratele său nu-i va fi milă. Ci se va pleca spre dreapta, că va flămânzi şi va mânca dincolo de-astânga, şi nu se va sătura omul mâncând carnea braţului său. Că va mânca Manasi a lui Efraim şi Efraim a lui Manasi; că împreună se vor război asupra lui Iuda. Şi întru toate acestea nu s-a întors mânia, ci încă mâna este înaltă.
Prochimen, glasul al 3-lea: Psalmul 30.

Cântaţi Dumnezeului nostru cântaţi, cântaţiîmpăratului nostru cântaţi.
Stih:
Toate neamurile plesniţi cu mâinile…
MARŢI SEARA
A TREIA SĂPTĂMÂNĂ
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 6: trei ale Trio dulii şi trei din Mineiu. Stihiri podobnice. ale lui Iosif Glasul al 3-lea:Podobia: Pus-au treizeci de arginţi…
Doamne, cela ce cu crucea ai ucis pre vicleanul, fereşte-mă de înşelăciunea lui, pre mine, păcătosul şi amăgitul, şi cu postul curăţindu-mă, dă-mi să fac voile Tale; ca să văd stăpâne cinstitele Tale patimi, veselindu-mă.
Rănitu-m-am, Doamne, cu sabia desfătării, şi rău de tot m-am omorît; tămădueşte, înviază sufletul meu cel smerit, stăpâne, cela ceTe-ai rănit cu suliţa, şi pre cei răniţi cu săgeata vrăjmaşului, ca un mântuitor, i-aivindecat, şi mă fă părtaş cinstitelor Tale patimi.
Altă Stihiră, a lui Teodor, glasul al 2-lea:
Podobie: să se răstignească strigau…
Cu postul luminându-ne sufletele, Doamne, să ne învrednicim fără de osândă a vedea cu bucurie crucea Ta, şi a ne închina ei cu frică; că aceasta vesteşte luminat patimile Tale cele de voie; care binevoeşte să le ajungem noi, ca un iubitor de oameni.
Şi trei din Mineiu.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 3-lea, Psalmul 47. Mare este Domnul şi lăudat foarte, în cetatea Dumnezeului nostru.
Stih:
În cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru.
Dela Facere, cetire.
Cap. 7, Vers 1.
Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: intră tu şi toată casa ta în corabie, că pre tine te-am văzut drept înaintea mea în neamul acesta. Şi din dobitoacele cele curate ia cu tine în lăuntru câte şapte, parte bărbătească şi femeiască; iară din dobitoacele cele necurate câte două, bărbat şi femeie. Şi din pasările cerului cele curate câte şapte, parte bărbătească şi femeiască; şi din toate paserile cele necurate câte două, parte bărbătească şi femeiască, ca să păstrezi sămânţă preste tot pământul. Că încă şapte zile şi eu voiu aduce ploaie pre pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, şi voiu pierde de pre faţa pământului tot ce viază care am
311
făcut. Şi a făcut Noe câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu.
Prochimen, glasul al 2-lea, Psalmul 48. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere.
Stih:
Auziţi acestea toate neamurile…
De laPilde cetire.
Cap., vers 32.
Acum dar fiule ascultă-mă pre mine! Şi fericiţi sunt, cari păzesc căile mele. Ascultaţi înţelepciunea şi vă înţelepţiţi, şi nu vă depărtaţi de ladânsa. Fericit este bărbatul cel ce mă ascultă, şi omul, carele va păzi căile mele, şi priveghează la uşile mele pururea, şi păzeşte pragurile uşilor mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de vieaţă, şi se găteşte vrerea de la Domnul. Iar cei ce grăesc asupra mea, fac păgânătate în sufletele lor, şi cei ce mă urăsc pre mine, iubesc moartea. Înţelepciunea şi-a zidit eişi casă, şi a întărit şapte stâlpi. Junghiat-a jertfele sale, şi a dres în paharul său vin, şi a gătit ei masă. Trimis-a pre slugile sale să cheme cu înaltă strigare la pahar, grăind: Cel ce este neînţelept să se abată la mine, şi celor lipsiţi de înţelepciune le-a zis: Veniţi de mâncaţi pâinea mea şi beţi vinul, carele l-am dres vouă. Lăsaţi neînţelepciunea şi veţi fi vii, ca în veac să împărăţiţi, şi căutaţi înţelepciunea ca să trăiţi, şi vă îndreptaţÎnaintea întru cunoştinţă. Cel ce învaţă pre cei răi ia luişi ocară, şi cel ce ceartă pre cel necurat se ocărăşte pre sine, că certările la cel necurat sunt rane lui. Nu mustra pre cei răi, ca să nu te urască, mustră pre cel înţelept, şi te vei iubi pre tine. Dă pricină înţeleptului, şi mai înţelept va fi, arată dreptului, şi va adaoge a primi. Începutul înţelepciunei este frica Domnului, şi sfatul sfinţilor priceperea: iar a cunoaşte legea, este a cugetului bun. Că într-acest chip multă vreme vei trăi, şi se vor adauge ţie anii vieţii tale.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 2-lea:
Tată şi făcător, îndrăznesc a Te numi, Doamne, fiind vietate făcută din pământ, de vreme ce am luat chipul Tău, măcar că m-am scăpat de moştenirea firească, vieţuind desfrânat şi întru uitarea darurilor Tale cheltuindu-mi avuţia. Deci să nu mă lepezi pre mine, cela ce ai binevoit ca Fiul Tău, unul-născut, să rabde crucea şi moartea cu trupul pentru mine; ci îndreptându-mă mă primeşte la Tine, iubitorule de oameni.
Martirica:
Cetele mucenicilor au stătut împotriva tiranilor, zicând: Noi suntemostaşi ai împăratului puterilor; măcar de ne-aţi da şi la foc şi la munci, nu vom tăgădui puterea Treimii.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei:
Podobia: Când de pre lemn…
Când Te-a înălţat pre lemn poporul cel fără-de-lege, Mântuitorule, pre Tine vieaţa tuturor, atuncea Maica Ta cea cinstită şi Preacurată stând de faţă s-a tânguit, plângând: Fiul meu prea dulce, lumina ochilor mei, vai mie! Cum ai suferit a Te pironi pre lemn, în mijlocul făcătorilor de rele, cela ce ai spânzurat pământul pe ape?
MIERCURI LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie Sedelnele Crucii, din Octoih.
După a doua Stihologie, zicem acesteSedelne ale lui Iosif.
Glasul al 3-lea:
312
Podobia: De frumuseţea fecioriei tale.
Cu lemnul ai stins Stăpâne văpaia neascultării, pecruce înălţându-Te şi ai omorât pre vrăjmaşul, omorându-Te de bună voie. Pentru aceasta Te rog, omoară voiletrupului meu şi înviază ticăloasa mea inimă; cu postul cel ucigător de patimi, curăţindu-mă de toată întinarea, caun milostiv.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Moarte de ocară prin răstignire de bună voie ai răbdat îndurate; şi văzându-Te preTine ceea ce Te-a născut Hristoase s-a rănit la inimă şi plângând ca o maică s-a tânguit. Cu ale căreia rugăciuni, pentru îndurarea milii Tale, milostiveşte-Te şi ne mântueşte, cela ce ai ridicat păcatul lumii.
După a treia Stihologie, Sedalna lui Teodor, glasul al 2-lea:
Podobie:Înviind din mormânt…
Vrând să săvârşim ospăţul cel vesel al postului, strigăm: Păzeşte-ne pre toţi Doamne cu pace, ferindu-ne de tot meşteşugul vrăjmaşului şi ne învredniceşte pre noi ca un prea bun, să sărutăm cu fricăcinstită crucea Ta. Cela ceprintr-însa dai lumii milele Tale, unule mult milostive.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu:
Glasul acelaşi.
Podobie: milostivire având…
Fecioara şi maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort întins pe lemn, plângând cu amar şi strigând, a zis: Ce taină înfricoşată este aceasta? Celace dărueşti tuturor vieaţă veşnică, cum mori pre cruce de bună voie, cu moarte de ocară?
CANOANELE
Cântăm canonul Mineiului şi această tricântare, a lui Iosif, după rânduialaei cetindu-seCântarea a treia din Psaltire.
Cântarea a 3-a, glasul al 3-lea, Irmos:
Întărirea celor ce nădăjduesc…
Răstignindu-ne împreună cu cel ce s-a răstignit pentru noi, să ne omorîm toate mădularele trupului, cu posturi, curugăciuni şi cu cântări.
Cela ce ai smuls spinul păcatului, cu răstignirea Ta Doamne, smulge gândurileminţii mele spinoase.
Într-armându-ne gândurilecu postul, să biruim cetele streinealedracilor, îngrădindu-ne cuputereacrucii.
A născătoarei.
Întrupându-se Cuvântul, aieşit din tine, Preacurată, îndreptând căderea strămoşilor,
pentru milostivirea îndurărilor.
313
Altă TRICÂNTARE, a lui Teodor, glasul al 2-lea, Irmos:
Întăreşte-ne pre noi…
Făcătoarea de vieaţă crucea Ta, Doamne, pecete de mântuire îmi este mie; că cu dânsa surpând pre împotrivă luptătorul, Te laud pre Tine ca pre un Dumnezeu puternic.
Lemnul crucii a adus lumii roadă de vieaţă veşnică; din carele noi gustând, ne mântuim Hristoase din moarte.
Slavă, a Treimei
Trei feţe ale unui Dumnezeu slăvesc, pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul, o stăpânie a dumnezeirii; că împărăţeşte şi însuşi stăpâneşte un Dumnezeu.
Şi acum, A născătoarei.
Naşterea ta Preacurată este înfricoşată; că Dumnezeu este cel ce s-a făcut om, carele s-a născut fără început din Tatăl şi fără de bărbat din tine mai pre urmă s-a născut.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Darul crucii mai înainte strălucind lumii, ne chiamă pre toţi spre dumnezeeştile Tale patimi, Îndurate; cărora învredniceşte-ne să ne închinăm cu Credinţă.
Irmosul:
întăreşte-ne pre noi întru Tine, Doamne, cela ce prinlemn ai omorît păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pre Tine.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cu nesuferitul foc…
Dătătorule de lumină, cela ce cu crucea ai biruit căpeteniile şi stăpâniile întunerecului, când vei veni cu putere să judeci toată lumea, Cuvinte, să nu-mi vădeşti cele ascunse ale mele; ca să slăvesc milostivirea Ta cea multă.
Judecat ai stătut judecătorule înaintea judecăţilor, osândind vrajba cu crucea Ta, îndelung răbdătorule, drepte judecătorule. Pentru aceasta scuteşte de osândirea cea veşnică pre cei ce strigă cu frică şi prea înalţă iubirea Ta de oameni.
Cu focul postului întărindu-se tinerii cei bine Credincioşi, au stins de demult cu dumnezeească rouă văpaia cea înălţată; şi noi postindu-ne, să stingem cuptoarele patimilor, ca să scăpăm de văpaia gheenei.
A născătoarei.
Din tine zidindu-şi înţelepciunea lui Dumnezeu casă, s-a întrupat cu nespusă smerenie, Fecioară ceea ce nu ştii de
314
nuntă; că tu numai din toate neamurile te-ai ales nestricată, spre sălăşluirea cuvântului celui nestricat
Alt Irmos:
pre cel ce a închipuit mainainte…
Cela ce porţi toate cu cuvântul, pentru mine le-ai suferit toate, palme, scuipări şirăstignire, Hristoase; laud slăvirile iubirii Tale de oameni întru toţi vecii.
Junghiatu-Te-ai Hristoase ca un miel, împungându-Te în coasta Ta cu suliţa; ca pre mine, oaia cea pierdută, să mământueşti din vânătoarea diavolului şi să mă aşezi în staulul tău cel bun, în veci.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Treime ceea ce eşti o Dumnezeire, fire nedespărţită şi despărţită dupre feţe, stăpânire vecuitoare, Părinte, Fiule şi Duhule, preTine Te lăudăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu curată, ceea ce eşti poartă cerească, uşă de mântuire, primeşte rugăciunea tuturor creştinilor, celor ce te fericescpre tine întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu crucea Ta, Hristoase, preoţii se laudă, împăraţii seîntăresc şi tot Credinciosul seluminează; învredniceşte-măsă o văd, să mă închin ei şi să o laud în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, bine săcuvântăm…
Pre cel ce a închipuit mainainte în rug lui Moisi, minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
în lege, în umbră…
Înălţând Moisi şarpele pre lemn, pre Tine Te-a însemnat, Iisuse, cela ce Te-ai înălţat pe cruce de bună voie şi aigonit departe răutatea vicleanului cea veninată şi ai tras pre oameni la Tine, iubitorule de oameni.
Cu focul temerii Tale curăţeşte-mă, aprinzând în sufletulmeu dumnezeeasca ta dragoste şi îngrădindu-mă cu crucea Ta pre mine, pre carele m-a amăgit înşelătorul cel VECHIU, cu dulceţile întunecândmintea mea Hristoase.
Să postim fraţilor de gânduri urîte şi de fapte rele; să ne curăţim inimile, să ne ridicăm ca cu niştearipi prin dumnezeeştile bunătăţi să neferim de pornirile răutăţii celei râvnitoare de cele de jos; ca fiind luminaţi să vedem Paştile cele mari.
A născătoarei.
Din tine Fecioară voind s-a îmbrăcat cu sărăcia noastră Cel din fire bogat şi s-a făcut nouă văzut, Cel ce se laudă nevăzut de cetele cele de sus, înnoind cu bunătatea chipul cel sfărâmat.
Alt Irmos:
Pre tine, scara cea înţelegătoare…
Cela ce Ţi-ai întins pe crucemâinile şi ai adunat cele patrumargini ale lumii; prin careleam aflat intrare la Tatăl, Fiuleal lui Dumnezeu, pre Tine toţi Te slăvim.
Pre tine, Hristoase, încununându-Te cu spini cei fără de lege, Te-au bătut şi Te-au răstignit. Pentru carele cele desub cer toate s-au clătit; iarnoi mântuindu-ne Te slăvim.
Slavă, a treimei:
Pre Tine, sfântă dumnezeire, cea întreit strălucitoare, care cuprinzi toate şi le păzeşti pururea, pre Tatăl şi pre Fiul şi pre Duhul cel viu cu cântări netăcute Te slăvim.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine, norul cel luminatal Duhului, din carele a strălucit nouă lumina cea neapropiată
315
Hristos soarele cel mare a al dreptăţii, Născătoare de Dumnezeu cu cântări te slăvim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Tu eşti lumina noastră şi semnul cel sfânt, cruce, laudabiruinţii lui Hristos; tu îndulceşte postul nostru şi ne învredniceşte să ne închinăm Ţie.
Irmosul:
Pre tine, scara cea gândită şi însufleţită, pe care s-a întărit Dumnezeul nostru, prin care am aflat suirea la cer, cu cântări Născătoare deDumnezeu te slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 2-lea
Fiind la Tatăl cel bun în cinste fiească n-am cunoscuteu cel fără minte, ci însumi pre mine m-am lipsit de slăvire, cheltuind rău bogăţia darului. Şi fiind sărac de dumnezeeasca hrană, curtean m-am făcut la spurcatul cetăţean. De acesta fiind trimis la ţarinalui cea stricătoare de suflet, vieţuind desmierdat, m-am păscut împreună cu dobitoaceleşi desfătărilor făcându-mă rob, nu mă săturam. Ci întorcându-mă voiu striga cătremilostivul şi înduratul Părinte:
316
Greşit-am la cer şi înaintea Ta, milueşte-mă!
Martirica:
Mulţimea mucenicilor TăiTe roagă, Hristoase, milueşte-ne pre noi, ca un iubitor de oameni.
Slavă, şiacum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Podobie: Când de pre lemn…
Dureri multe răbdând Preacurată, la răstignirea Fiului şi Dumnezeului tău, ai suspinat lăcrămând şi ai strigat cu amar: Vai! Fiul meu prea dulce, cum pătimeşti fără de dreptate, vrând să răscumperi pre pământenii cei din Adam? Pentru aceasta, Preasfântă Fecioară, pre tine te rugăm cu Credinţă, fă-Lnouă milostiv.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 8-lea:
Nu este întru noi statul faptelor noastre, Doamne; milostiv eşti iubitorule de oameni, nu trece lucrul mâinilor Tale Cela ce eşti fără de păcat.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm 49.
Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi dă celui prea înalt rugile tale.
Stih:
Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul.
Dinproorocia Isaiei cetire. Gap. 10. Vers 12.
Cap. 10, vers. 12-20
Şi va fi dacă va plini Domnul a face toate în muntele Sionului şi în Ierusalim, va căuta spre mintea cea mare, spre împăratul Asirienilor şi spre înălţimea măririi ochilor Lui. Că a zis: cu tăria voiu face, şi cu înţelepciunea minţii voiu lua hotarele neamurilor, şi puterea lor voiu prăda şi voiu clăti cetăţile în care locuesc. Şi toată lumea cu mâna o voiu lua ca un cuib, şi ca nişte ouă părăsite voiu ridica, şi nu va fi cine să scape de mine, sau să-mi grăiască împotrivă şi să-şi deschiză gura şi să grăiască. Au mări-se-va securoa fără de cel cetae cu ea? Au înălţa-se-va fierăstrăul fără de cel ce-l trage pre el? Aşijderea de ar lua cineva toiag sau lemn, înălţa-se-va lemnul? Şi nu aşa. Ci va trimite Domnul Savaot spre cinstea ta ocară, şi spre mărirea ta, foc arzător se va aprinde. Şi va fi lumina lui Israil ca focul, şi-l va sfinţi pre el cu foc arzător, şi va mâncapădurea ca fânul. În ziua aceea se vor stinge munţii şi dealurile şipădurile, şi va mânca de lasuflet până la trup, şi va fi cel ce va fugi, ca cel ce fuge de pară arzătoare. şi cei ce vor rămânea dintr-înşii, în număr puţin vor fi, şi un prunc îi va scrie pre ei. Şi va fi în ziua aceea, nu se va mai adaoge rămăşiţa lui Israil, şi cei mântuiţi ai lui Iacov nu vor mai nădăjdui spre cei ce le făceau strâmbătate; ci vor nădăjdui spre Dumnezeul cel sfânt al lui Israil întru adevăr.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Psalmul 50.
Milueşte-mă Dumnezeule du pre mare mila Ta.
Stih:
Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule…
MIERCURI SEARA
La Doamne strigat-am, punem Stihurile pe 10 şi cântăm Stihira de două ori, apoi Martirica şi trei podobnice ale Triodului.
Samoglasnica glasului al 4-lea:
Nebuneşte risipind părinteasca mea bogăţie, pustiu m-am făcut, locuind în
317
locul viclenilor cetăţeni; şi prin nepriceperea mea, m-am asemănat dobitoacelor celor neînţelegătoare şi m-am golit de tot darul cel dumnezeesc.
Pentru aceasta întorcându-mă strig către Tine milostivul şi înduratul Părinte: Greşit-am, primeşte-mă pre mine cel cemă pocăesc Dumnezeule, şi mă milueşte. (de două ori)
Apoi Martirica:
Jertfele cele însufleţite, arderile întregi cele cuvântătoare, mucenicii Domnului, junghierile cele desăvârşiteale lui Dumnezeu, oile celece cunosc pre Dumnezeu şise cunosc de Dumnezeu, alcărora staul este necălcat delupi, rugaţi-vă, ca şi noi săne paştem împreună cu voi, la apa odihnei.
Altă Stihiră, a lui Iosif, glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puindu-şi…
Cei ce v-aţi arătat raze alesoarelui celui înţelegător, văzătorilor de Dumnezeu apostoli, cereţi luminare sufletelor noastre şi ne izbăviţi de întunerecul cel împâclit al patimilor şi vă rugaţi ca să vedem ziua mântuirii, prin rugăciuni şi prin cereri curăţindu-ne inimile, care vicleanul le-arănit. Ca mântuindu-ne, cuCredinţă să vă cinstim pururea, pre voi cari cu prea înţeleaptă predică aţi mântuit lumea.
Înţara răutăţii depărtându-mă eu, desfrânatul, răuam cheltuit bogăţia care mi-aidat, milostive Părinte şi mă topesc de foamea faptelor bune. Iată că m-am îmbrăcatcu ruşinea neascultării, golindu-mă de darul cel dumnezeesc, şi strig Ţie: Greşit-am! Ci ştiu bunătatea Ta. Primeşte-mă ca pre unul din argaţiiTăiîndurate Hristoase, pentru rugăciunile apostolilor, celor ce Te-au iubit pre Tine.
Altă Stihiră, a lui Teodor; acelaşi glas.
Podobia: De-adreapta Mântuitorului.
Apostoli ai Mântuitorului, luminători ai lumii, făcătoride bine şi mântuitori, cari sunteţi vestitori ai măririi Lui ca nişte ceruri şi împodobiţi cu stelele minunilor şi cu semnele tămăduirilor, aduceţi cudeadinsul rugăciuni Domnului pentru noi, ca să primeascărugăciunile noastre, ca o mireasmă preacurată şi să neînvrednicim să şi sărutăm purtătoarea de vieaţă cruce şi cufrică să o vedem toţi. Pentruînchinăciunea ei, trimite-ne nouă milele Tale, Mântuitorule, ca un iubitor de oameni.
Şi din Mineiu 4.
Slavă, şi acum;A născătoarei. Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 51.
318
Nădăjduit-am spre mila lui Dumnezeu în veac şiveacul veacului.
Stih:
Ce te făleşti întru răutate, puternice?
De laFacere cetire.
Cap. 7, Vers 6.
Dară Noe era de şase sute de ani şi potop de apă s-a făcut pre pământ. Şi a intrat Noe şi feciorii lui şi femeia şi femeile feciorilor lui cu dânsul în corabie, pentru apa potopului. Şi din păsările cele curate şi din păsările cele necurate şi din fiare şi din toate cele ce se târăsc pre pământ, câte două din toate au intrat la Noe în Corabie, parte bărbătească şi femeiască, precum a poruncit Domnul Dumnezeului Noe.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 52.
Când va întoarce Dumnezeu robia poporului său.
Stih:
Zis-a cel nebun întru inima sa: Nu este Dumnezeu.
De lapilde cetire.
Cap. 9, Vers 12.
Fiule! de vei fi înţelept, ţie vei fi înţelept, şi vecinilor tăi; iar de vei fi rău, numai tu singur vei lua cele rele. Fiul învăţat înţelept va fi, şi pre cel neînvăţat slugă îl va avea. Cel ce se reazemă de minciuni, acela paşte vânturile şi goneşte pasări zburătoare, că şi-a părăsit căile viei sale, şi a rătăcit din cărările agonisirii sale, şi umblă prin pustie fără de apă, şi prin pământ desfătat întru sete, şi adună cu mâinile nerodire. Femeia nebună şi fără de omenie, care nu ştie de ruşine, se va lipsi de pâine. Aceea care nu ştie de ruşine, şade în uşile casei sale pre scaun afară în uliţă, chemând pre cei ce trec pre cale, şi-şi fac căile lor; cel ce este întru voi fără de minte abate-se la mine. Şi celor lipsiţi de minte, le porunceşte zicând: Atingeţi-vă cu dulceaţă de pâine ascunsă, şi beţi apă dulce de furtişag. Şi el nu ştie, că pământenii la dânsa pier, şi îi duce în fundul iadului. Ci fugi, nu te zăbovi la locul ei, nici întoarce ochiul tău spre dânsa, că aşa o vei trece ca o apă streină. Şi treci izvorul strein, şi te depărtează de apa altora, şi nu bea din fântâna streină, ca să trăeşti multă vreme, şi să se adaoge ţie anii vieţii.
Şi îndată dumnezeeasca Liturghie cea mai înainte sfinţită.
Joi a treia săptămână LA UTRENIE
Treimicele glasului. După întâia Stihologie, cântăm Sedelnele Apostolilor, din Octoih.
După a doua Stihologie, cântăm această Sedealna a lui IoSif, glasul al (j-lea:
Podobia:Nădejdea lumii…
Luminători ai luminii nerătăciţi, ucenici ai Mântuitorului, luminaţi-mi sufletul cel orbit cu păcatul şi mă faceţi părtaş zilei celei dumnezeeşti, ca să păzesc mântuitoarele porunci. Şi mă scăpaţide întunerecul cel neluminat de acolo, ca să vă măresc pre voi.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Sfântă Stăpână, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, ca ceea ce ai născut negrăit pre Făcătorul tuturor, roagă-te pururea cu sfinţii apostoli bunătăţii Lui, să ne mântuească de patimi şi să ne dea iertarepăcatelor.
După a treia Stihologie, Sedelnele Lui Teodor, glasul al 6-lea:
Podobie: Puterile îngereşti…
Cei ce sunteţi luminătoristrălucitori lumii, dumnezeeştiapostoli, luminaţi pre cântăreţii voştri, ca să treacă vremea postului; şi vă rugaţi ca
319
să vedem toţi, dupre vrednicie, lemnul crucii celei de vieaţăfăcătoare şi să-l sărutăm cubuze şi cu ochi nespurcaţi, strigând: Doamne, slavă Ţie!
Slavă, tot aceasta.
şi acum, A născătoarei.
Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, singură folosinţa ta cea înfricoşată o cerem. Milostiveşte-te spre poporul cel lesne primejduitor. Roagă pre milostivul Dumnezeu să izbăvească sufletele noastre de toată groaza; ceea ce eşti singură binecuvântată.
CANOANELE
Canonul Mineiului şi această Tricântare, a luiIosif, cetindu-se Cântarea a 4-a din Psaltire.
Cântarea a 4-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Hristos este puterea mea…
Post, lacrimi, rugăciuni, milostivire, obiceiu bine umilit, minte dreaptă, curăţire vieţii, să arătăm noi Credincioşii, ca să dobândim mărire.
Luminători v-aţi arătat, apostoli, strălucind luminat pe tăria cinstitei Biserici. Pentrup aceasta, luminaţi inimile noastre cu dumnezeescul Duh.
Ca nişte cărbuni dumnezeeşti, aprinşi de focul cel fărămaterie, ardeţi uscăciunile celede patimi ale inimilor noastre, înţelepţi apostoli ai Dumnezeului nostru.
A născătoarei.
Făclie neatinsă, cămară cu totul luminoasă, ceea ce eşti mai presus de serafimi; faţă de heruvimi cu totul fărăprihană, liberează-mă din patimile cele rele şi din primejdii.
Altă Tricântare, a lui Teodor, glasul acelaşi. Irmos: Auzit-a proorocul…
Luminători ai dumnezeeşteiarătări, arătându-vă apostoliai Mântuitorului, aţi stricatnoaptea necunoştinţei şi Biserica strălucindu-o, luminaţilumea prin învăţăturile voastre cele cu vorbe ca focul.
Lumea înconjurând, unulîntr-o parte, altul într-alta, întru o Credinţă aţi adunatapostoli pre toţi; şi dobândind celecereşti dănţuiţi, rugând pre Hristos neîncetat, să ne mântuească pre noi toţi.
Slavă, a treimei:
Pre Fiul din Tatăl şi pre Duhul slăvesc; ca din soare lumina şi raza; însă pre Fiul dupre naştere, că şi naştere este; iar pre Duhul dupre purcedere, că şi purcedere este; o fiinţă împreună fără început, căreia se închină toată făptura,
ŞI acum, A născătoarei.
Fecioară, prunc născând şi curăţia păzindu-ţi, tu cinstită te-ai arătat, născând Dumnezeu
320
şi om, pre acelaşi unulîntru amândouă chipurile. Minunea ta, Fecioară Maică, spăimântează tot auzul şi gândul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Prin rugăciunile voastre cele sfinte, apostoli ai Domnului, să ne învrednicim cu ochi şi cu buze curate a săruta făcătoarea de vieaţă cruce, careia este pusă înaintea celor din lume şi la toată făptura, spre închinăciune.
Irmosul:
Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, şi s-atemut; că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi; şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Din văpaia cuvioşilor…
Pre Moisi postul l-a arătat văzător de Dumnezeu, şi pre Ilie cu căruţă de foc l-a luat. Sârgueşte-te suflete de te opreşte de gânduri vătămătoare, ca să scapi de amăgirea cea vătămătoare a celor de jos.
Alunecându-mă am căzut întru cele mai rele şi mi s-a adaos rană preste rană;vindecă-mi, Hristoase, învârtoşarea inimii cea împietrită, pentru rugăciunile apostolilor Tăi îndurate.
Cei ce sunteţi luminători ai lumii, de Dumnezeu luminaţi, risipiţi norii patimilor noastre şi ne arătaţi închinători luminatei învieri, pre noi cari lăudăm pre soarele slavei.
A născătoarei.
Neamurile neamurilor pre tine te fericesc de Dumnezeu fericită, precum ai profeţit de demult; că tu una ai născut oamenilor pre Cuvântul cel fericit, negrăit din tine întrupându-se.
Alt Irmos:
Cuvioşii Tăi tineri…
Pre cei ce înotau întru adâncul răutăţii vânându-i cu trestia Credinţei apostoli ai Domnului, i-aţi adus pre ei, ca bine să cuvinteze şi să laude şi să prea înalţe pre Domnul în veci.
Mare este tăria Ta întru apostoli, că umbrele şi ştergarelelor tămăduesc pre bolnavii, cari binecuvintează şilaudă şi prea înalţă pre Domnul în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Naşterii celei fără de început şi purcederii mă închin: Tatălui celui ce a născut, slăvesc pre Fiul, cel ce s-a născut, laudpre Duhul Sfânt, cel ce străluceşte cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum, A născătoarei.
Nu înceta rugând Fecioară, pururea pre cel ce L-ai născut cu taină negrăit, ca pre un iubitor de oameni, să mântuească din primejdii pre cei ce scapă la tine.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cei doisprezece sfinţi apostoli învredniciţi-mă să mă închin cinstitei cruci fără osândă, binecuvântându-o, lăudându-o şi prea înălţându-o întru toţi vecii.
irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor au urmat strigând cântarea cea întreit sfântă: Binecuvântaţi, lăudaţi şi prea înălţaţi pre Domnul întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu a-l vedea…
Dumnezeule şi Doamne mult milostive, curăţeşte ranele inimii mele, aşezându-mi leacuri de pocăinţă. Greşit-am, greşit-am Ţie! Îndură-Te şi mă mântueşte, pentru rugăciunile apostolilor Tăi ca un mult milostiv.
Pornirilor celor fără de cale am urmat, vătămându-minaintea şi însumi cu totul mi-am
321
ieşit din fire, hrănindu-mă cuacrimea desfătărilor şi lipsindu-mă de mântuitoarele mâncări, eu desmierdatul; Hristoase, îndură-Te şi mă mântueşte.
Necurăţindu-te de răutate şi nedepărtându-te de desfătările cele stricăcioase, pentru ce te veseleşti, suflete, postindu-te fără socoteală? Că acest post nu-l primeşte Domnul, carele însuşi voeşte îndreptarea noastră.
A născătoarei.
Luminează-mă cu lumina cea dumnezeească, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut lumina, şi goneşte întunerecul sufletului meu; ca să te fericesc pre tine, pre care te fericesc toate neamurile omeneşti, precum ai proorocit.
Alt Irmos:
Naşterea zămislirii…
Cei proşti la vorbă, înţelepţi s-au arătat cu ştiinţa, deslegând împleticirile cuvintelor filosofilor, îndoirile ritorilor şi meşteşugirile astronomilor. Pentru aceasta, apostoli ai lui Hristos, singuri voi v-aţi ară atat, învăţători a toată lumea.
Frumos vorbeşte Petru, iarPlaton tace; învaţă Pavel, iar
322
Pitagora se ascunde. Şi încă grăind de dumnezeire adunarea apostolilor, îngroapă vestirea cea moartă a Elinilor, şi lumea o ridică spre ănchinarea lui Hristos.
Slavă, a treimei:
Unule, născătorule al unuia, Părinte al Fiului celui unul-născut; unule, Fiule al unuia, lumină şi rază luminii şi unule Duhule Sfinte, numai al unui Dumnezeu, carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, Unime sfântă, mântueşte-mă pre mine, cel ce grăesc de dumnezeirea Ta.
Şi acum. A născătoarei.
Minunea naşterii Tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană; cum ai zămislit fără de sămânţă pre cel necuprins? Spune-mi cum ai rămas Fecioară, după ce ai născut ca o Maică? Acest lucru mai presus de fire, cu Credinţă primindu-l, Celui ce s-a născut, te închină, căci câte voeşte le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cinstita cruce, pre sfântul lemn carele a înflorit mântuirea lumii, să ne învrednicim toţi a o vedea şi a ne închina ei, şi cu buze curate şi cu sufletul, prin rugăciunile voastre, ale tuturor sfinţilor apostoli ai lui Hristos.
irmosul:
Naşterea zămislirii celei fără sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoeşte firile. Pentru aceasta pre tine toate neamurile, ca pre o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 6-lea:
Din moştenirea fiească căzând eu, desfrânatul, ca un rob împreună cu porcii am petrecut şi nici de hrana lor săturându-mă, mă întorc la Tine, părintele cel milostiv, de unde am ieşit rău, mă întorc bine, cu pocăinţă strigând: Greşit-am la cer şi înaintea Ta, Părinte, dărueşte-mi întru întoarcere mare milă.
Martirica:
Pre cei aleşi şi pre cei sfinţi minunaţi i-a făcut Dumnezeul nostru; bucuraţi-vă şi vă veseliţi toate slugile lui, că v-a gătit vouă cunună şi împărăţia sa. Deci vă rugăm pre voi, să nu ne uitaţi pre noi.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii; ţie ne rugăm, roagă-te, stăpână, cu
323
apostolii şi cu toţi sfinţii, sămiluească sufletele noastre,
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 7-lea:
De te vei uita la fără-de-legilenoastre, iubitorule de oameni, ce nădejde de mântuireva fi nouă? Ci trimite ajutorul tău, cel dintru înălţime poporului Tău, ca un îndurat, doamne.
Slavă, şi acum;Tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 53.
Dumnezeule, întru numele Tău mântueşte-măşi întru puterea Ta mă Judecă.
Stih:
Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia în urechi graiurile gurii mele.
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 11, vers 10.
Aşa zice Domnul: Şi va fi în ziua aceea rădăcina lui Iessei, şi cei ce se vor scula să stăpânească neamurile; spre dânsul neamurile vor nădăjdui şi va fi odihna lui cinstea. Şi va fi în ziua aceea, adaoge-va Domnul a-şi arăta mâna sa, ca să râvnească rămăşiţa poporului său, care va rămânea de laAsirieni, de laEgipteni, de laVavilon, de laelamitenl, de larăsăriturile soarelui şi de laAravia. Şi va ridica semn întru neamuri şi va aduna pre cei pierduţi ai lui Israil; şi pre cei risipiţi ai lui Iuda îi va strânge din patru laturi ale pământului. Şi se va şterge pisma de laEfraim şi vrăjmaşii lui Iuda vor pieri. Efraim nu va mai pismui asupra lui Iuda şi Iuda nu va mai necăji pre Efraim. Şi vor sbura în corăbiile celor de alt neam. Marea împreună vor prăda şi pe cei de la
324
răsăritul soarelui şi Idumeea, şi întâi pre Moav îşi vor pune mâinile, fiii lui Amon întâi se vor supune. Şi va pustii Domnul marea Egipetului, şi-şi va pune mâna sa preste râu cu vântiute, şi va lovi şapte văi, cât va trece el încălţat. Şi va fi trecerea poporului meu celui rămas în Egipet, şi va fi lui Israil, ca în ziua când a ieşit din pământul Eghipetului. Şi vei zice în ziua aceea: bine te voiu cuvânta, Doamne; că te-ai mâniat pre mine şi ţi-ai întors mânia ta, m-ai şi miluit pre mine. Iată Dumnezeul meu, mântuitorul meu, nădăjdui-voiu şi mă voiu mântui şi nu mă voiu teme, pentru că mărirea mea şi lauda mea este Domnul şi s-au făcut mie spre mântuire.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 54.
Auzi Dumnezeule rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea.
Stih:
Ia aminte spre mine şi mă ascultă…
JOI SEARA
La Doamne strigat-am, punem Stihurile pe6: 3 ale Triodului şi trei de la mineiu, glasul al 2-lea,
Podobia:Bucură-te cămara…
Mântuitorule dulceaţa cea adevărată, Cela ce ai îndulcit oarecând apele Mar rei cele amare, închipuind atuncea lemnul dumnezeeştii cruci, pre carele Te-ai întins precumbine ai voit; şi ai gustat şi fiereîn coastă împungântu-Te, din care ai izvorît lumii apa iertării spre înnoirea frământăturii omeneşti. Pentru aceasta slăvim puterea Ta cea ne grăită şi ne rugăm: Dă-ne, doamne, frica Ta în vremeapostului şi iertare păcatelor şi mila cea mare.
Cuvinte, cela ce Te-ai întins pre cruce, adunând cele ce erau depărtate de laTine; înnălţând gândul meu din gunoiul patimilor, cu tot felul de bunătăţi îmbogăţeşte-l, dând inimii mele frica Ta, cea preacurată şi sufletului meu dragostea cea desăvârşită, care desparte de dragostea cea trupească; ca să plac Ţie întru aceste zile prin post, prin rugăciune şi prin cerere şi să văd luminat ziua învierii Tale, luând mila cea mare.
Altă Stihiră podobnică a lui Teodor, glasul 1-iu
Podobie: Pre Tine nor luminos…
Trecând a treia săptămână a cinstitului post, Hristoase, Cuvinte, învredniceşte-ne să vedem lemnul crucii celei făcătoare de viaţă, şi cu cinste să ne închinăm şi să cântăm dupre vrednicie; să slăvim stăpânirea Ta, să lăudăm patimile Tale, să ajungem curat la slăvita şi sfânta înviere, la Paştile cele de taină, prin care Adam iarăşi a intrat în rai.
Şi din Mineiu trei.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 55.
Milueşte-mă, Dumnezeule, că m-a călcat omul.
Stih:
Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua.
De laFacere cetire.
Cap. 7, Vers 11.
În anul şase sute din viaţa lui Noe, în luna a doua, în douăzeci şi şapte ale lunii, în ziua aceea s-au desfăcut toate izvoarele adâncului şi jghiaburile cerului s-audeschis. Şi a căzut ploae pre pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, în ziua aceea intrat-au Noe, Sim, Ham, Iafet feciorii lui Noe şi femeia lui Noe şi trei femei ale feciorilor lui cu dânsul în corabie. Şi toate fiarele dupre fel şi toate dobitoacele dupre fel şi toată vietatea ce se mişcă pre pământ dupre fel şi toată pasărea sburătoare dupre felul său. Au intrat la Noe în corabie câte două, parte bărbătească şi femeiuşcă din tot trupul în care este suflet viu. Şi cele ce intraseră, parte bărbătească şi femeiuşcă din tot trupul au intrat dupre cum au poruncit Dumnezeu lui Noe; şi au încuiat Domnul Dumnezeu corabia pe dinafară. Şi a fost potop patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi pre pământ, şi s-aiulţit apa şi a ridicat corabia şi o a înălţat de pre pământ. Şi creştea apa şi se înmulţea foarte pre pământ, şi se purta corabia pre deasupra apei. Iar apa se întărea foarte pre pământ, şi a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer. De cincisprezece coţi s-a înălţat apa în sus şi a acoperit toţi munţii cei înalţi. şi a murit tot trupul ce se mişca pre pământ al păsărilor şi al dobitoacelor şi al fiarelor şi toată vietatea ce se mişca pre pământ. Şi tot omul şi toate câte aveau suflare de viaţă şi tot ce era pre uscat au murit. Şi a pierit tot ce era viu pre faţa a tot pământul de laom până la dobitoc şi cele ce se târăsc şi păsările cerului şi s-au stins de pre pământ; şi a rămas Noe singur şi cei ce erau cu el în corabie. Şi s-a înălţat apa pe pământ o sută cincizeci de zile. Şi şi-a adus aminte Dumnezeu de Noe şi de toate fiarele, de toate dobitoacele şi de toate păsările şi de toate vietăţile, care erau cu dânsul în corabie. şi a adus Dumnezeu vânt pe pământ şi a încetat apa şi s-au încuiat izvoarele adâncului şi jgheaburile cerului; şi s-a oprit ploaia din cer. Şi cădea apa scurgându-se de pe pământ. Şi s-a împuţinat apa după o sută cincizeci de zile.
Prochimen, glasul al 7-lea, Psalmul 56.
Milueşte-mă Dumnezeule, milueşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu.
Stih:
Şi în umbraaripilor tale voiu nădăjdui.
Dela Pilde cetire.
Cap. 10, Vers 1.
Fiul înţelept veseleşte pre tatăl său, iar fiul nebun întristează pe mama sa. Nu vor folosi avuţiile celor fără-de-lege; iar dreptatea îl va izbăvi de moarte. Nu va omorî Domnul cu foame sufletul dreptului; iar vieaţa neCredincioşilor o va surpa. Sărăcia smereşte pre om; iar mâinile celor vrednici
325
se îmbogăţesc. Fiul certat înţelept va fi, şi pre cel neînvăţat slugă-l va avea. Scapă de zăduf fiul înţelept; iar fiul cel călcător de lege se strică de vânt în vremea secerişului. Binecuvântarea Domnului pre capul dreptului; iar gura neCredincioşilor o acopere plângere fără de vreme. Pomenirea drepţilor cu laude; iar numele neCredincioşilor se stinge. Cel înţelept cu inima primeşte poruncile; iar cel neascultător împiedecându-se cu buzele alunecă. Cel ce umblă drept, umblă cu nădejde; iar cel ce strâmbează căile sale, se va cunoaşte. Cel ce face cu ochiul cu înşelăciune, adună întristare oamenilor, iar cel ce mustră cu îndrăzneală, face pace. Izvor de vieaţă este în mâna dreptului: iar gurile neCredincioşilor le va acoperi pierirea. Ura scorneşte sfadă; iar dragostea acopere pre toţi cei ce nu iubesc sfezile. Cel ce scoate din buze înţelepciune, bate cu toiag pre omul cel fără de inimă. Înţelepţii tăinuesc în sine ştiinţa; iar gura celui fără de socoteală se apropie de sfărâmare. Agoniseala bogaţilor este cetate tare; iar sfărâmarea neCredincioşilor este sărăcia. Faptele drepţilor vieaţă fac; iar roadele neCredincioşilor păcate. Căile vieţii le păzeşte învăţătura; iar învăţătura nemustratâ rătăceşte. Buzele cele drepte acopere vrajba; iar cei ce grăesc ocări, prea fără de minte sunt. Din vorba multă nu vei scăpa de păcat; iar cel ce-şi ţine buzele înţelept va fi. Argint lămurit este limba dreptului; iar inima neCredinciosului se va stinge. Buzele drepţilor ştiu lucruri înalte; iar cei fără de minte întru lipsă se vor sfârşi. Binecuvântarea Domnului pre capul dreptului, aceasta îl îmbogăţeşte, şi nu se va adauge Lui întristare în inimă…
LA STIHOAVNĂ
Samoglasnica zilei, glasul al 6-lea:
Hristoase Dumnezeule, vieaţa tuturor cea spânzurată pre lemnul crucii, înviează sufletul meu cel omorît de greşeli şi să nu laşi să piară până în sfârşit oaiata, Păstorule cel bun; că m-am depărtat de la poruncile Tale, şi bogăţia nepăcătuirii care mi-ai dăruit, o am risipit cu voinţă iubitoare de păcate, şi m-am stricat şi urît m-am făcut cu lucrurile desmierdării. Ci mă înoeşte, trăgându-mă spre pocăinţă, Cela ce unul eşti mult milostiv.(de două ori).
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Podobia: A treia zi ai înviat…
Văzându-Te pre Tine, Hristoase, răstignit, ceea ce Te-a născut a strigat: Ce taină streină este aceasta ce o văd eu, Fiule! Cum mori pe lemn cu trupul fiind spânzurat, dătătorule de vieaţă.
Să se ştiecă înainte-prăznuirea Bunei Vestiri se începe din Joi a treia Săptămână din postul mare şi se sue până în Sâmbăta lui Lazăr.
De se va întâmpla înainte-prăznuirea Buneivestiri ori în ce zi afară de vineri şi Duminică, să se caute Tipicul la sfârşitul cărţii, la litera a.
Vineri a treia Săptămână LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie, zicem Sedelnele crucii, din Octoih.
După a doua Stihologie, cântăm această Sedealnă a lui Iosif, glasul al 5-lea:
326
Podobie: Pre Cuvântul cel împreună…
Prin lemnul mâncării fiind omorîţi de demult noi oamenii, prin crucea Ta iarăşi am înviat, îndurate; cu a căreia putere bunule, întăreşte-ne pre noi, să trecem vremea postului cu umilinţă, făcând voia Ta şi să vedem ziua cea luminoasă a învierii.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Pre cruce văzându-Te, Hristoase, Maica Ta, spânzurat de bună voie în mijlocul tâlharilor şidurând-o la cele din lăuntru, ca o Maică a zis: Fiule, cela ce eşti fără de păcat, cum Te-ai pironit pre cruce fără dreptate, ca un făcător derele? Vrând să înviezi neamul omenesc, ca un îndurat.
După a treia Stihologie, Sedealna lui Teodor, glasul 1-iu.
Podobia: Piatra fiind pecetluită…
Trupul curăţindu-se cu în frânarea şi cu rugăciunile luminându-ne sufletele, Doamne, învredniceşte-ne să vedem cinstită şi sfânta crucea Ta şi cu frică să ne închinăm ei cu cântări cântând şi zicând: Slavă purtătoarei de viaţă crucii Tale; slavă dumnezeeştei suliţii Tale, prin care iarăşi am înviat, unule iubitorule de oameni.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Mieluşaua văzându-Te pre Tine, Mielul, îndelung răbdătorule Cuvinte, răstignit pe lemn împreună cu tâlharii, şicu suliţa în coastă împuns, ca o Maică s-a tânguit, strigând: Ce taină minunată şi înfricoşată este aceasta, Iisuseal meu? Cum Te acoperi în mormânt, Dumnezeule cel necuprins? Negrăit este lucrul, care se săvârşeşte! Nu mălăsa singură pre mine ceea ce Te-am născut, Fiul meu cel prea dulce.
CANOANELE
Canonul Mineiului şi această tricântare a Lui Iosif, cetindu-se Cântarea a 5-a, din Psaltire.
Cântarea a 5-a, glasul al 5-lea, Irmos:
Cel ce Te îmbraci cu lumina…
Vindecă-mă, Doamne, şi măvoiuvindeca, cu rana Tacurăţind ranele sufletului meu, Hristoase, cela ce ai luat patimi cu trupul.
PreTine, Hristoase dacă te-a văzut soarele spânzurat pe lemn cu trupul, şi-a schimbat lumina întru întunerec şi pământul s-a clătit şi pietrele s-au despicat.
Sufletul meu cel roditor de spini şi înţelenit cu tot felul de patimi, curăţeşte-l Doamne, cela ce Te-ai încununat cu spini, pentru bunătatea cea desăvârşită.
A născătoarei.
Ca pre un prunc tânăr ai născut Preacurată pre Ziditorul meu; pre carele roagă-l să mă înoească pre mine, celînvechit în multă răutate, rogu-mă.
Altă tricântare a Lui Teodor, glasul 1-iuIrmos:
De noapte mânecând…
În locul căpăţânei răstignindu-Te pre Tine, Hristoase, Iudeii au clătit cu capetele râzând şi bat jocorindu-Te; iarTu ai suferit, ca să ne mântueşti pre noi.
Întituluşul crucii Tale scriind Pilat în trei feluri, Te-a arătat pre Tine, unul din Treime, carele de bună voie aipătimit pentru mântuirea tuturor, Hristoase.
Slavă, a treimei:
Pre soarele cel întreit al prea luminatei Treimi, să-L lăudăm Credincioşii, lumină pre Fiul slăvind, lumină şi preDuhul vestind.
Şi acum, A născătoarei.
Cela ce s-a născut din tinecurată, te-a arătat mai înaltădecât îngerii; că pre acela, de carele ei se cutremură a privi la dânsul ca la un Dumnezeu,
327
tu L-ai purtat în braţe, ca pre un Fiu al tău, Preacurată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce prea cinstită, păzitoarea lumii cea de mântuire, păzeşte-mă pre mine cel cemă pocăesc şi mă arată vredg nic preacuratei închinării tale.
Irmosul:
De noapte mânecând, Telăudăm pre Tine, HristoaseDumnezeule, carele pentru noi ai sărăcit şi crucea şimoartea ai răbdat cu trupulTău.
Cântarea a 8-a, Irmos: Pre tine, făcătorule…
Pre cruce Ţi-ai întins palmele tale, Hristoase, pierzândneoprireamâinii strămoşului; şi cu lemnul ai tămăduit blestemul lemnului; pentru aceasta, Te lăudăm întru toţivecii.
înaintea Ta, voitorului mântuirii cad, Cuvinte; potoleştedegrab voile cele prea viclene din inima mea, Cela ce airăbdat de bună voie cruceşi patimi.
Vieaţă desmierdată şi traiu spurcat iubind eu, păcătosul, m-am întunecat; străluceşte-mi raza întoarcerii, Cuvinte,
328
cela ce ai întunecat, când ai pătimit, lumina soarelui,
A născătoarei.
potoleşte toată răutatea inimii mele cea cu multădurere, Maica lui Hristos Dumnezeu; sfărâmă săgeţile şi arcele dracilor, celor ce se oştesc asupra smeritului meu suflet.
Alt Irmos:
Pre cel ce a mântuit în cuptor…
Ce-ţi vom aduce noi păcătoşii Ţie, Stăpânul tuturor cel ce ai pătimit? Că pentru noi Hristoase ai primit crucea. Lăudăm darul nemăsuratei milei Tale.
pre lemnul cel de blestem Hristoase, ucigându-Te Iudeii din pismă, n-au împuţinat călcătorii de lege puterea slavei tale; că eşti Stăpân al tuturor, pătimind de bună voie.
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre sfântul Duh, Domnul.
Trei feţe cinstesc ale dumnezeirii celei prea înalte în fiinţă; pre Tatăl cel fără început, pre Fiul şi pre Duhul Sfânt. O fiinţă nedespărţită dupre fire slăvesc în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Pre cea mai înaltă decât cerurile şi mai presus decât heruvimii, pre Fecioara cea mai întâi cu sfinţenia şi neîntinata, Maica Dumnezeului tuturor, o lăudăm şi o prea înălţăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
De trei ori fericită cruce a lui Hristos, biruinţa cea scrisă pe cer, carea din pământ ai odrăslit nouă, fă-ne vrednici închinării tale, pre noi pre toţi cari cu postul ne curăţim.
Irmosul: Să lăudăm bine să cuvântăm…
Pre Cela ce a mântuit în cuptor pre tinerii cei cuvântători de cântare şi cuptorul cel cu văpaia ca de tunet, întru răcoreală l-a schimbat: pre Hristos Dumnezeu, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
I saia dănţueşte…
Orbirea cea împietrită a sufletului meu, spală-o îndurate Mântuitorule, şi-mi dă, bunule, izvorul dumnezeeştii umilinţe, Cel ce mi-ai izvorât vieaţă din coastă şi ai tras Doamne la Tine firea omenească.
Însumi eu m-am aruncat întru adâncurile păcatelor, lăsând înălţimile bunătăţilor; ci mă trage, Doamne, şi mă mântueşte, cela ce Te-ai suit pe cruce şi ai tras la Tine firea omenească.
329
Dulceaţă fiind, Doamne, şi îndulcire ca un făcător, fiere ai gustat, Hristoase, îndreptând căderea cea din dulceaţă, a celor din Adam. Pentru aceasta, Te lăudăm noi cei mântuiţi cu patimile Tale.
A născătoarei.
prea sfântă stăpână, nădejdea şi scăparea mea, vindecă ranele sufletului meu, luminează mintea mea. Ca şi eu bucurându-mă, să laud măririle tale, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.
Alt Irmos:
pre Tine care te-a văzut…
Pre Tine, Hristoase, pre carele Te-au îmbrăcat cei fără de lege în chip de bat jocură, cu porfiră şi cu cunună ca pre un împărat, şi cu trestie preste cap Te-au bătut, răstignindu-Te din pismă şi cu fiere adăpându-Te; noi toţi Credincioşii cu cântări Te slăvim.
pre Tine, pre carele văzându-Te soarele pătimind pre cruce, şi-a ascuns lumina, şi toată făptura împreună s-a clătit, pentru ocările Tale, stăpâne, şi s-au despicat pietrele, cu cântări Te slăvim Hristoase, Mântuitorule.
Slavă, a Treimei
Lumină şi vieaţă şi făcătoare tuturor esteUnimea cea întreit luminătoare, Dumnezeu şi Domnul; întru o lumină strălucind şi dând împreună raze prin trei feţe întru oDumnezeire; pre aceasta toţi Credincioşii O slăvim.
Şi acum…A născătoarei.
Pre tine, pre care mainainte te-a numit David cântăreţul Sion, întru carele s-asălăşluit cel neîncăput în ceruri, şi a zidit din pântecele tău curăţirea lumii, cu cântări, maică curată, te slăvim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Crucea Ta cea mântuitoare şi luminătoarea Credincioşilor, învredniceşte-ne Doamne prinpost alergând, să ajungem să o vedem şi să ne închinămei, spre sfinţirea noastră; ca printr-însa să Te slăvim pre Tine.
irmosul:
Pre tine carea te-a văzut moisi rug nears, scară însufleţită, pre care te-a văzutIacov şi uşă cerească prin care a trecut însuşi Hristos, dumnezeul nostru, cu cântări, Maică curată, te slăvim.
luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea:
Risipind bogăţia darului părintesc, în desfrânări mi-am cheltuit vieaţa, dându-mă după g
330
gândurile celerele ale păcatului; şi cu dulceaţa poftei îndulcindu-mă, m-am asemănat dobitoacelor celor neînţelegătoare, prin călcarea mântuitoarelor porunci. Ci cela cebine ai voit a Te răstigni pentrumine pre cruce, HristoaseDumnezeule, nu mă lepădadin moştenirea Ta cea fiească, ci mă primeşte pre mine cel ce mă întorc, ca pre fiul celpierdut şi mă mântueşte.(de două ori)
Martirica:
Doamne, întru pomenireamucenicilor Tăi, toată făpturaprăznueşte. Cerurile se bucurăcu îngerii şi pământul se veseleşte cu oamenii. Pentru rugăciunile lor, milueşte-ne pre noi.

Slavă, şi acum; a Născătoarei, glasul acelaşi.
Preacurata, dacă Te-a văzut pre cruce spânzurat, plângând a strigat ca o maică: Fiul meu, şi Dumnezeul meu, prea dulcele meu Fiu, cum U! suferi patimă de ocară?
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 8-lea: Podobie: A treia zi ai înviat…
Prin cuvânt toate le-ai săvârşit cu puterea Ta, Dumnezeule, şi din nefiinţă întrufiinţă ne-ai adus pre noi, pentru fără-de-legile noastre, Cela ce eşti fără de păcat, Doamne, rugămu-ne.
Slavă, şi acum; tot aceasta. Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 67. Veseli-se-va dreptul, când va vedea izbândă. Stih:
De grăiţi adică dreptate…
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 13, Vers 2.
Ridicaţi semn pe vârful muntelui, înălţaţi glas lor, nu vă temeţi, chemaţi cu mâna, deschideţi boieri. Eu voiu rândui şi voiu povăţui pre dânşii, uriaşi vor veni să plinească mânia mea, bucurându-se şi seminţindu-se. Glas de neamuri multe pre munţi asemenea cu neamuri multe, glas de împăraţi şi de neamuri adunate. Domnul Savaot a poruncit neamului întrarmat, ca să vie din pământ de departe, de la marginea temeliei cerului, Domnul şi întrarmaţii lui să strice toată lumea. Plângeţi, că aproape este ziua Domnului şi sfărâmare de la Dumnezeu va veni. Pentru aceea toată mâna va slăbi şi tot sufletul omului se va spăimânta. Turbura-se-vor solii, şi-i vor cuprinde dureri, ca pre femeia ceea ce naşte, şi se vor plânge unul către altul şi se vor spăimânta, şi-şi vor schimba faţa lor în chipul focului. Că iată ziua Domnului vine nevindecată de mânie şi de iuţime ca să facă lumea pustie şi să piardă pre păcătoşi dintr-însa. Că stelele cerului şi Orionul şi toată podoaba cerului nu-şi vor da lumina, şi seva întuneca soarele răsărind şi luna nu-şi va da lumina sa. Şi voiu porunci la toată lumea răutăţi şi celor necuraţi păcatelelor, şi voiu pierde semeţia celor fără-de-lege şi trufia mândrilor o voiu smeri. Şi vor fi cei rămaşi mai scumpi decât aurul nelămurit şi omul mai scump va fi decât piatra Safirului. Că cerul se va turbura şi pământul se va clăti din temeliile sale pentru aprinderea mâniei Domnului Savaot, în ziua în care va veni mânia lui.
Prochimen, glasul al 7-lea, Psalmul 58.
Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti Tu şi mila Tâ mă va întâmpina.
Stih:
Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule.
331
VINERI SEARA
La Doamne strigat-am… punem Stihiri 10 şi cântăm Stihira zilei de două ori, glasul al 7-lea:
Ca un desmierdat m-am depărtat de la darul Tău, Doamne. Şi bogăţia bunătăţii risipindu-o, am alergat la Tine îndurate, strigând către Tine: Dumnezeule greşit-am! Milueşte-mă.
Apoi patru Martirice ale glasului şi patru din Mineiu.
Slavă, a morţilor.
Şi acum, a Născătoarei, cea întâia a glasului.
Eşire: Lumină lină…
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 59.
Dă-ne nouă ajutor din necaz şi deşartă este mântuirea omului.
Stih:
Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pre noi şi ne-ai surpat.
Dela Facere cetire.
Cap., Vers 4.
Şi a şezut corabia în luna a şaptea, în douăzeci şi şapte de zile ale lunii, pre munţii Ararat. Iar apa a scăzut până la luna a zecea; iară în luna a zecea, în ziua cea dintâi a lunii, s-au ivit vârfurile munţilor. Şi a fost după patruzeci de zile, deschis-aNoefereastra corăbiei, care o făcuse. Şi a trimis corbul să vadă de a scăzut apa, şi ieşind nu s-a mai întors, până când s-a uscat apa de pre pământ. Şi a trimis porumbul după dânsul, să vadă de a scăzut apa de pre pământ. Şi neaflând porumbul odihnă picioarelor sale, s-a întors la dânsul în corabie, că era apă preste toată faţa pământului; şi tinzând mâna l-a luat şi l-a băgat la sine în corabie. Şi aşteptând încă şi alte şapte zile, iar a trimis porumbelul din corabie. Şi s-a întors la dânsul porumbul către seară şi avea în gura sa stâlpare de măslin cu frunză; şi a cunoscut Noe, că a scăzut apa de pre faţa pământului. Şi aşteptând încă alte şapte zile, iar a trimis porumbul şi nu s-a mai întors la dânsul. Şi a fost în anul şase sute şi unul din vieaţa lui Noe, în luna dintâi, în ziua dintâi a lunii, scăzuse apa de pre pământ; şi a descoperit Noe acoperişul corăbiei care făcuse, şi a văzut că a scăzut apa de pre faţa pământului. Iară în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea, s-a uscat pământul. Şi a grăit Domnul Dumnezeu către Noe zicând: ieşi din corabie tuşi femeia ta şi feciorii tăi şi femeile feciorilor tăi cu tine şi toate fiarele, câte sunt cu tine, şi tot trupul de la pasări până la dobitoace, şi toată vietatea care se mişcă pre pământ. scoate-le cu tine, şi creşteţi şi vă înmulţiţi pre pământ. Şi a ieşit Noe şi femeia lui şi feciorii lui şi femeile feciorilor lui cu dânsul. Şi toate fiarele şi toate dobitoacele şi toată pasărea şi toată vietatea, ce se mişcă pre pământ după felul său, au ieşit din corabie. Şi a zidit Noe altar Domnului; şi a luat din toate dobitoacele cele curate şi din toate pasările cele curate; şi a adus ardere de tot pre altar şi au mirosit Domnul Dumnezeu, miros de bună mireasmă.
Prochimen, glasul al 6-lea: Psalmul 60.
Auzi Dumnezeule cererea mea, ia aminte rugăciunea mea.
Stih:
De la marginile pământului către tine am strigat…
De la Pilde cetire.
Cap. 10, Vers 32
Din gura dreptului pică înţelepciune; iar limba nedreptului va pieri. Din buzele oamenilor drepţi pică daruri; iar gura celor neCredincioşi se răzvrăteşte. Cumpenele viclene, urîciune sunt înaintea Domnului; iar cumpăna dreaptă primită este lui. Ori unde intră strâmbătatea, acolo şi ocara; iar gura smeriţilor cugetă înţelepciune. Săvârşirea drepţilor va îndrepta pre dânşii; iar împiedecarea călcătorilor de lege, îi va prăda pre ei. Nu vor folosi averile în ziua mâniei, iar dreptatea va izbăvi de moarte; murind dreptul lasăgrija, iar pierirea neCredincioşilor este urîtă şi de râs. Dreptatea nevinovatului îndreptează căile; iar neCredinţa cade întru nedreptate. Dreptatea oamenilor drepţi va izbăvi pre ei; iar cei fără de lege se vânează de păgânătatea lor. Sfârşindu-se omul drept nu-i pierde nădejdea; iar lauda neCredincioşilor va pieri. Dreptul din cursă va scăpa, şi în locul lui se va da cel neCredincios. În gura celor neCredincioşi laţul cetăţenilor; iar chibzuirea drepţilor cu bună sporire. Întru bunătăţile drepţilor se îndreaptă cetatea, şi întru pierirea neCredincioşilor bucurie. Întru
332
binecuvântarea drepţilor se va înălţa cetatea; iar cu gura neCredincioşilor se va săpa. Bat jocoreşte pre cetăţeni cel lipsit de minte; iar bărbatul înţelept linişte aduce.
Sâmbătă A TREIA SĂPTĂMÂNĂ LA UTRENIE
Aliluia, pe glasul al 2-lea, cu Stihurile şi troparele, glasul al 2-lea:
A postoli mucenici şi prooroci…
Slavă.
Pomeneşte Doamne…
Şi acum.
Maică Sfântă…
După întâia Stihologie, trei Sedelne ale mucenicilor, din Octoih, ale glasului ce se va întâmpla, a Născătoarei; apoi cetire din Hexaimeron.
Şi îndată:
Fericiţi cei fără prihană…
Apoi Sedealna morţilor, glasul al6-lea: Odihneşte Mântuitorul nostru…
Şi a născătoarei.
Cela ce ai răsărit…
(Pentru toate acestea am arătat în Sâmbăta ce a trecut).
CANOANELE
Apoi cântăm Canonul Mineiului, al hramului şi Patru-cântarea, după rânduiala lor. Şi se cetesc Cântările din Psaltire.
Nu zicem:
Să cântăm Domnului…
Ci îndată zicem Irmosul Mineiului. Precum am arătat în Sâmbăta a doua.
PATRU-CÂNTAREA Al cărei Acrostih, la Greci, este acesta: Cântă acestea Iosif…
Facerea lui Iosif
Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea, Irmos:
Venit-am întru adâncul mării…
Cu picăturile sângiurilor aţi adăpat inimile celor bine Credincioşi, iar taberile neCredincioşilor de faţă le-aţi înnecat într-însele, purtătorilor de biruinţă, cei ce sunteţi vrednici de laude.
Prea slăvind cu mădularele voastre pre Stăpânul tuturor, acum vă prea măriţi neîncetat, lauda Credincioşilor, fiind voi mucenicilor şi mari sprijinitori.
Îngroapăprea adâncăTe-au pus, Cuvinte; pentru aceasta dărueşte odihnă şi iertare de greşeli, celor ce au murit cu Credinţă; pentru sfinţitele rugăciuni ale mucenicilor.
A născătoarei.
Ca să te lăudăm Fecioară cu glasuri neîncetate, primeşte aceste glasuri ale noastre şi roagă pre Fiul tău să luăm curăţire de greşeli.
Altă patru-cântare a lui Teodor, glasul al 8-lea irmos:
pre mine cel cuprins,..
A cum este prăznuirea mucenicilor; să ne adunăm şi fericind vitejiile lor cele prea cinstite, să lăudăm pre Hristos, cel ce i-a încununat pre dânşii,
Cu dumnezeească dragostea lui Hristos, fiind aprinşi, preste cărbuni de foc aţi trecut
333
ca preste nişte rouă, lăudându-l pre dânsul fericiţi mucenici.
Slavă, A treimei:
Pre Tine, Treimea cea mai presus cu stăpânia şi dumnezeească Unime, lumină şi I lumini Te laud, vieaţă şi vieţi; mintea, Cuvântul şi Duhul şi Sfânt, întreit sfinte şi unulDumnezeu.
Şiacum, a Născătoarei
I Iesee, strămoşule, saltă, că din rădăcina ta, din curata Fică a răsărit floarea vieţii, cel ce a mântuit lumea, Hristos Dumnezeu.
Stih: Minunat este Dumnezeuîntru sfinţii săi, Dumnezeul LuiIsrail.
De foc, de sabie şi de moarte netemându-vă, aţi păzit mărturisirea mântuirii, fiind întăriţi de Hristos, fericiţilor.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Cela ce eşti slobod întru cei morţi, fiind stăpânitor vieţii şi morţii, odihneşte pre cei ce i-ai luat şi-i sălăşlueşte în curţile Tale, iubitorule de oameni.
Irmosul:
Primeşte-mă pre mine cel cuprins de multe păcate, iubitorule de oameni, carele cad la îndurările Tale şi ca pre proorocul, Doamne, mă mântueşte.
Apoi Ectenia şi Condacul morţilor.
Cu sfinţii odihneşte…
Tu însuţi eşti fără de moarte…
Acestea să se caute în Sâmbăta a doua.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cei trei tineri în Babilon…
Cuite-ai asemănat, suflete, poftind patimile cele cu adevărat dobitoceşti? Pre cine ai avut să te întreacă cu păcatele? Strigă dar, lui Hristos: Mântueşte-mă, bunule.
Sfinţilor, rugaţi cu deadinsul pre Cel ce se odihneşte întru sfinţi, ca să sfinţească întru aceste sfinţite zile gândurile tuturor celor bineCredincioşi.
Prea înalte, Cela ce eşti bogat întru milă şi bun, dă iertare robilor Tăi celor ce au adormit mai înainte, rânduindu-i pre ei în cetele sfinţilor, ca un iubitor de oameni.
A născătoarei.
Născut-ai afară de legile firii pre Ziditorul, Cel ce s-a făcut om. Pre acela dar roagă-L, Preacurată, să treacă cu vederea nelegiuirea şi păcatele tuturor.
Alt Irmos:
Cela ce ai mântuit prin înger…
Cela ce ai arătat pomenirilecinstiţilor mucenici a fi bucurie
334
Bisericii Tale şi veselie sufletului, bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Nu minţim Ţie, Hristoase, nici Te tăgăduim, strigat-au mucenicii în mijlocul muncilor, spăimântând pre judecătorii cei fără-de-lege; bine eşti cuvântat în veci Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă, a treimei:
o fiinţă în trei feţe cinstim: a Tatălui, a Fiului şi a Duhului, strigând cu proorocul:Bine eşti cuvântat în veciDoamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum, A născătoarei.
Cum ai născut ca o maică şi Fecioară ai rămas? Pre Dumnezeu am născut, nu cerca în ce chip, căci câte voeşte face, zice Dumnezeeasca fiică.
Stih:
Sfinţilor cari sunt pe pământul lui, minunate a făcut Domnul toate voile sale întru dânşii.
Ceată a mucenicilor de Dumnezeu aleasă, învredniceşte pre robii tăi a fi închinători dumnezeeştei şi de vieaţă făcătoarei cruci a Mântuitorului.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
împărate fără de moarte, vistierul vieţii, învredniceşte vieţii Tale celei veşnice pre robii Tăi, pre cari i-ai ales, întru Credinţă şi întru nădejde.
Irmosul:
Cela ce ai mântuit prin înger pre tineri din foc şi cuptorul, cel ce suna ca tunetul, l-ai pre Făcut în rouă; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Mântuitorule al tuturor…
Cu minte fără de temere, mergând la luptele cele cu durere, mucenicilor, aţi suferitdureri trupeşti şi mutându-vă la desfătarea cea fără de durere, uşuraţi toatădurerea inimii.
Cei ce aţi luat cele de sus în locul acestor stricăcioase, pre mine cel stricat cu patimi trupeşti mântuiţi-mă prin post şi prin nevoinţa rugăciunilor, dumnezeeşti mucenici, rugând pre Dumnezeul tuturor.
Cu rugăciunile mucenicilor Tăi, Hristoase, trimite milele Tale tuturor; şi celor ce s-au mutat din vieaţă la Tine cel milostiv, dărueşte-le iertare datoriilor şi odihnă dumnezeească.
A născătoarei.
Ca ceea ce ai născut pre Dumnezeu cel fără de păcat, Născătoare de Dumnezeu, şterge păcatele noastre cu rugăciunile tale cele de maică şi ne mântueşte pre noi cei ce strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Alt Irmos:
Tinerii cei grăitori…
Muncile cele arzătoare ca focul, suferindu-le ca nişte răcoreală, mucenicilor, cu bucurie aţi strigat: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Tabăra mucenicilor cea din oastea lui Dumnezeu învingând înşelăciunea, ca nişte biruitori au strigat: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Fiului împreună şi Tatălui să ne închinăm şi prea sfântului Duh; şi toţi cu Credinţă să strigăm: Treime cea întru o unime, mântueşte sufletele noastre.
Şi acum, A născătoarei.
Tu, Preacurată, Fecioară şi maică te-ai arătat, născând fără bărbat pre Dumnezeultuturor. Deci roagă-L, să mântuească pre robii Săi.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil.
335
Cu rugăciunile mucenicilor învredniceşte, Hristoase Mântuitorule, pre robii Tăi, să seînchine şi să vadă făcătoareade vieaţă cruce a bunătăţiiTale.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vorsălăşlui…
Cela ce ai stricat putereamorţii cu învierea Ta cea dinmorţi, odihneşte cu aleşii Tăi, pre cei ce s-au mutat, ca să te laude pre Tine, Doamne.
Irmosul
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcânduro au săltat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Cântarea a 9-a, IrmosEva cu adevărat…
Întărindu-vă mintea pre piatra cea înţelegătoare, mucenicilor, aţi rămas nebiruiţi de toate meşteşugurile vrăjmaşului. Pentru aceasta întăriţi-mă pre mine, cel pornit spre patimile cele stricătoare de suflet, cu rugăciunile voastre cele către Dumnezeu.
Dumnezeescule şi cu adevărat luminatule cor al mucenicilor, roagă pre Stăpânul cel prea bun, să nedăruească
336
tuturor, în vremea postului, iertare greşalelor şi bucurieveşnică.
iubitorule de oameni, Celace însuţi eşti bun, învredniceşte pre robii Tăi, cei ce auadormit întru nădejdea învierii, a se împărtăşi luminiiTale celei neînserate şi veşnice şi desfătării celei dulci; ca să Te slăvim pre Tine, cufrică.
A Născătoarei,
Locaş luminii s-a făcut preasfântul tău pântece, Preacurată. Pentru aceasta cu Credinţă strig către tine: Luminează luminile ochilor sufletului meu şi-mi arată cărarea cea dreaptă, mie celui ce cu inimă curată te fericesc.
Alt Irmos:
Slăvimu-Te pre Tine…
Să săvârşim Credincioşilor pomenirea mucenicilor, ca să ne împărtăşim măririi acelora, lăudând luptele nevoinţelor lor.
De bărbăţia voastră foartes-au temut fiarele, focul s-astins, arcele s-au sfărâmat; întru voi mucenicilor minunat este Dumnezeu.
Slavă, a treimei:
Fire mai presus de toată stăpânia, Unime în trei feţe Părinte şi Fiule şi Sfinte Duhule, lumină şi vieaţă, Stăpânie dumnezeească, păzeşte pre cei ce Te prea slăvesc pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Bine tecuvântăm pre Tine, dumnezeul lui Israil, cel ceTe-ai arătat lumii din Fecioarăşi ai ridicat cornul mântuirii noastre.
Stih: Sfinţilor, celor ce sunt pre pământul lui, minunate a făcut Domnul toate voile sale întru dânşii.
Cei ce sunteţi rugători pentru lume, mucenici ai Lui Hristos, învredniciţi-ne pre toţi săvedem şi să ne închinăm cruciiLui, cu rugăciunile voastre.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-aiprimit, Doamne.
Unde izvorăşte izvorul vieţii şi cercetează lumina feţei Tale, Fiule al lui Dumnezeu, acoloaşează pre cei ce s-au mutatla Tine.
Irmosul:
Slăvimu-te pre tine, Maicalui Dumnezeu şi te lăudămNăscătoare de Dumnezeu, Fecioară; că ai născut pre mântuitorul sufletelor noastre.
337
LUMINÂNDA.
Cel ce ai împodobit…
Slavă.
Cela ce stăpâneşti pre cei morţi…
Şi acum.
Ceea ce eşti bucuria îngerilor…(învăţătura pentru Laude şi pentru Stihoavnă, caut-o în Sâmbăta a doua a sfântului post).
Bine este a ne mărturisi…
Ceasul 1-iu şi Ot pustul.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului; Prochimenul zilei şi al morţilor.
Apostol către Evrei şi altul al morţilor. Evanghelia de la Marcu şi alta a morţilor. Chinonicul zilei şi al morţilor.
DUMINICAA TREIA A SFÂNTULUI POSTÎN CARE SERBĂM ÎNCHINAREA CINSTITEI, ŞI DE VIAŢĂ FĂCĂTOAREI CRUCI
SÂMBĂTA SEARA LA VECERNIA CEA MICĂ
Patru Stihiri podobnice, glasul al 6-lea:
Podobia: Îngereştile puteri…
Acum oştile îngereşti cuprind lemnul cel cinstit, cu bună cucernicie înconjurându-l şi cheamă pre toţi Credincioşii spre închinăciune. Deci veniţi cei ce vă luminaţi cu postul, să cădem la dânsul cu bucurie şi cu frică, strigând cu Credinţă: Bucură-te, cinstită cruce, întărirea lumii.(de două ori)
Ca să pierzi blestemul luiAdam, ai luat trupul nostru, fără de păcat şi Te-ai răstignit şi ai murit, Iisuse prea bunule. Pentru aceasta, cinstim cu Credinţă crucea Ta şi suliţa, buretele, trestia şi cuele; şi cerem să vedem învierea Ta.
Încuiat-a Edemul cel de demult şarpele, prin lemn; iar lemnul crucii l-a deschis pre acesta tuturor celor ce voesc să se curăţească prin post şi prin lacrimi. Deci, văzându-l
338
pre acesta pus înainte, veniţisă cădem la dânsul cu frică Credincioşii, strigând: Deschide cruce, porţile cerurilor celor ce te iubesc pre tine.
Slavă, şi acum; asemenea.
Când Te-a văzut pre Tine pironit pre cruce, Cuvinte al lui Dumnezeu, ceea ce Te-anăscut fără de sămânţă, s-atânguit strigând: Vai mie, Fiul meu prea dulce! Ce smerenie este aceasta, dumnezeul meu?
Cum rabzi patimă cu judecată nedreaptă, Cela ce eşti fără de patimă? Laud cu cântări înfricoşata şi nespusă pogorîrea
339
Ta.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri prosomice, glasul al 2-lea: Podobia:Casa Eufratului…
D eslegându-ne de legăturileosândirii celei de demult, noiCredincioşii, prin lemnul crucii, să slăvim pre Hristos, Cel ce s-a pironit pre dânsa.
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor lui, că sfânt este.
Vino acum împreună cu noi, davide, mişcă-ţi alăuta cântând, înălţaţi pre Hristos, Credincioşilor, şi vă închinaţiaşternutului picioarelor Lui.
Stih: I ar Dumnezeu, împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Să înălţăm, popoare, lemnul cel ce este pus înainte, prin carele ne dă nouă Hristos mântuire, şi cu Credinţăsă-l sărutăm.
Slavă, şi acum; a Crucii Născătoarei de Dumnezeu, asemenea.
Înălţat pe cruce, pentru oameni, văzând pre Fiul Tău, Fecioară, ai strigat tânguindu-te: Slavă milostivirii Tale!
Apoi
A cum slobozeşte pre robul Tău… Sfinte Dumnezeule, şi după Tatăl nostru:
Troparul, glasul 1-iu.
Mântueşte Doamne poporul tău, şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă bineCredinciosului nostru rege, asupra celor protivnici dărueşte şi cucrucea Ta păzeşte prepoporul Tău.
Ectenia mică şi Ot pustul.
Iar după Ot pust, intră preotul cu diaconul şi cu eclesiarhul în Veşmântărieşi se îmbracă preotulşi diaconul; şi cădind cinstita cruce, zice diaconul:
Binecuvintează Stăpâne!
Iar preotul:
Binecuvântat este Dumnezeulnostru…
ApoiSfinte Dumnezeule… Şi după: Tatăl nostruTroparul Crucii:
Mântueşte, Doamne, poporul Tău…
Slavă, şi acum:
Condacul.
Apoi, ridică preotul cinstita Cruce cu disculpe cap şi o duce la sfânta masă. mergândînainte paracliserul cu două făclii aprinse, O aşează pe Sfântul Antimis, în locul Evangheliei pe car o pune mai sus. Înaintea cinstitei Cruci arde lumânare toată noaptea.
340
SÂMBĂTĂ SEARA
LA PRIVEGHERE
Binecuvântând Preotul, cântăm după obiceiu Psalmul Începător; apoi cetim Catisma ântâia. La Doamne strigat-am… punem 10 Stihuri: cântând trei Stihuri ale învierii, din Octoih, trei ale lui Anatolie şi patru ale cinstitei Cruci. Glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te cămara…
Străluceşte, cruce a Domnului, luminate fulgerile darului tău în inimile celor ce te cinstesc pre tine şi cu dragoste dumnezeească te primesc, ceea ce eşti de lume dorită; prin carea s-a pierdut mâhnirea lacrimilor, din cursele morţii am scăpat şi la veselia cea neîncetată ne-am mutat. Arată bună cuviinţa frumuseţii tale, dăruind răsplătirile postirii robilor tăi, celor ce cer cu Credinţă folosinţa ta cea bogată şi mila cea mare.
Bucură-te, cruce purtătoare de vieaţă, raiule cel frumos al Bisericii, pomul nestricăciunii, carele ne-ai înflorit desfătareaslavei celei veşnice, prin carea se gonesc taberile dracilor şi împreună se veselesc cetele îngerilor şi adunările Credincioşilor prăznuesc. Arma cea nebiruită, tăria cea neclătită, biruinţa împăraţilor, lauda preoţilor. Dă-ne şi nouă acum să ajungem la patimile lui Hristos şi la înviere!
Bucură-te, cruce purtătoare de vieaţă, semnul cel nebiruit al creştinătăţii, uşa raiului, întărirea Credincioşilor, zidul cel dimprejurul Bisericii; prin carea s-a pierdut şi a încetat blestemul, s-a înghiţit puterea morţii şi ne-am înălţat de pe pământ la cele cereşti. Armă nebiruită, împotrivirea dracilor, mărirea mucenicilor, podoaba cuvioşilor cu adevărat, limanul mântuirii, ceea ce dărueşti lumii mare milă.
Veniţi amândoi cei întâi zidiţi, cari aţi căzut din ceata cea de sus, prin pisma ucigaşului de oameni, pentru gustarea cea amară a mâncării din pomul cel de demult. Iată Vine prea cinstitul lemn cu adevărat, la carele alergând cu bucurie îmbrăţişaţi-l şi strigaţi către dânsul cu Credinţă: Tu eşti sprijinul nostru, cruce preacinstită, din al căreia fruct gustând, am dobândit nestricăciune, luând adevăratul Edem cel dintâi şi mare milă.
Slavă, glasul al 3-lea:
Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce ai primit răstignire de bună voie, spre învierea cea de obşte a neamului
341
omenesc, şi prin trestia crucii sângerându-Ţi degetele cu vopsele roşii, Te-ai milostivit a iscăli pentru noi, ca un împărat, cele ce sunt de iertare; nu ne trece cu vederea pre noi cei ce suntem ameninţaţi iarăşi cu depărtarea cea de la Tine. Ci Te milostiveşte, unule îndelung răbdătorule, spre poporul Tău, cel ce este în nevoi, şi Te scoală şi birueşte pre cei ce se luptă cu noi, ca un atot puternic.
Şi acum, A născătoarei.
Dogmatica glasului.
Eşire:
Lumină lină…
Prochimenul:
Domnul a împărăţit…
Ecteniile şi celelalte, după obiceiu.
LA LITIE
Stihirile hramului, slavă, şi acum;
glasul al 5-lea:
Văzându-Te toată făptura răstignit pre cruce gol, pre Tine, Făcătorul şi Ziditorul tuturor, s-a schimbat de frică, şi s-a tânguit; soarele şi-a oprit lumina şi pământul s-a clătit; pietrele s-au despicat şi catapeteasma bisericii s-a rupt; morţii din mormânturi s-au sculat şi puterile îngereşti s-au spăimântat, zicând: O, minune! Judecătorul se judecă şi pătimeşte voind, pentru mântuirea şi înoirea lumii.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului după Alfa Vita. Slavă, şi acum; glasul al 4-lea:
Doamne, cela ce ai ajutat în război prea blândului David, ca să supuie pre cel de alt neam, fii împreună, în războiu, cu Credinciosul nostru rege şi cu arma crucii surpă pre vrăjmaşii noştri. Arată milostive spre noi milele Tale cele de demult; şi să cunoască adevărat, că Tu eşti Dumnezeu şi că spre Tine nădăjduind, biruim; rugându-se dupre obiceiu Preacurată maica Ta, să se dăruiască nouă mare milă.
Troparul, glasul 1-iu:
Născătoare de Dumnezeu… (de două ori)
Şi al Crucii, odată.
Mântueşte, Doamne, poporul Tău.
Şi cealaltă urmare a Priveghierii.
Iar de nu este Priveghiere, zicem Troparul învierii; Slavă, a Crucii, Şi acum. a Născătoarei de Dumnezeu a învierii.
De se va întâmpla înainte-prăznuirea Bunei Vestiri în Duminica Crucii, să se caute Tipicul de lasfârşitul cărţii, la litera r. De se va întâmpla praznicul Bunei-Vestiri în Duminica închinării Crucii, să se caute Tipicul de lasfârşitul cărţii la litera s.
LA UTRENIE
După cei şase psalmi, Dumnezeu este Domnul… pe glasul Octoihuluişi Troparul învierii de două ori.
Slavă, a Crucii.
ŞI acum, A născătoarei.
Gavriil zicând ţie, Fecioară…
Şi obişnuitele Stihologii.
Sedelnele, le cântăm pe ale învierii. De este hram al cinstitei Cruci, după Polieleu, sedealna Crucii, glasul al8-lea:
Podobia: Porunca cea cu taină…
În rai, cu lemnul a golit întâi vrăjmaşul, pentru mâncare
342
aducând moarte; iar lemnul crucii, înfingându-se înpământ, a adus oamenilor îmbrăcăminte de vieaţă şi toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pre care văzându-opusă spre închinăciune, împreună să strigăm popoare lui Dumnezeu cu Credinţă:
Plină este de slavă casa Lui.

Slavă, şi acum; tot aceasta.
Antifoanele glasului.
Toată suflarea…
Evanghelia Utreniei, ce va fi de rând, a învierii. Învierea lui Hristos văzând…
Psalmul 50, slavă, glasul al 8-lea:
U şile pocăinţii deschide-mi…
Şi acum…
Încărările mântuirii…
Apoi, pe glasul al 6-lea, Stih:
Milueşte-mă Dumnezeule după mare… La mulţimea faptelor mele… (Caută înapoi, la paginaa 3-a)
CANOANELE
Ale învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu pe 6 şi din Triod, pe 8.
Facerea sfântului părintelui nostru Teodor Studitul.
Cântarea 1-a, glasul 1-iu, Irmos:
Ziua învierii…
Ziua aceasta de prăznuireeste că prin învierea lui Hristos moartea s-a arătat de şartă; razele vieţii au răsărit, Adam sculându-se dănţueştecu bucurie; pentru aceastastrigăm, cântând, cântare de biruinţă.
Ziua aceasta este a închiinării cinstitei cruci; veniţi toţila dânsa. Cărevărsând razelecele luminoase ale învierii lui Hristos, le pune înainte. Să osărutăm deci, sufleteşte bucurându-ne.

Arată-te crucea Domnuluicea mare; arată-mi acum dumnezeescul chip al frumuseţiitale, învrednicindu-mă a fiînchinător laudei tale; că strig către tine ca şi către o însufleţită şi te sărut.
Să laude cu un glas cerul şi pământul, că pusă este înaintea tuturor prea fericitacruce, pe care pironindu-setrupeşte, Hristos s-a jertfit. Pre aceasta să o sărutăm, sufleteşte bucurându-ne.
Slavă, a treimei:
O Treime dupre feţe, Unimedupre chip, Părinte, Fiule şiDuhule; Unime întocmai puternică în sfat, în voinţă şi în
343
stăpânirea puterii, păzeşte lumea Ta, pace dăruindu-i.
Şi acum, A născătoarei.
Neştiînd nici cum ispită de bărbat, Fecioară, ai născut prunc fără sămânţă; şi prinacea preacurată naştere aduci pre făcătorul tuturor, pre Hristos Dumnezeu. Deci pre Acela roagă-L, să împacetoatălumea.
Catavasie:
Dumnezeescul Moisî a însemnat mai înainte de demult în marea roşie crucea Ta, când a trecut pre Israil, tăind marea cu toiagul, cântându-Ţi cântare de ieşire, HristoaseDumnezeule.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veniţi să bem băutură nouă…
Veniţi să cântăm cântare nouă, prăznuind pierzarea iadului; că Hristos s-a sculat din mormânt, omorînd moartea şi mântuind toată lumea.
Veniţi Credincioşilor să scoatem apă nu din fântâna care izvorăşte apă stricăcioasă, ci din izvorul luminării; închinându-ne crucii lui Hristos, întru care ne şi lăudăm.
Sărutând acum crucea Ta, pe care a închipuit-o oarecând Moisi cu palmele, biruim Stăpâne, Hristoase, pre Amalic
Cu ochi şi cu buze curate, începând cântare de bucurie, să ne închinăm Credincioşilor cu bucurie crucii Domnului, întru cântări lăudându-o.
Slavă, a treimei:
Pre un Dumnezeu fără început, în trei ipostasuri, cinstesc, pre cel nedespărţit dupre chipul fiinţii: Pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul cel viu, întru carele ne-am botezat.
Şi acum, A născătoarei.
Moisi a văzut de demult în rug, cu închipuire, taina ta, Curată; că precum pre acela văpaia nu l-a ars, aşa nici pântecele tău focul dumnezeirii.
Catavasie:
Întăreşte-mă, stăpâne Hristoase, cu crucea Ta pe piatra Credinţei, ca să nu se clătească gândul meu de năvălirile răului vrăjmaş; că numai Tu însuţi eşti sfânt.
Sedealna, glasul al 6-lea
CruceaTa, doamne, s-a sfinţit, căci cu dânsa se fac tămăduirile celor bolnavi întru păcate; printr-însa cădem înaintea Ta, milueşte-ne pre noi.
344
Stih: înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui, că sfânt este.
Astăzi s-a plinit cuvântul proorocului; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne. Şigustând din lemnul mântuirii, am aflat mântuire din patii mile păcatului. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule iubitorule de oameni.
Slavă.
Numai cât s-a înfipt lemnul crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătit, Doamne; că pre carele l-a înghiţit iadul cu poftă, l-a liberat cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, sfinte; pentru careTe slăvim pre Tine, Fiul Lui Dumnezeu, milueşte-ne pre noi.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pre Fiuî tău, carele de bună voie s-a pironit pe cruce şi a înviat din morţi, pre Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea a 4-a, Irmos:
La dumnezeeasca streajă…
Iată a înviat Hristos! zis-a îngerul mironosiţelor femei; nu plângeţi; ci mergând spuneţi apostolilor: Bucuraţi-vă!
tirania vrăjmaşului a pieritcu moartea.
Bucuria cea pentru închinarea crucii Tale, cea purtătoare de vieaţă, astăzi întâmpinându-o Hristoase, întâmpinare facem prea sfintelor Tale patimi, pe care le-ai suferit pentru mântuirea lumii, Mântuitorule, ca un puternic atoate.
Astăzi se face bucurie în cer şi pre pământ, că se aratălumii semnul lui Hristos, întreit fericita cruce; că aceasta puindu-se înainte, izvorăştecelor ce se închină ei darpururea curgător.
Ce-ţi vom aduce Ţie, Hristoase? Că ne-ai dat cinstitacruce să ne închinăm ei, pre care s-a vărsat sângele Tăucel prea sfânt şi s-a ţintuit trupul Tău cu piroane; precare acum sărutându-o îţi mulţumim.
Slavă, a Treimei.
Laud trei ipostasuri ale unei Dumnezeiri, ale firii adică celei singure prin sine fără despărţire; mărturisind pre Tatăl fără început, pre Fiul şi preDuhul sfânt, o Domnie pe un scaun, o împărăţie întocmai, o Stăpânie veşnică.
345
ŞI acum, A născătoarei.
Numai tu, curată, te-ai arătat între femeiodor prea minunat, lucru înfricoşat; că tuai înoit firea, născând fără sămânţă, rămâind iarăşi Fecioarăca şi mainainte; că Cel ce s-a a născut din tine este Dumnezeu adevărat.
Catavasie:
Pre cruce văzându-Te pre Tine, puternice, luminătorulcel mare de cutremur cuprinzându-se, şi-a strâns şi şi-aascuns razele şi toată zidireaa lăudat, cu frică, îndelungă-răbdarea Ta; că s-a umplut pământul de lauda Ta.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Să mânecăm, cu mânecare adâncă…
Răsărit-ai din mormânt lumii, lumina cea neapusă, strălucind nestricăciuneşi mic şorând, Doamne, mâhnirea cea de moarte din marginile lumii, ca un îndurat.
Să ne apropiem curăţiţi cu postul, cu căldură să sărutăm lemnul cel preasfânt cu laude; pe carele Hristos răstignindu-se, a mântuit lumea ca un milostiv.
Dănţuesc cu veselie astăzi cetele îngerilor, pentru închinarea crucii Tale; căci cu dânsa ai sfărâmat taberile dracilor,
Hristoase, mântuind neamul omenesc.
Alt rai s-a cunoscut, Biserica, ca şi cel mai dinnainte, având lemn purtător de vieaţă, crucea Ta, Doamne, din care prin atingere luăm nemurire.
Slavă, a treimei:
Trei împreună fără de început slăvesc, pre un Dumnezeu întru o fiinţă; pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul, o lumină întreit strălucitoare, o împărăţie întocmai stăpânitoare, în unime neamestecată.
Şi acum, A născătoarei.
Născut-ai dupre legea firii, dar mi presus de lege; că numai naşterea ta a fost fără de sămânţă. Felul naşterii tale este înfricoşat şi gândindu-se ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Catavasie:
Mânecând, Te lăudăm pre Tine, Mântuitorule îndurate, aflând pace prin crucea Ta, prin care ai înoit neamul omenesc, ducându-ne pre noi la lumină neînserată.
Cântarea a 6-a, Irmos: pogorâtu-Te-ai în cele de desubt…
Sfărâmând moartea, Hristoase, ai înviat ca un împărat, chemându-ne pre noi
346
din cămările iadului, spre desfătarea împărăţiei cerurilor, în pământul nemuririi.
Bucurându-ne întru cântăridumnezeeşti, să strigăm lui dumnezeu Credincioşii, sărutând crucea Domnului; că izvorăşte izvor de sfinţenie tuturor celor din lume.
Se plineşte glasul scriitorului de cântări: Că iată ne închinăm aşternutului preacuratelor Tale picioare, atot puternice, cinstitei cruci, lemnului celui prea dorit.
Lemnul pre carele l-a văzut băgat în pâinea Ta proorocul cel plângător, adică crucea Ta îndurate sărutându-o, lăudăm legăturile Tale, îngroparea, suliţa şi piroanele.
Sfânta cruce, pe care ai primit, Hristoase, să o porţi pe umere şi să Te înalţi pe dânsa şi cu trupul să Te răstigneşti, sărutându-o, luăm putere asupra nevăzuţilor vrăjmaşi.
Slavă, a treimei:
Unime în trei feţe o laud şi Treimei întru o fiinţă mă închin; unui Dumnezeu, unime întreită, unei lumini întreit strălucitoare, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Minune mai mare decât toate minunile întru tine s-a arătat, ceea ce eşti mieluşea neîntinată. Că ai născut pre mielul, cel ce a şters păcatul lumii. Pe carele roagă-L cudeadinsul, pentru cei ce te laudă pre tine.
Catavasie:
Chipul dumnezeeştei cruci, Iona mainainte l-a însemnatîn pântecele chitului, cu palmele întinse, şi a ieşit dinfiară, mântuindu-se cu puterea Ta Cuvântule.
CONDAC glasul al 7-lea:
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpaie uşa Edenului. Că într-însa a venit prea slăvită legătură, lemnul crucii; acul morţii şi biruinţa iadului s-a gonit; că de faţă ai stătut Mântuitorul meu, strigând celor din iad: Intraţi iarăşi în rai.
icos
Trei cruci a înfipt Pilat în Golgota: două tâlharilor şi una dătătorului de vieaţă. Pe care, văzându-o iadul, a zis celor de jos: Oî Slugile mele şi puterile mele, cine este cel ce a înfipt piron în inima mea? Cu suliţă de lemn m-a împuns fără de veste şi mă rup. La cele din lăuntru ale mele mă
347
doare, pântecele meu se chinueşte, simţirile-mi turbură duhul şi mă silesc a lepăda din mine pre Adam şi pre cei din Adam, cari îmi sunt daţi prin lemn; că lemnul pre ei iarăşi îi duce în rai.
SINAXARLA DUMINECA A TREIA A POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
în aceeaşi zi, în Dumineca a treia a postului mare, prăznuim închinarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci.
STIHURI
Tot pământul să se-nchine crucii Celei sfinte, Prin care-a cunoscut a ţi se-nchina, Cuvinte!
Pentru că în timpul postului celui de patruzeci de zile ne răstignim şi noi oarecum, morţi fiind faţă de patimi, cu simţurile adormite şi potolite, din pricina amărăciunii postului, ni se pune înainte cinstita şi de viaţă făcătoare cruce ca să ne îmbărbăteze, să ne sprijine, să ne aducă aminte de patima Domnului nostru Iisus Hristos şi să ne mângâie. Dacă Dumnezeu a fost răstignit pentru noi, oare nu trebue ca şi noi să lucrăm mai mult pentru el? Nevoinţele noastrese uşurează când ni seaduce aminte şi de nădejdea slavece ni s-a dat prin cruce. Căci după cum Mântuitorul nostru urcându-se pe cruce, a fost slăvit prin felul necinstit prin care s-au purtat oamenii cu el şi prin amărăciunile ce i-au pricinuit tot aşa trebue să facem şi noi ca să fim slăviţi împreună cu el, cu toate că îndurăm cu greu nevoinţele postului.
Se mai explică prăznuirea de azi şi în alt chip. După cum cei care călătoresc pe o cale aspră şi lungă, sdrobiţi de oboseală, dacă întâlnesc pe cale un copac umbros, se odihnesc puţin, aşezându-se sub el, şi oarecum întineriţi termină şirestul drumului, tot aşa şi acum în timpul postului, a fost sădită de sfinţii Părinţi la mijlocul acestei căi obositoare crucea cea aducătoare de viaţă, spre a ne odihni, a ne răsufla şi a ne face pe noi ceiosteniţi sprinteni şi uşori pentru restulostenelii.
Sau altă explicaţie. După cum la venirea unui împărat sânt purtate înainte steagurilelui şi sceptrul, iar în urmă vine şi el, plin de veselie şi de bucurie pentru biruinţa avută, iar împreună cu el se bucură şi supuşii, tot aşa şi Domnul nostru Iisus Hristos, vrând să arate biruinţa asupra morţii şi că are să vină cu slavă în ziua învierii, a trimis înainte sceptrul lui, semnul lui cel împărătesc, crucea cea de viaţă făcătoare, care ne umple de multă bucurie, ne dă foarte mare uşurare şi ne pregăteşte să fimgata să-l primim pe împărat şi să scoatem strigăte de bucurie întru întâmpinarea Biruitorului.
A fost aşezată sfânta cruce în săptămâna de la mijloc a postului celui de patruzeci de zile pentru următoarea pricină: Sfântul post de patruzeci de zile se aseamănă cu izvorul cel din Mera, din pricina asprimii, amărăciunii şi lipsei de trai bun ce ne face postul. După cum dumnezeescul Moisi, când a băgat lemnul în mijlocul izvorului, l-a îndulcit, tot aşa şi Dumnezeu, care ne trece prin Marea Roşie cea spirituală şi ne scoate de la nevăzutul Faraon, prin lemnul cel de viaţă făcător al cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci, îndulceşte amărăciunea postului celui de patruzeci de zile şi ne mângâie pe noi cari trăim ca în pustie până ce ne va duce, prin Învierea lui, la Ierusalimul cel spiritual.
Şi altă explicaţie. Deoarece crucea se numeşte şi este pomul vieţii, iar acel pom a fost sădit în mijlocul raiului, în Edem, în chip potrivit şi dumnezeeştii Părinţi l-au sădit pe acesta în mijlocul postului celui de patruzeci de zile ca să ne amintească şi de lăcomia Lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate, prin pomul acesta şi înlăturarea osândei Lui. În adevăr dacă mâncăm din el nu mai murim, Ci trăim.
Prin puterea crucii, Hristoase Dumnezeule, păzeşte-ne de ispitele celui viclean, Învredniceşte-ne să ne închinăm dumnezeeştilor tale patimi şi învierii celei purtătoare de viaţă, ducând lacapăt cu uşurinţă calea acestui post de patruzeci de zile şi ne milueşte pe noi ca un singur bun şi de oameni iubitor. Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce ai izbăvit pre tineri din cuptor…
Înviat-ai din mormânt a treia zi, Doamne, ca cel ce doarme, ucigând pre portarii iadului cu dumnezeească putere şi ai sculat pre strămoşii cei de demult, Dumnezeul părinţilor, Cel ce însuţi eşti binecuvântat şi prea slăvit.
348
Dănţuind cu alăuta de cântări, să ne bucurăm astăzi popoare întru închinarea crucii, slăvind pre Hristos, Cel ce s-a răstignit pre dânsa, pre Dumnezeu! părinţilor, Cel singur binecuvântat şi prea slăvit.
Cela ce ai arătat organul morţii vistierie de vieaţă, pe care lumea o sărută, adică crucea Ta, împărate al tuturor; sfinţeşte pre cei ce se închină ei, Dumnezeul părinţilor, Cela ce însuţi eşti binecuvântat şi prea slăvit.
Cela ce însuţi eşti milostiv şi îndurat, Iisuse, luminează, sfinţeşte pre cei ce se închină cu Credinţă crucii Tale şi dumnezeeştilor patimi; Dumnezeul părinţilor, Cel ce însuţi eşti binecuvântat şi prea slăvit.
Slavă, a treimei:
Laud unimea, Dumnezeirea cea în trei ipostasuri; că lumină este Tatăl, lumină Fiul, lumină Duhul, rămâind lumină nedespărţită dupre unimea cea firească şi cu trei raze ale feţelor strălucind.
Şi acum, A născătoarei.
Tu eşti propoveduirea cea cu multe numiri a tuturor proorocilor; că uşă a lui Dumnezeu, năstrapă de aur, pământ sfânt te-ai arătat, Fecioară dumnezeească mireasă, născând cu trup pre IisusHristos, Dumnezeul părinţilor, cel prea slăvit.
Catavasie:
Cela ce ai mântuit pre tineridin văpaie, ai venit pre pământ luând trup şi pe crucepironindu-Te, mântuire ne-aidăruit nouă, Hristoase, Cel singur binecuvântat, Dumnezeul părinţilor şi prea slăvit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Această numită şi sfântă zi…
Pentru ce ţineţi acum miresme în mâini şi pre cine căutaţi? Cel ce s-a arătat acum femeilor la mormânt, a strigat: S-a sculat Hristos, Dumnezeul nostru, ridicând firea noastră cea omenească din temniţele iadului.
Bucură-te, lemn de trei ori fericit şi dumnezeesc, cruce, lumina celor din întunerec, care arăţi mai înainte cu strălucirea ta razele învierii lui Hristos, în lumea cea cu patru părţi; învredniceşte pre toţi Credincioşii să ajungă Paştile.
Întru această zi miros miresmele dumnezeescului vas de mir, lemnul cel cu mireasmă de vieaţă, crucea lui Hristos.
Să mirosim mirosul cel de Dumnezeu insuflat, închinându-ne ei cu Credinţă în veci.
349
Vino Elisee proorocule, spune de faţă ce lemn a fostacela pe care l-ai băgat înapă? Crucea lui Hristos, prin care ne-am tras din adânculstricăciunii, închinându-ne eicu Credinţă în veci.
Mainainte închipuind Iacov de demult crucea Ta, s-a închinat vârfului dumnezeescului toiag al lui Iosif, cunoscându-o mainainte a fi aceasta sceptrul cel înfricoşat al împărăţiei Tale, Hristoase; căreia acum ne închinăm cu Credinţă în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
O fiinţă în trei feţe slăvesc, fără amestecare, câte trele osebite dupre ipostasuri; cădupre chipul firii nu despart pre Tatăl şi pre Fiul şi pre duhul; că un Dumnezeu este preste toate în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Tu una dumnezeească mireasă, marie, te-ai arătat între maici Fecioară, născând fără bărbat pre Mântuitorul Hristos şi păzind pecetea curăţiei; pre tine te fericim Credincioşii în veci.
Catavasie:
Să lăudăm bine să cuvântăm…
În groapa leilor aruncat fiindoarecând marele între prooroci Daniil, mâinile, închipul crucii întinzându-şi, nevătămat s-a păzit de mâncarea acelora; binecuvântând pre Hristos în veci.
Cântarea 9-a, Irmos:
Luminează-te, luminează-te…
În mormânt Te-ai pogorît, dătătorule de vieaţă, Dumnezeule, şi ai sfărâmat toate încuetorile şi zăvoarele şi pre morţi i-ai înviat, cari strigau: Slavă învierii Tale, Hristoase Mântuitorule, Atot puternice.
Mormântul Tău, Hristoase, mi-a izvorît vieaţă; că viind Tu de faţă cel ce ţii vieaţa, ai strigat celor ce locuiau în mormânturi: Cei din legături deslegaţi-vă, că eu am venit în lume răscumpărare.
Să salte cu laude toate lemnelepădurii, văzând lemnul crucii, cel de un nume cu dânsele, sărutându-se astăzi; precarele Hristos şi-a înălţat capul, precum profeţeşte dumnezeescul David.
Eu, cel ce am murit prinpom, te-am aflat pre tine pomde vieaţă, purtătoare de Hristos, crucea mea, păzitoareamea cea nebiruită, puterea ceatare asupra dracilor; ţie mă închin astăzi strigând: Sfinţeşte-mă cu mărirea ta.
350
Veseleşte-te, bucură-te Biserica lui Dumnezeu, închinându-te astăzi de trei ori fericitului lemn al prea sfintei cruci a lui Hristos, căreia slujesc cetele îngereşti, şi cu frică îi stau înainte.
Slavă, a treimei:
Închinu-mă Ţie, Dumnezeire sfântă, Treimedupre feţe, Unimei dupre fire, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, unei Stăpânii şi unei împărăţii, care stăpâneşte toate.
Şi acum, A născătoarei.
Tueşti Fecioară muntele cel mare, întru carele s-a sălăşluit Hristos, precum strigă dumnezeescul David: prin care noi ne-am înălţat de pe pământ la cer, făcându-ne fii prin Duhul, întru tot fericită.
Catavasie:
O, Maică Fecioară şi adevărată Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut fără sămânţă pre Hristos, Dumnezeul nostru, Cel ce s-a înălţat cu trupul pe cruce, toţi Credincioşii îl slăvim şi te mărim acum dupre vrednicie.
Luminânda învierii; Slavă, a crucii.
Podobia:
Cuucenicii să ne suim…
Văzând astăzi pusă înaintecinstită crucea Lui Hristos, să ne închinăm ei şi să ne veselim cu Credinţă, cu dragoste sărutându-o; şi rugând pre Domnul, Cel ce s-a răstignit pre dânsa de bună voie, să ne învrednicească pre noi pre toţi ane închina cinstitei cruci şi a ajunge învierea fără osândire.
şi acum, A născătoarei.
Lemnului, pe carele şi-a întins preacuratele palme Fiul tău, Preacurată, răstignindu-se pentru noi, acum cu Credinţă ne închinăm; dărueşte-ne nouă pace, ca să ajungem şi la prea cinstitele patimi cele de mântuirea lumii şi să ne închinăm zilei Paştilor celei luminoase şi lumii de bucurie, celei numite Doamnă şi purtătoare de lumină.
LA LAUDE
Punem Stihiri 8. cântând: Stihiri ale învierii, din Ooctoih, şipodobii, din Triod, repetând pe cea dintâi; glasul al 4-ies.
Podobia:
Ca pre un viteaz între mucenici…
Cuglasuri să strigăm şi cu cântări să slăvim cinstita cruce, sărutându-o şi către dânsa să strigăm: Prea cinstită cruce, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, cu puterea ta, şi ne păzeşte nerăniţi de toată vătămarea protivnicilor, pre cei ce ne închinăm ţie cu bună Credinţă.
Apropiaţi-vă de scoateţi apeneîmpuţinate, care se toarnă o? Înaintea voastră, prin darulcrucii. Iată că vedem pus înainte lemnul cel sfânt, izvoruldarurilor cel adăpat cu sângele şi cu apa Stăpânului tuturor, Cel ce s-a înălţat pre dânsa de bună voie şi a înălţat pre oameni.
Stih: înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostruşi vă închinaţi la aşternutul picioarelor lui, că sfânt este.
Întărirea Bisericii, puterea împăraţilor, lauda monahilor şi mântuirea tu eşti preacînstită cruce. Pentru aceasta închinându-ne ţie, ne luminămastăzi inimile şi sufletele cu dumnezeescul dar, al Celui ce s-a pironii pre tine şi a surpat puterea vicleanului şi blestemul l-a pierdut.
Stih: I ar Dumnezeu, împăratul nostru, mainainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Repetă Stihira cea dintâi.
351
Apoi zicem Stihul:
Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pre săracii Tăi, până în sfârşit.
Şi cântăm Stihira zilei.
Glasul al 8-lea, singur glasul,
Domnul tuturor ne-a învăţatcu pildă, ca să ne ferim degândul cel măreţ al fariseilor celor prea răi şi tuturor le-a arătat să nu gândească trufaş, mai mult de cât se cade a gândi. Că însuşi făcându-sepildă şi asemănare, s-a mic şoRAT pre sine până la cruce şi la moarte. Deci, mulţămindu-icu vameşul, să zicem: Dumnezeule, Cela ce ai pătimit pentru noi şi fără patimă ai rămas, izbăveşte-ne pre noi de patimi şi mântueşte sufletele noastre.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum…
Prea binecuvântată eşti…
Doxologia CEA MARE Iar când încep cântăreţii să cânte:
Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu…
Preotul se îmbracă Întoate vest mintele cele preoţeşti (sau unde va fi mai mare, este dator cel mai mare să o facă) şi luând cădelniţa, cădeşte sfânta masă şi cinstita cruce, apoi luându-o pe disc, iese pe partea stângă, pe uşa dinspre miazănoapte, mergând înaintea lui cu două sfeşnice şi cu cădelniţa şi merge drept spre uşile împărăteşti; şi sfârşindu-se Doesologia şi Aghiosul, zice Preotul:
Cu înţelepciune drepţi.
Şi cântăm Troparul:
Mântueşte Doamne poporul Tău…(de trei ori).
Şi vine Preotul, purtând cinstita cruce, înaintea sfintelor uşi şi fiind acolo gătit analog, pune deasupra lui cinstita cruce, apoi luându-i acoperemântul, cădeşte în chipul crucii, în patru părţi.
Şi îndată, cântă Troparul, glasul al 6-lea:
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta slăvim.(de trei ori)
Apoi îl cântă şi stranele, cu glas mare, tot de trei ori.
De va fi în mănăstire. Egumenul sau locţiitorul său trece între preoţii slujitori şi fac împreună două metanii înaintea sfintei cruci de pe analog. Apoi sărută sfânta cruce, întâi cel mai mare şi pe urmă ceilalţi, încheind cu a treia metanie. Asemenea fac ceilalţi preoţidin strana dreaptă şi stângă, ca şi fraţii, închinându-se
352
câte doi, după rânduială. În timpul cât se închină fraţii, cântăreţii cântă aceste Stihiri, pe glasul al 2-lea:
Veniţi Credincioşii să ne închinăm lemnului celui de vieaţă făcător, pre carele Hristos, împăratul slavei, de bună voie mâinile tinzându-şi, ne-a înnălţat la fericirea cea dintâi, pre cari mai înainte vrăjmaşul, prin dulceaţă amăgindu-ne, a făcut să fim goniţi de la Dumnezeu. Veniţi Credincioşilor, lemnului să ne închinăm, prin carele ne-am învrednicit a sfărâma capetele nevăzuţilor vrăjmaşi. Veniţi toate moştenirile neamurilor, crucea Domnului cu cântări să o cinstim. Bucură-te cruce, scăparea cea desăvârşită a lui Adam celui căzut; întru tine prea Credincioşii Împăraţii noştri se laudă, căci cu puterea ta pre popoarele păgâne tare le supun. Pre tine acum cu frică creştinii sărutându-te, şi pre Dumnezeu Cel ce s-a pironit pre tine, îl slăvim grăind: Doamne, cel ceTe-ai răstignit pre dânsa, milueşte-ne pre noi, ca un bun şi de oameni iubitor.
Altă Stihiră, glasul al 6-lea:
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavepe cruce s-a pironit şi în coastă s-a împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii! Cu cunună de spinis-a încununat, cel ce acopere cerul cu nori. Cu haină de ocară s-a îmbrăcat şi preste obraz s-a bătut cu măna de ţărână, cel ce a zidit pre om cu mâna. Pre spate s-a bătut, cel ce îmbracă cerul cu nori. Scuipări şi rane a luat şi ocări şi pumni şi toate le-a răbdat pentru mine cel osândit, Mântuitorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuească lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Slavă, glasul acelaşi.
Astăzi, cel neapropiat dupre fiinţă, mie apropiat s-a făcut şi a pătimit patimi, Cel ce m-a slobozit pre mine din patimi. Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fără de lege a fost scuipat şi şi-a dat spatele spre răni, pentru cei robiţi. Pre carele Curata şi Maica lui pre cruce văzându-L, cu durere a zis: Vai mie, fiul meu! De ce ai făcut aceasta? Cel împodobit cu frumuseţea mai mult decât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe. Vai mie, lumina mea! Nu pot să Te văd adormit; la cele din lăuntru mă rănesc şi cumplită sabie prin inima mea trece. Laud patimile Tale, închinu-mă milostivirii Tale, îndelung răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
353
Şi acum, acelaşi glas,
Astăzi s-a plinit cuvântulproorocesc; că iată ne închinăm la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne. şi din lemnul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni.
Apoi, Ecteniile şi Ot pustul.
Stihira Evangheliei, în pridvor, şi Ceasul întâi, la carele se citeşte învăţătura lui Teodor Studitul ş Ot pustul deplin.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului pe 6 şi din Canonul cruciiCântarea a 3-a, pe 4. În loc de Sfinte Dumnezeule… câtăm:
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta slăvim.
Prochimenul Apostolului, glasul al 6-lea:
Mântueşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta…
Stih: către Tine, Doamne, voiu striga, Dumnezeul meu să nu taci de către mine.
Apostolul: dinepistola către Evrei.
Aliluia, glasul al 4-lea
Adu-ţi aminte de adunarea Ta, pe care o ai câştigat din început.
Stih: Iar Dumnezeu, împăratul nostru, a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Evanghelia: de la Marcu.
CHINONICUL
Însemnatu-s-a preste noi lumina feţei Tale, doamne.
Aliluia.
DUMINICĂ SEARA
La Doamne strigat-am… punem 10 Stihiri cântând stihiri de umilinţă, din Octoih, şi podobnice din Triod; ale lui Iosif, Glasul al 8-lea:
Podobia: Doamne, de ai fi stătut…
Doamne, Cela ce Ţi-ai întins mâinile pre cruce de bună voie, învredniceşte-ne pre noi să ne închinăm ei, întru umilinţa inimii, luminându-ne bine cu postirile, cu rugăciunile şi cu înfrânarea şi cu facerea de bine, ca un bun şi de oameni iubitor.
Doamne, curăţeşte mulţimea păcatelor mele, dupre mulţimea milei Tale, prea Îndurate, şi mă învredniceşte a vedea cu suflet curat crucea Ta şi a o săruta întru această săptămână a postului, ca un iubitor de oameni.
Altă Stihiră podobnică a lui Teodor, glasul al 3-lea:
Podobie:Mare minune…
Mare minune! Se vede lemnul pre carele s-a răstignit Hristos cu trupul. Lumea se închină lui şi luminându-se strigă: O, putere a crucii! Că numai văzându-se, arde pe draci! Şi închipuindu-se se arată arzându-i; fericescu-te pre tine, lemnule preacurate; cinstescu-te şi mă închin ţie,
354
cu frică, şi slăvesc pre Dumnezeu, carele prin tine mi-a dăruit vieaţă fără de sfârşit.
şi din Mineiu trei.
Slavă, şi acum; a Născătoarei, ieşire:
Lumină lină…
Prochimen, glasul al 8-lea:
Dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău. Doamne.
Stih 1:
De la marginile pământului, către Tine am strigat.
Stih 2:
Acoperi-mă-voiu întru acoperământularipilor Tale
Stih 3:
şi voiu cânta numele Tău în veci.
Şi iarăşi:
Dat-ai moştenire celor ce se tem.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul 8
Glasul al 8-lea, singur glasul
Nu cutez, eu ticălosul, să privesc cu ochii la cer, pentru faptele mele cele viclene. Ci ca vameşul suspinând, strig Ţie: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul, şi de făţărnicia cea fariseiască mă scapă, ca un milostiv. (de două ori)
Martirica:
Mucenicii Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; şi acum rugaţi-vă, să se mântuească din curselevrăjmaşului sufletele noastre,
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Cele cereşti te laudă pre tine, ceea ce eşti plină de dar, Maică, care nu ştii de mire, şi noi prea mărim naşterea ta cea neurmată. Născătoare de Dumnezeu, roagă-te să se mântuească sufletele noastre.
De se va întâmpla Buna-Vestire în Lunea a 4-a sau a 5-a sau a 3-a, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera T.
Luni a patra săptămână LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie, zicem Sedelnele cele de umilinţă din Octoih, ale glasului ce se va întâmpla.
După a doua Stihologie, zicem aceastăSedealnă a lui Iosif, glasul al 8-lea:
Podobia: înviat-ai din morţi…
Să ne închinăm Credincioşii prea cinstitului lemn, pe carele s-a înălţat făcătorul tuturor; că stă înainte sfinţind pre cei ce se apropie de dânsul cu sufletul şi cu trupul, curăţind spurcăciunea păcatului celor ce postesc cu Credinţăşi laudă pururea pre Hristos, pre Unul făcătorul de bine.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Cuvântul Tatălui pre pământ s-a pogorît şi îngerul luminii a strigat către Născătoarea de Dumnezeu: Bucură-te, binecuvântată,
355
ceea ce ai păzit tu singură cămara, zămislind întru tine pre Dumnezeu şi Domnul cel mai înainte de veci, ca să mântuească din rătăcire neamul omenesc ca Dumnezeu.
După a treia Stihologie, Sedealna lui Teodor, glasul al 3-lea:
Podobia: De frumuseţea fecioriei…
înjumătăţind acum postul şi ajungând, Hristoase al meu, la închinarea purtătoarei de vieaţă crucii Tale, căzând înaintea Ta, strigăm către Tine: Mare eşti iubitorule de oameni şi mari sunt lucrurile Tale; că ai arătat cinstită crucea Ta, căreia cu frică închinându-ne strigăm: Slavă marei milostivirii Tale.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Ca o viţă nelucrată ai odrăslit Fecioară strugurul cel prea frumos, carele izvorăşte nouă vinul cel de mântuire, veselind sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta, ca pre o pricină a bunătăţilor, fericindu-te pre tine, pururea cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te, cea plină de dar.
Psalmul 50.
CANOANELE
Şi cântăm Canonul Mineiului şi această Tricântare. Şi se citeşte Cântarea 1-a din Psaltire.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Pre gonaciul Faraon…
356
Închinarea cea de lumină purtătoare a crucii s-a arătat tuturor, împrăştiind ca un soare raze de mântuire şi luminând pre toţi cei cuprinşi de întunecarea patimilor. Deci, să alergăm împreună, să o sărutăm pre dânsa cu curăţie.
Curăţindu-ne cu darul postului, veniţi cu gând preacurat să strigăm glas de mulţămită celui singur curat: Tu, Cuvinte, Ţi-ai dat sângele pentru noi toţi, Tu şi cu crucea ne sfinţeşte.
Împiedicându-mă de năvălirile şarpelui, zac pururea în cădere necuvioasă, Mântuitorule. Cela ce ai îndreptat căderea celor întâi zidiţi, prin patimă şi prin cruce, îndreptează-mă şi mă povăţueşte spre plinirea voilor Tale.
A născătoarei.
Stând lângă crucea Ta, Doamne, ceea ce nu ştie de nuntă, şi văzând ranele Tale, Stăpâne, rănindu-se a zis: Vai mie, Fiule! ceea ce am scăpat întru naşterea Ta, de durere, acum cu dureri mă chinuesc.
Altă tricântare a lui Teodor. Glasul al 3-lea, Irmos:
Să cântăm Domnului…
Această sfântă şi luminatăsăptămânăpuind cinstita cruce înaintea lumii, veniţi să o sărutăm cu frică şi cu dragoste, luminându-ne sufletele şi slăvind cu cântări pre Hristos, Cel ce s-a pironit pre dânsa.
Crucii Tale, Hristoase, toţi ne închinăm, făcând întâmpinare mainainte învierii Tale. Lăudăm piroanele Tale, cinstim şi suliţa Ta, curăţindu-ne cu acestea buzele şi ochii sufletului şi ai trupului.
Slavă, a Treimei:
Treime, ceea ce eşti lăudată întru o fiinţă, Părinte, Fiule, împreună cu Duhul Sfânt, Dumnezeire fără început, pururea vecuitoare, nezidită, izvorule al luminii şi vieaţă, Ţie, Ceea ce ai înfiinţat toate, ne închinăm toţi oamenii.
Şi acum, A născătoarei.
Lăudămu-te pre tine, Fecioară curată, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti căruţă de heruvimi, din care s-a născut Dumnezeu; că numai tu te-ai făcut izvor de nestricăciune, izvorând vieaţă tuturor, din carele scoţând, luăm tămăduiri.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Înjumătăţind curgerea celor patruzeci de zile ale postului, veniţi să mergem cu dragosteîmpreună cu Hristos la dumnezeeasca patimă. Ca împreună cu dânsul răstignindu-ne, să ne facem părtaşi şi învieriilui.
Irmosul:
Să cântăm Domnului Celui ce a făcut minuni înfricoşate în Marea Roşie. Căci cumarea a acoperit pre cei protivnici şi a mântuit pre Israil. Aceluia Unuia să-i cântăm, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De şapte ori cuptorul…
Doamne, milueşte-mă şi Temilostiveşte spre mine, cel ce mi-am rănit şi sufletul şi mintea cu patimi veninate, şi cu crucea Ta, ca şi cu o platoşă mă într-armez şi cu piicăturile cele vărsate din coasta Ta. Ca să cântăm cu osârdie: Preoţi bine-L cuvântaţi, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Pre tine, prea cinstită cruce, te-a închipuit mainainteMoisi oarecând înmunte, înălţându-şi mâinile şi biruind pre Amalic. Căreia închinându-ne astăzi, înfrângem taberile dracilor cele streine, şi cu Credinţă cântăm: Preoţi binecuvântaţi, popoare prea înălţaţi-l întru toţi vecii.
Pre mine, cel împilat de patimi
357
şi de vrăjmaşi împiedecat şi de obiceiul meu cel rău tras, milostive, milueşte-mă şi cu crucea Ta mă într-armează, ca să cânt cu inimă întreagă: Tineri binecuvântaţi, preoţi lăudaţi, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
A născătoarei.
Cu durere suspinând, ca o Maică tânguindu-te, şi jalea cea de la inimă nerăbdându-o, la cruce te-ai uitat, strigând către Cel ce s-a născut din pântecele tău: Fiule! Ce vedere este aceasta? Cum pătimeşti Cela ce eşti din fire fără patimă, vrând cu adevărat să liberezi din stricăciune neamul omenesc?
Alt Irmos:
Pre Dumnezeu cel ce slăveşte…
Văzând crucea lui Hristos, pusă în biserică, să ne apropiem cu frică şi cu Credinţăfraţilor şi să ne închinăm ei, strigând: tu ai înflorit vieaţă oamenilor, ceea ce eşti purtătoare de lumină.
Purtătoare de biruinţă înrăzboae te-a arătat pre tinecerul, făcătoare de vieaţă crucea noastră, ceea ce eşti armănebiruită a împăraţilor, surpare vrăjmaşilor, corn bisericii şi mântuire Credincioşilor.
Binecuvântăm pre tatăl…
Pre Tatăl cel sfânt slăvesc, pre Fiul cel sfânt cinstesc şi pre Duhul sfânt laud, pre Treimea cea de o fiinţă şi singurăprin sine; pre fiecare din aCESTea Dumnezeu, lumină şi lumini, care ies ca dintr-un soare.
Şi acum, a Născătoarei.
Bucură-te, uşă neumblată;bucură-te, rug nears; bucură-te, năstrapă de aur; bucură-te, munte netăiat; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu; nădejdea cea tare şi zidul celor ce nădăjduesc spre tine.
SlavăŢie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
înjumătăţind postul, să luăm îndrăzneală prin Duhul, bine şi bărbăteşte călătorindfraţilor cu Dumnezeu spre cealaltă vreme a lui; ca săvedem cu bucurie şi Paştilelui Hristos, Cel ce a înviat.
Irmosul: să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Dumnezeu, Cel ce se slăveşte de îngeri neîncetat întru cei de sus, cerurile cerurilor, pământul şi munţii, dealurile şi adâncul şi totneamul omenesc, cu cântări, ca pre Făcătorul şi MântuitorUL, bine-l cuvântaţi şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
358
Cântarea a 9-a, Irmos:Înfricoşatu-s-a tot auzul…
Binecuvântând Iacov de demult pre nepoţi, arătat a închipuit mai înainte cinstită crucea Ta, prin care îndurate binecuvintează-ne pre noi, dăruindu-ne darul cel dătător de sfinţenie, celor ce ne închinăm ei şi pre Tine, Răscumpărătorul tuturor, Te slăvim.
Cu apa postului curăţindu-ne Credincioşilor sufletul şi mintea, să sărutăm lemnul cel dătător de viaţă şi dumnezeesc; că iată stă de faţă înaintea tuturor, izvorând dumnezeească iertare şi lumină cerească, vieaţă şi adevărată bucurie.
Ştiu că vrei să vii, Doamne, judecător înfricoşat, întru slava Dumnezeirii şi vei să vădeşti, atuncea, ascunsul tuturor. Pentru aceasta strig Ţie, Bunule: Greşit-am, iartă-mă! Să nu vădeşti păcatele mele cele multe şirele.
A născătoarei.
Mieluşeaua văzând de demult pre Mieluşelul trăgându-se la junghiere şi luminasoarelui întunecându-se, plângând a zis: Soare al slavei, Iisuse, ai spus, murind, sărăsară lumina învierii celor ce Te iubesc pre Tine.
Alt Irmos:
La muntele Sinai…
Să ne închinăm toţi astăzila locul unde au stătut picioarele stăpânului şi Dumnezeu, adică prea cinstitei cruci, precum strigă David cel de Dumnezeu grăitor; căci Cel ce ţine toate în palmă, s-a înălţat pre dânsa.
Cei ce locuiţi pre pământ apropiaţi-vă curaţi prin post şi văzând astăzi pusă înainte prea cinstita cruce, închinaţi-vă cu frică şi cu Credinţă vă veseliţi şi vă bucuraţi împreună, luând sfinţire sufletelor.
Slavă…
În fiinţă, Unime nedespărţită, este Treimea, Dumnezeirea cea preste toate, care unindu-se în fire, se împarte dupre feţe cu osebirile; că nedespărţindu-se se desparte, una fiind se întreieşte; aceasta este: Tatăl, Fiul şi Duhul cel viu, care păzeşte toate.
Şi acum, A născătoarei.
Cine a auzit, Fecioară să fie Născătoare de prunc şi Maică fără de bărbat? marie, tu săvârşeşti minunea aceasta. Dar spune-mi în ce chip? Nu cerca adâncurile naşterii lui Dumnezeu. Aceasta este foarte adevărată, dar înţelegerea ei este mai presus de mintea omenească.
359
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Să aducem laudă de mulţumită lui Dumnezeu tot poporul; că văzând acum preasfânta cruce, o sărutăm. Deci,
cunoaşteţi şi vă biruiţi dedânsa dracilor; neamurile celepăgâne, cunoaşteţi şi vă plecaţi, că printr-însa cu noi esteDumnezeu.
Irmosul:
La muntele Sinai, în rugTe-a văzut Moisi, pre tine, care ai zămislit în pântecefocul Dumnezeirii fără de ardere; iar Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina Lui David.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
stihira zilei, de două ori, glasul al 6-lea:
Calea prea bună a înălţăriiai arătat, Hristoase, a fi smerenia; mic şorându-Te însuţi pre Tine şi chip de rob luând,
neprimind rugăciunea fariseului cea mult falnică, iar suspinul cel umilit al vameşului primindu-l ca o jertfă fărăprihană întru cele de sus.
Pentru aceasta şi eu strig către Tine: Milostiveşte-te, Dumnezeule, milostiveşte-TeMântuitorul meu şi mă mântueşte.
Martirica:
Doamne, întru pomenireamucenicilor Tăi toată lumea prăznueşte, cerurile se bucură cu îngerii şi pământul se veseleşte cu oamenii; pentru rugăciunile lor milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Cuvântul Arhanghelului ai primit şi scaun de heruvimi te-ai arătat şi în braţele tale ai purtat, Născătoare de Dumnezeu, pre nădejdea sufletelor noastre.
La ceasul întâi, facem închinăciune cinstitei cruci, ca şi Duminica, după felul arătat, şi în loc de:
Paşii mei îndreptează-i…
Cântăm:
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne…
Tatăl nostru…
Condacul crucii…
Nuva mai păzi arma cea de văpaie…
La felMiercuri şi Vineri, întru aceste patru zile. Iar Vineri luăm cinstita cruce, precum acolo vom arăta.
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul al 7-lea:
Doamne, să nu mustri cu mânia Ta pre poporul cel greşit; nici cu iuţimea Ta să ne cerţi pre noi, cela ce eşti bun; că pre Tine Te laudă tot pământul. Şi ne rugăm, milostiveşte-Te spre noi, Sfinte.
360
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 61:Întru Dumnezeu este mântuirea şi mărirea mea.
Stih:
Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu?
Din proorociaIsaiei cetire.
Cap. 14, Vers 24.
Acestea zice Domnul Savaot: precum am zis, aşa va fi şi în ce chip amsfătuit, aşa va rămânea. Ca să pierd pre Asirieni din pământul meu, şi din munţii mei, şi vor fi spre călcare, şi se va lua de la ei jugul lor, şi se va lua sarcina lor de pe umerii lor. Acesta este sfatul, care l-a sfătuit Domnul asupra a toată lumea, şi aceasta este mâna cea înaltă asupra tuturor neamurilor. Că cele ce a sfătuit Dumnezeu cel sfânt, cine le va strica? şi mâna lui cea înaltă, cine o va întoarce? În anul, în care a murit împăratul Ahaz, s-a făcut cuvântul acesta. Nu vă veseliţi toţi cei de alt neam, că s-a sfărâmat jugul celui ce vă bătea pre voi; că din sămânţa şarpelui vor ieşi pui de aspidă, şi puii lor vor ieşi şerpi sburători. Şi se vor paşte cei săraci printrînsul, şi oamenii cei săraci în pace se vor odihni, şi va omorî cu foamea sămânţa ta şi rămăşiţa ta o va pierde. Văitaţi-vă porţile cetăţilor, să strige cetăţile cele turburate, cei de alt neam toţi, că fum vine de lamiazănoapte şi nu este scăpare.Şi ce vor răspunde împăraţii neamurilor? Pentru că Domnul a întemeiat Sionul şi printr-însul se vor mântui cei smeriţi ai poporului.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 62:
A şa bine Te voiu cuvânta în viaţa mea.
Stih:
Dumnezeule, Dumnezeul meu, către Tine mânec.
Marţi
LUNI SEARA
A PATRA SĂPTĂMÂNĂ
La Doamne Strigat-am… Stihiri podobnice glasul al 8-lea:
Podobie:Ce vă vom numi pre voi…
În mijlocul zilelor înfrânării viind astăzi cu puterea crucii, să preaslăvim pre Cel ce s-a înălţat pre dânsa, în mijlocul pământului, ca pre Mântuitorul şi Dumnezeul cel puternic, strigând: Arată-ne pre noi, Stăpâne văzători patimilor Tale şi cinstitei învieri, dăruindu-ne curăţire şi mare milă.
Să smerim patimile cele trupeşti cu ferirea de mâncări şi cu urîrea desfătărilor, şi lemnul crucii cu Credinţă să-l sărutăm; că se vede întru arătare închinat şi pre toţi sfinţeşte cu dumnezeescul dar. Domnului să strigăm: Mulţumim Ţie, îndurate, Cel ce mântueşti printr-însa sufletele noastre.
AltăStihiră a lui Teodor, glasul acelaşi. Podobie: Pre Născătoarea de Dumnezeu…
A cum crucii închinându-ne, să strigăm toţi: Bucură-te, pomul vieţii; bucură-te, sceptrul cel sfânt al lui Hristos; bucură-te, mărirea cerească a oamenilor; bucură-te, lauda împăraţilor; bucură-te, tăria Credinţei; bucură-te, arma cea nebiruită; bucură-te, izgonirea vrăjmaşilor; bucură-te, strălucirea cea luminată de mântuirea lumii; bucură-te, lauda mucenicilor; bucură-te, întărirea drepţilor; bucură-te, luminarea îngerilor; bucură-te, prea cinstită.
Şi din Mineiu trei.
361
Slavă, şi acum, a Născătoarei;
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 63:
Auzi Dumnezeule glasul meu, către Tine când mă rog
Stih:
De la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu.
De la Facere cetire
Cap., vers 20.
Şi a zis Domnul Dumnezeu: am socotit şi nu voiu adauge mai mult a blestema pământul pentru faptele oamenilor, pentru că se pleacă cugetul omului cudeadinsul sprerele din tinereţele lui; decinu voi mai adaoge a omorî tot trupul viu, precum am făcut. În toate zilele pământului: Semănătura şi secerişul, frigul şi căldura, vara şi primăvara, ziua şi noaptea, nu vor înceta. Şi a binecuvântat Dumnezeu pre Noeşi pre feciorii lui şi le-a zis lor: creşteţi şivă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pre el. Şi groaza şi frica voastră va fi preste toate fiarele pământului şi preste toatepasările cerului şi preste toţi peştii mării;
sub mâinile voastre le-am dat. Şi tot ce semişcă şi viază vor fi vouă de mâncare; capre nişte buruieni de ierburi le-am dat vouă toate. Fără numai carne cu sângele sufletului să nu mâncaţi. Pentru că şi sângelesufletelor voastre îl voiu cere din mâna tuturor fiarelor, şi din mâna fratelui omuluivoiu cere sufletul omului. Cel ce va vărsa sângele omului, pentru sângele aceluia sângele lui se va vărsa, că după chipul lui Dumnezeu am făcut pre om. Iară voi creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pre el.
Prochimen, glasul al 6-lea: Psalm 64: Auzi-ne pre noi Dumnezeule, mântuitorul nostru.
Stih:
Ţie se cuvine cântarea Dumnezeule în Sion. de la Pilde cetire.
Cap. 11, Vers 19.
Fiul drept se naşte spre viaţă; iar urmarea celui neCredincios spre moarte. Urîciune sunt înaintea Domnului căile strâmbe; iar primiţi sunt lui toţi cei nevinovaţi în cale. Cel ceşi pune mâinile în mână cu strâmbătate, nu va fi necertat; iar cel ce seamănă dreptate, va lua platadrepţilor. Precum este cercelul de aur înnările porcului, aşa este frumuseţea femeii cei cu nărav rău. Pofta drepţilor toată estebună iar nădejdea neCredincioşilor va pieri.
Sunt cari semănând ale sale mai multe fac; sunt şi cari adunând cele străine sărăcesc.
Tot sufletul drept este binecuvântat; iar omul mânios nu este cu bună cuviinţă. Cel ce strânge grâul îl ţine neamurilor, şi precel cevinde grâul scump îl blesteamă poporul; iar binecuvântarea este preste capulcelui darnic. Cel ce face bine, caută dar bun; iar cel ce cautărele, relele îl vor ajunge pre el. Cel ce nădăjdueşte întru avuţia sa, acela va cădea; iar cel ce sprijineşte pre cei drepţi, acela va răsări. Cel ce nu poartăgrijă de casa sa, va moşteni vânturi, şi vasluji cel neînţelept celui înţelept. Din rodul dreptăţii, creşte pomul vieţii; iar sufletele călcătorilor de lege se vor lua fără de vreme. Că de vreme ce dreptul abia se mântueşte, dar neCredinciosul şi păcătosul unde se va afla? Cel ce iubeşte învăţătura, iubeşte ştiinţa; iar cel ce urăşte certarea, este fără de minte. Cel bun află milă de laDomnul Dumnezeu; iar omul cel fără-de-lege, uitat va fi. Nu se va ferici omul din fără-de-lege: iar rădăcinile drepţilor nu se vor sinulge. Femeia harnică cunună este bărbatului său; că precum este viermele în lemn, aşafemeia, cea făcătoare de rău îşi pierde bărbatul.Gândurile drepţilor sunt adevăruri; iar neCredincioşii isprăvesc înşelăciuni. CuvinteleneCredincioşilor sunt cu vicleşug spre sânge; iar gura drepţilor va izbăvi pre dânşii.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea:
Fariseul multe grăind lăudându-se, urît s-a făcut; iar vameşul cel smerit, prin tăcere rugându-se, s-a îndreptat. Pentru aceasta cunoscândosebirea amândorura, sufleteal meu, primeşte smerenia şio cuprinde; că Hristos a făgăduit smeriţilor să le deadar, ca un iubitor de oameni. (de două ori)
Martirica
Mucenici ai Domnului, rugaţi pre Dumnezeul nostru şicereţi sufletelor noastre mulţimea
362
îndurărilor şi iertare de multe greşeli, rugămu-vă.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Sub acoperământul tău alerg Fecioară sfântă, Născătoare de Dumnezeu; că ştiu că voiu dobândi mântuire; că poţi curată să-mi ajuţi mie.
Marţi a patra săptămână LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie, cântăm Sedelnele cele de umilinţă din Octoih. După a doua Stihologie, zicem această
Sedealna, glasul al 6-lea:
Podobia: Întărirea cea neclătita…
Cu postirea luminându-ne sufletele, să ne închinăm crucii celei mântuitoare, pe care Hristos s-a pironit şi să strigăm către dânsa: Bucură-te, desfătarea celor ce postesc şi ajutorul cel tare. Bucură-te, pierzarea patimilor, împotrivitoarea dracilor; bucură-te lemn fericit.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Născătoarei
Pre ceea ce este neclătită, întărirea Credinţei şi cinstit dar al sufletelor noastre, pre Născătoarea de Dumnezeu cu cântări să o slăvim Credincioşii: Bucură-te, ceea ce ai încăput piatra vieţii în pântecele tău; bucură-te, nădejdea marginilor lumii şi sprijinul celor necăjiţi; bucură-te, mireasă care nu ştii de mire.
După a treia Stihologie. Sedealna glasulacelaşi,
Podobia: Ca nişte pârgă a firii
Ca o vieaţă a făpturii stând înainte crucea Ta, Doamne, lumea o sărută şi închinându-se, strigă către Tine: Cu lucrarea ei păzeşte, în pace adâncă, pre cei ce Te laudă şi Te binecuvintează prin înfrânare, mult milostive.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum. A născătoarei.
Bucură-te, ceea ce prin înger ai luat bucuria lumii; bucură-te, ceea ce ai născut pre făcătorul tău şi Domnul; bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi Maică lui Dumnezeu.
CANOANELE.
Cântăm canonul Mineiului şi aceste tricântări, ale lui Iosif, Şi se citeşteCântarea a 2-a din Psaltire.
Cântarea a 2-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeu, carele am trecut de demult pre Israel prin Marea Roşie şi l-am hrănit şi l-am mântuit şi din robia cea amară a lui Faraon l-am liberat.
Crucii Tale, care ai răbdatîn mijlocul făpturii Cuvinte al lui Dumnezeu, astăzi întruînjumătăţirea postului cu Credinţă ne închinăm, cerând ca să vedem şi învierea Ta.
Cu toiagul puterii, cel mai înainte închipuit de Moisi, tăind marea patimilor, să ajungem la pământul făgăduinţeişi să ne săturăm din destul de mana cea înţelegătoare.
Cine nu te va tângui, cine nu te va plânge pre tine, SUFlete, carele ai iubit cele rele şi n-ai căutat cu dragoste celebune şi ai defăimat purureapre judecătorul cel drept, carele îndelung a răbdat pentru tine.
A Născătoarei
Pre Hristos, cel ce s-a făcut trup, fără schimbare L-ai născut, Fecioară. Pre acela roagă-Lcu deadinsul, să scape de patimile trupeşti pre cei ce se închină crucii, pe care cu trupul a răbdat-o.
Alt Irmos: glasul acelaşi.
Vedeţi, vedeţi…
Vedeţi, vedeţi că eu suntDumnezeu, carele am dat lumii crucea mea armă de mântuire, să se închine ei acum, ca cei ce o vor săruta, să strice vicleniile vrăjmaşului.
Mare eşti, Doamne, şi mult
363
milostiv! Că ai dat făcătoarea de viaţă crucea Ta să ne închinăm ei acum, pre care s-aupironit mâinile Tale şi picioarele. Pe care s-a vărsat sângele din preacurata coasta Ta, izvorîndu-ne nouă vieaţă.
Slavă, a treimei:
Unime prea desăvârşită, dumnezeire prea înaltă, ceeace eşti în trei feţe, Părinte cel nenăscut, Fiule unul născut şi Duhule cel ce purcezi dinTatăl şi prin Fiul Te arăţi ofiinţă şi o fire, o domnie, oîmpărăţie, mântueşte-ne pre noi pre toţi.
Şi acum, a născătoarei.
Negrăită este minuneanaşterii tale, maică Fecioară! Că în ce chip ai născut şi petreci curată? Cum ai născut prunc şi nu ştii nici cum ispita de bărbat? Precum ştie Cuvântul lui Dumnezeu, cel ce s-a născut din Tine mai presusde fire, cu înoire cuvioasă.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pre tine, cruce, te-a închipuit nouă mainainte marele Moisi, întinzându-şi mâinile şi biruind pre Amalic; pretine şi noi în corturi şi în aer închipuindu-te, întoarcem înapoi şi biruim pre vrăjmaşul, începătorul răutăţii, lăudând pre Hristos.
364
Irmosul
Vedeţi, vedeţi că eu sunt Dumnezeul vostru, carelem-am născut mainainte de veci din Tatăl şi din Fecioară, mai pe urmă, fără de bărbat m-am născut şi am deslegat păcatul strămoşului lui Adam, ca un iubitor de oameni.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cel ce ai acoperit cu ape…
Cela ce ai cutremurat temeliile a tot pământul caun Dumnezeu, înălţându-Te pre lemn, neclătită întărire ai dăruit tuturor Credincioşilor, doamne, arma cea de mântuire a crucii Tale. Căreia închinându-ne, pre Tine Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Văzând lemnul crucii străin lucind mai mult decât razelesoarelui, veniţi acum să-l să rutăm, luminaţi fiind prin post, luând dar luminos, carele mic şorează întunerecul celor ceprea înalţă pre Hristos înveci.
Apă vie curgătoare în viaţa veşnică fiind Tu, Cuvinte, ai izvorît din coastă sânge şi apă, Stăpâne, pre cruce, oprind curgerile păcatului. Pentru aceasta mă rog Ţie, usucă şi viclenele curgeri ale patimilor mele.
A născătoarei.
Ca o sfinţenie înţelegătoare, sfântă curată Maica lui Dumnezeu Fecioară, ai născut pre Dumnezeu cel ce seodihneşte întru sfinţi, carelesfinţeşte astăzi toate marginile lumii cu dumnezeească închinăciune a prea sfântului lemn, pre carele cu trupul s-a pironit.
Alt Irmos:
Îngerii şi cerurile…
Veniţi popoarelor să vedempus înainte acum lemnul cel purtător de viaţă, pre carele s-a pironit Hristos, Dumnezeul nostru; şi cu frică lăudându-L, să ne închinăm Lui întru toţi vecii.
Crucea cea alcătuită din trei lemne să o lăudăm ca pre unsemn al Treimii şi închinându-ne ei cu frică să strigăm:Binecuvântaţi, lăudaţi şi prea înălţaţi pre Hristos în veci.
A Treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Un Dumnezeu este Treimea, nici Tatăl mutându-seîn ipostasul Fiului, nici Fiulschimbându-se în purcedere:ci osebite şi împreună, preaceste trei, ca pre un Dumnezeu slăvesc în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Numai tu ai născut fără
365
stricăciune, numai tu ai aplecat prunc fără dureri; tu una ai născut pre făcătorul şi stăpânul tău. Deşi eşti şi Maică şi slujitoare, pre tine MaicăFecioară te lăudăm întru toţivecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cela ce ai deschis cu cu vântul ochii celui orb din naştere, deschide încă şi ochiul inimii mele cel orbit, ca săvăd lumina poruncilor Tale, Hristoase, în veci.
irmos:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Îngerii şi cerurile pre celace se poartă pe scaunul slavei şi ca un Dumnezeu se laudă neîncetat, bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bine este cuvântat Domnul…
Binecuvântat eşti, DoamneDumnezeul lui Israil, carele cu crucea Ta ai deslegat blestemul cel dintâi şi oai dăruit nouă tărie şi scăpareşi temelie neclătită; prin aceasta acum pre vrăjmaşii noştri, ca şi cu nişte coarne, ÎIîmpungem.
Pentru că sunt strâns cu legăturile răutăţilor mele celor nemăsurate şi nu voiu să cunosc din voia mea cărările Tale cele mântuitoare, Hristoase, întoarce-mă cu cruceaTa, stricând orbirea mea, pentru mila cea negrăită a milostivirii Tale.
Înălţării fariseului urmând, rău am căzut cădere cumplită şirea şi zac spre călcarea vrăjmaşilor. Ci milostivindu-Te, Hristoase, mântueşte-mă,
cela ce pentru îndurare Te-ai smerit pre Tine însuţi, împărate, prea înalte al slavei.
A născătoarei.
Toate neamurile te fericescpre tine, curată; că însuşiIisus, cel ce s-a născut dinpântecele tău, acela precumştie, a făcut măriri cu tineFecioară Maică. Pre careleroagă-L să se mântuească turma şi poporul Său.
Alta, irmos acelaşi:
Bine eşti cuvântat, DoamneDumnezeul lui Israil, careleai deslegat cu crucea Ta blestemul cel dintâi şi o ai pusnouă spre închinăciune; prea ceasta cu Credinţă sărutându-o, pre aceasta şi mărindu-o, neîncetat lăudăm mare mila Ta.
Tu eşti cinstită cruce laudaBisericii, arma împărăţiei şidătătoare de pace a toată lumea, de Dumnezeu lucrată;
366
cruce, bucuria drept măritorilor, păzitoarea lumii, păzeşte, sfinţeşte, pre cei ce se închină ţie.
Slavă, a treimei:
Treime sfântă, slavă Ţie, Unime întocmai cinstită, fire dumnezeească, o împărăţie înfricoşată, Părinte, Fiule, împreună cu Duhul, lumină neapropiată de nimenea, Dumnezeire fără început, mântueşte pre cei ce slujesc Ţie, făcătorul a toate.
Şi acum, A născătoarei.
Când a stătut mieluşauaTa, Iisuse, văzându-Te pre Tine Păstorul şi Stăpânul său pre cruce, cu amar s-a tânguit şi umilindu-se a strigat către Tine, Hristoase: Ce vedenie minunată este aceasta? Cum mori Cela ce eşti vieaţa?
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.
Precum ai mântuit Dumnezeule pre Manasi pocăindu-se, mântueşte-mă şi pre mine, cel ce mă pocăesc cu lacrimi şi nu mă lepăda pre mine robulTău, că mi-am depărtat de laTine sufletul, precum de demult Israil acela, în toate zilele mele vieţuind întru desmierdare.
Irmosul:
Bine este cuvântat DomnulDumnezeul lui Israil, cel cea ridicat nouă corn de mântuire, în casa lui David slugii sale, întru care ne-a cercetat pre noi răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 2-lea:
Cugetând, suflete al meu, la osândirea cea din trufie a fariseului celui mult falnic, şi ştiind îndreptarea cea prin mărturisirea păcatelor a vameşului cel cu gând smerit, nevoeşte-te a lepăda înălţarea aceluia, cea pentru faptebune şi a primi mărturisireaacestuia pentru cele ce aigreşit. Îndeamnă-te a-ţi câştiga prin umilinţă înălţarea cea smerită de laHristos, cel ce are mare milă.(de două ori)
Martirica:
Foarte tare v-aţi nevoit, mucenicilor, răbdând vitejeştemunci de la cei fără de lege, pre Hristos mărturisind înaintea împăraţilor şi mutându-vă din vieaţă, iarăşi lucraţi în lume puteri şi pre cei bolnavi tămăduiţi din patimile lor, Sfinţilor; rugaţi-vă să se mântuească sufletele noastre.
367
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, este cămară de doctorie duhovnicească; că la dânsul scăpând, ne mântuim de boalele cele sufleteşti.
La ceasul al şaselea
Troparul Profeţiei, glasul al 6-lea:
Crucii Tale ne Închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta slăvim.
Slavă, şi acum; tot acesta.
Prochimen, glasul al 4-lea: Psalm 65:
Bine este cuvântat Dumnezeu, carele n-a depărtat rugăciunea mea şi mila sa de la mine.
Stih:
Binecuvântaţi neamuri pre Dumnezeul nostru.
Din Proorocia Isaiei cetire Cap. 25, Vers 1,
Doamne Dumnezeul meu, mări-te-voiu şi voiu lăuda numele tău, că ai făcut lucruri minunate; sfatul cel din început adevărat, fie Doamne. Că ai pre Făcut cetăţi în ţărână, cetăţi tari, ca să nu stea pe temeliile lor; cetatea neCredincioşilor în veac nu se va zidi. Pentru aceasta bine te va cuvânta poporul cel sărac şi cetăţile oamenilor celor năpăstuiţi te vor binecuvânta. că te-ai făcut ajutor la toată cetatea smerită, şi acoperământ celor slăbiţi de lipsă, izbăvi-i-vei pre ei de oamenii răi, răcoreală celor însetaţi şi duhul oamenilor celor necăjiţi bine te va cuvânta. Ca nişte oameni puţini la suflet, însetaţi în Sion, că-i vei mântui pre ei de oamenii cei fără de lege cărora ne-ai dat pre noi. Şi va face Domnul Savaot tuturor neamurilor în muntele acesta, ospăta-vor întru veselie, bea-vor vin. Unge-se-vor cu mir în muntele acesta; dă acestea toate neamurile că sfatul acesta este preste toate neamurile. Înghiţit-a moartea biruind, şi iarăşi a luat Dumnezeu toată lacrăma de la toată faţa, ocara poporului o a luat de preste tot pământul, că gura Domnului a grăit acestea. Şi vor zice în ziua aceea: iată Dumnezeul nostru întru carele am nădăjduit, şi ne va mântui pre noi. Acesta este Domnul, aşteptatu-l-am pre el, şi ne vom bucura, şi ne vom veseli de mântuirea noastră.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 66:
Binecuvintează-ne pre noi, Dumnezeule Dumnezeul nostru, binecuvintează-ne Dumnezeule.
stih:!
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează.
MARŢI SEARA ÎN SĂPTĂMÂNA CEA DIN MIJLOC
La Doamne strigat-am, punem Stihiri 6.
Şi cântăm Stihiri podobnice ale Triodului, glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puindu-şi…
În mijlocul pământului ai răbdat cruce şi patimă, îndurate, tuturor nepătimire şi mântuire dăruind. Pentru aceasta astăzi la înjumătăţirea postului, toţi o punem înainte spre închinăciune şi cu bucurie o sărutăm, ca să ne învrednicim toţi a vedea patimile Tale şi învierea cea de viaţă purtătoare, luminaţi fiind cu dumnezeeşti fapte bune, Cuvinte al lui Dumnezeu, Unule mult milostive.
Mort ai fost pre cruce întins, cu suliţa împuns şi cufiere adăpat, îndelung răbdătorule Stăpâne, Cela ce ai pre Făcut întru dulceaţă apele Mer rei, prin mâna lui Moisi. Pentru
368
aceasta mă rog Ţie şi mă cuceresc, smulge patimile cele prea amare din gândul meu şi îndulcind mintea mea cumierea pocăinţii, fă-mă închinător cinstitei Tale patimi.
Alta, glasul 6.
Podobie: Cela ce maidemult lui Moisi…
Pre care mainainte închipuindu-o Moisi de demult cumâinile, a biruit cu dânsa preAmalic, crucea cea mare văzându-o astăzi popoare pusă înaintea ochilor noştri, cu frică să ne atingem de dânsa, prin curăţia minţii şi a buzelor. Că pre dânsa s-a înălţatHristos, omorînd moartea;
şi unui dar ca acesta toţi învrednicindu-ne, slăvind pre mântuitorul tuturor cu cântări de Dumnezeu insuflate, să ne rugăm să ajungem şila însăşi învierea cea mântuitoare.
Alte Stihiripodobnice, glasul al 4-lea:,
Podobie: Dat-ai semn celor ce se tem…
Veniţi să ne închinăm Semnului ce s-a arătat astăzi mijlocitor vieţii noastre, crucii i lui Hristos, Dumnezeul nostru, prin care s-a rănit moartea şi s-a înoit scularea, nouă celor căzuţi cu adevărat; stri gând Celui ce ne-a mântuit pre noi: Cela ce ai pătimitde bună voie pentru noi, ca să mântueşti toate, Dumnezeul nostru slavă Ţie.
putere nebiruită s-a dat nouă, creştinilor, crucea Ta Mântuitorul nostru. Prin care se birueşte mulţimea neamurilor celor păgâne şi pacea bine umbrează Biserica Ta drept măritoare, Hristoase. Pre aceasta sărutându-o acum, cu căldură strigăm către Tine: învredniceşte-ne şi pre noi în partea sfinţilor Tăi.
Culacrimi curăţindu-ne simţirile sufletului şi cu postul sfinţindu-ne, veniţi să ne închinăm lemnului crucii, prin carele cu înfrânarea se opresc sburdările trupului cele stricătoare de suflet, strigând celui ce s-a răstignit: învredniceşte-ne, Mântuitorule, să ne închinăm strălucirii învierii Tale celei de a treia zi.
Slavă… Şi acum… glasul al 8-lea:
Astăzi Stăpânul făpturii şi Domnul slavepe cruce s-apironit, în coastă S-a împuns; fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii Cu cunună de spini S-a încununat, cel ce acopere cerul cu nori cu haină de ocară s-a îmbrăcat şi preste obraz s-a lovit cu ţărână, Cel ce a zidit pre om cu mâna.
Pre spate S-a bătut, Cel ceîmbracă cerul cu nori; scuipări
369
şi rane a luat, ocări şi toate le-a răbdat, pentru mine cel osândit, Mântuitorul meu şi Dumnezeu; ca să mântuească lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Iar Mineiul îl Lăsăm, şi-l cântăm seara la Pavecerniţă.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 67:
Cântaţi Domnului, lăudaţi numele lui. Stih:
Cale faceţi celui ce s-a suit preste apusuri. de la facere cetire.
Cap. 9, vers 8.
Şi a grăit Dumnezeu lui Noe şi feciorilor lui cu dânsul, zicând: Iată, eu pun legătura mea cu voi şi cu seminţia voastră după voi. Şi cu tot sufletul viu, ce este cu voi din pasări şi din dobitoace şi din toate fiarele pământului, câte sunt cu voi din toate, care au ieşit din corabie. Şi voiu pune legătura mea cu voi; şi nu va mai muri niciun trup de apa potopului şi nu va mai fi potop de apă care să strice tot pământul. Şi a zis Domnul Dumnezeu către Noe: Acesta este semnul legăturii, care îl dau eu între mine şi între voi şi între tot sufletul viu, care este cu voi între neamuri veşnice. Curcubeul meu îl pun în nori; şi va fi semn de legătură între mine şi pământ. Şi va fi când voiu aduce eu nori pre pământ se va arăta curcubeul meu în nori. Şi-mi voiu aduce aminte de legătura mea, care este între mine şi între voi şi între tot sufletul viu în tot trupul; şi nu va mai fi potop de apă, ca să piară tot trupul. Şi va fi curcubeul meu pre nori şi-l voi vedea, ca să-mi aduc aminte de legătura cea veşnică între mine şi între pământ şi între sufletul viu. care este în tot trupul pre pământ. Şi a zis Dumnezeului Noe: Acesta este semnul legăturii, care l-am pus între mine şi între tot trupul ce este pre pământ.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 68:
Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească.
Stih:
Vadă săracii şi să se veselească.
Dela Pilde cetire.
Cap. 11, Vers 8.
Gura ÎDţeleptului o lauda omul; iar pre cel împietrit la inimă îl bat jocoreşte. Mai bun este omul fără de boierie, carele slujeşte luişi, decât cel cu boieria şi lipsit de pâine. Dreptul are milă de viaţa dobitoacelor sale; iar rărunchii neCredincioşilor sunt nemilostivi. Cel ce lucrează pământul său, se va sătura de pâine, iar cei ce umblă după deşertăciuni sunt lipsiţi de minte. Celui ce-i place a-şi petrece cu vinul în curţile sale lasă ocară. Poftele neCredincioşilor sunt rele; iar rădăcina Credincioşilor întru tării. Pentru păcatul buzelor cade în laţ păcătosul, iar dreptul scapă de el; cei ce se uită lin se va mântui, iar cel ce întâmpină în porţi, necăjeşte sufletele. Din rodurile gurii sufletul omului se va sătura de bunătăţi, şi plata buzelor lui se va da lui. Căile nebunilor drepte sunt înaintea lor; iar cel înţelept ascultă sfaturile. Nebunul numai decât îşi arată mânia sa; iar cel iscusit îşi ascunde ocara sa. Credinţa adevărată o spune dreptul; iar mărturia nedrepţilor este înşelătoare. Sunt cari grăesc şi rănesc ca şi cu sabia; iar limbile înţelepţilor vindecă. Buzele adevărate îndreptează mărturisirea; iar martorul grabnic are limbă nedreaptă. Vicleşug este în inima celui ce meşteşugeşterele; iar cei ce voesc pace, se vor veseli. Nu place dreptului nimic ce este strâmb, iar cei neCredincioşi se vor umplea derele. Urîciune sunt Domnului buzele mincinoase; iar cel ce face Credinţă primit este la dânsul.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 6-lea:
Întrecând pre vameşul cu greşelile, nu râvnesc pocăinţii lui; şi îndreptările fariseului necâştigându-le, urmez trufiei lui. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, cela ce cu prisosinţa smereniei Tale prin cruce ai surpat drăceasca înălţare, schimbă-mă de răutatea cea dintâi a vameşului şi din înălţarea cea de pre urmă a fariseului; întărind însufletul meu dintre amândoi aceştia, voinţa cea mai bună, şi mă mântueşte.
370
Martirica:
Proorocii şi apostolii lui Hristos şi mucenicii au învăţat să se laude Treimea cea de o fiinţă şi au luminat neamurile cele rătăcite şi părtaşi cu îngerii au făcut pre fiii omeneşti.
Slavă, şi acum; glasul al 5-lea, singur glasul.
Văzându-Te toată făptura răstignit pe cruce gol, pre Tine, făcătorul şi ziditorul tuturor, s-a schimbat de frică şi s-a tânguit; soarele şi-a întunecat lumina şi pământul s-a clătit, pietrele s-au despicat şi catapeteasma bisericii s-a rupt; morţii din mormânturi s-au sculat şi puterile îngereşti s-au spăimântat, zicând: O minuneJudecătorul se judecă şi pătimeşte voind, pentru mântuirea şi înoirea lumii.
Şi celelalte, după obicei
MIERCURI ÎN SĂPTĂMÂNA DIN MIJLOC
LA UTRENIE
Treimicile glasului. După întâia Stihologie, zicem Sedelnele crucii, din Octoih. După a doua Stihologie, cântăm această Sedealnă, a lui Iosif pe glasul al 6-lea,
Podobie: Nădejdea lumii, ceea ce eşti…
Vremea postului sfinţindu-o, dumnezeeasca şi prea cinstita cruce se punespre închinăciune; să ne apropiem cu cunoştinţă curată, să luăm sfinţenie şi luminare şi cu frică să strigăm: Mântuitorul nostru, iubitorule de oameni, slavă milostivirii Tale.(de două ori)
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei
Maica, ceea ce nu ştie de nuntă, stând lângă crucea Celui ce S-a născut dintr-însa fără de sămânţă, a strigat: Sabie a trecut prin inima mea, o, Fiule, nesuferind a Te vedea spânzurat pre lemn; de Carele se cutremură toate, ca de Făcătorul şi Dumnezeul; îndelung răbdătorule, slavă Ţie.
După a treia Stihologie, Sedealna lui Teodor, glasul 1-iu.
Podobie: Pre cea nădăjduită…
Luminându-ne cu bunătăţile, câştigând curăţia înfrânării, să ne apropiem şi să ne închinăm cinstitei cruci, strigând: Sfinţeşte-ne nouă sufletele şi trupurile, învredniceşte-ne pre noi şi preacuratei Tale patimi, unule Dumnezeul tuturor, dăruindu-ne şi milele Tale.(de două ori).
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Glasul acelaşi.
Podobia:Mormântul Tău…
Văzându-Te pre Tine, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană, întins pre cruce mort, a strigat: Fiulmeu cel fără început împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ceeste această rânduială a Ta a nespusă? Prin care ai mântuit îndurarea zidirii mâinilor tale, celor preacurate.
Psalmul 50.
CANONUL CRUCII
Al cărui Stih de pre margini este:
Lemnului celui întru tot cinstit ne închinâm.
Facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos:
Deschide-voiu gura mea şise va umplea de Duhulşi cuvânt voiu răspunde împărătesii Maicii şi mă voiuarăta luminat prăznuind şivoiu cânta minunile ei bucurându-mă.
Să ne închinăm lemnului celui sfânt, pre carele Şi-a întins palmele Hristos, biruind ia stăpâniile cele protivnice, luminându-ne cu postul spre slava şi lauda Atotţiitorului.
Se vede pusă înainte mântuitoarea Cruce, dăruind sfinţenie; să ne apropiem cătredânsa, curăţindu-ne trupul şi inima, ca să luăm dar de mântuire.
Slavă.
Curăţeşte-mă, iubitorule de oameni, cu focul poruncilor Tale şi-mi dă acum să văd
371
mântuitoarele Tale patimi şi să mă închin cu dragoste, îngrădindu-mă cu crucea şi păzindu-mă.
Şi acum. A născătoarei.
Văzând ceea ce Te-a născut înălţarea Ta pre cruce, iubitorule de oameni, s-a tânguiţ strigând: în ce chip se vede spânzurat ca un osânditDomnul slavei, Cel ce va săjudece pre toţi.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pre ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu ceeace eşti izvor viu şi îndestulat, cari s-au împreunat ceată duhovnicească, întăreşte-i;şi întru dumnezeească slavata, cununilor slaveînvredniceşte-i.
Spălându-ne inimile cu apapostului, să sărutăm cu Credinţă lemnul crucii, pe carelerăstignindu-Se Hristos, ne-a Î izvorît nouă apa nemuririi cucrucea Sa.
Ca şi cu niştearipi sub umbrirea crucii mergând, iată că am înjumătăţit înotareapostului cea de mântuire, Hristoase, iisuse Dumnezeule; prin care îndreptează-ne pre noi, la limanul patimii Tale.
Închipuitu-te-a Moisi în munte, spre uciderea neamurilor
372
pre Tine cruce; iar noivăzându-te, te închipuim în inimă şi închinându-ne ţie, biruim pe vrăjmaşii cei fără detrup, cu puterea ta.
A născătoarei.
Om Te-ai făcut din voia Ta, fiind Dumnezeu şi făcător tuturor; şi acum Te văd pe cruce răstignit, Fiul meu, Hristoase, şi la inimă mă rănesc, zis-a ceea ce Te-a născut preTine.
TRICÂNTARE
Cântarea a 3-a, glasul al 6-lea: Irmos:
Domn fiind al tuturor.
Domn al tuturor fiind şi făcător, Dumnezeule, în mijlocul pământului Te-ai înălţat pre cruce, înălţând spre Tine firea omenească cea căzută prin sfatul cel rău al vrăjmaşului; pentru aceasta cu Credinţă Te slăvim, întărindu-necu patima Ta.
Curăţindu-ne simţirile culumina postului, să ne luminăm din destul Credincioşii, cu razele crucii celei înţelegătoare şi văzându-o căstă astăzi pusă înaintea noastră, să ne închinăm ei cu cucernicie, cu buze curate, cu gura şi cu inima.
La locul unde au stătut picioarele lui Hristos, să ne închinăm dumnezeeştei cruci, rugându-ne să se întărească picioarele noastre, pre piatraporuncilor lui Dumnezeu şi să se îndrepteze umbletelesufletului nostru în calea păcii, cu dumnezeescul dar.
A Născătoarei.
Din Fecioară fără de bărbat ai ieşit, Hristoase, luând dintr-însa trup înţelegător şi însufleţit; şi cu crucea Ta pierzând pre vrăjmaşul, iarăşi ai înoit firea omenească cea stri cată; pentru aceasta slăvim milostivirea Ta.
Alt Irmos, glasul 1-iu:
Întăreşte, Doamne, biserica Ta
Plesniţi din mâini cu cântări, toate marginile lumii, văzÂND închinarea lemnului, pecarele s-a răstignit Hristos şi diavolul s-a rănit.
Astăzi se pune înainte bucuria cea purtătoare de viaţă; veniţi toţi să ne închinăm cu frică crucii Domnului nostru, ca să luăm Duhul sfânt.
Slavă, a treimei:
Dumnezeule, Cela ce eşti soare cu trei raze, Lumină întreit lăudată, Părinte, Fiule şisfinte Duhule, fire şi mărirefără început, scapă din primejdii pre cei ce Te laudăpre Tine.
373
Şi acum, A născătoarei.
Cetele îngereşti te laudăbinecuvântată Născătoare deDumnezeu, întru tot lăudatăFecioară. Cu cari împreunăneamul omenesc te mărim acum, ca pre ceea ce nu ştii de mire.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Venind să mă ating de tine purtătoare de vieaţă Cruce, cu limba şi cu gândul mă înfricoşez, ştiind că pre tine s-a vărsat dumnezeescul sânge al Domnului meu.
Irmosul:
Întăreşte Doamne Biserica Ta, care o ai câştigat cu puterea crucii Tale, căci cu dânsa ai biruit pre vrăjmaşi şi ai luminat lumea.
Şezânda, glasul al 6-lea, Însăşi podobia.
Astăzi s-a plinit cuvântul cel proorocesc; că iată neînchinăn la locul unde au stătut picioarele Tale, Doamne, şi din lemnul mântuirii gustând, am aflat deslegare din patimile păcatului, pentru rugăciunile Născătoarei deDumnezeu, unule iubitorule de oameni.
Slavă.
Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit; căci cu dânsa se fac tămăduirile celor ce bolesc întru păcate. Deci, printr-însa cădem înaintea Ta, milueşte-ne pre noi.
Şi acum, A născătoarei.
Numai cât s-a înfipt lemnul crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătit, Doamne; că pre carele l-a înghiţit cu poftă iadul, l-a înapoiat cu frică; arătat-ai nouă mântuirea Ta, sfinte; pentru căre Te slăvim pre Tine Fiul lui Dumnezeu, milueşte-ne pre noi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cel ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, penour uşor, a venit iisus celmai presus de Dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pre cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
închipuind semnul crucii, Iacov cel lăudat şi-a întins mâinile cruciş, preste nepoţii săi de demult, binecuvântându-i şi însemnând binecuvântarea cea de mântuire, care a venit preste noi toţi.
Păziţi fiind cu pecetea crucii şi întru bucuria Duhului sărutându-o, fiind ea pusă înainte, să ne sârguim spre mântuitoarele patimi, omorînd patimile trupului cele pierzătoare.
374
Slavă.
pre tine te sărutăm, arma cea de mântuire, steagul cel nebiruit, semnul bucuriei, prin carele s-a omorît moartea; lăudându-ne cu slava Celui ce s-a pironit pe tine, cruce prea cinstită.
Şi acum, A născătoarei.
Arătat Te-ai văzut de mine Tu, acela de care îngerii nu se pot apropia, Iisuse, Fiul meu, Cel ce ai luat din mine trup; şi acum văzându-Te pe lemn pironit, mă tânguiesc, zis-a maica lui Hristos.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeească slava ta; că tu Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pre Dumnezeu, cel preste toate, şi ai născut Fiu, pre cel fără de ani, dăruind pace tuturor, celor ce te laudă pre tine.
Murit-ai pironindu-Te pe cruce, Cela ce eşti vieaţa şi mântuirea tuturor. Deci, pre aceasta dă-ne-o să o sărutăm cu suflet curat, Mântuitorule, şi să vedem mântuitoarele Tale patimi, bucurându-ne.
Stau înaintea ta cetele celor fără de trupuri cutremurându-se, lemnule, cela ce eştide viaţă dătător; că pre tine şi-a vărsat Hristos cinstitul său sânge, oprind sângele cel spurcat, care se aducea dracilor spre pierzarea zidirii.
Slavă,
Pre mine cel rănit cu sabia vrăjmaşului, vindecă-mă Cuvinte cu sângele Tău şi cu suliţa rupe degrab înscrisul păcatelor mele, Mântuitorule, strig Ţie, scriindu-mă în cartea celor mântuiţi, ca un milostiv.
Şi acum, A născătoarei.
Cela ce eşti strugurul cel copt, cum Te-ai spânzurat pe lemn? Soarele slavei, cum te-ai înălţat, întunecând lumina soarelui cu patima Ta, Mântuitorule? Mieluşeaua, ceea ce Te-a născut a strigat către Tine de demult, ca o Maică tânguindu-se.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am mainainte…
Înfigându-te, ai cutremurat locaşul iadului şi Credincioşilor te-ai făcut întărire neclătită şi acoperământ tare, preacinstită cruce a Domnului.
Făcându-ne roditori de bunătăţi, să culegem roduri de vieaţă, aducătoare din dumnezeescul lemn, care le-a odrăslit
375
întinzându-se pre dânsa Iisus, viţa cea roditoare.
Slavă.
Lăudăm, Iisuse, bunătatea Ta cea multă, închinându-ne crucii Tale, suliţei, trestiei; că printr-însele ai sfărâmatîndurate peretele vrajbei celdin mijloc.
Şi acum, A născătoarei.
Râu de ape curgătoare devieaţă Te-a născut Fecioara, ca un izvor al înoirii noastre, pre Tine, carele Te-ai întinspre cruce şi ne-ai izvorît nouăizvor de mântuire.
Irmosul:
Strigat-a mainainte, închipuind îngroparea Ta cea de trei zile, proorocul Iona în chit, rugându-se: Din stricăciune mă scapă, Iisuse împărate al Puterilor.
CONDAC
glasul al 7-lea:
Nu mai păzeşte încă sabia cea de văpae uşa Edenului; că într-însa a venit preamărită legătură, lemnul Crucii; acul morţii şi biruinţa iadului s-a gonit. Că de faţă ai stat Mântuitorul meu, strigând celor din iad: Intraţi iarăşi în rai.
icos
Trei cruci a înfipt Pilat înGolgota: două tâlharilor şi una dătătorului de vieaţă; pecare văzându-o iadul, a ziscelor de jos: O, slugile mele şi puterile mele! Cine estecel ce a înfipt piron în inima mea? Cu suliţă de lemn m-aîmpuns fără veste şi mă sfâşii; mă doare la cele din lăuntru ale mele; pântecelemeu se chinueşte; simţirilemele îmi turbură duhul; şimă silesc a lepăda din minepre Adam şi pre cei din Adam, cari sunt daţi mie prinlemn. Că lemnul iarăşi îi duce în rai.
Cântarea a 7-a, Irmos:
N-au slujit făpturii, înţelepţii lui Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groazafocului bărbăteşte călcându-o, se bucurau cântând: Prea lăudate, Dumnezeulpărinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Securea, pe care a scos-o Elisei diniordan, Hristoase, crucea Ta a închipuit; prin care ai scos dintru adâncul deşertăciunii neamurile carestrigă: Domnul şi Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
împreună se bucură celecereşti cu pământul de închinarea ta, cruce; că prin tine
376
s-a făcut închinarea îngerilor şi a oamenilor, celor ce strigă: Prea puternice Doamne, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Slavă.
În loc de chiparos, milostivire; în loc de cedru, Credinţă cu dulce miros; în loc de pin, adevărată dragoste aducând, să ne închinăm crucii Domnului, lăudând pre Mântuitorul, Cel ce pre dânsa S-a pironit.
Şi acum, A născătoarei.
Neclătind cele cereşti, s-a sălăşluit Dumnezeu în pântecele tău, cetate aleasă a lui Dumnezeu; iar pe cruce spânzurându-Se, a clătit făptura. Pre acesta roagă-L, să mă păzească pe piatra cea neclătită.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pre tinerii cei bineCredincioşi în cuptor, naştereaNăscătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atuncea fiindînchipuită, iar acum lucrată; pre toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: Pre Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Tinsu-Ţi-ai mâinile pre lemn, deslegând păcatul mâinii celei neînfrânate şi cu suliţă Te-a împuns, rănind cudânsa pre vrăjmaşul, Doamne, şi fiere ai gustat, alungând răutatea cea din dulceaţă; cu oţet Te-ai adăpat cela ce eşti veselia tuturor.
Cu minte şi cu cunoştinţă curată fiind luminaţi, să ne apropiem, să ne închinăm cinstitului şi preacuratului lemn, ce stă pus înainte; prin carele a răbdat Hristos moarte necinstită, aducând cinste prea înaltă celor rău necinstiţi prin călcarea poruncii.
Cu lemnul păcatului m-am omorît şi cu gustarea dulceţii m-am îngropat; înviază-mă, Doamne; ridică-mă pre mine cel ce zac; fă-mă închinător patimilor Tale şi părtaş dumnezeeştei învieri şi împreună moştean cu cei ce Te iubesc.
A născătoarei.
Văzându-Te pre Tine înălţat, neavând nici frumuseţe, nici chip întru pătimirea Ta, pre carele Te-am cunoscut întrupându-Te mai frumos decât fiii oamenilor, unulenăscut Fiule, Preacurata Fecioară a strigat: Arată-mi slava Ta, Cela ce eşti mântuirea tuturor.
TRICÂNTAREA
Alt Irmos: pentru legile părinteşti…
Întru amiazăzi răstignindu-Te în mijlocul pământului de bunăvoie, ai tras marginile lumii îndurate din mijlocul gâtlejului balaurului. Pentru aceasta închinându-neîn mijlocul săptămânii dumnezeescului post, slăvim cinstită crucea Ta, strigând: Pre Domnul lăudaţi-l şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce eşti semn de bucurie, armă nesfărâmată, perete Bisericii, lauda mucenicilor, podoaba apostolilor, puterea arhiereilor, întărind sufletul meu cel slăbit, învredniceşte-mă să mă închin Ţie, şi să cânt, strigând: Lăudaţi pre Domnul lucrurile şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Plâng şi mă tânguesc şi mă jălesc, când îmi aduc aminte de judecata cea nemitarnică, îndelung răbdătorule, fiind vrednic de osândire. Pentru aceasta îndură-Te şi-mi uşurează lanţul cel pus asupra sufletului meu, ca bucurându-mă să strig: Pre Domnul lăudaţi-l lucrurile şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
A născătoarei.
Rugul închipuia taina naşterei Tale celei mai presus de minte, Fecioară cu totul fără prihană; că ai rămas ca şi acela nearsă, născând focul,
377
pre Hristos Mântuitorul cel ce s-a înălţat pe cruce. Pre acestareagă-l, să mă scape de focul cel veşnic, pre mine carele strig: Pre Domnul lău daţi-l şi-l prea înălţaţi întrutoţi vecii.
Alt Irmos:
Aceasta numită şi sfântă zi…
Curăţindu-ne cu postul, veniţi să sărutăm cu dragostecrucea Domnului, cea pusă înainte; că ne este bogăţiede sfinţenie şi de putere; prin care lăudăm pre Hristos în veci.
Aceasta este crucea, cea cutrei părţi şi mare, care măcar că mică se vede, dar esteca cerul de înaltă, pentru puterea sa, şi ridică pururea pre oameni către Dumnezeu. Prin care, binecuvântăm pre Hristos în veci.
Binecuvântăm pre Tatăl…
O fiinţă în trei feţe slăvesc fără amestecare, câte treleosebite dupre feţe; că dupre chipul firii nu despart pre Tatăl şi pre Fiul şi pre Duhul, Căci preste toate unul esteDumnezeu în Treime.
Şi acum. A născătoarei.
Tu una, dumnezeească mireasă, marie, te-ai arătat între maici Fecioară, născând fără bărbat pre Mântuitorul
378
Hristos şi păzind pecetea curăţiei; pre tine te fericim Credincioşii în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Să se cinstească preasfântul lemn acesta, pentru carele a strigat profetul de demult, că era să se bage în pâinea Lui Hristos, de Israilitenii cei ce l-au răstignit; pre carele îl prea înălţăm întoţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Îngroapa leilor aruncat fiind oarecând, marele între prooroci Daniil, mâinile în chipulcrucii întinzându-şi, nevătămat s-a păzit de mâncarea acelora, binecuvântând pre Hristos în veci.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Tot neamul pământesc să salte cu Duhul, fiind luminat; şi să prăznuească firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, prea fericită Născătoare de Dumnezeu, curată pururea Fecioară.
Cu suliţa în coastă Te-ai împuns, destupându-mi izvoarele iertării; şi pre lemn Te-aipironit în mijlocul pământului iubitorule de oameni, potolind osândirea cea prin lemn, pre carele noi îl sărutăm acum la înjumătăţireapostului, lăudând bunătatea Ta.
Picaţi munţilor dulceaţă cudragoste; dealurile, veselie;lemnele ţarinelor şi cedrii Livanului, dănţuiţi astăzi, întruînchinarea crucii celei purtătoare de vieaţă; proorocii, apostolii, mucenicii şi duhurile drepţilor, săltaţi
Caută Doamne spre poporul şi spre aleşii Tăi, cariTe laudă cu frică, pentru care ai răbdat moarte de bună voie; să nu biruească mulţimea răutăţilor noastre, nemăsurata Ta milostivire; cinemântueşte pre toţi prea bunule cu crucea Ta, ca un iubitor de oameni.
A născătoarei.
Născătoarea de Dumnezeuplângând a zis: Vrând Hristoase să scoţi cuiele gândurilor celor de patimi ale celui întâi zidit şi săvindecisdrobirea lui cu bunătatea Ta, cu voinţa Ta ai clătit lumeacea văzută, răstignindu-Te şirămâind spânzurat.
Alt Irmos:
Nu se pricepe toată limba…
Scoţând Elisei de demult
379
securea din râu cu lemnul, te-a închipuit pre tine cruce, lemnul cel de viaţă dătător, prin carele a scos Hristos pre păgâni din adâncul nebuniei idoleşti, pironindu-se pre tine. Pentru aceasta închinându-ne ţie, slăvim puterea lui.
Lumina soarelui, Mântuitorule, s-a schimbat întru întunerec pentru răstignirea Ta şi strălucirea lunei s-a stins şi stihiile toate s-au schimbat cu cutremur. Pentru aceasta strig Ţie, Cuvinte, luminează-mă pre mine cel schimbat de întunerecul patimilor, schimbând gândurile mele cu dreapta Ta şi mă mântueşte.
CU rana Ta tămădueşte patimile sufletului meu; cu împungerea coastei Tale, potoleşte îmbolditurile dracilor cele cu durere; cu piroanele Tale, Hristoase, scoate-mi piroanele poftelor celor cu dulceaţă şi cu patimă, dându-mi ca să mă închin fără de patimă, cinstitelor Tale patimi şi învierii.
A născătoarei.
pre Tine cel împodobit cu frumuseţea, Fecioara cea frumoasă Te-a născut; pre carele văzându-Te, neavând frumuseţe nici chip când ai pătimit, Mântuitorule, tânguindu-se a zis: Mă minunez de smerenia Ta, cea mai presus de minte, Fiul meu, prin care mântueşti firea omenească, ceea ce se smereşte.
Alt Irmos:
Luminează-te. luminează-te…
Mergi înainte, luminează-te tot poporul lui Dumnezeu şi văzând lemnul crucii pus înainte, sărută-l cu frică şi ia bucurie, slăvind pururea pre Domnul slavei, Cel ce s-a înălţat pre dânsa.
Tu eşti arma cea dumnezeească a vieţii mele, cinstită cruce, că pre tine înălţându-se Stăpânul, m-a mântuit; şi împungându-se a izvorît sânge şi apă din coastă. Căruia împărtăşindu-mă, mă bucur lăudându-l.
Slavă, a Treimii.
Închinu-mă Ţie, Dumnezeire sfântă, Treime dupre feţe, Unime dupre fire, Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt, unei stăpânii şi unei împărăţii, care stăpâneşti toate.
Şi acum, A născătoarei.
Munte mare eşti Fecioară, întru carele s-a sălăşluit Hristos, precum dumnezeescul David strigă. Prin care noi ne-am înălţat la cer, făcându-ne
380
fii prin Duhul, întru tot fericită.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cruce, sceptrul cel dumnezeesc al împăratului, vitejiaoştilor, întru nădejdea ta înfrângem pre vrăjmaşi; dă-ne nouă, celor ce ne închinămţie, biruinţă pururea asuprabarbarilor.
Irmosul:
maică Fecioară şi adevărat Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut fără sămânţă pre Hristos, Dumnezeul nostru, Cela ce s-a înălţat cu trupul pre cruce, toţi Credincioşii te slăvim pre tine şi pre Dânsul dupre vrednicie
LUMINÂNDA
Podobie: Cu Duhul stând bătrânul…
Semnul cel prea cinstit, întru înjumătăţirea postului cheamă la închinare pre toţi câţi lui îşi răstignesc patimile lor, dupre vrednicie, împreună cu patimile lui Hristos. Veniţi toţi Credincioşii, să ne închinăm lemnului Tainei celei înfricoşate
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei;
Maica, ceea ce nu ştie demire şi cea Preacurată a lui dumnezeu Cuvântul, a strigat tânguindu-se şi cu plângerejelindu-se: Oare, de acestfel de vestiri de bucuriemi-a adus Gavriil? Fiul meu! Mergi de plineşte sfatul celnespus şi dumnezeească rânduială.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea:
înjumătăţind calea postuluicare duce la cinstită crucea Ta, bine voeşte ca şi noi cei mântuiţi de vrăjmaşi prin Credinţă, să vedem ziua Ta, care o a văzut Avraam şi s-abucurat, luând pre Isaac viu din munte ca din mormânt;şi să ne împărtăşim şi cineicelei de taină, cu pace strigând: Luminarea şi Mântuitorul nostru, slavă Ţie. (de două ori).
Martirica:
Mucenicii lui Hristos cei nebiruiţi, biruind rătăcirea cu puterea crucii, aţi luat darul vieţii celei veşnice. De îngro zirile tiranilor nu v-aţi spăimântat şi chinuiţi fiind cumunci, v-aţi veselit. Şi acum sângiurile voastre s-au făcut tămăduire sufletelor noastre, Rugaţi-vă, să se mântueascăsufletele noastre.
Slavă, Stihira glasul al 8-lea:
înjumătăţind noianul postului, aşteptăm limanul mântuirii, adică vremea pătimirii Tale Doamne, celei de bună voie. Ci ca un milostiv şi îndurat, învredniceşte-ne să vedem cu pace şi ziua măritei învierii Tale, iubitorule de oameni.
Şi acum, tot aceasta.
Apoi se face închinăciune cinstitei cruci, la ceasul întâiu. La carele cântăm Troparele cele de Duminică, ce s-au scris mai înainte.
Glasul al 2-lea, singur glasul:
Veniţi Credincioşii, să ne închinăm…
Celelalte şi Ot pustul.
La ceasul al şaselea
Troparul Profeţiei, glasul al 6-lea:
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta slăvim.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm 69:
Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pre Tine, Dumnezeule.
Stih:
Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze.
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 26, vers 21.
Că iată Domnul din cel sfânt va aduce mânia sa preste cei ce locuesc prepământ, şi va descoperi pământul sângele său, şi nu va mai ascunde pre cei ucişi, în ziua aceea aduce-va Dumnezeu sabia ceasfântă şi mare şi tare asupra balaurului, şarpele ce fuge, şi asupra balaurului celui încolăcit şi va ucide pe balaurul cel din mare. În ziua aceea viea cea bună, dorirea Lui, casă o stăpânească pre ea. Eu, cetate tare, cetate înconjurată de oştire, în zadar o voiuadăpa pre ea, că se va lua noaptea şi ziuava cădea zidul ei. Că nu este care să nu sefi apucat de ea; cine mă va pune să păzesc
381
paiele în ţarină? Pentru bătaia aceasta o am lepădat pre ea. Pentru aceasta făcut-a Domnul toate câte a rânduit, arsu-m-am, striga-vor toţi, cei ce locuesc într-însa, să facem pace cu dânsul, să facem pace. Fiii lui Iacov, cei ce vin, va odrăsli şi va înflori Israil, şi se va umplea lumea de rodul lui. Au nu precum el a bătut, şi el însuşi aşa se va răni? Sau precum el a ucis, aşa şi el se va omorî? Certându-i şi ocărându-i va slobozi pre ei. Nu erai tu, cel ce cugetai cu duh aspru să-i ucizi pre ei cu duh de mâniePentru aceasta se va lua fără-de-legea Lui Iacov, şi aceasta este binecuvântarea lui, când voiu lua păcatul lui, când vor sdrobi toate pietrele capiştelor ca praful mărunte, şi nu vor rămânea copacii lor şi idolii lor tăieţi ca o dumbravă departe.
Prochimen, glasul al 6-lea: Psalmul 70:
Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu mă ruşinez în veac.
Stih: Întru dreptatea Ta mântueşte-mă şi mă scoate.
MIERCURI SEARA
ÎN SĂPTĂMÂNA DIN MIJLOC
La Doamnestrigat-am, punem Stihuri 10: cântând aceste 6 Stihiri şi din Mineiu 4.
Stihira glasul al 4-lea, singur glasul.
Postul, pricinuitorul bunătăţilor, şi-a adus acum înjumătăţirea sa, arătându-se bine plăcut prin zilele ce au trecut şi spre cele ce urmează puindu-şi de faţă folosinţa; căci îndemnarea spre lucruri bune face mai mult bine. Pentru aceasta făcând spre plăcere lui Hristos, dătătorul tuturor bunătăţilor, să strigăm: Cela ce ai postit pentru noi şi ai răbdat crucea, învredniceşte-ne fără osândă, să ne împărtăşim dumnezeeştelor
382
Tale Paşti, vieţuind înpace şi cu vrednicie slăvindu-Te pre Tine, împreunăcu Tatăl şi cu Duhul.
Altă Stihiră, glasul al 5-lea
Cei ce săvârşesc faptelebune în taină, aşteptând răsplătirile duhovniceşti, nu levestesc în mijlocul uliţelor, ci mai vârtos le poartă înlăuntrul inimilor lor. Şi cel ce vede toate, câte se fac întaină, ne dă plata înfrânării. Să săvârşim dară postul, nemâhnindu-ne la feţe, ci în cămările sufletelor noastrerugându-ne neîncetat, să strigăm: Tatăl nostru, Carele eşti înceruri, nu ne duce pre noi înispită, rugămu-ne; ci nescapă de cel rău.
Martirica:
Cu dragoste sufletească fără de saţiu, nelepădându-vă de Hristos sfinţilor mucenici, cari multe feluri de chinuri prin patimi răbdând, semeţiatiranilor aţi surpat şi Credinţa neclătită şi nevătămată păzind, la ceruri v-aţi mutat.
Pentru aceasta şi îndrăzneală către Dânsul dobândind, cereţi să dea lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Alte Stihiri, glasul 1-iu.
Podobie: Prea lăudaţilor mucenici…
Să ne spălăm sufletele cuapa postului şi apropiindu-ne de cinstita şi preacurata cruce a Domnului, să ne închinăm ei cu Credinţă; luând acum dumnezeească luminare şi dobândind veşnică mântuire, pace şi mare milă.
Cruce, lauda apostolilor, pre careate înconjură căpeteniile, puterile şi arhanghelii, mântueşte-ne pre noi, cei ce ne închinăm ţie, de toată vătămarea; şi ne învredniceşte să trecem cu bine dumnezeeasca măsură a postului şi să ajungem ziua cea mântuitoare, prin care ne şi mântuim.
Altă Stihiră, glasul al 7-lea: Podobie: Astăzi priveghează Iuda…
Astăzi închinându-ne cruciiDomnului, să strigăm: Bucură-te, pomul vieţii, stricătorul iadului! Bucură-te, bucuria lumii, pierzătoarea stricăciunii! Bucură-te, ceea ce risipeşti dracii cu puterea ta! întărirea Credincioşilor, arma cea nesfărâmată, păzeşte, sfinţeşte, rugămu-ne, pre cei ce te sărută pre tine.
Şi din Mineiu patru.
Slavă, şi acum; glasul al 6-lea:
Astăzi Cel neapropiat dupre fiinţă, mie apropiat S-a făcut şi a pătimit patimi, Cel ce m-a slobozit din patimi; Cel ce dă lumină orbilor, de buzele celor fără-de-lege a fost scuipat;şi şi-a dat spatele spre rănipentru cei robiţi. Pre Carelecea curată şi Maica Lui, pe cruce văzându-L, cu durere azis: Vai mie, Fiul meu! Căciai făcut aceasta? Cel împodobit cu frumuseţea mai multdecât toţi oamenii, fără suflare şi fără podoabă Te arăţi, neavând chip, nici frumuseţe? Vai mie, Lumina mea! Nu pot să Te văd adormit; la cele din lăuntru mă rănesc şi cumplită sabie trece prin inima mea! Laud patimile Tale, închinându-mă milostivirii Tale, îndelung răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Ieşire: Lumină lină…
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 71:
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, cel ce face minuni însuşi.
Stih:
Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului.
De la Facere, cetire.
Cap. 9, Vers 18.
Şi erau feciorii lui Noe, cari au ieşit din corabie: Sim, Ham şi Iafet; iară Ham era tată lui Hanaan. Aceşti treisunt feciorii lui Noe. Şi dintr-aceştia s-au împrăştiat preste tot pământul. Şi a început Noe a fi om lucrător de pământ şi a sădit vie. Şia băut din vin şi s-a îmbătat şi s-a golit încasa sa. Şi a văzut Ham, tatăl lui Hanaan, goliciunea tatălui său. Şi ieşind afară, a spuscelor doi fraţi ai săi; iară Sim şi Iafet luând o haină, o au pus pre amândoi umerii lor, şi s-au dus cu dosul înainte şi au acoperit goliciunea tatălui lor, şi feţele lor căutau înnapoi şi n-au văzut goliciunea tatălui lor. şi s-a trezit Noe de vin şi a cunoscut câte i-a făcut lui feciorul său cel mai tânăr şi a zis: Blestemat să fie Ham pruncul, slugă va fi
383
fraţilor săi; şi a zis: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Sim; şi va fi Hanaan slugă lui. Înmulţească Dumnezeu pre Iafet şi să fie Hanaan slugă lui. Şi a trăit Noe după potop ani trei sute cincizeci. Şi au fost toate zilele lui Noe nouă sute cincizeci de ani; şi a murit. Acestea sunt neamurile fiilor lui Noe: a lui Sim, a lui Ham şi a lui Iafet; şi s-au născut lor fii după potop.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 72:
Iar mie a mă lipi de Dumnezeu, bine este
Stih:
Cât este de bun Dumnezeul lui Israil!
Dela Pilde cetire.
Cap. 12, Vers 24.
Omul priceput este omul ştiinţei; iar inima nebunilor va întâmpina blestemuri. Mâna celor aleşi lesne stăpâneşte; iar cei vicleni vor fi de pradă. Cuvântul cel înfricoşat, turbură inima omului drept; iar vestea bună, îl veseleşte pre dânsul. Cunoscătorul drept lui însuşi va fi prieten; iar gândurile neCredincioşilor fără blândeţe; pre cei ce păcătuesc, îi vor ajungerelele, şi calea neCredincioşilor îi va înşela pre dânşii. Nu va dobândi vicleanul vânat; iar omul curat, agoniseală scumpă. În căile dreptăţei este viaţa, iar căile celor ce ţin minte răul, Sunt spre moarte. Fiul înţelept ascultă pre tatăl său; iar cel neascultător întru pierzare. Din rodurile dreptăţii va mânca cel bun; iar sufletele călcătorilor de lege, vor pieri fără de vreme. Cel ce-şi păzeşte gura sa, îşi păzeşte sufletul său; iar cel ce nu-şi opreşte buzele, frică îşi va face luişi. Întru pofte este tot cel leneş; iar mâinile celor harnici sunt întru nevoinţă. Urăşte dreptul cuvântul nedrept; iar neCredinciosul se ruşinează şi nu are îndrăzneală. Dreptatea păzeşte pre cel fără de răutate; iar pre cei neCredincioşi, îi face răi păcatul. Sunt care se îmbogăţesc singuri pe sine, nimic având; şi sunt cari se smeresc pre sine, în multă bogăţie. Răscumpărarea sufletului omului este bogăţia lui; iar săracul nu sufere certarea. Lumina drepţilor este pururea; iar lumina neCredincioşilor se va stinge. Sufletele viclene rătăcesc întru păcate; iar drepţii se îndură şi miluesc,
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite.
Din această zi rosteşte preotul (sau diaconul, de este) şi celelalte Ectenii, ale celor gătiţi spre Luminare, şi rugăciunea, şi se zic până în Miercurea cea mare, afară de sâmbătă şi Duminică.
384
Joi a patra săptămână LA UTRENIE
Cântăm Treimicile glasului.
După întâiaStihologie, zicem Sedelnele apostolilor din Octoih.
După a doua Stihologie, zicem această Sedealnă a lui Iosif, glasul 1-iu.
Podobia: Ceata îngerească…
Cu puterea crucii întărindu-vă, toată înşelăciuneavrăjmaşului o aţi stricat cu adevărat, măriţilor apostoli cei ce sunteţi rugători pentru sufletele noastre. Pentru aceasta, astăzi întru închinarea ei vă bucuraţi, rugând pentru noi pre Unul iubitorul de oameni.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Marie, ceea ce eşti locaş cinstit al Stăpânului, ridică-ne pre noi cei căzuţi în prăpastia desnădăjduirii celei cumplite şi a greşalelor şi a necazurilor; că tu eşti mântuirea păcătoşilor şi ajutătoare şi folositoare tare, şi mântueşti pre robii tăi.
După a treia Stihologie, Sedealna lui Teodor, glasul al 7-lea:
Podobia: Doamne, noi suntem…
Doamne, văzând pusă înainte crucea Ta astăzi, ne apropiem cu Credinţă, sărutându-o cu cântări şi cu laude, cu frică şi cu bucurie; sfinţeşte pre robii Tăi şi împacă lumea Ta, cu arătarea ei, Unule mult milostive.
Slavă, tot aceasta.
Slavă, a Născătoarei, însăşi podobia.
Doamne, noi suntem poporul Tău şi oile păşunii Tale, întoarce-ne pre noi cei cufundaţi în stricăciune; adună-ne ca un păstor pre noi cei rătăciţi şi milueşte turma Ta, iubitorule de oameni. Milostiveşte-Te, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Cela ce însuţi eşti fără de păcat.

Psalmul 50.
CANOANELE
Apoi cântăm Canonul mineiului şi aceste Tricântări ale luiIosif, cetind cântarea a 4-a din Psaltire.
Cântarea a 4-a, glasul 1-iu, Irmos:
La dumnezeeascastrajă…
Dar dătător de sfinţenie, dăruindu-ne nouă sfântă cruce, ceea ce eşti întărirea şi lauda apostolilor, astăzi eşti pusă înaintea a toată lumea spre închinăciune, uşurându-ne nouă vremea postului.
însemnând umbrit crucea, Moisi întinzându-şi mâinile, a biruit pre Amalic; carea închipuindu-o şi noi, să întindem
385
mâinile cu posturi şi cu rugăciuni, ca să biruim tabăra dracilor, cari se oştesc împotriva noastră totdeauna cu pizmă.
CU plugul cel dumnezeesc al crucii aţi arat pământul dumnezeeşti apostoli, făcându-l roditor şi odrăslind buna Credinţă. Pentru aceasta lăudându-vă pre voi cu glasuri în toţi anii, slăvim pre Hristos pururea.
A născătoarei.
Maica Dumnezeului celui bun fă-mi bun sufletul meu, pre carele l-a umplut de răutate cel viclean, înşelându-mă mişeleşte cu răul obicei; ca să te laud pururea, ca pre o pricină a mântuirii mele, pre tine cea mult lăudată.
Alt Irmos, glasul al 7-lea:
Venirea Ta, cea trupească, Hristoase…
Astăzi se pune înainte prea sfânta cruce; să ne apropiem şi să o sărutăm pre dânsa, pentru că este cornul mântuirii noastre.
Darul tău vine prin însemnarea ta, alungând negura dracilor, cruce a lui Hristos, arma cea nebiruită.
Slavă, a treimei:
Unime dupre fire Te laud şi întreirea feţelor cinstesc, Părinte, Fiule şi prea sfinte Duhule.
Şi acum, A născătoarei.
Născut-ai fără de păcat, Fecioară ceea ce eşti cu totulfără prihană, pre Dumnezeu cel ce cuprinde cu mâna marginile lumii, pre Cel mai de demult decât toate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Apostoli, rugători ai lumii, rugaţi-vă să ne mântuim şi noi, cari ţinem armă crucealui Hristos.
Irmosul:
Venirea Ta cea cu trup, Hristoase, înCredinţându-oprorocul Avacum, a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Această numită şi sfântă zi…ţ
Bucură-te, cruce cea din treipărţi şi dumnezeească, pecare s-a pironit unul din Treime, Cel ce a luat trup, luminându-ne pre noi cei înfipţi în adâncul neCredinţei, cari oprea înălţăm întru toţi vecii.
Câştigând crucea putere tare, a liberat pre cei robiţi din cumplita putere a vrăjmaşului, apostolii Cuvântului cântând: Pre Tine Te prea înălţăm întru toţi vecii.
386
Vai! Cât va fi de înfricoşat scaunul acela, pe carele şezând, Cuvântule, vrei să vădeşti faptele mele ascunse, mustrând nesimţirea mea; ci Cela ce eşti milostiv din fire, să Te înduri de mine atunci
A născătoarei.
Din sânurile cele părinteşti nedepărtându-Te, Te-ai sălăşluit în sânul Fecioarei, pentru chemarea neamului omenesc; întru a cărui asemănare Te-ai îmbrăcat, Iisuse, pentru milostivirea Ta. Pentru aceasta Te lăudăm noi oamenii în veci.
Alt Irmos:
Pre unul, împăratul slavei…
Pre tine te cinstim săptămână purtătoare de cruce, ca pre o vrednică de închinare; că întru tine închinându-ne lemnului celui curat, strigăm: Preoţi lăudaţi, popoare prea înălţaţi pre Hristos în veci.
O, ce minune, împărate al veacurilor! Că ne-ai învrednicit pre noi, robii Tăi, a vedea şi a ne închina lemnului pe carele Te-ai răstignit. Pentru aceasta cu frică, Te lăudăm în veci.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre sfântulDuh, Domnul.
O Dumnezeire de o fiinţă; o Treime prea sfântă: Părinte, Fiule, şi prea sfinte Duhule, slăvesc stăpânia Ta nedespărţită şi laud o împărăţie întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Pre Cela ce a zidit pre Adam dupre chipul Său şi S-a întrupat din frământătura Luişi a deslegat blestemul cel de demult, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cei ce sunteţi ca o vioară a Bisericii cu două sprezece strune, ca cei ce dulce aţi cântat cuvântul înţelepciunii, Apostolilor, rugaţi-vă pentru noi cei ce vă lăudăm, ca să vedem pătimirea Domnului şi să o lăudăm în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre împăratul slavecelunul fără început, pre carele bine-L cuvintează puterilecerurilor, de care se cutremură cetele îngerilor, lăudaţi-L preoţi, popoare prea înălţaţi-L în veci.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Luminează-te, luminează-te…
Veseleşte-te, luminează-te Biserica lui Dumnezeu cu razele crucii, pre care o aduci înaintea tuturor Credincioşilor
387
spre închinăciune; iar tu toată mulţimea drăcească fugi, umplându-te de întunerec.
aria postului este dumnezeească cruce, ajutătoare celor ce priveghează, întărire celor ce postesc, apărătoare celor ce se războesc. Deci, adunându-ne noi Credincioşii, să ne închinăm ei cu dragoste, bucurându-ne.
Cei ce sunteţi temelii dumnezeeşti ale Bisericii lui Hristos, păziţi-ne pre noi întru întărirea bunei Credinţe şi ne întăriţi pe piatra cea tare, a Celui ce v-a ales pre voi, măriţilor Apostoli.
A născătoarei.
Ceea ce ai zămislit bucuria, prin glasul arhanghelului, pierde acum întristarea inimii mele cea stricătoare de suflet, şi-mi dă Preacurată plângere făcătoare de bucurie, ca să aflu acolo dumnezeească mângâiere.
Alt Irmos:
Pre tine, Preacurată Maică…
Tu închipuindu-te prea cinstit lemn, ai îndulcit apele Mer rei de demult; tu, cruce a lui Hristos, căreia ne închinăm astăzi, îndulceşte-mi şi mie postul.
Pre tine cruce a lui Hristos, ceea ce eşti armă nebiruită a împărăţiei, tăria oştilor, puterea sfetnicilor, cu cântări te slăvim.
Slavă, a treimei:
Pre Tine Tatăl cel fără început şi Stăpânul şi pre Cuvântul, cel împreună fără început şi pre Duhul sfânt, cu bună Credinţă toţi Credincioşii Te slăvim.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine cea mărită şi singură Născătoare de Dumnezeu, care ai încăput în pântece pre Cuvântul cel neîncăput şi L-ai născut dupre trup, cu laude te slăvim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pre voi apostoli, ca pre cei ce aţi fost cu glas ca de foc, cari aţi ars toată uscăciunea înşelăciunii şi aţi sădit în lume buna Credinţă, cu cântări vă mărim.
Irmosul:
Pre tine cea Preacurată Maică şi Fecioară, care ai încăput în pântece pre Cuvântul cel neîncăput şi L-ai născut dupre trup, cu cântări te slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
388
Stihira zilei, glasul al 7-lea:
Să râvnim pocăinţii vameşului, noi Credincioşii, şi să nu ne lăudăm ca fariseul; ci să aducem suspinare dintru adâncul inimii făcătorului de bine, Dumnezeului tuturor; că El însuşi ne-a poruncit zicând: Că tot cel ce se înalţă pre sine, se va smeri, iar cel ce se smereşte pre sine, se va înălţa. Pentru aceasta cu un gând să strigăm Lui: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi păcătoşii şi ne mântueşte.(de două ori.)
Martirica:
Un lucru mirosind, spre un lucru uitându-se mucenicii cei purtători de chinuri, o cale a vieţii aflând, adică moartea cea pentru Hristos, fiecarele râvnind la sfârşitul altuia; o, minune! Întrecându-se a răpi chinurile ca nişte avuţii, zicea unul către altul: De nu vom şi muri acum, dar tot vom muri şi vom sluji firii dupre datorie; să primim dar nevoia în loc de mare cinste, socotind lucrul cel de obşte, ca şi cum ar fi al nostru; cu moartea să cumpărăm vieaţa. Pentru rugăciunile lor, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu împacă vieaţa noastră, a celor ce strigăm către Tine: Milostive Doamne, slavă Ţie.
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 6-lea:
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Ta slăvim.
Slavă, şi acum; tot acesta. Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 73:
Dar Dumnezeu, împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Stih:
Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat până în sfârşit?
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 28, Vers 14.
Pentru aceea ascultaţi cuvântul Domnului, bărbaţi necăjiţi şi boierii poporului celui din Ierusalim. Că aţi zis: Făcut-am legătură cu iadul, şi aşezământ cu moartea; vifor iute de va trece, nu va veni preste noi, pus-am minciona nădejdea noastră, şi cu minciună ne-am acoperit. Pentru aceasta aşa zice Domnul: Iată, eu voiu pune în temelie Sionului piatră de mult preţ, aleasă în capul unghiului, cinstită întru temeliile ei, şi cel ce va crede într-însa nu se va ruşinaşi voiu pune judecată întru nădejde; iar mila mea în cumpene, şi cei ce nădăjduiţi în zadar spre minciună că nu va trece preste voi vifor. Şi nu va strica legătura voastră cu moartea, şi nădejdea voastră cea cu iadul nu va rămânea, vifor invăluindu-se de va veni, veţi fi lui spre călcare. Când va trece, va ridica pre voi; dimineaţa de dimineaţă va trece ziua, şi noaptea va fi nădejdearea; învăţaţi-vă a auzi cei din necaz. Nu putem să ne batem, şi înşine am slăbit a ne aduna. Ca un munte al necuraţilor sculase-va Domnul, şi va fi în valea Gavaonului, cu mânie va face lucrurile sale, lucruri de amărăciune şi mânia lui streină va lucra, şi amărăciunea lui streină Şi voi nu vă veseliţi nici să se întărească
389
legăturile voastre, pentru că lucruri săvârşite şi rânduite am auzit de la Domnul Dumnezeul Savaot, care va face preste tot pământul.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 74: Iar eu mă voiu bucura în veac, cânta-voiu Dumnezeului lui Iacov.
Stih:
Mărturisi-ne-vom Ţie, Dumnezeule, mărturisi-ne-vom Ţie.
JOI SEARA
A PATRA SĂPTĂMÂNĂ
La doamne strigat-am, punem stihiri 6, cântândpodobnice ale Triodului şi 3 dinmineiu. Stihiri, glasul al 4-lea: Podobia:Dat-ai semn celor ce se tem..
Învrednicindu-ne a săruta noi Credincioşii crucea Ta, Doamne, cea pururea fericită, prin care ne-ai mântuit pre noi, lăudăm milostivirea Ta şi ne rugăm cu deadinsul: Dărueşte, Mântuitorule, tuturor bucuria mântuirii Tale prin pocăinţă, dându-ne să vedem învierea Ta şi cinstitele patimi.
Omorîre ai răbdat, răstignindu-Te pe cruce, Cela ce ai omorît moartea şi ai înviat pre morţi cu cuvântul cel de vieaţă aducător. Pentru aceasta mă rog Ţie, înviază Doamne sufletul meu cel omorît de păcat, dându-mi umilinţă şi scutire de răutăţi în sfintele zile ale postului, iubitorule de oameni.
Altă Stihiră a Lui Teodor, glasul al 4-lea: Podobia: Pre diamantul cel înţelegător…
Învredniceşte-ne cu bucurie a vedea şi a săruta crucea Ta cea sfântă; Te rugăm preTine, Dumnezeule Mântuitorul nostru, să ajungem şi la preacuratele Tale patimi, cu postul întărindu-ne; ca închinându-ne, să lăudăm răstignirea Ta, suliţa, buretele şi trestia, prin care făcându-ne nemuritori, iarăşi ne-ai ridicat la vieaţa cea dintâi a desfătării, ca un iubitor de oameni. Pentru aceasta acum, cu mulţumită, pre Tine Te slăvim.
Şi3 din Mineiu.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 8-lea, Psalmul 75:
Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului, Dumnezeului nostru.
Stih:
Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israil mare este numele lui.
De laFacere, cetire.
Cap. 10, Vers 32.
Acestea sunt neamurile feciorilor lui Noe după naşterile lor şi după seminţiile lor. Dintr-aceştia s-au împărţit hotare neamurilor pre pământ după potop. Şi era la tot pământul o limbă şi un glas tuturor.
Şi a fost după ce au purces ei de larăsărit, au aflat câmp în pământul Senaar şi au descălicat acolo. Şi a zis omul către vecinul său: veniţi să facem cărămizi şi să le ardem în foc; şi le-au fost cărămida în loc de piatră şi lutul le era în loc de var. Şi au zis: veniţi să ne zidim nouă cetate şi turn, al cărui vârf să fie până la cer; şi să ne facem nouă nume mai înainte de ce ne vom risipi pre faţa a tot pământul. Şi s-au pogorît Domnul să vadă cetatea şi turnul, care zideau fiii oamenilor. Şi a zis Domnul: iată un neam este
390
şi o limbă tuturor; şi aceasta au început a face şi acum nu vor înceta dintr-acele toate câte se vor apuca a face. Veniţi şi pogorându-ne să amestecăm acolo limba lor, ca să nu înţeleagă niciunul glasul deaproapelui său. Şi i-au împrăştiat pre ei Domnul de acolo preste faţa a tot pământul; şi au încetat a zidi cetatea şi turnul. Pentru aceea s-a chemat numele locului aceluia amestecare, că acolo a amestecat Domnul limbile a tot pământul; şi de acolo i-a risipit pre ei preste faţa a tot pământul.
Prochimen, glasul al 8-lea, Psalmul 76.
Cuglasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu, şi a căutat spre mine.
Stih:
În ziua necazului meu, pre Dumnezeu am căutat.
Dela Pilde cetire.
Cap. 13, Vers. 20.
Poftele Credincioşilor îndulcesc sufletul; iar lucrurile neCredincioşilor, departe sunt de cunoştnţă. Cel ce umblă împreună cu cei înţelepţi, înţelept va fi, iar cel ce umblă cu cei fără de minte, se va cunoaşte. Pre cei ce păcătuesc, îi vor ajunge relele, iar pre cei drepţi, îi va ajunge binele. Omul bun va lăsa moşteni pre fiii fiilor; Iar bogăţia neCredincioşilor se strânge dreDţilor. Drepţii vor petrece mulţi ani întru bogăţie, iar nedrepţii vor pieri degrabă. Cel ce cruţă toiagul, urăşte pre fiul său; iar cela ce-l iubeşte, îl ceartă cu deadinsul. Dreptul mâncând va sătura sufletul său; iar sufletele neCredincioşilor vor fi lipsite. Femeile cele înţelepte au zidit case; iar cea fără de miute le-a surpat cu mâinile sale. Cel ce umblă drept, se teme de Domnul; iar cel ce umblă strâmb pre căile sale, se va defăima. Din gura nebunilor toiag de ocară; iar buzele înţelepţilor îipăzesc pre ei. Unde nu sunt boi, ieslea este deşartă; iar unde sunt holde multe, arătată este tăria boului. Mărturia Credincioasă nu minte, iar mărturia strâmbă aţâţă minciuni. Căuta-veî înţelepciune la cei răi, şi nu o vei afla iar la cei înţelepţi, lesne este simţirea.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 6-lea:
de la Domnul cel ce s-a smerit pre sine, până la moartea crucii pentru tine, învăţându-te suflete al meu, din înălţare umilinţa şi din umilinţă înălţarea, nu te înălţa pentru bunătăţile tale, nici socotindu-te pre tine drept, să osândeşti pre aproapele tău, ca fariseul cel lăudăros; ci cu gând plecat aducându-ţi aminte numai de păcatele tale, ca vameşul strigă: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă mântueşte.(de două ori).
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale. Cu rugăciunile lor, milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Podobia: A treia zi ai înviat…
Preacurata, dacă Te-a văzut pre cruce răstignit, a strigat: Ce taină streină este aceasta ce văd, Fiul meu? Cum mori răstignindu-Te pe lemn cu trupul, dătătorule de viaţă?
Vineri a patra săptămână la utrenie
Trei mici le glasului. După întâia Stihologie, Sedelnele crucii din Octoih. După a doua Stihologie, cântăm aceastăSedealnă a lui Iosif, glasul al 4-lea:
Podobie: Cela ce Te-ai înălţat pe cruce…
Prea cinstita cruce, ceea ce sfinţeşte vremea postului, se vede; căreia închinându-neastăzi, să strigăm: Stăpâne, iubitorule de oameni, dă-ne nouă prin ajutorul ei să trecem şi cealaltă vreme a postului, cu umilinţă, şi să vedemşi dătătoarele de vieaţă patimi, prin care ne-am mântuit.
Slavă, tot aceasta. Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu:
Pre Tine, cela ce Te-ai născut din Tatăl cel fără de început, dacă Te-a văzut pe cruce răstignit, ceea ce Te-a născut mai pe urmă, Hristoase, a strigat: Vai mie, prea iubite Iisuse! Cum Te-ai răstignit de bună voe acum, Fiule, de oamenii cei fără de lege?
Cela ce eşti slăvit de îngeri, ca un Dumnezeu, Te laud pre Tine, îndelung răbdătorule.
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină…
Lumina sufletelor noastrevăzând-o acum Hristoase, adică preacurată crucea Ta, şi închinându-ne ei cu bucurie, strigăm luminat: Slavă Ţie, Cela ce ai voit a Te înălţa predânsa; slavă Ţie, Cela ce ai I luminat printr-însa toată făptura; prin care neîncetat, cu cântări, Te slăvim.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei.
Dacă Te-a văzut pre Tine
391
înălţat pe cruce Maica Ta, care nu ştie de mire, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o maică plângând, a zis: ce minune nouă şi streină este aceasta, Fiul meu? Cum, cela ce eşti vieaţa tuturor, Te împreunezi cu moartea, vrând să înviezi pre cei ce au murit, ca un milostiv?
Psalmul 50.
Şi Canonul crucii; pentru că Mineiul se cântă la Pavecerniţă.
CANONUL
Al cărui acrostih, la Greci, este acesta: toţi să lăudăm lemnul cel de închinăciune.
Cântarea 1-a…, glasul al 8-lea, Irmos:
Pre Faraon, cela ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moisi, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul crucii lovind şi despărţind marea şi pre Israil fugătorul şi mergătorul pedestru l-a mântuit; pre cel ce cântă cântare lui Dumnezeu.
Adunându-ne astăzi cu gând curat şi cu minte Credincioasă, veniţi să ne închinăm crucii Domnului că stă de faţă, dăruind celor ce se închină ei sfinţenie mântuitoare, luminare, slavă şi mare milă.
Dătătoarea de viaţă cruce, stând înainte de faţă şi văzându-se aruncă razele darului luminoase. Să mergem şi să luăm lumină de veselie,
392
mântuire şi iertare, aducând laudă Domnului.
nostru, cel ce s-a înălţatde bună voie pe dânsa.
Stă cinstita cruce înaintea celor ce privesc, ca o vedere minunată şi ca un izvor izvorăşte daruri sufleteşti, opreşte păcatele, desleagă boalele şi întăreşte gândurile celor ce se apropie de dânsa cu curăţie.
Slavă.
Toiagul cel ce a tăiat marea închipuia semnul crucii, prin care noi fără înecare înotând prin Credinţă, trecem apa cea fără stare a vieţii, scăpăm din toate curgerile păcatului şi ne umplem de dumnezeească linişte.
Şi acum, A născătoarei.
Când Te-am născut negrăit, Fiule, am scăpat de dureri şi cum mă umplu acum cu totul de chinuri? Că Te văd spânzurat pe lemn, ca pe un făcător de rău, pre Cel ce ai spânzurat pământul, fără nici o ţinere, zis-a cea Curată, plângând.
Cântarea a 3-a, Irmos: Cela ce ai întărit dintru început…
Crucea, dătătoarea de toatebunătăţile se vede, căreia ne închinăm şi toată făptura prăznueşte cu bucurie, luminându-se cu darul Dumnezeiesc.
Strălucindu-ne cu lumina razelor crucii, întru înjumătăţirea sfântului post, să fugim de întunerecul păcatului şi să strigăm: Luminarea tuturor, îndurate Doamne, slavă Ţie.
Slavă.
Lăudămu-te cu cântări pre tine cruce şi cu Credinţă te sărutăm rugându-ne, scoate-ne pre noi din cursele vrăjmaşului, cu puterea ta; şi ne îndreptează pre noi pre toţi, cari te cinstim, la limanul mântuirii,
Şi acum, A născătoarei.
Văzând vieaţa omorîtă pe cruce şi nesuferinddurerea pântecelui, s-a tânguit preacinstita Fecioară strigând: Vai mie, Fiul meu! Ce Ţi-a răsplătit Ţie poporul cel fără de lege!
Irmosul:
Cela ce ai întărit dintru început cerurile întru pricepere şi pământul pre ape l-ai întemeiat, pre piatra poruncilor Tale, Hristoase, mă întăreşte, că nu este sfânt afară de Tine, unule iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul al 6-lea:
Numai cât s-a înfipt lemnul crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătit, Doamne; că pre carele l-a înghiţit cu poftă iadul, l-a slobozit cu frică. Arătat-ai nouământuirea Ta, sfinte, pentru care Te slăvim pre Tine, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-ne pre noi.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Astăzi s-a împlinit cuvântul cel proorocesc; că iată ne închinăm la locul unde austătut picioarele Tale, Doamne; şi din lemnul mântuirii gustând, scăpare din patimile păcatului am dobândit. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Tueşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuriamea, Cela ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentrup aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.
Acoperământul cel puternic şi îndreptarea oamenilor, arma Credinţei cea nebiruită,
393
crucea cea mântuitoare, iată se vede pusă înainte şi sfinţeşte inimile tuturor Credincioşilor, cari se apropie de dânsa şi le luminează cu darul.
La înjumătăţirea postului stând pusă înainte în mijlocul tuturor, ca în mijlocul pămân tu lui, prea cinstita cruce, preabunule, pre care Te-ai înălţat de bună voie, iubitorule de oameni, sfinţeşte lumea cu închinarea ei şi goneşte taberile dracilor.
Cerul şi tot pământul împreună se veseleşte, mucenicii cei purtători de chinuri, apostolii şi sufletele drepţilor cu dragoste acum se bucură, văzând pus în mijloclemnul cel dătător de vieaţă, carele mântueşte pre toţi şi pre Credincioşi îi sfinţeşte cu darul.
Slavă…
Legile Tale, Doamne, nepăzindu-le eu neînţelegătorul, voiu să mă osândesc, când veiveni din cer să judeci faptele oamenilor. Pentru aceasta strig către Tine: Întorcându-mă, mântueşte-mă cu puterea crucii Tale, dându-mi lacrimi depocăinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Din pântece fecioresc Te-amnăscut, Fiule, şi văzându-Tepe lemn spânzurat, nu măpricep şi nu mă pot cuprinde
394
înălţimea tainei şi adâncul judecăţilor celor multe, strigat-a cea Preacurată; pre care cu glasuri fără tăcere, ca pre o Maică a lui Dumnezeu, o fericim.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pentru ce m-ai lepădatdela faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă şi m-a acoperit întunerecul cel strein, pre mine ticălosul? Ci mă întoarce, şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Strigaţi neamuri, glăsuiţi, cântaţi seminţii şi săltaţi înaintea lui Dumnezeu, Celui ce ne-a dat crucea întărire neclătită; cari ne desfătăm acum în vremea postului, ospătându-ne sufletul şi gândul.
Toate oştile cele fără de trup Te înconjură pre tine cruce preasfântă şi noi oamenii astăzi atingându-ne de tine, cu buze de lut, luăm cu dragoste sfinţire şi binecuvântare, slăvind pre cel ce s-a pironit pre tine.
Tămădueşte patimile sufletului meu, cele de preste ani, îndurate Doamne, şi mă învredniceşte a fi închinător sfintelor tale patimi, făcându-mă mai bun în vremeapostului, ca să arăt şi părăsirea de răutăţi, prea bunule.
A născătoarei.
Pre cruce văzând pre Cel ce s-a născut din tine, mai presus de minte, pentru bunătatea Sa, Preacurată te-ai rănit la inimă şi ai zis: Vai mie, dumnezeescule Fiu! Cum suferidurere pentru toţi? Închinu-mă milostivirii Tale, Doamne.
TRICÂNTARE
Glasul al 4-lea, Irmos:
Spăimântatu-s-au toate…
Luminătorii şi-au ascuns lumina lor, văzându-Te pre lemn pironit fără dreptate, pre Tine, Cela ce unul eşti drept şi îndelung răbdător; Carele ai îngrozit întunecatele stăpâniri ale vicleanului, cu puterea Ta, Mântuitorule.
Să ne spălăm feţele cu apa postului şi să sărutăm lemnul pre carele s-a înălţat însuşi Hristos, Înbrăcându-Se cu trup muritor, ca să omoare pre cel ce ne-a omorît pre noi.
Cruce preacinstită, lauda apostolilor, arma purtătorilor de chinuri, slava preoţilor, îngrădirea cuvioşilor, păzitoarea tuturor Credincioşilor, păzeşte, sfinţeşte pre cei ce se închinăţie cu Credinţă.
A născătoarei.
Fecioara, viţa cea adevărată,
395
văzând spânzurat pre lemn strugurul pre carele l-a odrăslit, a strigat: Fiule, varsă din Tine must, carele să oprească beţia vrăjmaşilor, celor ce în deşert Te-au răstignit pre Tine, cel îndelungrăbdător întru toate.
Alt Irmos, glasul acelaşi:
Luminează-mă pre mine…
Astăzi se pune înainte crucea Ta, lemnul vieţii cel vrednic de închinăciune şi lumea se bucură pentru venirea Duhului, sărutându-o.
Văzând crucea Ta pusă înainte, slujitorii cei cereşti pre Tine, Doamne, Te laudă şi dracii se cutremură nesuferind puterea Ta.
Slavă, a Treimii.
Să slăvim Treimea cu dreaptă Credinţă, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, pre Duhul Sfânt, pre o Dumnezeire care este Unime în trei ipostasuri.
Şi acum, A născătoarei.
Maică şi Fecioară, te mărturisim noi Credincioşii cudreaptă Credinţă, pre tine ceea ce ai născut negrăit pre Hristos, Dumnezeul nostru, pre Unul cel mult milostiv.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cela ce Te-ai răstignit pe Pin, pe Chedru şi pe Chiparos, Fiule al lui Dumnezeu sfinţeşte-ne pre noi pre toţi şi ne învredniceşte a vedea patima Ta cea purtătoare de vieaţă.
Irmosul:
Luminează-mă pre mine, cela ce mânec de noapte, făcătoare de viaţă cruce a lui Hristos, pre cel ce mă închin Ţie cu frică, răsărindu-mi pururea zi de mântuire.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Înfigându-se crucea în pământ, s-a făcut cădere dracilor, care văzându-o noi acum pusă înainte cu slavă şi sărutându-o, ne sculăm din căderile păcatului.
Înălţându-Te pre Tine, Hristoase, ca pre un împărat şi domn, sărutăm crucea care ne-ai dăruit, să ne fie ca un zid nesurpat, întru înjumătăţirea dumnezeescului post, bucurându-ne.
Mari daruri dându-ne nouă tuturor, se vede crucea Domnului, cea pusă înainte. Deci, să ne apropiem oamenilor, să luăm lumina inimii şi a sufletului.
Şi acum, a Născătoarei.
Întăreşte-ne pre noi Preacurată, ca să postim de toată
396
răutatea şi ne dă putere pururea să ne oprim de faptele cele rele şi viclene, ceea ceeşti folositoarea tuturor oamenilor.
Irmosul:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fără-de-legilemele şi mă ridică dintru adâncul răutăţilor, rogu-mă; căci către Tine am strigat, şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC
glasul al 7-lea:
Nu mai păzeşte încă sabiacea de văpaie uşa Edenului; că într-însa a venit preaslăvită legătură, lemnul crucii;acul morţii şi biruinţa iadului s-a gonit; că de faţă ai stătut, Mântuitorul meu, strigând celor din iad: intraţi iarăşi în rai!
Icos:
Trei cruci a înfipt Pilat înGolgota: două tâlharilor şiuna dătătorului de vieaţă, pecare a văzut-o iadul şi a ziscelor de jos: O, slugile mele şi puterile mele, cine este cel ce a înfipt piron în inima mea? Cu suliţă de lemn m-aîmpuns fără veste şi mă rup.La cele din lăuntru ale mele mă doare, pântecele meu se chinueşte, simţirile-miturbură duhul; şi mă silesc alepăda din minepre Adam şi pre cei din Adam, cari-misunt daţi prin lemn; că lemnul iarăşi îi duce în rai.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De pogorîrea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat în Vavilon oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucurospicior, ca într-o grădină verde, săltând, au cântat: Bineeşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cel mai presus decât vremile se arată sub timp îmbrăcat în trup şi tămădueşte patimile noastre cele din toatăvremea, pentru bunătatea sa, în vremea postului în care estepusă înainte dumnezeeascacruce, sfinţindu-ne pre noi.
Lăudăm, ne închinăm şi slăvim Doamne puterea Ta, că ne-ai dat nouă, robilor Tăi, dumnezeeasca cruce, desfătare neîmpuţinată şi păzitoaresufletelor şi trupurilor noastre.
Să nu mă arăţi, Doamnedefăimat în ziua întrebăriipentru răutăţi, nici să mă lepezi ruşinat de la faţa Ta; cisă Te înduri şi să mă mântueşti cu cinstită crucea Ta, caUn prea bun.
Slavă…
îndulcind Moisî apele cele
397
amare cu lemnul, a închipuitdarul tău, cruce; că ne-am scăpat cu puterea ta de amărăciuNea patimilor. Pentru aceasta îndulceşte-ne acum pre noi, cari te sărutăm, cu umilinţa sufletelor.
Şi acum, A născătoarei.
Lărgeşte strâmtoarea minţiimele cu rugăciunea ta Stăpână, ceea ce ai strâmtorat toate meşteşugurile luptătorului, şimă povăţueşte să merg pre calea cea strâmtă, spre desfătarea vieţii, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 8-a, irmos:
De şapte ori cuptorul, muncitorul haldeilor, l-a ars nebuneşte pentru cinstitorii deDumnezeu; iar văzându-i preaceştia cu putere mai bunământuiţi, făcătorului şi răscumpărătorului au strigat:Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Tras-a oarecând cu lemnul securea din râu Dumnezeescul Elisei, mainainte însemnându-te de departe, cruce prea cinstită; că prin tine scoţându-ne din adâncul înşelăciunii la Credinţa cea adevărată, ne învrednicim a te vedea în ziua de astăzi şi a ne închina ţie cu Credinţă, culegând mântuire.
Mai înainte te-a însemnat de demult Iacov prea arătat pretine, prea cinstită cruce, prinbinecuvântare; iar noi cu darulînvrednicindu-nea te vedea, neapropiem toţi cu Credinţă neîndoită şi atingându-ne luămbinecuvântare din destul, luminare, mântuire şi deslegare de păcate.
Albindu-ne cu fapte bune, să ne apropiem prin înjumătăţirea postului, veselindu-ne, şi să sărutăm cu Credinţă crucea Domnului; ca îndreptându-ne cu putera ei, să săvârşim călătoria cu bună dragoste şi să ajungem luminaţi la dumnezeeasca patimă.
A treimei:
Firea cea de o fiinţă, cea împreună vecuitoare, cea deun scaun şi singură prin sine, despărţită dupre feţe, pre Tatălcel nenăscut, pre Fiul şi pre Duhul Sfânt, fiinţa cea nezidită şi Dumnezeirea toţi lăudându-o, să o slăvim zicând: preoţi binecuvântaţi, popoare prea înălţaţi-o pre dânsa în veci.
A născătoarei.
Văzându-Teacumcaunmiel fără de răutate răstignit şi pironit pre cruce de cei fără de lege, Fiul meu, Cela ce eştifără de început, mă sfâşii la
398
inimă şi sunt cuprinsă de dureri ca o Maică, strigat-a cea Preacurată; pre care o lăudăm cu glasuri fără tăcere, dupre datorie întru toţi vecii.
Alt irmos:
Pre tinerii cei bineCredincioşi…
Văzând făptura patima Ta, cela ce eşti fără patimă, a pătimit împreună cu Tine, îndelung răbdătorule; soarele s-a stins şi pietrele s-au despicat, tot pământul s-a clătit cu frică strigând: Pre Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Îndurate, Dumnezeul meu, ceartă fiarele trestiei cele cumplite, care mă necăjesc în Lăuntru Mântuitorule, Cela ce ai răbdat ocară fără de cinste, bătut fiind cu trestia, Hristoase, vrând să cinsteşti pre toţi cei necinstiţi, pentru călcarea poruncii celei de demult.
Când îmi aduc aminte de înfricoşata Ta judecată, prea drepte judecătorule, mă cutremur şi mă spăimântez şi mă tânguiesc, cugetând la lucrurile mele cele vrednice de osândă; pentru aceasta, Mântuitorule, să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele milostivirea Ta cea multă.
A născătoarei.
Cela ce Te-am născut preTine fără dureri, rabddureri întru răstignirea Ta; mi se aprind toate cele din Lăuntru; căci cu piroane Te-ai pironit, cu suliţa în coaste împungându-Te îndelung răbdătorule, strigat-a preacurata Fecioară. Pre care, ca pre Născătoarea de Dumnezeu, cu un glas să o lăudăm.
Alt Irmos:
Toate lucrurile lui Dumnezeu…
Să izvorască munţii dreptate înţelegătoare şi dealurile să se veselească, că astăzi ne închinăm lemnului crucii, pre carele îl prea înălţăm, Hristoase, în veci.
Darul crucii este înfricoşat, că goneşte taberile dracilor, dăruind oamenilor ape de tămăduiri. Pentru aceasta Te lăudăm pre Tine, Hristoase, în veci.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Să lăudăm pre Tatăl cel fără de început şi pre Fiul împreună cu Duhul Sfânt, pre Treimea cea de o fiinţă, o stăpânie şi un Dumnezeu lăudând şi cântând întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Toată limba pământenilor te laudă pre tine, Fecioară, că ai răsărit lumina cea neapropiată care luminează lumea,
399
pre Hristos Dumnezeu, pre carele îl prea înălţăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Se bucură marginile pământului de închinarea crucii Tale, iubitorule de oameni. Îngerii în ceruri astăzi dănţuesc împreună cu noi lăudându-Te, Hristoase, în veci.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Toate lucrurile lui Dumnezeu şi toată zidirea binecuvântaţi pre Domnul, că oamenilor pe pământ a răsărit lumina şi toată lumea a luminat şi viaţă veşnică lumii a dăruit; cântaţi-I popoare şi-L prea înălţaţi pre El în veci.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat. Că Dumnezeu s-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea pre tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te slăvim.
Vindecat-ai prea Bunule sdruncinătura mea, pre cruce oarecând pironindu-Ţi mâinile şi picioarele cu piroane, împărate al tuturor; şi în coastă împungându-Te, cu oţet şi cu fiere fiind adăpat, veselia tuturor, dulceaţa, slava şi mângâierea cea veşnică.
Mai frumoasă eşti decât safirul şi decât aurul şi luminoasă ca soarele, dumnezeească cruce; că de şi stai cuprinsă în loc, dar pururea eşti înconjurată cu frică de puterile cele netrupeşti; şi cu dumnezeeştile raze ale puterii tale luminezi plinirile lumii.
Crucea este liman celor înviforaţi, povăţuire şi întărire celor rătăciţi, slava lui Hristos, puterea apostolilor şi a proorocilor, întărirea mucenicilor, scăparea tuturor oamenilor; pre aceasta văzându-o toţi pusă în mijloc, cu înfrânare o sărutăm.
Când vei vrea să vii pre pământ să judeci lumea, pe care ai zidit-o, Doamne, mergând înaintea Ta oştile îngereşti şi crucea strălucind înainte mai mult decât razele soarelui, atuncea cu puterea ei să Te milostiveşti şi să mă milueşti pre mine, carele am greşit mai mult decât toţi oamenii.
A născătoarei.
Fără stricăciune Te-am născut pre Tine, pre carele Te-a născut Tatăl din pântece mai
400
înainte de veci; şi cum Te desfaci? Oamenii Te rup pre Tine, Fiule, şi-Ţi pătrund coasta cu suliţa, mâinile şi picioareleîţi pironesc fără omenie? Strigat-a cea Preacurată, pre care dupre vrednicie o slăvim.
Alt Irmos:
Tot neamul pământesc…
Cu lemnul crucii ai stins, Hristoase, văpaia păcatului şi pironindu-Ţi mâinile, ai scăpat din mâna luptătorului pre Cel ce şi-a întins fără oprealămâinile spre mâncarea rodului, de a cărui mâncare numai ai poruncit să se ferească, Hristoase mult milostive, Învredniceşte-ne să vedemcurat patimaTa, Hristoase, care a izvorât nepătimirea tuturor oamenilor, trecând cuvederea păcatele noastre, alecelor ce ne închinăm fără patimă cinstitei crucii Tale şi făcându-ne fii adevăraţi ai învierii.
Cu învierea Ta ne-ai înălţat pre noi cei căzuţi în moarte, moartea stricând; şi ne-ai împăcat pre noi cu Părintele Tău, vărsându-Ţi pentru noi sângele, făcătorule de bine. Pentru aceasta Te slăvim capre un Dumnezeu mântuitor, atot puternic.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce una ai născut înţe lepciunea lui Dumnezeu ceaipostatică, înţelepţeşte-mă, rogu-mă, ca să scap de vicleşugurile, pândirile şi de meşteşugirile maestrup lui răutăţii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, care nu ştii de nuntă, scăparea cea tare a Credincioşilor.
Alt Irmos:
Pre cel născut al tău…
Cinstitei crucii Tale pre care o înconjură oştile îngereşti, închinându-ne şi noi, o slăvim.
Lemnul cel preacurat prin carele am luat vieaţă, noi cei mai dinainte omorîţi, cruceaMântuitorului să o slăvim.
Slavă, a treimei:
Pre Tatăl cel fără de început, pre Fiul cel împreună fără-de început şi pre Duhul, cel de un scaun, pre sfânta Treime să o slăvim.
Şi acum, A născătoarei.
Maică, care nu ştii de mire, şi Fecioară, toţi Preacinstită te lăudăm, că fără sămânţă ai născut pre Ziditorul.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pre cei ce s-au învrednicit a te vedea pre tine, cruce alui Hristos, şi a te săruta, îndreptează-i
401
să ajungă la preasfânta patimă.
Irmosul:
Pre cel născut al tău fără sămânţă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pre Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări fără tăcere îlslăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 4-lea:
Cercătorule al adevărului şi cunoscătorule al celor ascunse, Doamne, pre fariseul cel ce se biruia de trufie şi cu bunătăţile cele din fapte se îndrepta l-ai osândit; iar pre vameşul cel ce se ruga cu umilinţă şi se osândea l-ai îndreptat. Pocăinţii acestuia şi pre noi arată-ne râvnitori, Cel ce Te-ai răstignit pentru noi şi ne învredniceşte iertării, ca un iubitor de oameni.(de două ori).
Martirica:
Cine nu se minunează, sfinţilor mucenici, văzând nevoinţa cea bună cu care v-aţi nevoit? În ce chip fiind cu trup, aţi biruit pe vrăjmaşul cel fără de trup? Pre Hristos mărturisind şi cu crucea într-armându-vă. Pentru aceasta, dupre vrednicie v-aţi arătat izgonitori dracilor şi barbarilor împotrivă luptători; rugaţi-vă neîncetat, să se mântueascăsufletele noastre.
Slavă, şi acum; glasul al 8-lea:
Astăzi Stăpânul făpturii şiDomnul slavei pre cruce S-apironit şi în coastă s-a împuns, fiere şi oţet a gustat, dulceaţa Bisericii cu cunună de spiniS-a încununat, Cel ce acoperă cerul cu nori, cu haină deocară s-a îmbrăcat şi presteobraz S-a bătut cu mână deţărână, Cel ce a zidit pe om cumâna; pre spate S-a bătut, cel ce îmbracă cerul cu nori; scuipări şi rane a luat, ocărişi pumni şi toate le-a răbdat pentru mine, cel osândit, Răscumpărătorul meu şi Dumnezeu, ca să mântuească lumea de înşelăciune, ca un milostiv.
Ceasul 1-iu şi Apolisul.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul al 6-lea:
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă învierea Taslăvim.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 77:
Iar el este îndurat şi curăţeşte păcatele lor.
Stih:
Luaţi aminte poporul meu la legea mea.
402
Din proorocirea Isaiei cetire. Cap. 29, Vers 13.
Şi a zis Domnul: apropie-se de mine poporul acesta cu gura sa. şi cu buzele sale mă cinsteşte iar inima lor departe este de la mine; iar în zadar mă cinsteşte învăţând porunci omeneşti şi Învăţături. Pentru aceasta eu voiu adaoga a muta pre poporul acesta şi îi voiu muta pre ei, şi voiu pierde înţelepciunea înţelepţilor, şi mintea celor pricepuţi o voiu ascunde. Vai celor ce fac sfat adânc! Şi nu prin Domnul, vai celor ce fac sfat într-ascuns! şi vor fi întru întunerec lucrurile lor, şi vor zice: Cine ne-a văzut pre noi? Şi cine ne va cunoaşte pre noi? Sau cele ce le facem noi? Au doar nu vă veţi socoti ca lutul olarului? Au doar va zice zidirea celui ce o a zidit pre ea: nu m-ai zidit tu? Sau făptura celui ce o a făcut: nu înţelepţeşte m-ai făcut? Au nu încă puţin, şi se va muta Livanul ca muntele Hermei şi Hermelul ca o dumbravă se va socoti? Şi vor auzi în ziua aceea surzii cuvintele cărţii, şi cei dintru întunerec şi cei din negura; ochii orbilor vor vedea. Şi se vor bucura săracii pentru Domnul cu veselie, şi cei fără de nădejde dintre oameni se vor umplea de bucurie. Lipsit-a cel fără de lege şi s-a sfârşit cel trufaş şi au pierit cei ce fac fără-de-lege întru răutate. Şi cei ce fac de păciuesc oamenii cu cuvântul, şi pre toţi cei ce mustră în porţi, piedică le vor pune; pentru că au abătut pe cel drept la cei nedrepţi. Pentru aceasta aşa zice Domnul asupra casei lui Iacov, care o a ales din Avraam: nu acum se va ruşina Iacov, nici îşi va schimba acum faţa Israil. Ci când vor vedea fiii lor lucrurile mele, pentru mine vor sfinţi numele meu şi vor sfinţi pre sfântul lui Iacov şi de Dumnezeul lui Israil se vor teme.
Prochimen, glasul al 5-lea, Psalmul 77:
Ajută-ne nouă. Dumnezeule, Mântuitorul nostru.
Stih:
Dumnezeule, venit-au neamurile în moştenirea Ta.
Şi se face Închinarea crucii, întocmai ca şi Duminică. După Apolisul ceasurilor, cântăm Stihirile, glasul al 2-lea:
Veniţi Credincioşii să ne închinăm…(Caută-le înapoi, Duminică dimineaţa).
Apoi se ia cinstita cruce şi se duce în sfântul altar.
VINERI SEARA
A PATRA SĂPTĂMÂNĂ
La Doamne strigat-am, punem Stihiri 10: cântăm Stihira zilei, de două ori; apoimartirice ale glasului şi din Mineiu.
Stihira glasului al 6-lea, singur glasul:
Făcând vrednicia sufletului meu roabă patimilor, m-am făcut ca un dobitoc şi nu mă pot uita spre Tine, Prea înalte; ci plecându-mă înjos, Hristoase, ca vameşul mărog strigând către Tine: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte.
Patru martirice din Octoih şi patru din Mineiu. şi Slavă, a morţilor, a Lui Ioan Damaschin. Şi acum, a Născătoarei, cea întâi a glasului, Dogmatica.
Eşire, Lumină lină…
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 79:
Cela ce paşti pre Israil, ia aminte, Cela cepovâţueşti ca pe o oaie pre Iosif.
Stih:
Cela ce şezi pre Heruvimi, arată-Te.
Dela Facere cetire.
Cap. 12, Vers 1.S
Şi a zis Domnul lui Avraam: ieşi dinpământul tău şi din rudenia ta şi dincasa tatălui tău şi vino în pământul care voiu arăta ţie. Şi te voiu face pre tineneam mare; şi te voiu binecuvânta şi voiu mări numele tău şi vei fi binecuvântat. Şi voiu binecuvânta pre cei ce te vor binecuvânta şi voiu blestema pre cei ce te vorblestema; şi se vor binecuvânta întru tinetoate neamurile pământului. Şi s-a dus Avraamprecum i-a zis lui Domnul; şi s-a dus cu el şi Lot. Şi era Avraam de şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran. Şi a luat Avraam pre Sara, femeia sa, şi pre Lot, feciorul fratelui său, şi toate averile sale care agonisise şi tot sufletul, care-l dobândise în Haran,
403
şi a ieşit ca să meargă în pământul Hanaan. Şi au venit în pământul Hanaan; şi a străbătut Avraam pământul în lungimea lui pânăla locul Sichem, la stejarul cel înalt; şi Hananeii locuiau atunci pre pământul acela. Şis-a arătat Domnul lui Avraam, şi i-a zis lui: seminţiei tale voi da pământul acesta; şi a a zidit acolo Avraam altar Domnului, cel ce s-aarătat lui.
Prochimen, glasul al 2-lea, Psalmul 80:
Bucuraţi-vă lui Dumnezeu, ajutorului nostru
Stih:
Luaţi Psalmi şi daţi tâmpină…
Dela Pilde cetire.
Cap. 14, vers. 15
Omul cel fără de răutate crede tot cuvântul; iar cel înţelept vine la pocăinţă, înţeleptul temându-se, se fereşte de rău; iar cel fără de minte nădăjduindu-se în sine, se amestecă cu cel fără de lege. Cel grabnic la mânie lucrează fără de socoteală, iar omul Înţelept multe rabdă. Nebunii împart răutatea; iar cei cu minte se ţin de ştiinţă. Luneca-vor cei răi înaintea celor buni; şi cei neCredincioşi vor sluji la uşile celor drepţi. Prietenii vor urî pre prietenii cei săraci; iar prietenii celor bogaţi sunt mulţi. Cel ce nu cinsteşte pre cel mişel, păcătueşte; iar cel ce milueşte pe săraci, fericit este. Fiind rătăciţi cei nedrepţi, lucreazărele; iar cei buni fac milă şi adevăr. Nu ştiu mila şi Credinţa făcătorii derele; iar mila şi Credinţa este la cei ce lucrează cele bune. Tot cel ce poartă grijă, are de prisosit; iar cel desmierdat şi nepurtător de grijă în lipsă va fi. Cunună înţelepţilor este bogăţia lor; iar vieaţa nebunilor esterea. Mântueşte dinrele sufletul mărturia Credincioasă; iar cel viclean aţâţă minciună. Întru frica Domnului este nădejdea celui tare, şi fiilor săi va lăsareazem de pace.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite. Iar când nu este Liturghie, amarătat în Vinerea a doua.
SÂMBĂTĂ DIMINEAŢA
A PATRA SĂPTĂMÂNA
LA UTRENIE
Aliluia, şi Troparele glasului al 2-lea:
A postoli, mucenici şi prooroci… (de 2 ori).
Slavă…
Pomeneşte, Doamne…
Şi acum.
Maică sfântă…
ŞiCatisma 17. Apoi Şezândele martirice, din Octoih, ale glasului.
DupăFericiţi cei fără prihană…
Cântăm:
Bine eşti cuvântat, Doamne…
Ceata sfinţilor a aflat izvorul…
Apoi zicem Sedealna morţilor, glasul al 5-lea: Odihneşte, Mântuitorul nostru…
Slavă, şi acum.
Cela ce ai răsărit din Fecioară…
Pentru aceasta caută în Sâmbăta a 2-a. CANOANELE
Cântăm Canonul Mineiului şi al hramului şi patrucântarea dupre rânduială, al cărei Stih de pre margine este:
Cântarea mucenicilor…
Şi se citesc cântările din Psaltire, facerea lui Iosif.
Cântarea a 6-a, glasul al 4-lea, Irmos:
În luciul valurilor vieţii…
Trecut-aţi mucenicilor hotarele trupului, suferind cu multă răbdare munci şidureri; pentru aceasta uşuraţi toatădurerea şi necazul celor ce vă laudă pe voi.
Oastea sfinţilor mucenici s-a împreunat cu întunerece de îngeri şi se roagă Preasfântului Dumnezeu, ca să ne scape pre noi de întunerece, de greşeli, ca cei ce au plăcut lui Hristos.
O morîndu-Te şi adormind
404
în mormânt Hristoase, ai ridicat pre cei morţi şi celor ce au adormit întru Credinţă le dai bogăţie de bunătate, Hristoase, odihna cea cu toţi sfinţii.
A născătoarei.
Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, căutând să îndumnezeească pre om, S-a întrupat din tine, Preacurată, şi Se vede om; pre acesta roagă-L neîncetat, să aflăm noi milă în vremea răspunsului.
Altă tricântare, a lui Teodor, glas acelaşi.
Irmos:
Cufundat fiind…
Nepărtinind trupului şi sângelui sfinţilor, la toată munca aţi stătut fără temere, netăgăduind pre Hristos. Pentru aceasta, Hristos v-a trimis vouă cununi din cer.
Să întâmpinăm prăznuirea mucenicilor, împodobiţi fiind cu fapte bune şi să strigăm cu cântări de Dumnezeu insuflate: Voi sunteţi cu adevărat luceferi pe pământ, mucenici ai lui Hristos.
Slavă, a treimei:
Treime sfântă, pre Tine Te slăvesc, firea cea fără de început, un Dumnezeu, un Domn, trei feţe: a Tatălui şi a Fiului şi a Duhului; nenăscut, născut şi purcezător, pre Tine cea singură şi pururea veşnică.
Şi acum, A născătoarei.
Fericită mireasă a lui Dumnezeu, cum ai născut fără de bărbat şi ai rămas ca şi mai înainte? Că ai născut pre Dumnezeu, minune înfricoşată! Deci, roagă-L să se mântuească cei ce te laudă pre tine.
Stih:Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil.
Tăierile mădulărilor voastre văzându-le, vă veseliţi de sângluirile voastre, bucurându-vă; rugaţi-vă cu deadinsul Domnului pentru noi, mucenici pururea măriţi.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui şi seminţia lor va moşteni pământul.
Cela ce m-ai zidit din pământ şi m-ai înviat şi mi-ai zis iarăşi să mă întorc în pământ, odihneşte pre robii Tăi, pe cari i-ai luat şi-i ridică din stricăciunea morţii, Doamne.
Irmosul:
Cufundat în viforul păcatelor şi ca în pântecele chitului fiind ţinut, strig către Tine cu proorocul: Doamne, scoate vieaţa mea din stricăciune şi mă mântueşte.
CONDAC
Glasul al 8-lea:
Cusfinţii odihneşte, Hristoase…
ICOS
Tuînsuţi eşti fără de moarte…(caută în Sâmbăta a doua).
405
Cântarea a 7-a, Irmos:
În văpaia focului fiind tinerii…
Îmbrăcându-vă, mucenicilor, dumnezeeşte întru nestricăciune, prin desbrăcarea trupului celui stricăcios, acum staţi luminaţi înaintea Celui ce a luat pentru noi trup din Fecioară nestricată; pentru aceasta îmbrăcaţi-mă în haină sfinţită, pre mine cel rău desgolit.
Cu înfrânare vieţuind, adunarea purtătorilor de chinuri, ne întăreşte pre noi să alergăm neoprit curgerea postului, de vreme ce aceştia au predicat pre Hristos în privelişte, vitejeşte, şi stând înaintea scaunului purtând cununi, se veselesc cu îngerii duhovniceşte.
Prin rugăciunile sfinţilor Tăi mucenici, Dumnezeule, fă locuitori raiului pre cei ce au adormit întru Credinţă, şi-iînvredniceşte luminii celei înţelegătoare, ca să strige Ţie neîncetat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
A născătoarei.
Pre tine te rugăm Fecioară, ceea ce una eşti bună, îmbunătăţeşte-ne pre noi cei plini de răutate şi cu deadinsul roagă pre Hristos, cel ce este din fire bun, să săvârşimvremea postului făcând cele bune; noi cari cântăm Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Alt Irmos:
Cela ce ai grăit cu Moi si…
Cela ce ai mărit pre toţi sfinţii Tăi, minunaţi făcându-i pre ei în lume, prin semne; bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Prin tot felul de chinuri trecând şi neîngăduind să vă plecaţi genunchile lui Baal, aţi luat cununile slăvirii de la Dumnezeu, mucenici ai lui Hristos.
Slavă, a treimei:
Treime căreia ne închinăm întru Unimea fiinţei, Părinte, Fiule şi Duhule păzeşte pre cei ce Te laudă pre Tine, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioară, Maică curată cu totul luminată, ceea ce una eşti mijlocitoare către Dumnezeu, nu înceta Stăpână a te ruga, să ne mântuească pre noi.
Stih: Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile sale întru dânşii.
împăratului celui fără de moarte fiindostaşi şi arătând
406
către dânsul Credinţă desăvârşit, v-aţi vărsat sângele, mucenici, pentru dânsul.
Stih: Fericiţi sunt pre care i-ai ales şii-ai primit, Doamne.
Unde izvorăşte lumina vieţii, acolo pune pe Credincioşii robii Tăi, pe care i-ai mutatdin aceste vremelnice, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Irmosul:
Cela ce ai grăit cu Moisi înmunte şi chipul Fecioarei în rug l-ai arătat, bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a, Irmos:
În văpaia focului fiind tinerii…
Mucenici ai lui Hristos, ceicu nume mare şi cinstiţi întru Dumnezeu, feriţi pretoţi, cei ce laudă pomenirile voastre, de greşeli mari şi demuncile cele de acolo, cu marirugăciunile voastre către dânsul.
Oaste a lui Hristos-Dumnezeu cea sfântă, aleasă şi tare cu adevărat, adunările mucenicilor, sfinţiţÎnaintea noastră şi inima întru aceste sfinte zile ale postului, cu sfintele voastre rugăciuni.
Scapă Doamne de viermele cel muncitor, de scrâşnirea dinţilor şi de neluminatul întunerec, cel mai dinafară, pre toţi pre cari i-ai primit întru Credinţă, şi-i rândueşte unde străluceşte lumina feţei Tale, Hristoase, în veci.
A născătoarei.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, învredniceşte-ne cu rugăciunile tale cele către Stăpânul, pre noi cari am văzut cinstită crucea lui Hristos şi din inimă ne-am închinat ei, să vedem şi cinstitele patimi, fiind curăţiţi de patimi.
Alt Irmos: pământul şi toate…
ce neguţătorie bună, cu care prin moarte aţi aflat vieaţa, sfinţiţi mucenici ai lui Hristos! Nici cum spăimântându-vă de foc şi de sabie, de ger şi de fiară, aţi strigat: Lăudaţi pre Domnul şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Sus ceata îngerească, iar jos noi cei de pe pământ lăudăm, mucenici ai lui Hristos, patimile cele înfricoşate şi nevoinţele bărbăţiei voastre: Binecuvântând, lăudând pre Domnul şi prea înălţându-L întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Lumină, vieaţă şi vieţi, Te cinstesc pre Tine, Tatăl şi pre
407
Fiul şi pre Duhul cel purcezător; o fire şi trei feţe, pre un Dumnezeu cântând: Binetecuvintez, Te laud, Doamne, şi Te prea înalţ întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Cine din pământeni nu te va lăuda pre tine, neîntinată, preacurată porumbiţă? Că tu ai născut nouă lumina cea mare, bogăţia vieţii, pre Iisus Mântuitorul, pre carele cântând, îl lăudăm ca pre un Domn şi-L prea înălţăm întru toţi vecii.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi, Dumnezeul lui Israil.
Nevoinţele voastre cele minunate, mucenicilor, slăvindu-le, binecuvântăm pre făcătorul de bine Dumnezeu şi ne închinăm Celui ce v-a întărit pre voi întru priveliştea nevoinţelor, şi pre acesta îl prea înălţăm întru toţi vecii.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
Tu, cela ce eşti Domn şi Dumnezeu morţii şi vieţii, ridicând pre cei ce s-au mutat cu bună Credinţă, pune-i în corturile drepţilor; ca bine să Te cuvinteze, să Te laude pre Tine, Doamne, şi să Te prea înalţe întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
pământul şi toate cele ce sunt pe dânsul, mările şi toate izvoarele, cerurile cerurilor, lumina şi întunerecul, gerul şi arşiţa, fiii oamenilor şi preoţi binecuvântaţi pre Domnul, şi-l prea înălţaţi pre el în veci.
Cântarea a 9-a Irmos:
mi-a făcut mie mărire…
Cei ce sunteţi luminători nerătăciţi, mucenici ai lui Hristos, luminaţi gândurile noastre şi ne întăriţi ca să facem luminatele şi curatele voi ale lui Dumnezeu.
Săbii vă vedeţi a fi, cari junghiaţi pre vrăjmaşi, viteji mucenici ai lui Hristos. Mântuiţi-ne deci de săgeţile vicleanului, cu folosinţele voastre.
Odihneşte îndurate în sânurile lui Avraam pre robii Tăi, cari s-au mutat de la noi întru Credinţă, la Tine făcătorul tuturor cel prea bun.
A născătoarei.
Omoară sburdările trupului meu, ceea ce ai născut pre Dumnezeu cu trup, mai presus de gând, şi dă luminare gândului meu, ceea ce eşti norul cel preacurat al luminii.
Alt Irmos:
408
Slăvim toţi iubirea Ta de…
Toţi lăudăm pomenirile voastre, prea lăudaţilor mucenici, văzând nevoinţele sfinţitelor voastre chinuri şi, minunându-ne, slăvim pe Hristos.
Chinuindu-se mucenicii, ziceau unul către altul: Să nu ne fie milă de trupurile noastre; veniţi să murim pentru Hristos, ca să fim vii în tot veacul, dănţuind fără de sfârşit
Slavă, a treimei:
Treime, pre cei ce Te laudă pre Tine întru o firePărinte, cel nenăscut, Fiule, cel ce Te naşti şi Duhule, celpurcezător, păzeşte-i cu milaTa nevătămaţi.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, preacinstită curată, ceea ce eşti lauda fecioriei, întărirea maicilor, oamenilor ajutătoare şi lumii bucurie, marie, Maică şi slujitoarea Dumnezeului nostru.
Stih: Sfinţilor celor ce sunt pe pământul lui, minunate a făcut Domnul…
Ceată a sfinţilor, primeşte rugăciunea mea şi precum m-am învrednicit a săruta crucea, rugaţi pre Hristos să mă învrednicească a mă închina şi mântuitoarei patimi.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-aiprimit, Doamne.
Lasă, iartă îndurate, celor ce s-au mutat la Tine, iubitorule de oameni, şi-i odihneşte în locaşurile celor aleşi; că Tu eşti vieaţa şi învierea.
Irmosul:
Să slăvim toţi iubirea Ta de oameni, Hristoase, Mântuitorul nostru, Cela ce eşti lauda robilor Tăi şi cununa Credincioşilor; Carele ai slăvit pomenirea celeia ceTe-a născut pre Tine.
Luminândele ce sunt scrise în Sâmbăta a doua.
LA LAUDE
Martiricele glasului, din Octoih.
LA STIHOAVNĂ Podobnicele lui Teodor.
LA LITURGHIE
Tipicul şi fericirile glasului; Prochimenul zilei şi al morţilor. Apostolul zilei, din Cartea către
Evrei, şi al morţilor, către Corinteni.
Evanghelia zilei, de la Marcu, şi a morţilor, de la Ioan.
CHINONICUL
Bucuraţi-vă drepţi întru Domnul…
Şi al morţilor:
Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit Doamne; Aliluia.
VEZI, de se va întâmpla Buna-Vestire în Duminica a 4-a sau a 5-a, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera U.
409
DUMINICA
A PATRA A SFÂNTULUI POST
SÂMBĂTĂ SEARA
După obişnuita Stihologie, cântăm trei Stihiri ale învierii, patru ale lui
Anatolie şi trei din Mineiu.
Alţii mai în urmă au aşezat să se cânte slujba sfântului Ioan Scărarul, din muntele Sinai.
Stihirile sfântului, glasul al 8-lea, Podobie: O, preamărită minune…
Părinte Ioane cuvioase, pururea ai purtat cu adevărat în gura ta înălţările lui Dumnezeu, cugetând cu multă lucrare la cuvintele cele de Dumnezeu insuflate, prea înţeleptule, şi cu darul cel ceizvorăşte de acolo te-ai îmbogăţit făcându-te fericit, surpând sfaturile tuturor neCredincioşilor.
Părinte Ioane, mărite, curăţindu-ţi sufletul cu izvoarele lacrimilor şi cu stările cele de toată noaptea îmblânzind pre Dumnezeu, te-ai înălţat spre dragostea şi frumuseţea lui, fericite; întru care, dupre vrednicie, te desfătezi acum, neîncetat bucurându-te cu cei ce s-au nevoit împreună cu tine, cuvioase, de Dumnezeu înţelepte.
410
Părinte Ioane cuvioase, ridicându-ţi gândul prin Credinţă spre Dumnezeu, ai urît nestatornicia turburării celei lumeşti, şi crucea ta, luând-o ai I urmat celui ce vede toate, robfăcând minţii trupul cel neînfrânat cu deprinderile sihăstriei, prin puterea dumnezeescului Duh.
Slavă, glasul al 6-lea:
Cuvioase părinte, ascultând glasul Evangheliei Domnului, ai părăsit lumea, bogăţia şimărirea întru nimic socotindu-le. Pentru aceasta ai strigat tuturor: Iubiţi pre Dumnezeu, şi veţi afla dar veşnic; nimicsă nu cinstiţi mai mult decâtdragostea lui, ca să aflaţi odihnă împreună cu toţi sfinţii, când va veni întru mărireasa. Cu ale cărora rugăciuni, Hristoase, păzeşte şi mântueşte sufletele noastre.
Şi acum, a Născătoarei, glasul din Octoih
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, după Alfa Vita. Slavă, a Cuviosului, glasul al 2-lea:
Pre îngerul cel de pre pământ şi pre omul lui Dumnezeu cel din ceruri, podoabacea frumoasă a lumii, desfătarea bunătăţilor şi a faptelorbune, lauda sihaştrilor, preIoan să-l cinstim. Că acestafiind sădit în casa lui Dumnezeu, a înflorit dupre dreptate, şi ca un chedru în pustie, a înmulţit turmele lui Hristos, ale oilor celor cuvântătoare, întru prea cuviinţă şi dreptate.
Şi acum, a Născătoarei, glasul acelaşi.
O minune, mai nouă decât toate minunile cele de demult! Că cine a cunoscut să fi născut maică fără bărbat, şi să poarte în braţe pre cel ce cuprinde toată făptura? A lui Dumnezeu este voia, Cel ce s-a născut; pre Carele ca pre un prunc, Preacurată, în braţele tale purtându-L şi îndrăzneală ca o Maică către dânsul câştigând, nu înceta a-L ruga, pentru cei ce te cinstesc, ca să miluească şi să mântuească sufletele noastre.
Troparul învierii; Slavă, al Cuviosului, glasul 1-iu:
Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Ioane; cu postul, cu privegherea şi rugăciunea cereştile daruri luând, vindeci pre cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu Credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.
Şi acum, a Născătoarei, acelaşi glas:
Gavriil zicând ţie, Fecioară…
411
DUMINICA LA UTRENIE
După obicinuita urmare, Canoanele învierii şi ale Născătoarei de Dumnezeu pe 6; ale
Triodului pe4 şi al sfântului pe 4.
CANONUL TRIODULUI
Cântarea 1-a, glasul al 5-lea, Irmos: Mântuitorului Dumnezeu…
Asemănatu-m-am, Hristoase, celui ce a căzut în mâinile tâlharilor şi am rămas mai mult mort de la dânşii pentru bătăi; aşa şi eu, Mântuitorule, sunt rănit de păcatele mele.
Nu mă trece cu vederea pre mine, cel foarte neputincios, strigat-a tânguindu-se, Mântuitorule, cel ce a cheltuit bogăţia Ta cu tâlharii; aşa şi eu mă rog, milostiveşte-Te şi mă mântueşte.
Tămăduindu-mă pre mine, cel ucis la minte, cu bătăile păcatelor, de tâlharii cei nedrepţi şi de gândurile cele viclene, Hristoase Mântuitorule, mântueşte-mă ca un mult îndurat.
A născătoarei.
Preacurată, Maica lui Hristos, roagă neîncetat pre Dumnezeu, Cel ce s-a întrupat din tine, şi din sânurile Născătorului nu S-a depărtat, sământuească, pre cei ce i-a zidit, din toată nenorocirea.
Alt Canon al Cuviosului.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:
A pa trecându-o ca pre uscat…
Cela ce te-ai înălţat de la grija celor trupeşti la lumina cea fără materie şi înţelegătoare, Ioane cuvioase, luminează-mă cu rugăciunile tale cele către Domnul.
Sugând dulceaţa postului, ai lepădat amărăciunea desfătărilor; pentru aceasta, părinte, îndulceşti simţirile noastre, mai mult decitimierea şi fagurul.
Slavă.
Suindu-te la înălţimea bunătăţilor şi scuipând dulceţile cele râvnitoare de jos, te-ai arătat dulceaţă de mântuire turmei tale, cuvioase părinte.
Şi acum, A născătoarei.
Ceia ce ai născut înţelepciunea şi Cuvântul Tatălui negrăit, tămădueşte rana cea rea a sufletului meu şi durerea inimii mele o alină.
Catavasie:
Deschide-voiu gura mea…
Cântarea a 3-a, Irmos: Întăreşte-ne pre noi, Dumnezeule…
Călătorind pre calea vieţii, Hristoase, m-am rănit cumplit
412
de tâlhari, prin patimi; ci mă ridică, rogu-mă.
Jefuitu-mi-au mintea mea tâlharii, şi m-au lăsat în ranele păcatelor mai mult mort; ci Tumăvindecă, Doamne.
Golitu-m-au patimile, Hristoase Mântuitorule, de poruncile Tale, şi m-am rănit cu desfătările, ci varsă spre mine mila Ta.
A născătoarei.
Roagă preacurată neîncetat pre Cel ce a ieşit din coapsele tale, să se mântuească de înşelăciunea diavolului cei cete laudă pre tine, Maica lui dumnezeu.
Alt Irmos:
Tu eşti întărirea…
Ars-ai cu cărbunele sihăstriei spinul patimilor, prea lăudate, şi încălzeşti adunărilecălugărilor.

Mir de sfinţenie, prin miresmele pustniciei, cu totul te-ai făcut, cuvioase, spre Miros cu bună mireasmă lui dumnezeu.
Slavă…
Cugetând la legile sihăstriei, ai înecat acum patimile, capre alţi Faraoni, în izvorul lacrimilor tale.
Şi acum, A născătoarei.
Opreşte turburarea cea necontenită a gândurilor mele, preacurată Maica lui Dumnezeu, îndreptându-mi mişcarea cea către Fiul tău.
Sedealna, glasul al 5-lea:
Podobia: De streina feciorie…88
Fiind ca o armă de mântuire, preacurată, crucea Ta, Mântuitorul nostru, printr-însastrigăm Ţie: Mântueşte-ne pre noi, Cela ce ai pătimit de bunăvoe pentru noi, Dumnezeul tuturor, ca un mult milostiv.
Slavă, a Cuviosului, glasul al 4-lea: Podobia: Cel ce te-ai înălţat…
Întărind ca nişte trepte bunătăţile, spre cer te-ai suit cu adevărat, prin buna Credinţă, la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toatepânditurile dracilor, şi păzeşti pre oameni de vătămarea lor, o, Ioane, scara bunătăţilor; şi acum te rogi, să se mântuească robii tăi.
Şi acum, A născătoarei.
Cela ce şade pe scaun de heruvimi şi petrece în sânurile Tatălui, ca pre scaunulSău cel sfânt şade trupeşte însânurile tale, Stăpână; că aşaa stătut împărat, Dumnezeu, preste toate neamurile şi înţelepţeşte-I cântăm acum; pre
413
carele roagă-L să mântuească pre robii tăi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău…
Tâlharii au furat lucrarea mea cea dumnezeească şi m-au lăsat muncindu-mă în rane.
D esbrăcatu-m-au de poruncile Tale, Mântuitorule, gândurile mele cele nestătătoare; pentru aceasta rănit sunt de greşeli.
Levitul, dacă m-a văzut rănit de bătăi, m-a trecut Mântuitorule; ci Tu mă mântueşte.
A născătoarei.
Cu adevărat te mărim pre tine, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce nu ştii de mire, şi la limanul tău scăpăm, noi Credincioşii.
Alt Irmos:
Auzit-am, Doamne, taina…
Ca o livadă prea mirositoare şi ca o grădină însufleţită de bunătăţi ai înflorit cu postirea cu care ai hrănit pre toţi, cei ce te cinstesc pre tine.
Legiuitor bunei obişnuinţe şi dreptar prea blând sihaştrilor, ca pre un Moisi şi ca pre David câştigându-te părinte, după adevăr te fericim.
Slavă.
Sădit fiind lângă apele înfrânării, te-ai arătat, fericite părinte, viţă bine înflorită, rodind strugurii bunei Credinţe.
Şi acum, A născătoarei.
Născut-ai nouă sub vreme pre Cel ce a strălucit fără de vremi din Tatăl, Maica lui Dumnezeu; pre carele roagă-L să mântuească pre cei ce te laudă pre tine.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând, strig Ţie…
I isuse, cercetează ranele sufletului meu, precum ai cercetat de demult pre cela ce a căzut în mâinile tâlharilor, şivindecă, Hristoase, durerea mea rogu-mă.
D e ranele păcatelor cele cu durere a slăbit sufletul meu, Hristoase, şi din aceea zac gol de dumnezeeştile bunătăţi; ci Te rog, mântueşte-mă.
Preotul şi levitul dacă m-au văzut, n-au putut cu adevărat, că m-au trecut: ci însuţi Tu, ca un milostiv, acum mi-ai dat mântuire şi m-ai mântuit.
A născătoarei.
Numă trece cu vederea, Stăpâne, rogu-mă, pre mine ticălosul şi rănitul, cel rănit la minte de tâlhari, ci Te milostiveşte Mântuitorule, pentru
414
rugăciunile cele ia ce Te-a născut
Alt Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat…
Stingând toate patimile cu roua nevoinţelor tale, părinte fericite, din destul te-ai aprins cu focul Credinţei şi al dragostei, şi te-ai făcut sfeşnic înfrânării, lumină nepătimirii şi fiu al zilei.
Strugurul Credinţei l-ai hrănit cu dumnezeeasca ta lucrare, părinte, în linuri l-ai pus şi l-ai stors cu ostenelele nevoinţei şi umplând paharul cel duhovnicesc al postirei, veseleşti inimile turmei tale.
Slavă.
Răbdând vitejeşte năvălirile şi ranele vrăjmaşilor celor protivnici, te-ai arătat stâlp răbdării, întărind turma ta cu toiag dumnezeesc şi hrănind-o, fericite, cu păşunile şi cu apa înfrânării.
Şi acum, A născătoarei.
Urmând graiurile buzelor tale, Preacurată, te fericim; că făcând înadevăr Domnul cu tine măriri, te-a slăvit pre tine şi te-a făcut adevărat Maică lui Dumnezeu, născându-Se din pântecele tău.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înconjuratu-m-a adâncul…
Întru pofte mi-am cheltuit vieaţa cea dumnezeească, Stăpâne, şi fiind rănit răupreste tot de greşeli, am scăpat la Tine; milostiveşte-Te spre mine, rogu-mă.
Jefuitu-mi-au bogăţia, m-au lăsat ca pre un mort tâlharii, rănindu-mi mintea cupatimile; ci îndurându-Te, mântueşte-mă, Doamne.
Dacă a văzut levituldurereabătăilor mele, nesuferindu-miranele, m-a trecut; iar Tu, iubitorule de oameni, ai vărsat preste mine milaTa cea bogată.
A născătoarei.
Pre tine rugul cel nears, muntele şi scara cea însufleţită, uşa cea cerească, dupre vrednicie te lăudăm, Preacurată marie, ceea ce eşti lauda drept slăvitorilor.
Alt Irmos:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Luat-ai în suflet dumnezeească bogăţia Duhului, rugăciunea cea fără prihană, curăţia, cinstea, privegherea neîncetată, ostenelele postului, prin care te-ai cunoscut casă lui Dumnezeu.
Prostimea materiei celei dejos o ai trecut, înţelepte, şi
415
cu rugăciune fără materie ţi-ai înălţat gândul şi te-ai arătat moştenitor odihnei celei de sus, pentru săvârşirea vieţii.
Slavă.
Cu sudorile pustniceşti ai stins, cu adevărat, cărbunii săgeţilor vrăjmaşului şi aprinzând focul Credinţei, ai ars întărâtările neCredinţei eresurilor.
Şi acum, A născătoarei.
Strălucit-a din Sion bunăpodoaba celui Prea înalt, îmbrăcându-se cu îmbrăcăminteatrupului din tine, ceea ce nuştii de nuntă, prin negrăită unire, şi a luminat lumea.
CONDAC glasul al 4-lea:
Podobia: A rătatu-Te-ai astăzi lumii…
Întru înălţimea înfrânării te-a pus Domnul, pre tine, ca pre o stea adevărată şi nerătăcită, luminând marginile, învăţătorule Ioane, părintelenostru.
ICOS:
Casă lui Dumnezeu te-ai făcut cu adevărat pre tine însuţi, părinte, cu dumnezeeştile tale bunătăţi, împodobind arătat ca şi cu nişte aur străin lucitor, Credinţa, nădejdea şi dragostea cea adevărată; aşezând dumnezeeştile legi, nevoindu-te cu înfrânarea ca un fără de trup; înţelepciunea, bărbăţia şi curăţia câştigându-ţi şi smerenia prin care te-ai înălţat. Pentru aceasta te-ai şi luminat cu rugăciuni neîncetate şi ai ajuns la locaşurile cereşti învăţătorule Ioane, părintele nostru.
SINAXARLA DUMINICA A PATRA A POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta,
Trebue să se ştie că dacă va cădea Dumineca aceasta în ziua de 30 Martie, când se prăznueşte pomenirea cuviosului, se citeşte numai sinaxarul din Minei şi se lasă acesta, deoarece e acelaşi sinaxar.
ÎNaceeaşi zi, în Dumineca a patra a postului mare, facem pomenirea cuviosului părintelui nostru Ioan Scărarul.
STIHURI:
Ioan cel mort cu trupul, din timpul vieţii sale, trăeşte veşnic totuşi, deşi-i făr’ de suflare!
Iar când la ceruri s-a urcat O carte: SCARA, ne-a lăsat;
Iar ea i-a arătat şi lui Urcarea-n slava cerului.
Acesta, pe când era de şasesprezece ani fiind isteţ la minte, s-a adus pe sineşi jertfă cu totul sfântă, suindu-se în muntele Sinai. Apoi, după nouă sprezece ani, a plecat de aici, a luat calea isihiei şi s-a aşezat la o depărtare de cinci mile de biserica mare a muntelui Sinai într-un loc numit Tolas. Aici a petrecut patruzeci de ani într-o înflăcărată dragoste de Dumnezeu, pururea fiind aprins de focul dragostei dumnezeeşti. Mânca tot ceea ce-l făcea neprihănit faţă de sfatul evanghelie: puţin de tot, nu până la saţiu; dar cred că şi în asta înfrângea cu mare înţelepciune cornul mândriei. Dar ce minte ar putea să spună izvorul lacrimilor lui? Se împărtăşea de somn atât numai cât firea minţii să nu-i vateme privegherea. Tot drumul vieţii sale era o rugăciune neîntreruptă şi o neasemănată dragoste către Dumnezeu. Trăind prin toate aceste fapte mari în chip
416
bine plăcut lui Dumnezeu, scriind SCARA, alcătuind cuvinte de învăţătură pline de folossufletesc, s-a odihnit cu vrednicie în Domnulîn anul 603, în vârstă de optzeci de ani, lăsând încă şi alte multe scrieri. Pomenirea lui se săvârşeşte la 30 Martie. Dar se prăznueşte şi azi, poate din pricinăcă de la începutul sfântului post de patruzecide zile începe în chip obişnuit să se citească în sfintele mănăstiri Scara cuvintelor lui. Pentru rugăciunile lui, Dumnezeule, milueşte-ne şi ne mântue, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Prea înălţate Dumnezeule…
Tâlharii au căzut asupra mea, ticălosul, şi rănindu-mă, m-au lăsat ca pre unmort, fără suflare; pentru aceasta mă rog Ţie, Dumnezeule, cercetează-mă.
Jefuitu-mi-au mintea gândurile cele nestătătoare, şi cupatimile rănindu-mă, m-au lăsat mort întru mulţimea greşalelor; ci măvindecă, Mântuitorule.
Dacă m-a văzut levitul chinuindu-mă în rane, nesuferindbubele, pentru nevindecarea lor, m-a trecut, Mântuitorulmeu; ci Tu însuţi mă tămădueşte.
A născătoarei.
Tu m-ai mântuit, cel ceTe-ai întrupat din Fecioară, vărsândpreste ranele mele mila ceabogată a îndurărilor Tale, Hristoase. Pentru aceasta pre Tine Te slăvesc.
Alt Irmos:
Din Iudeea, mergând tinerii…
La verdeaţa împărăţiei celei de sus ţi-ai hrănit părinte turma şi cu toiagul învăţăturilor gonind fiarele eresurilor, ai cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Intrat-ai la ospăţul de nuntă cel de sus, al împăratului Hristos, fiind îmbrăcat cu veşmânt vrednic Celui ce te-a chemat; la carele ai şi şezut strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Slavă.
I zvor înfrânării te-ai arătat părinte, neudat fiind de păcate, înecând cugetele şi curăţind spurcăciunea celor ce strigă cu Credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Şi acum, A născătoarei.
Din pântecele tău a ieşit Domnul tuturor, Fecioară, întrupându-Se; pentru aceasta cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă strigăm Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pre Tine, Făcătorule a toate…
Cu ranele greşalelor de la tâlhăreştile mele gânduri mi-am stricat viaţa mea, Mântuitorule; pentru aceastam-am
417
golit de dumnezeescul Tău chip, iubitorule de oameni, Dumnezeule; ci milostiveşte-Te spre mine.
Venit-ai pe pământ din cele de sus, Mântuitorule, milostivindu-Te spre mine cel rănit de bătăi preste tot, cu ranele păcatelor, şi ai turnat, Hristoase îndurate, preste mine mila Ta.
Trupul şi sufletul, Tu Stăpâne, Mântuitorule, Ţi-ai dat răscumpărare pentru mine, şi m-ai mântuit pre mine, cel cu totul rănit cu rane netămăduite, din mulţimea păcatelor, ca un milostiv.
A născătoarei.
Pre tine, Fecioară, ceea ce mai presus de gând ai născut pre Domnul prin cuvânt, cu dumnezeească bărbăţie, şi ai rămas Fecioară, toate lucrurile bine te cuvântăm şi te prea înălţăm întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Pre împăratul ceresc…
Stâlp însufleţit, cu adevărat, şi chip înfrânării câştigându-te pre tine, părinte, toţi cinstim pomenirea ta, Ioane.
Mulţimea călugărilor se bucură şi saltă adunarea cuvioşilor şi a drepţilor; că ai luat cunună dupre vrednicie, împreună cu dânşii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Fiind împodobit cu bunătăţile, ai intrat în cămara cea de nuntă a mărirei celei nespuse, cântând laudă lui Hristos în veci.
Şi acum, a Născătoarei.
Pre cei ce le trebue ajutorul cel de latine, nu-i trece cu vederea, Fecioară, care te laudă şi te prea înalţă întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Isaia dănţueşte…
Nepăzind poruncile Tale, Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, m-am golit de dar şi pentru rane zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântueşte-mă.
N -a putut levitul să şteargăranele mele; ci ai venit Tu, bunule, la mine cu milostivireşi ai turnat preste mine mila îndurărilor Tale, Mântuitorule, ca un doctor prea ales, tămăduindu-mă.
Ca cel ce eşti milostiv, îndurându-Te, Hristoase, m-aimântuit pre mine cel rănit de tâlhari cu bătăi, şi Ţi-ai dat sufletul şi trupul Tău, Mântuitorule, ca doi dinari, pentru a mea răscumpărare.
418
A Născătoarei
Mai presus de gând este naşterea ta, Maică a lui Dumnezeu, că zămislirea întru tine a fost fără de bărbat şi s-a făcut naştere de Fecioară, că cel ce s-a născut este Dumnezeu; pre carele slăvindu-L, pre tine Fecioară te slăvim.
Alt irmos:
Pre cea curată…
Tămăduitor te-ai arătat de la Dumnezeu, fericite, celor ce bolesc întru păcate şi pierzător şi izgonitor duhurilor celor viclene. Pentru aceasta te fericim.
părăsit-ai pământul, părinte, ca pre un locaş al stricăciunii şi le-ai sălăşluit în pământul celor blânzi; şi împreună cu dânşii te veseleşti, îndulcindu-te de desfătarea cea dumnezeească.
Slavă.
Astăzi este ziua de sărbătoare care cheamă pre toate turmele sihaştrilor la danţ duhovnicesc, la masă şi la mâncare de viaţă nestricăcioasă.
Şi acum, A născătoarei.
Cel ce s-a sălăşluit în tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană, surpând pre ucigaşul de oameni, carele a amăgit dintâi pre începătorii neamuluicu sfatul rău, născându-se din tine, ne-a mântuit pre noi pre toţi.
LUMINÂNDA
A învierii; slavă, a cuviosului.
Podobia:Femei auziţi glasul…
Depărtatu-te-ai de desfătarea lumească, cuvioase, ca de ceva vătămător şiveştejindu-ţi trupul cu nemâncarea, ai înoit tăria sufletului şi ai câştigat mărire cerească, prea mărite. Pentru aceasta nu înceta rugându-te pentru noi, Ioane.
Şi acum, A născătoarei.
Cu adevărat te mărturisim, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, noi cei ce ne-am mântuit prin tine, că ai născut cu mijlocire nespusă pre Dumnezeu, Cel ce a stricat moartea prin crucea Sa, şi la sine a tras mulţimile cuvioşilor, cu cari împreună te lăudăm, Fecioară.
LA LAUDE
Punem opt Stihiri şi cântăm, din Octoih, Stihirile lui Anatolie.
Apoi cântăm Stih:
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pre Săracii Tăi până în sfârşit.
Şi cântăm idiomela, glasul 1:
Veniţi să lucrăm învia cea de taină, făcând într-însa roduri de pocăinţă; nuostenindu-ne cu mâncări şi cu băuturi,
419
ci cu rugăciuni şi cu posturi săvârşind bunătăţile. Că aceasta plăcând Stăpânului lucrului, dărueşte dinarul, prin carele scapă sufletele de datoria păcatului, unul cel mult îndurat.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum:
Prea bine cuvântată eşti…
DOCSOLOGIA CEA MARE
Apoi Ecteniile şi Apolisul. Ceasul 1-iu şi învăţătură pentru Credinţă; şi cealaltă rânduială, după obiceiu.
LA LITURGHIE
Tipica şi Fericirile glasului; Prochimenul glasului de rând şi al cuviosului, glasul al 7-lea:
Lăuda-se-vor cuvioşii întru slavă şi se vor bucura întru aşternuturile sale.
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă.
Apostolul zilei, din cartea către Evrei, şi altul al cuviosului, către Efeseni. Aliluia al glasului, şi al Cuviosului: Răsădit fiind în casa Domnului…
Evanghelia zilei, de la Marcu şi a cuviosului, de la Mateiu.
CHINONICUL
Lăudaţi pre Domnul…
Şi Întru pomenire veşnică va fi…
A CINCEA SĂPTĂMÂNĂ
DUMINECA SEARA
După Psalmul cel începător, la Doamne strigat-am, punem Stihiri 10. Şi cântăm patru Stihiride umilinţă, din Octoih, şi ale triodului podobnicele lui Iosif, glasul al 3-lea:
Podobie: Mare este puterea crucii…
Să arătăm, Credincioşilor, ostenele mari în vremeapostului, ca să dobândim laudă, cu mila marelui Dumnezeu, mântuindu-ne de văpaia gheenei.
Trecând acum înjumătăţirea postului, să arătăm dupre adevăr începerea slăvirii celei dumnezeeşti şi să ne sârguim cu căldură, să ajungem la desăvârşirea vieţii îmbunătăţite; ca să luăm desfătarea care nu îmbătrâneşte.
Altă Stihiră, a lui Teodor, glasul al 7-lea: Podobia: Sub acoperământul tău…
Trecând înjumătăţirea acestei sfinţite încunjurări a postului, să ne îndreptăm cu bucurie călătoria către cel viitor, ungându-ne sufletul cu untul de lemn al facerii de bine; ca să ne învrednicim să ne închinăm şi dumnezeeştilor patimi ale lui Hristos Dumnezeul nostru, şi să ajungem şi la înfricoşata şi sfânta învierea Lui.
Şi 3 din Mineiu.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Eşireprochimen, glasul al 8-lea:
Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta…
Caută-l în Duminica lăsatului sec de brânză seara, cu Stihurile lui, pagina 121.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 7-lea:
Aproape este Mântuitorul, cel ce a sădit via şi a chemat lucrătorii; veniţi nevoitorii
420
postului să luăm plată, că dătătorul este bogat şi îndurat. Puţin lucrând, vom câştigamilă sufletului.
Altă Stihiră, glasul al 6-lea, Însuşi glasul.
Căzând Adam în tâlhăreştile gânduri, i s-a furat mintea, rănindu-se la suflet; şi a zăcut gol de ajutorinţă. Nici preotul cel mai înainte de lege n-a căutat de dânsul, nici levitul cel din lege nu s-a uitat ladânsul; fără numai Tu, Dumnezeule, Cel ce ai venit, nudin Samaria, ci din Născătoarea de Dumnezeu, Doamne, slavă Ţie.
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, nuTe-au tăgăduit, nici nu s-audepărtat de la poruncile Tale; cu rugăciunile lor milueşte-nepre noi.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Ca arhanghelii să lăudăm, Credincioşilor, cămara cea cerească şi uşa cea pecetluităcu adevărat; bucură-te, dincare a odrăslit nouă Mântuitorul tuturor, Hristos, dătătorul de vieaţă şi Dumnezeu.Surpă, Stăpână, pre tiranii, vrăjmaşii noştri cei fără Dumnezeu, cu mâna ta, preacurată, nădejdea creştinilor.
Şi cealaltă rânduială, după obiceiu. La Pavecerniţă cântăm slujba sfântului ce se va întâmpla în Joia Canonului celui mare.
Luni a cincea săptămână LA UTRENIE
Treimicile glasului ce se va întâmpla.
După întâia Stihologie, cântăm Sedelnele cele de umilinţă din Octoih şi A născătoarei de Dumnezeu.
După a doua stihologie, aceste Sedelne, ale lui Iosif, glasul al 8-lea:
Podobie: De frumuseţea fecioriei tale…
Vremea cea prea frumoasă a sosit, ziua cea vrednicăde laudă a postului a strălucit; să ne grăbim, fraţilor, a ne curăţi; ca să ne arătăm curaţi Făcătorului, şi să dobândim frumuseţea Lui. Pentru rugăciunile celei ce L-a născut pre el, ale uneia curate Maicii lui Dumnezeu.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
De frumuseţea fecioriei tale şi de prea luminată curăţia ta Gavriil mirându-se, a strigat ţie, Născătoare de Dumnezeu: Ce laudă vrednică voiu aduce ţie? Ce te voiu numi pre tine? Nu mă pricep şi mă minunez! Pentru aceasta precum mi s-a poruncit strig ţie: Bucură-te cea ce eşti plină de dar!
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al 7-lea:
Podobie: Doamne noi suntem…
Doamne, cela ce ne-ai dat să ajungem ziua de astăzi,
421
sfânta săptămână care străin luceşte luminat mainainte deminunata sculare a lui Lazărdin morţi, învredniceşte-ne pre noi, robii Tăi, să umblăm întru frica Ta, săvârşind toatăcurgerea postului.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Mai cinstită eşti decitimăriţii heruvimi, prea sfântă Fecioară; că aceia nesuferind dumnezeeasca putere, slujesc acoperindu-şi feţele cu aripele; iar tu, văzând cu ochii tăi, ai ţinut pre Cuvântul întrupat, Pre carele neîncetat roagă-L, pentru sufletele noastre.
Psalmul 50.
CANOANELE
Şi cântăm Canonul Mineiului şi Tricântarea lui Iosif: cetindu-se cântarea 1-a din Psaltire.
Cântarea 1-a, glasul al 3-lea, Irmos:
Cela ce a împreunat apele…
Ogorând gândurile noastrecu dumnezeescul plug alsfântului post, să rodim spicde bunătăţi, ca să nu flămân zim în veci, îndulcindu-necu desfătarea cea ne cheltuită şi veselindu-ne.
Patimi de mulţi ani port în lăuntru, care întunecă ticălosulmeu suflet; cad dar cu inimă umilită la puterea Ta cea maipresus de vremi şi nebiruită, Cuvinte al Tatălui, Cel fără de început, şi mă rog, Îndură-Te şi mă mântueşte.
Postul prea bun hrăneşte inimile, îngrăşând gândurilecele plăcute lui Dumnezeu;şi uscând adâncul patimilor, curăţeşte cu ploile umilinţei pre cei ce aduc laudă cu Credinţă, atotţiitorului.
A născătoarei.
Curată, care eşti cu multe numiri, bucură-te preasfântăFecioară marie, Născătoare deDumnezeu, lauda Credincioşilor, nimicirea blestemului, scară cerească, minunea cea necuprinsă cu mintea, rugulcel nears şi pământul cel nelucrat.
Altă Tricântare a Lui Teodor, glasul al 7-lea, Irmos:
Să cântăm domnului…
După ce ne-am închinat lemnului celui purtător de vieaţă, să mergem de aicea pe caleapostului, spre patima Lui Hristos, bucurându-ne.
Urmând lui Hristos, să nelepădăm de lume şi să luămcrucea pe umere, asemănându-ne dumnezeeştilor Lui patimi.
Slavă, a treimei:
Să lăudăm toţi o Dumnezeire mai presus de fiinţă, în trei feţe, pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul sfânt.
422
Şi acum, A născătoarei.
Pre Iisus Mântuitorul, pre carele L-ai născut fără cuprindere de minte, necunoscând stricăciune, fă-L îndurat, Curată, acum spre robii tăi.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Când vei veni întru slavă, cu îngerii, să judeci toate, învredniceşte-ne ca să dăm răspuns bun, Hristoase.
Irmosul:
Să cântăm Domnului, Cel ce a cufundat toată puterea lui Faraon în mare, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuptorul Babilonului…
Trăgându-mă de amăgirile vătămătoare ale şarpelui şi înşelându-mi gândul în toatezilele, adaog ranei mele rană, Mântuitorule; pentru aceastastrig către Tine: Doctorul bolnavilor, întoarce-mă şi mământueşte.
Postind Elisei odinioară şi întărindu-se adevărat cu duhul, a înviat pre fiul Samaritencei; iar noi fiind omorîţi de dulceţile patimilor, să înviem Credincioşilor, cu postul cel de vieaţă aducător.
Pre Ninevitenii, cari s-au pocăit de demult cu plângere şi cu post, i-ai mântuit, Doamne, iubitorule de oameni, ca un milostiv. Şi spre noi, cari nu ne pricepem a ne mărturisi Ţie prin fapte, milostiveşte-Te cu mila Ta.
A născătoarei.
Rugămu-ne ţie, Preacurată cu totul fără prihană, ceea ce ai rămas după naştere nestricată; scoate din stricăciune pre robii tăi, cari cântă cu Credinţă întru o unire a sufletului; Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Alt irmos:
pre Domnul cel înfricoşat…
Ţiindu-ne cu Dumnezeu de dreptarul înfrânării, să alergăm bătrâneşte, Credincioşilor, spre rămăşiţa curgerii sfântului post, ca să ne încununăm.
Văzând nerodirea sufletului meu cel tare bolnav, mai îngădueşte Hristoase şi nu mătăia ca pre smochinul cel blestemat.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Treime singură stăpânitoare şi Unime în trei ipostasuri, Părinte, Fiule şi Duhule, scoate pre cei ce Te laudă pre Tine din toate supărările şi primejdiile.
423
Şi acum, a Născătoarei.
Bucură-te, muntele lui Dumnezeu; bucură-te, făclie pururea luminoasă; bucură-te, cerul cel nou; bucură-te, mintestrălucitoare; bucură-te, întru tot lăudată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Gândind la întrebarea Ta, Hristoase, cea înfricoşată, mă îngrozesc, mă cutremur şi strig: Cela ce ai nemăsurată mare milă, mântueşte-mă pre mine ticălosul.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Domnul cel înfricoşat heruvimilor şi minunat serafimilor şi făcător al lumii, preoţi, robi şi duhurile drepţilor, lăudaţi-L, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, irmos:
Minune nouă…
Dumnezeesc pahar de umilinţă umplând acum darul postului, cheamă pre toţi Credincioşii, strigând cu veselie: Veniţi de vă îndulciţi lepădând beţia patimilor, ca să vă învredniciţi mângâerii ce va să fie.
Aproape este judecata, ia aminte suflete! Grijeşte-ţi cunoştinţa de ale tale şi lucrează bine cele ce te păzesc pururea neosândit Că de ne-am judeca pre noi înşine aicea, nici cum nu ne-am osândi acolo, unde se osândesc ceivinovaţi, fără mărturii.
Stăpânii, puteri, scaune, serafimi, domnii, căpetenii, heruvimi, îngeri şi arhangheli, rugaţi pre Dumnezeu, ca să săvârşim noi vremea postului, făcând cele plăcute lui şi să dobândim laudă ca nişte slugi bine plăcute lui.
A Născătoarei.
Primeşte Hristoase pre ceea ce Te-a născut pre Tine, care se roagă Ţie pururea, Mântuitorule, împreună cu mucenicii, cu proorocii şi cu toţi cuvioşii, pentru robii cei ceTe-au mâniat cu păcatele, preTine Stăpânul Cel singur iubitor de oameni şi făcătorul tuturor, de Carele se cutremură cetele cereşti.
Alt Irmos:
Pre ceea ce este mai presus…
Trecând înotarea cea lină a postului cu vântul Duhului, săne rugăm ca să ajungem la limanul patimilor lui Hristos.
Asemănându-mă Hananiencei, strig Ţie: Milueşte-mă, Dumnezeule, Fiul lui David, şi tămădueşte sufletul meu cel bolnav, ca pre fiica aceea.
424
Slavă, a treimei:
Fiinţa Dumnezeirii, Unimea cea singuratică şi întreită după trei feţe, pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul cu cântări să slăvim.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce ai zămislit în pântece pre Cuvântul cel necuprins şi L-ai născut cu trup fără de sămânţă, roagă-L cu deadinsul să mântuească sufletele noastre.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cela ce ai îndreptat pe vameşul, cel ce a strigat Ţie: curăţeşte-mă! fii milostiv şi mie păcătosului, judecătorule al tuturor, iertându-mi greşalele.
Irmosul:
pre ceea ce este mai presus de fire Maică şi dupre fire Fecioară, pre cea una între femei binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu laude să o slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 8-lea:
Eu, Stăpâne al tuturor, asemănatu-m-am celui ce a căzut în tâlhari, căzând în păcatele mele şi m-am rănit de dânşii fără milă; ci nu mă lăsa nevindecat, cela ce ai venit nudin Samaria, ci din preacurata Fecioară; Iisuse, numele cel mântuitor, milueşte-mă.
Martirica:
Ce vă vom numi pre voi, sfinţilor? Heruvimi, că întru voi s-a odihnit Hristos; Serafimi, că neîncetat L-aţi preaslăvit; îngeri, că de trup v-aţi lepădat; sau Puteri, căci cu minuni lucraţi. Multe sunt numirile voastre şi mai mari darurile; rugaţi-vă să se mântuească sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Cele cereşti te laudă pre tine cea plină de dar, Maică nenuntită, şi noi mărim naşterea ta cea ne urmată, Născătoare de Dumnezeu roagă-te, să se mântuească sufletele noastre.
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul al 3-lea:
Scoală-te Doamne şi ne ajută nouă, pentru că s-au ridicat împotriva noastră fără-de-legile noastre; că Tu eşti Tatăl nostru, afară de Tine pre altul nu ştim.
Slavă, şi acum; tot acesta. Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 83:
Altarele Tale, Doamne al puterilor, împăratul meu şi Dumnezeul meu.
425
Stih:
Cât sunt de iubite locaşurile Tale, Doamne al puterilor.
Din proorocia Isaiei cetire.
Cap. 37, Vers 33.
Pentru aceea aşa zice Domnul asupra împăratului Asirienilor: nu va intra în cetatea aceasta, nici va slobozi asupra ei săgeata, nici va pune asupra ei pavăză, nici o va înconjura cu şanţ. Ci pre calea pre care a venit, pre aceea se va înapoia şi în cetatea aceasta nu va intra. Acestea zice Domnul: apăra-voiu cetatea aceasta, ca să o mântuesc pentru mine şi pentru Da vid, sluga mea. Şi a ieşit îngerul Domnului şi a ucis din oştirea Asirienilor o sută şi optzeci şi cinci de mii şi sculându-se dimineaţa a aflat toate trupurile moarte. şi înapoindu-se s-a dus Senaherib, împăratul Asirienilor şi a locuit în Nmevi. Şi când s-a închinat el în casa lui Nasarah, dumnezeul lui, domn al părinţilor lui, Adrameleh şi Sarasar, feciorii lui L-au omorât cu săbiile şi ei au fugit în Armenia şi a împărăţit Asordan, feciorul Lui, în locul Lui. Şi a fost în vremea aceea, bolnăvitu-s-aezechia de moarte şi a venit la dânsul proorocul Isaia feciorul lui Amos şi i-a zis lui: aşa zice Domnul: rândueşte-ţi casa ta, că vei muri tu şi nu vei trăi. Şi s-a întorsezechia cu faţa la perete, şi s-a rugat către Domnul zicând: Adu-ţi aminte, Doamne, cum am umblatînaintea ta cu dreptate şi cu inimă curată şi cele plăcute înaintea ta am făcut. Şi a plânsezechia cu plângere mare. Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând: Mergi şi zi luiezechia: acestea zice Domnul Dumnezeul tatălui tău David: auzit-am rugăciunea ta şi am văzut lacrămile tale, şi iată adaog vieţii tale cincisprezece ani. Şi din mâna împăratului Asirienilor te voiu izbăvi pre tine şi cetatea aceasta şi te voiu scuti pentru cetatea aceasta.
Prochimen, glasul al 8-lea, Psalm 75:
Arată, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta o dănouă.
Stih:
Bine ai voit, Doamne, pământul Tău; Întors-ai robimea Lui Iacov.
LUNI SEARA
A CINCEA SĂPTĂMÂNĂ
În locul Catismei a 18-a, cetim Catismaa 10-a, a rândului.
La Doamne strigat-am, punem 6 Stihiri, cântând 3 podobnice ale Triodului şi 3 ale Minei ului.
Stihurile Triodului, ale lui Iosif, glasul al 3-lea:
Podobia:arătarea crucii…
Cela ce ne-ai dat vremea postului ca să ne întoarcem şi să fim vii şi nici cum să pierim, Cuvinte al lui Dumnezeu, învredniceşte-ne pre toţi să ne facem bine plăcuţi Ţie şi cu umilinţă fierbinte să-Ţi slujim, Hristoase, ca femeia cea înţeleaptă, care pentru mir şi pentru vărsarea lacrămilor celor fierbinţi, oarecând, a luat iertare de greşale.
Ca orbul strig Ţie, din inimă: Fiul lui Dumnezeu, luminează ochii inimii mele; ca Hananeianca cea Credincioasă plâng către Tine: Milueşte-mă, îndurate! Că am suflet îndrăcit de pofte, pre carele apărându-l de întunerecul patimilor, fă-l să vieţuiască curat de acum înainte, ca să slăvesc bunătatea Ta cea multă.
Altă Stihiră, a lui Teodor, glasul al 8-lea Podobia: Mucenicii Tăi, Doamne…
Darul cel luminat de Dumnezeu al postului, astăzi strălucindu-ne nouă mai luminat decât soarele, luminează sufletele noastre, gonind patimile păcatului ca pre nişte nori. Pentru aceasta să alergăm cu bucurie toţi cuprinzându-l
426
şi bucurându-ne, să săvârşim dumnezeeasca lui călătorie; şi cu dânsul, întru veselie, ospătându-ne, să strigăm lui Hristos: Sfinţeşte, Bunule, pre cei ce-l săvârşesc cu Credinţă.
Şi din Mineiu trei.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 85:
Povăţueşte-mă, Doamne, în calea Ta şi voiu merge întru adevărul Tău.
Stih:
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi.
Dela Facere, cetire.
Cap. 18, Vers 13:
Şi Avraam s-a sălăşluit în pământul Hanaan; iar tot s-a sălăşluit în cetate aţinuturilor şi şi-a pus lăcaşul în Sodoma. Iar oamenii cei din Sodoma erau răi şi păcătoşi înaintea lui Dumnezeu foarte. Şi a zis Dumnezeu Lui Avraam, după ce s-a despărţit tot de dânsul: ridică ochii tăi şi caută, din locul în care eşti tu acum, spre miazănoapte şi spre miazăzi şi spre răsărit şi spre mare Că tot pământul care îl vezi, ţie îl voiu da şi seminţiei tale până în veac Şi voiu face sămânţa ta ca nisipul pământului; şi de poate cineva număra nisipul pământului, şi sămânţa ta va număra. Scoală-te şi umblă pământul în lung şi în lat, că Ţie îl voiu da pre el şi seminţiei tale în veac. Şi ridicându-şi Avraam corturile a venit şi a locuit lângă stejarul lui Mamvri, care era în Hevron; şi a zidit acolo altar Domnului.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 86:
Iubeşte Domnul porţile Sionului mai mult de cât toate locaşurile lui Iacov.
Stih:
Temeliile lui în munţii cei sfinţi.
Dela Pilde, cetire.
Cap. 14, Vers 25.
Frica Domnului este izvor de vie aţă şi pre cel ce o are îl face a se feri de lanţul morţii. Mărirea împăratului este în popor mult; iar în popor puţin, este pierderea celui puternic. Omul cel mai răbdător este cu mare înţelepciune, iar cel foarte fricoseste neînţelept. Omul blând este doftor inimii; iar cariul oaselor este Inima simţitoare. Cel ce grăeşte de rău pre săracul, mânie pre cel ce l-a făcut pre el; iar cel ce milueşte pre sărac, cinsteşte pre cel ce l-a făcut pre el. Întru răutatea sa va pieri neCredinciosul; iar cel ce nădăjdueşte spre Domnul, drept este întru bunătatea Sa. Inima cea bună a bărbatului odihneşte înţelepciunea; iar inima nebunilor nu se cunoaşte. Dreptatea înalţă neamul; iar păcatele împuţinează seminţiile. Primită este împăratului sluga înţeleaptă; şi cu păstrarea sa leapădă de la sine ocara. Mânia pierde şi pre cei înţelepţi; iar răspunsul cucernic întoarce mânia şi cuvântul aspru aprinde mânia. Limba înţelepţilor ştie cele bune; iar gura celor neînţelepţi spunerele. În tot locul ochii Domnului văd pre cei răi şi pre cei buni.vindecarea limbii este pom de vieaţă şi cel ce o păzeşte, acesta se va umplea de duh.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea:
Ca cel ce a căzut în tâlhari şi s-a rănit, aşa am căzut şi eu pentru păcatele mele şi sufletul meu este rănit; către cine voiu scăpa să mă tămăduesc? Fără numai către Tine, vindecătorul sufletelor şi al trupurilor; varsă preste mine, Dumnezeule, mila Ta cea mare.
Altă Stihiră, glasul al 4-lea:
Alunecându-ne de la desfătarea şi îndulcirea cea dintâi a raiului, pentru călcarea poruncii, am căzut în vieaţă necinstită; că desbrăcându-ne de petrecerea cea cuvioasă şi lăudată a bunătăţilor, am căzut în păcate, ca între nişte tâlhari, şi suntem mai mult morţi, abătându-ne de la mântuitoarele Tale învăţături. Ci
427
Te rugăm pre Tine, Stăpâne, cel ce Te-ai arătat din Maria şi ai primit patimi fără pătimire, leagă ranele noastre cele pricinuite de păcate şi varsă preste noi milostivirea Ta cea neasemănată şi purtarea Ta de grijă cea tămăduitoare, ca un iubitor de oameni.
Martirica:
Cela ce ai primit răbdarea sfinţilor mucenici, primeşte şi de la noi laudă, iubitorule de oameni, dăruindu-ne nouă cu rugăciunile lor mare milă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Păzeşte pre robii tăi, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, de toate primejdiile, ca să te slăvim pre tine, nădejdea sufletelor noastre.
Marţi a cincea săptămână LA UTRENIE
Treimicile. Apoi cetim Catisma a l la, a 12-a şi a 13-a.
După întâia Stihologie, zicem Sedelnele cele de umilinţă, din Octoih, şi A născătoarei de Dumnezeu:
După a doua Stihologie, cântăm aceste Sedelne, ale lui Iosif, glasul al 3-lea:
Podobie: Pentru mărturisirea…
Cu căldura Credinţei, prin înfrânare, să ardem patimile neînfrânării şi să fugim de prăpastia păcatului şi cupâraele lacrimilor noastre să stingem văpaia cea veşnică, strigând: Greşit-am Ţie, preabunule! Milostiveşte-Te şi ne dărueşte nouă mare milă.
Şi tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce tu una te-ai făcutcort dumnezeesc al Cuvântului, Preacurată Fecioară Maică, întrecând pre îngeri cu curăţia, curăţeşte-mă prin rugăciunile tale cu dumnezeeştile ape, pre mine cel ce m-am spurcat cu păcatele trupului mai mult decât toţi, dăruindu-mi, Preacinstită, mare milă.
După a treia Stihologie, zicem aceastăSedealnă a lui Teodor glasul al 2-lea: Podobie: Prea binecuvântată eşti…
Prea proslăvit este darul cinstitului post; că printr-însul Ilie proorocul a aflat căruţă de foc şi Moisi a luat lespezile, Daniil s-a făcut minunat, Eliseu a înviat pre mort, tinerii au stins focul, şi fiecare printr-însul se face al lui Dumnezeu. Deci, cu acesta desfătându-ne să strigăm: Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit aşa, slavă Ţie.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Rugăciunea ta cea nebiruită câştigându-o în nevoi, scap cu
428
minune mai presus de nădejde de cei ce mă necăjesc, o, Maica lui Dumnezeu! Că totdeauna mainainte întâmpini pre cei ce se roagă ţie cu Credinţă şi sfărâmă desele ispite ale vrăjmaşilor. Pentru aceasta cu mulţumită strig către tine: Primeşte, Stăpână, aceste scurte mulţumiri, pentru că-mi eşti întru toate ajutătoare, Fecioară.
CANOANELE
Canonul Mineiului şi această Tricântare a la Iosif. Şi se ceteşte Cântarea a2-a, din Psaltire
Cântarea a 2-a, glasul al 3-lea, Irmos:
Ia aminte pământule şi cerule, şi ascultă graiurile mele, că am să spun pe pământ minunile Lui Dumnezeu.
Să ne ridicăm ca şi cu niştearipi sufletele, cu rugăciuni neîncetate şi cu înfrânarea şi cu gândirea, spre dragostea cea dumnezeească.
Fugind de gerul neînfrânării, să ne încălzim toţi cu căldura înfrânării, întru dumnezeescul Duh.
prin sarea dumnezeeştilor bunătăţi, lepădând viermii păcatului, suflete, lipeşte-te de Dumnezeu.
A născătoarei.
Odihnitu-s-a Hristos întrutine, cea singură binecuvântată şi S-a îmbrăcat din tine cu trupul Său.
Alt Irmos, glasul al 2-lea:
Luaţi aminte, popoare…
Post curat, rugăciuni, lacrinii, gândire de cele dumnezeeşti şi toată altă faptă bună agonisind, să le aducem lui Dumnezeu, Stăpânului.
Eva roabă s-a făcut pentru rod; vezi suflete al meu să nu te amăgeşti şi tu, de te va ispiti şarpele cândva, sfătuindu-te să mănânci rodurile poftei.
Slavă, a treimei:
Slăvesc trei feţe ale uneifiri, pre Tatăl şi pre Fiul şi preduhul; o stăpânie aDumnezeirii, o împărăţie atuturor şi o Dumnezeire.
Şi acum, A născătoarei.
Naşterea ta preacurată este înfricoşată, că Cel ce a făcut pre om Dumnezeu este, carele s-a născut fără început din Tatăl şi din tine, mai pe urmă, fără de bărbat S-a zămislit.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pre ceea ce-i curgea sânge ai tămăduit-o cu atingerea de poala Ta, Hristoase al meu; fă-mă sănătos de patimi şi pre mine, carele mă ating cu Credinţă de mila Ta.
429
Irmosul:
Luaţi aminte popoare minunile lucrurilor puterii Mele celei dumnezeeşti şi întru aceasta veţi cunoaşte, că Însumi Eu sunt Dumnezeultuturor.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pre Cela ce se slăveşte…
Întru ascunspândindu-mă în toate zilele, cel prea viclean caută să mă prindă şi să mă facă mâncare luişi. Mântueşte-mă de răutatea lui, Mântuitorule, Cel ce ai mântuit pre Iona din chit.
Prin post curăţindu-ne, să ne suim în muntele bunătăţilor şi să auzim luminat, ce va grăi nouă Dumnezeu. Că va grăi pace şi luminare şi tămăduire sdrobirilor sufleteşti.
O rbindu-mă în toate zilele cu întunecarea păcatelor, nu pot cunoaşte minunile Tale, Doamne. Pentru aceasta, deschide-mi ochii inimii mele, Iisuse, Dătătorule de lumină.
A născătoarei.
Cupicăturile îndurărilor tale spală spurcăciunile cele din patimi ale inimii mele, pururea Fecioară, nespurcată, dăruindu-mi izvoare aducătoare de lacrimi, spre curăţirea sufletească.
Alt Irmos:
Pre Domnul, cel ce a răcorit…
Focul nu se va stinge şi viermele, zice, nu se va sfârşi; teme-te de îngrozire, o, suflete al meu! Roagă-te lui Hristos, ca să afli desfătare, unde este locuinţa tuturor celor ce se veselesc.
Doamne! Ridică, rogu-mă, sufletul meu cel aprins de arşiţa poftelor, prin atingerea Ta, ca pre soacra lui Petru; ca să se afle slujindu-Ţi cuplăcere, mărturisindu-se întru toţi vecii.
A Treimei
Binecuvântăm pre Tatăl…
Pre Tatăl cel pururea veşnic şi fără început să-L lăudăm Credincioşii şi pre Fiul, Cel împreună fără început şi preDuhul, Cel ce împreună străluceşte din Tatăl, feţe ce sunt de o fiinţă ale unei Stăpânii şi Puteri prea înalte.
Şi acum, A născătoarei.
Marie, cea chemată de Dumnezeu, care eşti cu adevăratcurăţirea Credincioşilor, că prin tine se dă iertare tuturor din destul, nu înceta îmblânzindpre Fiul tău şi Domnul, pentrucei ce te laudă.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Deschide-mi, Hristoase, urechile sufletului cele asurzite,
430
şi-mi limpezeşte limba mea ca odinioară acelui mut şi surd. Ca auzind glasul Tău, să cânt şi cu limba să Te laud înveci.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Domnul, cel ce a răcorit de demult în văpae pre tinerii evreilor şi a ars într-însa pre haldei, cu prea slăvire să-l lăudăm zicând: Binecuvântaţi şi-l prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pre tine, rugul cel nears…
Văpaia focului celui nestins luând îngând, să ne apropiem acum de focul pocăinţii, cu cuget prea călduros, patimile arzând.
Cuvânt aprins cu râvnă ieşind din gura ce s-a postit de demult, a clătit stihiile: Acestuia râvneşte suflete şi bine viază.
Cugetând, prea ticălosul meu suflet la judecata cea înfricoşată, găteşte-ţi cărările tale pururea, spre plinirea voilor Mântuitorului.
A născătoarei.
Luminează sufletul meu celîntunecat cu negreala poftelor, Preacurată, ceea ce ai născut lumina; ca să te slăvesc pururea, cu Credinţă.
Alt Irmos:
Pre ceea ce mal pre sus…
Toate mădulările trupului nostru, se zice, să le punem înaintea lui Hristos arme dreptăţii, ridicând mâini cuvioase, fără mânie şi fără prigoniri.
Tu fiind de faţă la apostoli oarecând încorabie, Hristoase al meu, ai potolit marea cea sălbăticită. Alinează şi întreitele valuri ale gândurilor mele.
Slavă, A treimei:
Unei firi mă închin, trei feţe laud: pre un Dumnezeu al tuturor, pre Tatăl şi pre Fiul şi pre sfântul Duh, Stăpânia cea pururea veşnică.
Şi acum, A născătoarei.
Curată fiind, ai născut prunc; Fecioară fiind, ai aplecat. În ce chip au fost amândouă de odată, să rămâi Fecioară după ce ai născut? Dumnezeu este Acela ce a făcut aceasta; nu mă întreba în ce chip.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Tămădueşte-mă, Hristoase al meu, pre mine cel ce mi-am spurcat sufletul cu tâlhăreşti patimi, turnând preste mine mila Ta, ca preste cel ce a căzut în mâinile tâlharilor.
Irmosul:
Pre ceea ce mai presus defire cu trup a zămislit înpântece pre Cuvântul Cel fără-de ani, carele mainainte a strălucit din Tatăl, cu neîncetate laude să o slăvim Credincioşii.
431
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 7-lea:
Sufletul meu cel rănit şi smerit cercetează-l, Doamne, cela ce eşti doctorul celor bolnavi şi al celor desnădăjduiţi liman neînviforat; că Tu eşti cela ce ai venit mântuitorlumii, ca să ridici din stricăciune pre cel căzut; ridică-măşi pre mine carele cad înaintea Ta, pentru maremila Ta. (de două ori).
Martirica:
Înmijlocul priveliştii celor fără de lege, bucurându-se purtătorii de chinuri, au strigat: Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Lăudămu-te pre tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu şi slăvim pre Dumnezeu cuvântul pre Carele L-ainăscut, strigând: Slavă Ţie!
La ceasul întâi, cetim Catisma 14; la ceasulal treilea, Catisma 15, iar la ceasul alşaselea, Catisma 13.
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 3-lea:
Sprijinitor este nouă DumneZEUl lui Iacov şi apărătorîn ziua necazului.
Slavă, şi acum; tot acesta.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalm 87:
Sărac sunt eu şi întru ostenele din tinereţele mele.
Stih:
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele.
Din Proorocia isaiei, cetire.
Cap. 40, Vers. 18.
Aşa zice Domnul: cu cine aţi asemănat pre Domnul? Şi cu ce asemănare l-aţi asemănat pre el? Au doară teslarul a făcutchipul? Au doară argintarul topind aurul l-a poleit pre el, şi asemănare l-a făcut predânsul? Căteslarul alege lemnul neputregăios, şi înţelepţeşte chibzueşte cum va tocmi chipul lui ca să nu se clătească. N-aţi ştiut? N-aţiauzit? Nu s-a vestit vouă din început? N-aţi cunoscut temeliile pământului? Cel ce ţineînconjurarea pământului, şi a pus pre cei celocuesc pre dânsul ca nişte lăcuste; cel ce a pus cerul ca o boltă, şi l-a întins ca un cort spre locuinţă. Cel ce a dat pre Domnul, ca şi cum nimic n-ar stăpâni, şi pământni l-a făcut ca un nimic. Că nu vor semăna, nici vor sădi, nici se va rădăcina în pământ rădăcina lor; suflat-a asupra lor şi s-a uscat, şi viforul ca pre nişte pleve îi va ridica pre dânşii. Acum dar cu cine m-aţi asemănat, şi mă voiu înălţa? Zis-a cel sfânt. Căutaţi în sus cu ochii voştri, şi vedeţi cine a făcutaceste toate? Cel ce scoate după număr podoaba sa, şi toate pre nume le cheamă dintrumulta slavă, şi cu puterea tăriei sale nimicn-a ascuns de tine. Că au doară zice-vei, Iacove, şi ce grăit-aiIsraile? Ascuns-a caleamea de laDumnezeu, şi Dumnezeul meu aa luat judecata mea, şi s-a depărtat? Şi acumaun-ai cunoscut sau n-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Dumnezeu cel ce a aşezat marginile pământului, nu va flămânzi, nici se vaosteni, nici este aflarea înţelepciunii lui… Cel ce dă flămânzilor întărire, şi celor fără de durere întristare. Că vor flămânzi pruncii, şivorosteni tinerii şi cei aleşi vor slăbi. Iar cei ce aşteaptă pre Dumnezeu vor muta tăria,
432
şi vor lua aripi ca vulturii, alerga-vor şi nu vor osteni, umbla-vor şi nu vor flămânzi.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 88:
Fericit este poporul, carele ştie strigarea. Stih:
Doamne, întru luminarea feţei Tale vom merge.
La al nouălea ceas, Catisma 18.
MARŢI SEARA
A CIN CEA SĂPTĂMÂNA
În locul Catismei a 18-a, cetim Catisma 19. LaDoamne strigat-am… Punem 6 stihiri, cântăm 3 Stihiri podobnice ale Triodului şi 3 ale Mineiului.
Podobnicele lui Iosif, glasul al 8-lea: Podobia:Ce vă vom numi pre voi…
Având noi dragostea mâncare, cu post să înfrânăm patimile; şi să ne sârguim a vieţui cu bună plăcere lui Dumnezeu, Celui ce s-a înălţat pre cruce pentru noi şi cu suliţa S-a împuns în coasta sa. Ca să ne împărtăşim desfătării celei mai bune şi veşnice, slăvind pre Mântuitorul sufletelor noastre.
Prin lemn am aflat moarte de demult şi acum iarăşi prin lemnul crucii am dobândit vieaţă. Să omorîm dar pornirile patimilor noi Credincioşii şi să rugăm pre făcătorul de bine al tuturor, să ajungem la învierea cea mântuitoare, luminaţi fiind cu fapte dumnezeeşti şi împodobiţi cu bunătăţi, slăvind pre Mântuitorul sufletelor noastre.
Altă Stihiră a lui Teodor, glasul al 2-lea: Podobia:Bunătăţilor celor mai pre sus…
Lăudăm crucea Ta, Doamne, cea purtătoare de vieaţă şi sfintele patimi ale trupului Tău, cele pentru noi: suliţa, junghierea, ocările, scuipările, lovirile cu palma şi bătăile cu pumnul, haina cea roşie şi cununa cea împletită de spini; prin carescăpându-ne din blestem, ne-ai mântuit pre toţi. Pentru aceasta Te rugăm pre Tine, dă-ne să săvârşim cu pace vremea postului.
Şi trei de la mineiu.
Slavă, şi acum, A născătoarei.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 89:
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi neam.
Stih:
Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea…
De laFacere, cetire.
Cap. 15, vers 1.
Iară după cuvintele acestea fost-au cuvântul Domnului către Avram în vedenie, zicând: nu te teme Avrame, eu te voiu păzi pre tine şi plata ta va fi foarte multă. Şi a zis Avram: Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? Că eu mor fără de feciori. şi feciorul slujnicei mele Masec, acesta este Eliezer din Damasc. Şi a mai zis Avram: De vreme ce mie nu mi-ai dat sămânţă, iată sluga mea va fi după mine moştenitor. Şi îndată s-a făcut cuvântul Domnului către dânsul, zicând: Nu va fi acesta moştean după tine; ci cel ce va ieşi din tine, acesta va fi moştenitor. Şi l-a scos pre el afară şi i-a zis lui: Caută la cer şi numără stelele, de le vei putea număra pre ele. Şi i-a zis lui: Aşa va fi seminţia ta. Şi a crezut Avram lui Dumnezeu, şi s-a socotit lui spre dreptate. Şi a zis către dânsul: Eu sunt Dumnezeul cel ce te-am scos din ţara Haldeilor, ca să-ţi dau
433
ţie pământul acesta să-l moşteneşti pre el. Şi a zis: Stăpâne Doamne! Cum voiu cunoaşte că-l voiu moşteni pre el? Şi i-a zis lui: ia o junice de trei ani şi o capră de trei ani şi un berbec de trei ani şi o turturea şi un porumb. Şi luând el acestea toate, le-a despicat în două şi le-a pus pre ele cu faţa una către alta; iar păsările nu le-a despicat. Şi s-au pogorît păsările pre trupurile cele despicate, şi a şezut Avram lângă ele. Iar când apunea soarele, uimirea a căzut pre Avram, şi iată frică mare şi întunecată l-a cuprins pre dânsul. Şi s-a zis către Avram: ştiind vei şti că nemernică va fi sămânţa ta în pământ strein, şi o vor supune pre ea robiei, şi o vor chinui şi o vor smeri pre ea patru sute de ani. Iară pre neamul acela căruia vor sluji, îl voiu judeca Eu; iară după aceea vor ieşi aicea cu avere multă. Şi tu vei merge la părinţii tăi în pace, ajungând la bătrâneţe bune.
Prochimen, glasul al 5-lea, Psalm 90:
Cel ce locueşte întru ajutorul celui de sus, întru acoperământul Dumnezeului ceresc se va sălăşlui.
Stih:
Zice-va Domnului, sprijinitorul meu eşti.
Dela Pilde, cetire.
Cap. 16. Vers 7.
Buzele drepţilor se leagă cu pricepere iar inima celor neînţelepţi nu este întărită. Jertfele neCredincioşilor urîciune sunt Domnului; iar rugăciunile celor ce se îndreptează sunt primite de dânsul. Urîciune sunt Domnului căile neCredincioşilor; iar pre cei ce umblă după dreptate îi iubeşte. Învăţătura celui fără de răutate se cunoaşte de la cei ce trec; iar cei ce urăsc cercetarea să sfârşesc grozav. Iadul şi pierzarea de faţă sunt la Domnul, cum dar nu şi în inimile oamenilor? Cel neînvăţat nu va iubi pre cei ce-l ceartă pre el, şi cu cei înţelepţi nu va vorbi. Inima veselindu-se înfloreşte faţa; iar fiind întru scârbă se mâhneşte. Inima dreaptă caută ştiinţă; iar gura celor neînvăţaţi caută cele rele. În toată vremea ochii celor răi primesc cele rele, iar cei buni sunt în linişte pururea. Mai bună este o părticică mică cu frica Domnului, decât vistierii mari fără frică. Mai bun este ospăţul cu legume spre dragoste şi spre prieteşug, decât viţelul de la ieslea cu vrajbă. Omul mânios aţâţă gâlcevi; iar cel ce rabdă mult, potoleşte şi ceea ce va să fie. Omul cel îndelung răbdător împacă vrăjbile; iar cel neCredincios mai vârtos le întărâtă. Căile celor leneşi sunt aşternute cu spini, iar ale celor harnici sunt netede.
LA STIHOAVNĂStihira zilei, glasul al 5-lea:
Împingându-mă de patimi, eu ticălosul, m-am surpat de la calea Ta cea dreaptă în prăpastie; şi adunându-se levitul şi preotul, au trecut pre lângă mine; iar Tu, Hristoase, m-ai miluit şi cu arma crucii Tale, spărgând zapisul păcatului, m-ai luminat cu nepătimirea şi m-ai făcut împreună şezător cu Tatăl. Pentru aceasta strig: Cela ce eşti necuprins de minte, Doamne, slavă Ţie.
Altă Stihiră, glasul al 8-lea:
Din Ierusalim m-am pogorît, alunecând de la poruncile Tale, cele scrise întru dânsul pentru neamuri şi în Ierihon mergând şi de bunăvoe urmând celor ce au fost într-însul, cari s-au dat de demult de Tine spre uciderea poporului Tău, pentru răutatea lor şi pentru neascultare, m-am dat patimilor celor stricătoare, ca unor tâlhari; de cari rănit fiind şi mai mult mort rămâind, Cela ce Ţi-ai rănit trupul de bună voie cu piroanele şi cu suliţa, pentru păcatul oamenilor, şi ai săvârşit mântuirea cea de obşte, prin cruce, în Ierusalim, tămădueşte-mă, Doamne, şimă mântueşte.
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, uitând
434
cele din viaţă şi nebăgând seamă de munci, pentru viaţa ce va să fie, aceleia s-au făcut moştenitori. Pentru aceasta, împreună cu îngerii se bucură; cu rugăciunile lor, dărueşte poporului Tău mare milă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Doamne, când Te-a văzut soarele pre cruce răstignit, pre Tine soarele dreptăţii, razele şi-a ascuns şi luna şi-a schimbat lumina întru întunerec; iar Maica Ta cea cu totul fără prihană la inimă s-a rănit.
MIERCURI LA UTRENIE
Treimicele. Apoi Catisma 20 1, 2. După întâia Stihologie, zicem Sedelnele crucii, din Octoih, şi a Născătoarei-crucii.
După a doua stihologie, zicem această Şezândă, a lui Iosif, glasul al 8-lea:
Podobia: Porunca cea cu taină.
Gustând Adam din lemn, fără de cuviinţă, cu amar a cules rodurile neînfrânării; iar Tu înălţându-Te pe lemn, îndurate, l-ai scăpat de osânda cea cumplită. Pentru aceasta strigăm Ţie: Dă-ne nouă, Stăpâne, să ne oprim de la rodul cel făcător de stricăciune şi să facem voia Ta, ca să aflăm milă.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu
Pre cel ce s-a întrupat din curat sângele tău şi mai presus de gând s-a născut din tine, Curată, văzându-L pe lemn răstignit în mijlocul făcătorilor de rele, te-adurut la inimă şi, ca o Maică, plângând ai strigat: Vai mie, Fiul meu! Ce este această dumnezeească şi nespusă rânduială a Ta, prin care ai înviat zidirea Ta! Laud milostivirea Ta.
După a treia Stihologie, zicem această:
Sedealnă, a lui Teodor, glasul al 2-lea: Podobie: Preacuratului Tău chip…
Lăudând lemnul crucii cel prea sfânt, ne închinăm pururea bunătăţii Tale celei desăvârşite, Hristoase, Dumnezeul nostru; căci cu aceasta ai ruşinat puterile vrăjmaşului şi ai dat semn celor ce cred întru Tine. Pentru aceasta strigăm Ţie, cu mulţumită: Învredniceşte-ne pre toţi, să plinim cu bucurie vremea postului, în pace petrecând.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Văzându-Te mieluşaua ridicat pe lemn, pre Tine păstorul cel fără prihană, plângând, ca o Maică, a strigat: Spre moarte Te-a osândit pre Tine,
435
Fiule, poporul cel nemulţumitor, pentru care ai tins norul spre trecerea lor. Vai mie! Mă lipsesc de Fiu, ceea ce nu ştinde bărbat; ci înviază şi străin luceşte, soare, şi mă voiu slăviîntre fiii pământenilor.
Psalmul 50.
CANOANELE
Şi cântăm Canonul Mineiului şi această Tricântare a lui Iosif, şi se citeşte cântarea a 3-a, din Psaltire.
Cântarea a 3-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Doamne, cela ce ai făcut…
Osândind vrajba, Ţi-ai tins pe cruce palmele Tale, drepte Judecătorule; mântueşte-mă acum şi pre mine, desfrânatul, cel osândit pentru păcate, Mântuitorule; carele Te-am amărît pre Tine, cel îndelung răbdător.
Poftind vieaţă dobitocească şi făcătoare de patimi, m-am depărtat de la poruncile Tale, prea bunule Mântuitorule, rob făcându-mă cetăţenilor celor streini şi necuraţi; iar acum întorcându-mă, primeşte-mă şi mă mântueşte.
Precum aideschis de demult urechile gângavului, deschide şi urechile sufletului meu, cele asurzite de voia mea, şi mă învredniceşte să aud cuvântul Tău cel de mântuire, Iisuse, unule iubitorule de oameni.
A născătoarei.
Ceea ce eşti uşa mântuirii, pod către Dumnezeu, părtinitoare creştinilor, PreacuratăStăpână, cârmueşte-mă, Fecioară, pre mine cel înconjurat cu primejdiile vieţii şi în viforat.
Altă Tricântare a lui Teodor, glasul al 2-lea, Irmos:
Mintea mea cea neroditoare…
Pentru milostivirea îndurărilor, suindu-Tepe cruce, m-ai tras dintru adâncurile patimilor şi m-ai înălţat, Hristoase, la cele cereşti.
Tinzându-Ţi, Hristoase, pe cruce palmele, ai cuprins toate neamurile, cele depărtate de Tine, ca să stea aproape de stăpânirea Ta.
Slavă, a treimei:
Unime în trei feţe, Treime mai presus de fiinţă, o Dumnezeire, Părinte, Fiule şi Duhule cel drept, mântueşte pre cei ce Te cinstesc pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Cine este putincios din cei pământeşti să te laude dupre vrednicie, Maică Fecioară? Că tu singură te-ai arătat aleasă între femei şi prea fericită.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
pe cruce Te-ai înălţat, în coastă Te-ai împuns şi ai gustat
436
fiere pentru mine, Iisuse, carele Te-am amărît prin neascultare.
Irmosul:
Mintea mea cea neroditoare aducătoare de roadă arată-o, Dumnezeule, lucrătorul bunătăţilor şi săditorul celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De şapte ori cuptorul l-au ars…
Căutând cu ochiul cel neadormit, milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormirea trândăviei şi carele slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel ce Ţi-ai plecat capul pe cruce şi ai adormit de bună voie, mic şorând, Hristoase, noaptea păcatului, Cel ce eşti lumina dreptăţii.
Cu daruri îmbogăţitoare din botez fiind împodobit, am iubit mai mult sărăcia răutăţilor şi m-am înstreinat de bunătăţi, eu ticălosul, ducându-mă în loc depărtat al răutăţii. Pentru aceasta întorcându-mă, îmbrăţişează-mă, Mântuitorule, îngrădindu-mă cu crucea Ta întru toţi vecii.
Leapădă, suflete, beţia patimilor şi cearcă vinul lacrămilor cel curăţitor prin post; carele veseleşte inima şiveştejeşte poftele şi prefă în cenuşă cuptoarele trupului; şite sârgueşte a te răstigni împreună cu Hristos, Cel ce pentru tine S-a pironit pe lemn ca să viezi în veci.
A născătoarei.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, curăţeşte ranele sufletului meu şi bubele păcatului, spălându-le cu izvoarele cele din coasta Celui ce s-a născut din tine şi cu pâraele cele dintr-însa curăţindu-le; căci către tine strig şi către tine scap şi pre tine te chem, cea plină de dar.
Alt Irmos:
Pre Domnul cel slăvit…
Pre Iisus, Cel ce s-a răstignit trupeşte, iar dumnezeeşte n-a pătimit, îl laudă îngerii şi noi pământenii întru toţi vecii.
Întru răstignirea Ta, Hristoase, luând moartea de ocară şi de blestem, ne-ai mântuit pre noi, scoţându-ne din stricăciune.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Ca heruvimii Te laud pre Tine, o Treimei strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt! Care eşti o Dumnezeire fără început, singură prin Tine şi de nimenea necuprinsă
437
ŞI acum, A născătoarei.
Pre tine, Preacurată, te cinstesc luminat toate neamurile cu laude, că ai născut pre Ziditorul. O minune înfricoşată şi lucru prea fericit!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Toate le-ai suferit să le pătimeşti pentru unul, ca să mă mântueşti pre mine, Hristoase; laud răstignirea Ta, piroaneleşi junghierea, întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
pre Domnul cel slăvit în ceruri cu glasuri îngereşti, să-L lăudăm toţi pământeniiîntru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos: înfricoşatu-s-a de aceasta…
Văzându-Te soarele pre cruce întins şi-a ascuns razele şi tot pământul s-a clătit cu cutremur, împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cela ce eşti din firenepătimitor. Pentru aceastaTerog, hristoase:Tămădueşteca un doctor patimile sufletului meu.
părăsind căile cele de mântuire, am umblat pre cele ceduc la iad, având împrejurul meu întuneric adânc, desfătările, alunecarea patimilor şiviforul ispitelor; pentru aceasta, Te rog, Hristoase, mântueşte-mă cu crucea Ta, ca un milostiv.
Cuprins fiind de iarna ispitelor, înecat de întreitele valuri ale patimilor şi înviforat cumplit de viforul desmierdărilor, am ajuns la noianul postului cel blând şi lin, întru carele ocârmuindu-măcu cruceaTa, îndurate, îndreptează-mă spre mântuire,
A născătoarei.
Zămislit-ai, Fecioară, fără de sămânţă şi fără de voile trupeşti pre Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce a zidit toate şi L-ai născut fără stricăciune şi fără durere de Maică; pentru aceasta mărturisindu-te pre tine Născătoare de Dumnezeu, cu limba şi cu inima te mărim.
Alt Irmos:
Fecioria ta, Născătoare de Dumnezeu…
De voie ai răbdat a Te răstigni, Mântuitorul nostru, casă dai vieaţă tuturor, izbăvindu-ne din moarte.
Prin lemn m-am omorît şiprin lemnul crucii am înviat; pre carele pironindu-Te, Hristoase, ai omorît pre vrăjmaşul meu.
Slavă, a treimei:
Fiului, ca Celui ce este împreună cu Tatăl şi Duhului
438
Sfânt, Celui dimpre ună, cu un gând să ne închinăm.
Şi acum, A născătoarei.
Minune prea slăvită şi auzire înfricoşată: în ce chip ai născut ca o Maică preacurată şi ca o Fecioară n-ai cunoscut stricăciunea.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Laud suliţa, slăvesc şi piroanele Tale, buretele, trestia şi crucea, prin care m-am mântuit, Iisuse Dumnezeule.
Irmosul:
Fecioria ta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti neîntinată, care nu o a ars focul Dumnezeirii, cu cântări fără tăcere o slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
La stihoavnă Stihira zilei, glasul al 3-lea:
Înălţimea bunătăţilor părăsind, suflete al meu, te-ai pogorît întru adâncul păcatului, căzând în tâlhari cumpliţi; şi umplându-te de rane grozave, zaci lepădat şi nebăgat în seamă. Pentru aceasta strigă lui Hristos, Dumnezeului celui ce S-a răstignit pentru tine şi a primit rane de bună voie: Fie-Ţi grijă de mine, Doamne, şi mă mântueşte.
Alta, glasul al 8-lea:
De gândurile cele tâlhăreştirănit fiind eu, ticălosul, m-am făcut mort, Doamne, şi ceata proorocilor m-a trecut cu vederea, văzându-mă că sunt mai mort şi nevindecat de meşteşugurile omeneşti. Pentru aceasta chinuindu-mă rău, întru smerenia inimiistrig Ţie, Hristoase Dumnezeule: Varsă preste mine, ca un îndurat, mare mila Ta!
Martirica:
Mucenici ai lui Hristos ceinebiruiţi, biruind rătăcirea cuputerea crucii, aţi luat darul vieţii celei veşnice. De îngrozirile tiranilor nu v-aţi spăimântat; cu muncile fiind chinuiţi, v-aţi veselit. Şi acum sângluirile voastre s-au făcut în tămăduiri sufletelor noastre. Rugaţi-vă, să se mântuească sufletele noastre.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Cea preacurată, dacă Te-avăzut, Cuvinte, cu trupul spânzurat pre lemn, s-a rănit lainimă şi lăcrămând s-a tânguit: Unde ai apus, prea iubitul meu Iisuse, Fiul meu şi Doamne? Nu mă lăsa singură, Hristoase, pre mine, care Te-am născut.
La ceasul întâi, cetim Catisma 3-a; la ceasul al treilea, Catisma 4-a; iar la ceasul al şaselea, Catisma a 5-a.
439
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul 1-iu.
Pentru durerile sfinţilor, cari au pătimit pentru Tine, fii milostiv, Doamne, şivindecă toate durerile noastre, iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalmul 91:
Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Prea înalte.
Stih:
A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea.
Din Proorocia isaiei, cetire.
Cap. 41, Vers 4—14.
Aşa zice Domnul: Eu, Domnul cel dintru început, acelaşi totdeauna în vremurile ce vin. Ostroavele îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, seapropie, vin, intră la judecată! Fiecare seajută unul pe altul şi-şi zic: curaj! Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel cebate aurul pe cel care bate pe nicovalăzicând: îmbinarea este bună. Şi îl întăreştecu cuie ca să nu se clatine. Dar tu, Israile, sluga mea, Iacov pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul meu!… Pe tine care te-amsmuls din cele mai depărtate margini alepământului şi te-am chemat din cele maidepărtate colţuri, şi ţi-am zis: tu eşti robulmeu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat;nu te teme, căci eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, căci eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta mea ceatare te va sprijini! Iată că se vor ruşina şide ocară se vor face, toţi cei ce se încruntăla luptă împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi! Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să selupte cu tine. Căci Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta. şi îţi zic ţie: Nu teteme, căci Eu sunt ajutorul tău! Nu-ţi fie frică, vierme al Lui Iacov, viermişor al luiIsrail, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi sfântul lui Israil.
Prochimen, glasul al 6-lea, Psalmul 92:
Domnul împărăţeşte şi e îmbrăcat cu slavă.
Stih:
Îmbrăcatu-s-aDomnul cu slavă şis-a încinscu puterea.
La al nouălea ceas, Catisma a 6-a.
Spre ştiinţă:
De se va întâmpla Buna-Vestire în Joia canonului celui mare, se mută Canonul cel mare şi-l cântăm mai înainte Marţi, tot în această săptămână. Iar Joi se cântă slujba praznicului Bunei-Vestiri, cu tricântarea Apostolilor. Să se caute tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera V
MIERCURI SEARA
Cetim în locul Catismeia 18-a, Catisma a 7-a.
La Doamne strigat-am… Stihira Idiomelă, pe care o zicem de două ori. Şi începem Stihurile de laCădea-vor în mareaja sa păcătoşii…
Glasul al 8-lea:
În tâlharii gândurilor mele căzând, m-am prădat de minte eu ticălosul; şi cumplitbătându-mă, tot sufletul mi s-arănit şi pentru aceasta zac golde bunătăţi în calea vieţii. Preotul văzându-mă că mă chinuesc de rane, pentru neputinţa tămăduirii trecându-mă, n-a căutat spre mine; şi levitul iarăşi nesuferinddurerea cea stricătoare de suflet, văzându-mă şi el, a trecut pre lângă mine. Iar Tu, Cela ce bine ai voit a Te întrupa, nu din Samaria, ci din Maria, Hristoase Dumnezeule, dărueşte-mi tămăduire, cu iubirea
440
Ta de oameni, vărsând preste mine mare mila Ta.
Stih:Cu glasul meucătre Domnul am strigat Şi tot aceasta.
Apoi zicem Stihul: Vărsa-voiu înaintea lui, rugăciunea mea…
Martirica:
De este vreo bunătate, de I este vreo laudă, se cuvinesfinţilor. Că săbiilor şi-au plecat grumazii pentru Tine, Celace ai plecat cerurile şi Te-aipogorît; vărsatu-şi-au sângelepentru Tine, Cela ce Te-aimic şorat însuţi şi ai luat chip de rob; smeritu-s-au până la moarte, sărăciei Tale asemănându-se. Pentru ale cărora rugăciuni, dupre mulţimea îndurărilor Tale, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Alte Stihiri ale lui Iosif, glasul al 8-lea:
Podobia: Doamne, de ai şi stătut înaintea divanului…
Stih: Când lipsea dintru mine duhul meu.
Doamne, Tu ai arătat pre sfinţii Tăi ucenici ceruri cuvântătoare; cu sfinţitele mijlociri ale acestora, scapă-mădin răutăţile pământeşti, înălţând pururea gândul meu, prin înfrânare şi prin cunoştinţa patimilor mele; ca unîndurat, şi de oameni iubitor.
stih:
Încalea aceasta, în care am umblat…
A vând vremea postului toţica un ajutor spre lucrurilecele dumnezeeşti, să plângemdin toată inima şi să strigămMântuitorului: Doamne mult milostive, pentru ucenicii Tăi, mântueşte pre cei ce Te la udă cu frică, ca un îndurat şI iubitor de oameni.
Altă Stihiră, a Lui Teodor, glasul acelaşi
Podobia: Pre cea preamărită…
Stih:
Luat-am seama de-a dreapta şi am privit…
Apostoli prea lăudaţi, rugători ai lumii, tămăduitorii bolnavilor, păzitorii sănătăţii, înacestea amândouă păziţi-nepre noi, cari trecem vremeapostului; să fim împăcaţi dumnezeeşte unul cu altul, ferindu-ne gândul neturburat de patimi; ca să cântăm toţi laudă lui Hristos, Celui ce a înviat, ca Unui biruitor.
Alte 24 Stihiri ale Canonului cel mare; facerea lui Andrei Criteanul.
Glasul al 4-lea:(La Greci, după Alfa-Vita).
Podobia: Cu lacrimi voiam a spăla…
Stih:
Pierit-a fuga de la mine…
Toată vieaţa mea o amcheltuit cu desfrânatele şi cuvameşii. Oare putea-voiu măcar la bătrâneţe să măpocăesc de cele ce am greşit?Făcătorule al tuturor şi doctore al celor bolnavi, Doamne, mainainte de sfârşit, pânăce nu pier, mântueşte-mă.
441
La fiecare Stih facem câte trei închinăciuni.
Stih: Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am:Tu eşti nădejdea mea…
De greutatea nepurtării de grijă sunt cuprins, tăvălindu-mă în noroiu, săgetându-mă cu săgeata Lui Veliar, şi-mi spurc pre cel făcut dupre chip; întorcătorule al celor nepurtători de grijă, şi Mântuitorulcelor greşiţi, Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: ia aminte spre rugăciunea mea…
Făcutu-m-am sminteală oamenilor, lucrând ca un pământean cele pământeşti, Cu nunta m-am împreunat, din porunca Ta, şi am călcat porunca, spurcându-mi patul; cel ce m-ai zidit din pământ, nu trece zidirea Ta; Doamne, mainainte de sfârşit, pânăce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Mântueşte-mă de cei ce mă gonesc…
Ucigaş m-am făcut sufletului meu, grijindu-mă numai de trup. Făcutu-m-am bat jocură dracilor, slujind poftelor şi necuviinţelor. Ci cu milostivirea Ta, îndură-Te muncitorule al dracilor; Doamne, mainainte de sfârşit, pânăce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu…
De bună voie am greşit mai mult decât toţi; pentrup aceasta sunt părăsit. Am protivnic sufletului meu gândultrupesc şi mă întunecă. Luminătorule al celor din întunerec şi povăţuitorule al celor rătăciţi, Doamne, mainaintede sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Pre mine mă aşteaptă drepţii…
Viu va fi sufletul meu, doamne, zis-a proorocul, şiTe va lăuda; caută-mă pre mine, oaia cea pierdută şi mărândueşte în turma Ta; dă-mi vreme de pocăinţă, ca suspinând să strig Ţie: Doamne, mainainte de sfârşit, pânăce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine, doamne, Doamne…52
Greşit-am, greşit-am nebăg gând în seamă poruncile Tale, Hristoase Dumnezeule; fiimilostiv făcătorule de bine, ca să văd cu ochii cei dinăuntru şi să fug de întunerec, şi săstrig Ţie cu frică: Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Fie urechile Tale luând aminte…
Fiare sălbatice m-au conjurat, ci mă scoate de la dânsele, Stăpâne; că vrei să se mântuească toţi şi să vie la cunoştinţa adevărului; mântueşte pre toţi oamenii, ca un Ziditor, şi împreună cu
442
ei şi pre mine. Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: De Te vei uita la fără-de-legi Doamne, Doamne, cine va suferi…
Fii mie tămăduire făcătorule de bine, şi nu mă lepăda Mântuitorul meu; vezi-mă pre mine zăcând întru fără-de-legi şi mă ridică ca un atot puternic, ca să vestesc şi eu faptele mele şi să strig Ţie: Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Pentru numele Tău, Te-am răbdat, Doamne…
Ascunzând talantul cel ce mi s-a dat, ca o slugă nemulţumitoare l-am îngropat în pământ; deci, ca un netrebnic m-am osândit, şi nu mai îndrăznesc să mă rog Ţie; iară Tu, ca Cela ce nu ţii minte răul, milostiveşte-Te spre mine, ca şi eu să strig Ţie: Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Din streaja dimineţii, până în noapte…
Uscat-ai lacul patimilor celeiace-i curgea sânge, cu atingereadepoalaTa; lua-voiu şi eu iertarea greşalelor, apropiindu-mă de Tine cu Credinţă neîndoită; primeşte-mă şi pre mine ca pre aceea, şi-mi tămădueşte durerea. Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la el…
Vrei să şezi pe scaun Celace ai făcut cu cuvântul cerulşi pământul; vom sta înaintea Ta, toţi, spuindu-Ţi păcatele noastre; mai înainte de ziuaaceea primeşte-mă întru pocăinţă. Doamne, mainainte şj de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Lăudaţi pre Domnul toate neamurile…
Caută cu ochiul cel multîndurat şi fii mie milostiv, unule Mântuitorule; dărueşteape de tămăduiri ticălosuluişi dosăditului meu suflet.Spală-mă de spurcăciuneafaptelor mele, ca să cânt:Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Că s-a. Întărit mila lui preste noi…
Sabie a gătit Veliar, sârguindu-se să vâneze sufletulmeu cel smerit; strein m-amfăcut, Îndurate, de cunoştinţaluminii feţei Tale; Cela ce eşti puternic întru tărie, scoate-mă din ghiarele lui. Doamne, mai înainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Către Tine am ridicat ochii mei, Celace locueşti în cer…
Tuturor patimilor m-am făcut rob, părăsind legea şi
443
dumnezeeştile scripturi; tămă dueşte-măprestetot, făcătoru le de bine, Cela ce pentru mi ne Te-ai făcut ca mine, Bunule; întoarce-mă, Îndurate, stricătorule al patimilor. Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Milueşte-ne pre noi, Doamne, milueşte-ne, că prea mult…
Păcătoasa a udat cu lacrămi cinstitele şi preacuratele Talepicioare, pre toţi îndemnându-isă alerge şi să-şi ia deslegare de greşalele lor. Dărueşte-mi Credinţa aceleia şi mie, Mântuitorule, ca să strig Ţie:Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie…
Curăţeşte spurcăciunea sufletului meu, Cela ce ai sărăcit dupre trup pentru mine şiai fost prunc; trimete-mi picătura milei Tale, mie celuineputincios şi sdrobit, Hristoase. Spală-mădeîntinăciune, vindecă-mă de boală. Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie…
întăreşte, Stăpâne, sufletul meu, ca să alerge la Tine şi să slujesc Ţie pururea; că Tu eşti acoperitorul meu şi păzitorul, sprijinitorul şi ajutorul; învredniceşte-mă, Dumnezeule Cuvinte, ca să strig cu îndrăzneală: Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nupier, mântueşte-mă.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie…
Fii nouă zid nebiruit, IisuseMântuitorule şi milostive Dumnezeule! Că am căzut în năravuri şi lucruri înşelătoare. Ciridică zidirea Ta, ca un făcător de bine, şi Te milostiveşte spre dânsa ca un îndurat. Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie…
Fiudesfrânat m-am făcut, risipind bogăţia şi mă topescacum de foame; ci alerg subacoperământul Tău, primeşte-mă ca pre acela, Părinte bunule, şi mă învredniceşte a fi părtaş mesei Tale; ca să strig Ţie: Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie…
Pentru pismă a scos din rai începătorul răutăţii pre cel întâi zidit, iară tâlharul, cel ce a strigat pre lemn: pomeneşte-mă! a luat raiul. Pentru aceasta şi eu cu Credinţă şi cu frică strig: Pomeneşte-mă; Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
444
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie…
Tinde-mi mâna ca lui Petru şi mă scoate dintru adânc, Dumnezeule; dărueşte-mi har şi milă cu rugăciunea celei cu totul fără prihană Maicii Tale, care Te-a născut fără sămânţă, şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Stih: Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie…
Primeşte-mă pre mine, carele cânt în toate zilele; Mielule, Cela ce ai ridicat păcatul lumii, dau în mâinile Tale sufletul şi trupul meu; şi în toată ziua şi noaptea, dupre datorie, strig Ţie: Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh.
O, milostivirea Ta cea negrăită; prea Bunule, Cela ce nu ţii minte răul, Doamne! O, Cela ce eşti fără de păcat şi îndurat, nu mă lepăda pre mine de la faţa Ta, ca şi eu cu mulţumită bucurându-măşi cântând să strig Ţie: Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
negrăită smerenia Ta! O, naşterea Ta cea preaminunată şi streină! O, cum Te-a purtat Fecioara prunc în braţele sale, pre Tine făcătorul şi Dumnezeul, Cel ce ai primit a Te întrupa dintr-însa, făcătorul de bine! Doamne, mainainte de sfârşit, până ce nu pier, mântueşte-mă.
Eşire: Lumină lină…
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 93:
Dumnezeule al răzbunării! Doamne, Dumnezeul răzbunării, aratâ-Te întru mărirea Ta.
Stih:
Scoală-te, judecătorule al pământului, şi dă celor mândri după faptele lor.
Dela Facere, cetire
Cap. 17, vers. 1—9.
Iar când era Avram de nouăzeci şi nouă de ani, is-a arătat Domnul şi i-a zis: Eu sunt Dumnezeul cel Atot puternic; fă ce-i plăcut înaintea mea şi fii fără prihană; şi voiu Încheia legământ cu tine şi te voiu înmulţi foarte, foarte tare. Atunci a căzut Avram cu faţa la pământ, iar Dumnezeu a mai grăit şi a zis: Eu sunt şi iată care-i legământul meu cu tine: vei fi tată a mulţime de popoare, şi nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tău, căci am să te fac tată a mulţime de popoare. Am să te înmulţesc foarte, foarte tare, şi am să ridic din tine popoare, şiregi se vor ridica din tine. Voiu pune legământul meu între mine şi între tine şi urmaşii tăi de după tine din neam în neam să fie legământ veşnic, aşa că eu voiu fi Dumnezeul tău şi al urmaşilor tăi de după tine.
Şi-ţi voiu da ţie şi urmaşilor tăi de după tine pământul în care pribegeşti acum ca străin, tot pământul Canaanului, ca moştenire veşnică, şi vă voiu fi Dumnezeu. Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: Iar tu şi urmaşii tăi de după tine din neam în neam să păziţi legământul meu.
Prochimen, glasul al 4-lea, Psalm 94:
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului.
Stih:
Să ieşim întru întâmpinarea Lui cu laude şicu cântările noastre să-L preamărim.
445
Dela Pilde, cetire.
Cap. 15, vers. 20. — Cap. 16, vers. 9.
Fiul înţelept bucură pe tatăl său. iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui. Nebunia este o bucurie pentru omul neînţelegător, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă. Punerile la cale nu se înfăptuesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori. Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui, şi câtde bună vorba spusă la locul ei! înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului, care merge în jos. Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduvei. Gândurile cele rele sunt urîciune Înaintea Domnului, iar cuvintele frumoase sunt curate (în ochii lui). Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce nu urăşte miluirea va via. Inima celui drept chibzueşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţirevarsă răutăţi. Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi. O căutătură prietenească înveseleşte inima şi o veste bună îngraşă oasele. Urechea care ascultă o dojana înrâuritoare asupra vieţii, îşi are lăcaşul printre cei înţelepţi. Cel ce nu vrea să ştie de mustrare îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană se face mai înţelept. Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia vine înaintea măririi, în putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul. Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este cel ce cercetează duhul. Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti. Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, aşijderea şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii. Toată inima semeaţă este urîciune înaintea Domnului; aveţi răbdare —nu va rămânea nepedepsită. Prin iubire şi Credinţă se ispăşeşte păcatul, şi prin frica lui Dumnezeu te fereşti de rele. Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăjmaşii lui îisileşte la pace. Mai de grabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate. Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui.
Apoi:
Să se îndrepteze rugăciunea mea…
Şi cealaltă urmare a Liturghiei mai înaintesfinţită.
Iar de nu va fi Liturghie, la Doamne strigat-am… Cântăm 3 podobii ale Triodului şi 24 Stihiri ale Canonului cel Mare.
Prochimenul şi citirile.
LA STIHOAVNĂ
Idiomela zilei, de două ori, şi Martirica: Slavă, şi acum; A născătoarei de Dumnezeu: Şi celelalte.
La masă, deslegăm la vin şi untdelemn, pentrupsteneala privegherii.
Pavecerniţa cea mică o citim în chilie.
DupăSfinte Dumnezeule…Zicem Condacul sfântului Andrei de la Canonul Mare.
Asemenea, Utrenia o citim în chilie. VEZI:
De vor cădea 40 de Mucenici în joia Canonului Mare, slujba lor se cântă în întregime înainte, în Marţea acestei săptămâni.
Joi a cincea săptămână
A SFÂNTULUI POST
Tocăm pe la al patrulea ceas din noapte şi adunându-ne în biserică, preotul face începutul după obiceiu, iar noi zicem:
Împărate ceresc. Sfinte Dumnezeule.
DupăTatăl nostru, doamne milueşte(de 12 ori)
Slavă, Şi acum.
Veniţi să ne închinăm…
Şi Utrenia, după rânduialn.
După Psalmi, cântăm Aliluia şi Podobnicele glasului şi cetim Catisma a 8-a.
Apoi cetim viaţa cuvioasei Maria Egipteanca, în două stări. (Nu cântăm stihurile: Să cântăm Domnului).
Începem, îndată, Canonul Mare, pe care-l zicem rar, cu glas umilit şi cu inimă înfrântă, făcând la fiecare tropar câte 3 închinăciuni.
446
CANONUL CEL MARE
Compus de sfântul părintele nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire, acesta este Dumnezeul meu şi-L voiu mări pre El; Dumnezeul părintelui meu şi-L voiu înălţa pre El, căci cu slavă S-a preaslăvit.(de două ori)
Pripeală:
Milueşte-mă, Dumnezeule, milueşte-mă.
De unde voiu începe a plânge faptele vieţii mele celei ticăloase? Care începere voiu pune, Hristoase, tânguirii acesteia de acum? Ci ca un milostiv, dă-mi iertare greşalelor.
Vino ticăloase suflete împreună cu trupul tău, de te mărturiseşte la Ziditorul tuturor. Şi te părăseşte de acum de dobitocia cea mai dinainte şi du lui Dumnezeu lacrimi de pocăinţă.
Râvnind neascultării lui Adam celui întâi zidit, m-am cunoscut pre mine desbrăcat de Dumnezeu şi de împărăţia cea vecuitoare şi de desfătare, pentru păcatele mele.
Vai! ticăloase suflete. Pentru ce te-ai asemănat tu Evei celei dintâi? Că ai căzut rău şi te-ai rănit amar; că te-ai atins de pom şi ai gustatcu îndrăzneală dobitocească mâncare.
În locul Evei celei trupeşti, făcutu-s-a mie Evă înţelegătoare: cugetul cel cu poftă trupească, arătându-mi cele dulci şi gustând pururea din băutura cea amară.
Dupre dreptate s-a lepădat Adam din Edem, nepăzind o poruncă a Ta, Mântuitorule. Dară eu, ce voiu pătimi, nebăgând seamă totdeauna de cuvintele Tale cele de viaţă?
Covârşind eu uciderea lui Cain, din bună voinţă m-am făcut ucigaş sufleteştei cunoştinţe, hrănindu-mi trupul şi oştind asupra lui cu faptele mele cele viclene.
Nu m-am asemănat, Iisuse, dreptăţii lui Avel. Daruri primite nu Ţi-am adus Ţie nici odinioară, nici fapte dumnezeeşti, nici jertfă curată, nici vieaţă fără prihană.
Precum Cain, aşa şi noi, ticăloase suflete, am adus fapte spurcate Făcătorului tuturor şi jertfă cu prihană şi vieaţă netrebnică; pentru acestea ne-am şi osândit împreună.
Ziditorule, făcându-mă lut viu, ai pus întru mine trup şi oase şi suflare şi vieaţă; ci, o! Făcătorul meu, Mântuitorul
447
meu şi judecătorule, primeşte-mă pre mine cel ce mă pocăesc.
Mărturisesc Ţie, Mântuitorule, păcatele care am făcut şi ranele sufletului şi ale trupului meu, care tâlhăreştemi-au pus mie asupră cugetele cele ucigătoare din lăuntru.
De am şi greşit, Mântuitorule, dar ştiu că eşti iubitorde oameni; baţi cu milă şi Temilostiveşti fierbinte; pre cel ce plânge îl vezi şi alergi ca un părinte, chemând pre cel pierdut.
pre mine cel lepădat înaintea uşilor Tale, Mântuitorule, măcar la bătrâneţe nu mă lăsa în iad deşert, ci mainainte de sfârşit, ca un iubitor de oameni, dă-mi iertare greşalelor.
Eu sunt cel căzut în tâlhari, în cugetele mele; cu totul sunt rănit acum de dânseleşi plin de bube; ci Tu însuţi viind de faţă, Hristoase Mântuitorule, vindecă-mă.
Preotul văzându-mă mai înainte, m-a trecut şi Levitul văzându-mă gol întru răutăţi, nu m-a băgat în seamă; iar Tu, Iisuse, Cel ce ai răsărit din Maria, venindu-mi de faţă, milueşte-mă.
Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ai ridicat păcatele tuturor, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Vremea este a pocăinţei, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un îndurat, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Să nu mă urăşti, Mântuitorule, să nu mă lepezi de la faţa Ta; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un milostiv, dă-mi iertare păcatelor.
Greşalele mele cele de voie şi cele fără de voie, Mântuitorule, cele vădite şi cele ascunse, cele ştiute şi cele neştiute toate iertându-le, ca un Dumnezeu, milostiveşte-Te şi mă mântueşte.
Din tinereţe, Mântuitorule, poruncile Tale am lepădat şi mi-am trecut toată viaţa cu pofte, negrijindu-mă şi lenevindu-mă; pentru aceasta strig Ţie, Mântuitorule: măcar la sfârşit mântueşte-mă.
Bogăţia sufletului cheltuind-o întru păcate, pustiu sunt de creştineşti bunătăţi şi flămânzind strig: Dătătorule de
448
milă, apucând înainte, milueşte-mă.
Înaintea Ta cad, Iisuse; greşit-am Ţie, milostiveşte-Te spre mine; ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca un îndurat, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Să nu intri cu mine la judecată, văd înd faptele mele, iscodind cuvintele şi îndreptând pornirile; ci cu îndurările Tale, trecând cu vederea răutăţile mele, mântueşte-mă, Atot puternice.
Alt Canon, al cuvioasei maicii noastre MariaEgipteanca. Glas şi Irmos aceleaşi.
Acrostihul acestui canon este: Cuvioasă marie, tu ne ajută…
Pripeală:
Cuvioasă maică marie, roagâ-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu-mi dă har luminător din osârdia Ta cea dumnezeească de sus, ca să scap de întunerecul patimilor; şi să laud din inimă faptele vieţii tale cele frumoase, marie.
Plecându-te dumnezeeştilor legi ale lui Hristos, la Dânsul ai venit, lăsând pornirile desfătărilor cele neoprite şi toată fapta cea bună foarte cu cucernicie, ca pre una, ai săvârşit.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curugăciunile tale, Andreie, scapă-ne de patimile cele fără de cinste şi ne arată părtaşi acum împărăţiei lui Hristos, pre noi cei ce te lăudăm pre tine, slăvite, cu Credinţă şi cu dragoste, rugămu-ne.
Slavă, a treimei:
Treime, Fiinţă prea înaltă, căreia ne închinăm întru o Unime, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o milostivă, dă-mi lacrimi de umilinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi folosirea celor ce te laudă pre tine, ridică de deasupra mea lanţul cel greu al păcatului şi, ca o stăpână, Curată mă primeşte pre mine, cel ce mă pocăesc.
Şi iarăşi cântăm Irmosul:
A jutor şi acoperitor… În amândouă stranele.
Cântarea a 2-a, Irmos:
Ia aminte cerule şi voiu grăi;şi voiu lăuda pre Hristos, Carele a venit din Fecioară cu trup.(de două ori).
Milueşte-mă, Dumnezeule, milueşte-mă.
Ia aminte cerule şi voiu grăi; pământule, primeşte în urechi glasul celui ce se pocăeşte lui Dumnezeu şi-L laudă pre Dânsul.
449
Ia aminte, Dumnezeule, Mântuitorul meu, cu ochiul Tău cel blând, şi-mi primeşte mărturisirea mea cea călduroasă.
Greşit-am mai mult decât toţi oamenii, însumi am greşit Ţie; ci Te milostiveşte Mântuitorule, ca un Dumnezeu, spre făptura Ta.
Viforul răutăţilor m-a cuprins, milostive Doamne; ci, ca lui Petru, tinde-mi şi mie mâna Ta.
Lacrimile desfrânatei, Îndurate, şi eu le vărs înaintea Ta; milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, cu îndurarea Ta.
Întunecatu-mi-am frumuseţea sufletului cu dulceţile poftelor şi cu totul toatămintea ţărână mi-am făcut.
Ruptu-mi-am acum vest mântul cel dintâi, carele mi l-ai ţesut mie, Ziditorule, dinînceput; şi pentru aceasta zac acum gol.
Îmbrăcatu-m-am acum în haină ruptă, care mi-a ţesut mie şarpele cu sfătuirea şi mă ruşinez.
Căutat-am spre frumuseţeapomului şi mi s-a amăgit mintea; şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Lucrat-au pre spatele mele toţi începătorii răutăţilor, lungind asupra mea fără-de-legea lor.
Pierdutu-mi-am frumuseţea cea întâi zidită şi podoaba mea; şi acum zac gol şi mă ruşinez.
Cusutu-mi-ahainele de piele păcatul, golindu-mă de haina cea dintâi ţesută de Dumnezeu
Îmbrăcat sunt cu îmbrăcăminte de ruşine, ca şi cu nişte frunze de smochin, spre vădirea patimilor mele celor din bună voia mea.
Îmbrăcatu-m-am urît cu haină împiestrită şi sângerată, prin curgerea vieţii celei cu patimi şi iubitoare de desfătări.
450
Întinatu-mi-am haina trupului meu şi mi-am spurcat podoaba cea dupre chipul şidupre asemănarea Ta, Mântuitorule.
Căzut-am întru întristarea patimilor şi în stricăciunea cea trupească; şi pentru aceasta acum vrăjmaşul mă necăjeşte.
Vieaţă iubitoare de cele pământeşti şi iubitoare de averi, prin neînfrânare, alegând eu, Mântuitorule, m-am împresurat acum cu sarcină grea.
Împodobitu-mi-am chipul trupului cu îmbrăcămintea de multe feluri a cugetelor grozave şi mă osândesc.
Grijitu-m-am cu deadinsul numai de podoaba mea cea din afară, nebăgând seamă de cortul din lăuntru, cel de pre chipul lui Dumnezeu.
Chip făcând grozăviei patimilor mele cu pofte iubitoare de desmierdare, mi-am stricat frumuseţea minţii.
Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile frumuseţea chipului celui dintâi; ci precum drahma oarecând, aşa mă caută şi mă află.
Greşit-am, ca şi păcătoasa, strig Ţie, însumi am greşit! Primeşte, Mântuitorule, ca nişte mir şi lacrimile mele.
Alunecat-am în desfrânare ca David şi m-am umplut de noroiu; ci mă spală şi pre mine cu lacrimile mele, Mântuitorule.
Fii mie milostiv, strig Ţie, ca şi vameşul; Mântuitorule, curăţeşte-mă; că nimenea din cei din Adam n-au greşit Ţie, precum eu.
Nici lacrimi, nici pocăinţănu am, nici umilinţă; ci Tu însuţi acestea, Mântuitorule, dărueşte-mi-le, ca un Dumnezeu.
Uşa Ta să nu mi-o închizi atuncea, Doamne, Doamne! Ci să o deschizi mie, celui ce mă pocăesc către Tine.
Iubitorule de oameni, cela ce voeşti să se mântuească toţi, Tu mă cheamă, ca un bun, şi mă primeşte pre mine, cel ce mă pocăesc.
Ascultă suspinurile sufletului meu şi primeşte picăturile ochilor mei, Doamne, şi mă mântueşte.
A născătoarei.
Preacurată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ceuna eşti prea lăudată, roagă-tecu deadinsul, ca să ne mântuim noi.
Alt Irmos:
Vedeţi, vedeţi! că Eu suntDumnezeu, Carele am plouat mană şi apă din piatră am izvorît de demult, în pustie, poporului meu, cu singurădreapta şi cu tăria mea.
Vedeţi, vedeţi! că Eu suntDumnezeu; ascultă suflete al meu pre Domnul, Cel ce strigă, şi te depărtează de la păcatul cel mai dinainte; şi te teme, ca de un nefăţarnic judecător şi Dumnezeu.
451
Cui te-ai asemănat, mult păcătoase suflete? Vai mie! lui Cain celui dintâi şi lui Lameh aceluia. Ucigându-ţi cu pietre trupul, cu fapte rele, şi omorîndu-ţÎnaintea cu pornirile cele dobitocesti.
Pre toţi cei mainainte de lege trecându-i, o, suflete! lui Sit nu te-ai asemănat, nici lui Enos ai urmat, nici lui Enoh cu mutarea, nici lui Noe; ci te-ai arătat sărac de viaţa drepţilor.
Tu însuţi, suflete al meu, ai deschis jghiaburile mâniei Dumnezeului tău şi ţi-ai înecat trupul, ca şi tot pământul, şi faptele şi vieaţa; şi ai rămas afară de mântuitoarea corabie.
Bărbat am ucis, zice, spre rană mie, şi tânăr spre vătămare, Lameh plângând a strigat; iar tu, nu te cutremuri, o, suflete al meu!întinându-ţi trupul şi mintea spurcându-ţi.
Cum am râvnit lui Lameh, ucigătorului celui mai dinainte. Sufletul ca pre un bărbat, mintea ca pre un tânăr şi, ca pre un frate, trupul mi-am ucis, ca şi Cain ucigaşul, cu pornirile cele poftitoare de desmierdări.
Turn te-ai meşteşugit să zideşti, o suflete! Şi întărire să faci poftelor tale, de n-arfi oprit Ziditorul sfaturile tale, şi de n-ar fi surpat până la pământ meşteşugirile tale.
Plouat-a Domnul oarecând foc din cer, arzând fără-de-legea cea înfierbântată a Sodomenilor; iar tu ţi-ai aprins focul gheenei, întru carele vrei să arzi, o suflete.
Rănitu-m-am, vătămatu-m-am, iată săgeţile vrăjmaşului au pătruns sufletul meu şi trupul. Iată ranele şi bubele şi sdruncinăturile strigă şi vătămăturile patimilor mele cele de bună voie.
Cunoaşteţi şi vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Cel ce ispitesc inimile, înfrânez cugetele şi vădesc faptele, ard păcatele, judec pre cel sărac şi pre cel smerit şi pre mişelul.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tins-ai mâinile tale către înduratul Dumnezeu, marie, afundându-te întru adânculrăutăţilor şi ţi-a întins mână litie ajutor cu milostivire, ca şi lui Petru, cercând cu adevărat întoarcerea ta.
Cutoată osârdia şi cu dragoste ai alergat către Hristos, urând calea cea dintâi a păcatului; şi în pustiile cele neumblate hrănindu-te şi poruncile
452
lui cele dumnezeeşti curat săvârşind.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Vedem, vedem, o suflete, iubirea de oameni a lui Dumnezeu şi Stăpânului; pentru aceasta, mainainte de sfârşit să cădem înaintea lui cu lacrimi, strigând: Cu rugăciunile lui Andrei, Mântuitorule, milueşte-ne pre noi.
Slavă, A treimei:
Treime fără început, nezidită, nedespărţită Unime, primeşte-mă pre mine cel ce mă pocăesc, şi mă mântueşte pre mine, cel ce am greşit; a Ta zidire sunt, nu mă trece; ci mă iartă şi mă izbăveşte de osânda focului.
ŞI acum, A născătoarei.
Preacurată Stăpână Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce aleargă la tine şi limanul celor înviforaţi, pre Milostivul şi Făcătorul şi Fiul tău, fă-l îndurat şi mie cu rugăciunile tale.
Şi iarăşi zicem Irmosul al doilea: vedeţi, vedeţi… În amândouă stranele.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pre piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte mintea mea.(de două ori).
Foc de laDomnul ploând, oarecând, a ars Domnul de demult pământul Sodomenilor.
În munte scapă, suflete, ca tot acela şi fugi în Sigor.
Fugi de aprindere, o suflete! Fugi de arderea Sodomului! Fugi de stricăciunea dumnezeeştei văpăi!
Mărturisescu-mă Ţie, Mântuitorule; greşit-am Ţie fără măsură; ci lasă-mi, iartă-mi ca un îndurat.
Greşit-am Ţie singur eu, greşit-am mai mult de cât toţi; Hristoase Mântuitorule, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti Păstorul cel bun; caută-mă pre mine mielul şi rătăcit fiind, nu mă trece cu vederea.
Tu eşti dulcele Iisus, Tu eşti Ziditorul meu; întru Tine, Mântuitorule, mă voiu îndrepta.
aTreimei.
Prea sfântă Treime, Dumnezeul nostru, milueşte-ne pre noi.
O Treime, Unime Dumnezeule! mântueşte-ne pre noi de înşelăciune şi de ispite şi de primejdii.
A născătoarei.
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântueşte-ne pre noi.
Bucură-te, pântece primitor
453
de Dumnezeu! Bucură-te, scaunul Domnului! Bucură-te, Maica vieţii noastre.
Alt Irmos:
Întăreşte, Doamne, pre piatra poruncilor Tale inima mea cea clătită; că însuţi eşti sfânt şi Domn.
I zvor de vieaţă Te-am câştigat pre Tine surpătorul morţii, şi strig Ţie din inima mea mainainte de sfârşit: Greşit-am! Milostiveşte-Te şi mă mântueşte.
Păcătoşilor din vremea lui Noe am urmat, Mântuitorule, moştenind osândirea acelora întru cufundarea potopului.
Greşit-am, Doamne, greşit-am Ţie! Milostiveşte-Te spre mine. Că nu este cineva între oameni, din cei ce au greşit, precarele să nu-l fi întrecut eu cu păcatele.
Lui Ham aceluia, bat jocoritorul de tată, urmând suflete, n-ai acoperit ruşinea celui de aproape, cu faţa înapoi întorcându-te.
Binecuvântarea lui Sim nu ai moştenit, ticăloase suflete, şi moştenire desfătată n-ai luat, ca Iafet în pământul iertării.
Din pământul Har ran, adicădin păcat, ieşi, suflete al meu, şi vino la pământul carele izvorăşte deapururea nestricăciune vie, pe care Avraam a moştenit-o.
De Avraam ai auzit, suflete al meu, carele şi-a lăsat oarecând pământul părinţilor şi s-a făcut nemernic. Urmează şi tu voirii aceluia.
La stejarul din Mamvri ospătând patriarhul pre îngeri, a luat la bătrâneţe vânatul făgăduinţii.
Înţelegând de Isaac, ticăloase suflete al meu, că s-a jertfit cu taină jertfă nouă Domnului, urmează voinţii lui.
454
Auzit-ai, suflete al meu, de Ismail, că s-a gonit ca un fecior din slujnică; trezeşte-te, vezi, ca nu cumva păcătuind, să păţi asemenea ceva.
Agarei celei de demult, Egiptencii, te-ai asemănat suflete, făcându-te rob de bună voia ta şi născând semeţia ca pre un nou Ismail.
Scara lui Iacov o ştii, suflete al meu, care s-a arătat de la pământ până la cer; pentruce n-ai avut treaptă tare, buna Credinţă?
Preotului lui Dumnezeu şi împăratului celui înstreinat între oameni de viaţa lumii, urmează, adică: închipuirii lui Hristos,
Să nu te faci stâlp de sare, suflete, întorcându-te înapoi; să te înfricoşeze pilda Sodomului, sus în Sigor mântueşte-te!
De arderea păcatului fugi suflete al meu, ca şi Lot. Fugi de Sodoma şi de Gomora; fugi de văpaia a toată pofta cea dobitocească.
Milueşte-mă, Doamne, milueşte-mă strig Ţie, când vei veni cu îngerii Tăi, să răsplăteşti tuturor dupre vredniciafaptelor.
Rugăciunea celor ce Te laudă pre Tine, Stăpâne, nu o lepăda; ci Te milostiveşte, Iubitorule de oameni, şi dărueşte iertare celor ce se roagă Ţie cu Credinţă.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cuprins sunt de furtună şi de întreitele valuri ale păcatelor. Ci tu, Maică, mântueşte-mă acum şi mă scoate la limanul dumnezeeştii pocăinţe.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Rugăciune cu osârdie aducând şi acum, Cuvioasă, către prea milostiva Născătoare de Dumnezeu; cu rugăciunile tale, deschide-mi dumnezeeştile intrări.
Cuvioase părinte andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Curugăciunile tale dărueşte-mi şi mie iertare datoriilor, Andreie, arhiereule al Critului; că tu eşti învăţător prea ales al pocăinţii.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nezidită, Fire fără început, care Te lauzi în Treimea feţelor, mântueşte-ne pre noi, care ne închinăm stăpânirii Tale cu Credinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Pre Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani l-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune streină! Că aplecând, ai rămas Fecioară.
Şi iar Irmosul: întăreşte Doamne…
Şezânda lui Iosif, glasul al 8-lea: Podobia: Înviat-ai din morţi…
Luminători de Dumnezeu luminaţi, cei ce singuri aţi fost văzători ai Mântuitorului, luminaţi-ne pre noi cari suntem întru întunerecul vieţii, ca să umblăm acum, ca în zi, cu bună cuviinţă, întru lumina postului; gonind patimile cele de noapte, şi să vedem luminatele patimi ale lui Hristos, bucurându-ne.
455
Slavă…, altă Sedealnă, glasul al 8-lea: Podobia: Porunca cea cu taină…
A postoli, cei doisprezece deDumnezeu aleşi, aduceţi acumrugăciune lui Hristos, ca să trecem toţi curgerea postului săvârşind rugăciuni cu umilinţă şi făcând bunătăţi cuosârdie; ca în acest chip să ajungem să vedem învierea cea slăvită a lui Hristos Dumnezeu, slavă şi laudă aducând.
Şi acum, a Născătoarei de Dumnezeu; asemenea.
Născătoare de Dumnezeu, roagă-te împreună cu Apostolii, Fiului şi Cuvântului lui dumnezeu, cel necuprins, ce s-a născut negrăit din tine maipresus de gând, să dăruească lumii pace curată şi să ne deanouă iertare păcatelor mai înainte de sfârşit, şi să învrednicească pre robii tăi împărăţiei cereşti, pentru bunătatea sa cea prea multă.
Apoi cetim vieaţa prea cuvioasei mariei Egipteanca, de la jumătate. După aceasta, Tricântarea cea de Joi, fără metanii.
Cântarea a 4-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, înţele s-am lucrurile Tale şi am slăvit, Stăpâne, puterea Ta.
Apostolii lui Hristos cei luminaţi, care au vieţuit cu înfrânare, uşurează nouă vremea postului cu dumnezeeştile lor mijlociri.
O rganul cel cu două sprezece strune, ceata cea Dumnezeească a ucenicilor, a cântat cântarea de mântuire, turburând cântările cele viclene.
Cu ploile Duhului aţi adăpat toată lumea, alungând, prea fericiţilor, seceta mulţimei dumnezeilor.
A născătoarei.
Mântueşte-mă pre mine, cel ce mă smeresc, carele am vieţuit cu gând înalt, ceea ce ai născut pre Cel ce a înălţat firea cea smerită, Preacurată.
Altă Tricântare, glas acelaşi:
Irmos: Auzit-am, Doamne…
Prea cinstită ceată a Apostolilor, îndeamnă-te a ruga pre Ziditorul tuturor, ca să ne miluească pre noi, care te lăudăm pre tine.
Fiind ca nişte lucrători ai lui Hristos, apostoli, şi lucrând cu dumnezeescul Cuvânt, totdeauna i-aţi adus roduri toată lumea.
Vie v-aţi făcut lui Hristos, Celui cu adevărat iubit; că aţi izvorît în lume vinul Duhului, apostoli.
456
A treimei:
Prea sfântă Treime Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Sfântă Treime, carea eşti mai presus stăpânitoare, cea întru una prea puternică, Părinte, Cuvântule şi Duhule sfinte, Dumnezeule, lumină şi vieaţă, păzeşte turma Ta.
A născătoarei.
Prea sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântueşte-ne pre noi.
Bucură-te, scaun în chipul focului! Bucură-te, sfeşnic purtător de făclie. Bucură-te, muntele sfinţiei, sicriule al vieţii, cortul cel sfânt al sfintelor.
Alt Irmos al Canonului celui mare:
Auzit-a proorocul de venirea ta, Doamne, şi s-a temut: că vreai să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi, şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii tale, Doamne.
Lucrurile Tale nu le trece cu vederea, zidirea Ta nu o părăsi, drepte Judecătorule; că de am şi greşit eu însumi ca un om şi mai mult decât tot omul, iubitorule de oameni, dar ai putere ca un Domn al tuturor a ierta păcatele.
Se apropie, suflete, sfârşitul, se apropie şi nu te grijeşti, nu te găteşti; vremea se scurtează, scoală-te, aproape lângă uşi este judecătorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentruce în deşert ne turburăm?
Deşteaptă-te, o sufletul meu! în seama faptelor tale, ce ai făcut, şi le du pre ele înaintea ochilor tăi; varsă picături de lacrimile tale; spune cu îndrăzneală faptele tale şi cugetele tale lui Hristos şi te îndreptează.
N-a fost în viaţă păcat, nici faptă, nici răutate, pe care să nu le fi săvârşit eu, Mântuitorule, cu mintea şi cu cuvântul, cu voinţa şi cu gândul şi cu ştiinţa; şi cu fapta păcătuind, ca altul nimenea nici odinioară.
Dintru aceasta m-am judecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cunoştinţa mea, de cât carea, nimic nu este în lume mai silnic; judecătorule Mântuitorul meu şi cunoscătorule, milostiveşte-Te şi mă scapă şi mă mântueşte pre mine robul Tău.
Scara pe care a văzut-o de demult marele între patriarhi, suflete al meu, este arătarea suirii celei de lucrare şi a înălţării gândului; deci, de voeşti
457
să vieţueşti cu lucrarea şi cucunoştinţa şi cu înălţarea gândului, înoeşte-te.
Arşiţa zilei a răbdat patriarhul pentru lipsă şi gerulnopţii a suferit, în toate zilele făcând câştigarea; păstorind, trudindu-se şi slujind ca să-şiia amândouă femeile.
Două femei să înţelegi: lucrarea şi cunoştinţa întru gândire; însă prin Lia, lucrarea capre ceea ce a fost cu mulţicopii, iar prin Rahil, gândirea, ca pre cea cu multă osteneală. Că fără deostenele nici lucrarea, nici gândirea nu se vasăvârşi, suflete.
priveghiază, o suflete al meu! şi te fă lăudat, ca cel mare între patriarhi; ca să dobândeşti lucrarea cu gândirea cea înaltă; ca să te faci minte văzătoare de Dumnezeu, să ajungi în norul cel neapus, cu gândirea, şi să te faci neguţător de lucruri mari.
Pre cei doisprezece patriarhi născându-i cel mareîntre patriarhi, ţi-a făcut ţiecu taină, suflete al meu, scară spre suirea cea de lucrare; pre fiii săi, ca pre nişte temeiuri şi trepte, ca nişte suişuriprea înţelepţeşte aşezându-le.
Lui isav celui urât asemănându-te, suflete, ai dat amăgitorului tău întâia naştere, a frumuseţii cei dintâi; şi de labinecuvântarea părintească aicăzut şi îndoit te-ai amăgit, ti căloase, cu lucrarea şi cu gândirea; pentru aceasta acumpocăeşte-te.
E dom s-a chemat Isav, pentru marea învierşunare al amestecării cu femei. Căci cuneînfrânarea pururea aprinzându-se şi cu desmierdărilespurcându-se, Edom s-a numit, care va să zică: înfierbântarea sufletului celui iubitor depăcate.
De iov cel din gunoi auzind o suflete al meu, căs-a îndreptat, n-ai râvnit bărbăţiei aceluia, şi n-ai avut întărirea gândului lui, întru toate care ai cunoscut,
în cele ce ai ştiut şi în cele ce te-ai ispitit; ci te-ai arătat nerăbdător.
Cel ce era mainainte pescaun, acum se vede gol îngunoi, cu rane; cel cu mulţifii şi mărit, de năprasnă fără de fii şi de casă lipsit; căsocotea gunoiul palat şi ranele mărgăritar.
Dupre vrednicia împărătească fiind îmbrăcat cu diademă şi cu porfiră, omul celcu multă avere şi dreptul celîndestulat de bogăţie şi dedobitoace, degrab sărăcind de
458
avere şi de stare şi de împărăţie, s-a stins.
De a fost acela drept şi fără prihană decât toţi şi n-a scăpat de cursele şi vicleşugurile înşelătorului, dar tu, fiind iubitor de păcate, ticăloase suflete, ce vei face de se va întâmpla să-ţi vină ţie ceva asupră din cele negândite?
Trupul mi-am spurcat, duhul mi-am întinat, preste tot m-am rănit; ci ca un doctor, Hristoase, amândouă prin pocăinţă le tămădueşte. Spală-le, curăţeşte-le, Mântuitorul meu, arată-le mai curate decât zăpada.
Trupul Tău şi sângele, pentru toţi Ţi-ai pus, Cuvinte, răstignindu-Te; trupul, adică ca să mă înoeşti, iar sângele ca să mă speli. Duhul Ţi-ai dat, ca să mă aduci, Hristoase, Părintelui Tău.
Lucrat-ai mântuirea în mijlocul pământului, îndurate, ca să ne mântuim; de bunăvoie pre lemn Te-ai răstignit, Edemul, cel ce se încuiase, s-a deschis; cele de sus şi cele de jos, făptura şi toate neamurile mântuindu-se, se închină Ţie.
Să-mi fie mie scăldătoare sângele cel din coasta Ta, împreună şi băutură şi apa iertării ceea ce a izvorît, ca să mă curăţesc cu amândouă, ungându-mă şi bând şi ca o ungere şi băutură, Cuvinte, cuvintele Tale cele de vieaţă.
Gol sunt spre a intra în cămară, gol sunt şi de a merge la nuntă şi la cină; Candela mi s-a stins, fiind fără de untdelemn, cămarami s-a închis dormind eu. Cina s-a mâncat; iară eu fiind legat de mâini şi de picioare, m-am lepădat afară.
Pahar biserica a câştigat coasta Ta cea purtătoare de vieaţă, din care a izvorît nouă îndoit izvorul iertării şi al cunoştinţei; spre închipuirea celei vechi şi celei noi, a amândorora legilor, Mântuitorul nostru.
Timpul vieţii mele este scurt şi plin de dureri şi de vicleşug, ci întru pocăinţă primeşte-mă şi întru cunoştinţă mă chiamă, ca să nu mă fac câştigare şi mâncare celui strein; Mântuitorule, însuţi Tu mă milueşte.
Falnic sunt acuma şi semeţcu inima în deşert şi în zadar.
Să nu mă osândeşti împreună cu fariseul; ci mai ales dă-mi smerenia vameşului, unule îndurate, drepte Judecătorule şi
459
cu acesta împreună mă numără.
Ştiu, îndurate, că am greşit de am ocărît vasul trupului meu; ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă măchiamă, ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui strein, Mântuitorule, Tu însuţi mămilueşte.
Însumi idol m-am făcut, spurcându-mi cu poftele sufletul meu. Ci întru pocăinţă-mă primeşte şi întru cunoştinţă mă chiamă, ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui strein. Mântuitorule, Tu însuţi mă milueşte.
N-am auzit glasul Tău, n-am ascultat scriptura Ta, dătătorule de lege. Ci întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştinţă mă chiamă, ca să nu mă fac câştigare, nici mâncare celui strein. Mântuitorule, Tu însuţi mă milueşte.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi
Petrecând vieaţă fără de trup, cuvioasă, fiind cu trup, ai luat mare dar de la Dumnezeu cu adevărat, ca să foloseşti celor ce te cinstesc cu Credinţă. Pentru aceasta ne rugăm ţie, mântueşte-ne pre noi cu rugăciunile tale de toate supărările.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Întru adânc de necuviinţe mari pogorîndu-te, nu te-ai oprit acolo, ci te-ai suit cu preamărire, cu gând mai bun arătat, la bunătatea cea desăvârşită prin lucrare, minunând, marie, firea îngerească.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie, lauda părinţilor, nu uita, rugându-te cu rugăciunile tale, stând lângă Treimea, Dumnezeirea cea prea înaltă, ca să ne mântuim de muncă, cei ce te chiemăm pre tine dumnezeescul folositor şi podoaba Critului.
Slavă, a treimei:
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te cunosc pre Tine Dumnezeire, una în Treime, ca pre ceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi întocmai cu tronul; şi strig Ţie cântarea cea mare, ce se cântă întreit, întru cele de sus.
Şi acum, A născătoarei.
Şi ai născut şi eşti Fecioară, şi ai rămas întru amândouă cu firea Fecioară. Cela ce s-a născut înoeşte legile firii, şi pântecele a născut nesimţinddureri. Dumnezeu unde voeşte, să birueşte rânduiala firii; că face câte voeşte.
460
Şi iarăşi cântăm Irmosul:
Auzit-a proorocul de venirea Ta…
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, iubitorule de oameni, mă rog luminează-mă şi mă îndreptează la poruncile Tale şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta. (de două ori).
Înnoapte vieaţa mea mi-am trecut pururea; că întunerec s-a făcut mie şi negură adâncă noaptea păcatului; ci ca pre un fiu al zilei arată-mă, Mântuitorule.
Lui Ruvim asemănându-mă eu ticălosul, făcut-am sfat necuvios şi călcător de lege asupra lui Dumnezeu celui înalt, spurcându-mi patul meu, precum acela altătâne-său.
Mărturisescu-mă Ţie, Hristoase împărate; greşit-am, greşit-am ca mainainte fraţii lui Iosif, vânzând rodul curăţiei şi al înţelepţiei.
De cei de un sânge s-a dat, s-a vândut în robie dulcele suflet, cel drept, spre închipuirea Domnului; iară tu, suflete, cu totul te-ai vândut răutăţilor tale.
Lui Iosif cel drept şi minţii lui celei curate urmează ticăloase şi neiscusite suflete, şinu te spurca cu pornirele cele fără pricepere pururea făcândfără-de-lege.
De s-a şi sălăşluit în groapă oarecând Iosif, StăpâneDoamne, dar spre închipuirea îngropării şi a ascultării Talea fost aceasta; iar eu ce-Ţivoiu aduce Ţie întru acestchip vreodată?
Auzit-ai de sicriul Lui Moisi, suflete, cel purtat de apele şi de valurile râului, că s-apăzit de demult ca întru ocămară, fugind de lucrul cel amar al sfatului lui Faraon.
De ai auzit, ticăloase suflete, de moaşele ce ucideau oarecând lucrarea curăţiei ceabărbătească, fără de vârstă, suge acum înţelepciune camarele Moisi.
Nu ţi-ai omorît mintea lovIND-o precum marele Moisipre egipteanul, ticăloase suflete; şi cum te vei sălăşui, spune-mi, în pustietatea patimilor prin pocăinţă?
Înpustietăţi a locuit marele Moisi. Vino dar, suflete, de urmează vieţii lui, ca să te învredniceşti a vedea şi arătarea lui Dumnezeu cea din rug.
Toiagul lui Moisi te închipueşte, suflete, carele a lovit marea şi a închegat adâncul,
461
cu însemnarea dumnezeeştei cruci; prin care vei putea şi tu să săvârşeşti lucruri mari,
Aaron a adus lui Dumnezeu foc fără prihană, fără vicleşug;iară Ofni şi Finees, ca şi tine, suflete, au adus Lui Dumnezeu viaţă spurcată şi streină.
Greu la minte m-am făcut, Stăpâne, ca şi Faraon acel cumplit; Ianis şi Iamvri în suflet şi la trup, cufundat cugândul! Ci ajută-mi mie, Mântuitorule.
Cu lut mi-am amestecat gândul, eu ticălosul. Spală-mă, Stăpâne, în baia lacrimilor mele mă rog Ţie, albă făcând haina trupului meu ca zăpada.
De voi cerca lucrurile mele, Mântuitorule, mă văd pre mineînsumi întrecând pre tot omul cu păcatele; că întru cunoştinţă gândind am greşit, iar nu întru necunoştinţă.
Milostiveşte-te, milostiveşte-te, Doamne, spre zidirea Ta. Greşit-am, iartă-mă, Celace eşti însuţi din fire curat şi afară de Tine nimenea altul nu este fără pată.
Pentru mine ai luat chipulmeu, Dumnezeu fiind; arătat-aiminuni, vindecând pre ceileproşi şi întărind pre cei slăbănogi; curgerea celeia ce-icurgea sânge o ai oprit, Mântuitorule, cu atingerea de poalele Tale.
Celeea ce-i curgea sânge, urmează, ticăloase suflete, năzueşte, ţine-te de poalele lui Hristos, ca să te izbăveşti de bătăi şi să auzi delaDânsul: Credinţa ta te-a mântuit!
Celei gârbovite urmează, o suflete! Apropie-te, cazi la picioarele lui Iisus, ca să te îndrepteze, să umbli drept în căile Domnului.
Deşi eşti fântână adâncă, Stăpâne, izvorăşte-mi ape din preacuratele Tale vine. Ca bând, ca şi Samarineanca, să nu mai însetez. Că izvoare de viaţă izvorăşti.
Siloam să mi se facă mie lacrimile mele, Stăpâne Doamne, ca să-mi spăl şi eu luminile inimii şi să Te văd cu gândul pre tine, lumina cea mainainte de veci.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Cu neasemănată dragoste, prea fericită, dorind să te închinî lemnului crucii, te-ai învrednicit doririi; învredniceşte-mă dară şi pre mine, să dobândesc slava cea de sus.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Repejuneaiordanului trecându-o,
462
ai aflat odihnă, fugindde dulceaţa trupească cea cu durere; din care şi pre noi, cuvioasă, scoate-necu rugăciunile tale.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca pre un păstor prea ales, înţelepte Andreie, pre tine cel prea cinstit, cu dragoste multă te rog şi cu frică, să dobândesc mântuire şi viaţă veşnică, prin rugăciunile tale.
Slavă, a Treimei:
Pre Tine, Treime, Te cântăm, pre unul Dumnezeu; sfânt, sfânt, sfânt eşti, Părinte, Fiuleşi Duhule, Fiinţă singură prin sine, Unime, căreia pururea ne închinăm.
Şi acum, a Născătoarei.
Din tine s-a îmbrăcat întru a mea frământătură Dumnezeu, Cel ce a zidit veacurile, Maică Fecioară, ceea ce eşti nestricată şi nu ştii de bărbat, şi a unit lui firea omenească
Şi iarăşi Irmosul:
De noapte mânecând…
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos; şi a scos din stricăciune viaţa mea.(de două ori).
Lacrimi din ochii mei, Mântuitorule, şi suspinuri dintru adânc curat aduc Ţie, strigând inima mea: Dumnezeule, greşit-amŢie, milostiveşte-te spre mine.
Înstreinatu-te-ai, suflete, de la Domnul tău, ca Datan şi ca Aviron; ci din toată inima strigă: Iartă-mă! Ca să nu te împresoare pre tine prăpastia pământului.
Ca o junice sălbăticită, asemănatu-te-ai, suflete, lui Efrem; ca o că prioară, păzeşte-ţi vieaţa de curse, înălţându-te înaintecu aripi, cu lucrarea şi cu gândirea.
Mâna lui Moisi ne va face să credem, suflete, cum că Dumnezeu poate să albească şi să cureţe viaţa cea leproasă; nu te desnădăjdui dar, măcar că eşti lepros.
Valurile păcatelor mele, Mântuitorule, ca în Marea Roşie, întorcându-se, m-au acoperit degrab, ca oarecând pre Egipteni şi pre Voievozi.
Voie slobodă, fără pricepere, ai avut, suflete, ca şi Israil mainainte; că mai mult decât dumnezeasca mană ai ales, neînţelepţeşte, lăcomia patimilor cea iubitoare de dulceţuri.
Cărnurile cele de porc şi căldările şi bucatele cele egipteneşti,
463
mai vârtos de cât cele cereşti, ai voit, suflete al meu; ca şi de demult nemulţumitorul popor în pustie.
Puţurile hananeeştelor gânduri mai mult ai cinstit, suflete, de cât vâna pietrei, din care izvorul înţelepciunii varsă curgerile Teologiei.
Când a lovit Moisi, sluga Ta, piatra cu toiagul, cu închipuire, mainainte a însemnat coasta Ta cea de viaţă făcătoare; dincare toţi băutură de viaţăscoatem, Mântuitorule.
Cearcă, suflete şi iscodeşte ca Iisus al lui Navi, ce fel este pământul făgăduinţei şi locueşte într-însul cu bună legiuire.
Stăi împotrivă şi te oşteşte asupra patimilor trupeşti, ca Iisus asupra lui Amalic; biruind pururea gândurile cele înşelătoare, ca şi pre Gavaoniteni.
Treci peste firea cea curgătoare a vremii, ca mainainte corabia şi te fă moştenitor pământului aceluia al făgăduinţei, suflete, Dumnezeu porunceşte.
Precum ai mântuit pre Petru, cel ce a strigat: mântueşte-mă! aşa apucând înainte Mântuitorule, scapă-mă şi pre mine de fiară, tinzându-ţi mâna Ta, şi mă scoate din adâncul păcatului.
Pre Tine Te cunosc limanliniştit, Stăpâne, Stăpâne Hristoase! Ci apucând înainte, mântueşte-mă dintru adâncurile păcatului cele neumblate şi din deznădăjduire.
Eu sunt, Mântuitorule, drahma cea împărătească pe care ai pierdut-o de demult; ci aprinzând făclie, pre Mergătorul înaintea Ta, Cuvinte, caută şi află chipul Tău.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca să stingi văpaia patimilor, ai izvorît pururea pârae de lacrimi, marie, arzându-ţi sufletul! Al cărora dar dă-mi-l şi mie, robului tău!
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeupentru noi.
Nepătimire cerească ai dobândit, prin vieţuirea cea prea înaltă de pre pământ, maică; pentru aceasta roagă-te, să se mântuiască din patimi, cu rugăciunile tale, cei ce te laudăpre tine.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cunoscându-te păstor şi arhiereu al Critului, şi rugător pentru lume pre tine Andreie, alerg şi strig ţie; scoate-mă,
464
părinte, dintru adâncul păcatului.
Slavă, A Treimei:
Treime sunt neamestecată, nedespărţită; despărţită dupre feţe, şi unime sunt din fire unită: Tatăl zice şi Fiul şi dumnezeescul Duh.
Şi acum, A născătoarei.
Pântecele tău ne-a născut nouă pre Dumnezeu, cu chipul ca şi noi; deci ca pre un ziditor al tuturor, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, ca prin rugăciunile tale să ne îndreptăm.
Şi iarăşi Irmosul:
Strigat-a Am cu toată inima mea…
Condac, glasul al 6-lea:
Suflete al meu, suflete al meu, scoală! Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi vei să te turburi. Deşteaptă-te dar, ca să se milostivească spre tine Hristos Dumnezeu, Cel ce este pretutindenea şi toate le plineşte.
ICOS:
Cămara cea de doctorie a lui Hristos văzând-o deschisă, privind şi sănătatea careizvoreşte dintr-însa lui Adam, a pătimit şi s-a rănit diavolul şi ca în primejdie s-a tânguit şi a strigat către prietenii săi:
Ce voi face Fiului mariei? Măucide Vitleemiteanul, Cel ceeste pretutindenea şi toate leplineşte.
SINAXAR ÎN JOIA DIN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A Postului MARE
Sinaxarul din Minei, apoi aceasta.
În aceeaşi zi, în Joia din săptămâna a cincea a postului mare, după o veche predanie, cântăm slujba marelui canon de umilinţă.
STIHURI:
Dă, Iisuse-al meu, chip de umilinţă, Celora ce-ţi cântă canonul cu Credinţă.
Acest canon, cel mai mare într-adevăr din Toate canoanele, l-a compus şi l-a scris foarte frumos şi cu mult meşteşug cel întrusfinţi părintele nostru Andrei arhiepiscopul Cretei, numit şi ierusalimleanul. Acesta era de loc din Damasc. La vârsta de patrusprezece ani, după ce a fost dat la şcoală şi a Învăţat toate ştiinţele care-i dădeau o educaţie desăvârşită, s-a dus la Ierusalim şi a îmbrăţişat viaţa monahicească. Trăind cu cuvioşie şi bine plăcut lui Dumnezeu, într-o viaţă liniştită şi neturburată, a lăsat Bisericii lui Dumnezeu şi alte multe scrieri folositoare vieţii, cuvântări şi canoane, dar a fost mai cu deosebire iscusit în cuvântări de laudă în cinstea sfinţilor, a Maicii Domnului şi a Domnului nostru Iisus Hristos. Împreună cu alte multe canoane, a alcătuit şi acest Mare Canon plin de foarte mare umilinţă. Culegând şi strângând la un loc toată istoria Vechiului şi Noului Testament, a alcătuit cântarea aceasta de la Adam până la înălţarea lui Hristos şi predica Apostolilor. Prin canonul acesta îndeamnă tot sufletul să râvnească şi să urmeze, după putere, toate faptele bune ale istoriei Vechiului şi Noului Testament, să fugă de toate faptele rele şi să alerge totdeauna la Dumnezeu, prin pocăinţă, prin lacrimi şi mărturisire şi prin alte fapte bine plăcute Lui Dumnezeu. Atât este de curgător şi de armonios acest Mare Canon, în cât poate să moaie şi cea mai învârtoşată inimă şi să o deştepte spre săvârşirea binelui, chiar numai dacă-l cântă cineva cu inima sdrobită şi cu potrivită luare aminte. Andrei Criteanul a alcătuit acest canon pe timpul când şi Marele Sofronie. patriarhulierusalimului, a scris viaţaMariei Egipteanca. În adevăr şi această viaţă ne pune înainte o mare pildă de umilinţă şi
465
dă multă mângâiere celor ce greşesc şi păcătuesc, numai dacă ar voi să se depărteze de rele. Şi s-a rânduit să se cânte şi să se citeascăMarele Canon şi viaţa cuvioasei Maria Egipteanca în ziua aceasta pentru următoarea ipricină. Pentru că sfântul post de patruzeci dezile se apropie de sfârşit şi pentru ca nucumva oamenii, lenevindu-se, să se îngrijească mai puţin de nevoinţele cele duhovniceşti şi să se depărteze cu totul de a trăi în cumpătare, Marele Andrei, ca un adevărat învăţător, prin cântările Marelui Canon, în care istoriseşte virtuţile marilor bărbaţi, precum şi Întoarcerea la Credinţă a celor răi, pregăteşte pe cei care senevoesc cu postul să se poartecu mai mult curaj şi să se îndrepte cu bărbăţie spre nevoinţele postului ce-l mai au înfaţă. Iar sfântul Sofronie, prin minunata povestire despre viaţa mariei Egipteanca, înduplecă pe oameni să ajungă din noucumpătaţi, îi ridică spre Dumnezeu, îisfătueştesă nu mai cadă şi să nu se desnădăjduiască chiar dacă au căzut înainte în unele păcate. Şi într-adevăr povestirea vieţii mariei Egiptence înfăţişează cât este de mare iubirea de oameni şi dragostea lui Dumnezeu faţă decei cari doresc din tot sufletul să se întoarcă de la păcatele lor de mainainte.
Canonul lui Andrei Criteanul se numeşteCanonul cel Mare poate şi din pricinaideilor şi gândurilor înalte ce le cuprinde, căci într-adevăr alcătuitorul lui este iscusit şi l-a compus într-un chip nespus de frumos, dar şi pentru că acest canon, spre deosebire de celelalte canoane care au câte treizecide tropare şi chiar mai puţine, are douăsute cinzeci de tropare şi fiecare dintropare pricinueşte nespusă plăcere. Prinurmare cu foarte bună socoteală şi potrivit afost aşezat în marele post de patruzeci dezile acest Mare Canon, care are multă umil linţă. Părintele nostru Andrei a fost celdintăi care a adus la Constantinopol acest preafrumos şi mare canon odată cu viaţa cuvioasei Maria, când a fost trimis de Teodor, patriarhul Ierusalimului, să fie de ajutor laal şaselea soborecumenic. Cu acest prilej aluptat în chipul cel mai strălucit Împotriva monoteliţilor, şi cu toate că era simplu monah a fost rânduit în clerul Bisericii din Constantinopol. Apoi a fost făcut diacon şi afost însărcinat cu purtarea de grijă a orfanilor. După puţină vreme a ajuns arhiepiscopulCretei. Mai pe urmă ajungând aproape delocul numit Ieriso din Mitilina, a călătorit spre Domnul, tocmindu-şi bine scaunul său. Pentru rugăciunile sfântului Andrei. Dumnezeule, milueşte-ne şi ne mântuie, Amin.
După aceasta cântĂM Fericirilecu închinăciuni, Glasul al 6-lea:
Întru împărăţia Ta, pomeneşte-ne pre noi, doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Pre tâlharul l-ai făcut, Hristoase, locuitor raiului; precel ce a strigat pe cruce către Tine: Pomeneşte-mă! Învredniceşte-mă şi pre mine, nevrednicul, pocăinţei acestuia.
Stih: Fericiţi cei săraci cu duhul…
Auzit-ai, suflete al meu, de Manoe, că a ajuns la arătare dumnezeească şi a luat atuncea rodul făgăduinţei din ceastearpă; să urmăm bunei Credinţe a acestuia.
Stih: Fericiţi cei ce plâng…
Râvnind lenevirii lui Samson, suflete, ţi-ai tuns tăria lucrurilor tale, dându-ţi celeide alt neam vieaţa întreagă şi fericită, pentru iubirea poftei.
Stih: Fericiţi cei blânzi…
Cel ce a biruit mainainte cu falca măgarului pre cei de alt neam, acum se află prădat de patimă; ci fugi, suflete al meu, de asemănare, de fapta şi de slăbirea lui.
Stih: Fericiţi cei ce flămânzesc…
Varac şi Ieftaie, voievozii, s-au ales judecătorii lui Israil, cu cari împreună şi Debora cea cu minte bărbătească. Deci, îmbărbătându-te, suflete, cu vitejiile acelora, întăreşte-te.
466
Stih: Fericiţi cei milostivi…
De laila cea vitează ai înţeles, suflete al meu, care a înţepat pre Sisara mainainte şi a făcut mântuire; auzi parul, prin carele ţie crucea se însemnează.
Stih: Fericiţi cei curaţi cu inima…
Jertfeşte, suflete, jertfă de laudă, adă fapta bună ca o fiică mai curată decât a lui Ieftaie; şi junghie ca o jertfă Domnului tău patimile cele trupeşti.
Stih: Fericiţi făcătorii de pace…
Înţelege, suflete al meu, ce este lâna lui Ghedeon; primeşte rouă din cer şi te pleacă, precum câinele, de bea apă, care curge din lege prin stoarcerea Scripturii.
Stih: Fericiţi cei ce se gonesc pentru dreptate…
Osânda lui Eli, preotul, ai luat, suflete al meu, pentru lipsa minţii, suferind a lucra întru tine patimile, ca şi acela pre feciorii cei fără de lege.
Stih: Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pre voi…
Între judecători, Levitul cu socoteală şi-a împărţit femeia la cele două sprezece neamuri, suflete al meu; casă vădească spurcăciunea cea fără de lege a neamului lui Veniamin.
Stih: Bucuraţi-vă şi vă veseliţi…
Iubitoarea de curăţie Anna, rugându-se numai buzele şi-a mişcat spre laudă, iar glasul ei nu se auzea; şi de aceea, măcar că era stearpă, a născut fiu vrednic rugăciunii ei.
Stih: Pomeneşte-ne pre noi, Doamne…
Număratu-s-a între judecători feciorul Annei, marele Samuil, carele s-a hrănit în casa Domnului. Aceluia râvneşte, suflete al meu; şi judecă lucrurile tale mainainte de cât ale altora.
Stih:Pomeneşte-ne pre noi, Stăpâne…
A legându-se David spre împărăţie, ca un împărat s-a uns, din corn, cu dumnezeescul mir. Deci şi tu, suflete al meu, de pofteşti împărăţia cea de sus, în loc de mir, te unge cu lacrimi.
Stih: Pomeneşte-ne pre noi, Sfinte…
Milueşte zidirea Ta, milostive; milostiveşte-Te spre făptura mâinilor Tale şi iartă tuturor greşiţilor şi mie, celui ce am călcat poruncile Tale mai mult decât toţi.
Slavă, a Treimei.
Împreună şi naşterii cei fără de început şi purcederii mă închin: Tatălui, Cela ce a născut, slăvesc pre Fiul, Cela ce s-a născut, laud pre Duhul
467
Sfânt, Cel ce străluceşte împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum, a Născăroarei.
Naşterii tale, celei mai presus de fire, ne închinăm, nedespărţind slava cea dupre fire a pruncului tău, Născătoare de Dumnezeu; că Cel ce este unul dupre faţă, se mărturiseşte îndoit dupre fire.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Greşit-am, fără-de-lege am făcut, nu ne-am îndreptat înaintea Ta; nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne părăsi pre noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor.(de două ori).
Greşit-am; păcătuit-am şi am lepădat porunca Ta; că întru păcate m-am zămislit şi am adus ranelor mele rană. Ci Tu mă milueşte, ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Cele ascunse ale inimii mele, le-am mărturisit Ţie, Judecătorul meu. Vezi smerenia mea, vezi şi necazul meu şi ia aminte acum la judecata mea; şi Tu mă milueşte, ca un îndurat, Dumnezeul părinţilor.
Saul oarecând, dacă a pierdut asinele tătâne-său, suflete, degrab a aflat împărăţia dupreîntâmplare; ci păzeşte-te, să nu greşeşti, alegând mai cu deadinsul poftele tale cele dobitoceşti, decât împărăţia lui Hristos
David, dumnezeescul părinte, de a şi greşit oarecândîndoit, suflete al meu, cusăgeata preacurviei săgetându-se şi cu suliţa robindu-sepentru pedeapsa uciderii; dartu cu mai grele lucruri boleşti, din pornirile cele din voia ta.
Împreunat-a David oarecând nelegiuirea cu nelegiuire, că a amestecat preacurvia cu uciderea; dar îndată îndoită pocăinţă a arătat. Iar tu, suflete, mai viclene lucruri ai făcut, necăindu-te către Dumnezeu.
David oarecând a însemnatcântarea, scriind-o ca într-oicoană, prin care-şi mustrăfapta care a lucrat, strigând: Milueşte-mă! Că Ţie unuia am greşit, Dumnezeului tuturor; însuţi mă curăţeşte.
Purtându-se sicriul în car, când s-au întors junincile, numai cât s-a atins Zan acelade dânsul, s-a certat de mânialui Dumnezeu. Deci, de îndrăz neala aceluia fugind, suflete, cinsteşte bine cele dumnezeeşti.
468
Auzit-ai de Avesalom cum s-a sculat împotriva firei. Cunoscut-ai faptele lui cele spurcate, cu care a bat jocorit patul lui David, tătâne-său; ci şi tu ai urmat pornirilor lui celor de patimi şi iubitoare de desfătări.
Supus-ai trupului tău vrednicia ta cea nerobită şi ca alt Ahitofel aflând pre vrăjmaşul, suflete, te-ai plecat după sfaturile lui; ci le-a risipit pre acestea însuşi Hristos, ca tu să te mântueşti adevărat.
Solomon cel minunat, cel plin de darul înţelepciunii, acesta făcând vicleşug înaintea lui Dumnezeu oarecând, s-a depărtat de la Dânsul; căruia şi tu ţi-ai asemănat blestemata ta viaţă, suflete.
De desfătările poftelor sale silindu-se, s-a întinat, vai mie! iubitorul înţelepciunii, iubitor de femei desfrânate făcându-se şi înstreinat de la Dumnezeu; căruia tu, o, suflete, ai urmat cu gândul, prin desmierdări spurcate.
Lui Rovoam, celui ce n-a ascultat sfatultătâne-său, ai râvnit, suflete, împreună şi lui Ierovoam, slugii celeirele, ce s-a viclenit oarecând; ci fugi de asemănarea lor şi strigălui Dumnezeu: Greşit-am, milueşte-mă!
Necurăţirilor lui Ahaav airâvnit, sufletul meu! Vai mie!Te-ai făcut locaş spurcăciunilor trupeşti şi vas urît patimilor. Ci dintru adâncul tăususpină şi spune lui Dumnezeu păcatele tale.
Ars-a Ilie oarecând pe cei de două ori câte cincizeci, când a junghiat şi pre proorociicei de ruşine ai Isabelei, spre mustrarea lui Ahaav. Ci fugi, suflete, de asemănarea acestordoi şi te întăreşte.
Încuiatu-s-a ţie cerul, suflete, şi foamete de la Dumnezeute-a cuprins, de vreme ce nute-ai plecat cuvintelor lui IlieTesviteanul ca şi Ahaav oarecând. Ci Sareptenceiasemănându-te, hrăneşte sufletulproorocului.
Greşalele lui Manasi ţi-ai câştigat cu voinţa, suflete, puind ca nişte chipuri patimile şi înmulţind idolii; ci pocăinţii lui râvnind cu osârdie, câştigă-ţi umilinţă.
Cad înaintea Ta şi aduc Ţie, ca nişte lacrimi, cuvintele mele; greşit-am, precum nici păcătoasa n-a greşit; şi am făcut fără-de-lege ca nimenea altul pre pământ. Ci fie-Ţi
469
milă, Stăpâne, de făptura Ta şi iarăşi mă cheamă.
îmgropat-am chipul Tău şi am stricat porunca Ta; toată podoaba mi s-a întunecat şi cu patimile mi s-a stins făclia, Mântuitorule, Ci milostivindu-Te, dă-mi bucurie, precum cântă David.
Întoarce-te, căeşte-te, descopere cele ascunse, grăeşte lui Dumnezeu Cel ce ştie toate, însuţi Mântuitorule, Tu ştii cele ascunse ale mele; ci însuţi Tu mă milueşte, precum cântă David, după mare mila Ta.
Stinsu-s-au zilele mele ca visul celui ce se deşteaptă. Pentru aceasta caezechia lăcrămez pre patul meu, ca să mi se adauge anii vieţii. Dar care Isaie va să stea pentru tine, suflete? Fără numai Dumnezeul tuturor.
Cuvioasă maică marie, roagâ-te lui Dumnezeu pentru noi.
Strigând către preacurata Maica lui Dumnezeu mainainte, ai gonit turbarea poftelor celor cu sila supărătoare şi ai ruşinat pe vrăjmaşul cel ce te-a viclenit. Ci dă-mi acum ajutor întru necazuri şi mie, robului tău.
Cuvioasă maică marie, roagă te Lui Dumnezeu pentru noi.
Pre Hristos, pre Carele aiiubit, de Carele ai dorit, pentru Carele ţi-ai topit trupul, cuvioasă, roagă-L acum pentru noi, robii tăi; ca fiind milostiv nouă tuturor, să ne dea vieaţă paşnică, celor ce-L cinstim pre El.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pre piatra Credinţei întăreşte-mă cu rugăciunile tale, părinte, îngrădindu-mă cu frica cea dumnezeească şi pocăinţă dărueşte-mi mie acum, rogu-mă, Andreie; şi mă mântueşte de cursa vrăjmaşilor celor ce mă caută pre mine.
Slavă, a treimei:
Treime neamestecată, nedespărţită, de o fiinţă, Unime sfântă; lumini şi lumină, şi trei sfinte, şi unul sfânt, se laudă Treimea, Dumnezeu. Ci laudă şi preaslăveşte, suflete, vieaţa şi vieţi, pre Dumnezeul tuturor.
Şi acum, A născătoarei.
Lăudămu-te, bine tecuvântăm, închinămu-ne ţie, Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pre unul din Treimea cea nedespărţită, pre Fiul şi Dumnezeu; şi tu singură ne-ai deschis nouă celor de pre pământ cele cereşti.
Şi iarăşi Irmosul:
Greşit-am, fără-de-lege am făcut…
470
TRICÂNTAREA de joi (fără metanii).
Cântarea a 8-a, Glasul al 8-lea, Irmos:
Pre împăratul slavei, Cel fără început, de Carele se înfricoşează puterile cereşti şi se cutremură cetele îngereşti, preoţi lăudaţi-L, popoare prea-înălţaţi-L întru toţi vecii.
Ca nişte cărbuni ai focului celui fără materie ardeţi patimile mele cele uscăcioase, aprinzând întru mine acum dorul dragostei cei dumnezeeşti, apostoli.
Să cinstim trâmbiţile cuvântului, cele cu glasuri bune, prin care au căzut zidurile cele neîntărite ale vrăjmaşului şi s-au întărit turnurile cunoştinţei de Dumnezeu.
Sfărâmaţi chipurile patimilor sufletului meu, cei ce aţi sfărâmat capiştile şi idolii vrăjmaşului, apostoli ai Domnului, cei ce sunteţi biserici sfinte.
A născătoarei.
Încăput-ai pre Cel neîncăput din fire; purtat-ai pre Cel ce poartă toate; hrănit-aicu lapte, curată, pre Cel ce hrăneşte făptura, pre Hristosdătătorul de vieaţă.
Altă Tricântare, Irmos acelaşi:
Cumeşteşugirea cea înaltă a Duhului, aţi zidit toată Biserica, apostol ai lui Hristos; întru care binecuvântaţi pre Hristos în veci.
Trâmbiţând cu trâmbiţa învăţăturilor, au surpat apostolii toată înşelăciunea idolească, înălţând pre Hristos întru toţi vecii.
A postoli, cei ce sunteţi bună adunare, păzitori ai lumii, locuitori cereşti, mântuiţi-nedin primejdii pre noi, cari vălăudăm pururea.
A treimei:
Dumnezeească stăpânie cea întreit strălucitoare şi prea Luminată, fire întocmai slăvităşi de un scaun, Părinte Atotfăcătorule, Fiule şi Duhulecel dumnezeesc; pre Tine Telaud înveci.
A născătoarei.
Ca pre un scaun cinstit şi prea înălţat, să lăudăm neîncetat, popoare, pre Maica lui Dumnezeu, pre ceea ce singură este după naştere maică şi fecioară.
Alt Irmos, al Canonului celui mare.
Pre Cela ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea, Lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.(de două ori).
471
Milueşte-mă pre mine cel ce am greşit; Mântuitorule, ridică-mă înaintea mea spre în toarcere. Primeşte-mă pre mine, cel ce mă pocăesc; miluieşte-mă pre mine cel ce strig:greşit-am Ţie, mântueşte-mă;nelegiuit-am, milueşte-mă.
Ilie, cela ce s-a purtat în car, suindu-se în căruţa bunătăţilor, s-a înălţat ca spre ceroarecând, mai presus de cele pământeşti; deci la suirea acestuia cugetă, suflete al meu.
Curgereaiordanului oarecând a stătut de o parte şi dealta, prin lovirea cojocului luiIlie prin Elisei; iar tu, o, sufleteal meu, acestui dar nu te-ai învrednicit, pentru neînfrânare.
Elisei luând oarecând cojocul lui Ilie, a luat de laDomnul dar îndoit; iar tu, o sufleteal meu, acestui dar nu te-ai împărtă şit, pentru neînfrânare.
Şunamiteanca oarecând aprimit pre cel drept cu gândbun; iar tu, o, suflete, n-ai I adus în casă nici străin, nicicălător. Pentru aceasta te veilepăda afară din cămară, tânguindu-te.
Minţii cei spurcate a luighiezipururea te-ai asemănat, ticăloase suflete; a căruia iubire de argint leapădă-o măcar la bătrâneţe. Fugi de focul gheenei, depărtându-te derăutăţile tale.
Tu, suflete, lui Ozia râvnind, lepra lui întru tine îndoit o ai luat; că cele necuvioase cugeţi şi cele fără de lege faci; lasă cele ce ai şi aleargă lapocăinţă.
De Niniviteni ai auzit, suflete, că s-au pocăit către Dumnezeu cu sac şi cu cenuşă; acestora n-ai urmat, ci te-ai arătat mai rău decât toţi cei ce au greşit mainainte de lege şi după lege.

De Ieremia cel din groapacu noroi ai auzit, suflete, carele a plâns cu tânguirecetatea Sionului şi lacrimi a vărsat. Urmează vieţii lui cei plângătoare şi te vei mântui.
I ona a fugit în Tars, cunos când mainainte întoarcerea Ninivitenilor, că a cunoscut caun prooroc milostivirea lui dumnezeu; pentru că se fereasă nu mintă proorocia lui.
De Daniil ai auzit, o, suflete, cum a astupat gurile fiarelor în groapă; ai înţeles cum ti nerii cei ce au fost cu Azariaau stins prin Credinţă văpaia cuptorului cea arzătoare.
Pre toţi cei din legea veche i-am adus ţie, suflete, spre pildă; urmează faptelor iubite
472
de Dumnezeu ale drepţilor şi fugi de păcatele celor vicleni.
Drepte Judecătorule, Mântuitorule, milueşte-mă şi mă scapă de foc şi de groaza ce voiu să petrec la judecată, dupre dreptate; iartă-mă mainainte de sfârşit, prin fapte bune şi prin pocăinţă.
Ca tâlharul strig Ţie: pomeneşte-mă, ca Petru plâng cu amar: iartă-mă, Mântuitorule! strig ca vameşul, lăcrămez ca păcătoasa. Primeşte-mi tânguirea, ca oarecând a Hananeencii.
Tămădueşte putrejunea smeritului meu suflet, Mântuitorule, unule tămăduitorule. Pune-mi doctorievindecătoare şi untdelemn şi vin: lucrurile cele de pocăinţă şi umilinţă cu lacrimi.
Hananeencii şi eu urmând, strig: milueşte-mă, Fiul lui David! Mă ating de poală, ca ceea ce-i curgea sânge; plâng ca Marta şi ca Maria pentru Lazăr.
Alabastru cu lacrămi turnând pre capul Tău, Mântuitorule, ca nişte mir, strig ca păcătoasa care cerea milă; rugăciune aduc şi cer să iau iertare.
De n-a şi greşit nimeneaprecum eu, totuşi primeşte-mămilostive, Mântuitorule, şi pre mine carele cu frică mă pocăesc şi cu dragoste strig: greşit-am Ţie unuia, nelegiuit-am, milueşte-mă.
Milostiveşte-Te, Mântuitorule, spre zidirea Ta şi mă caută ca un păstor pre mine, oaea cea pierdută, şi rătăcit fiind, răpeşte-mă de la lup şi mă fă oae întru păşunea oilor Tale.
Când vei şedea Judecător, ca un milostiv, şi vei arăta slava Ta cea înfricoşată, Hristoase, o! ce frică va fi atuncea. Cuptorul arzând şi toţi temându-se de nesuferită judecata Ta.
Cuvioasă Maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Maica luminii cei neapuse, pre tine luminându-te, te-a deslegat de întunerecul păcatelor; de unde primind tu darul duhului, luminează marie pre cei ce te laudă cu Credinţă.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Minune nouă, cu adevărat, văzând întru tine, Maică, dumnezeescul Zosima s-a spăimântat; că înger în trup vedea şi cu totul de minune s-a umplut, lăudând pre Hristos în veci.
473
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, Andreie cinstite, lauda Critului, pre tine te rog: roagă-te, ca să aflu acum deslegare de legătura fără-de-legii prin rugăciunile tale, ca cela ce eşti învăţător pocăinţei şi mărirea cuvioşilor.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, Domnul.
Părinte Cela ce eşti fără început, Fiule cel împreună fără de început, Mângâitorule cel bun, Duhule cel drept; Născătorule al lui Dumnezeu-Cuvântul, Cuvinte al Tatălui celui fără început, Duhule cel viu şi făcător, Treime unime, milueşte-mă.
Şi acum. A născătoarei.
Ca din nişte văpsele mohorîte s-a ţesut trupul lui Emanuil înlăuntru în pântecele tău, Preacurată, ceea ce eşti porfiră înţelegătoare; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, cu adevărat pre tine te cinstim.
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântând şi prea înălţându-L pre Dânsul întru toţi vecii.
Irmosul:
Pre Cela ce îl măresc…
TRICÂNTAREA
Cântareaa 9-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pre tine, Fecioară curată, cei mântuiţi prin tine, cu cetelecele fără de trupuri slăvindu-te pre tine.
Apostoli, cei ce v-aţi arătatizvoare de ape mântuitoare, răcoriţi sufletul meu cel topitde setea păcatului.
Pre mine, cela ce înot în noianul pierzării şi sunt cufundat, mântueşte-mă, Doamne, cu dreapta ta, ca şi pre Petru.
Ca cei ce sunteţi sarea învăţăturilor celor dulci, uscaţiputrejunea gândului meu şi goniţi întunerecul necunoştinţei.
A născătoarei.
Ca una ce ai născut bucuria, dă-mi plângere, prin carea să pot afla mângâere, dumnezeească Stăpână, în ziua cea viitoare.
Pre tine, ceea ce eşti mijlocitoare între cer şi întrepământ, toate neamurile tefericim; că trupeşte a locuit întru tine plinirea Dumnezeirii. Fecioară.
Cu cântări te slăvim pre tine, adunare lăudată a apostolilor, căv-aţi arătat lumii luminători, depărtând înşelăciunea.
474
Cu mareaja voastră cea evanghelicească vânând peşti cuvântători, îi aduceţi purureamâncare lui Hristos, fericiţiapostoli.
Aduceţi-vă aminte pentru noi, apostoli, întru rugăciuneavoastră către Dumnezeu, casă ne ferim de toată ispita, rugămu-vă, noi cari vă lăudămcu dragoste.
A treimei:
Pre Tine, Unimea cea în trei feţe, Părinte, Fiule şi Duhule, pre un Dumnezeu de o fiinţă laud; pre Treimea cea întocmai puternică şi fără început.
A născătoarei.
Pre tine, Născătoare de prunc şi Fecioară, toate neamurile te fericim, ca cei ce am scăpat prin tine din blestem; că ai născut pre Domnul, bucuria noastră.
Alt Irmos, al Canonului cel mare.
Naşterea zămislirii cei fără-de sămânţă este netâlcuită;rodul Maicii cei fără de bărbat este nestricat; că naşterealui Dumnezeu înoeşte firile, Pentru aceasta pre tine toateneamurile, ca pre o Maicămireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă, te slăvim.
Mintea s-a rănit, trupul s-atrândăvit, duhul boleşte; cuvântul a slăbit, vieaţa s-a omorît, sfârşitul este lângă uşi. Pentru aceasta, ticălosul meu suflet, ce vei face când va veni Judecătorul să cerce ale tale?
A dusu-ţi-am aminte, suflete, de la Moisi facerea lumii, şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi; din cari celor de al doilea, adică celor nedrepţi ai urmat, o, suflete! greşind lui Dumnezeu, iară nu celor dintâi.
Legea a slăbit, nu lucrează Evanghelia, şi toată Scriptura întru tine nu este băgată în seamă; profeţii au slăbit şi tot cuvântul celui drept. Şi ranele tale, o, suflete, s-au înmulţit, nefiind doctor să tevindece.
Pildele Scripturii cei nouă îţi aduc ţie, ca să te ducă pre tine, suflete, spre umilinţă; râvneşte dar drepţilor, iară de păcătoşi te leapădă şi îmblânzeşte pre Hristos cu rugăciunile, cu postul, cu curăţia şi cu smerenia.
Hristos s-a făcut om, chemând la pocăinţă pre tâlhari şi pre desfrânate. Suflete, pocăeşte-te, că s-a deschis uşa
475
împărăţiei acum şi o apucă mainainte fariseii şi vameşii şi preacurvarii, pocăindu-se.
Hristos s-a făcutomîmpreunându-se cu mine prin trup şi toate câte sunt ale firii cu voia le-a plinit, afară de păcat; arătându-ţiţie, o, suflete, pilda şi închipuirea smereniei sale.
Hristos pre vrăjitori i-a mântuit, pre păstori i-a chemat, mulţimea pruncilor o a făcut mucenici, pre bătrânul l-a slăvit, şi pre văduva cea bătrână. Cărora n-ai râvnit, suflete, nici lucrurilor, nici vieţii; ci vai ţie, când te vei judeca!
Postind Domnul patruzeci de zile în pustie, mai pre urmă a flămânzit, arătând firea cea omenească. Suflete, nu te lenevi; de va năvăli asupra ta vrăjmaşul, cu postul departe îl goneşte de la picioarele tale.
Hristos s-a ispitit, diavolul îl ispitea, arătându-I pietrele ca să le facă pâini. În munte L-a suit să vadă toate împărăţiile lumii într-o clipeală. Teme-te, o, suflete, de înşelăciune; trezeşte-te, roagă-te în tot ceasul lui Dumnezeu.
Turtureaua cea iubitoare de pustie, sfeşnicul lui Hristos, glasul celui ce strigă a glăsuit, predicând pocăinţa: Irod a făcut fără de lege cu Irodiada. Vezi dar, suflete al meu, să nu te prinzi în cursele celor fără de lege, ci cuprinde pocăinţa.
Înpustie a locuit Mergătorul înainte al darului, şi Iudeea toată şi Samaria auzind au alergat, şi şi-au mărturisit păcatele lor, botezându-se voioşi; cărora tu, suflete, n-ai urmat.
Nunta cinstită este şi patul neîntinat, că Hristos amândouă le-a binecuvântat mainainte, ospătându-se trupeşte şi în Cana Galileei la nuntă apa în vin pre Făcând; arătând întâia minune, ca tu să te prefaci, o, suflete.
Hristos a întărit pre slăbănogul cel ce şi-a ridicat patul şi pre tânărul cel mort l-a înviat; pre fiul văduvei şi pre al sutaşului şi Samarinencei, arătându-se, a închipuit mainainte ţie, suflete, slujba cea întru Duhul.
Pre ceea ce-i curgea sânge a tămăduit-o Domnul cu atingerea de poala Lui; pre cei leproşi i-a curăţit, pre orbi i-a luminat şi pre cei şchiopi i-a îndreptat; pre surzi, pre muţi şi pre cea gârbovită până la pământ i-a tămăduit
476
cu cuvântul; ca tu să te mântueşti, ticăloase suflete.
Boalele tămăduind, săracilor bine a vestit Hristos-Cuvântul. Pre şchiopi i-avindecat, împreună cu vameşii a mâncat, cu păcătoşii s-a amestecat; sufletul fetei lui Iair, cei moarte mai dinainte, l-a întors cu atingerea mâinii.
Vameşul s-a mântuit şi păcătoasa s-a înţelepţit; iară fariseul lăudându-se, s-a osândit. Că vameşul striga: milostiveşte-Te; şi păcătoasa: milueşte-mă. Iară fariseul se trufea strigând: Dumnezeule, mulţumescu-Ţi, şi celelalte graiuri ale nebuniei lui.
Zacheu vameş a fost, dară s-a mântuit: şi fariseul Simon s-a smintit şi păcătoasa şi-a luat deslegare de iertare, de la Cel ce are puterea a ierta păcatele; căreia sârgueşte de urmează, suflete,
N-ai râvnit păcătoasei, o, ticălosul meu suflet, carea luând alavastrul cu mir, cu lacrimi a uns picioarele Domnului şi cu părul le-a şters. Căci i-a rupt zapisul păcatelor ei celor de demult.
Cetăţile cărora le-a dat Hristos buna vestire, ştii, suflete al meu, cum s-au blestemat; teme-te de pildă, să nu te faci ca acelea; care asemănându-le Stăpânul cu Sodoma, până la iad le-a osândit.
Să nu te arăţi, o, suflete al meu, mai rău pentru desnădăjduire, auzind Credinţa Hananiencei, pentru care cu cuvântul lui Dumnezeu s-a tămăduit fica ei. Strigă din adâncul inimii, ca şi aceea lui Hristos: Fiul lui David, mântueşte-mă şi pre mine.
Milostiveşte-Te, mântueşte-mă, Fiul lui David, milueşte-mă Cel ce ai tămăduit cu cuvântul Tău pre cei îndrăciţi, şi glasul cel milostiv, ca şi tâlharului, grăeşte-mi: Amin zic ţie, cu Mine vei fi în rai, când voiu veni întru slava Mea.
Tâlharul te-a hulit; tâlharul ca Dumnezeu Te-a cunoscut! Că amândoi împreună pre cruce erau spânzuraţi. Dară, o, mult îndurate! Ca şi tâlharului celui Credincios, carele Te-a cunoscut pre Tine Dumnezeu, deschide-mi şi mie uşa slăviteî Tale împărăţii.
Făptura s-a mâhnit văzându-te răstignit; munţii şi pietrele defricăs-au despicat, pământul s-a cutremurat şi iadul s-a golit; şi s-a întunecat lumina zilei văzându-Te pre Tine, Iisuse, cu trupul pre cruce pironit.
477
Roduri vrednice de pocăinţă să nu ceri delamine; că tăria mea întru mine a lipsit, Dărueşte-mi inimă pururea umilită şi sărăcie duhovnicească; ca să-Ţi aduc acestea ca o jertfă primită, unule Mântuitorule.
Judecătorul meu şi cunoscătorule, Cela ce vei să vii iarăşi cu îngeri să judeci lumea toată; atunci văzându-mă cu ochiul Tău cel blând, să Te milostiveşti şi să mă milueşti, Iisuse, pre mine carele am greşit mai mult de cât toată firea omenească.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Toate cetele îngereşti şi adunările omeneşti le-ai spăimântat cu viaţa ta cea minunată; ca cei fără de trup vieţuind şi firea covârşind; pentru care ca şi cum ai fi fost fără materie, te-ai suit cu picioarele pe apă, marie, şiiordanul ai trecut.
Cuvioasă maică marie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
Fă milostiv pre Ziditorul pentru noi, cei ce te lăudăm pre tine, cuvioasă Maică, să ne ferească de răutăţi şi de necazurile care ne împresoară. Ca mântuindu-ne, să slăvim neîncetat pre Domnul, Cel ce te-a slăvit pre tine.
Cuvioase părinte Andreie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Andreie cinstite şi părinte de trei ori fericite păstorul Critului, nu înceta rugându-te pentru cei ce te laudă, ca să ne ferim de toată mânia, necazul şi stricăciunea şi de greşeli necuvioase, noi cei ce cinstim pururea pomenirea ta cu Credinţă.
Slavă, a treimei:
Treime sfântă, Ceea ce eşti de o fiinţă, Unime în trei ipostasuri, pre Tine Te lăudăm; pre Tatăl lăudând, pre Fiul slăvind şi Duhului închinându-ne, unui Dumnezeu într-o fire cu adevărat; vieţii şi vieţilor, împărăţiei celei fără de început.
Şi acum, A născătoarei.
Cetatea ta păzeşte-o, Preacurată Născătoare de Dumnezeu; că întru tine aceasta cu Credinţă împărăţind, întru tine se şi întăreşte, şi prin tine biruind, înfrânge toată supărarea, robeşte pre vrăjmaşi şi îndreptează pre supuşii ei.
Şi iarăşi Irmosul:
Naşterea zămislirii…
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira de două ori, glasul al 8-lea:
Căzând în căile cele tâlhăreşti, suflete al meu, rău te-ai
478
rănit de păcatele tale, dându-te vrăjmaşilor celor neînţelegători; ci având vreme acum cu umilinţă: Nădejdea celor fără de nădejde, vieaţa celor desnădăjduiţi, Mântuitorule, ridică-mă şi mă mântueşte.
Martirica:
Cu platoşa Credinţei îmbrăcându-vă bine şi cu chipul crucii într-armându-vă, ostaşi viteji v-aţi arătat; tiranilor bărbăteşte aţi stătut împotrivă şi înşelăciunea diavolului aţi surpat; biruitori făcându-vă, cununilor v-aţi învrednicit. Rugaţi-vă lui Hristos pentru noi, ca să mântuească sufletele noastre.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Primeşte suspinurile robilor tăi, Preacurată Fecioară Născătoare de Dumnezeu, şi te roagă neîncetat, să se dăruească nouă pace şi deslegare de păcate.
Şi cetim şi Ceasul întâi, fără Catismă. După Sfinte Dumnezeule…
zicem la toate Ceasurile Condacul: Suflete al meu, suflete al meu…
La Ceasul al treilea, Catisma a 9-a, iar la Ceasul al şaselea, Catisma a 19-a.
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 6-lea:
Îndurate, îndelung răbdătorule, atot puternice Doamne, trimite mila Ta preste poporul Tău.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Domnul a împărăţit, să se bucure pământul.
Stih:
Să se veselească ostroave multe.
Din proorocia Isaiei, cetire.
Cap. 42, vers. 5—16.
Aşagrăeşte Domnul cel Atot puternic, Care a creiat cerurile şi le-a întins, Care a zidit pământul şi toate rodurile lui, Care dă suflare norodului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui: Eu, Domnul, te-am chemat întru dreptatea mea şi te-am luat de mână şi te-am ocrotit şi te-am dat ca legământ al poporului meu, lumină noroadelor; ca să deschizi ochii celor orbi. să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc întru întunerec. Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voiu da nimănui slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea mea. Cele prorocite altădată s-au plinit şi altele mai nouă vi le vestesc: înainte ca să ia fiinţă vi le dau de ştire. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele lui până la marginele pământului! Marea să se sbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele şi locuitorii lor! Pustia glasul să-l ridice şi cetăţile ei. satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să chiotească de veselie; şi din vârfurile munţilor de bucurie să strige! Să proslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtateleostroave. Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic îşi aţâţă râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de războiu. Împotriva vrăjmaşilor Lui. El luptă ca un viteaz! Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit plăcerea; acum ca o femele care naşte, voiu suspina, voiu striga şi-mi voiu trage suflarea! Munţii îi voiu pustii, la fel şi dealurile, toată verdeaţa lor o voiu usca; pâraiele în insule le voiu preface şi bălţile fără apă le voiu lăsa. Îndrepta-voiu pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voiu povăţui; întunerecul îl voiu preface înaintea lor în lumină şi povârnişurile în câmpie Întinsă. Acestea sunt făgăduinţele mele pe care le voiu plini şi cu vederea nu le voiu trece.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul; mântuitu-l-a pre el dreapta lui.
479
Stih:
Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
La ceasul al nouălea, Catisma a 11-a.
JOI SEARA
A CINCEA SĂPTĂMÂNĂ
După Psalmul cel începător, cetim în locul Catismei a 18-a, Catisma a 12-a
Şi tocăm mai devreme, pentrupsteneala privigherii ce a fost.
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm Stihirile zilei, glasul al 8-lea, singur glasul:
Însumi de voia mea m-am desbrăcat de podoaba bunătăţilor, pentru neascultarea mea cea dintâiu; iară acum m-am îmbrăcat într-însa prin pogorîrea Ta la mine, Cuvinte al lui Dumnezeu; că nu m-ai trecut cu vederea, pre mine cel rănit de cumplitele patimi şi călcat în cale ca de nişte tâlhari; ci cu puterea Ta cea prea tare ajutându-mă, m-ai învrednicit folosinţei Tale, mult milostive. (de două ori)
Martirica:
Mucenicii Domnului tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; şi acum rugaţi-vă, să mântuească sufletele noastre din cursele vrăjmaşului, rugămu-vă.
Alte Stihiri, glasul 1-iu.
Podobia: Prea lăudaţilor mucenici…
Pironindu-Te, Doamne, pecruce, ai rupt zapisul lui Adam cu dumnezeească suliţă; pentru aceasta rupe legăturile mele, Cuvinte, ca să jertfesc Ţie, cu Credinţă, jertfă de laudă, bucurându-mă; că am aflat acum vremea cea bine primită a postului pe care ai dat-o spre mântuirea tuturor.
Luminându-se Moisi oarecând cu lumina postului, a văzut slava lui Dumnezeu. Acestuia râvnind, smeritul meu suflet, cinsteşte cu faptele postului şi ale rugăciunii pre Cel ce şi-a întins palmele pre cruce pentru tine, din bunătatea Sa; ca să dobândeşti desfătarea cea dumnezeească.
Altă Stihiră, glasul al 6-lea:
Podobie: Cu Arhanghelii să cântăm…
Închinându-ne, Hristoase, crucii Tale celei făcătoare de vieaţă, pentru bunătatea Ta, spre noi, cea nespusă şi nemăsurată; şi cu dânsa luminându-ne sufletele, Te lăudăm neîncetat, rugându-Te să săvârşim curgerea postului cu veselie şi cu bucurie; şi să ajungem să lăudăm patimile Tale, Doamne, prin care ne-ai mântuit pre noi.
Şi patru din Minei.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
IEŞIRE.
Lumină lină…
480
Prochimen, glasul al 7-lea:
înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă Închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânteste.
Stih:
Domnul a împărăţit, să se mânie popoarele.
De laFacere, cetire.
Cap. 18, Vers 20 33.
Zis-a deci Domnul: Strigarea Sodomei şi a Gomorei e mare şi păcatul lor cumplit de greu. Pogorî-mă-voiu deci să văd dacă faptele lor sunt cu adevărat aşa cum s-a suit până la mine strigarea împotriva lor, iar de nu, să ştiu. De acolo doi din oamenii aceia plecând, s-au Îndreptat spre Sodoma, în vreme ce Avraam stătea încă înaintea Domnului. Şi apropiindu-se Avraam, a zis: Pierde-vei oare pe cel drept ca şi pe cel păcătos, Încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit? Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-vei oare şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, ce se vor afla într-însa? Nu se poate ca tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se Întâmplă neCredinciosului! Departe de tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul, face-va oare nedreptate? Zis-a Domnul: De se vor găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voiu cruţa pentru ei toată cetatea şi tot locul acela. Şi răspunzând Avraam, a zis: Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă! Poate că lipsesc cinci din cincizeci de drepţi; poate să fie numai patruzeci şi cinci; pentru lipsa a cinci pierde-vei oare toată cetatea? Zis-a Domnul: Nu o voiu pierde de voiu găsi acolo patruzeci şi cinci de drepţi. Şi a adaos Avraam să grăiască Domnului şi a zis: Dar de se vor găsi acolo numai patruzeci de drepţi? Şi Domnul a zis: Nu o voiu pierde pentru cei patruzeci. Şi a zis iarăşi Avraam: Să nu se mânie Stăpânul meu de voiu mai grăi: dar de se vor găsi acolo numai treizeci de drepţi? Zis-a Domnul: Nu o voiu pierde de voiu găsi acolo treizeci. Şi a zis Avraam: Iată, mai cutez să vorbesc Stăpânului meu! Poate că se vor găsi acolo numai douăzeci de drepţi. Răspuns-a Domnul: Nu o voiu pierde pentru cei douăzeci. Şi a mai zis Avraam: Să nu se mânie Stăpânul meu de voiu mai grăi încă odată: dar de se vor găsi acolo numai zece drepţi? Iar Domnul i-a zis: Pentru cei zece nu o voiu pierde. Şi contenind Domnul de a mai grăi cu Avraam, s-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Strigaţi Domnului tot pământul.
Stih:
Slujiţi Domnului întru veselie.
Dela Pilde, cetire.
Cap. 16. Vers 16-33. Cap. 17, vers 1—16.
Dobândirea înţelepciunii este mai bunădecât aurul, iar câştigarea priceperiieste mai de preţ decât argintul. Calea celor drepţi este ferirea de rău, ci numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său. Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii. Mai bine să fii smerit cu cei smeriţi, decât să împarţi prada cu cei mândri. Cel care bagă de seamă la vorbă află fericirea, iar cel ce nădăjdueşte în Domnul bine e de el! Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa buzelor înmulţeşte ştiinţa. Înţelepciunea este UNizvor de viaţă pentru cine o are: pedeapsa celui nebun e nebunia. Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa. Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase. Omului i se pare câte un drum drept în ochii lui, dar lacapătul lui încep căile morţii. Muncitorul lucrează pentru el, căci gura lui îl sileşte. Omul de nimic pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este asemenea unui foc arzător. Omul cu gând rău aţâţă ceartă, şi defăimătorul desparte pe prieteni. Omul aprig înşeală pe prietenul său şi-l îndreaptă pe un drum care nu-i bun. Cel care închide din ochi născoceşte viclenii, cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul. Bătrâneţea este o cunună strălucită, ea se află mergând pe calea cuvioşiei. Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul mai de ales decât cuceritorul unei cetăţi. Se aruncă sorţii înpulpana hainei, dar hotărîrea toată vine de la Domnul. Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă plină cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. Un slujitor înţelept e mai presus decât un fecior aducător de ruşine, acela va împărţi moştenirea cu fraţii. Întigaie se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce ispiteşte inimile este Domnul. Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea. Cel ce-şi bate joc de sărac, defaimă pe ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor. Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase. Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are, oriunde se întoarce (totul) îi merge în plin. Cel ce tâinueşte un păcat
481
caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni. cercetarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. Omul rău aţâţă răsvrătirea, un sol aprig va fi trimis la el. Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsita de puii ei, decât un nebun în nebunia lui. Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine, nu va vedea depărtându-se nenorocirea din casa lui. Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer); înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urîciune înaintea Domnului. De ce folos sunt banii în mâna unui nebun? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei mai înainte sfinţite; la care ne împărtăşim cei vrednici cu sfintele Taine ale Lui Hristos.
Cade-se a şti
Că de se va întâmpla sărbătoarea Bunei-Vestiri întru această zi, să se mute Canonul cel mare şi să se cânte mainainte: Luni seara; iar praznicul să se cânte întru această zi neschimbat, precum se arată la litera v
Vineri a cincea Săptămână
LA UTRENIE
Treimicile glasului. Apoi Catisma a 13-a, a 14-a şi a 15-a. După întâia Stihologie, cem Sedelnele Crucii, din Octoih. precum şi A născătoarei de Dumnezeu: După a doua Stihologie, zicem această Sedealnă, glasul 1-iu.
Podobia: Mormântul Tău, Mântuitorule…
Pusu-Ţi-ai, Hristoase, palmele pe lemn, vindecând rana Lui Adam cu ranele Tale. Pentru aceasta Te rog, vindecă ranele mele, pe care le-a pus în sufletul meu înşelătorul, şi mă învredniceşte a sluji Ţie, Mântuitorule, cu rugăciune şi cu post.
Slavă, tot aceasta
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta cea cu totul fără prihană tins pe cruce mort, a strigat: Fiul meu, cel fără început împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această rânduială a Ta nespusă? Prin care ai mântuit, îndurate, zidirea mâinilor Tale cele preacurate.
După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al 6-lea:
Podobia: Nădejdea cea bună a lumii…
Cruce, păzitoarea lumii, îngrozirea dracilor, învredniceşte-ne a trece rămăşiţa postului cu cunoştinţă curată, pre noi cei ce te avem în toată vremea folositoare nebiruită, îndreptând sufletele noastre înaintea lui Hristos, lemnule binecuvântat!
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Fecioară curată şi cinstită, mărirea îngerilor, când ai stătut înaintea crucii Fiului şi Dumnezeului tău, nesuferind a vedea ocările vrăjmaşilor ai strigat cu durere, ca o Maică: Cum rabzi, o, Iubitorule de oameni, îngrozirile tuturor? Slavă îndelung răbdării Tale.
Psalmul 50.
482
TRICÂNTAREA
facerea lui Iosif, scriitorul de cântări.
Se ceteşte Cântarea a 5-a din Psaltire.
Cântarea 5-a, glasul 1-iu, Irmos:
Cela ce ai luminat…
Cela ce ai întins cerul ca o piele Ţi-ai întins palmele pe cruce, prea bunule Iisuse. Pentru aceasta mă rog Ţie: milostiveşte-Te spre mine cel întins de bântuelile vrăjmaşului.
Adormit-ai pre cruce, Iisuse prea bunule, dându-ne privegherea mântuirii, nouă celor ce zăceam întru pierderea cea mai de jos, Doamne. Pentru aceasta pre Tine cu Credinţă Te slăvim.
învredniceşte, Mântuitorule, pre robii Tăi, ca luminându-se cu lumina inimii, să vadă ziua patimii Tale şi purtătoarea de vieaţă învierea Ta, lăudând puterea împărăţiei Tale.
A născătoarei.
Văzându-Te pre cruce ridicat, Preacurata s-a tânguit, fiind rănită la inimă, şi a zis: pentru milostivirea îndurărilor Tale, Doamne, ai răbdat patimi, dăruind nepătimire tuturor.
Altă Tricântare, a lui Teodor, glasul al 6-lea:
Irmos: De noapte mânecând…
Pre cruce au întins şi aupironit Iudeii mâinile Tale, iubitorule de oameni, împungând şi coasta Ta cu suliţa; şi toate le-ai suferit, Hristoase, ca să ne mântuim noi.
prin mâncarea din lemn a murit oarecând Adam, iară prin lemnul crucii iarăşi a aflat vieaţa, prin care, îndurate, se îndulceşte iarăşi cu desfătarea înlăuntrul raiului.
Slavă, a treimei:
Una în fire Treime, Te laud pre Tine, Unimea cea fără început, cea nezidită, cea stăpânitoare şi împărăţitoare şi prea desăvârşită; pre Dumnezeu, lumina şi viaţa, şi Făcătorul lumii.
Şi acum, A născătoarei.
întru naşterea ta cea mai presus de fire cinstită, legile firii prin tine arătat se desleagă; că fără de sămânţă ai născut pre Dumnezeu, Cel ce s-a născut din Tatăl mainainte de veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cinstesc crucea, suliţa şi piroanele Tale, Stăpâne; că prin ele ne-ai liberat din stricăciune, cu patimaTa, Hristoase, făcându-ne nemuritori.
Irmosul:
De noapte mânecând iubitorule de oameni, mă rog, luminează-mă
483
şi mă îndreptează la poruncile tale, şi mă învaţă, Mântuitorule, să fac voia Ta.
Cântarea8-a, Irmos:
Minunea cea mai presus de fire…
Răpit-ai, Mântuitorule, boldurile vicleanului, pironindu-Te pe lemn cu piroane; cu cunună de spini Te-ai încununat cu ocară, desrădăcinând spinii călcării de poruncă. Pentru aceasta cântând, strigăm: bine să cuvinteze toată făptura pre Domnul şi să-L prea înalţe întru toţi vecii.
Tinsu-Ţi-ai, Hristoase, pe cruce palmele, adunând neamul omenesc spre cunoştinţa Ta; şi ai primit a se împunge cu suliţa coasta Ta, izvorînd izvorul mântuirii, nouă celor ce cântăm: bine să cuvinteze toată făptura pre Domnul, şi să-L prea înalţe întru toţi vecii.
Cu izvoarele milostivirii Tale, îndurate, curăţeşte-mi inima mea cea spurcată şi întinată cu muşcarea păcatului; şi mă învredniceşte, Hristoase Iisuse, a izvorî râuri de umilinţă, ca să strig Ţie: bine să cuvinteze toată făptura pre Domnul şi să-L prea înalţe întru toţi vecii.
A născătoarei.
Năstrapă dumnezeească tecunoaştem pre tine, Fecioară, care ai avut întru tine mana cea prea cinstită a Dumnezeirii; sicriu, masă, sfeşnic, scaun al lui Dumnezeu, palat şi pod, carele duce la viaţa cea dumnezeească, pre cei ce cântă: bine să cuvinteze toată făptura pre Domnul şi să-L prea înalţe întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Urmând. cântării tinerilor…
Hristos se răstigneşte, şi eu, vieţuind, cânt împreună cu tinerii: binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Lumea scăpând din stricăciune prin răstignirea Ta, cântă împreună cu tinerii: binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Treime întocmai slăvită, Unime de o fiinţă, Părinte, Fiule şi Duhule, mântueşte-mă pre mine, carele cu Credinţă Te laud pre Tine şi Te prea înalţ întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
închinu-mă naşterii curatei Născătoarei de Dumnezeu, cântând împreună cu tinerii: binecuvântaţi lucrurile Domnului
484
pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Laud crucea Ta, Mântuitorule, prin care m-am mântuit, cântând împreună cu tinerii:binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul, şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Urmând cântării tinerilor, strig împreună cu dânşii:binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos
Chipul naşterii Tale, cei curate…
Văzut-a Ilie pre Domnul în vânt prea subţire, subţiindu-şi mainainte trupul cu adă ogirea rugăciunilor şi cu postul; căruia râvnind, suflete almeu, leapădă grosimea desfătărilor, ca să vezi pre cel dorit.
Înălţând mainainte Moisişarpele pre lemn, Mântuitorule, a închipuit înălţarea Tacea de pre cruce, prea bunule; prin care aivindecat de veninul răutăţii şarpelui toate neamurile, care se închină Ţie.
în groapa trândăviei zăcând şi având piatra nepriceperii, care mă împresoară, ca să nu înţeleg, Mântuitorule, cuvântul Tău cel pururea viu şi să nu simt frica Ta; milostiveşte-Te şi mă mântueşte cu mila Ta, mult îndurate.
A născătoarei.
Stăpână, ceea ce eşti mai presus de toţi, arată-mă mai presus de răutatea patimilor, pre mine carele te slăvesc pre tine, adevărat Născătoare de Dumnezeu, şi laud naşterea ta ceea ce se cinsteşte cu necuprinderea de minte, Preacurată de Dumnezeu dăruită.
Alt Irmos:
Naşterea zămislirii…
Te răstigneşti, şi pre minemă mântueşti; mori, şi pre mine mă înviezi; o, ce milostivire! O, iubirea Ta de oameni! Cine a văzut, cine a auzit? Stăpânul să ia moartevăzută pentru robi? Dreptaceasta, laudă fie nespuseibunătăţii Tale, Doamne.
Soarele a apus, dacă te-a văzut răstignit; cum n-ar fiapus, văzând ocara Făcătorului său? Ba încă şi toată făptura clătindu-se împreună cu răstignitorii, au strigat: Tu eştiDumnezeul tuturor!
Slavă, a treimei:
Unule Născătorule al Unuia, Părinte al Fiului celui Unul născut şi unule Fiule al Unuia,
485
lumină şi raza luminii, şi unule Duhule Sfinte, numai al unuia Dumnezeu, carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, Unime sfântă, mântueşte-mă pre mine cel ce grăesc de Dumnezeirea Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Minunea naşterii tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană; cum ai zămislit fără de sămânţă pre cel necuprins? Spune, cum ai rămas Fecioară, după ce ai născut ca o Maică? Acest lucru care este mai presus de fire, cu Credinţa primindu-l, Celui ce s-a născut te închină; căci câte voeşte, le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pentru noi au răbdat patimă toate mădularele Tale: capul, pumni; obrazul, palme; mâinile, piroane şi coasta, suliţă şi mai ales crucea. Slavă nespusei milostivirii Tale, Mântuitorul nostru.
Irmosul:
Naşterea zămislirii cei fără-de sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii cei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înoeşte firile. Pentru aceasta pre tinetoate neamurile, ca pre o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 8-lea:
Cela ce Te-ai pironit împreună cu tâlharii pre cruce Hristoase Dumnezeule, şi cu rana Ta ai tămăduit firea omenească, nu mă trece cu vederea pre mine, carele am căzut în ţiitorii cei fără materie ai drumurilor şi între tâlharii cei fără de trupuri; m-am desbrăcat printr-înşii de bogăţia bunătăţilor şi rău m-am rănit, şi nu pot să mă tămăduesc de la niciunul din cuvioşi; căci sunt mai mort, având prea scurtă rămăşiţă de vieaţă; fără numai singură nădejdea mea fiind spre Tine, Cela ce dai vieaţă morţilor, leagă-mi ranele, izvorându-mi bunătatea Ta, unule iubitorule de oameni.
Martirica:
Ce vă vom numi pre voi, sfinţilor? Heruvimi? Că întru voi a odihnit Hristos; Serafimi? Că neîncetat L-aţi slăvit pre El; sau îngeri? Că de trup v-aţi lepădat; sau puteri? Căci cu minuni lucraţi. Multe sunt numirile voastre şi mai mari darurile; rugaţi-vă să se mântuiască sufletele noastre.
486
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Podobia: O, preaslăvită treime…
O, preaslăvită minune! O, taină nouă! O, lucru înfricoşat! Fecioara a zis, dacă Te-a văzut răstignit pre cruce, în mijlocul a doi tâlhari, pre Tine, carele Te-a născut fără durere şi fără stricăciune: cum Te-a pironit pre cruce poporul cel fără de lege şi nemulţumitor, inima mea, Iisuse prea dulce!
La Ceasul întâi, Catismă nu este; la Ceasul al treilea, Catisma a 19-a, iar la Ceasul al şaselea, Catisma a 20-a.
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 6-lea:
Prea lăudat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ceclăteşti pământul, ca să se întoarcă şi să se mântuească cei ce locuesc pre dânsul; şi iarăşi îl întăreşti, pentru bunătatea Ta şi pentru nespusa milostivire. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; tot acesta.
Prochimen, glasul al 5-lea:
Milă şi judecată voiu cânta Ţie, Doamne.
Stih:
Cânta-voiu şi voiu înţelege în cale fără prihană…
Din proorocia Isaiei, cetire.
Cap. 45, Vers 11—18.
Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israil şi Ziditorul său: îndrăzniţi voi oare să mă întrebaţi despre cele viitoare şi să daţi poruncă lucrului mâinilor mele? Eu am făcut pământul, şi omul de pe el eu l-am zidit. Eu cu mâinile am întins cerurile şi la toată oştirea lor eu îi dau poruncă. Eu l-am ridicat întru dreptatea mea, şi toate căile lui le voiu netezi. El va zidi cetatea mea şi va trimite într-însa pe robii mei, fără răscumpărare şi fără daruri, zice Domnul Savaot. Aşa zice Domnul; Eelahii Egiptului şi neguţătoriietiopiei, Sabeenii cei înalţi la stat, vor trece la tine şi ai tăi vor fi; în lanţuri îţi vor sluji ţie şi vor cădea înaintea ta şi rugându-se ţie vor zice: Numai tu ai un Dumnezeu tare, şi nu este altul, niciun Dumnezeu afară de el. Cu adevărat tu eşti Dumnezeu ascuns;Dumnezeul lui Israil este Mântuitor! Toţi sunt de ruşine şi de ocară, laolaltă toţi fac de râs tocătorii de idoli. Israil este mântuit de Domnul cu mântuire veşnică, şi nu se vor ruşina, nici de ocară nu se vor face în veac de veac! Căci aşa zice Domnul, care a creat cerurile.
Prochimen, glasul al 4-lea: Doamne, auzi rugăciunea mea şi strigarea mea la Tine să vie.
Stih:
Nu întoarce faţa Ta de la mine.
La Ceasul al nouălea, Catismă nu este.
VINERI SEARA
A CINCI A SĂPTĂMÂNĂ
După Psalmul de seară cel obişnuit, cetim Catisma a 18-a.
La Doamne strigat-am, punem Stihirile pe 10 şi cântăm Stihira zilei, glasul al 6-lea, singur glasul.
Ieşind din dumnezeeştile Tale porunci, ca din Ierusalim, şi ajungând la patimile Ierihonului, târîndu-mă de deşarta slavă a grijilor lumeşti, am căzut în tâlharii gândurilor. Desbrăcându-mă aceia de veşmântul darului moştenirii fieşti, zac în rane ca şi cum aş fi fără suflare; şi preotul viind şi văzându-mi căderea, nu s-a uitat la
487
mine; levitul asemenea îngreţoşându-se, a trecut alăturea. Iară Tu, Doamne, Cela ce Te-ai întrupat din Fecioară negrăit, prin vărsarea mântuitorului sânge şi a apei ce s-a vărsat de bunăvoie din coasta Ta, picând ca nişte untdelemn, Hristoase Dumnezeule, preste ranele mele, înfăşurându-le cu legături, rândueşte-mă în ceata cerească, ca un milostiv.(de două ori).
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale; pentru rugăciunile lor, milueşte-ne pre noi.
După acestea, cântăm trei Stihuri podobnice ale Prea Sfintei de Dumnezeu Născătoare, făcându-le pe 7; glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puindu-şi…
Sfatul cel mainainte de veci descoperindu-l ţie, Fecioară, Gavriil a stătut înaintea ta, închinându-se şi zicând: Bucură-te pământul cel nesemănat! Bucură-te, rugul cel nears! Bucură-te adâncul cel cu anevoie a se vedea! Bucură-te, podul carele ne trece la ceruri, şi scara cea înaltă pe care avăzut-o Iacov! Bucură-te, dumnezeească năstrapă cu mană!
Bucură-te, deslegarea blestemului! Bucură-te, chemarea lui Adam, Domnul este cu tine!(de trei ori).
Te arăţi mie ca un om, zis-a curata Fecioară către Arhistratig; şi cum vesteşti graiuri mai presus de om?Zis-ai că va fi Dumnezeu cu mine, şi se va sălăşlui în pântecele meu; dar cum voiu fi sălaş desfătat, spune-mi, şi loc sfinţirii Celui ce este mai presus de Heruvimi? Nu mă înşela cu înşelăciune; că n-am cunoscut dulceaţa nunţii, sunt neîmpreunată; dar prunc cum voiu naşte?(de două ori).
Dumnezeu unde voeşte, se birueşte rânduiala firii, zis-a Cel fără de trup şi se lucrează cele ce sunt mai presus de om; crede cuvintelor mele cele adevărate, ceea ce eşti cu totul sfântă şi fără prihană. Iar ea a strigat: Fie mie acum dupre cuvântul tău şi voiu naşte pre Cel fără de trup, carele va lua din mine trup; ca prin această unire să ridice ca un puternic pre om la cinstea cea dintâi.(de două ori).
Slavă, şi acum; glasul al 2-lea:
Compunerea lui Teofan.
Taina cea din veci se descopere astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, fiu omului se face; ca luând ce este mai prost, să-mi dea mie ce este mai bun. Amăgitu-s-a de demult Adam, poftind să fie Dumnezeu şi
488
n-a fost, iară Dumnezeu se face om, ca să facă pre Adam Dumnezeu. Să se veselească făptura şi să salte firea, că arhanghelul stă cu frică înaintea fecioriei şi îi aduce bucurie împotriva întristării. Cela ce Te-ai făcut om pentru milostivirea milii, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
IEŞIRE Lumină lină…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Îndurat şi milostiv este Domnul. Îndelung răbdător şi milostiv.
Stih:
Binecuvintează suflete al meu pre Domnul şi toate cele dinlăuntrulMeu, numele cel sfânt al lui.
Dela Facere, cetire.
Cap. 22, vers. 1—18.
După acestea, Dumnezeu a cercat pe Avraam şi i-a zis: Avraame, Avraame! Iar el a răspuns: Iată-mă. Şi Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe unicul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi adă-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voiu arăta eu. Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe Isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul de care-i grăise Dumnezeu. Iar a treia zi ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela. Atunci a zis Avraam slugilor sale: Rămâneţi aci cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi închinându-ne, ne vom întoarce la voi. Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini foc şi cuţitul, şi s-au dus amândoi împreună. Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: Tată! Iar acesta a răspuns: Ce este, fiul meu? Zis-a Isaac: Iată, foc şi lemne avem; dar unde-i oaia pentru jertfă?Avraam însă a răspuns: Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei sale! Şi s-au dus mai departe amândoi Împreună. Iar dacă au ajuns la locul, de care-i grăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolo jertfelnic, a aşezat lemnele peel şi legând pe Isaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi şi-a tins Avraam mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: Avraame, Avraame! Răspuns-a acesta: Iatâ-mă! Iar îngerul a zis: Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu, şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău. Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbece încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se Avraam, a luat berbecele şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac, fiul său. Avraam a numit locul acela Iahveire şi de aceea se zice astăzi: în munte Domnul se arată. Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis: Juratu-m-am pe mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe fiul tău unic pentru mine, de aceea te voiu binecuvânta cu binecuvântarea mea, şi voiu înmulţi foarte neamul tău. ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi va stăpâni neamul tău cetăţile neprietenilor săi; şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul meu.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut.
Stih:
Binecuvintează suflete al meu pre Domnul, Doamne Dumnezeul meu măritu-Te-ai foarte.
Dela Pilde, cetire.
Cap. 17—18, vers. 17—5.
Prietenul (adevărat) iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui. Cine iubeşte cearta iubeşte păcatul, cel ce deschide uşa înlături caută prăbuşirea lui. Cel ce are o inimă vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz. Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare, şi părintele nu are nici o bucurie pentru UNfiu sărit din minte. O inimă veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele. Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să înfrângă cărările dreptăţii. Omul priceput are înaintea lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun sunt lacapătul pământului. Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui. Nu se cuvine să pui la gloabă pe omul drept, nici să osândeşti pe cei de seamă din pricină că umblă
489
drept. Cel ce-şi stăpâneşte cuvintele sale areştiinţă şi cel ce-şi ţine cumpătul este un om priceput. Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept, când închide gura — ca om priceput.
Cel ce se ţine deoparte caută să-şi mulţumească pornirea pătimaşă; împotriva oricărui înţelept se porneşte. Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci darea pe faţă a gândurilor lui. Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi odată cu ruşinea şi bat jocura.
Vorbele (ieşite) din gura omului sunt ape fără fund; izvorul înţelepciunii este un şuvoi care dă peste maluri. Nu este cu cale să cauţi lafaţa celui fără de lege şi să nu faci dreptatecelui drept la judecată.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite.
Iară de nu va fi Liturghie, punem StihirileNăscătoarei de Dumnezeu pe 8.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei de două ori, şi Martirica:
Slavă, şi acum:
Limba care nu o ştia…
(Caut-o sâmbătă, la Utrenie).
Şi celelalte.
La masă fraţii beau vin, pentrupsteneala Privegherii ce va să fie.
Pavecerniţa mică şi Miezonoptica le cetim în chilii. Canonul morţilor, al glasului, îl cântăm la cimitir.
Cade-se a şti:
De se va Întâmpla Buna-Vestire în Sâmbăta Acatistului, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii, la litera x
SÂMBĂTĂ
A CINCEA SĂPTĂMÂNĂ
LA UTRENIE
Tocăm la al patrulea ceas din noapte, pentru rânduiala Acatistului. Şi adunându-ne în biserică, binecuvântând preotul, începem Utrenia, precum mai înainte s-a scris la Canonul cel mare, Joi.
După cei 6 Psalmi, cântăm: Dumnezeu este Domnul, şi cântăm Troparul rar, de trei ori, glasul al 8-lea:
Porunca cea cu taină luându-o întru cunoştinţă cel fără trup, în casa luiIosif degrab a stătut înainte, zicând celei ce nu ştia de nuntă: Cel ce a plecat cerurile cu pogorârea, încape fără schimbare tot întru tine. Pre carele şi văzându-L în pântecele tău luând chip de rob, mă spăimântez a striga ţie: Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Apoi citim Catisma a 16-a:
Zis-a Domnul, Domnului meu…
După sfârşitul Catismei, Ectenia cea mică.Apoi Stranele cântă pe larg Condacul, cu cântare dulce, şi preotul cădeşte sfintele icoane şi pre toţi fraţii.
Condac, glasul al 8-lea:
Apărătoarei Doamne, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-nedin nevoi aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Şi se cetesc din cele 24 Icose şi Condace, câte sunt, acestea şase. Se cetesc de preot, fiind îmbrăcat în felon; iară noi nu şedem atuncea în strane, ci stând în picioare, ascultăm.
Icosul 1-iu:
Îngerul cel mai întâiu stătător din cer a fost trimis, să zică Născătoarei de Dumnezeu:
490
Bucură-te! şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te Doamne întrupat, s-a spăimântat şi a stătut strigând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, prin care răsare bucuria; bucură-te, prin care piere blestemul!
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut; bucură-te, ştergerea lacrimilor Evei!
Bucură-te, înălţime întru care cu anevoie se suie gânduri le omeneşti; bucură-te, adâncime care nu te poţi lesnevedea nici cu ochii îngereşti!
Bucură-te, că eşti scaun împăratului; bucură-te, că porţi pre Cel ce poartă toate!
Bucură-te, steaua care arăţiSoarele; bucură-te, pânteceledumnezeeştei întrupări!
Bucură-te, prin care se înnoeşte făptura; bucură-te, prin care prunc se face Făcătorul!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 2-lea:
Văzându-se pre sine sfânta întru curăţie, zis-a lui Gavriil cu îndrăznire: Prea slăvit glasul tău se arată a fi cu anevoie primit sufletuluimeu; că naştere cu zămislirefără sămânţă, cum îmi spui? Strigând:Aliluia.
Icosul al 2-lea:
Înţelegerea cea neînţeleasă, căutând Fecioara să o înţeleagă, a strigat către cel ceslujea: din pântece curat, cum i este cu putinţă să se nască Fiu, spune-mi? Către care el a ziscu frică, însă strigând aşa:
Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus; bucură-te, înCredinţarea celor ce au trebuinţă de tăcere!
Bucură-te, începutul minunilor lui Hristos; bucură-te, capul poruncilor Lui!
Bucură-te, scara cerească, pe care s-a pogorît Dumnezeu; bucură-te, podul carele treci la cer pre cei de pre pământ!
Bucură-te, minunea care de îngeri eşti mult slăvită; bucură-te, cea ce eşti rană diavolilor de mult plâns!
Bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea nespusă; bucură-te, ceea ce n-ai învăţat pre nimenea în ce chip a fost!
Bucură-te, ceea ce întreci înaintea celor înţelepţi; bucură-te,
491
ceea ce luminezi gândul celor Credincioşi!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 3-lea:
Puterea Celui de sus a umbrit atuncea, spre zămislirea celeia ce nu ştia de nuntă; şi pântecele ei cel cu bună roadă, ca o ţarină dulce, l-a arătat tuturor, celor ce vor avea să secere mântuire, când vor cânta aşa:
Aliluia.
Icosul al 3-lea:
Având Fecioara în pântece pre Dumnezeu primit, a alergat la Elisaveta; iară pruncul celeia îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat, şi cu jucările ca şi cu nişte cântări a strigat către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, viţa mlădiţei celei neveştejite; bucură-te, câştigarea rodului celui fără de moarte!
Bucură-te, ceea ce ai lucrat pre lucrătorul cel iubitor de oameni; bucură-te, ceea ce ai născut pre săditorul vieţii noastre!
Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulţirea milelor; bucură-te, masă care porţi îndestularea milostivirilor!
Bucură-te, ceea ce înfloreşti ca raiul desfătării; bucură-te, ceea ce găteşti adăpostire sufletelor!
Bucură-te, tămâia rugăciunii cea bine primită; bucură-te, curăţirea a toată lumea!
Bucură-te, voia lui Dumnezeu cea bună către noi cei nemuritori; bucură-te, ceea
ce eşti îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 4-lea:
Vifor de gânduri neCredincioase având înlăuntru întreg înţeleptul Iosif, s-a turburat uitându-se spre tine, cea neamestecată cu nunta, şi gândind că eşti furată de nuntă, ceea ce eşti fără prihană; iar dacă a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis:
Aliluia.
Apoi iarăşi Condacul:
Apărătoarei Doamne…
Şi cetim cuvântul Acatistului. În două stări, (Este pus la sfârşitul cărţii).
Cetim apoi
Catisma 17:
Fericiţi cei fără prihană…
Şi după aceasta iarăşi cântăm Condacul: Apărătoarei Doamne…
Şi cetim trei Icoase şi trei Condace.
492
Icosul al 4-lea:
Auzit-au păstorii pre îngerlăudând venirea trupească a lui Hristos, şi alergând ca şi către un păstor, văzutu-l-au pre acesta, ca pre un miel fără prihană, în pântecele mariei păscându-se, pre care lăudând-o, au zis:
Bucură-te, Maica Mielului şi a Păstorului; bucură-te, staulul oilor celor cuvântătoare!
Bucură-te, muncirea vrăjmaşilor celor nevăzuţi; bucură-te, deschizătoarea uşilor raiului!
Bucură-te, că cele cereşti împreună se bucură cu cele pământeşti; bucură-te, că cele pământeşti împreună dănţuesc cu cele cereşti!
Bucură-te, gura apostolilor cea netăcută; bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri!
Bucură-te, temeiul cel tare al Credinţei; bucură-te, cunoştinţa darului cea luminoasă!
Bucură-te, pentru care s-a golit iadul; bucură-te, pentru care ne-am îmbrăcat cu slavă!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 5-lea
Steaua cea cu dumnezeească mergere, văzând-o înţelepţii, mers-au pre urma luminii ei şi ţinându-o ca o făclie, cu dânsa căutau pre tarele împărat; şi ajungând pre cel neajuns, s-au bucurat, strigând lui:
Aliluia.
Icosul al 5-lea:
Văzut-au pruncii Haldeilor în mâinile Fecioarei pre Cela ce a zidit pre oameni cu mâinile şi cunoscându-L a fi Stăpân, măcar că a luat chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji şi a striga celei binecuvântate:
Bucură-te, Maica stelei celei neapuse; bucură-te, raza zilei celei tainice!
Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înşelăciunii; bucură-te, ceea ce luminezi pre tăinuitorii Treimii!
Bucură-te, ceea ce ai lepădat din dregătorie pre muncitorul cel fără de omenie; bucură-te, ceea ce ai arătat pre Domnul Hristos, iubitorul de oameni!
Bucură-te, ceea ce ne-ai mântuit din slujba păgânească; bucură-te, ceea ce curăţeşti de lucrurile cele spurcate!
Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea focului; bucură-te,
493
ceea ce ne-ai schimbat văpaia chinurilor!
Bucură-te, îndreptătoarea înţelepciunii celor Credincioşi; bucură-te, veselia tuturor neamurilor!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 6-lea:
Mărturisitori purtători de Dumnezeu fiind Filosofii, s-au întors în Vavilon, săvârşind proorocia Ta şi mărturisindu-Te pre Tine, Hristoase, tuturor, lăsat-au pre Irod ca pre un mincinos, că nu ştia să cânte:
Aliluia.
Icosul al 6-lea:
Strălucind Tu în Egipt lumina adevărului, ai gonit întunerecul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iară cei ce au scăpat de dânşii, strigau către Născătoarea de Dumnezeu:
Bucură-te, îndreptarea oamenilor; bucură-te, căderea dracilor!
Bucură-te, ceea ce ai călcat rătăcirea înşelăciunii; bucură-te, ceea ce ai vădit înşelăciunea idolească!
Bucură-te, mare care ai înnecat pre Faraon cel netrupesc; bucură-te, piatră, care ai adăpat pre cei însetaţi de vieaţă!
Bucură-te, stâlp de foc carele povăţueşti pre cei ce sunt întru întunerec; bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul!
Bucură-te, hrană şi năstrapă cu mana; bucură-te, slujitoarea desfătării celei sfinte!
Bucură-te, pământul făgăduinţii; bucură-te, din care curge miere şi lapte!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 7-lea:
Vrând Simeon să se mute dintru acest veac de acum înşelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai cunoscut lui şi Dumnezeu desăvârşit. Pentru aceea s-a mirat de înţelepciunea Ta cea nespusă, strigând:
Aliluia.
Apoi iarăşi cântăm Condacul:
Apărătoarei Doamne…
Şi cetim celălalt cuvânt al Acatistului. Apoi Psalmul 50, şi Canoanele:
Al hramului cu Irmosul pe 6, şi al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, pe 6,
Facerea lui Iosif.
Stihul de pe margini al acestui canon este:
Ceea ce eşti locaş bucuriei, ţie uneia se cade să te bucuri.
494
Iară de este hramul Născătoarei de Dumnezeu, cântăm Canonul praznicului Născătoarei de Dumnezeu, cu Irmosul pe 2: Irmosul de două ori şi Troparele pe 10.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmosul:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voiu împărătesei Maicii şi mă voiu arăta luminat prăznuind, şi voiu cânta minunile ei, bucurându-mă.
Pre tine, cartea lui Hristos cea însufleţită, pecetluită cu Duhul, văzându-te marele Arhanghel, Curată, a strigat către tine: Bucură-te, ceea ce eşti locaş bucuriei, pentru care se strică blestemul strămoaşei.
Bucură-te, Fecioară, mireasă dumnezeească, îndreptarea lui Adam şi omorîrea iadului. Bucură-te, palatul împăratului tuturor cea cu totul fără prihană! Bucură-te, scaunul cel de foc al Celui ce este atotţiitor!
Bucură-te, floarea cea neveştejită, care una ai crescut mărul cel cu miros bun! Bucură-te, ceea ce ai născut mirosul cel bun al împăratului tuturor! Bucură-te, mântuirea lumii, ceea ce nu ştii de nuntă!
Bucură-te, comoara curăţiei, prin care ne-am sculat din căderea noastră! Bucură-te, Stăpână, ceea ce eşti crin cudulce miros, care umpli de bună mireazmă pre cei Credincioşi; tămâia cea cu mirosbun şi mirul cel de mult preţ!
Catavasia.
Deschide-voiu gura mea…
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pre ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, cari s-au împreunat ceatăduhovnicească, întăreşte-i şi întru dumnezeească slava ta, cununilor măririi învredniceşte-i.
Ceea ce ai răsărit spicul cel dumnezeesc cu adevărat, ca o holdă nearată, bucură-te, masa cea însufleţită în carea încăput pâinea vieţii! Bucură-te, Stăpână, care eşti izvorul apei vieţii cel nedeşertat!
Bucură-te, pruncă, ceea ceai născut pre pruncul cel fărăprihană Credincioşilor; Bucură-te, mieluşea, care ai născut pre mieluşelul lui Dumnezeu, carele a ridicat păcatele atoată lumea! Bucură-te, curăţitoare caldă!
Bucură-te, luceafărul dimi neţii cel prea luminat, careeşti singură locaşul luminii, ceea ce ai purtat pre soareleHristos; bucură-te, ceea ce aistricat întunerecul şi ai gonit
495
de pretutindeni pre dracii cei întunecaţi!
Bucură-te, ceea ce eşti singura uşă prin care a trecut singur Cuvântul, Stăpână care ai sfărâmat cu naşterea ta încuetorile şi uşile iadului! Bucură-te, dumnezeească intrarea celor ce se mântuesc, ceeace eşti cu totul lăudată!
Catavasia:
pre ai tăi cântăreţi…
Apoi Ectenia cea mică, şi după Ecfonis, cântăm Condacul:
Apărătoarei Doamne…
Şi cetim trei Icoase şi trei Condace.
Icosul al 7-lea:
Arătat-a făptura nouă, arătându-se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuţi de Dânsul, răsărind din pântecelecel-fără-de-sămânţă şipăzindu-l întreg, precum a fost; ca noi văzând minunea, să o lăudăm pre dânsa, strigând:
Bucură-te, floarea nestricăciunii; bucură-te, cununa înfrânării!
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul învierii; bucură-te, ceea ce ai arătat vieaţa îngerească!
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din carele se hrănesc Credincioşii; bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, cu carele se acoperă mulţi!
Bucură-te, ceea ce ai născut pre îndreptătorul celor rătăciţi; bucură-te, ceea ce ai născut pre Mântuitorul celor robiţi!
Bucură-te, îmblânzirea judecătorului celui drept; bucură-te, iertarea a multor greşiţi!
Bucură-te, haina celor goli de îndrăzneală; bucură-te, dragostea care birueşte toată dorirea!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 8-lea:
Văzând naştere streină, săne înstreinăm din lume, mutându-ne mintea la cer; căpentru aceasta Dumnezeu cel prea înalt pe pământ s-a arătat om plecat, vrând să tragă la înălţime pre cei ce strigă Lui:
Aliluia. M
Icosul al 8-lea:
Cu totul a fost întru cei dejos şi de cei de sus nicicum nu s-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că pogorâre lui Dumnezeu n-a fost, cu mutare din loc, ci naştere dinFecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:
Bucură-te, încăperea lui dumnezeu Celui neîncăput;
496
bucură-te, uşa tainei cei cinstite!
Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere a celor neCredincioşi; bucură-te, lauda cea fără îndoire a celor Credincioşi!
Bucură-te, căruţa cea prea sfântă a Celui ce este pre Heruvimi; bucură-te, sălaşul cel prea slăvit al Celui de pre Serafimi!
Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri protivnice întruuna; bucură-te, ceea ce ai unitfecioria şi naşterea!
Bucură-te, prin care s-adeslegat călcarea poruncii;bucură-te, prin care s-a deschis raiul!
Bucură-te, cheia împărăţiei I lui Hristos; bucură-te, nădejdea bunătăţilor celor veşnice!
Bucură-te, mireasă, pururea Fecioară!
Condacul al 9-lea:
Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mareal întrupării Tale; că pre Celneapropiat, ca Dumnezeu L-auvăzut om apropiat tuturor; petrecând împreună cu noi şi au zind de la toţi aşa:
Aliluia.
Icosul al 9-lea:
Pre ritorii cei mult vorbitori, îi vedem, Născătoare deDumnezeu, a fi despre tine ca nişte peşti fără de glas; că nu se pricep să spună în ce chip şi Fecioară ai rămas şi ai putut naşte. Iară noi de o taină ca aceasta minunându-ne, cu Credinţă strigăm:
Bucură-te, sălaşul înţelepciunii lui Dumnezeu; bucură-te, comoara rânduielii lui!
Bucură-te, ceea ce arăţi pre filosofi neînţelepţi; bucură-te, ceea ce ai vădit pre cei meşteri la cuvânt a fi necuvântători!
Bucură-te, că au nebunit întrebătorii cei cumpliţi; bucură-te, că s-auveştejit făcătorii de basme!
Bucură-te, ceea ce ai rupt vorbele cele încurcate ale Atineilor; bucură-te, ceea ce ai umplut marejile pescarilor!
Bucură-te, ceea ce ne-ai tras dintru adâncul necunoştinţei; bucură-te, ceea ce pre mulţi i-ai luminat la minte!
Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuească; bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieţi!
Bucură-Te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 10-lea:
Vrând să mântuească lumea împodobitorul tuturor
497
la dânsa însuşi de sine fiind făgăduit a venit şi păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi s-a arătat om ca noi. Căci cu asemănare chemând pre cel asemenea, ca un Dumnezeu aude:
Aliluia.
Şi iarăşi cântăm Condacul: Apărătoarei Doamne…
Apoi Sedealna, glasul 1-iu.
Podobia: Mormântul Tău…
Voievodul cel mare al îngerilor celor fără de trupurivenind încetatea Nazaret şi stând înaintea ta, ţi-a vestit, curată, pre împăratul şi Domnul veacurilor, zicând cătretine: Bucură-te, binecuvântatăMarie, adâncimea cea neajunsă şi netălmăcită, chemarea oamenilor.
Slavă, şi acum; tot aceasta. şi iarăşi cetire.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cela ce şade întru mărire pre scaunul Dumnezeirii, pre nor uşor a venit Iisus, Dumnezeul cel prea înalt, prin palmă curată, şi a mântuit pre cei ce strigă: Slavă Hristoase, puterii Tale!
întru glasuri de cântări, cu Credinţă strigăm către tine: Ceea ce eşti cu totul lăudată, bucură-te, munte gras şi închegat cu Duhul! Bucură-te, sfeşnic şi năstrapă, ceea ceporţi mana, care îndulceşte simţirile tuturor Credincioşilor!
Bucură-te, Preacurată stăpână, care eşti curăţirea lumii; bucură-te, scară, care a înălţat cu darul pre toţi de pre pământ; bucură-te, pod, carele cu adevărat treci din moarte la vieaţă pre toţi cei ce te laudă pre tine!
Bucură-te, Preacurată ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile, care fără deosteneală ai purtat în pântecele tău temelia pământului; bucură-te, roşală, care ai vopsit din sângele tău veşmântul cel dumnezeesc al împăratului puterilor!
Bucură-te, Stăpână, care ai născut pre dătătorul de lege cel adevărat, carele curăţeşte în dar fără-de-legile tuturor; adâncimea cea necuprinsă cu mintea, înălţimea cea nespusă, ceea ce nu ştii de nuntă, pentru care noi toţi ne-am îndumnezeit!
Pre tine, ceea ce ai împletit lumii cununa cea neîmpletită de mână, te lăudăm: Bucură-te, strigând către tine Fecioară, păzitoarea tuturor, îngrădirea, întărirea şi scăparea cea sfinţită.
498
Catavasia:
Cela ce şade în slavă…
Cântarea a 5-a, irmos:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeească mărirea ta; că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pre Dumnezeu Cel ce este preste toate şi ai născut Fiu pre Cel fără de ani, Cel ce dărueşte mântuire tuturor celor ce te laudă pre tine.
Bucură-te, prea nevinovată, care ai născut calea vieţii şi ai mântuit lumea din potopul păcatului; bucură-te, mireasă dumnezeească, ceea ce eşti auzire şi graiu înfricoşat; bucură-te, petrecerea Stăpânului făpturii!
Bucură-te, Preacurată, ceea ce eşti tăria şi întărirea oamenilor, loc de sfinţire măririi, omorîrea iadului, cămară cu totul luminoasă. Bucură-te, bucuria îngerilor! Bucură-te, ajutătoarea celor ce se roagă ţie cu Credinţă!
Bucură-te, Stăpână, căruţa cuvântului cea în chipul focului, raiule însufleţite, carele ai în mijloc pomul vieţii pre Domnul, a cărui dulceaţă înviază pre cei ce se împărtăşesc Lui cu Credinţă şi au fost supuşi stricăciunii.
Întăriţi fiind cu puterea ta,
cu Credinţă strigăm ţie: Bucură-te, cetatea împăratului tuturor, de care s-a grăit luminat cele prea slăvite şi vrednice a se auzi, muntele cel netăiat! Bucură-te, adâncul cel nemăsurat!
Ceea ce eşti sălaş desfătat cuvântului, bucură-te, Preacurată, vasul carele ai scos mărgăritarul cel dumnezeesc! Bucură-te, împăcarea cea către Dumnezeu, cu totul minunată, a tuturor celor ce pururea te fericesc pre tine, Născătoare de Dumnezeu!
Catavasia:
Spăimântatu-s-au toate…
Aicea rămâne Canonul Hramului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înţelepţii lui Dumnezeu carifaceţi acest praznic dumnezeesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pre Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ceea ce eşti cămară nespurcată a Cuvântului şi pricină îndumnezeirii tuturorbucură-te, Preacurată, chemarea proorocilor; bucură-te, podoaba apostolilor!
Din tine a picat rouă care a stins văpaia mulţimii dumnezeilor; pentru aceea strigăm ţie: Bucură-te, lâna cea
499
plină de rouă pe care, Fecioară, Ghedeon mai înainte o a văzut!
Iată, Fecioară, bucură-te, strigăm ţie: fii nouă adăpostire şi linişte celor ce ne învăluim întru adâncul scârbelor şi al tuturor smintelelor protivnicului!
Ceea ce eşti pricina bucuriei, umple de dar gândul nostru, ca să strigăm ţie: Bucură-te, rugul cel nears şi norul cel cu totul luminos, carele neîncetat umbreşti pre cei Credincioşi!
Apoi Începem Patrucântarea. al cărei Stih de pre margini este:
Aceasta este cântarea lui Iosif.
Cântarea a 6-a, glasul al 6-lea: Irmos:
Marea vieţii văzând-o…
Pătimind mucenicii şi ca nişte pietre alese tăvălindu-se pre pământ, toată zidirea vrăjmaşului de tot o ausurpat şi s-au făcut bisericilui Dumnezeu Celui viu.
Rugămu-vă pre voi, mucenicilor, cari aţi săvârşit călătoria cea bună, întăriţi-ne să alergăm bine călătoria postului, strălucind cu săvârşireabunătăţilor.
A morţilor.
Pre robii Tăi, Stăpâne, cari s-au mutat de pre pământ la Tine, Cel prea bun, fă-i părtaşi împărăţiei Tale, cu sfinţitele mijlociri ale dumnezeeştilor mucenici, mult îndurate!
A născătoarei.
Ceea ce eşti una întru tot lăudată, roagă pre Cuvântulcel prea sfânt, să dea iertare de păcate şi partea dumnezeeştilor daruri celor ce te lăudăm cu Credinţă, MaicăFecioară!
Alt Irmos, glasul al 2-lea:
Din chit, pre proorocul…
Săvârşind pomenirea mucenicilor, să trimitem cântăriDomnului, astăzi dumnezeeşte veselindu-ne.
De săbii şi de foc netemându-vă şi îndrăznind întru Credinţă, mucenicilor, cu dânsaaţi spăimântat pre tirani.
Slavă, a treimei:
Treime dupre feţe, Te laud;Unimii cei dupre fiinţă, mă închin: Ţie, Părinte, Fiule şiDuhule Sfinte.
şi acum, A născătoarei.
Lauda îngerilor şi a oamenilor eşti Fecioară, că ainăscut pre Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
Stih:Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Luând vieaţă în locul morţii, săltaţi locuind în locaşurile
500
cele cereşti, prea lăudaţilor mucenici ai lui Hristos Dumnezeu.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
Cela ce stăpâneşti moartea şi vieaţa, odihneşte cu sfinţii Tăi, Hristoase, pre cei ce s-au mutat din vieaţă cu Credinţă.
Irmosul:
Din chit pre proorocul l-ai izbăvit şi pre mine dintru adâncul păcatelor mă scoate, Doamne, şi mă mântueşte.
Apoi Ectenia cea mică. şi după Ecfonis, cântăm iarăşi Condacul:
Apărătoarei Doamne…
Şi cetim Icoasele şi Condacele ce au mai rămas.
Icosul al 10-lea:
Zid eşti fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, şi tuturor celor ce aleargă la tine. Că Făcătorul cerului şi al pământului te-a gătit pre tine, Curată, sălăşluindu-se în pântecele tău, şi învăţând pre toţi să strige ţie:
Bucură-te, turnul fecioriei; bucură-te, uşa mântuirii!
Bucură-te, începătoarea prefacerii cei înţelegătoare; bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeesc!
Bucură-te, că tu ai înoit pre cei zămisliţi cu ruşinea; bucură-te, că tu ai învăţat pre cei urîţi de minte!
Bucură-te, ceea ce ai stricat pre stricătorul gândurilor; bucură-te, ceea ce ai născut pre semănătorul curăţiei!
Bucură-te, cămara nunţii cei fără de sămânţă; bucură-te, ceea ce ai împreunat Domnului pre cei Credincioşi!
Bucură-te, ceea ce din fecioare una ai fost bună hrănitoare de prunc; bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinţilor!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 11-lea:
Împărate sfinte, de Ţi-am aduce cântări şi psalmi la număr tocmai ca nisipul, nimica nu plinim cum se cade; că se birueşte toată cântarea, care va să se tindă către mulţimea milelor Tale cele multe, care ai dat celor ce-Ţi strigă:
Aliluia.
Icosul al 11-lea:
Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întunerec, vedem pre Prea Sfânta Fecioară; că aprinzând în sine focul cel netrupesc, îndreptează spre cunoştinţa cea dumnezeească pre toţi, care luminează mintea cu
501
raza şi cu chemarea, şi se cinsteşte cu acestea:
Bucură-te, raza soarelui celui înţelegător; bucură-te, raza luminii cei neapuse!
Bucură-te, fulger carele luminezi sufletele; bucură-te, ceea ce îngrozeşti pre vrăjmaşi ca tunetul!
Bucură-te, că din tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină; bucură-te, că ai izvorît izvorul cel ce curge cu ape multe!
Bucură-te, ceea ce ai zugrăvit chipul spălării; bucură-te, ceea ce curăţeşti spurcăciunea păcatului!
Bucură-te, bae care speli conştiinţa; bucură-te, pahar carele dregi bucuria!
Bucură-te, mireazma mirosului celui bun al lui Hristos; bucură-te, vieaţa veseliei cei de taină!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 12-lea:
Vrând să dea har datoriilor celor de demult, deslegătorul tuturor datoriilor omeneşti, venit-a singur la cei ce se depărtaşeră de harul Lui şi rupând zapisul, aude de la toţi aşa:
Aliluia!
Icosul al 12-lea:
Cântând naşterea ta, telăudăm toţi ca pre o biserică însufleţită, Născătoare de Dumnezeu. Că locuind înpântecele tău Domnul, Care ţine toate cu mâna, a sfinţit, a slăvit şi a învăţat pre toţi să strige către tine:
Bucură-te, locaşul lui Dumnezeu şi al Cuvântului; bucură-te, sfântă care eşti mai mare decât sfinţii!
Bucură-te, ladă poleită cu Duhul; bucură-te, comoara vieţii cea nedeşertată!
Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraţilor celor Credincioşi; bucură-te, lauda cea de cinste a preoţilor celor cuvioşi!
Bucură-te, stâlpul bisericii cel neclătit; bucură-te, zidul împărăţiei cel nemişcat!
Bucură-te, prin care se ridică biruinţele; bucură-te, prin care cad vrăjmaşii!
Bucură-te, tămăduirea trupului meu; bucură-te, mântuirea sufletului meu!
Bucură-te, mireasă pururea Fecioară!
Condacul al 13-lea:
O!Maică prea lăudată, care ai născut pre Cuvântul cel ce este mai sfânt
502
decât toţi sfinţii, primind acest dar de acum, izbăveşte din toată ispita şi scoate din munca ceea ce va să fie pre toţi, cei ce-ţi cântă ţie:
Aliluia!
Acest Condac se zice de trei ori. Şi iarăşi cetim Icosul întâiu:
îngerul cel mai întâiu stătător…
Şi Condacul:
Apărătoarei Doamne…
SINAXAR
ÎN SÂMBĂTA DIN SĂPTĂMÂNA A CINCEA A POSTULUI MARE
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi, în Sâmbăta din săptămâna a cincea a postului mare, prăznuim imnul Acatist al Prea Sfintei Stăpânei noastre, născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria.
Stihuri
Prin cântări neîncetate, cu mulţumire cetateaCântă pe Apărătoare, ce-n război i-ajutătoare.
Pe timpul domniei lui Iraclie, împăratul Bizanţului, Hosroe, împăratul Perşilor, a văzut că împărăţia Bizantinilor este cu totul slăbită în urma domniei împăratului Foca, tiranul. De asta a trimis pe unul din satrapii săi, Sarvar cu numele, cu multe mii deostaşi casă-i supună lui răsăritul. Hosroe şi mainainte dusese la sleire ca la o sută de mii de creştini; îi vânduse Evreilor, iaraceştia i-au omorât. Cucerind deci satrapulSarvar tot răsăritul, ajuns chiar până laHrisopole, numit azi Scurl.
Împăratul Iraclie, pentru că avea lipsă de bani în vistieria statului, a pre Făcut vaselesfinte ale bisericilor, cu făgăduinţa că va da înapoi mai multe şi mai desăvârşite sfinte vase. Iraclie porneşte deci cu corăbiile prin Marea Neagră şi intră în ţinuturile Persiei; nimiceşte Persia; Iar Hosroe, împreună cu întreaga sa oaste, este bătut cumplit. Nu după multă vreme Siroîs, fiul lui Hosroe, s-a răsculat împotriva tatălui său, şi luând el conducerea împărăţiei, a omorât pe Hosroe, tatăl lui, şi a făcut pace cu Iraclie.
Hagan, conducătorul sienilor şi al Sciţilor, cândauzit că împăratul Iraclie străbăteaMarea Neagră spre a se duce în Persia, a stricat pacea cu Bizantinii. A strâns nenumărate oşti şi a năvălit din părţile de miazănoapte asupra Constantinopolei, scoţând strigăte de hulă Împotriva lui Dumnezeu. Marea s-a umplut îndată de corăbii şi uscatul de pedeştri şi călăreţi. Patriarhul Serghie îndemna poporul Constantinopolei să nu-şi piardă curajul, ci să-i pună din tot sufletul întreaga nădejde în Dumnezeu şi în preacurata lui Maică, Născătoarea de Dumnezeu. La fel şi VODU patriciul, care era pe atunci în fruntea cetăţii, pregătea tot ce trebuia pentru Izgonirea vrăjmaşilor. Trebue, spunea el, ca împreună cu ajutorul cel de sus să facem şi noi cele ce se cuvin. Patriarhul, purtând împreună cu tot poporul dumnezeeasca icoană a Maicii Domnului, mergea împrejurul cetăţii, pe deasupra zidurilor. Iar când Sarvar dinspre răsărit şi Hagan dinspre apus au început să dea foc locuinţelor dimprejurul cetăţii, patriarhul umbla pe deasupra zidurilor cetăţii, purtând icoana cea nefă cută de mână a lui Hristos, cinstitele şi de viaţă făcătoarele lemne ale crucii. Hagan a năvălit pe uscat asupra zidurilor cetăţii Constantinopolei cu o mulţime nenumărată deostaşi, înarmaţi foarte tare încât trebuia să lupte un soldat bizantin cu zece soldaţi sciţi. Dar nebiruita Apărătoare a ucis pe cei mai mulţi din Sciţi prin puţiniiostaşi ce se găseau în biserica Izvorul Tămăduirii. Din pricina asta Bizantinii, prinzând îndrăzneală şi curaj, îi biruiau mereu sub conducerea Maicii lui Dumnezeu, cea nebiruită. Cu toate că Sciţii au văzut că sunt respinşi, au cerut locuitorilor Constantinopolei să ceară pace; dar ei n-au vrut. Atunci Hagan le-a răspuns: Nu vă înşelaţi cu Dumnezeul în care credeţi! Neapărat mâine voiu lua cetatea voastră! La auzul acestor cuvinte locuitorii cetăţii şi-au întins mâinile către Dumnezeu. Hagan şi Sarvar s-au înţeles să atace şi pe uscat şi pe mare. Dar au fost atât de cumplit bătuţi de Bizantini, încât nu mai dovedeau cei vii să îngroape morţii. Corăbiile cele făcute dintr-un singur lemn pline cu soldaţi, care se îndreptau, prin golful numit Cornul de Aur, spre biserica din Vlaherna a Născătoarei de Dumnezeu din pricina unei puternice furtuni ce s-a pornit pe neaşteptate pe mare, le-a despărţit pe unele de altele şi le-a sfărâmat împreună cu toate corăbiile duşmanilor. Şi se putea vedea minunata lucrare a preacuratei Maicii lui Dumnezeu, căci pe toţi i-a aruncat la ţărmul mării lângă Vlaherne. Poporul, deschizând iute porţile, cu femei şi cu copii, năvălind vitejeşte asupra lor, i-a ucis pe toţi fără deosebire. Conducătorii vrăjmaşilor s-au întors plângând şi tânguindu-se. Poporul cel iubitor de Dumnezeu al Constantinopolei, dând mulţumită Maicii Domnului, a făcut privegheri şi a cântat toată noaptea imnul Acatist, ca uneia ce a privegheat pentru ei şi a biruit pe duşmani prin puterea ei cea mai presus de fire.
Şi de atunci, spre pomenirea acestui fapt şia minunii acesteia mai presus de fire, Biserica a rânduit să se afierosească Maicii Domnului această sărbătoare în acest timp când a avut loc biruinţa prin ajutorul Maicii Domnului. L-au numit Acatist, pentru că întreg poporul şi clerul Constantinopolei a cântat atunci acest imn stând în picioare.
După trecere a treizeci şi şase de ani, pe timpul împărăţiei lui Constantin Pogonatul, Agarinenii venind cu nenumărată oaste auatacat din nou Constantinopolul. şi au ţinut înconjurată cetatea timp de şapte ani, în care timp au iernat în părţile Cizicului, şi au murit mulţi oameni de-ai lor. Apoi auplecat şi s-au întors cu corăbiile lor; când au ajuns la locul numit Sileo, cu ajutorul preacuratei Maicii lui Dumnezeu, au fost toţi înecaţi în mare.
Dar a mai făcut Născătoarea de Dumnezeu şi o a treia minune. Pe timpul lui Leon Isaurul, Mahomedanii, urmaşii lui Agar, în număr de foarte multe zeci de mii, au nimicit mai întâiîmpărăţia Perşilor, apoi Egiptul şi Libia şi au atacat pe Indieni, etiopieni şi Spanioli. Mai pe urmă au pornit cu opt sute de corăbiipline deostaşi şi împotriva oraşelor împărăţiei. Au înconjurat Constantinopolul şi aveaude gând să-l nimicească îndată. Poporul celsfânt al cetăţiii a luat cinstitul lemn al cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci şi cinstita icoană a Maicii lui Dumnezeu Povăţuitoareaşi au mers de jur împrejurul zidului cetăţii, rugând pe Dumnezeu cu lacrimi să se îndurede ei. Agarenilor le-a venit în gând să-şi împartă oştile în două părţi: o parte au pornit-o împotriva Bulgarilor, unde au căzut mai mult de douăzeci de mii, iar altă parte a rămas ca să cucerească Constantinopolul. Fiindînsă împiedecaţi de un lanţ de fier care seîntindea de laGalata până la zidurile cetăţii, au ocolit şi au ajuns aproape de locul numit Sosten. Acolo a izbucnit un vânt de lamiazănoapte, încât cele mai multe din corăbiile lors-au sfărâmat şi s-au înecat. Cei care au mairămas au căzut în mare foamete, încât aumâncat şi carne omenească şi muiau băligarşi-l mâncau. Apoi au plecat şi când au ajunsîn Mareaegee, toate corăbiile lor împreunăcu toţi ai lor s-au dus în fundul mării, căcicăzând din cer grindină puternică şi înfierbântând marea a topit corăbiile lor şi aşa acel stol nenumărat de corăbii au pierit şi au rămas numai trei ca să dea de veste.
Aşa dar prăznuim sărbătoarea de astăzi pentru toatea ceste minuni mai presus de fire ale
503
preacuratei Maicii lui Dumnezeu. Se numeşte Acatist, pentru că atunci întreg poporul a cântat în noaptea aceea imnul Maicii Cuvântului stând în picioare şi pentru că la toate celelalte icoase obişnuim să şedem, în timp ce icoasele acestea ale Maicii lui Dumnezeu le ascultăm cu toţi în picioare. Pentru rugăciunile Apărătoarei şi nebiruitei Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, slobozeşte-ne pe noi din toate nevoile ce stau în jurul nostru şi ne mântueşte ca un singur iubitor de oameni, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
N-au slujit făpturii înţelepţii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului; ci groaza focului bărbăteşte călcându-os-au bucurat, cântând: Prealăudate Domnul părinţilor şiDumnezeule, bine eşti cuvântat.
Pre tine te lăudăm strigând:Bucură-te, căruţa soarelui celui Înţelegător şi viţa cea adevărată, care ai crescut struguRUL cel copt, din carele curge vinul, cel ce veseleşte sufletele celor ce te slăvesc pre tine cu Credinţă.
Ceea ce ai născut previndecătorul tuturor oamenilor, bucură-te, mireasă dumnezeească, toiagul cel de taină, carele ai înflorit floarea ceaneveştejită! Bucură-te, Stăpână prin care ne umplem de bucurie şi moştenim vieaţa!
Nu poate, Stăpână, limba cea cu podoabă vorbitoare să te laude pre tine; că te-ai înălţat mai presus de serafimi,
504
născând pre împăratul Hristos; pre Carele roagă-L, să ne mântuim din toată nevoia, cei ce ne închinăm ţie cu Credinţă.
Marginile lumii te laudă şi te fericesc şi cu dragoste strigă către tine: Bucură-te, carte întru care s-a scris Cuvântul cu degetul Tatălui, ceea ce eşti curată; pre Carele roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, săscrie în cartea vieţii pre robiităi.
Plecăm genunchii inimii noastre, noi robii tăi, şi ne rugăm ţie: pleacă urechea ta, ceea ce eşti curată, şi ne mântueşte pre noi, cei ce suntemcufundaţi pururea în scârbe;şi apără de toată robia vrăjmaşului cetatea ta, Născătoare de Dumnezeu.
Alt Irmos, glasul al 6-lea:
Dătător de rouă…
Prea luminata adunare a dumnezeeştilor Tăi mucenici, mult milostive, întru lumina Ta cea neapusă acum vieţuesc; cu rugăciunile lor dărueşte tuturor luminarea şi iertarea păcatelor, Hristoase.
Cât este de frumoasă vremea postului, care ne-ai dat nouă, Doamne! întru care milostiveşte-Te spre sufletele noastre ca un bun; pentru rugăciunile sfinţilor mucenici,
cari au iubit patimile Tale cele frumoase şi cinstite.
A morţilor.
Pre robii Tăi, cari au trecut viforul vieţii cel cu multă durere, îndreptează-i la limanulvieţii, Stăpâne, ca să strige cu toţi aleşii Tăi: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
A Născătoarei,
Ceea ce ai născut pre dătătorul legii, roagă-L, pururea Fecioară, să ridice acum toate fără-de-legile celor ce binevoesc a săvârşi nevoinţa dumnezeescului post.

Alt Irmos, glasul al 5-lea:
Bine eşti cuvăntat Dumnezeul…
Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cel ce ai arătat viteji pre mucenicii cei ce au pătimit pentru Tine, Carele eşti lăudat şi preaslăvit.
Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cela ce ai dat nouă rugători către Tine pre purtătorii de chinuri, Carele eşti lăudat şi preaslăvit.
Slavă, a treimei:
Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cel ce eşti cunoscut unuldupă fire şi în trei feţe, Cel prea lăudat şi preaslăvit.
505
Şi acum, a Născătoarei.
Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cela ce Te-ai născut fără sămânţă şi pre ceea ce Te-a născut o ai arătat curată, Cel prea lăudat şi preaslăvit
Stih:
Sfinţilor cari sunt pre pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale într-înşii…
Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cela ce ai astupat gurile fiarelor şi ai stins focul, spre lauda sfinţilor Tăi, Cel prealăudat şi preaslăvit.
Stih:
Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cela ce ai mutat de la moarte la viaţa cea fără sfârşit pre cei ce Ţi-au slujit Ţie cu Credinţă în vieaţă.
Irmosul:
Bine eşti cuvântat Dumnezeule, Cela ce vezi adâncurile şi şezi pre scaunul slavei, cel prea lăudat şi preaslăvit.
Cântarea a 8-a, Irmosul:
Pre tinerii cei bineCredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit; atuncea fiind închipuită, iar acum lucrată, pre toată lumea ridică să-Ţi cânte Ţie: pre Domnul lucrurilelăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Înpântece ai primit pre Cuvântul şi ai purtat pre Cela ce poartă toate şi ai hrănit cu lapte, ceea ce eşti curată, pre Cela ce hrăneşte toată lumea cu buna voire; Căruia cântăm: pre Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Moisi a cunoscutîn rug taina cea mare a naşterii tale, prea sfântă Curată Fecioară, iară tinerii mai înainte au închipuit aceasta mai luminat, în mijlocul focului stând şi fiind nearşi; pentru aceea te lăudăm pre tine întru toţi vecii.
Cei ce mainainte, pentru înşelăciune, eram dezbrăcaţi, acum ne-am îmbrăcat în haina nestricăciunii, prin naşterea ta; şi cei ce şedeam întru întunerecul păcatelor, am văzut lumină, Fecioară, ceea ce eşti locaş luminii; pentru aceea te lăudăm întru toţi vecii.
Cei morţi prin tine viază, că ai născut vieaţa cea într-un ipostas; cei ce mai înainte erau muţi, acum grăesc bine, stricaţii se curăţesc, boalele se gonesc şi mulţimea duhurilor celor din văzduh se birueşte, Fecioară, ceea ce eşti mântuirea oamenilor.
506
Ceea ce ai născut mântuirealumii, prin care ne-am ridicatde pre pământ la înălţime, bucură-te cea cu totul binecuvântată, care eşti acoperământ şi putere, zid şi tăriecelor ce cântă, Curată: preDomnul lucrurile lăudaţi-Lşi-L prea înălţaţi întru toţivecii.
Alt Irmos:
Din văpae, cuvioşilor…
Minţile cele cereşti prea s-auminunat de isprăvile sfinţilor mucenici; pentru rugăciunile lor, minunează întru noi, Stăpâne îndurate, din destul, milele Tale.
Cei ce aţi călcat focul cu roua cea dumnezeească, vitejiiDomnului cei vrednici de minune, izbăviţi-ne pre noi defocul cel muncitor, cu rugăciunile noastre cele fierbinţi către Stăpânul.
prea bunule Cuvinte, pre cei ce s-au mutat de la noi cudreaptă Credinţă învredniceşte-i vieţii cereşti şi luminii ceisfinte; prin rugăciunile mucenicilor celor bine biruitori.
A născătoarei.
Cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pre Tine, îndurate, ale sfinţilor mucenici şiale apostolilor Tăi, luminează sufletele noastre; ca să Te slăvim pre Tine cu bucuria sufletului, întru toţi vecii.
Alt Irmos:
pre Făcătorul făpturii…
Sfinte cete ale mucenicilor, aduceţi-vă aminte de cei ce vă laudă pre voi cu dragoste şi prea înalţă pre Hristos în veci.
Cu sabie tăindu-se mucenicii, se bucurau lăudând pre Hristos şi prea înălţându-L întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Cu minunată cuviinţă se împarte Treimea şi rămâne neîmpărţită ca un Dumnezeu, Pre aceasta o prea înălţăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioara a născut prunc; căci Dumnezeu s-a făcut omdintr-însa. Tot trupul să-L laude întru toţi vecii!
Stih:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israîl.
Stâlpi ai vitejiei s-au arătat mucenicii, veselindu-se pentru căderea diavolului, lăudândpre Hristos şi prea înălţându-L în veci.
Stih:
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui.
învredniceşte, Doamne, însânul lui Avraam pre robii Tăi, g
507
cari cu Credinţă şi cu nădejdes-au mutat la Tine.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Făcătorul a toată făptura, de care se spăimântează îngerii, cântaţi-L popoare şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul, fiindluminat, şi să prăznuească firea minţilor celor fără detrup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeuşi să strige: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, curată, pururea Fecioară.
Să strigăm ţie Credincioşii, bucură-te! prin tine făcându-ne părtaşi bucuriei cei dea-pururea; mântueşte-ne pre noide ispitele robiei păgâneşti şide toată altă bătae, Fecioară, care vine oamenilor celor ce greşesc, pentru mulţimea păcatelor.
Arătatu-te-ai luminarea şi întărirea noastră, pentru aceasta strigăm către tine: Bucură-te, steaua cea neapusă, care ai adus în lume pre soarele cel mare; bucură-te, Curată, ceea ce ai deschis raiulcel încuiat; bucură-te, vasul, carele ai primit mirul cel nedeşertat, ce s-a vărsat deasupra ta.
Să stăm cu cuvioasă temereîn casa Dumnezeului nostruşi să strigăm: Bucură-te, Stăpână lumii; bucură-te, marie, doamna noastră a tuturor;bucură-te, ceea ce una eşti între femei fără prihană şi bună; bucură-te, stâlpul cel de foc carele conduci firea omenească la vieaţa cea de sus.
porumbiţă, ceea ce ai născut pre cel milostiv, bucură-te, pururea Fecioară! Bucură-te, şi lauda tuturor cuvioşilor; bucură-te cununa mucenicilor;bucură-te, frumuseţea cea dumnezeească a tuturor drepţilor şi mântuirea noastră aCredincioşilor.
Fie-Ţi milă, Doamne, demoştenirea Ta, trecând cu vederea acum toate păcatelenoastre; având rugătoare spre aceasta către Tine, pre ceeace Te-a născut pre pământ fără de sămânţă, pre Tine, Hristoase, Carele ai voit de Te-ai închipuit în firea omenească, pentru marea mila Ta.
Alt Irmos:
pre Dumnezeu a-L vedea…
Ca lumina, ca soarele răsărind, mucenicii au luminat tot pământul cu razele bunei Credinţe
508
şi cu strălucirile minunilor; şi au pierdut întunerecul mulţimii dumnezeilor. Cu ale cărora rugăciuni, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Oaste nebiruită a mucenicilor, întăreşte-ne pre noi pre toţi, ca bine să ne nevoim şi să săvârşim curgerea postului; ca săvârşind lucrul dumnezeeştei vieţi, să ne facem părtaşi vieţii, bucurându-ne.
A morţilor.
Să ajungă bunătatea Ta, Doamne, pre cei ce s-au mutat de la noi, cu înfricoşată porunca Ta; să-i înconjure pre dânşii mila Ta şi să-i îndrepteze la locaşurile cele luminate de lumina feţii Tale.
A născătoarei.
Prin glasul îngerului ai născut, Născătoare de Dumnezeu, negrăit, pre vestitorul voiei Tatălui. Deci primeşte glasurile robilor tăi, cele ce aducemîn vremea postului şi le dului Dumnezeu ca nişte tămâie.
Alt Irmos: isaie dănţueşte…
Săvârşind praznic mucenicesc, să săltăm astăzi cu cântări, popoare, cântând lui Hristos, rânduitorul nevoinţelor, Şi Celui ce le-a dat lor biruinţă asupra vrăjmaşilor. Pre Carele cu cântări să-L slăvim.
Cu unghii de fier zgâri aţi fiind şi cu săbii tăiaţi din toate mădularele, v-aţi unit cu Hristos prin dragoste, prea lăudaţilor mucenici. Pentru aceasta bucurându-vă acum în ceruri, rugaţi-vă pentru noi toţi.
Slavă, a treimei:
întocmai în fiinţă, Te laud pre Tine Treime, ceea ce eşti fără de început, cinstită, de vieaţă începătoare, nedespărţită Unime. Părinte Cela ce eşti nenăscut, Cuvinte şi Fiule Cel născut şi Duhule sfinte; mântueşte-ne pre noi, cei ce Te lăudăm pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu; că întru tine zămislirea s-a făcut fără de bărbat şi naşterea întru feciorie. Dumnezeieşte Cel ce s-a născut; pre Carele mărindu-L, pre tine Fecioară te fericim.
Stih:
Sfinţilor cari sunt pre pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.
Oastea mucenicilor cea vitează a împăratului şi Dumnezeului tuturor, cu cântări să o încununăm popoare, că aceea a biruit taberile drăceşti. Pre carii lăudându-i, slăvim pre Stăpânul.
509
Stih:
Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Când vei scula toată făptura să se judece, Hristoase, milueşte pre Credincioşii robii Tăi, pre cari i-ai luat acum; iartă greşalele lor cele din viaţă şi cu sfinţii Tăi odihneşte-i în veci.
Irmosul:
Isaie dănţueşte! Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pre Emanuil, pre Dumnezeu şi omul; răsărit este numele Lui, pre Carele slăvindu-L, pre Fecioara o fericim.
LUMINÂNDA
Podobia: Femei, auziţi glas de veselie…
Taina cea din veci se cunoaşte astăzi; că Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu, se face fiu Fecioarei mariei, pentru milostivirea, şi Gavriil vesteşte bucuria bunei vestiri. Cu carele împreună să strigăm toţi: Bucură-te, Maica Domnului!(de trei ori).
LA LAUDE
Punem Stihurile pe 4; şi cântăm aceste stihiri, glasul al 4-lea:
Podobia: Ca pre un viteaz…
Taina cea ascunsă şi neştiută de îngeri, arhanghelului Gavriil i se înCredinţează şi către tine acum vine, ceea ce eşti bună şi curată porumbiţă, chemarea neamului nostru; şi strigă către tine, prea sfântă: Bucură-te, şi te găteşte prin cuvântul acesta, să primeşti pre Dumnezeu cuvântul în pântecele tău.(de două ori).
Palat purtător de lumină s-a gătit Ţie, Stăpâne, pântecele cel curat al dumnezeeştei fiice. Pogoară-Te şi vino la dânsa şi milueşte făptura Ta, care a dobândit război pentru pizmă, s-a ţinut în robia celui viclean, şi-a pierdut frumuseţea cea dintâi şi aşteaptă pogorîrea Ta cea mântuitoare.
Gavriil arhanghelul de faţă vine către tine şi strigă ţie, ceea ce eşti cu totul nevinovată: Bucură-te, deslegarea blestemului şi învierea celor căzuţi; bucură-te, ceea ce singură ai fost aleasă lui Dumnezeu; bucură-te, norul cel însufleţit al soarelui, care primeşti pre Cel neîncăput, ce va să se sălăşluească în pântecele tău.
Slavă, şi acum; Stihira, glasul al 4-lea, singur glasul.
Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu limba care nu o ştia; că grăia către dânsa arhanghelul graiuri de veste bună; şi ea primind vestirea cu Credinţă, Te-a zămislit pre
510
Tine, Dumnezeule Cel mai înainte de veci. Pentru aceea şi noi bucurându-ne, strigăm Ţie: Dumnezeule, cela ce te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare, dărueşte lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
DOXOLOGIA MARE
Ectenia şi Apolisul. Apoi ceasul întâiu şi Apolisul deplin.
LA LITURGHIE
Tipica şi din Canonul Acatistului: Cântarea a 3-a şi a 6-a: Apostolul zilei, dinepistola către Evrei, şi al Născătoarei de Dumnezeu, din aceeaşiepistolă. Evanghelia zilei, de la Marcu, şi a Născătoarei de Dumnezeu de la Luca.
CHINONICUL
Paharul mântuirii voiu lua şi numele Domnului voiu chema.
La masă mâncăm două fierturi cu undelemn şi bem vin, mulţumind Prea sfinţitei noastre Născătoarei de Dumnezeu, pentru minunile cele făcute de dânsa.
511
DUMINICA A CINCEA A SFÂNTULUI POST
Sâmbătă seara
Rânduiala este asemenea ca şi în celelalte Duminici, cântând şi rânduiala sfântului delaMineiu, ce se va întâmpla.
Iar alţii mai pre urmă au aşezat să se cânte înaceastă Duminică slujba cuvioasei Maiciinoastre Maria Egipteanca.
După Psalmul începător şi obişnuita Stihologie, la Doamne strigat-am, punem Stihirile pe 10:cântând trei Stihiri ale Învierii, din Octoih, trei ale lui Anatolie şi patru ale Cuvioasei, repetânduna. Glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puindu-şi în ceruri…
Se oprea de vederea cei mai înainte, prea lăudată, celor cinstite, întinăciunea cea mai dinainte, ce se trăgea din spurcăciuni; dar înţelepciunea ta şi cunoştinţa decele ce s-au lucrat de tine, maică de Dumnezeu înţelepţită, ţi s-a făcut ţie întoarcere sprecele mai bune; că privind spre icoana binecuvântatei fiicei lui Dumnezeu şi căindu-te de toate păcatele tale cu îndrăzneală te-ai închinatcinstitului lemn.
Închinându-te sfintelor locuri cu bucurie, ai luat de acolo darul călătoriei spre fapta bună cea de mântuire; aialergat grabnic cu bună călătorie şi trecând râul iordanului, în locaşul Botezătorului te-ai sălăşluit cu osârdie;
512
şi sălbăticia patimilor o ai întunecat cu vieaţa ta cea bună, împuţinând prin înfrânare înfierbântările trupului, maică pururea fericită.
Locuind înpustie, ai lepădat chipurile patimilor din sufletul tău, întipărindu-ţi închipuirea lui Dumnezeu, cuvioasă, prin feluri de bunătăţi; şi atâta ai strălucit, încât şi preste ape uşor ai trecut, fericită, şi te-ai ridicat de pre pământ cu rugăciunile tale către Dumnezeu; şi acum stând cu îndrăzneală înaintea lui Hristos, prealăudată marie roagă-te pentru sufletele noastre.
Slavă, glasul al 4-lea:
Puterea crucii Tale, Hristoase, a făcut minune; că şi ceea ce mai înainte era căzută de tot, s-a nevoit cu nevoinţă pustnicească. De unde şi lepădând neputinţa, vitejeşte a stătut împotriva diavolului. Pentru aceasta luând şi dar de biruinţă, se roagă pentru sufletele noastre.
Şi acum, a Născătoarei, cea întâia a glasului; Dogmatica.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile Octoihului, Slavă, a Cuvioasei, glasul al 2-lea:
Vânările sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului; greşalele gândului cu izvorul sihăstriei le-ai înecat; şi cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toatăpustia şi ne-ai odrăslit nouăroduri de pocăinţă. Pentrup aceasta cinstim pomenirea ta, Cuvioasă.
Şi acum, a Născătoarei, glas acelaşi:
Ominune mai nouă…
Troparul Învierii.Slavă, a Cuvioasei, glasul al 8-lea:
Marie, duhul tău…
Şi acum, A născătoarei. Cela ce pentru noi Te-ai născut…
Întru tine Maică cu osârdies-a mântuit Cel dupre chip, căluând crucea ai urmat Lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă desuflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă duhul tău.
Acestea le zicem şi la Dumnezeu este Domnul.
Şi cealaltă rânduială, după obiceiu.
LA UTRENIE
După toată rânduiala obişnuită, trei Canoane:
Al Învierii cu al Născătoarei de Dumnezeu, pe 6; acesta al Triodului, pe 4. şi al cuvioasei, pe 4.
Canon asupra bogatului şi a lui Lazăr.
Cântarea 1-a, glasul al8-lea, Irmos:
Apa trecându-o ca pre uscat…
Lăsatu-m-ai în bogăţia dulceţilor, veselindu-mă în toate zilele cu desfătarea bogatului.
513
Dar Te rog pre Tine, Mântuitorule, scapă-mă de foc ca pre Lazăr.
Îmbrăcatu-m-am, Mântuitorule, cu desfătările, ca cel ce se îmbracă cu vison şi cu haină aurită; ci să nu mă trimiţi pre mine în foc, ca pre acela.
Se veselea bogatul de demult cu bogăţia şi cu desfătarea, în vieaţa cea stricăcioasă; pentru aceasta s-a osândit la munci; iară Lazăr cel sărac s-a răcorit.
A născătoarei.
Cetele îngereşti şi omeneşti te laudă neîncetat, Maică, care nu ştii de mire; că ai ţinut pre Făcătorul ca prunc în braţele tale.
Alt Canon al Cuvioasei, pe 5.
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Valul mării…
Trimite-mi lumină mie, celui ce prăznuesc cu dragoste pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi dumnezeească, Cuvioasă, ceea ce stai înaintea lui Hristos, lumina cea neapropiată, mântuindu-mă din toate ispitele vieţii.
Cela ce ai venit cu trupul la Egipteni, Cel necuprins şi mai înainte de veci Te-a arătat din Egipt stea prea luminoasă
Domnul, Cel ce ştie toate mai înainte de facerea lor.
Slavă…,
Neştiind dumnezeeştile porunci, prea cinstită, ai întinat chipul cel dumnezeesc; dar prin dumnezeească purtare de grijă, iarăşi L-ai curăţit, îndumnezeindu-te, Cuvioasă, prin faptele tale cele dumnezeeşti.
Şi acum, a Născătoarei.
O, Milostivirea Ta cea multă, Dumnezeul meu, şi smerenia Ta cea nespusă. Cum ai asemănat cu îngerii pre păcătoasa de mai înainte, ca pre o curată şi fără prihană? Prin rugăciunile Maicii Tale.
Catavasie:
Deschide-voiu gura mea…
Cântarea a 3-a, Irmos:
Tu eşti întărirea celor ce…
Precum ai mântuit, Hristoase, pre Lazăr din văpaie, aşa să mă mântueşti şi pre mine nevrednicul robul Tău din focul gheenei.
Bogat sunt, Doamne, de patimi şi de desfătări; dar sărac ca Lazăr de averea bunătăţilor; ci mă mântueşte!
Cu roşu şi cu vison se îmbracă cel bogat, adică cu desfătările şi cu păcatele; pentru aceasta arde în văpaie.
514
A născătoarei.
Dă-ne nouă ajutor cu rugăciunile tale Preacurată, gonind năvălirile primejdiilor celor cumplite.
Alt Irmos:
Pre Tine, Cela ce ai spânzurat…
către porţile pierzării apropiindu-te prin faptele cele necuvioase, ţi-a deschis ţie porţile pocăinţei prea cinstită, Cel ce a sfărâmat mainainte cu puterea Dumnezeirii porţile iadului; fiind însuşi poarta vieţii.
Pre ceea ce se făcuse mainainte armă păcatului o ai arătat, prin închinarea armei dumnezeeştei cruci, atotbiruitoare tuturor armelor şi vicleniilor drăceşti, îndelung răbdătorule îndurate.
Slavă…
Cela ce şi-a vărsat sângele mainainte pentru mântuirea tuturor, cu baia lacrămilor te-a făcut curată pre tine, ceea ce boleai cumplit cu stricăciunea faptei celeirele; Cela ce a dat cu adevărat fiinţă tuturor.
Şi acum, A născătoarei.
Mai presus de tot cuvântul este minunea ce s-a făcut întru tine Fecioară; că cuvântul Tatălui întru tine dumnezeeşte s-a sălăşluit; dând numai cuCuvântul, tuturor celor ce păcătuesc, deslegarea greşalelor.
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pre înţelepciunea şi Cuvântul…
Toate săltările trupului înfrânându-ţi cu ostenelile sihăstreşti, ţi-ai arătat înţelepciunea sufletului tău, vitează; că poftind să vezi crucea Domnului, te-ai răstignit singură pre tine lumii, preamărită. Drept aceea şi spre râvna vieţii îngereşti cu dragoste te-ai îndemnat singură, preafericită; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruească iertare de greşale, celor ce cinstesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Pre ceea ce este uşă cerească şi sicriu, munte cu totul sfânt, nor strălucit, să o lăudăm; scară cerească, raiu cuvântător, mântuirea Evei şi vistierie mare a toată lumea; că într-însa s-a lucrat mântuirea lumii şi iertarea greşalelor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: Roagă pre Fiul tău şi Dumnezeu, să dăruească iertare de greşale celor ce se închină cu Credinţă preasfintei naşterii tale.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, taina…
Se desmierda bogatul cu mâncarea şi cu îmbrăcămintea,
515
veselindu-se; iară Lazăr poftea să se sature din sfărâmăturile mesei acestuia.
Câinii lingeau ranele lui Lazăr săracul, făcându-se mai milostivi decitimintea bogatului către sărac.
înaintea porţii bogatului se tăvălea de demult Lazăr, Mântuitorule, muncindu-se în nevoile sărăciei; pentru aceasta acum se preamăreşte.
A născătoarei.
Roagă, Preacurată, pre Cel ce L-ai născut, să scoată din robia vrăjmaşului pre cei ce te laudă; că tu singură eşti folositoarea noastră.
Alt Irmos:
Dumnezeeasca Ta plecăciune…
Ca un ziditor al firii omeneşti, ca un izvor al milei şi ca o bogăţie a milostivirii, Te-ai milostivit iubitorule de oameni, spre ceea ce a năzuit la Tine; şi o ai răpit de la fiara cea pierzătoare.
Sârguindu-te să vezi crucea, te-ai luminat marie cu lumina crucii Celui ce a pătimit pre cruce; răstignindu-te lumii, cu voia dumnezeească, ca o vrednică de minuni.
Slavă…
Ceea ce era mainainte pricina răutăţilor a multora, pentru pofta cearea, ca soarele strălucind s-a arătat povăţuitoare cuvioasă celor ce greşesc.
Şi acum, A născătoarei.
Covârşit-ai înaintea celor cereşti, cerule cel înţelegător al împăratului tuturor; că afară de legile firii ai născut, Preacurată, pre dătătorul de lege şi făcătorul tuturor.
Cântarea a 5-a, Irmos: Pentru ce m-ai lepădat…
Dacă a văzut bogatul pre Lazăr în sânurile lui Avraam, în lumină şi în slavă veselindu-se, a strigat: Părinte Avraame, milueşte-mă pre mine, cel ce sunt osândit din foc şi cumplit mi se arde limba.
Avraam a zis bogatului: Te-ai desmierdat, veselindu-te cu bogăţie lumească; pentru aceasta aicea te munceşti în foc, în veci, iară Lazăr cel sărac se bucură întru veselia cea nesfârşită.
Bogat m-am făcut cu înşelăciunea lumii, cheltuindu-mi toată vieaţa întru pofte ca şi bogatul, iubitorule de oameni, ci mă rog îndurărilor Tale, să mă mântuesc de foc, precum s-a mântuit Lazăr.
A născătoarei.
Având îndrăzneală către
516
Fiul tău, Preacurată, ca o maică, nu trece cu vederea purtarea de grijă cea pentru noi cei de un neam, rugămu-ne; că pre tine singură te punem rugătoare bine primită, noi, creştinii, către Stăpânul.
Alt Irmos:
Dumnezeească arătare, Hristoase…
Moisi s-a preamărit oarecând înSinai, văzând tainic, el, prealăudatul, spatele lui Dumnezeu, însemnând taină streină; iar acum Maria cu osârdie căzând la preacurata icoană a năstrapei care ţine mană, a luat vieaţă îngerească.
Dorind să vadă frumuseţea casei Tale, precum zice psalmistul, ceea ce a spurcat sălăşluirea Ta, s-a făcut locaş înţelegător slavei tale. Prin rugăciunile cele înţelegătoare, ale celei ce nu ştie de bărbat, care s-a făcut locaş al Tău, Hristoase, fă-mă şi pre mine locaş Duhului celui atotfăcător.
Slavă.
Ceea ce a vânat pre mulţi cu undiţa trupului, adecă cu ochii, şi i-a făcut mâncare diavolului, prin scurtă dulceaţă, s-a vânat cu tot adevărul de dumnezeescul dar al cinstitei cruci, făcându-se mâncare dulce lui Hristos.
Şi acum, A născătoarei.
O taină cunoscând ceata profeţilor, taina ce s-a făcut întru tine, Preacurată, în multe chipuri mainainte au grăit de tine cu dumnezeeşti cuvinte de taină; iar acum căzând Maria la preacurată icoana năstrapei, care a ţinut mana, te-a rugat pre tine să fii chezăşuire păcătoşilor către Dumnezeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Bogatul s-a osândit pre sine la văpaia focului, prinvieaţa cea desmierdată; iarăLazăr cel sărac, alegându-şi sărăcia în vieaţa de aici, s-a învrednicit bucuriei celei nesfârşite.
Lazăr s-a învrednicit în sânurile lui Avraam, desfătându-se Hristoase, cu vieaţa ceaveşnică; iară bogatul s-a osândit, să se muncească în foccu trupul şi cu sufletul.
Bogatul s-a osândit în focpentru Lazăr; iară pre mine păcătosul rogu-mă să nu mă osândeşti, Doamne, iubitorule de oameni; ci mă învredniceşte ca pre Lazăr, luminiiTale.
A născătoarei.
Să ne mântuim de greşalelecele cumplite, Curată, prin rugăciunile
517
tale, Născătoare de Dumnezeu, şi să dobândim, Preacurată, strălucirea cea dumnezeească a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce s-a întrupat din tine, precum nu se poate spune.
Alt Irmos.
Adâncul cel mai de jos…
Bucură-se, marie, oştile îngereşti, văzând întru tine preacuvioasă vieaţă întocmai cu a lor şi strigă: slavă fie Domnului.
Înfricoşază-se adunările întunecaţilor draci de tăria ta cea răbdătoare; că femeie fiind, goală şi singură, cu preamărire i-ai ruşinat.
Slavă…
Strălucit-ai ca soarele, prealăudată marie, şi toată pustia o ai luminat cu minunile; pentru aceasta luminează-mă şi pre mine cu lumina ta.
Şi acum, A născătoarei.
Luminându-se îngerii cu slava Celui născut al tău, Fecioară, au strigat: Pace nouă tuturor şi pre pământ oamenilor bunăvoire.
CONDAC glasul al 3-lea:
Podobie: Fecioara astăzi…
Ceea ce erai plină de tot felul de păcate mainainte, astăzi te-ai arătat aleasă lui Hristos, prin pocăinţă urmând vieţii îngereşti, şi cu arma crucii pierzi pe draci. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă împărăţiei, marie prealăudată.
ICOS:
Pre tine, mieluşeaua şi fiica lui Hristos, astăzi cu cântări te lăudăm, marie pururea slăvită, care te-ai arătat crescând între Egipteni şi din toată rătăcirea lor ai scăpat; şi de acolo te-ai adus bună şi desăvârşit odraslă Bisericii, prin post şi prin rugăciune. Că nevoindu-te mai presus de măsura firii omeneşti, te-ai înălţat întru Hristos, prin vieaţă şi prin fapte. Pentru aceasta te-ai arătat mireasă împărăţiei cerurilor, marie prealăudată.
În loc de Sinaxar, cetimvieaţa Cuvioasei maicei noastre Maria Egipteanca.(Caut-o la sfârşitul cărţii).
Cântarea a 7-a, Irmos:
Din Iudeea, mergând tinerii…
Precum a fost de demult Iov în rane, cu viermi şi în gunoiu, aşa a şezut şi Lazăr înaintea porţii bogatului, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat
Zăcând înaintea porţii nemilostivului bogat, Lazăr de demult aştepta măcarfărâmături din masa lui şi nimenea
518
nu-i da; dar în locul aceloraaaflat sânul lui Avraam.
Izbăveşte-mă de partea nemilostivului bogat, Hristoase al meu, rogu-mă şi, rânduindu-mă împreună cu Lazăr cel sărac, mă învredniceşte a striga Ţie cu mulţumită: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
A născătoarei.
Întrupându-Te din pântece fecioresc, Te-ai arătat spre mântuirea noastră; pentru aceasta ştiind pre Maica Ta Născătoare de Dumnezeu, strigăm Ţie cu mulţumită: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Alt Irmos:
Tinerii, în Vavilon, au călcat…
Marele între părinţi, înţeleptul Zosima, înconjurândpustia, s-a învrednicit a vedea pre Cuvioasa şi a strigat: Bineeşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Pentru ce ai venit, părinte, să vezi o femeie înstreinatăde toată bunătatea cea lucrătoare? strigat-a către bătrânul Cuvioasa şi a cântat: Bine Ieşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă.
Omorîndu-ţi, fericită, săltările patimilor tale, te odihneşti acum în limanul nepătimirii, strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum, A născătoarei.
Zămislit-ai cu chip negrăit, rămânând Fecioară preacurată, şi ai născut mântuirea lumii, pre Hristos Dumnezeul nostru. Pentru aceasta toţi Credincioşii pre tine cu cântări te slăvim.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De şapte ori cuptorul…
Cu veşmânt roşu, cu vison şi cu porfiră se îmbrăca de demult, luminat, bogatul cel ticălos; iară Lazăr cel sărac rău zăcea la poarta lui, poftind să se sature dinfărâmăturile ce cădeau din masă şi nimenea nu-i da lui; pentru aceasta împărăţeşte acum întru slavă împreună cu Hristos.
La poarta bogatului zăcea Lazăr cu trupul putred de rane şi poftea să se sature defărâmături şi nimenea nu-i da lui; iară câinii cu milostivire îi lingeau cu limba bubele lui şi ranele. Pentru aceasta s-a învrednicit de raiul desfătării.
Îmbogăţitu-m-am şi eu, mult milostive, cu dulceţuri, întru desfătarea vieţii acesteia, ca şi bogatul de demult, ce se îmbrăca
519
în toate zilele în porfiră; şi însumi eu mă judec spre pierzare, pentru desfătările şi înşelăciunile mele. Pentru aceasta, Hristoase, mă rog Ţie, să mă scuteşti de focul cel veşnic întru toţi vecii.
A treimei:
Pre Dumnezeirea cea întreit luminătoare, care slobozeşte o rază din o fire în trei feţe, pre Tatăl cel fără început, pre Cuvântul Tatălui, cel de o fire, şi pre Duhul cel de o fiinţă, carele împreună împărăţeşte, tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Înfricoşează-te şi te teme…
Cela ce cerci adâncurile inimii şi ştii toate ale noastre mainainte de a fi, Mântuitorule, ai răpit din vieaţa cea silnică pre ceea ce a alergat la iubirea Ta de oameni, care strigă neîncetat: Preoţi binecuvântaţi, popoare prea înălţaţi pre Hristos în veci.
O! Cât este de cinstităschimbarea mutării tale către cele mai bune, cuvioasă! O! Dragoste dumnezeească a ta, care ai urît dulceţile trupeşti! O! Credinţa ta cea fierbinte şi dumnezeească, prealăudată marie! Care cu o Credinţă olăudăm şi o prea înălţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Aflat-ai platadurerilor şi răsplătireaostenelilor tale, cinstită marie, prin care ai surpat pre vrăjmaşul cel ucigaş; şi acum strigi împreună cu îngerii cântare fără tăcere, lăudând şi prea înălţând pre Hristos întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Pre mine tot m-a înoit pentru bunătate, în pântecele tău, Preacurată; nestricând osebirile amândoror firi, ca un Stăpân al tuturor vecilor. Pentru aceasta pre tine, ca pre o pricină a mântuirii noastre, cu cântări te lăudăm întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
pre tine, cea neispitită…
Fă-mă, Hristoase, sărac ca Lazăr, rogu-mă, fugărind poftele desfătărilor mele, ca un Dumnezeu din fire; iar întru bunătăţi mă fă bogat; ca prin Credinţă, cu cântări să Te slăvesc.
Bogat şi nemilostiv fiind, m-am uitat prin Credinţă la mintea mea, lepădat fiind înaintea porţilor poruncilor Tale, iubitorule de oameni; ci ca un îndurat şi iubitor,
520
ridică-mă ca şi de demult pre Lazăr, prietenul Tău cel mort de patru zile.
Toţi am înţeles pilda Stăpânului; deci, toţi Credincioşii să urîm nemilostivirea bogatului, ca să scăpăm de muncă şi să săltăm pururea în sânurile lui Avraam.
A născătoarei.
Pre tine, ceea ce ai ţinut în braţe pre Dumnezeu cel nevăzut, Carele este lăudat în cer de toată făptura şi printine ne dărueşte nouă pururea mântuire, cu Credinţă te slăvim.
Alt Irmos:
Nu te tângui pentru mine…
Lesne ai răbdat Maică osteneala pustiei, îndreptându-te cu puterea cea tare a lui Hristos; că gândurile cele spurcate ce-ţi veneau le-ai stins, preacinstită, cu izvoarele dumnezeeştilor lacrimi, ceea ce eşti vârful sihaştrilor, lauda cuvioşilor.
Cu raze prea luminoase te-a luminat pre tine Fecioara şi Preacurata, ceea ce una a născut pre Hristos lumina, făcându-te înfricoşată vrăjmaşilor pre tine, cinstită. Şi tuturor arătându-te, marie, a fi podoaba pustnicilor, întărirea cuvioşilor.
Slavă…
Lăsând înţelepţeşte toate cele pământeşti, te-ai arătat sălăşluire cinstită Duhului; ci roagă pre singur Mântuitorul Hristos să scape de răutăţile lumeşti pre cei ce săvârşesc cu Credinţă dumnezeească pomenirea ta.
Şi acum, A născătoarei.
Tăindu-te de legile fireşti, Fecioară, ai născut curată mai presus de fire prunc tânăr pre pământ, pre Cel ce este dătător de lege şi Vechi de zile, ceea ce eşti cer înţelegător al Făcătorului tuturor. Pentru aceasta cu Credinţă şi cu dragoste pre tine te fericim.
LUMINÂNDA ÎNVIERII
Apoi Slavă, a Cuvioasei.
Podobia: Ceea ce ai împodobit cerul…
Pildă de pocăinţă avându-te pre tine, cuvioasă marie roagă pre Hristos să ne dăruească nouă aceasta în vremea postului; ca prin Credinţă şi prin dragoste să te lăudăm pre tine cu cântări.
Şi acum, A născătoarei.
Ceea ce eşti îndulcirea îngerilor, bucuria celor scârbiţi, părtinitoare creştinilor, Fecioară, Maica Domnului, sprijineşte-mă şi mă izbăveşte de muncile cele veşnice.
521
LA LAUDE
Patru Stihiri ale învierii, din Octoih, şi patru ale lui Anatolie; apoi cântăm, Stih:
Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pre săracii Tăi până în sfârşit.
Glasul 1-iu, singur glasul.
Nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncarea şi băutura, ci dreptatea şi nevoinţa cu sfinţenie. Pentru aceasta, nici bogaţii nu vor intra într-însa, ci numai câţi pun averile lor în mâinile săracilor; acestea învaţă şi David proorocul, zicând: Bărbat drept este cel ce milueşte în toate zilele, cel ce se desfătează întru Domnul, umblă în lumina Lui şi carelenu se va poticni. Acestea toate s-au scris, spre învăţătura noastră; ca postind, să facem bunătate şi aşa va da nouă Domnul, în locul celor pământeşti, cele cereşti.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum…
Prea binecuvântată eşti… DOXOLOGIA MARE Ecteniile şi Apolisul.
LA LITIE
Stihira Evangheliei şi celelalte.
LA LITURGHIE
Fericirile glasului, Prochimenul glasului şi al sfintei, glasul al 4-lea:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
Stih:
Întru adunări binecuvântaţi pre Dumnezeu.
Apostolul zilei, din cartea către Evrei, şi al Cuvioasei, din cartea cea către Galateni. Evanghelia zilei, de laMarcu, şi a cuvioasei, de laLuca.
CHINONICUL Lăudaţi pre Domnul…
Altul:
Întru pomenirea veşnică va fi dreptul…
Iară la masă ne ospătăm ca şi în celelalte Duminici.
DUMINICA SEARA
La Doamne strigat-am, punem Stihirile pe 10 şi cântăm patru ale glasului, din Octoih, cele de umilinţă, trei podobnice ale Triodului şi trei din Mineiu, glasul 1-iu.
Podobia: Prea lăudaţilor mucenici… Sărăcind, Hristoase, Cela ce eşti bogat, ai îmbogăţit pre oameni cu nemurirea şi cu strălucirea; pentru aceasta îmbogăţeşte-mă cu bunătăţi pre mine, cel ce am sărăcit de dulceţile lumii şi mă împreună cu Lazăr cel sărac, izbăvindu-mă de munca bogatului şi de gheena care mi s-a gătit.
îmbogăţitu-m-am cumplit în răutate şi am iubit desmierdarea, m-am îndestulat de desfătări în vieaţă, Doamne,, şim-am făcut vinovat focului gheenei, neuitându-mă, ca şi Lazăr, la mintea mea cea flămândă; şi lepădat fiind înaintea uşilor faptelor celor dumnezeeşti, milostiveşte-Te spre mine, Stăpâne.
522
Altă Stihiră, a lui Teodor, glasul 1-iu: Podobia: Nor luminos pre Tine…
începând cu dragoste a şasea săptămână a cinstitului post, să aducem, Credincioşilor, cântare, înaintea prăznuirii stâlpărilor, Domnului Celui ce vine în slavă cu puterea Dumnezeirii, în Ierusalim, ca să omoare moartea. Pentru aceasta să gătim cu bună Credinţă semnele biruinţei, ramurile bunătăţilor, strigând: Osana! făcătorului tuturor.
Şi trei de la Mineiu.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
IEŞIRE:
Lumină lină…
Prochimen, glasul al 8-lea:
Dat-ai moştenire celor ce se tem…
cu Stihirile lui. (Caută-le la Duminica întâia a postului, seara, la pag. 239).
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori.
Glasul 1-iu, singur glasul.
Minunat este obiceiul cel milostiv al Mântuitorului pentru noi, că având cunoştinţa celor ce vor să fie, ca şi a celor ce sunt de faţă, a vădit viaţa lui Lazăr şi a bogatului. Deci, privind noi la sfârşitul amândorora acelora, să fugim de cumplirea şi de urîrea de oameni a aceluia şi să râvnim răbdării şi aşteptării cei îndelungate a celuilalt, ca încălzindu-ne împreună cu dânsul în sânurile lui Avraam, să strigăm: Drepte judecătorule, Doamne, slavă Ţie.
Martirica:
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi ale Născătoarei de Dumnezeu, dă-ne nouă pacea Ta şi ne milueşte, ca un îndurat.
Slavă, şi acum; a Născătoarei, însăşi Podobia.
Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti şi pre pământ, oamenilor, tare folositoare; Preacurată Fecioară, mântueşte-ne pre noi, cei ce scăpămla tine; că spre tine, după Dumnezeu, nădejdile ne-am pus, Născătoare de Dumnezeu.
În Lunea stâlpărilor LA UTRENIE
Cântăm treimicile glasului.
După întâia Stihologie, cântăm Sedelnele cele de umilinţă, din Octoih, şi A născătoarei.
După a doua Stihologie, zicem această Sedealnă, glasul 1-iu.
Podobie: Piatra fiind pecetluită…
Răsturnând piatra împietririi de pe inima mea, Doamne, ridică sufletul meu cel omorît de patimi, bunule, şi mă învredniceşte să-Ţi aduc. Stăpâne, cu umilinţă stâlpări de fapte bune, ca Biruitorului iadului; ca să dobândesc viaţa cea veşnică, lăudând
523
puterea şi milostivirea Ta, unule iubitorule de oameni.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a născătoarei.
Minunea minunilor văzând întru tine, făptura se bucură, ceea ce eşti plină de dar; că ai zămislit fără sămânţă şi ai născut negrăit pre Cel ce nu pot să-L vadă mai marii cetelor îngereşti. Pre Carele roagă-L, născătoare de Dumnezeu, pentru sufletele noastre.
După a treia stihologie, Sedealna glasul 1-iu:
Podobia: Piatra fiind pecetluită…
începând a şasea săptămână a postului, să aducem cântare, mainainte de prăznuîirea Stâlpărilor, lui Hristos, Celui ce vine pentru noi să şeadă pre mânzul asinei, ca să spună Tatălui dobitociapăgânilor, ca un împărat. Deci, să-i gătim toţi ramuri de bunătăţi, ca să vedem şi învierea Lui, bucurându-rie.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Mâinile tale, cele dumnezeeşti, cu care ai ţinut pre Făcătorul întrupat pentru bunătatea Lui, tinzându-le Fecioară preasfântă, roagă-L să ne izbăvească de supărări, de patimi şi de primejdii, pre cari cu dragoste te lăudăm şi strigămţie: Slavă Celui ce S-asălăşuit întru tine; slavă Celui ce a ieşit din tine; slavă Celui ce ne-a slobozit pre noi, prin naşterea ta.
Psalmul 50.
Şi cântăm Canonul Mineiului. Şi această TRICÂNTARE
Cântarea 1-a, glasul 1-iu, Irmos:
Cântare de biruinţă…
Să omorîm patimile cu postul, să înviem duhul prin faptele dumnezeeşti, ca săvedem cinstita patimă a lui Hristos cu gând curat.
Pre mine, cel ce am urmatnăravului nemilostivului bogat, îndurate iubitorule de oameni, rândueşte-mă împreunăcu Lazăr cel sărac, rogu-mă;izbăvindu-mă din văpaie şi din focul cel nestins.
Postit-am, de toate faptelebune şi m-am ospătat până lasaţiu cu greşalele, Doamne; ci mă satură de mâncarea ceamântuitoare şi cinstită, pre mine cel ce rău am flămânzit.
A născătoarei.
Pre mine, cel osândit şi aruncat în pedeapsă pentrufaptele mele, Preacurată Stăpână, îndură-te de mă mântueşte, ceea ce ai născut preDumnezeu Cel prea îndurat.
Alt Irmos, glasul acelaşi:
Lui Dumnezeu, Celui ce a…
Să întâmpinăm Credincioşii
524
praznicul Stâlpărilor de astăzi şi mainainte, prăznuindu-l luminat; ca să ne învrednicim a vedea şi patima cea de vieaţă purtătoare.
Vine şi merge Hristos la Ierusalim, ca un împărat, şezând pre mânzul asinei; ca să supună dobitocia păgânilor sub jugul Tatălui.
Slavă, A treimei:
Unime, ceea ce eşti întru o Dumnezeire în trei feţe, Dumnezeule Părinte Cel nenăscut şi Fiule unule născut şi unule Duhule Sfinte, împărăţie întocmai stăpânitoare, milueşte-ne pre noi.
Şi acum, A născătoarei.
Preaslăvite s-au grăit de tine pretutindenea, că ai născut cu trup pre Făcătorul tuturor, Născătoare de Dumnezeu, marie, ceea ce nu ştii de mire şi eşti neispitită de nuntă.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Iată, vine Hristos la cetatea Vithfagi, bucură-te Vitanie, patria lui Lazăr; că ţie-ţi va arăta minunea mare, înviind pre Lazăr din morţi.
Irmosul:
Lui Dumnezeu, Celui ce a ajutat în Egipt lui Moisi şi printr-însul a cufundat pre Faraon cu toată oastea lui,
să-I cântăm cântarea de biruinţă, că S-a preaslăvit.
Cântarea a 8-a, Irmos:
De carele se înfricoşează…
Cu gânduri neroditoare m-am îmbogăţit eu, ticălosul; sufletul mi-am spurcat cu pofte nelegiute şi mă înconjură întunerecul desnădăjduirii; străluceşte-mi, Dumnezeul meu, lumina pocăinţei.
Precum ai luminat de demult pre orbul cel din naştere, luminează-mi şi sufletul meu, carele nu vede lumina Ta, milostive, ci este îngropat întru întunerecul uitării cei rele şi în grijile lumii.
Postind Ilie, a deschis cerurile şi a adăpat cu ploi pământul cel însetat. Să postim şi noi vărsând izvoare de lacrimi sufleteşti, ca să ne miluim.
A născătoarei.
Ca o viţă însufleţită ai înflorit nouă strugurul cel copt, Preacurată Fecioară, carele a izvorît vinul iertării şi a uscat beţia păcatului.
Alt Irmos:
Cântarea celor fără de trup…
Deschisu-s-au uşile cele dinnaintea învierii lui Lazăr; că vine Hristos să ridice pre cel mort, ca din somn, şi să biruească cu vieaţa pre moarte.
525
Mare este lauda ta, o! Vitanie, că te-ai învrednicit a primi oaspe pre Făcătorul, strigând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
A Treimei.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Pre tine, Unimea cea întreită, mai presus de fiinţă, ceea ce Te uneşti dupre chip întru despărţirea feţelor, pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul cel dumnezeesc slăvim.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, strigăm ţie împreună cu îngerul, că ai ridicat bucurie în lume, pre Mântuitorul lumii; pre Carele roagă-L, Fecioară prealăudată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cântare aducem Ţie, că ai încălecat pre mânz, Cela ce şezi pre heruvimi întru înălţime, ca să supui pre toţi, Hristoase, stăpânirii Tale.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Cântarea celor fără de trupuri aducem Ţie, ca şi tinerii în cuptor şi cântând zicem: Binecuvântaţi şi prea înălţaţi pre Hristos în veci.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Izvorul cel primitor…
Omorît fiind de greşale multe, sunt cuprins în mormântul lenevirii, avânddeasupra mea pusă piatra desnădăjduirii; pe care ridicându-o, Hristoase, cu mila Ta, înviază-mă ca şi mainainte pre Lazăr.
Să fugim de asemănarea bogatului, cel osândit în văpaia cea nestinsă, să iubim răbdarea lui Lazăr cea cu dureri, ca să ne mângâe pre noi Iisus şi părtaşi împărăţiei să ne facă.
Să iubim postul cel ucigător de patimi, să ne îndeletnicim întru rugăciuni cu deadinsul, să plângem, să ne tânguim şi să suspinăm fierbinte; ca, ducându-ne de aici, să ne primească Avraam în sânurile sale.
A născătoarei.
Odorul fecioriei cel dumnezeesc, singură îndreptarea strămoşilor, izvorul carele izvorăşte adâncul milostivirii, pre Născătoarea de Dumnezeu, frumuseţea lui Iacov, cei ce ne-am mântuit printr-însa să o lăudăm.
Alt Irmos
Pre tine, uşa cea încuiată…
Astăzi umblând Hristos pre lângăiordan, I s-a arătat boala lui Lazăr şi ca un mai înainte cunoscător, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte.
526
Găteşte-te Vitanie, împodobeşte-ţi dumnezeeşte intrările tale, lărgeşte-ţi curţile; că iată vine Stăpânul cu apostolii, ca să învieze pre cela ce l-ai crescut.
Slavă, a Treimei.
Pre Tine, Uniune în trei ipostasuri şi fiinţă nedespărţită, Te slăveşte oastea celor câte cu şasearipi şi neamul omenesc cu cântări Te lăudăm.
Şi acum, A născătoarei.
Pre Tine Cel ce Te-ai născut din Tatăl fără de ani şi din mumă cu chip negrăit sub ani, spre mântuirea tuturor, ca pre un făcător şi stăpân, cu cântări Te slăvim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu ramurile facerii de bine ţiind şi stâlpările curăţiei, să ne gătim toţi să întâmpinăm pre Hristos, ca pre unul Dumnezeul nostru, Care vine la Ierusalim.
Irmosul:
Pre tineNăscătoare deDumnezeu Fecioară, pre ceea ce te-a văzut profetul Iezechil l uşă, prin care nimenea n-a trecut, fără numai Dumnezeu singur, cu cântări te slăvim.
Apoi:
Cade-se să te fericim…
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 5-lea
Să nu mă osândeşti pre mine, Hristoase, în văpaia gheenei, ca pre bogatul pentru Lazăr; ci-mi dărueşte mie, celui ce mă rog cu plângere, o picătură din iubirea de oameni, Dumnezeule, şi mă milueşte.(de două ori).
A Mucenicilor.
Binecuvântată este oastea împăratului ceresc, că de şi au fost pământenii purtători de chinuri, dară s-au sârguit să ajungă la vrednicia îngerească, de trupuri nebăgând seamă; şi prin patimi s-au învrednicit cinstei celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor, Doamne, trimite nouă mare milă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Ceea ce eşti plină de dar, fii mijlocitoare cu rugăciunile tale şi cere sufletelor noastre mulţimea îndurărilor şi iertare de multe greşale, rugămu-ne.
Şi celelalte, după rânduială.
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 6-lea:
Aceasta este, Dumnezeule, ziua cea înfricoşată, a cărei
527
înserare nu ne nădăjduim să o ajungem; şi aceasta a o vedea ne-ai învrednicit pre noi, cu iubirea Ta de oameni, întreit sfinte, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Să se veselească inima celor ce caută pre Domnul…
Stih:
Mărturisiţi-vă Domnului şi chemaţi numele Lui.
Din prooroci Isaiei, cetire.
Cap. 48—49, vers. 17—4.
Aşa grăeşte Domnul, Mântuitorul tău, sfântul lui Israil: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te învaţă spre folosul tău şi te duce pe calea pe care trebueşte să mergi. Dacă ai fi luat aminte la poruncile mele, fericirea ta ar fi fost asemenea unui râu şi dreptatea ta ca valurile mării. şi va fi seminţia ta ca nisipul mării şi odraslele pântecelui tău capulberea pământului. Nimic nu va Nimici, nici nu va şterge numele tău înaintea mea! Ieşiţi din Babilon, fugiţi din Caldeia cu cântece de veselie! Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea, duceţi-o până la marginile pământului! Ziceţi: Domnul răscumpără pe sluga sa Iacov. Dar lor nu le este sete în pustiu unde el îi duce; el le izvorăşte apă din stâncă. El despică stânca şi apa ţâşneşte! Nu este pace, zice Domnul, pentru cei fără de lege!
Ascultaţiostroavelor, luaţi aminte popoare depărtate! Domnul m-a chemat de la naşterea mea, din pântecele maicii mele mi-a spus pe nume. Făcut-a din gura mea sabie ascuţită; ascunsu-m-a la umbra mâinii sale. Făcut-a din mine săgeată ascuţită şi în tolba sa laoparte m-a pus, şi mi-a zis mie: Tu eşti sluga mea Israil, întru care eu mă voiu proslăvi! Dar eu îmi spuneam: în deşert m-am trudit, în zadar şi pentru nimic mi-am prăpădit puterea mea! Partea ce mi se cuvine mie este la Domnul şi răsplata mea la Dumnezeul meu.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul luiIsrail, din veac şi până în veac.
Stih:
Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.
În Lunea stâlpărilor
SEARA
Du pă obişnuita Stihologie, la Doamne strigat-am punem stihirile pe 3: trei ale Triodului şi trei de la mineiu, şi cântăm stihirile podobnice, facerea LuiIosif,
Glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puindu-şi…
Prin multe greşale şi prin desmierdările vieţii mi-am bolnăvit sufletul, eu ticălosul, şi zac pururea pre patul trândăviei, Stăpâne. Ci strig Ţie, prea milostive: Venind, cercetează-mă, dându-mi întărire şi milă, şi nu mă lăsa pre mine, ca nu cândva să adorm întru moarte; şi să nu se bucure de pieirea mea vrăjmaşul, cel ce caută pururea, Mântuitorule, să mă tragă întru adâncurile iadului.
Râvnind nebuneşte bogatului celui nemilostiv, cu dulceaţa mă veselesc, în desmierdări şi în pofte cufundându-mă; şi văzându-mi mintea, Doamne, zăcând pururea înaintea uşilor pocăinţei ca şi Lazăr, o trec fără simţire flămândă fiind şi bolnavă şi rănită de patimi; pentru aceasta vinovat sunt a fi în văpaia gheenei; din care scapă-mă, Stăpâne, unule mult milostive.
Altă stihiră, a lui Teodor, glasul al 5-lea:
528
Podobia: Doamne, pre vremea lui Moisi…
Doamne, umblând cu trupul pre lângăiordan, ai spus mai înainte că nu este boala Lui Lazăr de moarte; ci că s-a îngăduit pentru slava Ta, Dumnezeul nostru. Laudă slavei şi lucrului Tău şi puterii Talecelei a toate, că ai surpat moartea pentru mulţimea milostivirii, iubitorule de oameni.
Şi trei din Mineiu.
Slavă, şi acum…A născătoarei.
Prochimen, glasul al4-lea:
Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.
Stih:
Să zică cei mântuiţi de Domnul.
Dela Facere, cetire.
Cap. 27, vers 1—41.
Iar după ce a îmbătrânit Isaac şi au slăbit vederilo ochilor săi, a chemat pe Isav, pe fiul său celmai mare, şi i-a zis: Fiul meu. Zis-a acela: Iată-mă! Şi Isaac a zis: Iată eu am îmbătrânit şi nu ştiu ziua morţii mele. Ia-ţi dară uneltele tale: tolba şi arcul, şi ieşi la câmp şi adă-mi ceva vânat; să-mi faci mâncare, cum îmi place mie, şi adă-mi să mănânc, ca să te binecuvinteze sufletul meu până nu mor. Rebeca însă a auzit ce a zis Isaac către fiul său Isav. S-a dus deci Isav la câmp să vâneze vânat pentru tatăl său; iar rebeca a zis cătreIacov, fiul cel mai mic: Iată, eu am auzit pe tatăl tău grăind cu Isav, fratele tău, şi zicând: Adă vânat şi fă-mi o mâncare să mănânc şi să te binecuvintezînaintea Domnului, până a nu muri. Acum dar, fiul meu, ascultă ce am să-ţi poruncesc:du-te la turmă şi adă-mi de acolo doi iezi tineri şi buni şi voiu face din ei mâncare, cum îi place tatălui tău; iar tu o vei duce tatălui tău să mănânce, ca să te binecuvinteze tatăl tău înainte de a muri. Iacov însă a zis cătrerebeca, mama sa: Isav, fratele meu, e om păros, iar eu n-am păr. Nu cumva tatăl meu să mă pipăe şi voiu fi în ochii lui, ca un înşelător, şi în loc de binecuvântare, voiu atrage asupră-mi blestem? Zis-a mama sa: Fiul meu, asupra mea să fie blestemul acela; ascultă numai povaţa mea şi du-te, de-mi adă iezii. Atunci ducându-se Iacov, a luat şi a adus mamei sale iezii, iar mama sa a gătit mâncare, cum îi plăcea tatălui lui. Apoi a luatrebeca haina cea mai frumoasă a lui Isav, fiul ei cel mai mare, care era la ea în casă, şi a îmbrăcat pe Iacov, fiul ei cel mai mic; iar cu pelcelele iezilor a înfăşurat braţele şi părţile goale ale gâtului lui. Şi a dat mâncarea şi pâinea ce gătise în mâinile lui Iacov, fiul său, şi acesta a intrat la tatăl său şi a zis: Tată! Iar acela a răspuns: Iată-mă! Cine eşti tu, copilul meu? Zis-a Iacov către tatăl său: Eu sunt Isav, întâiul tău născut. Am făcut precum mi-ai poruncit, scoală şi şezi de mănâncă din vânatul meu, ca să mă binecuvinteze sufletul tău. Zis-a Isaac către fiul său: Cum l-ai găsit aşa curând, fiul meu? Şi acesta a zis: Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte. Zis-a Isaac iarăşi cătreIacov: Apropie-te să te pipăesc, fiul meu, de eşti tu fiul meu Isav, sau nu. Şi s-a apropiat Iacov de Isaac, tatăl său, iar acesta l-a pipăit şi a zis: Glasul este glasul lui Iacov, iar mâinile sunt mâinile lui Isav; Dar nu l-a cunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Isav; şi l-a binecuvântat. Şi a mai zis: Tu oare eşti fiul meu Isav? Şi Iacov a răspuns: Eu. Zis-a Isaac: Adă-mi şi voiu mânca din vânatul fiului meu, ca să te binecuvinteze sufletul meu. Şi i-a adus şi a mâncat; apoi i-a adus şi vin şi a băut. După aceea Isaac, tatăl său, i-a zis: Apropie-te, fiule, şi mă sărută! Atunci s-a apropiat Iacov şi l-a sărutat. Şi a simţit isaac mirosul hainei lui şi l-a binecuvântat şi a zis: Iată, mirosul fiului meu e ca mirosul unui câmp bogat pe care l-a binecuvântat Domnul. Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din grăsimea pământului, pâine multă şi vin. Să-ţi slujească popoarele, şi căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste fraţii tăi, şi feciorii mamei tale să ţi se închine ţie; cel ce te va blestema să fie blestemat şi binecuvântat să fie cel ce te va binecuvânta! Îndată ce a contenit Issac de binecuvântat pe Iacov, fiul său, şi cum a ieşit Iacov de la faţa tatălui său isaac, a venit şi Isav cu vânatul lui. A făcut şi el bucate şi le-a adus tatălui său, şi a zis către tatăl său: Scoală, tată, şi mănâncădin vânatul fiului tău, casă mă binecuvinteze sufletul tăuIar Isaac, tatăl său, i-a zis: Cine eşti tu? Iar el a zis: Eu sunt Isav, fiul tău cel întâiu născut. Atunci s-a cutremurat Isaac cu cutremur mare foarte şi a zis: Dar cine-i acela, care a căutat şi mi-a adus vânat şi am mâncat de la el înainte de a veni tu, şi l-am binecuvântat şi binecuvântat va fi? Iar Isav, auzind cuvintele tatălui său Isaac, a strigat cu glas mare şi foarte dureros şi a zis către tatăl său: Binecuvintează-mă şi pe mine, tată! Zis-a
529
Isaac către el: A venit fratele tău cu înşelăciune şi a luat binecuvântarea ta. Iar Isav a zis: Din pricină oare că-l cheamă Iacov, de aceea m-a înşelat de două ori? Deunăzi mi-a răpit dreptul de întâiul născut, iar acum mi-a răpit binecuvântarea mea. Apoi a zis Isav către tatăl său: Nu mi-ai păstrat şi mie binecuvântare, tată? Răspuns-a Isaac şi a zis lui Isav: Iată stăpân l-am făcut peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut lui robi; cu pâine şi cu vin l-am dăruit. Dar cu tine ce să fac, fiul meu? Şi a zis Isav către tatăl său: Tată, oare numai o binecuvântare ai tu? Binecuvintează-mă şi pe mine, tată! Şi cum Isaac tăcea, Isav şi-a ridicat glasul şi a început a plânge. Atunci răspunzând Isaac, tatăl lui, a zis către el: Iată, locuinţa ta va fi un pământ mănos şi cerul îţi va trimite roua sa; cu sabia ta vei trăi şi vei fi supus fratelui tău; va veni însă vremea când te vei ridica şi vei sfărâma jugul lui de pe grumazul tău. De aceea ura Isav pe Iacov pentru binecuvântarea, cu care-l binecuvântase tatăl său.
Prochimen, glasul al 7-lea:nalţă-Te preste ceruri. Dumnezeule, şi preste tot pământul slava Ta.
Stih:
Gata este inima mea, Dumnezeule, gata esteinima mea.
Dela Pilde, cetire.
Cap. 19, Vers. 16—25.
Zis-a Domnul: Cel ce ia seama la poruncă, îşi păstrează sufletul său, iar cel ce dispreţueşte cuvântul (lui Dumnezeu) va muri. Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi el îi va răsplăti fapta lui cea bună. Pedepseşte pe feciorul tău căci mai e nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori. Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit, dacă îl cruţi odată, trebuie să începi din nou. Ascultă sfatul şi primeşte povaţa, ca să fii înţelept toată viaţata. Multe puneri la cale se sbuciumă în inima omului, dar numai sfatul Domnului iafiinţă. Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preţ este un sărac bun decât un ommincinos. Frica de Dumnezeu duce la viaţăşi ne îndestulăm fără să fim loviţi de nenorocire. Leneşul îşi înmoaie mâna în farfurieşi nu o duce la gură. Loveşte pe cel ce bat jocoreşte şi cel simplu va deveni înţelept; mustră pe cel înţelegător şi el va pricepeştiinţa.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 5-lea:
Scapă-ne, Mântuitorule, de lăcomia cea vătămătoare de suflet şi ne rândueşte cu Lazăr cel sărac în sânurile lui Avraam; că Tu, bogat fiind întru milă, ai sărăcit pentru noi de bunăvoie şi ne-ai adus din stricăciune în nestricăciune, ca un Dumnezeu milostiv şi iubitor de oameni.(de două ori).
Martirica:
Cela ce ai primit răbdarea sfinţilor mucenici, primeşte şi de la noi cântare, iubitorule de oameni; dăruindu-ne nouă cu rugăciunile lor mare milă.
Slavă, şi acum…, A născătoarei.
Scoate-ne din nevoile noastre, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai născut pre făcătorul tuturor; ca să strigăm totdeauna: Bucură-te, folositoarea sufletelor noastre!
În Marţea stâlpărilor LA UTRENIE
Treimicile glasului ce se va Întâmpla. După întâia stihologie, zicem sedelnele cele de umilinţă, din Octoih, şi A născătoarei. După a doua stihologie, sedealna lui Iosif, glasul al 6-lea Podobia:Puterile îngereşti…
Topindu-mă de boala păcatelor, zac în patul deznădăjduirii. Pentru aceasta, tămăduitorule al bolnavilor, cercetează-mă cu iubirea Ta
530
de oameni şi nu mă lăsa să adorm cumplit în moarte, Îndurate; ca să strig Ţie cu căldură: Dătătorule de milă, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Începătură mântuirii s-a făcut vorba lui Gavriil către Fecioara; că auzind aceasta, bucură-te! nu s-a ferit de închinăciune, nu s-a îndoit ca Sara în cort; ci aşa a strigat: Iată roaba Domnului, fie mie dupre cuvântul tău.
După a treia stihologie, sedealna lui Teodor, glasul al 5-lea,
Podobia: Astăzi luminează…
Ieri şi astăzi a fost boala lui Lazăr; că aceasta o au spus lui Hristos surorile aceluia. Găteşte-te, Vitanie, cu bucurie, să primeşti o as pe pre Stăpânul şi împăratul tuturor şi să strigi Lui împreună cu noi: Doamne, slavă Ţie.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Maica lui Dumnezeu preasfântă, ceea ce eşti zidul creştinilor, apără, dupre obiceiu, pre poporul tău carele strigă ţie cu deadinsul. Stai împotriva spurcatelor şi măreţelor noastre gânduri; ca să strigăm ţie: Bucură-te, pururea Fecioară!
Psalmul 50.
CANOANELE
Canonul Mineiului şi Tricântarea lui Iosif. Se ceteşte Cântarea a doua din Psaltire.
Cântarea a 2-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu Carele am plouat mană; şi apă din piatră am izvorît de demult în pustie poporului Meu, cu singură dreapta şi cu tăria Mea.
De bună voie ai sărăcit, Hristoase, Cela ce eşti din fire bogat, flămânzit-ai de bună voie, Cela ce saturi tot ce viază. Pentru aceasta satură-mă pre mine cel flămând de darul Tău şi mă fă părtaş mesei cei de acolo, Cuvinte.
Fă-mă, Hristoase, Lazăr sărac de păcate; risipeşte bogăţia care o am adunat rău şi umplându-mă de toată dragostea Ta cea desăvârşită, Îndurate, mântueşte-mă de înfricoşata muncă cea de acolo.
Pre tineri întărindu-i postul, i-a făcut mai puternici decât focul oarecând înVavilon; acelora râvnind, o! suflete al meu, nu te mâhni şi vei stinge focul poftelor cu roua duhului.
A născătoarei.
Bucură-te! Strigăm ţie, ceeace ai născut bucuria, Născătoare de Dumnezeu Fecioară,
531
ceea ce eşti plină de dar; roagă pre Dumnezeu, pre Carele L-ai născut, să se mântuească de primejdii şi de stricăciune, cei ce te laudă pre tine pururea.
Altă Tricântare, a lui Teodor, glasul al 6-lea
Irmos: Vedeţi, vedeţi…
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Carele umblând pre lângăiordan, am auzit că boleşte Lazăr şi am zis, că nu va muri; ci este aceasta pentru slava Mea.
Fiind cuprinse de plângere, surorile lui Lazăr şi-au arătat întristarea Ţie, cunoscătorule a toate; dar Tu ai îngăduit puţin, ca să vădeşti minunea şi să arăţi apostolilor Tăi cele înfricoşate.
Slavă, a treimei:
Unime întocmai cu împărăţia, în trei feţe, o domnie, o împărăţie a veacurilor, pre Tine Te slăveşte: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, mulţimea îngerilor şi toată firea oamenilor.
Şi acum, A născătoarei.
Cine nu se va mira, văzând întru tine, Fecioară, pre Ziditorul zidind iarăşi pre Adam cel căzut şi cu unire nespusă născându-se din tine dupretrup, fără schimbare, spre mântuirea noastră.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Găteşte-te acum, o! Vitanie, cu bucurie, făcând primire împăratului tuturor; că vine la tine să arate pre Lazăr iarăşi întorcându-se din stricăciune la vieaţă.
Irmosul:
Vedeţi, vedeţi că Eu sunt Dumnezeu, Cela ce M-am îmbrăcat cu trup de a Mea bună voie, ca să mântuesc preAdam cel căzut prin amăgire, cu călcarea poruncii prin şarpe.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Din văpaie, cuvioşilor…
Gândind la mulţimea greşalelor mele şi îmbolnăvindu-mă cu boldul cunoştinţei mele, mă chinuesc în văpaie ca un ticălos; milostiveşte-Te spre mine Cuvântule al lui Dumnezeu, cu mila Ta.
Trecând cu vederea faptele cele bune ale lui Lazăr, am râvnit năravurilor nemilostivului bogat; îndurate Dumnezeule, întorcându-mă, milostiveşte-Te spre mine, casă Te slăvesc întru toţi vecii.
Fiind cuprins de boală sufletească şi vrând să mor prin
532
desnădăjduire, îmi trebueşte cercetarea Ta, Iisuse, care înviază pre cei ce Te cheamă.
A născătoarei.
Preasfântă Fecioară, tu mă mântueşte şi fii ajutătoare neputinţei mele, ceea ce ai născut pre voitorul milei; pre Carele îl prea înălţăm întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Cuvioşii Tăi tineri…
Bucură-te, Vitanie, patria lui Lazăr, că vine de faţă Hristos la tine, ca să săvârşească măriri, înviind pre Lazăr.
Lazăr boleşte, ca să Te prea slăveşti Tu, Fiul lui Dumnezeu, întru dânsul; şi Te laudă pre Tine neîncetat lucrurile Tale, Doamne.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Pre Preasfânta Treime, în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul, lăudându-O, cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile pre Domnul.
Şi acum, A născătoarei.
Pre Cel născut din tine negrăit, Preacurată, toţi îl lăudăm şi cinstindu-L ca pre un Dumnezeu, bine-L cuvântăm noi şi lucrurile ca pre un judecător şi Domn.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Ramurile bunătăţilor gătindu-le acum, spre întâmpinarea lui Hristos, strigăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, Hristoase, cântând, au zis: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pre Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pre Dumnezeu a-L vedea…
Mâncarea cea amară a izgonit din rai, cumplit, mainainte pre omul cel dintâiu zidit şi l-a încurcat în lanţurile morţii. Posteşte, o! sufletul meu, fugi de asemănarea aceasta, fugi de dulceaţa desmierdării cea cu multădurere.
Luând în minte judecata Ta şi văpaia cea nestinsă preadrepte Judecătorule, însumi pre mine mă osândesc mainainte de judecată. Mă tem şi mă cutremur, căci am greşit Ţie fără de număr, ca nimenea altul pre pământ. Pentru aceasta milueşte-mă.
Să ne spălăm negreala patimilor cu rugăciuni luminătoare şi ţiind ramuri de bunătăţi, să ne sârguim a întâmpina pre
533
Hristos, pre Care-L aşteptămacum să încalece pre mânz şigătindu-Se spre patimi, ca săne mântuiască pre noi.
A născătoarei.
Dintine, Fecioară, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită, a răsărit Hristos, dătătorul delumină şi de pace, celor ceerau ţinuţi în noaptea patimilor deslegând călcarea poruncii cea din neascultare, şimântuire arătat dăruindu-ne.
Alt Irmos:Isaie dănţueşte…
Găteşte-ţi acum, înţelepte Lazăre, cele de moarte şi de îngropare, că murind mâine vei să te lipseşti de vieaţă. Uită-te la mormântul în carele vei să te sălăşlueşti; ci Hristos iarăşi te va învia, sculându-te a patra zi.
Dănţueşte, Vitanie, că la tine va să vie Hristos, să săvârşească minune mare şi înfricoşată; că legând moartea ca un Dumnezeu, va să scoale cu adevărat pre Lazăr cel mort, ca să slăvească pre Făcătorul.
Slavă, a treimei:
3ntocmai în fiinţă Te laudpre Tine, Treime, Ceea ce eştifără de început, cinstită, devieaţă începătoare, nedespărţită Unime, Părinte cela ce eşti nenăscut, Cuvântule şi Fiule Cel născut şi Duhule sfinte mântueşte-ne pre noi, cei ce Te lăudăm pre Tine.
Şi acum…A născătoarei.
Mai presus de minte este naşterea ta, Maica lui Dumnezeu; că întru tine zămislirea s-a făcut fără de bărbat şi naşterea întru feciorie. Dumnezeu este Cela ce S-a născut, pre Carele slăvindu-L, pre tine fecioară te fericim.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
veniţi să gătim Domnului cere de întâmpinare, aducându-I stâlpări de bunătăţi; că aşa-L vom primi în sufletul nostru, ca în cetatea Ierusalimului, închinându-ne şi lăudându-L pre El.
Irmosul:
Isaie dănţueşte, Fecioara aavut în pântece şi a născut Fiu pre Emanuel, pre Dumnezeu şi omul; răsărit este numele Lui, pre Carele slăvindu-L, pre Fecioara o fericim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, glasul al 8-lea:
Fiind legat, o, suflete, cumplit cu greşale şi cu lanţurilepăcatelor, ce te trândăveşti? Ce te leneveşti? Fugi pururea
534
de aprinderea Sodomei şi a Gomorei, ca şi Lot. Să nu te întorci înapoi, că te vei face ca un stâlp de sare; scapă la muntele bunătăţilor; fugi pururea de arderea nemilostivirii nemilostivului bogat, ca Lazăr în sânurile lui Avraam; şi cu smerenie strigă: Nădejdea şi scăparea mea, Doamne, slavă Ţie.(de două ori).
Martirica:
Mucenicii Tăi, Doamne, cetelor celor îngereşti urmând, ca şi cum ar fi fost fără de trupuri, au răbdat muncile, în gând numai nădejdea avându-şi şi desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dărueşte pace lumii Tale şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă, şi acum…A născătoarei.
Pre tine te rugăm, ca pre ceea ce eşti maica lui Dumnezeu, binecuvântată; roagă-te să se mântuească sufletelenoastre.
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul al 5-lea:
Zid nebiruit ai dat cetăţiinoastre pre Fecioara, careTe-a născut. Pentru dânsa, Mântuitorule, scoate sufletele noastre din răutăţile care ne împresoară, rugămu-ne.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Ajută-mi Doamne, Dumnezeul meu, şi mă milueşte du pre mila Ta.
Stih:
Dumnezeule, lauda mea să nu o taci.
Din proorocia Isaiei, cetire.
Cap. 49. vers 6—10.
Aşa zice Domnul: Face-te-voiu lumina popoarelor ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului.Aşa grăeşte răscumpărătorul şi Sfântul lui Israil către cel dispreţuit şi cătreurîciunea neamurilor şi sluga aprigilor stăpânitori: Împăraţi te vor vedea şi se vor ridica voevozi şi se vor închina, pentru Domnul cel Credincios şi pentru Sfântul lui Israil. cel care te-a ales! Aşa grăeşte Domnul: în vremea milostivirii te voiu asculta şi în vremea mântuirii te voiu ocroti. Făcutu-te-am şi te-am întărit legământ al poporului, ca să aşezi rânduială în ţară şi să dai fiecăruia moştenirile nimicite! Ca să zici celor robiţi: Ieşiţi! şi celor care sunt în întunerec: Veniţi la lumină!Ei vor paşte oriunde pe calea lor şi pe toate povârnişurile va fi păşunea lor. Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele şi vântul cel arzător nu-i va atinge, căci cel care se va milostivi de ei fi-va povăţuitorul lor şi îi va îndrepta către izvoare de apă.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Tueşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec.
Stih:
Zis-a Domnul Domnului meu, şezi de-a dreaptamea.
În Marţea stâlpărilor
SEARA
Obişnuita Stihologie.
La Doamne strigat-am… punem şase stihiri.
Şi cântăm 3 stihiri podobnice, ale lui Iosif,
glasul al 2-lea:
Podobia: Când de pre lemn…
Inima mea cea mult pătii maşă, pentru năvălirilevrăjmaşului slăbind, a căzut rău în mormântul trândăviei şi se acopere cu nesimţireaca şi cu o piatră. Mântuitorule, Cela ce ai înviat pre toţi cei din iad cu lemnul cruciiTale, celei de vieaţă aducătoare, ridică-mă şi mă înviază, ca să slăvesc cu frică dumnezeirea Ta.
Bogăţia desfătărilor celorstricăcioase am iubit totdeauna, prin lucrarea vicleanului, în deşert veselindu-mă eu, ticălosul; şi priceperea meao am trecut cu vederea ca pre alt Lazăr, care suspină şi flămânzeşte de dumnezeiascămâncare. Cuvinte, scapă-măcumilostivirea Ta de văpaia ceva să fie, ca să Te slăvesc pre Tine, iubitorule de oameni.
535
Altă stihiră, a lui Teodor, glasul al 3-lea:
Podobie:Pus-au cei treizeci de arginţi…
Astăzi şi-a dat sufletul Lazăr, şi l-a plâns pre dânsul Vitania, pre carele l-ai sculatdin morţi, Mântuitorul nostru, adeverind mainainte prin prietenul Tău cele următoare învierii Tale, cei înfricoşate: omorîrea iadului şi viaţa luiAdam. Pentru aceasta Telăudăm.
Şi trei din Mineiu.
Mărire, şi acum; A născătoarei.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Începerea înţelepciunii este frica Domnului.
Stih:
Mărturisescu-mă Ţie, Doamne, cu toată inima mea.
Dela Facere, cetire.
Cap. 31, vers. 3—16.
A zis Domnul către Iacov: Întoarce-te în ţara părinţilor tăi, în patria ta, şi eu voiu fi cu tine!Trimeţând deci Iacov, a chemat pe Rahila şi pe Lia la câmp, unde erau turmele. Şi Le-a zis: Văd eu că faţa tatălui vostru nu mai e faţă de mine, ca mai înainte; dar Dumnezeul tatălui meu este cu mine. Voi înşivă ştiţi, că cu toată inima am slujit pe tatăl vostru; iar tatăl vostru m-a înşelat şi de zeci de ori mi-a schimbat simbria; Dumnezeu însă nu i-a îngăduit să-mi facă rău. Când zicea el: cele pestriţe să fie simbria ta, toate oile fătau miei pestriţi; iar când zicea el: cele negre să-ţi fie simbrie, atunci toate oile fătau miei negri. Şi aşa a luat Dumnezeu toate vitele de la tatăl vostru şi mi le-a dat mie. Iată odată, pe vremea când intrau în călduri oile, mi-am ridicat ochii şi am văzut în vis, şi iată că ţapii şi berbecii, care săreau pe capre şi pe oi, erau albi, vărgaţi şi bălţaţi. Iar îngerul Domnului mi-a zis în vis: Iacove! Şi eu am răspuns: Ce este? Zis-a el: Ridică-ţi ochii şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt vărgaţi, pestriţi şi bălţaţi, căci am văzut toate câte ţi-a făcut Laban. Eu sunt Dumnezeul cel ce ţi s-a arătat în beţel, unde mi-ai turnat untdelemn pe stâlp şi unde mi-ai făcut făgăduinţă. Scoală deci acum, ieşi din pământul acesta şi mergi în pământul tău de naştere, şi eu voiu fi cu tine. Atunci Lia şi Rahila i-au răspuns şi au zis:Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru? Oare n-am fost noi socotite de el ca nişte străine, fiindcă el ne-a vândut şi a mâncat banii noştri? De aceea, toată averea, pe care Dumnezeu a luat-o de la tatăl nostru, este a noastră şi a copiilor noştri. Fă dar acum toate câte ţi-a zis Domnul!
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cel milostiv şi îndurat şi drept.
Stih:
Fericit este bărbatul, carele se teme de Domnul.
536
Dela Pilde, cetire.
Cap. 21, vers. 3—21.
Fiule, făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă. Ochi semeţi şi inimă îngâmfată: sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceasta nu-i decât păcat. Punerile la cale ale celui silitor duc numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă. Comori dobândite cu limbă mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţurile morţii. Silnicia celor fără de lege se ţine după ei, căci nu voiesc să făptuiască dreptatea. Calea celui răufăcător e sucită; cel nevinovat lucrează drept. Mai de grabă să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o femeie certăreaţă şi într-o casă de rând. Sufletul celui fără de lege pofteşte răutatea. iar aproapele lui nu află milă în ochii lui. Când cel bat jocoritor e pus la pocăinţă, cel simplu se învaţă minte şi când cel înţelept izbuteşte, atunci trage învăţătură. Dreptul ia aminte la casa celui nelegiuit. Dumnezeu prăbuşeşte pe cei fără de lege în nenorocire. Cine îşi astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va striga, nu i se va răspunde. Un dar într-ascuns potoleşte mânia şi un plocon scos din sân, o mânie mare. Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc fără-de-legea. Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, curând se va odihni în adunarea celor morţi. Cel ce iubeşte veselia va fi lipsit; cel ce-i place vinul şi miresmele, nu se îmbogăţeşte. Nelegiuitul slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel drept şi vicleanul pentru cel fără prihană. Mai bine să locueşti în pustie decât cu o femeie certăreaţă şi care-ţi face necaz. Comori de preţ şi untdelemn (se găsesc) în casa celui înţelept, dar omul cel nebun le cheltueşte. Cel ce umblă în calea dreptăţii şi a milostivirii, va afla viaţă, dreptate şi mărire.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul 1-iu; singur glasul.
porfiră împărătească de Dumnezeu ţesută şi cu haina nestricăciunii fiind îmbrăcat, suflete al meu, ţi-ai ocărît vrednicia ta, făcându-ţi din păcat bogăţie şi desfătare şi defăimând pre cei de un neam cu tine, precum şi bogatul a trecut cu vederea pre Lazăr cel sărac. Ci, ca să nu temunceşti împreună cu acela, fii sărac cu duhul şi strigăDomnului, Celui ce a sărăcit pentru tine: Cela ce Te-ai îmbrăcat cu haină roşie debat jocură mai înainte de răsTIGnire, şi gol Te-ai pironit pe cruce pentru mine, prin îmbrăcămintea împărăţiei Tale, Hristoase, scapă-mă de ruşinea cea veşnică.
A Mucenicilor.
Cât este de bună neguţătoria voastră, sfinţilor! Că sângiurilor v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit şi în scurtăvreme fiind ispitiţi, în veci văbucuraţi. Cu adevărat bunăeste neguţătoria voastră; că cele stricăcioase părăsind, cele nestricăcioase aţi luat şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neâncetat pre Treimea Cea deo fiinţă.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de dumnezeu.
Podobia: Prea lăudaţilor mucenici…
Fecioara, dacă a văzut pre Hristos spânzurat pre lemn, azis: O, Fiule! Sabie a pătrunsinima mea şi o rupe, Stăpâne, precum mi-a zis Simeon mai înainte de demult. Ci scoală-te, Cela ce eşti fără de moarte, şi împreună preaslăveşte pre maica şi slujitoarea Ta, rogu-mă.
537
În Miercurea Stâlpărilor LA UTRENIE
Treimicile glasului de rând.
După întâia stihologie, zicemsedelnele crucii, din Octoih, şi A născătoarei de Dumnezeu. După a doua stihologie, zicem această sedealnă a lui Iosif, glasul al 2-lea:
Podobia: Piatra mormântului…
Ca şi cu o piatră îngreuindu-mă cu multe păcate, zac în mormântul lenevirii, Îndurate; dintru carele ridică-mă, milostive Doamne.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Nâscătoarei de Dumnezeu.
Podobia: Ceea ce eşti izvorul…
Cu cinstită crucea Fiului tău păziţi fiind, Stăpână, curată Născătoare de Dumnezeu, toată năvălirea luptătorului lesne o întoarcem înapoi. Pentru aceasta dupre datorie te lăudăm, ca pre Maica luminii şi singură nădejdea sufletelor noastre.
După a treia stihologie, zicem această sedealnă, a lui Teodor, glasul al 3-lea:
Podobia: De frumuseţea fecioriei tale…
Astăzi Lazăr murind se îngroapă şi-l jelesc surorile; iară Tu, ca un cunoscător mai înainte şi Dumnezeu, ai proorocit moartea lui, zicând apostolilor: Ci acum merg să înviez pre cel ce am zidit. Pentru aceasta toţi strigăm Ţie: Slavă tăriei puterii Tale.
Slavă, aceeaşi.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Cea curată şi maica Ta, Hristoase, care nu ştie de nuntă, văzându-Te mort spânzurând pre lemn, tânguindu-se, ca o Maică, a zis: Ce Ţi-a răsplătit Ţie adunarea evreească cea fără de lege şi nemulţumitoare, care a luat darurile Tale cele multe şi mari, Fiul meu? Laud plecăciunea Ta cea dumnezeească.
Psalmul 50.
Şi cântăm canonul Mineiului şi această TRICÂNTARE A lui Iosif.
Se ceteşte şi cântarea a 3-a din Psaltire.
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea, Irmos:
Mintea mea cea neroditoare…
Cu puterea Crucii Tale întărindu-mi gândul meu cel slăbit de năvălirile vrăjmaşului, îndreptează-l spre voia Ta, Doamne.
Pre mine, cel ce dorm pre patul desmierdărilor cu dormitarea lenei, ridică-mă Hristoase şi mă arată închinător patimilor Tale.
Luminându-ne sufletele cu postul, să mergem curaţi să întâmpinăm pre Hristos, Carele vine cu trupul la Ierusalim.
A născătoarei.
Ceea ce nu te-ai ars cu focul Dumnezeirii, Curată, arde-mi
538
sburdările cele trupeşti ale patimilor; ca să te slăvesc, Preacurată, cu Credinţă.
Alt Irmos, glasul al 3-lea:
suflete cel sterp…
Astăzi murind Lazăr, nu s-a tăinuit de ochiul lui Iisus, cel a toate văzător. Pentru aceasta a spus aceasta apostolilor, strigând: Lazăr prietenul a adormit! Voiu să merg să-l scol pre el.
Zicând că vei să mergi, doamne, iarăşi în Iudeea, aispăimântat pre apostoli; dar Toma cu îndrăzneală a strigat: Vieaţă este! Să mergem, căci de vom şi muri, iarăşivom învia.
Slavă, a treimei:
Treime de o fiinţă, Părinte atotţiitorule, Fiule cel împreună fără de început, cu dumnezeescul Duh cel de pre un scaun; o închinăciune, o Dumnezeire nezidită, pre Tine Te lăudăm toţi oamenii.
Şi acum, A născătoarei.
Fecioară, Maică preacurată, rădăcina lui Iessei, din care s-a răsărit Hristos, floarea cea aducătoare de vieaţă a pământenilor, prin care ne-am mântuit de stricăciune şi de moarte;! pre tine toţi te lăudăm, curată.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Bucură-te acum, Sioane, că vine împăratul tău blând, precum a strigat profetul, şi-L aduce pre El trupeşte mânzul, pre Cela ce cuprinde toate cu mâna. Să cântăm puterii Lui.
Irmosul:
Suflete sterp şi neroditor, câştigă-ţi rod bine primit; şi bine rodit făcându-te, strigă: Întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt, nu este drept, afară de Tine, Doamne.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Înrug a văzut Moisi minunea…
Răstoarnă, Hristoase, de presmeritul meu suflet piatra cea grea a trândăviei cei rele şi mă ridică din mormântul nesimţirii, spre lauda Ta, Cuvântule.
A rătat-ai mainainte prietenilor moartea prietenului Tău, pentru milostivirea milei, mainainte cunoscătorule şi Dumnezeule, pre carele l-ai ridicat din mormânt a patra zi, spre slava Ta.
I arăşi mergi în Iudeea, Hristoase, care Te caută pre Tine, lemnul vieţii, să Te ucidă pre lemn, ca să faci neatinşi de patimi şi nemuritori pre cei omorîţi prin mâncarea din lemn.
539
A născătoarei.
Întru tine, Fecioară curată, s-au văzut toate căile lui Dumnezeu, Celui ce a păzit curăţia ta după naşterea pecetluită cu adevărat, întru toţi vecii.
Alt irmos:
pre Dumnezeu cel născut…
Murind astăzi Lazăr, prietenul lui Hristos, s-a dus la groapă şi au plâns de întâmplare vecinele Martei, sora lui; iară Hristos a mers cu bucurie la dânsul, ca să arate popoarelor că însuşi El este viaţa tuturor.
Ca din muntele Eleonului, din înălţimea milostivirii tăind ramuri de fapte bune, popoare veniţi să pregătim cu gândul venirea Lui Hristos la noi, lăudându-L, binecuvântându-L şi prea înălţându-L în veci.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, Domnul.
Unime, Ceea ce eşti în trei feţe: Părinte, Fiule şi Duhule cel viu, o Dumnezeire şi o împărăţie, pre Tine, lumina cea neapusă, Te laudă oştile îngereşti şi noi, cei de pre pământ, Te cântăm, binecuvântăm şi Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Şi acum, A născătoarei.
Iată, toate neamurile, Preacurată, te fericim pre tine văzând măririle tale; că tu ai născut mai presus de fire pre Făcătorul tuturor, Cel ce este Dumnezeu şi om. Pentru aceasta bine te cuvântăm şi te prea înălţăm întru toţi vecii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Să întâmpinăm şi noi pre Hristos Dumnezeu împreună cu pruncii, aducând milostenie în loc de stâlpări, întru rugăciunea inimii strigând cu ramuri: Osana! bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi în veci.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântând şi prea înălţându-L întru toţi vecii.
pre Dumnezeu, Cel ce S-a născut mainainte de veci din Tatăl Cel fără de început şi mai pre urmă s-a îmbrăcat cu trup din Născătoarea deDumnezeu, ca pre un omdesăvârşit şi Dumnezeu adevărat lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Din pământeni cine a auzit…
Daniil fiind îngrădit cu postul, a închis gurile fiarelor. Acestuia râvnind, suflete al meu, goneşte cu ajutorul
540
crucii pre şarpele, cel ce răcneşte ca un leu şi caută să-şi facă mâncare pre tot sufletul.
Cuvinte al lui Dumnezeu, înviind cu dătătorul Tău de vieaţă cuvânt sufletul meu cel omorît de păcate şi închis în mormântul călcării poruncilor, învredniceşte-mă să aduc stâlpări de bunătăţi Ţie, biruitorului morţii.
Cela ce are cerul ca un scaun şi aşternut picioarelor pământul, Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, încălecând pre mânz, a intrat în cetatea cea sfântă, ca un împărat al tuturor, să săvârşească laudă veselă din gura pruncilor.
A născătoarei.
Singură între femei te-ai înfrumuseţat, o! prea minunată Curată, născând pre Cuvântul Cel prea frumos, Cel ce S-a arătat mai împodobit decât toţi oamenii. Pre Acesta dar roagă-L, Fecioară, să înfrumuseţeze grozăvia inimii mele.
Alt Irmos: La muntele Sinai…
Lacrimi de îngropare varsă surorile lui Lazăr, văzându-şi astăzi pre fratele lor sub piatră grea; iară Tu, Hristoase al meu, arătând aceasta dedeparte, ai zis apostolilor Tăi: Mă bucur pentru voi, că nu am fost de faţă cu trupul acolo.
Iarăşi vine Hristos la Tine, ucigaşo Iudee, dorind să plinească patima cea mântuitoare ca un Dumnezeu, pre Carele căutai să-L ucizi cu pietre. Iată se apropie, de Sineşi fiind chemat, să Se omoare de tine, ca să ne mântuească pre noi.
Slavă, a treimei:
Dumnezeirea este Unime şi Treime; o! Ce întoarcere preâslăvită. Unindu-se dupre fiinţă, se împarte dupre feţe osebit; că netăindu-se, se tae; una fiind, seîntreeşte. Aceasta este Tatăl, Fiul şi Duhul cel viu, care păzeşte toate.
şi acum, A născătoarei.
Cine a auzit să fie vreo Fecioară născătoare de prunc şi Maică fără de bărbat? marie, tu săvârşeşti minunea aceasta. Dar spune-mi, în ce chip? Nu cerca adâncurile dumnezeeştei naşterii mele de prunc; că aceasta este foarte adevărată, iar înţelegerea ei este mai presus de mintea omenească.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împletind stâlpări de finic cu gândul, să facem întâmpinare cu bună înţelegere Stăpânului,
541
Celui ce vine la noi. Că binecuvântat este Acesta ce vine întru numele Domnului şi Tatălui, ca un Fiu adevărat.
Irmosul: În muntele Sinai, în rug Te-a văzut Moisi, pre tine, care ai zămislit în pântece focul Dumnezeirii, fără de ardere; iară Daniil te-a văzut munte netăiat, Isaia te-a numit toiag odrăslit din rădăcina lui David.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira, de două ori, glasul 1-iu.
Israil se îmbrăca cu porfiră şi cu vison mohorît, strălucind întru vest minte preoţeşti şi împărăteşti şi, îndestulându-se cu legea şi cu profeţii, se veselea întru slujbele legii. Dar răstignindu-T e afară de porţi pre Tine, Făcătorul de bine, Cel ce ai sărăcit, şi lepădându-se de Tine, după ce ai înviat, Cela ce eşti pururea în sânurile lui Dumnezeu Tatăl, însetează de picătura darului, precum şi bogatul cel nemilostiv a făcut cu Lazăr cel sărac. Că în loc de porfiră şi de vison, s-a îmbrăcat în focul cel nestins. Şi se necăjeşte văzând pre poporul păgânesc, cel lipsit mainainte de sfărâmăturile adevărului, încălzindu-se acum în sânurile Credinţei lui Avraam şi, cu porfira sângelui Tău şi cu haina botezului îmbrăcat, împreună veselindu-se şi îndulcindu-se de darurile Tale şi zicând: Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.(de două ori).
a Mucenicilor.
Pre voi, prea lăudaţilor mucenici, nici necazul, nici îmbulzeala, nici foamea, nici goana, nici bătăile, nici mânia fiarelor, nici sabia, nici focul cel îngrozitor n-au putut să vă despartă de Dumnezeu. Ci mai ales nevoindu-vă pentru dragostea ce aţi avut către Dânsul, ca şi cum aţi fi fost cu trupuri streine, aţi uitat de fire, nebăgând seamă de moarte. Pentru aceasta şi dupre vredniciadurerilor voastre aţi luat plată: împărăţiei cerurilor moştenitori v-aţi făcut. Rugaţi-vă pentru sufletele noastre.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Podobia: Prealăudaţilor mucenici…
Văzându-Te, Hristoase, spânzurat, ceea ce Te-a născut întru curăţie, pre Tine, Carele ai spânzurat pământul pre ape, iubitorule de oameni, a strigat: Vai mie! ce vedere minunată? Unde Ţi-a apus frumuseţea cea nemăsurată,
542
prea dulcele meu Fiu? Slăvesc mila Ta, că pătimeşti de bună voie pentru toţi.
La ceasul al şaselea
Troparul profeţiei, glasul al 5-lea:
Fă Doamne, milele Tale cu noi şi nu ne da pre noi fără-de-legilor noastre; sfinte Stăpâne, Atotţiitorule, Ţie ne rugăm.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
lăudaţi tineri pre Domnul, lăudaţi numele Domnului.
Stih:
Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac.
Din profeţia Isaiei, cetire.
Cap. 58, vers. 1—11.
Aşa zice Domnul: Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului meu păcatele sale şi casei lui Iacov fără-de-legile sale. În fiecare zi mă caută, căci ei vroesc să ştie căile mele ca un norod care făptueşte dreptatea şi de la pravila Dumnezeului său nu se abate. Ei mă întreabă despre legile dreptăţii şi le este drag să se apropie de Dumnezeu. Pentru ce să postim, dacă tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă tu nu iei aminte? Da, în zi de post voi vă găsiţi de lucru şi voi asupriţi pe salahorii voştri. Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cade zilei aceleia ca glasul vostru să se audă sus. Este oare acesta un post care îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său?Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Nu ştiţi voi postul care îmi place?— zice Domnul. Rupeţi lanţurile fără-de-legii, deslegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l, şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urmata slava lui Dumnezeu. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi, la strigătul tău el va zice: iată-mă! Dacă tu goneşti din mijlocul tău asuprirea, arătarea cu degetul şi vorba fără rost, dacă dai pâinea ta celui flămând, şi tu saturi sufletul amărît, lumina ta va răsări în întunerec şi bezna ta fi-va ca miezul zilei. Domnul îţi va fi mereu povăţuitor şi în pustie va sătura sufletul tău.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Binecuvântaţi sunteţi voi Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Stih:
Cerul cerurilor este al Domnului…
MIERCURI SEARA
ÎN SĂPTĂMÂNA STÂLPĂRILOR
După obişnuita stihologie, la Doamne strigat-am, punem stihiri 10 şi cântăm această stihiră a zilei, de două ori. Glasul al 5-lea:
Bogatfiind înpatimi, m-am îmbrăcat cu veşmântul cel înşelător al făţăriei, veselindu-mă întru răutăţile neînfrânării, şi arăt nemilostivire nemăsurată, neuitându-mă la mintea mea cea lepădată înaintea uşilor pocăinţei, flămândă de tot binele şi bolnavă de nepurtarea de grijă. Ci Tu, Doamne, fă-mă Lazăr sărac de păcate, ca nu cândva rugându-mă, să nu aflu deget să-mi răcorească limba mea, chinuindu-se în văpaia cea nestinsă; ci să mă sălăşlueşti în sânurile patriarhului Avraam, ca un iubitor de oameni.
543
A Mucenicilor.
Din dragostea sufletului fără de saţiu, nelepădându-vă de Hristos, sfinţilor mucenici, cari multe feluri de cazne pătimind, aţi răbdat şi aţi surpat semeţia tiranilor; şi păzind Credinţa nemişcată şi nevătămată, v-aţi mutat la ceruri. Pentru aceasta aflând şi îndrăzneală către Dânsul, rugaţi-L să ne dăruească nouă mare milă.
Alte Stihiri, ale LuiIosif, glasul al 5-lea: Podobia: Bucură-te cămara…
Umblând trupeşte, Iisuse, pre lângăiordan, ai zis celor ce erau cu Tine: Prietenul Lazăr a murit şi s-a dat acum îngropării. Pentru aceasta mă bucur pentru voi, prietenii mei, ca să cunoaşteţi că toate le ştiu, Dumnezeu fiind neschimbat, măcar că mă arăt om văzut. Să mergem dară să-l înviem pre el, ca să simtă moartea biruinţa sa şi dărâmarea ce a desăvârşit, care o voiu face arătat, dând lumii mare milă.
Asemănându-ne noi, Credincioşii, Martei şi mariei, să trimitem la Domnul dumnezeeşti fapte, ca pre nişte solitori; ca să învieze mintea noastră, care zace cumplit moartă în mormântul lenevirii nesimţitoare, nici cum simţindfrica lui Dumnezeu şi neavând acum lucrare de vieaţă, strigând: Vezi, Doamne! şi precum de demult, îndurate, ai sculat pre Lazăr, prietenul Tău, cu venirea Ta cea înfricoşată, aşa ne înviază pre toţi, dându-ne nouă mare milă.
Altăstihiră, a lui Teodor, glasul al 6-lea:
Podobia: Doamne, la mormântul Tău…
D e două zile este Lazăr în mormânt; vede pre cei ce au murit din veac; acolo vede îngroziri streine, mulţime nenumărată ţinută în legăturile iadului. Pentru acesta, surorile lui se tânguesc cu amar, văzând înainte-le mormântul lui. Iară Hristos merge să învieze pre prietenul Său; ca să săvârşească de către toţi o împreună glăsuire: Bine eşti cuvântat, Mântuitorule, milueşte-ne pre noi.
Şi din Mineiu, patru
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Bine voiu plăcea înaintea Domnului, în laturea celor vii.
Stih:
iubit-am, că va auzi Domnul glasul rugii mele.
De la Facere, cetire.
Cap. 46, vers. 6—31,
Cap. 45, vers 1—16.
După ce a venit Iosif acasă, i-au adus în casă darurile ce aveau cu ei şi i s-au închinat cu feţele până la pământ, el însă i-a întrebat: Cum vă aflaţi? Apoi a zis: E sănătos bătrânul vostru tată, de care mi-aţi vorbit deunăzi? Mai trăieşte el
544
oare? Iar ei au zis: Tatăl nostru, robul tău, e sănătos şi trăieşte. Şi Iosif a zis: Binecuvântat de Dumnezeu este omul acela. Iar ei s-au plecat şi i s-au închinat. Şi ridicându-şi Iosif ochii şi văzând pe Veniamin, fratele său de o mamă cu el, a zis: Acesta-i fratele vostru cel mai mic, pe care mi-aţi spus că-l veţi aduce la mine? Iar ei au răspuns: Acesta. Şi a zisIosif către el: Dumnezeu să se milostivească spre tine, fiule! Dar s-a depărtat Iosifrepede, pentru că inima sa ardea pentru fratele său şi căuta să plângă. Şi intrând în camera sa, a plâns acolo. Apoi spălându-şi faţa, a ieşit şi stăpânindu-se a zis: Daţi mâncarea.
Atunci Iosif ne mai putându-se stăpâni înaintea tuturor celor ce erau de faţă, a strigat: Daţi afară de aici pe toţi! Şi ne mai rămânând nimeni cu Iosif, s-a descoperit fraţilor săi, şi a plâns tare şi au auzit toţi Egiptenii şi s-a auzit şi în casa lui Faraon. Şi a zis Iosif către fraţii săi: Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu? Fraţii lui însă nu i-au putut răspunde, că erau cuprinşi de frică. Apoi Iosif a zis către fraţii săi: Apropiaţi-vă de mine! Şi ei s-au apropiat. Iar el a zis: Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care voi l-aţi vândut în Egipt. Acum însă să nu vă întristaţi, nici să vă pară rău că m-aţi vândut aici, că Dumnezeu m-a trimes înaintea voastră pentru păstrarea vieţii voastre. Căci iată, doi ani sunt de când foametea bântue în această ţară şi mai sunt încă cinci ani, în care nu va fi nici arătură, nici seceriş. Căci Dumnezeu m-a trimes înaintea voastră; ca să păstrez o rămăşiţă în ţara voastră şi să vă gătesc mijloc de traiu în ţara aceasta şi să cruţe viaţa voastră printr-o slăvită mântuire. Deci nu voi m-aţi trimes aici. ci Dumnezeu, care m-a făcut tată lui Faraon, domn peste toată casa lui şi stăpân peste tot pământul Egiptului. Grăbiţi dar de vă duceţi la tatăl meu şi-i spuneţi: Aşa zice fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a făcut Domn a tot Egiptul; vino dar la mine şi nu zăbovi; vei locui în pământul Goşen şi vei fi aproape de mine tu, feciorii tăi şi feciorii feciorilor tăi, oile tale, vitele tale şi toate câte sunt ale tale; şi te voiu hrăni acolo, că foametea va mai ţine încă cinci ani, ca să nu pieri tu. nici feciorii tăi, nici toate ale tale. Iată, ochii voştri şi ochii fratelui meu Veniamin văd, că gura mea grăieşte cu voi. Spuneţi dar tatălui meu toată slava mea cea din Egipt şi câte aţi văzut şi vă grăbiţi să aduceţi pe tatăl meu aici. Apoi, căzând el pe grumazii lui Veniamin, fratele său, a plâns, şi Veniamin a plâns şi el pe grumazul lui. După aceea a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns cu ei. După aceasta i-au grăit şi fraţii Lui. A mers deci vestea la casa lui Faraon, spunându-se: Au venitfraţii lui Iosif. Şi s-a bucurat Faraon şi slujitorii Lui.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Rugăciuuile mele Domnului voiu da, înaintea a tot poporului Lui.
Stih:
Crezut-am, pentru aceea am grăit şi m-am smerit foarte.
De laPilde, cetire.
Cap 21—22, vers. 25—4.
Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui, îşi păzeşte sufletul lui de primejdie. Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă bat jocoritor, acela se poartă cu prisos de trufie. Pofta celui leneş îl omoară, căci mâinile nu voesc să lucreze. Mereu cel fără de lege pofteşte, iar cel drept dă şi nu se sgârceşte. Jertfa celor nelegiuiţi este urîciune pentru Domnul, mai cu seamă când o aduc pentru o faptă ruşinoasă. Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea grăi de-a pururi. Răufăcătorul are o căutătură neruşinată, iar omul cel drept îşi ia seama la purtarea lui. Nu este nici înţelepciune, nici pricepere şi nici sfat înaintea Domnului. Calul estegata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de laDomnul.
Un nume (bun) este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai bună decât argintul şi decât aurul. Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar cine i-a făcut este Domnul. Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde, cei simpli trec mai departe şi sufăr. Rodul umilinţei este frica de Dumnezeu, bogăţia, mărirea şi viaţa.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite.
În Joia stâlpărilor LA UTRENIE.
Cântăm Treimicile glasului. După întâia stihologie, zicem Sedelnele apostolilor din Octoih; după a doua stihologie, cântăm această Sedealnă a lui Iosif, glasul al 5-lea:
Podobie: Pre Cuvântul cel împreună…
Însoţind gândirea şi lucrarea la cele de sus, să nesârguim a trimite lui Hristos
545
rugăciuni, ca să învieze mintea noastră cea îngropată, ca pre alt Lazăr, cu venirea Lui cea înfricoşată; ca să-I aducem stâlpările dreptăţii şi să strigăm: Bine eşti cuvântat Cel ce vii.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Vindecă degrab patimile sufletului meu, cele cu multe dureri, şi boalele trupului, şi îndreptează rătăcirea minţii mele, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi mă învredniceşte, Născătoare de Dumnezeu, să aduc rugăciuni curate împăratului tuturor, întru liniştea gândului şi să cer iertare de greşale.
După a treia stihologie, cântămaceastăSedealnă a lui Teodor, glasul al 6-lea:
Podobia: Puterile îngereşti…
Două zile are astăzi Lazăr cel mort şi surorile, Maria şi Marta, varsă lacrimi de întristare pentru dânsul, văzând înainte-le piatra mormântului. Ci vine de faţă Făcătorul cu apostolii Săi să prade moartea, dăruind vieaţă. Pentru aceasta să-I strigăm: Doamne, slavă Ţie.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, A născătoarei.
Sfântă Stăpână, Maica Dumnezeului nostru, ca ceea ceai născut negrăit pre Făcătorul tuturor, roagă-te cu sfinţii apostoli bunătăţii Lui, ca să ne scape de patimi şi să ne dea iertare de greşale.
Psalmul 50.
CANOANELE
Canonul Mineiului şi Tricântarea lui Iosif. Citim cântarea a 4-a, din Psaltire.
Cântarea a 4-a, glasul al 5-lea:
Irmos: dumnezeeasca ta rânduială…
Luminaţi cu razele mângâierii voastre pre cei închişi în temniţa păcatelor, cari vă laudă cu bună Credinţă, pre voi, purtătorilor de lumină apostoli.
însoţind dragostea cu milostivirea, să ne sârguim Credincioşilor a le trimite la Hristos spre rugăciune, ca să ne învieze pre noi din patimile cele ascunse.
Să nu părtinim dragostei trupeşti, cei ce suntem morţi cu sufletul, ca să ne facem iubiţi Mântuitorului şi să ne scape de înfricoşata osândă a iadului.
Spus-ai mainainte adormirea lui Lazăr, pre carele preste puţin înviindu-l, vei lua laudăde lacei ce sug; cari vor purta ramuri, semnele patimii Tale, Mântuitorule.
ANăscătoarei.
Din tine a izvorît apa cea
546
dumnezeească a nemuririi şi a vieţii, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană; din care cei ce gustă, Preacurată, se apără de setea cea aducătoare de moarte.
Altă Tricântare, a lui Teodor, glasul al 6-lea:
Irmos: Auzit-am Doamne, cu auzul Tău…
Se îngroapă Lazăr şi plâng acum şi se tânguesc la mormânt cele ce sunt cu Marta, dorind ca să vii Tu, dătătorule de vieaţă.
Moartea începe a se îngrozi, simţind, Hristoase, venirea Ta la dânsa; căci, ca Cela ce eşti vieaţă, o ai arătat deşartă în toate marginile lumii.
Slavă, a treimei:
Unime singură întru Tine nezidită, fire fără început, Ceea ce eşti lăudată în Treimea feţelor, mântueşte-ne pre noi, cari ne închinăm cu Credinţă stăpânirii Tale.
Şi acum, A născătoarei.
Pre Fiul cel fără de ani din Tatăl, sub ani L-ai născut, neştiind de bărbat, Născătoare de Dumnezeu. Minune streină! că ai rămas Fecioară, după ce L-ai hrănit cu lapte.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Adunaţi-vă, veniţi cei din pustii şi cei din peşteri să întâmpinăm cu cântări pre Cel ce vine pre mânz, pre Domnul slavei.
Irmosul:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut; înţele s-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat. Slavă puterii Tale Doamne.
Cântarea a 8-a.
Irmos: Pre Tine, Făcătorul a toate…
Rugaţi pre Cel prea îndurat, ca să ridice piatra cea grea de pre inima mea, cei ce v-aţi arătat pietre ai pietrii cei din capul unghiului, propoveduitori de Dumnezeu, apostoli ai Domnului.
Zis-ai mainainte către prietenii Tăi: Să mergem, că iată, a adormit prietenul meu Lazăr; şi sculându-l pre el, voiu face să doarmă în veci răutatea morţii, cea roditoare de piericiune.
Făcându-ne blânzi cu sufletul şi smeriţi cu mintea, să primim cu darul pre Stăpânul cel blând al tuturor, Carele vine să sfărâme trufia vicleanului.
A născătoarei.
Uşă luminată a luminii te-a văzut proorocul, pre tine, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Că ai născut negrăit pre dătătorul de lumină, Cel ce S-a
547
asemănat nouă. Pre Acesta îl prea înălţăm întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Cuvioşii Tăi tineri…
Maria şi Marta se tânguesc acum, văzând pre Lazăr zăcând înmormânt şi cu durere strigă: De ar fi fost Hristos aicea, n-ar fi murit fratele nostru.
Iadul să-şi aştepte pierzarea, că vine Vieaţa să scoale pre Lazăr, carele strigă: Binecuvântaţi, lăudaţi şi prea înălţaţi pre Hristos întru toţi vecii.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Celui cu naşterea fără început şi cu purcederea, Tatălui mă închin, Celui ce a născut, pre Fiul slăvesc, Cel ce s-a născut, laud pre Duhul Sfânt, Cel ce străluceşte împreună cu Tatăl şi cu Fiul.
Şi acum, A născătoarei.
Nu înceta, Fecioară, rugându-te pururea Celui ce L-ai născut negrăit, ca unui iubitor de oameni, să mântuească din primejdii pre cei ce scapă la tine.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Să pregătim fapte bune ca nişte ramuri şi ca nişte stâlpări, spre întâmpinarea împăratului şi să strigăm Credincioşilor: Bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţivecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Cuvioşii Tăi tineri în cuptor, heruvimilor au urmat cântarea întreit sfântă, strigând: Binecuvântaţi, lăudaţi-l şi prea înălţaţi pre Domnulîntru toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Irmos: Isaie dănţueşte…
Scapă-mă, Stăpâne, Hristoasedeprieteşugulvicleanului, Cela ce ai făcut prieteni ai Tăi pre înţelepţii a postoli; cu cari împreună mergând, ai sculat pre prietenul Tău cel Credincios, pre Lazăr, Mântuitorule, cel ce Te laudă pre Tine cu mulţumită.
Doamne, întru plinirea postului umple de bucurie inimilenoastre şi mintea, milostive, pentru rugăciunile apostolilor tăi, celor ce Te-au iubit curat pre Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.
Fiind împuţit de boalelerăutăţii, locuescîn groapa le nevirii, Hristoase; ci strig Ţie: Ridică-mă, mântueşte-mă; ca şi eu să Te întâmpin cu ramuri de fapte bune, strigând: Osana Ţie, lui Dumnezeu.
548
A născătoarei.
În două voi şi în două feţe ai născut nouă, Fecioară, pre fiul Cel unul născut al Tatălui, Cel ce S-a făcut om, ca să nearate, Preacurată, părtaşi firiicei mai cinstite, Cel ce esteDumnezeu prea înalt
Alt Irmos:
Naşterea zămislirii…
Lazăr a fost astăzi de douăzile în mormânt şi au vărsat lacrimi preste dânsul MariaşiMarta, ca nişte surori bune, iară Hristos a venit la dânsulcu dumnezeeştii apostoli, să arate minune prea mare.
Moarte, cu totul pierzătoare, aşteaptă-ţi pierderea! Portarii tăi să păzească încuetorile!Pentru că Hristos numai prin cuvânt va să sfărâme porţiletale, înviind pre Lazăr. Bea întâiu aceasta, iadule! strigăproorocul împreună cu noi.
Slavă, a treimei:
Unule născătorule al unuia, Părinte al Fiului, Celui unul născut şi unule Fiule al unuia, lumină şi raza luminii; şi unule Duhule Sfinte, numai al unui Dumnezeu, Carele eşti cu adevărat Domn al Domnului; o Treime, Unime sfântă, mântueşte-mă pre mine, cel ce grăesc de dumnezeirea Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Minunea naşterii tale mă spăimântează, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cum ai zămislit fără sămânţă pre Cel necuprins? Spune, cum ai rămas Fecioară, după ce ai născut ca o maică? Acest lucru ce este mai presus de fire, cu Credinţa primindu-l, te închină Celui ce S-a născut; căci câte voeşte, le şi poate.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Domnul vine să şadă pre mânz, precum scrie. Popoare, gătiţi-vă să primiţi cu frică pre împăratul tuturor, cu stâlpări, ca pre un biruitor al morţii şi al iadului, Carele a sculat pre Lazăr.
Irmosul:
Naşterea zămislirii cei fără de sămânţă este netâlcuită, rodul maicii cei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înoeşte firile. Pentru aceasta, pre tine toate neamurile, ca pre o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul al 5-lea:
Veniţi toţi, fraţilor, mai înainte de sfârşit, cu inimă curată să ne apropiem către
549
milostivul Dumnezeu; lepădând valurile cele lumeşti, să purtăm grijă de suflete; urînd dulceţile bucatelor prin înfrânare, să ne grijini de milostenie; că printr-însa, precum scrie, ospătat-au unii pre îngeri, necunoscându-i. Să hrănim prin săraci pre Cela ce ne-a hrănit pre noi cu trupul Său. Să ne îmbrăcăm pre noi înşine întru Cela ce se îmbracă cu lumina ca şi cu un veşmânt; ca prin rugăciunile Preacuratei Născătoare de Dumnezeu şi Maicii Fecioare, dobândind iertare de păcate, să strigăm către Dânsul cu umilinţă: Doamne! fereşte-ne pre noi de răspunsul celor de-a stânga şi ne învredniceşte stării celor de-a dreapta, ca un îndurat şi iubitor de oameni.
Martirica:
Fiind sfinţii în munci, se veseleau strigând: Schimbări sunt nouă acestea către Stăpânul; că în locul ranelor acestor de acum trupeşti, îmbrăcăminte luminată va înflori nouă la înviere; în loc de ocară, cununi; în loc de temniţă, raiul; şi în loc de osândirea cea cu făcătorii de rele, petrecerea cu îngerii. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântueşte sufletele noastre.
Slavă, şi acum; a Născătoarei,
Podobia: Ceea ce eşti cu dar dăruită…
Ceea ce eşti aleasă mai înainte din toate neamurile, ascultă glasul nostru şi dărueşte cererile sufletelor noastre; mântueşte-ne de patimi şi de dureri, pentru rugăciunile apostolilor; că toate le poţi, ca o Maică a lui Dumnezeu.
La ceasul al şaselea
troparul prooroci ei, glasul 1-iu.
Nuuita, Doamne, glasul robilor Tăi; adu-ţi aminte, că totdeauna ne-am pus nădejdea spre Tine, Cela ce toate le poţi şi ne ajută nouă, rugămu-ne.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Aceasta este poarta Domnului, drepţii vor intra printr-lnsa.
Stih:
Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că înveac este mila lui.
Din prorocia Isaiei, cetire.
Cap. 65, vers.—16.
Aşa zice Domnul: că atunci când găseşti must într-un strugure şi zici:nul rupe, căci într-însul se află binecuvântare de la Domnul, tot astfel voiu face şi cu servii mei: mă voiu feri să stric tot! Şi voiu face să răsară din Iacov o odraslă şi din Iuda un moştenitor peste munţii mei şi cei aleşi ai meivor stăpâni şi slujitorii mei vor locui acolo. Şi Şaronul va ajunge păşune pentru turme şi Acorul imaş pentru vite, pentru ne rodul meu care m-a căutat pe mine. Şi voi, cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat de muntele meu cel sfânt, care întindeţi masă
550
pentru Dumnezeul Gad şi umpleţi o cupă pentru Meni; pe toţi vă voiu da în ascuţişul săbiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către voi şi nu mi-aţi răspuns, am grăit şi nu m-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii mei şi ceea ce nu am binevoit, aţi ales. Pentru aceasta, aşa zice Domnul, Dumnezeu: Iată slugile mele vor mânca şi vouă vă va fi foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi, se vor bucura, iar voi veţi fi înfruntaţi! Iată slugile mele vor sălta de veselie, iar voi veţi striga de întristată ce vă va fi inima, şi de frânt ce vă va fi duhul, veţi urla! Şi veţi lăsa numele vostru aleşilor mei spre jurământ: Domnul Dumnezeu te va omorî!… Dar slujitorii mei vor fi numiţi cu alt nume. Cine seva binecuvânta pe pământ, se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Pre calea poruncilor Tale am alergat, când ai desfătat inima mea.
Stih:
Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale.
în Joia Stâlpărilor
SEARA
La Doamne strigat-am… punemStihirile pe 6 şi cântăm Stihiri Podobnice, ale lui Iosif, glasul al 4-lea:
Podobia: Cela ce de sus eşti chemat…
Doi prea sfinţiţi Apostoli, care Te ştiau pre Tine, hristoase, căeşti Unul din Treime, s-au trimis acum de Tine, să aducă mânzul, fiul asinei, precum scrie; pre carele smerindu-Te ai şezut, îndurate, ca să găteşti cu voia Ta şederea întru înălţime, tuturor celor ce Te iubesc pre Tine; şi ca să faci cuvântători, Cuvinte, pre cei ce erau supuşi patimilor celor necuvântătoare, prin vătămarea minţii celor cari, Osana! strigau Ţie.
Primeşte Sioane pre împăratul, că iată, vine acum la tine blând, înviind pre Lazăr şi stricând împărăţia morţii cea amară. Mulţimea cea de Dumnezeu aleasă a sfinţilor sihaştri împreună cu poporul, adunaţi-vă, să întâmpinaţi cu stâlpări pre Hristos, strigând: Bine eşti cuvântat, Cel ce vii să mântueşti neamul omenesc, prin patima crucii, şi să dai tuturor nepătimire pentru bunătatea Ta.
Altă Stihiră, a lui Teodor, glasul al 8-lea:
Podobia: În raiul cel din Edem…
Cela ce Te porţi înfricoşat pre serafimii cei de sus, Hristoase, ca un Dumnezeu şi Făcător al tuturor, însuţi Te grăbeşti pre pământ să şezi pre mânz, Cela ce eşti dupre omenire ca şi noi. Vitania se veseleşte, primindu-Te pre Tine, Mântuitorule; Ierusalimul se bucură, aşteptându-Te să Te primească. Moartea a pierit mai înainte, simţind că era să iasă Lazăr din morţi; şi noi cu stâlpări, făcând întâmpinare cu bucurie, lăudăm puterea bunătăţii Tale, Doamne.
Şi din Mineiu, trei.
Şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Prochimen, glasul al 6-lea:
551
Către Domnul, când m-am necăjit, am strigat şi m-a auzit.
Stih:
Doamne, scapă sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană.
De laFacere, cetire.
Cap. 46, vers. 1—7.
Sculându-se deci Israil cu toate câte avea, a mers la Beer-Şeba şi a adus jertfă Dumnezeului tatălui său Isaac. Atunci a zis Dumnezeu către Israil noaptea în vis: Iacove, Iacove! Iar el a răspuns: Iată-mă! Şi Dumnezeu a zis: Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău, nu te teme a te duce în Egipt, căci acolo am să te fac neam mare. Am să merg cu tine în Egipt eu însumi şi tot eu am să te scot de acolo, iar Iosif îţi va Îchide ochii cu mâna sa. După aceasta s-a ridicat Iacov de laBeer-Şeba, iar fiii lui Israil au luat pe Iacov, tatăl lor, şi copiii lor şi femeile lor în căruţele pe care le trimesese Iosif ca să-l aducă. Luând deci Iacov averile sale şi toate vitele ce agonisise în pământul Canaan, a mers în Egipt împreună cu tot neamul lui. Şi a adus el împreună cu sine în Egipt pe fiii şi nepoţii săi, pe fiicele şi nepoatele sale şi tot neamul său.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Domnul te va păzi de tot răul, păzi-va sufletul tău Domnul.
Stih:
Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.
Dela Pilde, cetire.
Cap. 23—24. vers. 15—5.
Fiul meu, dacă inima ta e plină de înţelepciune, aşijderea şi inima mea se va veseli, rărunchii mei tresălta-vor de bucurie, când buzele tale vor grăi lucruri drepte. Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi, ci pururea să rămână la frica Domnului, căci dacă o vei păzi pe ea, mai ai şi tu un viitor şi nădejdea ta nu se va pierde. Ascultă, fiul meu şi te înţelepţeşte şi îndreaptă inima ta pe calea cea dreaptă. Nu fii printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor. căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să te porţi în zdrenţe. Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu dispreţui pe mama ta, când ea a ajuns bătrână. Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună chibzuială. Tatăl celui drept tresaltă de bucurie
şi cel ce a dat naştere unui înţelept se veseleşte de el. Să se bucure tatăl şi mama ta şi să salte de veselie ceea ce te-a născut! Dă-mi, fiule, mie inima ta şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele, căci femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea străină un puţ îngust. Pentru aceasta ea stă ca un hoţ lapândă şi sporeşte călcătorii de poruncă printre oameni. Pentru cine sunt suspinurile, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetul, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbovesc pe Lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum el e de roş, cum scânteiază în cupă, cum curge bine, căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite, vei fi ca unul care stă cul cat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. M-au lovit… Nu m-adurut! M-au bătut… Nu ştiu nimic! Când mă voiu deştepta din somn? Mai trebueşte încă!
Nu râvni la oamenii răi şi nu pofti să fii în tovărăşia lor, căci inima lor pune la cale lucruri silnice şi buzele lor grăesc cele năprasnice. Prin înţelepciune se ridică o casă şi prin bună chibzuială se întăreşte, şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută. Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât unul plin de putere.
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 8-lea:
Fereşte-mă, hristoaseDumnezeule, de asemănarea bogatului celui nemilostiv şi de năravul lui cel nepocăit, Cela ce prin crucea Ta ai făcut curăţire păcatelor noastre;fă-mă râvnitor răbdării cei mulţumitoare a lui Lazăr celui sărac; şi să nu mă înstrăinezi din sânurile Patriarhului Avraam, pentru mila Ta.(de două ori).
Martirica:
Mucenici ai Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi;
552
şi acum rugaţi-vă, să se mântuească sufletele noastre din cursele vrăjmaşului, rugămu-vă.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei.
Podobia: O, prea slăvită minune…
O, prea slăvită minune! O, ce taină nouă! O, înfricoşată vedenie! Zis-a Fecioara dacă Te-a văzut pre Tine răstignit pre cruce, în mijlocul a doi tâlhari, pre Tine, Cel ce fără durere minunat Te-a născut; şi a plâns, zicând: Vai mie, prea iubite Fiule! Cum Te-a pironit pre cruce poporul cel cumplit şi nemulţumitor.
În Vinerea Stâlpărilor LA UTRENIE
Treimicile glasului de rând.
După întâia stihologie, zicem sedelnele Crucii şi a Născătoarei, din Octoih.
După a doua stihologie, cântăm această sedealnă a lui Iosif, glasul al 4-lea:
Podobia: De grab ne întâmpină…
Doi ucenici se trimit să aducă mânzul, precum e, pre carele încălecând Hristos, va veni frumos să ia de laprunci dumnezeească laudă. Deci, să alergăm cu osârdie să-L întâmpinăm şi noi, aducându-I stâlpări de fapte bune.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei.
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, sabia a trecut prin sufletul tău cel prea sfânt, când ai văzut răstignit de bună voie pre Fiul şi Dumnezeul tău. Pre Carele nu înceta rugându-L, binecuvântată, să ne dăruiască nouă iertarea de greşale în vremea postului.
După a treia stihologie, cântăm această sedealnă, a lui Teodor, glasul al 8-lea:
Podobia: înviat-ai din morţi…
Doi ucenici se trimit astăzi să aducă mânzul la stăpânul tuturor; că vine să încalece pre el, Cel ce se poartă de mulţimile serafimilor; începe a se îngrozi moartea, biruitoarea lumii, mâncătoarea tuturor, prin Lazăr prădându-se mai întâiu de către neamul omenesc.
Slavă, tot aceasta.
Şi acum, a Crucii-Născătoarei.
Stând de faţă Preacurata la patima Fiului său, plângând cu amar, s-a tânguit cu jale: Cum Te-au pus feciorii evreeşti înaintea judecăţii lui Pilat, pre Tine, Cela ce eşti slăvit fără tăcere cu cântări îngereşti? Vai mie, Fiule! Laud, Cuvântule, milostivirea Ta cea multă şi nespusă.
Psalmul 50.
CANOANELE
553
Canonul Mineiului şi Tricântarea lui Iosif, citindu-se cântarea a cincea din Psaltire.
Cântarea a 5-a, glasul al 4-lea:
Irmos: Străluceşte-mi, Doamne, lumina…
Dormind Tu, Doamne, pre cruce, ai schimbat Stăpâne moartea în somn; că ai zis: Lazăr prietenul a adormit, ci vreau să merg acum să-l deştept pre el.
Plinindpropoveduirile cele proorocite ale proorocilor, ai venit Hristoase îndurate la cetatea cea ucigătoare de prooroci, ca să fii ucis de bună voie, mântuindu-mă pre mine, cel ucis prin stricăciune.
Cei ce aţi supus minţii trupul cel anevoie de înfrânat, prin post şi prin rugăciune: sihaştri şi poporul, întâmpinaţi pre Hristos, Cel ce vine călarepre mânz să pătimească.
A născătoarei.
Cu picăturile milei tale adapă, Preacurată, inima meacea topită de văpaia păcatului! şi aprinde sfeşnicul cel stinsal sufletului meu, ceea ce eştiuşa luminii.
Altă Tricântare, a lui Teodor, glasul al 8-lea, Irmos:
întunerecul sufletului meu…
Când ai vrut să mergi, Hristoase, la Vitania, ai trimis pre doi din ucenicii Tăi, să-Ţi aducă un mânz, pre carele nimenea din oameni să nu fiîncălecat; căci nimenea afarăde Tine, Mântuitorule, n-a supus neamurile cele necuvântătoare.
Adunatu-s-au astăzi mulţime de Iudei din Ierusalim înVitania şi s-au întristat împreună cu surorile lui Lazăr; iar a doua zi cunoscând că s-a sculat din mormânt, s-au pornit spre uciderea lui Hristos.
Slavă, a treimei:
Treime preasfântă, Părinte, Fiule şi Duhule cel atot lucrător, fericită Dumnezeire, fiinţă fără început, lumină întreit strălucitoare, stăpânie a tot văzătoare, păzeşte pre robii Tăi.
Şi acum, A născătoarei.
Văzându-Te, Hristoase, Maica Ta pironit pre cruce cu piroane şi sângele şi apa curgând din coasta Ta cea de vieaţă aducătoare, s-a rănit cu milostivire, ca o Maică, ştiindu-Te pre Tine fiu al său.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Iată, s-a gătit Hristos să meargă la Ierusalim. Adunaţi-vă toţi sihaştrii cei de prin munţi şi din pustietăţi, să-L întâmpinaţi cu bucurie, împreună cu toată făptura ceade sub cer.
554
Irmosul:
Întunerecul sufletului meu risipeşte-l, Dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai gonit întunericul cel mai dinainte al adîncului, şi-mi dăruieşte lumina poruncilor Tale, Cuvinte; ca, dis-de dimineaţă, să Te slăvesc pe Tine.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pământul şi toate cele…
Dacă aveţi femeilor întru dragoste învierea şi viaţa, pentru ce vă tânguiţi cu amar?
Că vine Hristos şi va învia pre prietenul Său cel de aproape, vestind mainainte înviereatuturor, Făcătorul de bine altuturor.
Locaşuri ale sihaştrilor, adunaţi-vă ca nişte miei cuvântători să întâmpinaţi prepăstorul cel mare, Hristos, purtând ramuri; că vine Domnul, vrând a fi înjunghiat ca un miel, ca să ridice din mijloc tirania lupului.
Viind Tu către Vitfaghi, vrăjmaşul iad a simţit sunetul picioarelor Tale şi s-a aun tins de picioarele lui Lazăr, zicându-i: De va vrea să techeme pre tine vieaţa, să nute zăboveşti, ci să ieşi curând; că am cunoscut eu nimicireamea preste puţin.
A Născătoarei
Sfinţitele glasuri ale proorocilor, pre tine, Fecioară, mainainte te-au vestit cu asemănări, uşă şi munte, cort sfânt şi nor al luminii, din carelea răsărit soarele celor ce şedeau întru întunerec şi înumbră, însuşi dătătorul de lumină.
Alt Irmos:
îngerii şi cerurile…
Trimiţându-se doi ucenici, au adus asin Celui ce şade pre nori; pre Carele toate făpturile îl laudă şi-L prea înalţă întru toţi vecii.
Lângă uşi este Hristos, nu te mai întrista Vitanie; că va schimba jalea ta în bucurie, înviind din mormânt pre Lazăr cel crescut întru tine, carele îl laudă întru toţi vecii.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Un Dumnezeu este Treimea, nemutându-Se Tatăl în faţa Fiului, nici Fiul schimbându-Seîn purcedere, ci osebite pre câte trele şi amândouă, o lumină, un Dumnezeu, slăvesc în veci.
Şi acum, a Născătoarei
Numai tu ai născut nestricată, numai tu ai hrănit cu lapte prunc fără dureri; tu,
555
una ai născut pre Făcătorul şi Stăpânul tău; şi cu toate că eşti şi maică şi slujitoare, pre tine, Fecioară, te lăudăm în veci.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Cu stâlpări de fapte bune şi cu ramuri să ne gătim toţi, să primim cu bună pricepere pre Hristos în două firi, purtându-Se pre mânz. Pre Carele îl prea înălţăm întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
îngerii şi cerurile pre Cela ce Se poartă pre scaunul slavei şi ca un Dumnezeu Se laudă neîncetat, bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Că mi-a făcut mie slavă…
Mainainte ai zis, Iisuse: Iată, ne suim în cetatea cea sfântă şi mă voiu da în mâinile ucigaşilor cu adevărat, ca să mă omoare trupeşte pre cruce.
Vrând, Cuvântule, să răpeşti din moarte pre prietenul Tău, Te sârgueşti a fi omorît pentru noi dupre trup, făcând pre oamenii cei Credincioşi nemuritori, unule Cela ce eşti fără de moarte.
Să aducem stâlpări cu curăţie Lui Hristos, Celui ce S-a smerit pre mânz cu trupul şi să-I zicem: Bine eşti cuvântat, Mântuitorule, Cela ce ai venit spre patimă!
A născătoarei.
înfricoşată este naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, Maica Lui Hristos; pentru aceasta te fericim cu Credinţă şi te lăudăm cu cinste, neamurile neamurilor în veci.
Alt Irmos:
Naşterea pururea Fecioarei…
Acum trimiţând Hristos pre ucenici, a zis: Deslegând mânzul, să-l aduceţi la mine să încalec, ca să desleg pre păgâni din dobitocie şi să-i supun Tatălui, ca un Fiu.
Vine Domnul, deschide-ţi porţile tale, Vitanie; primeşte cu Credinţă pre Stăpânul; că vine să scoale din mormânt pre Lazăr, ca un atot puternic.
Slavă, a treimei:
întreita lumină a singur stăpânirii Tale, Doamne, cu strălucirile cele luminoase luminând mintea noastră, ne întoarce de la înşelăciunea cea de multe feluri, la împărtăşirea Dumnezeirii.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te, palatul împăratului tuturor, Născătoare de
556
Dumnezeu, Fecioară, prin care s-a deschis împărăţia cerurilor celor de pre pământ şi locuinţa cea împreună cu îngerii.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Veniţi cei din pustii şi din munţi şi din peşteri, adunaţi-vă ţinând stâlpări împreună cu noi, să întâmpinăm pre împăratul şi Stăpânul; că vine să mântuească sufletele noastre.
Irmosul:
Naşterea pururea fecioarei, ceea ce s-a arătat mainainte puitorului de lege în munte, prin foc şi prin rug, spre mântuirea noastră a Credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
Luminânda glasului, de trei ori.
LA STIHOAVNĂ
Stihira zilei, de două ori, glasul 1, facerea lui Leon împărat.
Defăimând, suflete al meu, dumnezeeştile învăţături, lesne te-ai încurcat în măestriile vrăjmaşului; dându-te de voia ta stricăciunii şi întunecându-te prin păcatul cel mult, ai întinat veşmântul cel ţesut de Dumnezeu şi l-ai făcut negata de nunta cea împărătească. Ci ca să nu te tragi pentru păcat şi să nu ţi se ceară răspuns că ai intrat la masă, fiindacoperit sub îmbrăcămintea poftelor, şi ca să nu te lepezi afară din cămara cea de nuntă, strigă Mântuitorului: Ochiule cel înfricoşat, Cela ce ai luat ceea ce sunt eu, şi din ce ai fost, nu Te-ai depărtat şi mainainte de cruce Te-ai îmbrăcat cu haină de bat jocoră pentru mine, rupe sacul meu şi mă îmbracă cu veselie, Scapă-mă de întunerecul cel mai dinafară şi de plânsul cel veşnic, şi mă milueşte.
Martirica:
Veniţi popoare să cinstim pre mucenicii lui Hristos cu laude şi cu cântări duhovniceşti, pre luminătorii lumii şi vestitorii Credinţei, izvoarele cele pururea curgătoare, din care izvorăsc tămăduiri Credincioşilor. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dărueşte lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
Slavă, glasul al 8-lea: singur glasul.
Săvârşind aceste patruzeci de zile de suflet folositoare, cerem să vedem şi sfântă săptămâna patimii Tale, iubitorule de oameni; ca să cântăm în ea măririle Tale, şi nespusă rânduiala Ta cea pentru noi; cu un cuget zicând: Doamne, slavă Ţie.
Şi acum, tot aceasta.
Şi cealaltă rânduială, dupre obiceiu.
557
La ceasul al şaselea
Troparul proorociei, glasul al 3-lea:
Nesuferită este mânia îngrozirii Tale, Doamne, cea asupra păcătoşilor. Şi nu suntem vrednici a privi şi a cere de la Tine milă. Ci să nu ne pierzi cu mânia Ta, nici cu iuţimea ta, pre noi, cari ne-aizidit din pământ cu mâna Ta.

Slavă, şi acum; tot acesta. Prochimen, glasul al 4-lea:
Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru, am căutat cele bune Ţie.
Stih:
Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în casa Domnului vom merge.
Din proorocia Isaiei, cetire.
Cap. 66, vers. 10—24.
Bucură-te, Ierusalime, şi voi, cei cari îl iubiţi săltaţi de veselie. Fiţi în culmea veseliei, voi cei carejeleaţi!
Ca să sugeţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sugeţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei saleCăci aşa zice Domnul: Vărsa-voiu pacea peste el ca un râu şi ca un şuvoiu ieşit din albia lui slava noroadelor. Pruncii lui vor fi duşi în cârcă şi desmierdaţi pe genunchi. După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi eu vă voiu mângâia pe voi şi cu Ierusalimul şi voi veţi fi mângâiaţi. Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie, şi oasele voastre vor odrâsli ca iarba. Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor săi, iar urgia, peste vrăjmaşii săi. Căci iată Domnul vine în văpaie şi carele lui sunt ca o vijelie, ca să deslânţuiască cu fierbinţeală mânia lui cu văpăi de foc. Căci Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul, şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului! Lucrările şi cugetările celor ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini, într-un loc ascuns în mijlocul unei adunări de ucenici celor care mănâncă din carnea de porc, mâncări scârnave şi şoareci; vor fi zădărnicite, zice Domnul. Dar eu vin ca săstrâng la un loc noroadele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava mea, şi le voiu da un semn. Şi pe cei scăpaţi cu viaţă îi voiu trimete către popoarele din Tarsis, Put, Lud, Mosoc. Roş, Tubal, Iavan, către ţinuturile cele mai depărtate, care n-au auzit despre mine şi nu au văzut slava mea. şi la aceste neamuri vor vesti slava mea. Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai, în căruţe, pe paturi, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al meu, la Ierusalim, zice Domnul, precum fiii lui Israil aduc prinoase în vase curate pentru casa Domnului. Şi din ei voiu lua preoţi şi leviţi, zice Domnul. Căci precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voiu face, zice Domnul, vor rămânea înaintea mea, aşa va dăinui de-a pururi seminţia voastră şi numele vostru. Şi din lună nouă în lună nouă şi din zi de odihnă în zi de odihnă vor veni toţi şi se vor închina înaintea mea, zice Domnul. Şi când vor ieşi, vor vedea stârvurile celor care s-au răzvrătit împotriva mea, căci viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi sperietoare pentru toţi.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Milueşte-ne pre noi, Doamne, milueşte-ne. Că prea mult ne-am umplut de hulă.
Stih:
Către Tine am rădicat ochii mei, Cela ce locuieşti în ceruri.
VINERI
A ŞASEA SĂPTĂMÂNĂ, A STÂLPĂRILOR
La Vecernie, obicinuita Catismă
La Doamne strigat-am, punem 10 Stihiri, cântând: Idiomela zilei, de două ori; apoi Martirica şi cinci stihiri ale cuviosului şi dreptului Lazăr, făcându-le pe şapte.
Idiomela, glasul al 8-lea, de două ori.
Săvârşind patruzeci de zile cele de suflet folositoare, cerem să vedem şi sfântă săptămâna patimii tale, iubitorule de oameni; ca să prea-
558
slăvim în ea mare cuviinţa şinespusă rânduiala Ta cea pentru noi; cu un cuget cântând: Doamne, slavă Ţie.
A Mucenicilor.
Mucenici ai Domnului, ru gaţi pre Dumnezeul nostru şicereţi sufletelor noastre, mulţimede îndurări şi iertare păcatelor noastre celor multe, rugămu-vă.
Apoi cântăm cinci stihiri ale sfântului Lazăr, facere a evseviosului împărat Leon cel înţelept, glasul al 6-lea, singur glasul.
Doamne, vrând să vezi mormântul lui Lazăr, cel ce ai voit a Te sălăşlui în mormânt debună voie, ai întrebat: Undel-aţi pus pre el? Şi aflând ceea ce nu era să nu o ştii, ai strigat pre cel ce iubeai: Lazăre, vino afarăşi a ascultat cel fără suflare, pre Cel ce i-ai dat suflare, pre Tine, Mântuitorul sufletelor noastre.(de două ori).
Doamne, venit-ai la mormântul lui Lazăr cel mortde patru zile şi vărsând lacrimi preste prietenul Tău, l-aisculat, Spicule al vieţii. Pentru că moartea s-a legat cu glasul Tău, înfăşurăturile s-au deslegat cu mâinile. Atuncea s-aumplut de bucurie mulţimeaucenicilor şi s-a săvârşit de către toţi o cântare împreună: Bine eşti cuvântat Mângtuitorule, milueşte-ne pre noi.(de două ori).
Doamne, glasul Tău a stricat împărăţiile iadului şi cuvântul puterii Tale a ridicat, din mormânt, pre cel mort de patru zile; şi s-a făcut Lazărînceput al mântuitoarei învieri cei de a doua. Toate sunt cuputinţă, Ţie, Stăpâne, împăratului tuturor; dărueşte robilor tăi curăţire şi mare milă.
Doamne, vrând să înCredinţezi pe ucenicii Tăi de învierea Ta cea din morţi, ai venitla mormântul lui Lazăr şi strigându-l Tu, s-a prădat iadulşi a slobozit pre mortul celde patru zile. Carele a strigatŢie: Bine eşti cuvântat, Doamne, slavă Ţie.
Doamne, luând pre uceniciiTăi, ai venit în Vitania, să scolipre Lazăr; şi lăcrămând pentru dânsul, dupre legea firiiomeneşti, ca un Dumnezeul-ai ridicat, fiind mort de patruzile, şi el a strigat, Ţie, Mângtuitorule: Cela ce eşti binecuvântat, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, glasul al 8-lea:
Venind la mormântul lui Lazăr, Mântuitorul nostru, şi strigând pre mort, l-ai sculat cadin somn; s-a scuturat stricăciunea cu Duhul nestricăciunii
559
şi a ieşit, odată cu cuvântul, legat cu înfăşurăturile. Toate le poţi, toate slujesc Ţie, iubitorule de oameni; toate sunt supuse Ţie, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Şi acum, glas acelaşi, a lui Andrei Tifiu.
Săvârşind patruzeci de zile, cele de suflet folositoare, să strigăm: Bucură-te, cetate Vitanie, patria lui Lazăr; bucuraţi-vă, Marto şi marie, surorile acestuia, că mâine vine Hristos să învieze cu cuvântul pre fratele vostru cel mort; al cărui glas, auzindu-l amarnicul şi nesăţiosul iad, cutremurându-se de frică şi suspinând foarte tare, va slobozi pre Lazăr legat cu înfăşurăturile. De a Căruia minune mirându-se poporul evreesc, va întâmpina pre Domnul cu ramuri şi cu stâlpări şi se vor arăta lăudând pruncii pre Acesta, pre Carele îl pizmesc părinţii: Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israil.
IEŞIRE Lumină lină…
Prochimen, glasul al 6-lea:
Ajutorul nostru este întru numele Domnului, celui ce a făcut cerul şi pământul.
Stih:
De n-ar fi că Domnii era întru noi…
De la Facere, cetire.
Cap. 49—50, vers. 33—26.
Sfârşind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, şi întinzându-şi picioarele sale în pat, şi-a dat sfârşitul şi s-a adă ogat la poporul său.
Atunci Iosif căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat. Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au îmbălsămat pe Israil. După ce s-au împlinit patruzeci de zile, căci atâtea zile trebuesc pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii şaptezeci de zile. Iar dacă au trecut zilele plângerii Lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: De am aflat bunăvoinţă în ochii voştri, ziceţi lui Faraon aşa: Tatăl meu m-a jurat şi a zis: iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Şi acum aş vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu şi să mă întorc. Şi i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif, iar Faraon a răspuns:du-te şi îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el! Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său, şi au mers împreună cu el toţi slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii din ţara Egiptului, şi toată casa LuiIosif, şi fraţii lui şi toată casa tatălui său şi neamul lui. Numai copiii lor şi oile şi vitele lor le-au lăsat în ţaraGoşen. Au plecat de asemenea cu el căruţe şi călăreţi, şi s-a făcut tabăra mare foarte. Şi ajungând ei laaria lui Atad de lângăiordan, au plâns acolo plângere mare şi tare foarte şi a jelit Iosif pe tatăl său şapte zile. Văzând locuitorii ţinutului aceluia, Cananeenii, plângerea de laaria Atad, au zis: Mare e plângerea aceasta la Egipteni. De aceia s-a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo deiordan. Aşa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov. cum le poruncise el: l-au dus fiii lui în pământul Canaan şi l-au îngropat în peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu ţarină cu tot de laEîron Heteul, ca moşie de îngropare. Apoi Iosif, după îngroparea tatălui. s-a întors în Egipt şi el, şi fraţii Lui şi toţi cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său. Văzând însă fraţii lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis: Ce vom face, dacă Iosif ne va urî şi va vrea să-şi răzbune pentru răul ce i-am făcut? Atunci au trimes ei la Iosif să i se spună: Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis: Aşa să spuneţi lui Iosif: iartă fraţilor tăi greşala şi păcatul lor, şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău. Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea. Apoi au venit şi fraţii Lui şi căzând înaintea lui, au zis: Iată, noi suntem robii tăi. Iar Iosif le-a zis: Nu vă temeţi! Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? Iată, voi aţi uneltit asupra mearele, dar Dumnezeu le-a întors în bine, ca să facă cele ce sunt acum şi să păstreze viaţa unui norod numeros. Deci nu vă temeţi! Eu vă voiu hrăni pe voi şi pe copiii voştri. Şi i-a mângâiat şi le-a vorbit de lainimă. Apoi a
560
locuit Iosif în Egipt, el şi fraţii lui şi toată casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece ani. Şi a văzut Iosif pe urmaşii lui Efraim până la al treilea neam. De asemenea şi copiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif. În cele din urmă a zis Iosif către fraţii săi: Iată, am să mor. Dar Dumnezeu vă va cerceta, vă va scoate din pământul acesta şi vă va duce în pământul, pentru care Dumnezeul părinţilor noştri s-a jurat lui Avraam şi lui Isaac şi lui Iacov. La urmă a jurat Iosif pe fiii lui Israil, zicând: Dumnezeu are să vă cerceteze, dar voi să scoateţi oasele mele de aici. Şi a murit Iosif de o sută zece ani. Şi l-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu, în pământul Egiptului.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cei ce nădăjduesc întru Domnul ca muntele Sionului, nu se vor clăti în veac.
Stih:
Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor preste soarta drepţilor.
De laPilde, cetire.
Cap. 31, vers.—21.
Fiul meu, deschide gura ta pentru cel mut pentru pricina tuturor părăsiţilor. Deschide gura ta, judecă drept, şi fă dreptate celui sărac şi năpăstuit. Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul. Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată. Ea îi face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale. Ea caută lână şi cânepă şi lucrează cu mâna sa voioasă. Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător, care de departe aduce hrana ei. Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor. Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; dinosteneala palmelor sale sădeşte vie. Ea încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale. Ea bagă de seamă că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea. Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul. Ea întinde mâna spre cel sărman, şi braţul ei spre cel necăjit. N-are teamă de ceiai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacojii. Scoarţe îşi face ea, din vison şi purpură este haina ei. Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării. Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâuri dă neguţătorilor. Tărie şi măreţie este haina ei şi ea îşi râde de ziua de mâine. Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei. Ea veghează lapropăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze, ea nu mănâncă. Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă:Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate! Înşelătoare este drăgălă şia şi deşartă este frumuseţea: femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Dăruiţi-i din rodul mâinilor saleşi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată capildă!
Şi cealaltă rândueală a Liturghiei cei mai înainte sfinţite, după obicciu.
Spre ştiinţă:
De astăzi înainte nu se mai cântă nici Martirice, nici de ale Născătoarei, din Octoih, până la Sâmbăta sfântului Toma.
Cade-se a şti:
Că de se va Întâmpla Buna-Vestire în Sâmbăta lui Lazăr, să se caute Tipicul de lasfârşitul cărţii, la litera A.
Întru această Vineri
PAVECERNIŢA CEA MARE
După Sfinte Dumnezeule cel dintâiu, zicem Troparul praznicului. După al doilea Sfinte Dumnezeule, obişnuitele Tropare:ilueşte-ne pre noi, Doamne milueşte-ne pre noi…
Şi cântăm acest Canon, compus de sfântul părintele nostru Andrei Cnteanul ierusalimiteanul:
Cântarea 1, glasul 1, Irmos:
Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Celui ce a făcut minunate minuni cu braţ înalt şi a mântuit pre Israil, că S-a preaslăvit.
Slavă Ţie, Dumnezeunostru, slavă Ţie.
Înviind, Mântuitorul meu, pre Lazăr cel mort de patru zile, l-ai schimbat din stricăciune
561
cu braţ înalt şi Ţi-ai arătat puterea Ta, ca un atot puternic.
Strigând pre Lazărdin mormânt, îndată l-ai sculat; dar iadul jos cu amar s-a tânguit şi, suspinând, s-a cutremurat de puterea Ta, Mântuitorule.
Lăcrămat-ai, Doamne, pentru Lazăr, arătând întruparea rânduelii Tale şi cum că din fire fiind Dumnezeu, Te-ai făcut om dupre fire ca şi noi.
Lacrimile Martei şi ale mariei le-ai potolit, Doamne, sculând pre Lazăr din morţi, Mântuitorule, şi arătând pre mort însufleţit cu puterea Ta.
Dupre legea firii omeneşti ai întrebat, Stăpâne, unde s-a pus Lazăr? Arătând tuturor, Mântuitorule, adevărată rânduiala Ta cea spre noi.
Încuetorile iadului le-ai sfărâmat atuncea, strigând pre Lazăr; şi ai clătit puterea luptătorului şi l-ai făcut de s-acutremurat de Tine, unule Mântuitorule, mai înainte de răstignire.
pre Lazăr ce-l ţinea iadul legat, ca un Dumnezeu ai apucat, Stăpâne, înainte de l-ai deslegat din legături; că toate se supun poruncii Tale, atot puternice.
Slavă, a treimei:
Să lăudăm pre Tatăl, pre Fiul şi pre Duhul, pre Treimea cea nedespărţită întru unimea fiinţei, şi cu îngerii împreună să o preaslăvim, ca pre unul Dumnezeul, Cel nezidit.
Şi acum, A născătoarei.
Neschimbat ai născut pre Ziditorul firii, Maică Fecioară, de la Duhul Sfânt, făcându-se ceea ce suntem noi, cu bună voinţa Tatălui fără de schimbare şi fără amestecare.
Cântarea 2-a, Irmos:
Ia aminte cerule şi voiu grăi şi voiu lăuda pre Hristos, Mântuitorul lumii, pre singur iubitorul de oameni.
Slavă Ţie, Celui ce numai cât ai strigat şi îndată ai sculat din mormânt pre prietenul Lazăr, pre cel mort de patru zile.
Auzit-a cel fără suflare glasul Tău şi însufleţindu-se, îndată s-a sculat din morţi, slăvindu-Te pre Tine, Doamne.
Primind porunca glasului Tău, celui de vieaţă aducător, s-a sculat din mormânt, Mântuitorul meu, Lazăr cel ce puţea.
Lăcrămat-ai pentru prietenul Tău, Mântuitorule, înCredinţându-ne că Te-ai îmbrăcat
562
cu firea noastră, şi l-ai înviat.
Îngrozitu-s-a iadul, dacă avăzut pre cel legat cu înfăşurăturile întorcându-se îndată prin glas la vieaţa aceasta de aici.
Slavă.
Spăimântatu-s-au popoarele evreeşti, când ai înviat cu cuvântul Tău pre Lazăr, cel ce se împuţise, strigându-l, Mântuitorule.
Şi acum, A născătoarei.
Cutremuratu-s-au ascunzătorile iadului, dacă s-a însufleţit atunci Lazăr jos, prin glasul Celui ce l-a înviat.
Cântarea a 3-a Irmos:
Piatra pre care nu au socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. Aceasta este piatra pre care Hristos a întărit Biserica Sa, pre care o a răscumpărat din păgâni.
Minune streină şi preaslăvită, cum a întrebat Ziditorul tuturor, de ceea ce nu era să nu o cunoască, ca şi cum nu ar fi ştiut: Unde zace acela de carele vă tânguiţi? Unde s-a îngropat Lazăr? Pre carele preste puţin vi-l voiu scula, înviindu-l din morţi.
Piatra pe care au prăvălit-o preste tine cei ce te-au îngropat, aceasta poruncind Iisus să o ridice, îndată te-a înviat, strigând: Lazăre, scoală! vino la mine, ca să se înfricoşeze iadul de glasul Tău.
Marta şi Maria, Doamne, strigat-au cu tânguire: Iată, acela pre carele iubeai, pute, fiind mort de patru zile; de ai fi fost atuncea aici, nu ar fi murit Lazăr. Iară Tu, ca Cela ce eşti nedespărţit pretutindenea, l-ai sculat îndată, strigându-l.
Vărsând lacrimi pentru prietenul, dupre rânduiala omenirii, ai arătat că trupul carele l-ai luat de la noi s-a unit cu Tine, Mântuitorule, fireşte, iară nu dupre nălucire; şi ca un Dumnezeu, iubitor de oameni, strigându-l, îndată l-ai sculat.
Vai mie! striga iadul, acum cu adevărat am pierit; şi zicea către moarte: Iată, Nazarineanul a clătit cele de jos şi sfâşiind pântecele meu, a sculat pre mortul cel fără suflare, strigându-l.
Ce fel este nebunia voastră, Evreilor? Unde este neCredinţa? Până când sunteţi înşelaţi? Până când sunteţi înstreinaţi? Vedeţi pre cel mort, că a ieşit, prin glas, şi nu credeţi lui Hristos! Cu adevărat fii ai întunerecului sunteţi voi toţi.
563
Slavă, a Treimei.
Unul din Treime pre Tine Te ştiu, măcar că Te-ai întrupat, un fiu întrupat slăvesc, Carele ai odrăslit fără sămânţă din Născătoarea de Dumnezeu şi acelaşi Fiu, unul lăudat împreună cu Tatăl şi cu Duhul.
ŞI acum, A născătoarei.
Minunată şi înfricoşată este vederea, care au văzut-o mainainte nemincinoşii prooroci din dumnezeeascărânduială, adecă pre Fecioara Născătoarea de Dumnezeu, care fără stricăciune a născut pre Dumnezeu şi după naştere a rămas curată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ridicatu-s-a soarele şi luna a stătut întru a sa rânduială; înălţatu-Te-ai pre lemn îndelung răbdătorule şi pre el ai întemeiat Biserica Ta.
Lăcrămat-ai, Doamne, pentru Lazăr, sculat-ai Stăpâne pre cel mort şi ai arătat popoarelor că eşti Fiul lui Dumnezeu.
Dacă a auzit cel fără suflareporunca Ta: Vino afară, Lazăre! s-a sculat degrab cu înfăşurăturile şi a sărit, arătând, Bunule, puterea Ta.
Lacrămile Martei şi ale Mariei le-ai potolit, HristoaseDumnezeule, strigând pre Lazăr; şi ca un însuşi puternic ridicându-l cu cuvântul, acela s-a închinat Ţie.
Lăcrămând ca un om pentru Lazăr, l-ai ridicat ca un Dumnezeu; întrebat-ai: Unde s-a îngropat mortul cel de patru zile? adeverind, Bunule, omenirea Ta.
Vrând să adeverezi, Bunule, semnele patimii şi ale crucii Tale, rupând nesăţiosul pântece al iadului, ai sculat ca un Dumnezeu pre mortul cel de patru zile.
Cine a văzut, cine a auzit, să fi sculat vreun om mort puţind? Ilie a sculat şi Eliseiu, dar nu din mormânt şi nici mort de patru zile.
Lăudăm, Doamne, puterea Ta, lăudăm şi patimile Tale, Hristoase; căci cu puterea Ta, ca un milostiv, ai făcut minuni; iară patimile le-ai primit
ca un om, dupre rânduiala omenirii!
Dumnezeu eşti şi om, adeverind numirile cu lucrurile; că ai venit la mormânt cu trupul, Cuvinte, şi ca un Dumnezeu ai sculat pre mortul cel de patru zile.
Spăimântatu-s-au, Stăpâne, popoarele evreeşti, dacă au
564
văzut pre Lazăr cel mort sculându-sedin mormânt prin glasul Tău, dar au rămas neplecate minunilor Tale.
Slavă, a treimei:
Fără început ai strălucit din Părintele Tău, Mântuitorule, ca Cela ce eşti unul din Treime, sub vremi ieşind din sângele cel fecioresc prin Duhul Sfânt, luând trup, Tu, Cel ce eşti mai presus de fiinţă.
Şi acum, A născătoarei.
Zămislirea Născătoarei de Dumnezeu este fără de sămânţă; naşterea fără pătimire de stricăciune; că Dumnezeu făcând minuni întru amândouă, S-a mic şorat pre Sine, ca să Se unească cu noi.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pacea Ta o dă nouă, Fiule al lui Dumnezeu; că fără de Tine alt Dumnezeu nu cunoaştem; numele Tău numim, că eşti Dumnezeu al viilor şi al morţilor.
Vieaţă fiind Tu, Doamne, şi lumină adevărată, strigând pre Lazăr l-ai înviat; căci ca un puternic ai arătat tuturor, că eşti Dumnezeul viilor şi al morţilor.
porunca Ta, Iisuse, ce nu sufere împotrivire, nerăbdându-o iadul, carele primise pre mulţi, s-a spăimântat şi pre Lazăr, cel ce era de patru zile mort, l-a dat viu, iară nu mort.
împreunând ţărâna cu duhul, Cuvinte, Cel ce ai insuflat de demult lutul cu duh de vieaţă prin cuvântul Tău, ai sculat şi acum cu cuvântul pre prietenul Tău, din stricăciune şi din cele dedesubt.
Nimenea n-a putut să stea împotriva voii Tale, Doamne; căci, când ai strigat pre Lazăr cel mort, îndată s-a sculat cel ce era fără de suflare şi purtând legăturile, a umblat pre picioarele sale.
O nebunia jidovească! O, orbirea vrăjmaşilor! Cine a văzut pre cineva să se scoale din mormânt? Iliede demult a sculat, dară nu din mormânt, nici mort de patru zile.
Cela ce eşti neasemănat, îndelung răbdătorule, Cela ce toate le faci pentru noi ca un Dumnezeu şi pătimind ca un om; fă-ne pre noi pre toţi părtaşi împărăţiei Tale, pentru rugăciunile lui Lazăr.
Slavă, a Treimei.
Treimea cea mainainte de început, fără început şi de o cinste, Părinte atotţiitorule, Fiule şi Duhule Sfinte, Unime Sfântă în trei feţe, mântueşte
565
pre cei din Adam, cari cu Credinţă Te laudă pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Pântecele tău cel preacurat, l-a sfinţit, Curată, Dumnezeu Cel mai presus de toate, luând dintr-însul trup, Cel închinat în Treime, Cuvântul, Cel din Tatăl şi cu Duhul împreună Dumnezeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
aruncatu-m-ai întru adâncurile inimii mării şim-ai mântuit, Mântuitorule, din robia morţii şi ai deslegat legăturafără-de-legilor mele.
Întrebat-ai, unde sunt eu?Cela ce ştii toate; lăcrămat-ai, Mântuitorule, pentru mine caun om dupre fire şi m-airidicat cu porunca Ta pre mine cel mort.
Chematu-m-ai, Mântuitorule, din iadul cel mai dedesubt, strigat-a Lazăr cătreTine, pierzătorul iadului şim-ai sculat cu porunca Ta pre mine cel mort.
Îmbrăcatu-m-ai, Mântuitorule, cu trup de lut şi mi-ai suflat vieaţă şi am văzut lumina Ta şi m-ai sculat cu porunca Ta pre mine cel mort.
Însufleţit-ai, Mântuitorule, chipul cel fără suflare al trupului meu, întăritu-m-ai cuoase şi cu vine şi m-ai sculat cu porunca Ta pre mine cel mort.
Rupând pântecele iadului cel a toate mâncător, m-ai scos, Mântuitorule, cu putereaTa şi m-ai sculat, cu porunca Ta, pre mine cel mort.
Îmbrăcatu-Te-ai, Mântuitorule, cu toată frământătura mea şi ai păzit curat pântecele cel fără prihană, din careleai ieşit întrupându-Te, unuldin Treime.
Slavă, a treimei:
Treime Sfântă, laud milostivirea Ta şi cu îngerii cânt cântarea cea întreit sfântă; milueşte sufletele noastre, ale celor ce Te lăudăm pre Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Intrat-a Cuvântul în pântecele tău cel fără prihană şil-a păzit iarăşi curat dupănaştere, Născătoare de Dumnezeu; adevărat minune prea slăvită!
Cântarea a 7-a, Irmos:
De tinerii Tăi cei din cuptor Mântuitorule, nu s-aatins, nici i-a supărat focul, Atunci, acei trei cu o gurăcântau şi binecuvântau, grăind: Bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
566
Preste cel mort ai lăcrămat, Mântuitorule, iubitorule de oameni, Doamne; ca să arăţi popoarelor, că Dumnezeu fiind Te-ai arătat om pentru noi; şi ai lăcrămat voind, puindu-ne înainte chipurile dragostei cei din lăuntru.
Lazăr cel mort de patru zile, Mântuitorule, dacă a auzit jos glasul Tău, sculându-se, Te-a lăudat pre Tine şi bucurându-se, a strigat: Tu eşti Dumnezeul şi Ziditorul meu, Ţie mă închin şi Te laud pre Tine, Cel ce m-ai înviat.
Deşi sunt înfăşurat cu legături, Mântuitorule, Lazăr a strigat de jos, dară nici cum nu voiu rămânea în pântecele iadului; numai de mă vei chema: Lazăre, vino afară! Că Tu eşti lumina şi vieaţa mea.
Lazăre, rogu-te, zis-a iadul, scoală şi ieşi curând din încuietorile mele;du-te degrab, că mai bine-mi este a mă tângui cu amar de unul ce mi se va lua, decât de toţi, pre care i-am înghiţit mainainte cu foame.
Pentru ce te zăboveşti, Lazăre, zis-a iadul? Prietenul tău stând te cheamă: Vino afară! Ieşi dară, ca să iau şi eu uşurare; că de când te-am mâncat pre tine, spre greaţă mi s-a pornit mâncarea.
Pentru ce nu te scoli curând, Lazăre? Strigat-a iadul de jos, tânguindu-se. Pentru ce nu te ridici îndată, să te duci de aci?
Ca să nu mă prade Hristos şi de alţii, înviindu-te pre tine.
Minunatu-Te-ai, Stăpâne Hristoase, făcând atuncea multe lucruri minunate; că ai dat orbilor lumină, surzilor le-ai deschis urechile cu cuvântul şi pre Lazăr prietenul l-ai sculat din morţi, strigându-l ca un Dumnezeu.
Slavă, a treimei:
Să cântăm cântarea Treimii slăvind pre Tatăl Cel fără început, pre Fiul şi pre Duhul cel drept, o fiinţă singurită, pre care întreit să o lăudăm: Sfânt, sfânt, sfânt eşti Treime.
Şi acum, A născătoarei.
Ca pre unul din Treime, Te slăvim pre Tine, Hristoase, că întrupându-Te din Fecioară fără schimbare, toate le-ai suferit, Iisuse, ca un om, nedepărtându-Te de fiinţa Tatălui, măcar că Te-ai unit cu noi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri binecuvântaţi, lăudaţi şi prea înălţaţi pre Domnul în veci.
567
Făcătorul şi cuprinzătorul tuturor, a venit în Vitania pentru milostivire, ca să învieze pre Lazăr.
Mortul cel de patru zile, puţind şi fiind cu înfăşurăturile înfăşurat, a sărit cu suflet, cel neînsufleţit, strigându-l Tu, Doamne.
poporul iudeilor, dacă a văzut pre cel mort sculându-se, Hristoase, prin glasul Tău, a scrâşnit cu dinţii.
Jidovilor, cari sunteţi întunecaţi lângă lumină, pentru ce nu credeţi învierii lui Lazăr, care s-a făcut prin lucrarea lui Hristos?
Să se bucure Sionul şi să laude pre dătătorul de vieaţă, Cela ce a sculat cu cuvântul pre Lazăr din mormânt.
Oştile cereşti şi neamul pământenilor Te-au lăudat pre Tine, Mântuitorul meu, când ai sculat pre Lazăr.
Slavă, a treimei:
împreună cu Tatăl şi cu Fiul, pre Duhul slăvesc şi lăudându-l strig neîncetat: întreit sfinte, slavă Ţie!
Şi acum, A născătoarei.
pre Tine Te binecuvintez şi mă închin Ţie, Celui ce Te-ai născut din Fecioară şinu Te-ai despărţit de scaunul sfintei slavei tale.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pre cei puternici de pre scaune şi a înălţat pre cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, prin Care ne-a cercetat Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pre calea păcii.
Să laude Vitania împreunăcu noi minunea; că întru dânsa a lăcrămat Făcătorul, dupre legea firii trupului, înviindpre Lazăr şi schimbând lacrimile Martei şi plânsul mariei spre bucurie, a sculat pre cel mort.
înCredinţând, Cuvinte, învierea Ta, ai strigat pre Lazăr din mormânt şi l-ai ridicat ca un Dumnezeu, ca să arăţi popoarelor, că eşti cu adevăratDumnezeu şi om şi cum că aisă ridici şi locaşul trupuluiTău.
Clătit-ai porţile şi zăvoarele cele de fier, înfricoşat-ai iadul cu glasul Tău şi împreună cu dânsul s-a spăimântat şi moartea îndată, dacă a văzut, Mântuitorule, pre Lazăr carele era legat de dânşii, însufleţit şi sculat prin glasul Tău.
568
Spăimântatu-s-au toţi, dacă Te-au văzut, Mântuitorule, lăcrămând pentru Lazăr celmort şi au zis cei răi: Vezi, cum îl iubea pre el? Ci îndată l-ai strigat şi sculându-se celneînsufleţit, a lepădat stricăciunea prin porunca Ta.
Clătitu-s-au uşile, sfărâmatu-s-au zăvoarele, deslegatu-s-au legăturile mortului la glasul puterii lui Hristos. Iar iadul suspinând se tânguia cu amar şi striga: Vai mie! Ce fel şi de unde este glasul cel ce înviază morţii?
Scoală-te de aici, ascultând glasul; că afară te strigă prietenul tău. Acesta este Cel ce a înviat morţii mainainte. Că Ilie, a sculat mort, încă şi Elisei; dar Cel ce lucra şi grăia prin ei, Acesta este.
Lăudăm, Cuvinte, puterea Ta cea neasemănată; că ai sculat pre cel mort prin cuvântul Tău, cu oase şi cu vine, ca un Făcător al tuturor şi l-ai ridicat, Mântuitorule, din cele dedesupt, ca pre fiul văduveicel de pre pat.
Slavă, a treimei:
Treime, preasfântă, Dumnezeule, Părinte fără început şi dumnezeescule Cuvinte, Mângâietorule cel bun, Duhule Sfinte al lui Dumnezeu, celace eşti o lumină întreit luminătoare, o fiinţă unită în fire, unule Dumnezeule, milostiveşte-Te spre lumea Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Cela ce toate le-ai făcut cu înţelepciune, Iisuse, şi cu totulTe-ai îmbrăcat întru mine dinfecioară şi cu totul purureapetreci în sânurile Tatălui, trimiţând Duhul Tău cel sfânt preste turma Ta, umbrează-nepre noi, ca un Dumnezeu.
Şi iarăşi cântăm Irmosul:
Făcut-a tărie cu braţul Său… După sfinteDumnezeule cel de pre urmă, Condacul praznicului şi Apolisul cel mic.
569
ÎN SÂMBĂTASFÂNTULUI ŞI DREPTULUI LAZĂR LA MIEZONOPTICĂ
După Cred într-unul Dumnezeu, Sfinte Dumnezeule cel dintâiu şi după Tatăl nostru, Troparul: învierea cea de obşte… După al doilea Sfinte Dumnezeule, Condacul: Bucuria tuturor, Hristoase… Doamne milueşte, de 12 ori. Şi Apolisul. Rugăciune… Pomeneşte, doamne, nu o zicem.
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul, troparul glasului 1-iu, de trei ori.
Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta înCredinţându-o, pre Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, biruitorului morţii, strigăm: Osana, Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.
Apoi Catisma16-a.
Zis-a Domnul Domnului meu…
După întâia stihologie, Sedealnaglasul 1-iuPodobia: Piatra fiind pecetluită…
Făcându-Ţi-se milă de lacrămile Martei şi ale mariei, ai poruncit, Hristoase Dumnezeule, să răstoarne piatra de pre mormânt. Şi strigând pre cel mort, l-ai înviat, înCredinţând printr-însul învierea lumii, dătătorule de vieaţă. Slavă puterii Tale, Mântuitorule;
570
slavă stăpânirii Tale;slavă Ţie, Celui ce toate le-aifăcut cu cuvântul.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Şi cântăm Troparele învierii…
Apoi, cetim Catisma a 17-a.
Bine eşti cuvântat, Doamne…
Soborul îngeresc…
Şi celelalte, precum este obiceiul îndumineci; şi după plinirea acestora, Sedealna, glasul al 5-lea:
Podobia: Pre Cuvântul cel împreună…
Izvorule al înţelepciunii şial mainainte cunoştinţei, viind înVitania, ai întrebat pre cei ce erau cu Marta: Unde aţi pus pre prietenul Lazăr?Pentru carele lăcrămând cu milostivire, cu glasul Tău l-ai înviat, fiind mort de patruzile, iubitorule de oameni şi îndurate, ca un dătător devieaţă şi Domn.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
învierea lui Hristos văzând…
Psalmul 50.
Iar Evanghelie nu cetim, fără numai unde vafi hramul sfântului Lazăr.
După aceea citim din tâlcul Evangheliei de la Ioan, a zilei acesteia, din Cuvântul63 şi 64.
CANOANELE
Apoi cetim două Canoane, până la cântarea a 6-a; şi de acolo începem Patrucântarea.
Canonul întâiu cu Irmosul pre 8, iar al doilea pre 6, facerea lui Teofan.
Cântarea 1-a, glasul al 8-lea, irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a povăţuit pre poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că s-a preaslăvit.
Pre Lazăr cel mort l-ai sculat cu dumnezeească voie, caCela ce eşti făcător şi vistieriavieţii, iubitorule de oameni.
Cu cuvântul ai sculat pre Lazăr cel mort de patru zile, nemuritorule, sfărâmând cu tărie înpărăţia iadului cea întunecată.
Tuturor ai arătat cunoştinţaDumnezeirii cei mai presus de toate, sculând din morţi, Stăpâne, pre Lazăr cel mort depatru zile.
Astăzi dănţuind Vitania, mai înainte vesteşte învierea lui Hristos, Celui de vieaţă dătător, prin învierea lui Lazăr.
Alt Canon, compus de Ioan Monahul, glasul al 8-lea, Irmos:
A pa trecându-o ca pre uscat…
Cela ce ai adus întâiu toatăfăptura din nefiinţă şi ştii ascunsurile inimilor, spus-ai mai înainte, ca un Stăpân, ucenicilor adormirea lui Lazăr.
Înfiinţat fiind cu firea omenească, Hristoase, din Fecioară, întrebat-ai ca un om, să afli îngroparea lui Lazăr, cunoscând ca un Dumnezeu unde zăcea.
Slavă…
A deverind învierea Ta, Cuvinte, cu adevărat ai sculatca din somn pre prietenul din
571
mormânt, carele se împuţise, fiind mort de patru zile.
Şi acum, A născătoarei.
Cetele îngerilor şi ale oamenilor te laudă neîncetat, Maică, ceea ce nu ştii de mire; că ai purtat în braţele tale pre Ziditorul, capre un prunc.
Catavasie:
Apa trecându-o ca pre uscat, şi din răutatea Egiptului scăpând, Israilteanul striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pre Tine Te laudă duhul meu.
Săvârşind lucrări îndoite, ai arătat doimea firilor Tale, Mântuitorule; că Dumnezeu eşti şi om.
Cu toate că eşti adâncul cunoştinţei, ai întrebat: Unde este pus mortul? Voind să înviezi, dătătorule de vieaţă, pre cel ce zăcea mort.
Mutându-Te prin locuri ca un om, Te-ai arătat cuprins, Cela ce plineşti toate, ca un Dumnezeu necuprins.
Pre Lazăr l-ai sculat, Hristoase, cu dumnezeescul Tăucuvânt; scoală-mă, rogu-mă, şi pre mine cel mort prin multe greşale!
Alt Irmos:
Doamne Cela ce ai făcut…
Venind Tu la mormântul i lui Lazăr, făcătorule de minuni Doamne, în Vitania, ai lăcrămat pentru dânsul dupre legea firii, adeverind trupul Tău, care l-ai luat Iisuse Dumnezeule.
Tu ai potolit îndată, Mântuitorule, jalea mariei şi a Martei, arătându-Ţi putereaTa cea firească; că Tu eşti învierea şi vieaţa, precum aizis; pentru că eşti Domnul adevărului şi al tuturor.
Slavă.
Pre iubitul Tău, Doamne, cel înfăşurat cu pânzeturile, l-ai răpit dintre morţii iadului şi din întunerec, cu cuvântul tău cel prea puternic, sfărâmând încuetorile şi împărăţiile morţii.
Şi acum, A născătoarei.
Sălăşluindu-Te, Doamne, în Fecioară trupeşte, Te-ai arătat oamenilor pre cât se putea a Te arăta; pre care o ai şi arătat ca adevărat Născătoare de Dumnezeu şi ajutătoare Credincioşilor, unule iubitorule de oameni.
572
Catavasia:
Doamne, Cela ce ai făcut cele dedeasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pre mine mă întăreşte întru dragostea Ta; că Tu eşti marginea doririlor şi Credincioşilor întărire, unule iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobia: Spăimântatu-s-a Iosif…
Venit-au împreună la Hristos surorile lui Lazăr şi lăcrămând cu amar şi tânguindu-se I-au zis: Doamne, a murit Lazăr; iar El, nu că nu ştia îngroparea ca un Dumnezeu, dară le-a întrebat: Unde l-aţi pus pre el? Şi venind la mormânt, a strigat pre Lazăr cel mort de patru zile. Şi îndată s-a sculat şi s-a închinat Celui ce l-a înviat.
Slavă, şi acum; glasul al 8-lea:
Podobie: Pre înţelepciunea…
Mainainte ştiind toate ca un Făcător, ai zis mainainte ucenicilor în Vitania: Prietenul nostru Lazăr a adormit astăzi. Şi ştiind, ai întrebat: Unde l-aţi pus? Şi Tatălui Te-ai rugat, lăcrămând ca un om. Dar apoi strigând pre Lazăr pre carele iubeai, l-ai sculat, Doamne, din iad, mort fiind de patru zile. Pentru aceasta strigăm Ţie: Hristoase Dumnezeule, primeşte lauda ce îndrăznim a o aduce Ţie; şi ne învredniceşte pre toţi slavei tale.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţele s-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.
Nu doară că-Ţi trebuia ajutor, ci ca să săvârşeşti rânduiala cea negrăită, rugându-te, ai sculat pre cel de patru zile mort, Preaputernice.
Cuvântul şi Dumnezeul Cel împreună veşnic cu Tatăl, văzut fiind acum, se roagă ca un om, Cel ce primeşte rugăciunile tuturor.
Glasul Tău, Mântuitorule, a stricat toată puterea morţii şi s-au clătit temeliile iadului de puterea Ta cea dumnezeească.
A născătoarei.
Să lăudăm pre Fecioara, ca pre ceea ce a rămas după naştere fecioară şi a născut pre Hristos Dumnezeu, Carele a scăpat lumea de înşelăciune.
Alt Irmos:
Tu eşti tăria mea, Doamne…
Tuai răpit, Mântuitorule, ca un păstor pre omul cel stricat de patru zile, Făcătorule, de la lupul cel cumplit cu adevărat
573
şi atot mâncător, ca un puternic şi Domn; arătându-Ţi cu aceasta slava ce s-a văzut în toată lumea, a învierii Tale cei de a treia zi.
Văzându-Te pre Tine vieaţa, Hristoase, cei ce erau cu Martaau strigat: De ai fi fost aicea, Doamne, lumina şi vieaţa tuturor, n-ar fi murit, nici s-ar fi îngropat Lazăr. Iară Tu, iubitorule de oameni, fiind vieaţa celor morţi, ai schimbat jalea lor întru bucurie.
Slavă.
De Tine, Doamne, Carele eşti izvorul, se tem adâncurile, Ţie slujeşte toată apa; de Tine, Hristoase, se cutremură portarii iadului şi încuetorile se sfărâmă de putereaTa, sculându-se Lazăr din! morţi prin glasul Tău, Atot puternice Mântuitorule, iubitorule de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
TU eşti lauda Credincioşilor, ceea ce nu ştii de mire; tu eşti folositoarea şi scăparea creştinilor, zid şi liman; că aduci rugăciuni către Fiul tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană şi mântueşti din primejdii pre cei ce cu Credinţă şi cu dragoste te ştiu pre tine, Născătoare de Dumnezeu, curată.
Catavasia:
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cela ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru aceasta cu proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cela ce eşti lumină neapusă, şi m-a acoperit întunerecul cel strein, pre mine ticălosul? Ci mă întoarce şi la lumina poruncilor tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Fiind la mormântul lui Lazăr, iubitorule de oameni, l-ai chemat pre el şi i-ai dăruit vieaţă; ca Cel ce eşti vieaţa tuturor oamenilor cea nemuritoare, mainainte însemnând arătat, ca un Dumnezeu, învierea ce va să fie.
Legat fiind de picioare Lazăr umbla, minune între minuni! Pentru că Hristos, Cel ce l-a întărit, S-a arătat mai mare decât cel ce oprea; că toate slujesc cuvântului lui ca nişte robi, supuindu-seca unui Dumnezeu şi Stăpân.
Hristoase, Cel ce ai ridicat pre Lazăr fiind mort de patru
574
zile, ridică-mă acum şi pre mine cel mort pentru păcate, pus în groapă şi în umbra morţii cea întunecată; şi ca un milostiv Îndură-Te şi mă mântueşte.
Alt Irmos, glas acelaşi:
Dând slavă Tatălui, ca Cel ce n-ai fost protivnic lui Dumnezeu, Te-ai rugat, întărind înCredinţă pre poporul cel ce sta împrejur, îndelung răbdătorule; şi aducând mulţumită Părintelui Tău, ai sculat pre Lazăr cu porunca Ta.
O! Glas de Dumnezeu grăit şi putere dumnezeească a stăpânirii Tale, Mântuitorule, prin care ai sfărâmat porţile iadului şi ale morţii cei a tot mâncătoare! Răpeşte-măşi pre mine din patimile mele, ca şi mainainte pre Lazăr, prietenul Tău cel mort de patru zile.
Slavă…
Pentru rugăciunile lui Lazăr, ale Martei şi ale mariei, învredniceşte-ne pre noi să ne facem văzători răstignirii şi patimii Tale, Doamne, şi luminatei şi împărătesei zilelor, învierii Tale, iubitorule de oameni.
Şi acum, a Născătoarei.
Îndrăzneală ca o maică către Fiul tău având, Preacurată, nu trece purtarea de grijă pentru noi, cei ce suntem de un neam, rugămu-ne ţie; că numai pre tine te punem înainte noi creştinii împăcătoare bine primită către Stăpânul.
Catavasia:
Pentru ce m-ai lepădat…
De aici se începe Patrucântarea lui Cosma, irmosul de două ori şi troparele pe 12, glas acelaşi.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Doamne, Cela ce pre Iona în chit l-ai sălăşluit şi pre mine cel prins în marejile vrăjmaşului, ca pre acela, mântueşte-mă din stricăciune.
Dragostea Te-a adus pre Tine Doamne, în Vitania către Lazăr şi ca un Dumnezeu l-ai sculat pre el, carele se împuţise şi din legăturile iadului l-ai mântuit.
Marta se desnădăjduise de Lazăr, că-l ştia mort de patru zile; iară Hristos a ridicat, ca un Dumnezeu, pre cel stricat şi l-a mutat în vieaţă cu cuvântul.
Altul al lui Ioan Monahul, glasul acelaşi.
Irmos:Curăţeşte-mă, Mântuitorule…
Dumnezeu fiind adevărat, ai cunoscut adormirea lui Lazăr şi ai spus-o mainainte ucenicilor Tăi, adeverind, Stăpâne, lucrarea cea nemărginită a Dumnezeirii Tale.
575
Cela ce eşti necuprins, făcându-Te cuprins dupre trup, venind înVitania ca un om, Stăpâne, ai lăcrămat pentru Lazăr; iară ca un Dumnezeu voind, ai înviat pre cel mort de patru zile.
Catavasia:
Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fără-de-legile mele şi mă ridică din adâncul răutăţilor, rogu-mă. Căci către Tine am strigat; şi mă auzi Dumnezeul mântuirii mele.
CONDAC Glasul al 2-lea:
Podobia: Cele de sus căutând…
Bucuria tuturor, Hristos adevărul, lumina, vieaţa, învierea lumii, celor de pre pământ S-a arătat cu a Sa bunătate şi S-a făcut chip învierii, dând tuturor dumnezeească iertare.
ICOS:
Făcătorule al tuturor, mai înainte ai spus ucenicilor Tăi, zicând: Fraţilor şi cunoscuţilor, prietenul nostru a adormit; învăţându-i prin aceasta că toate le ştii ca un Dumnezeu al tuturor. Veniţi dară, să mergem şi să vedem îngropare minunată, să auzimtânguirea mariei şi să vedemşi mormântul lui Lazăr. Că acolo voiu să fac minune şi să săvârşesc începerea crucii, dând tuturor dumnezeească iertare.
SINAXARÎN SÂMBĂTA SFÂNTULUI ŞI Dreptului LAZĂR.
Sinaxarul din Minei, apoi acesta:
Înaceeaşi zi, în Sâmbăta dinaintea Duminecii Stâlpărilor, prăznuim învierea sfântului şi dreptului Lazăr cel mort de patru zile, prietenul lui Hristos.
Stihuri.
Plânsul te vădeşte, scumpul meu Iisus, Că ai fire ca şi noi, Tu, cel pogorât de sus Dar că eşti şi Dumnezeu, ne-ai şi arătat, Când pe Lazăr ce-a murit, din morţi l-ai înviat!
Lazăr era Evreu de neam, din ceata fariseilor, şi, după cum s-a găsit undeva, fiul fariseului Simon, de loc din satul Vitania. Domnul nostru Iisus Hristos pe când petrecea pe pământ pentru mântuirea neamului nostru, s-a împrietenit cu el în astfel de împrejurări. Hristos venea adesea în casa Lui Simon şi vorbea cu el mai cu seamă despre învierea morţilor. Cu acest prilej Lazăr s-a împrietenit cu Domnul mai mult; dar nu numai el, ci şi cele două surori ale lui, Marta şi Maria.
Când s-au apropiat mântuitoarele patimi, pentru că trebuia să înCredinţeze pe lume mai bine despre taina învierii, Iisus a înviat din morţi, pe când se afla dincolo deiordan, mai întâi pe fiica lui Iair, iar apoi pe fiul văduvei. Între timp Lazăr, prietenul său, cuprins de o boală grea, a murit. Iisus însă, cu toate că nu era de faţă, a spus ucenicilor: Lazăr, prietenul nostru, a adormitIar după puţină vreme a adă ogat: Lazăr a murit! Atunci a părăsitiordanul şi a plecat în Vitania ca să afle ştiri de la surorile lui. Vitania este departe de Ierusalim ca la cincisprezece stadii.
Surorile lui Lazăr l-au întâmpinat şi i-au spus:
—Doamne, dacă ai fi fost aicea, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl învlezi, căci poţi!
Iisus a întrebat poporul:
—Unde l-aţi pus?
Şi îndată toţi au pornit la mormânt.
Când au ridicat piatra de pe mormânt, Maria a spus:
576
Doamne, miroase, căci este de patru zile în groapă.
În urmă Iisus s-a rugat şi vărsând lacrimi a strigat cu voce mare: Lazăre, ieşi afară!Şi îndată a ieşit mortul; iar după ce a fost deslegat, a plecat acasă.
Această străină minune a deşteptat invidia poporului evreu, care s-a înfuriat împotriva lui Iisus. Iisus s-a dat din nou la o parte şi a plecat de acolo. Arhiereii s-au gândit să-l omoare pe Lazăr, pentru că se alăturau mulţi de Hristos când îl vedeau pe Lazăr. Dar acesta, cunoscând gândurile lor, a fugit în insula Cipru şi a trăit acolo. Mai târziu a fost pus de apostoliepiscop al oraşului Kition. Vieţuind bine şi după plăcerea lui Dumnezeu, a murit din nou după treizeci de ani de la învierea sa. A fost îngropat acolo, făcând multe minuni.
Se spune că Lazăr după învierea sa nu mânca altceva decât dulciuri. Se mai spune că preacurata Maică a lui Dumnezeu i-a lucrat cu mâinile ei un omofor şi i l-a dăruit.
Prea înţeleptul împărat Leon, în urma unei arătări dumnezeeşti, a adus sfintele şi cinstitele lui moaşte în biserica din Constantinopol zidită de el în numele sfântului. Şi l-a aşezat cu cinste şi cu multe podoabe cum intri în biserică pe dreapta, lângă peretele sfântului altar. Se află încă şi acum acolo cinstitele lui moaşte şi răspândesc mireasmă nespusă.
S-a rânduit ca să se prăznuiascâ în această zi învierea lui, pentru următoarea pricină: sfinţii şi de Dumnezeu purtători părinţii noştri, dar mai bine spus sfinţii apostoli, voind să pună, pentru curăţire, după postul cel de patruzeci de zile, sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos, au pus această minune mai presus de fire, pentru că au găsit mai cu seamă această minune drept începătură şi pricină a urii Iudeilor împotriva lui Hristos.
Singur Evanghelistul Ioan a scris această minune; ceilalţi Evanghelişti au lăsat-o la o parte, pentru motivul că Lazăr trăia încă şi putea fi văzut de toţi. Se mai spune că Ioan a scris Evanghelia sa, deoarece ceilalţi Evanghelişti n-au scris nimic despre naşterea cea fără de început a lui Hristos. Ioan a vrut să dovedească aceea că Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu, că a înviat şi cum va fi învierea morţilor. Iar lucrul acesta se dovedeşte mai cu seamă prin învierea lui Lazăr.
Lazăr n-a spus nimic despre cele din iad sau pentru că nu i s-a îngăduit să vadă pe cele de acolo, sau dacă Le-a văzut, i s-a poruncit să le tacă. Din această pricină orice om de curând mort se numeşte Lazăr. Deasemenea îmbrăcămintea de înmormântare se numeşte Lazarome; cuvântul lasă să se înţeleaga ca are să se facă şi cu noi minunea făcută cu Lazăr. Căci dacă el a înviat la cuvântul lui Hristos şi a trăit din nou, tot aşaşi omul, deşi a murit, la trâmbiţa cea din urmă, va învia şi va trăi veşnic.
Pentru rugăciunile prietenului tău Lazăr, Hristoase Dumnezeule, milueşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii evreeşti au călcatîn cuptor văpaia, cu îndrăzneală, şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bineeşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Lăcrămând ca un om, îndurate, ai înviat pre cel din mormânt, ca un Dumnezeu; şi liberându-s ş din iad Lazăr, astrigat: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule, în veci.
Ieşit-a legat cu pânzeturile, Lazăr, scăpând din prăpastiaşi din întunerecul iadului prin cuvântul Stăpânului, strigând:Bine eşti cuvântat, DoamneDumnezeule, în veci.
Alt Irmos:
Tinerii cei ce merseră din…
Lăcrămând pentru prietenul, ai potolit lacrimile Martei, îndurate, şi cu patima cea devoie ai şters toată lacrima de pre faţa poporului Tău; Dumnezeul părinţilor noştri, bineeşti cuvântat.
Vistierule al vieţii, Mântuitorule, chemând pre cel mort, ca pre un adormit, şi rupând
577

cu cuvântul pântecele iadului, ai înviat pre cel ce cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Pre mortul cel împuţit l-ai sculat, Stăpâne, fiind legat cu pânzeturile; şi pre mine cel legat cu lanţurile păcatelor, ridică-mă, ca să-Ţi cânt: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Catavasie:
Tinerii cei ce merseseră din iudeea în Vavilon oarecând cu Credinţa Treimii, văpaia cuptorului o au călcat, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui din Deira, trei tineri neplecându-se, pre Domnul au lăudat şi L-au prea înălţat întru toţi vecii.
Ca un păstor căutând pre miel şi răpindu-l ca un biruitor de la lupul cel pierzător, l-ai îndoit fiind stricat; carele strigă Ţie: Lăudaţi pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Ca un om, de mormânt ai întrebat; ca un Făcător, precel mort l-ai înviat cu stăpânească porunca Ta; de carele iadul s-a spăimântat, de cel ce striga Ţie: Lăudaţi pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Alt Irmos:
Pre împăratul ceresc…
Ca un muritor ai întrebat, iară ca un Dumnezeu ai înviat cu cuvântul pre cel mort de patru zile. Pentru aceasta Te lăudăm şi Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Ţie, Stăpâne, a adus Maria mirul cu mulţumită, ca o datorie pentru fratele ei, lăudându-Te întru toţi vecii.
Ca un om ai rugat pre Tatăl, iară ca un Dumnezeu ai sculat pre Lazăr; pentru aceasta Te lăudăm, Hristoase, întru toţi vecii.
Catavasie:
Pre împăratul ceresc, pre Carele îl laudă oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce eşti mai cinstită… nu cântăm, ci cântăm ce urmează:
Cântarea a 9-a, Irmos:
Să cinstim şi să preaslăvim popoare pre Curata Născătoarea de Dumnezeu, pre ceea ce a zămislit în pântece focul Dumnezeirii fără ardere
578
şi cu cântări fără tăcere să o mărim.
Văzând popoarele pre mortul cel de patru zile umblând, spăimântându-se de minune, au strigat: Mântuitorule, pre Tine Dumnezeule, cu cântări Te slăvim.
Adeverind mainainte slăvită învierea Ta, o! Mântuitorul meu, ai slobozit din iad pre Lazăr cel mort de patru zile; pentru aceasta pre Tine, cu cântări Te slăvim.
Alt Irmos:
Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu…
Cinstind pre Tatăl Tău şi arătând că nu eşti protivnic lui Dumnezeu, Hristoase, Te-ai rugat, înviind cu puterea Ta pre cel mort de patru zile.
Sculat-ai din mormânt pre Lazăr a patra zi, arătându-l tuturor ca mărturie prea adevărată învierii Tale, Hristoase, cei de a treia zi.
Umblat-ai şi ai lăcrămat şi ai vorbit, Mântuitorul meu, arătând lucrarea Ta cea omenească; iară cea dumnezeească o ai dovedit, înviind pre Lazăr.
Lucrat-ai negrăit, Stăpâne, Mântuitorul meu, a mea mântuire, dupre amândouă firileTale, cu voia Ta cea singurăprin sine puternică.
Catavasia:
Cu adevărat, Născătoare deDumnezeu te mărturisim pretine Fecioară curată, cei mântuiţi, pre tine, cu cetele celefără de trupuri, slăvindu-te pre tine.
Apoi:
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… de trei ori.
Luminânda, de două ori.
Cu cuvântul Tău, Cuvântule al lui Dumnezeu, s-a ridicat acum Lazăr, iarăşi viind la vieaţă; şi popoarele cu stâlpări Te cinstesc pre Tine, puternice; că vei să pierzi iadulpână în sfârşit cu moartea Ta.
Slavă, şi acum; asemenea.
Prin Lazăr, te pradă Hris tos pre tine, moarte; dar unde-ţi este biruinţa, iadule?Plângerea Vitaniei s-a mutatacum asupra ta; pentru caretoţi aducem Lui stâlpări debiruinţă.
LA LAUDE
Punem Stihiri pre8 şi cântăm Stihirile, glasul 1, singur glasul.
Învierea şi vieaţa oamenilor fiind Tu, Hristoase, ai venitla mormântul lui Lazăr, adeverindu-ne două firi ale Tale, îndelung răbdătorule. Că din
579
fecioară curată ai venit, Dumnezeu şi om; căci ca un omai întrebat: Unde s-a îngropat? Iară ca un Dumnezeu ai înviat, cu voiaTaceade vieaţă aducătoare, pre cel mort depatru zile.
Pre Lazăr cel mort de patruzile l-ai înviat, Hristoase, diniad, mainainte de moartea Ta, sfărâmând puterea morţii şiprin unul prietenul Tău mainainte vestind slobozirea tuturor oamenilor din stricăciune. Pentru aceasta închinându-ne Stăpânirii Tale ceiatot puternice, strigăm: Bine eşti cuvântat, Mântuitorule, milueşte-ne pre noi.
Marta şi Maria au zis Mântuitorului: De ai fi fost aicea, Doamne, n-ar fi murit Lazăr. Iară Hristos, învierea celoradormiţi, a înviat din morţi pre cel mort de patru zile.
Veniţi toţi Credincioşii să neînchinăm Acestuia, Carele vinecu slavă să mântuească sufletele noastre.
Dând ucenicilor Tăi, Hristoase, semnele DumnezeiriiTale, în popor Te-ai smerit, vrând să-Ţi tăinueşti Dumnezeirea. Pentru aceasta, ca unmainainte cunoscător şi Dumnezeu, ai spus mainainte apostolilor moartea lui Lazăr;iar în Vitania viind înfaţa poporului, ai întrebat ca un om, să afli mormântul prietenului Tău, ca şi cum n-ai fi ştiind; cel ce a înviat însă a patra zi prin Tine, a arătat puterea Ta cea dumnezeească; atot puternice Doamne, slavă Ţie.
Glasul al 4-lea:
Înviat-ai, Hristoase, pre prietenul Tău cel mort de patru zile şi ai potolit plângerea Martei şi a mariei, arătând tuturor, că Tu eşti Cel ce plineşti toate cu dumnezeească putere, din voia Ta cea singură prin sine puternică; căruia Heruvimii strigă neîncetat: Osana, Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, Cel ce eşti Dumnezeu preste toate, slavă Ţie.
Marta a zis mariei: învăţătorul a venit şi te cheamă, mergi! Iar ea degrab viind şi văzând unde era stând Domnul, căzând s-a închinat Lui şi sărutându-I preacuratele picioare, a zis: Doamne, de ai fi fost aicea, nu ar fi murit fratele nostru.
Stih: Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta…
Glasul al 8-lea:
Pre Lazăr cel mort de patru zile, l-ai sculat în Vitania;
580
că îndată ce ai venit la mormânt, glasul Tău s-a făcut vieaţă celui mort; şi suspii nând, iadul l-a slobozit de frică. Mare este minunea aceasta, mult milostive Doamne, slavăŢie.
Stih:Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toatăinima mea…
Precum ai zis, Doamne, Martei: Eu sunt învierea! cu lucrul ai plinit cuvântul, chemând pre Lazăr din iad; şi pre mine, cel omorît de patimi, înviază-mă, iubitorule de oameni rogu-mă, ca un îndurat.
Slavă, glasul al 2-lea:
Minune mare şi preaslăvită s-a săvârşit astăzi; că strigând Hristos pre mortul cel de patru zile, din mormânt l-a sculat şi prieten l-a numit. Deci să-L rugăm pre Dânsul, ca precel preaslăvit, ca, pentru rugăciunile dreptului Lazăr, sământuească sufletele noastre.
Şi acum…
Prea binecuvântată eşti…
Doxologia mare şi A polisul.
LA LITURGHIE
Tipica şi cântările a 3-a şi a 6-a, pe 8. Dupăeşire, Troparul praznicului, Slavă, şiacum; Condacul; iar în loc de Sfinte Dumnezeule, cântăm:
Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-ati şi îmbrăcat, Aliluia.
Apostolul şi Evanghelia praznicului.
CHINONICUL
Din gura pruncilor şi a celor ce sug, ai săvârşit laudă. Aliluia.
La masă. mâncăm fierturi cu untdelemn şi bem şi vin.
Cade-se a şti:
Că unde este Hramul dreptului Lazăr, după obişnuitele Sedelne, cântăm Polieleul şi Pripeala arhierească, cu Psalmii aleşi:
Auziţiacestea toate neamurile…
Apoi Sedealna, care este după a treia Cântare, şi vieaţa sfântuluiscrisă de Nichifor Xantopol, întâiul antifon al glasului al 4-lea:
Prochimen, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Stih:
Cvom da Domnului, pentru toate cele ce ne-a dat nouă.
Toată suflarea…
Apoi Evanghelia de la Ioan:
Eusunt uşa…
Psalmul 50.
Stihira, glasul al 5-lea:
Doamne, glasul Tău a sfărâmat…
Canoanele 1, pe 4, şi Catavasia Irmosului Canonului al doilea.
După a3-a Cântare, sedealna praznicului; după a 6-a Cântare, Condacul: Bucuria tuturor… Şi Icosul.
Şi cealaltă rânduială, precum s-a arătat.
SÂMBĂTĂ SEARASTÂLPĂRILOR
SEARA
LA VECERNIA CEA MICĂ
Punem Stihurile pe4 şi cântăm aceste Stihiri, glasul al 6-lea:
Podobia: A treia zi ai înviat…
Şezând pre mânz, Hristoase, când veneai la patimă, ai primit de la pruncii cei fără de răutate cântare de biruinţă. Tu, Cela ce eşti lăudat de îngeri cu cântare întreit sfântă.
Iată împăratul tău, Sioane, vine pre mânz blând şi mântuind, căutând pre vrăjmaşi să-i piardă cu puterea. Bucură-te şi te veseleşte, cu stâlpări prăznuind.
Să ne veselim toţi Credincioşii cu un glas, aducând lui Hristos şi noi acum, ca pruncii aceia, stâlpări de bunătăţi; să-I tindem haine de fapte dumnezeeşti şi cu taină să-L primim în suflete.
Stâlpări de fapte bune să aducem, fraţilor, lui Hristos Dumnezeu, Celui ce vine ca un om să pătimească de bună voie pentru noi, ca să dăruească tuturor nepătimire, cu puterea Dumnezeirii.
Slavă, şi acum; asemenea.
Cel ce se poartă pre umerii heruvimilor ca un Dumnezeu, şade pre mânz pentru noi, viind spre junghiere de bună voie. Veniţi cu osârdie, să-L lăudăm cu stâlpări.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri, glasul al 2-lea:
Podobia: Casa Eufratului…
Luminează-te, noule Sioane, cu stâlpări; cântă cu pruncii; iată împăratul tău vine spre patimă, mântuindu-te pre tine.
582
Stih: Din gura pruncilor şi a celor ce sug, ai săvârşit laudă.
Veseliţi-vă, Adame şi Evo, cu proorocii, că iată, vine Domnul spre patimă, să vă cheme pre voi.
Stih: Doamne, Domnul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul!
Cela ce împreună cu Tatălşi cu Duhul primeşte cântareîngerească sus, a sărăcit josca un strein şi cântare de laprunci a primit
Slavă, şi acum; asemenea.
Cântând cu temere rânduiala Ta cea înfricoşată, strig către Tine: Osana!că vii să mă mântueşti pre mine; binecuvântat eşti, Doamne.
A cum liberează pre robul Tău, Stăpâne…
Sfinte Dumnezeule…
Şi celelalte, după obiceiu.
Apoi Troparul glasul 1-iu. Învierea cea de obşte…
Altul, glasul al 4-lea: Îngropându-ne împreună cu Tine… (Caută-le la Duminica Stâlpărilor, la Utrenie) Apoi se face Apolis; şi intrăm la masă.
în Sâmbăta Stâlpărilor
SEARA
LA VECERNIA CEA MARE
După Psalmul începător, obicinuita stihologie: Fericit bărbatul…, catisma toată. La: Doamne strigat-am… punem Stihiri 10 şi cântăm aceste cinci stihiri, repetându-le, glasul al 6-lea, singur glasul.
Astăzi darul sfântului Duh pre noi ne-a adunat şitoţi luând crucea Ta, zicem:Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului; Osana! Celui dintru înălţime.(de două ori).
Cel ce are scaun cerul şi aşternut picioarelor pământul, cuvântul lui Dumnezeu Tatăl şi Fiul, Cel împreună vecuitor, S-a smerit astăzi, venind înVitania, pre mânz necuvântător. Pentru aceasta pruncii evreeşti ţiind în mâini stâlpări, L-au lăudat cu glas: Osana, Celui dintru înălţime, bine este cuvântat, Cel ce vine, împăratul lui Israil!(de două ori).
Veniţi astăzi şi noi, tot Israilul cel nou, Biserica cea din păgâni, să strigăm cu proorocul Zaharia: Bucură-te foarte, fata Sionului, vesteşte, fata Ierusalimului, că iată, împăratul tău vine la tine blând şi mântuind, călare pre mânz de asin, fiul asinei. Prăznueşte ca şi pruncii, ţinând în mâini stâlpări, laudă: Osana! Celui dintru înălţime, bine este cuvântat Cel ce vine, împăratul lui Israil.(de două ori).
583
Însemnându-ne nouă mainainte cinstită învierea Ta, ai sculat, bunule, cu porunca Ta din mormânt pre prietenul Tău Lazăr, fiind mort fără suflare de patru zile şi împuţit. Pentru aceasta şi pre mânz încălecând, spre închipuire, Te-ai purtat ca într-o căruţă, pre păgâni îmblânzind, Mântuitorule. Pentru aceea şi laudă aduce Ţie Israilul cel iubit, din gurile sugătorilor şi ale pruncilor celor fără de răutate, cari Te-au văzut pre Tine, Hristoase, intrând în sfânta cetate, mainainte de Paşti cu şase zile. (de două ori).
Cuşase zile mai înainte de Paşti, sosit-a Iisus în Vitania şi au venit la Dânsul ucenicii Lui zicând: Doamne, unde vrei să gătim Ţie, să mănânci Paştile? Iar El i-a trimis pre dânşii, zicând: Mergeţi în satul cel dinaintea voastră şi veţi afla un om ducând un vas de lut cu apă; să mergeţi după dânsul şi stăpânului casei să-i ziceţi: învăţătorul zice: La tine voiu să fac Paştile, împreună cu ucenicii Mei.(de două ori).
Slavă, Stihira cea dintâi.
Astăzi darul sfântului Duh…
Şi acum, tot aceea.
ieşire:
Lumină lină…
Prochimen:
Domnul S-a împărăţit…
De laFacere, cetire.
Cap. 49, vers. 1—2 şi 8—12.
Apoi a chemat Iacov pe fiii săi şi le-a zis: Adunaţi-vă ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi. Adunaţi-vă şi ascultaţi-mă, fiii lui Iacov, ascultaţi pe Israil, ascultaţi pe tatăl vostru! Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Mâinile tale să fie în ceafa vrăjmaşilor tăi. Închinase-vor ţie feciorii tatălui tău. Pui de leu eşti, Iudo, fiul meu! De lajaf te-ai întors…El a îndoit genunchii şi s-a cul cat ca un leu, ca o leoaică… Cine-l va deştepta? Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, căruia se vor supune popoarele. Acela îşi va lega de viţă asinul său, de coardă mânzul asinei sale. Spăla-va în vin haina sa şi în sânge de strugure veşmântul său! Ochii lui vor scânteia ca vinul şi dinţii săi vor fi albi ca laptele.
Din Proorocia lui Sofonie, cetire.
Cap 3, vers. 14—19.
Aşa zice Domnul: Bucură-te fiica Sionului, saltă de veselie Israile, veseleşte-te şi te bucură din toată Inima, fiică a Ierusalimului! Căci Domnul a înlăturat judecăţile împotriva ta şi a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul, împăratul lui Israil, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire. În ziua aceea se va zice Ierusalimului: Nu te teme Sioane, căci mâinile tale nu vor slăbi. Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău mântuitor fără seamăn. El se va bucura foarte de tine şi întru dragostea lui va tăcea şi pentru tine va tresălta de bucurie. Strânge-voiu laolaltă pe cei ce sunt întristaţi şi nu prăznuesc, căci ei sunt dintre ai tăi şi ocara apasă asupra lor. Şi în ziua aceea voiu sfârşi cu toţi asupritorii tăi, voiu mântui pe ceea ce şchiopătează şi pe cea izgonită o voiu strânge de pe drumuri şi le voiu face de laudă şi cu nume, în ţinuturile în care fuseseră făcute de ocară.
Din Proorocia Lui Zaharia, cetire
Cap. 9, vers 9—15.
Aşa zice Domnul: Bucură-te foarte, fiica sionului, veseleşte-te, fiica Ierusalimului, căci iată împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; el este smerit şi călare pe asin, şi pe fiul asinei. El va sfărâma carul cel din Efraim, pe cei din Ierusalim şi arcul cel de
584
războiu va fi rupt. El va vesti pacea popoarelor şi împărăţia lui se va întinde de la o mare până la cealaltă şi de la Eufrat şi până la marginile pământului. Iar pentru tine, pentru legământul cel cu sânge, eu am dat drumul robilor tăi din cisterna cea fără de apă. Şi ei s-au întors în cetatea cea întărită, robi plini de nădejde. Mai mult încă, astăzi te voiu proslăvi de două ori mai mult. Căci am întins pe Iuda şimare am făcut pe Efraim. Şi voiu ridica pe fiii tăi, Sioane—împotriva fiilor tăi, lava ne — şi te voiu preface în sabie de viteaz. Şi Domnul se va arăta deasupra voastră şi lancea lui se va slobozi ca fulgerul şi Domnul Dumnezeu va suna din trâmbiţă şi îşi va face loc întru viforniţa cea de la miazăzi. Domnul Savaot îi va lua sub ocrotirea sa.
LA LITIE
Stihirile samoglasnice, glasul 1-iu.
Prea Sfântul Duh, cel ce a învăţat pre apostoli să grăiască cu alte limbi streine, acelaşi a îndemnat şi pre coconii evreeşti cei fără de răutate, să strige: Osanna, Celui dintru înălţime! Bine este cuvântat Cel ce vine, împăratul lui Israil.
Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună fără de început şi împreună vecuitor, şezând pre mânz necuvântător, a venit astăzi în cetatea ierusalimului; spre Carele heruvimii nu pot a se uita de frică şi pruncii L-au lăudat cu stâlpări şi cu ramuri, laudă de taină cântând: Osana! Celui dintru înălţime; Celui ce a venit să mântuească de înşelăciune tot neamul nostru.
Cu şase zile mainainte de Paşti, s-a auzit glasul Tău, Doamne, întru adâncurile iadului; pentru aceasta şi pre Lazăr cel mort de patru zile l-ai înviat. Iară pruncii evreeşti au strigat: Osanna! Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Intrând, Tu, Doamne, în sfânta cetate, şezând pre mânz, Te-ai sârguit să vii spre patimi, ca să plineşti legea şi proorocii. Iară pruncii evreeşti mai înainte vestind biruinţa învierii, Te-au întâmpinat cu ramuri şi cu stâlpări, zicând: Bine eşti cuvântat, Mântuitorule, milueşte-ne pre noi.
Slavă Ţie, Hristoase, Celui ce şezi pre scaun întru cele de sus şi acum Te aşteptăm cu cinstită crucea Ta. Pentru aceea, se veseleşte fiica Sionului, se bucură neamurile pământului, pruncii ţin stâlpări, ucenicii hainele şi toată lumea s-a învăţat să-Ţi strige Ţie: Binecuvântat eşti, Mântuitorule, milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; glasul al 3-lea:
Mai înainte cu şase zile de facerea Paştilor, venit-a Iisus către Vitania, să cheme iarăşi la vieaţă pre Lazăr cel mort de patru zile şi să prevestească învierea. Şi L-au întâmpinat pre el femeile, Marta şi Maria, surorile lui Lazăr, strigând către Dânsul: Doamne, de ai fi fost aicea, n-ar fi murit
585
fratele nostru. Atunci a zis către dânsele: Au nu v-am spus mai înainte, că cel ce crede întru mine, de ar şi muri, viu va fi? Arătaţi-mi, unde l-aţi pus pre el? Şi a strigat către dânsul Făcătorul tuturor: Lazăre, vino afară!
LA STIHOAVNĂ
Stihiri glasul al 8-lea, singur glasul.
Bucură-te şi te veseleşte, cetatea Sionului, împodobeşte-te şi te bucură Biserica lui Dumnezeu; că iată împăratul tău venit întru dreptate, şezând pre mânz, se laudă de prunci: Osana! Celui dintru înălţime, binecuvântat eşti, Cel ce ai mulţime de îndurări, milueşte-ne pre noi!
Stih: Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă…
Venit-a Mântuitorul, astăzi, în cetatea Ierusalimului, să plinească Scriptura; şi toţi au luat în mânstâlpări de finic şi haine şi-au aşternut Lui, cunoscând că El este Dumnezeul nostru; Căruia strigă heruvimii neîncetat: Osanna, Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel ce ai mulţimea îndurărilor, milueşte-ne pre noi.
Stih: Doamne, Domnul nostru, cât este deminunat numele Tău în tot pământul!
Cel ce Te porţi pre heruvimii şi eşti lăudat de serafimi, ai încălecat pre mânz, Bunule; şi precum zice David, pruncii Te-au lăudat cu dumnezeească cuviinţă, iară Iudeii Te-au hulit cu fără-de-lege. Şederea pre mânz însemna întoarcerea neamurilor neînfrânate de la neCredinţă la Credinţă. Slavă Ţie, Hristoase, Cel ce eşti singur milostiv şi iubitor de oameni.
Slavă, glasul al 6-lea:
Astăzi darul Sfântului Duh pre noi ne-a adunat şi toţi luând crucea Ta, zicem: Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului; Osana, Celui dintru înălţime!
Şi acum, tot aceasta.
Apoi
Acum liberează pre robul Tău, Stăpâne…
Sfinte Dumnezeule…
Şi celelalte.
Şi cântăm Troparul, glasul 1-iu.
Învierea cea de obşte…(de două ori).
Şi alt Tropar, glasul al 4-lea:
Îngropându-neîmpreună cu Tine… (Caută-le la Duminica Stâlpărilor, la utrenie).
Şi se face binecuvântarea pânilor.
Fie numele Domnului binecuvântat… (de trei ori).
Şi Psalmul:
Bine voiu cuvânta pre Domnul…
Apoi cetire din cuvântul Praznicului.
ÎN DUMINICA STÂLPĂRILORLA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul…
Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta înCredinţându-o, pre Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţii purtând, Ţie biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului!(de două ori).
Cântăm Troparul, glasul 1-iu.
Dumnezeul nostru, vieţii cei fără de moarte ne-am învrednicit cu învierea Ta. Şi cântând, strigăm: Osana Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului!
Apoi cetim obişnuitele Catisme, după obiceiu. După întâia stihologie, Sedealna glasul al 4-lea:
Podobia: Spăimântatu-s-a Iosif…
Curăţindu-ne sufletele, să lăudăm pre Hristos prin Credinţă, cu ramuri înţelegătoare, ca şi pruncii, strigând cu glas mare Stăpânului: Bine eşti cuvântat, Mântuitorule, Carele ai venit în lume să mântueşti pre Adam din blestemul cel dintâiu; duhovniceşte, făcându-te Adam nou, iubitorule de oameni, precum bine ai voit, Cuvinte, Cela ce ai rânduit toate spre folos, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; glasul al 4-lea:
Îngropându-ne împreună cuTine prin botez, Hristoase Dumnezeul nostru, vieţii celei fără de moarte ne-am învrednicit cu învierea Ta, şi cântând, grăim: Osana, Celui din¬tru înălţime, bine eşti cuvîntat Cel ce vii întru numele Domnului!
587
Slavă, şi acum;altă sedealnă, glasul al 4-lou. Podobia: arătatu-Te-ai astăzi…
Pre Lazăr cel mort de patru zile sculându-l din mormânt, Doamne, pre toţi i-ai învăţat să strige Ţie cu ramuri şi cu stâlpări: Bine eşti cuvântat Cel ce vii!
Cetire din tâlcuirea Evangheliei, a sfântului Ioan Gură-de-Aur.
După a doua stihologie, Sedealna glasul al 4-lea: Podobia: Spăimântatu-s-a Iosif…
Pentru prietenul Tău ai vărsat lacrimi cu taină, Hristoase, şi ai sculat din morţi pre Lazăr cel ce zăcea mort, spre carele ai arătat milostivire prin iubirea de oameni. Iară mulţimea pruncilor înţelegând de venirea Ta, Mântuitorule, a ieşit astăzi ţinând stâlpări în mâini şi Ţi-a strigat: Osana! Bine eşti cuvântat, că ai venit să mântueşti lumea.
Slavă, şi acum; altă sedealnă, glasul 1-iu Podobia: Piatra fiind pecetluită…
Lăudaţi cu un glas, popoare şi neamuri, că Împăratul îngerilor a încălecat acum pre mânz şi merge, vrând să ucidă pre vrăjmaşi pre cruce ca un puternic. Pentru aceasta şi pruncii cu stâlpări strigă cântare: Slavă Ţie, Celui ce ai venit biruitor; slavă Ţie, Hristoase Mântuitorule; slavă Ţie, unuia Dumnezeului nostru, Celui ce eşti binecuvântat.
Şi cetire dintru acelaşi cuvânt.
Apoi Polieleul. şi după Polieleu, Sedealna glasul al 8-lea:
Podobia: Porunca cea cu taină…
Cel ce şade pre scaun de heruvimi şi pre mânz a şezut pentru noi, şi apropiindu-se spre patima cea de bună voie, astăzi a auzit pre prunci strigând: Osana! şi pre popoare zicând: Fiul lui David, grăbeşte-Te de mântueşte pre cei ce i-ai zidit, binecuvântate Iisuse; că pentru aceasta ai venit, ca să cunoaştem slava Ta.
Slavă, şi acum; aceeaşi.
Şi facem cetire pentru Praznic: Cuvântul părintelui Andrei Criteanul.
Apoi Antifonul cel dintâiu, al glasului al 4-lea:
Prochimen, glasul al 4-lea:
Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă.
Stih:
Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău, în tot pământul.
Toată suflarea…
Evanghelia de la Matei, învierea lui Hristos văzând… nu zicem; ci îndată Psalmul 50.
588
Apoi luând preotul cădelniţa, cădeşte în chipul crucii şi zice rugăciunea binecuvântării sălciilor.
Diaconul: Domnului să ne rugăm!
Iară noi: Doamne milueşte!
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce şezi pre heruvimi, Carele ai ridicat puterea Taşi ai trimis pre unul născutFiul Tău, pre Domnul nostruIisus Hristos, să mântueascălumea prin cruce şi prin îngropare şi prin învierea Sa; Carele venind înIerusalim spre patima cea de bună voie, poporul cel ce şedea întru întunerec şi în umbra morţii, luând semnele învierii, adecă ramuri de copaci şi stâlpăride finici, mai înainte închipuind învierea, L-au întâmpinat. Însuţi, Stăpâne, şi pre noicari dupre asemănarea acelora, întru această zi mai înainte de prăznuire ţinem în mânstâlpări şi ramuri de copaci, păzeşte-ne şi ne întăreşte! Că precumacele popoare şi pruncii au strigat Ţie, Osana! aşa şi noi, cu laude şi cu cântări duhovniceşti, să ne învrednicim făcătoarei de vieaţă învierii celei de a treia zi, întru Iisus Hristos, Domnul nostru; cu Carele împreună binecuvântat eşti, cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Şi când sărută fraţii Evanghelia, le împarteEgumenul stâlpări, iar noi cântăm:
Slavă, glasul al 2-lea:
Astăzi Hristos intră în cetatea Vitania, şezând pre mânz şi deslegând dobitocia cea reaa păgânilor, care era de demult înţelenită.
Şi acum, tot aceasta.
Milueşte-mă Dumnezeule, dupre mare mila Ta…
Şi Stihira, glasul al 6-lea: Astăzi darul sfântului Duh…(caută la Vecernie, stihira dintâi). După aceasta, rugăciunea: Mântueşte, Dumnezeule, poporul Tău… Doamne milueşte…(de 12 ori).
CANOANELE
Şi după Ecfonis, Canonul. Irmosul de două ori şi troparele pre 12, Catavasie: Irmosul în amândouă stranele împreună. Compunerealui Cosma. Al cărui stih de pre margini estea cesta:
Osana, Hristoase, Cel binecuvântatDumnezeu.
Cântarea 1-a, glasul al 4-lea, Irmos:
Arătatu-s-au ale adânculuiizvoare, umejunii neîmpărtăşite şi s-au descoperit temeliile mării celei învăluitede vifor; căci cu voia o aicertat pre dânsa şi pre poporul cel ales l-ai mântuit, cel ce-Ţi cântă cântare de biruinţă, Doamne.
Din gura pruncilor celor fără de răutate şi a sugătorilor lauda robilor Tăi ai plinit; ca să sfărâmi pre vrăjmaşul, şi să răscumperi cu
589
patima crucii căderea lui Adam celui de demult şi prin lemn să-l înviezi pre el, pre cel ce-Ţi cântă cântare de biruinţă, Doamne.
Biserica cuvioşilor laudă a duce Ţie, Hristoase, Celui ce locueşti în Sion şi Israil se bucură de Tine, Făcătorul său. Şi munţii, adecă neamurile cele protivnice, cu inimile împietrite, de faţa Ta s-au veselit, cântând Ţie, cântare de biruinţă, Doamne.
Catavasie:
A rătatu-s-au ale adâncului…
Cântarea a 3-a, Irmos:
Din piatra cea vârtoasă şi tare, ce a izvorît cu porunca Ta, s-a adăpat poporul Israiltenilor; iară piatra Tu eşti, Hristoase, şi vieaţa, întru care s-a întărit Biserica, strigând: Osana! Bine eşti cuvântat, Cel ce vii!
Pre Lazăr cel mort de patru zile, cutremurându-se iadul, l-a liberat din morţi cu porunca Ta; că Tu eşti, Hristoase, învierea şi vieaţa; întru Carele s-a întărit Biserica strigând: Osana! Binecuvântat eşti, Cel ce vii.
Cântaţi, popoare, cu dumnezeească cuviinţă, în Sion şi daţi rugăciune lui Hristos în ierusalim, că însuşi vine înslavă cu putere; întru Carele s-a întărit Biserica strigând: Osana! Binecuvântat eşti, Cel ce vii.
Catavasia:
Dinpiatra cea vârtoasă…
Ipacoi, glasul al 6-lea:
Custâlpări lăudându-L mai înainte, cu lemne mai pre urmă au prins nemulţumitorii jidovi pre Hristos Dumnezeu; iară noi cu Credinţă neschimbată pururea cinstindu-L, ca pre un făcător de bine, totdeauna strigăm Lui: Bine eşti cuvântat Cel ce ai venit să chemi pre Adam.
Şi cetirea cuvântului.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Hristos, Cel ce vine arătat, dumnezeul nostru, veni-va şi nu va zăbovi din muntele cel cu umbră deasă, din Fecioara care a născut neispitită de bărbat, precum a zis proorocul de demult. Pentru aceasta toţi strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne!
Să vestească veselie mare, pentru milă; dealurile şi toţi munţii şi lemnele dumbrăvilor să salte; lăudaţi neamurile pre Hristos şi toate popoarele, slăvindu-L, strigaţi Lui: Slavă puterii Tale, Doamne!
590
Domnul, Cel ce împărăţeşteveacurile, cu tărie îmbrăcat va veni; podoaba frumuseţii şi a măririi Acestuia neasemănată este în Sion. Pentru aceasta toţi strigăm: Slavă pug terii Tale, Doamne!
Cel ce a măsurat cerul cupalma şi pământul cu mâna, domnul, a venit; că a alesSionul, ca să locuească şi să împărăţească într-însul; şi A iubit pre poporul cel ce strigă cu Credinţă: Slavă puterii Tale, Doamne!
Catavasia:
Hristos, Cel ce vine arătat…
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pre muntele Sionului sue-Te. Cela ce bine vesteşti şipropovedueşte Ierusalimului; înalţă-Ţi glasul cu tărie; preaslăvite s-au grăit de Tine cetatea lui Dumnezeu; pace?! spre Israil şi mântuire nea murilor.
Dumnezeu, Cel ce şade întru cele de sus pre heruvimişi priveşte spre cele smerite, însuşi va veni întru slavă cu putere şi se vor umplea toatede dumnezeească lauda Lui. Pace spre Israil şi mântuire neamurilor.
Sioane, munte sfânt al lui dumnezeu, şi Ierusalime, ridică-ţi ochii tăi împrejur şi vezi fiii tăi adunaţi întru tine; că iată, au venit de departe să se închine împăratului tău, Pace spre Israil şi mântuire neamurilor.
Catavasie:
Irmosul:
Pre muntele Sionului…
Cântarea a 6-a, Irmos:
Strigat-au cu veselie sufletele drepţilor: Acum lumii aşezământ nou se rânmdueşte şi cu stropirea Dumnezeescului sânge, să se înnoească poporul.
Primeşte, Israile, împărăţialui Dumnezeu şi cela ce umblă întru întunerec să vadălumină mare, şi cu stropireadumnezeescului sânge, să seînoească poporul.
Liberează, desleagă-ţi, Sioane, pre legaţii tăi şi-i scoatedin groapa cea fără de apă a necunoştinţii; şi cu stropirea dumnezeescului sânge, să se înoească poporul.
Catavasie:
Irmosul: Strigat-au…
CONDAC
glasul al 6-lea:
Pre scaun, cer, şi pre mânz, pre pământ, fiind purtat, Hristoase Dumnezeule, laudă de la îngeri ai primit şicântare de latinerii cei ce strigau
591
Ţie: Binecuvântat eşti, Cel ce vii să chemi pre Adam!
icos
De vreme ce ai legat iadul, nemuritorule, şi moartea aiomorît şi lumea ai înviat-o, pentru aceasta cu stâlpări Te-au lăudat pruncii, Hristoase, ca pre un biruitor, strigându-Ţi astăzi: Osana, Fiul lui David! Că nu se vor mai junghia, a zis, pruncii pentrupruncul mariei; ci pentru toţi pruncii şi bătrânii Tu însuţi Te răstigneşti. Nu se va mai porni asupra noastră sabie, căci coasta Ta se va împungecu suliţa. Pentru aceasta bucurându-ne, zicem: Binecuvântat eşti, Cel ce vii să chemi pre Adam.
SINAXAR
LA DUMINECA STÂLPĂRILOR
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În aceeaşi zi, în Duminica Stâlpărilor, prăznuim strălucita şi slăvita sărbătoare a intrării în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos.
STIHURI
Pe mânzul asinei şezând Cela ce cerul prin cuvânt l-a desfăşurat, Desleagă pe oameni, care prin păcat dedobitoace s-au alăturat.
După învierea lui Lazăr din morţi, mulţi din cei ce au văzut minunea au crezut în Hristos. Dar la sinagoga Iudeilor se hotărăşte şi uciderea lui Hristos şi a lui Lazăr. Iisus deci fuge şi face loc răutăţii. Iudeii s-au gândit să-L omoare de sărbătoarea Paştilor. Şi cu toate că Iisus avea destul timp să fugă, totuşi a venit cu şase zile înainte de Paşti în Vitania, unde era Lazăr cel ce murise. Acolo s-a făcut ospăţ şi a mâncat împreună cu el şi Lazăr. Iar sora lui, Maria, a turnat mir pe picioarele lui Hristos. A doua zi a trimis pe ucenicii Săi să-i aducă asina şi mânzul ei. Şi într-adevăr, Cel care are cerul de tron, s-a urcat pe mânzul asinei şi a intrat în Ierusalim. Copiii Evreilor şi ei chiar, aşterneau înaintea Lui haine şi ramuri de finici; unii le tăiau, iar alţii le purtau în mâini şi strigau mergând înaintea Lui: Osana, Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, împăratul luiIsrail! Acest lucru s-a Întâmplat pentru că prea Sfântul Duh le-a mişcat inimile lor spre lauda şi slava lui Hristos. Prin stâlpări, adică prin ramuri fragede, s-a arătat mai dinainte biruinţa lui Hristos împotriva morţii, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte, sau în războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci, pururea verzi. Mânzul de asină ne închipuie pre noi, poporul, care ne tragem din păgâni. Hristos şezând pe mânzul asinei şi odihnindu-Se pe el este proclamat înălţător de trofee, biruitor şi Împărat al întregului pământ. Despre această sărbătoare grăia profetul Zaharia: Bucură-te, fiica Sionului, iată împăratul tău vine blând, şezând pe asină şi pe mânz, fiul celei de sub jug. Iar David spune iarăşi despre copii: Din gura pruncilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă. Când a intrat Iisus în Ierusalim, spune Scriptura, s-a cutremurat tot Ierusalimul. Iar gloatele fiind aţâţate de arhierei spre răzbunare aveau de gând să-L omoare. El, însă, ascunzându-se a dispărut din faţa lor. Când s-a arătat din nou le grăia în pilde.
Prin milostivirea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, fă-ne biruitori asupra patimilor noastre dobitoceşti şi învredniceşte-ne să vedem şi biruinţa Ta cea luminată asupra morţii, precum şi învierea Ta cea strălucitoare şi de viaţă făcătoare, şi ne milueşte pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cel ce ai mântuit în foc pretinerii lui Avraam şi aiucis pre Haldei, cari fără dreptate vânau pre cei drepţi, prea lăudate, Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
îngenunchind popoarele şicu ucenicii bucurându-se, cu
592
stâlpări, au strigat Ţie: Osana, Fiul lui David! Prea lăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Mulţimea cea fără de răutate, firea care încă era pruncească, cu dumnezeească cuviinţă Te-a lăudat pre Tine, împărate al lui Israilşi al îngerilor; prea lăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cu stâlpări de finic şi cu ramuri, Hristoase, Te-a lăudat mulţimea şi a strigat: Bine eşti cuvântat, împăratul veacurilor, Cel ce vii; prea lăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Catavasia:
Cel ce ai mântuit…
Cântarea a 8-a, Irmos:
Veseleşte-te, Ierusalime, prăznuiţi cei ce iubiţi Sionul; că a venit Domnul puterilor, Cel ce împărăţeşte vecii; să se teamă tot pământul de faţa Lui şi să strige: Toate lucrurile lăudaţi pre Domnul.
Pre mânz tânăr încălecând împăratul tău, Sioane, Hristos, a venit ca să strice înşelăciunea idolilor cea necuvântătoare şi să oprească pornirea cea neoprită a tuturor neamurilor; ca toţi să cânte: Toatelucrurile lăudaţi pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Dumnezeul tău, Hristos, a împărăţit în veci, bucură-te foarte Sioane. Acesta precum scrie, blând şi mântuind, Mântuitorul nostru Cel drept a venit pre mânz, ca să piardă sălbătăcia cea dobitocească a vrăjmaşilor, cari nu strigă: Toate lucrurile lăudaţi pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Se lipseşte de dumnezeeşti locaşuri, adunarea cea călcătoare de lege a celor neplecaţi; de vreme ce casa cea de rugăciune a lui Dumnezeu a făcut-o peşteră tâlharilor, lepădând din inimă pre Mântuitorul, Căruia cântăm: Toate lucrurile lăudaţi pre Domnul şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Catavasie:
Veseleşte-te Ierusalime…
Cântarea a 9-a. Irmosul:
Dumnezeu este Domnul şiS-a arătat nouă; tocmiţi prăznuire şi bucurându-ne, veniţi să mărim pre Hristoscu ramuri şi cu stâlpări şicu cântări, strigând: Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorului nostru.
Păgâni, pentru ce v-aţi întărâtat? Cărturari şi preoţi, pentru ce aţi cugetat cele deşarte, zicând: Cine este acesta, căruia pruncii cu ramuri şicu stâlpări şi cu cântări strigă:Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Mântuitorul nostru?
Acesta este Dumnezeulnostru, Căruia nimenea nu esteasemenea; aflând toată caleacea dreaptă, a dat-o lui Israil celui iubit; iară după aceeaarătându-Se, cu oamenii a vieţuit. Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, Mântuitorul nostru.
Pentru ce aţi pus sminteală, neascultătorilor, aproape decalea noastră? Picioarelevoastre sunt grabnice a vărsa sângele Stăpânului; ci se vascula cu adevărat, să mântuească pe cei ce strigă: Bine cuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, Mântuitorul nostru.
Catavasie:
593
Dumnezeu este Domnul…
Luminândă nu zicem; ci Îndată: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru… (de trei ori).
LA LAUDE
Vrând Tu, Doamne, să intri în sfânta cetate, stâlpări decopaci popoarele ţineau, lăudându-Te pre Tine, Stăpânul tuturor; şi văzându-Te şezând pre mânz, Te priveau ca şi cum ai fi fost pre heruvimi. Pentru aceea strigau aşa:
Osanna, Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat Cel ce ai venit şi iarăşi vii întru numele Domnului.(de două ori).
Ieşiţi neamuri, ieşiţi popoareşi vedeţi astăzi pre împăratul ceresc, pre mânz de rând ca pre un scaun prea înalt intrând în Ierusalim. O! Neam jidovesc neCredincios şi desfrânat, vino de vezi preCel ce L-a văzut Isaia venindcu trup pentru noi, cum îşilogodeşte ca pre o mireasăcurată pre noul Sion şi leapădă adunarea cea osândită, Şi ca la o nuntă nestricată şi nespurcată, au alergat prunci nespurcaţi şi fără de răutate, lăudând. Cu cari împreună şi noi cântând cântarea cea îngerească, să strigăm: Osanna, Celui dintru înălţime, Celui ce are mare milă.
Punem stihirile pe 6 şi cântăm patru stihiriidiomele, repetând două, glasul al 4-lea
Mulţimea poporului, Doamne, aşterne pre cale hainele sale şi alţii tăiau ramuri din copaci şi le ţineau; iară cei ce mergeau înainte şi cei ce urmau, strigau, zicând: Osanna, fiul lui David! Bine eşti cuvântat, Cel ce ai venit şi iarăşi vii întru numele Domnului. (de dou ori)
594
Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta cea de bună voie arătându-o spre înCredinţarea tuturor, Hristoase Dumnezeule, pre Lazăr cel mort de patru zile în Vitania l-ai înviat cu puterea Ta cea mare. Orbilor vedere le-ai dăruit, Mântuitorule, ca un dătător de lumină, şi în sfânta cetate ai intrat cu ucenicii Tăi, şezând pre mânzul asinei, ca şi cum Te-ai fi purtat pre heruvimi, plinindpropoveduirea proorocilor; şi pruncii evreeşti cu ramuri şi cu stâlpări Te-au întâmpinat. Pentru aceasta şi noi ţiind ramuri de măslin şi stâlpări de finic, cu mulţumită strigăm Ţie: Osana, Celui dintru înălţime, bine eşti cuvântat Cel ce vii întru numele Domnului!
Slavă, şi acum; glasul al 6-lea:
Mai înainte de Paşti cu şase zile, venit-a Iisus în Vitania şi s-au apropiat către Dânsul ucenicii Lui, zicându-i: Doamne, unde vrei să gătim Ţie să mănânci paştile? Iar El i-a trimis pre dânşii, zicând: Mergeţi în satul cel dinainte şi veţi afla un om ducând un vas de lut cu apă; să mergeţi după dânsul şi stăpânului casei să-i ziceţi: învăţătorul zice: La tine voiu să fac paştile cu ucenicii mei.
Doxologia mare şi Troparul învierea cea de obşte…
Ecteniile şi Apolisul. Apoi Ceasul 1, învăţătura pentru Credinţă şi Apolisul deplin.
La Liturghie
ANTIFONUL întâiu Glasul al 2-lea:
Stih 1:
Iubit-am că va auzi Domnul glasul rugăciunii mele.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântueşte-ne pre noi.
Stih 2:
Că a plecat urechea sa mie şi în toate zilele vieţii mele îl voiu chema.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
Stih 3:
Cuprinsu-m-au durerile morţii; primejdiile iadului m-au aflat.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
Stih 4:
Necaz şi durere am aflat şi numele Domnului am chemat.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
Slavă.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
Şi acum.
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu…
ANTIFONUL AL DOILEA Stih 1:
Crezut-am. pentru aceea am grăit şi eu m-am smerit foarte.
595
mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai şezut pre mânzul asinei; pre cei ce-ţi cântăm ţie: Aliluia.
Stih 2:
Ce voiu răsplăti Domnului pentru toate care a dat mie?
Mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu…
Stih 3:
Paharul mântuirii voiu lua şi numele Domnului voiu chema.
Mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu…
Stih 4:
Rugăciunile mele Domnului voiu da, înaintea a tot poporului Lui.
Mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu…
Slavă…
Mântueşte-ne pre noi Fiul lui Dumnezeu…
Şi acum.
Unule născut, Fiule…
ANTIFONUL AL TREILEA
Glasul 1-iu.
Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veci este mila Lui.
Troparul.
Învierea cea de obşte mainainte de patima Ta înCredinţându-o, pre Lazăr din morţi l-ai sculat Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi ca pruncii semnele biruinţii purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana, Celui dintru înălţime! Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.
Stih 2:
Zică dar casa lui israil, că este bun, că în veac este mila Lui.
Învierea cea de obşte…
Stih 3:
Zică dar casa lui Aron, că este bun, că în veac este mila Lui.
Învierea cea de obşte…
Stih 4:
Zică toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui.
Învierea cea de obşte…
EŞIRE
Bine este cuvântat, cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântat-am pre voi din casa Domnului. Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă.
Troparul.
Învierea cea de obşte…
Slavă, glasul al 4-lea:
Îngropându-ne prin botez…
Şi acum, Condac, glasul al 6-lea:
Pre scaun în ceruri…
Apoi:
Sfinte Dumnezeule…
Prochimenul Apostolului. Apostol dinepistola către Filipeni. Evanghelia de la Ioan. Şi se face liturghia sfântului Ioan Gură-de-Aur.
CHINONICUL
Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului; Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă.
La masă mâncăm peşte şi bem vin, mulţumind lui Dumnezeu.
însemnare.
De se va întâmpla Buna-Vestire în Duminica Stâlpărilor, să se caute Tipicul de la sfârşitul cărţii.
În Dumineca Stâlpărilor
SEARA
La Doamne strigat-am, punem stihirile pre 6 şi cântăm trei idiomele, repetându-le, glasul al 8-lea:
Bucură-te şi te veseleşte, cetatea Sionului; împodobeşte-te şi te bucură biserica
596
lui Dumnezeu. Că iată împăratul tău a venit întru dreptate şezând pre mânz, lăudându-se de prunci. Osana, Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce ai mulţime de îndurări, milueşte-ne pre noi.
Venit-a Mântuitorul astăzi în cetatea ierusalimului, săplinească scriptura; şi toţi auluat în mâini stâlpări şi hainele lor le-au aşternut Lui, cunoscând că însuşi este Dumnezeul nostru. Căruiastrigă heruvimii neîncetat:Osanna, Celui dintru înălţime, Bine eşti cuvântat Cela ceai mulţime de îndurări, milueşte-ne pre noi.
Cela ce te porţi pre heruvimi şi eşti lăudat de serafinii, ai încălecat pre mânz, bunule; şi pre cum zice David, pruncii te lăudau cu Dumnezeească cuviinţă, iarăjidovii te huleau cu fără-de-lege. Şederea pre mânz însemna întoarcerea păgânilor neînfrânaţi de la neCredinţă la Credinţă. Slavă Ţie, Hristoase, unul cel mult milostiv şi iubitor de oameni.
Slavă.
Bucură-te şi te veseleşte, cetate…
şi acum.
Cel ce Te porţi pre heruvimi… (vezi-le mai sus).
EŞIRE
Prochimenul obişnuit:
Iată acum binecuvântaţi…
LA STIHOAVNĂ Stihiri idiomele, glasul al 2-lea:
De lastâlpările de finic şi de la acele ramuri, ca de laun dumnezeesc praznic, trecând la altă serbare dumnezeească, la cinstite patimilelui Hristos, la taina cea de mântuire, să alergăm Credincioşii; şi să-L vedem suferind patimăde bună voie pentru noi. Şimulţumindu-I, să-i cântămcântare cuvioasă, strigând:
Izvorule al milostivirii şi limanul mântuirii, Doamne, slavă Ţie.
Cântaţi Domnului cântare nouă, laudă Lui înbiserica cuvioşilor.
Glasul al 3-lea:
înfricoşat lucru este a cădea în mâinile DumnezeuluiCelui viu; că Acesta este judecătorul cugetelor şi gândurilor inimii. Nimenea să nuintre ispitind Credinţa cea fără prihană. Ci cu blândeţeşi cu frică să ne apropiem de Hristos, ca să luăm milă şi să aflăm dar în vremedeajutor.
Stih:
Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.
Glasul al 7-lea:
Adunare vicleană şi desfrânată, care n-ai păzit Credinţa bărbatului tău, pentruce ţii diata căreia n-ai fost moştenitoare? Pentru ce telauzi în Tatăl, lepădându-tede Fiul? Pre proorocii cari aupropoveduit pre Fiul nu i-ai primit; cel puţin ruşinează-te de feciorii tăi, cari strigă: Osanna, Fiul lui David!Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.
Slavă, glasul al 2 lea:
De la stâlpările de finic…
Şi acum, glasul al 3-lea:
Înfricoşat lucru este a cădea… (vezi-le mai sus).
Acum slobozeşte pre robul Tău, Stăpâne…
Sfinte Dumnezeule… DupăTatăl nostru… Troparul Născătoarei de Dumnezeu…
Şi obişnuitele metanii.
În ştiinţă să fie:
Născătoare de Dumnezeu… Se cântă în toate Duminicile sfântului post, seara, cu cântare dulce, ca şi întru această Duminică. Iar în celelalte zile ale săptămânii celei mari se ceteşte.
Duminică seara
CANOANELE lui Andrei Criteanul.
La Pavecerniţă cântăm: Tricântarea Irmosul de două ori şi Troparele câte sunt; şi pre urmă Irmosul înamândouă stranele împreună. Tot aşa facem şi în celelalte seri ale săptămânii celei mari, la Pavecerniţă.
597
Cîntarea 1-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Celui ce a sfărâmat răsboaiele cu braţul şi a Trecut pre Israil prin Marea Roşie, să-I cântăm Lui caMântuitorului nostruDumnezeu, că S-a preaslăvit.
Să urmăm Credincioşilor curăţiei lui Iosif, celui ce acinstit cu conştiinţă firea omenească cea cuvântătoare, vieţuind cu tot felul de pază prin fapta bună cea lucrătoare.
Nelucrarea bunătăţilor s-a asemănat smochinului; deci, să ne ferim de aceasta, ca să nu ne uscăm ca şi acela atunm cea; carele mai înainte însemna sinagoga, ceea ce se acoperea cu frunze.
Închipuirea Stăpânului însemnând mainainte Iosif, a fost băgat în groapă şi vândut de fraţii lui; toate le-a răbdat pururea lăudatul cu adevărat, spre închipuirea lui Hristos.
Ferindu-ne, fraţilor, de nerodirea smochinului, să înţelegem pilda, ca să nu ne uscăm ca şi acela atuncea, când întorcându-se iubitorul de oameni, a venit la dânsul flămând.
Mergând Iisus să pătimească de bună voie pentru
598
lume, S-a dus împreună cu ŞŞ ucenicii Săi în cetatea Ierusalimului, spre cea de bunăvoe patimă, la care a venit ca să o pătimească.
Lipindu-ne de Domnul, Carele se sârgueşte să pătimească toate, să fimgataspre scuipare, spre ocară şi spre bat jocură; ca împreună să ne preaslăvim, Credincioşilor, cu preacuratele lui patimi.
Cu patimile Salevindecăpatimile, Cel ce a pătimit pentru noi; că voind, a pătimit, ŞŞ în firea omenească cea asemenea nouă, toate patimile Sale cele făcătoare de vieaţă, ca să ne mântuim noi.
Slavă, a treimei:
Pre trei fără de început slăvesc, trei sfinţenii laud, trei feţe împreună vecuitoare 3 într-o fiinţăpropoveduesc că în Tatăl şi în Fiul şi în Duhul Sfânt, un Dumnezeu se preaslăveşte.
Şi acum, A născătoarei.
Toiagul lui Moisi şi toiagul la Aaron au avut prefacere minunată şi rânduială mai presus de minte; iarăpântecele tău, Născătoare de ŞŞ Dumnezeu, naştere nouă aodrăslit.
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobia: Arătatu-Te-ai astăzi…
Să nu te ajungă, suflete, vina smochinului, ci te nevoeşte să rodeşti roduri bune din brazdele inimii, aducându-le lui Hristos, Făcătorului tău, întru pocăinţă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pre Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt, şi în rug a arătat lui Moisi taina pururea Fecioarei, prin foc, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cu curăţie împodobindu-ne vieaţa şi cu înţelepciune păzind Credinţa, să agonisim obiceiurile dreptăţii. Ca urmând lui Hristos vitejeşte, să ne răstignim împreună cu Dânsul.
Altă Evă aflând pre egipteanca, patriarhul Iosif nu s-a furat cu mintea spre lucrarea cea necuvioasă; ci a stătut ca un diamant, neînvins de poftele păcatului.
Trecând prin căile lumeşti, Mântuitorul meu, ai flămânzit de bună voie, poftind mântuirea tuturor; că de aceasta ai flămânzit, adecă de întoarcerea la Tine a celor ce au greşit.
Strămoşul gustând din lemn, dacă s-a cunoscut că este gol
599
şi ruşinat, luând frunze de smochin s-a încins că mai înainte a însemnat adunarea, cea care s-a desgolit de Hristos.
Găteşte-te, suflete, mai înainte de ieşire, grijeşte-te spre vieaţa cea de acolo şi te nevoeşte a pătimi, a muri şi a te răstigni împreună cu Hristos, Cel ce Se nevoeşte a pătimi pentru tine, ca să te preaslăvească.
Cum nu se va înfricoşa moartea, Mântuitorul meu? Cum nu se va teme iadul, întâmpinându-Te pre Tine, Cel ce Te grăbeşti spre patimă de bună voie şi văzându-Te pre Tine, Cel drept, că ai venit să pătimeşti pentru cei nedrepţi?
Văzând învierea lui Lazăr: jidovii, preoţii, leviţii şi din pizmă făcând jurământ, au dat pre Hristos lui Pilat cu vicleşug devindere spre moarte.
Mieluşeaua Ta, slujitoarea şi Fecioara văzându-Te pre Tine, păstorul cel bun, mergând spre patimă şi puindu-Ţi sufletul pentru noi, cu milostivire, ca o Maică, s-a tânguit pentru Tine.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Ca pre o Unime în fiinţă Te laud, ca pre o Treime în feţe Te cinstesc, Părinte, Fiule şi prea Sfinte Duhule; stăpânia cea fără început a împărăţiei Tale o slăvesc în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Roagă-se Ţie Născătoarea de Dumnezeu, roagă-se adunarea apostolilor, să dărueşti lumii Tale pacea Ta şi îndurările Tale să ni le hărăzeşti nouă din destul, întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Domnul, Cel ce S-a preaslăvit…
Cântarea a 9-a, Irmos:
Streină este maicilor fecioria, şi fecioarelor streină este naşterea de prunci; iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate seminţiile pământului, pre tine, neîncetat te slăvim.
Streină este celor neCredincioşi curăţia şi departe de la cei Credincioşi fără-de-legea; iară marele Iosif s-a ferit de păcat şi s-a făcut chip curăţiei şi asemănare cu adevărat lui Hristos.
600
Streină este celor fără de lege buna legiuire şi depărtată de la neCredincioşi cunoştinţa de Dumnezeu; jidovii acestea le-au lepădat pentru fără-de-lege. Pentru aceasta ei singuri au moştenit blestemul, ca şi smochinul.
Flămânzit-a de mântuirea omenească Hristos, Dumnezeul meu, El Carele este pâinea vieţii. Pentru aceasta venind la smochin, adică la sinagoga cea neroditoare, care era acoperită cu frunzele legii, dacă o a văzut, a blestemat-o.
Nerodirea legii a blestemat-o ca pre ceea ce a odrăslit frunze, adică: înţelegerea umbroasă a Scripturii, care roduri de fapte bune n-a avut, pentru fără-de-legea lor. Iară pre noi pre toţi, fiii darului, binecuvintează-ne, Mântuitorule.
Toiagul lui Moisi oarecând s-a schimbat în şarpe şi toiagul lui Aaron a înverzit şi cel neroditor şi uscat a odrăslit frunze; iar adunarea cea călcătoare de lege s-a pre Făcut în smochin neroditor.
Găteşte-ţi, Iudee, preoţii tăi; rândueşte-ţi mâinile spre uciderea lui Dumnezeu; că iată, a venit blând şi lin spre patimă, Cela ce este mielul şi păstorul nostru, Hristos, împăratul lui Israil.
Primeşte, Iudee, pre împăratul că iată, vine la patimă de bună voie, ca să pătimească şi să mântuească pre cei ce strigă neîncetat: Binecuvântat este Cel ce vine să mântuească toată lumea cu crucea.
întors-a, Iudee, sărbătorile tale Stăpânul întru plângere dupre proorocie; că te-ai arătat ucigătoare lui Dumnezeu, Celui ce a întors oarecând piatra cea vârtoasă în izvoare de ape şi în bălţi, precum cântă David.
Slavă, a treimei:
Strein lucru este celor fără de lege a Te slăvi pre Tine, Fiinţa cea fără început, pre Tatăl şi pre Fiul şi pre sfântul Duh, Stăpânia a toate cea nezidită, prin care s-a întemeiat toată lumea cu voinţa puterii Tale celei dumnezeeşti.
601
Şi acum, A născătoarei.
Aducem Ţie, spre rugăciune, pre Născătoarea de Dumnezeu; pentru rugăciunile ei şi ale apostolilor Tăi, fă-ne pre noi părtaşi bunătăţilor Tale, Stăpâne, şi ne învredniceşte luminii învierii Tale.
Şi iarăşi Irmosul.
Şi celelalte, după obiceiu, şi apolisul.
Cade-se a şti:
Că întru această sfântă mare săptămână cetim Psaltirea numai odată, punând la Utrenie trei Catisme şi la ceasurile al treilea şi al şaselea, câte două, până Miercuri, când se sfârşeşte.
În Sâmbăta cea mare se cântă: Fericiţi cei fără prihană…
Iar la vecernie se ceteşte după obiceiu: către Domnul, când m-am necăjit am strigat…
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI LUNI
LA UTRENIE
După cei şase psalmi, cântăm: Aliluia, pe glasul al 8-lea, cu glas mare şi cântare dulce,
Apoi cântăm tot aşa Troparul ce urmează:
Iată mirele vine în miezulnopţii şi fericită este sluga pre care o va afla priveghind; iară nevrednic este iarăşi pre carele va afla lenevindu-se.
Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te îngreuezi, ca să nu te dai morţii şi afarăde împărăţie să te încui; ci tedeşteaptă strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeule; pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milueşte-ne pre noi. (de trei ori).
După aceasta, obişnuitele stihologii, cu metanii.
După întâia stihologie, Sedealna, glasul 1-iu.
Podobia: Mormântul Tău…
Cinstitele patimi au răsărit lumii întru această zi, ca nişte lumini de mântuire, că Hristos merge să pătimească din bunătatea Sa. Cel ce cuprinde toate cu palma, primeşte a Se răstigni pre lemn, ca să mântuească pre om.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
După a doua stihologie, Sedealna, glasul 1-iu.
603
Podobia: Mormântul Tău…
Judecătorule cel nevăzut, cum Te-ai văzut cu trup şi mergi să Te ucizi de oameni fără de lege, judecând judecata noastră cu patima Ta! Pentru aceasta laudă, măreţie şi slavă înălţând stăpânirii Tale, Cuvinte, cu un glas le aducem Ţie.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
După a treia stihologie, Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobia: Pre înţelepciunea şi cuvântul…
Ziua aceasta luminat aduce începuturile patimilor Domnului; veniţi dar, iubitorilor de prăznuire, să-L întâmpinăm cu cântări. Că Ziditorul merge să ia răstignire, întrebări şi bătăi, judecându-Se de Filat şi încă lovindu-Se de larob cu palma preste cap; toate va să le rabde, ca să mântuească pre om. Pentru aceasta să strigăm:Iubitorule de oameni, Hristoase Dumnezeule, dăruieşte iertare de greşale celor ce se închină cu Credinţă preacuratelor Tale patimi.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Şi îndată cetire din tâlcul Evangheliei de laMateiu: cuvântul sfântului Ioan Gură-de-Aur, pentru smochinul cel uscat.
Apoi:
Şi pentru ca să ne învrednicim noi…
Evanghelia de laMateiu:
Iară a doua zi, când se întorcea în cetate, a flămânzit…
Sfârşitul:
şi se va da neamului, care va aduce roada ei.
După aceasta, Psalmul 50.
Mântueşte Dumnezeule poporul Tău…
Doamne milueşte.(de 12 ori).
CANOANELE
Tricântarea, facerea lui chirCosma, al cărei stih de pe margine, la Greci, este: Tidevtera. Irmosul de două ori şi troparele pre 12, cu pripeala:
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Aceasta se zice toată săptămâna şi apoi, Irmosul într-amândouă stranele Împreună.
Cântarea 1-a, glasul al 2-lea, Irmos:
Celui ce marea cea neumblată şi cu valuri cu dumnezeească porunca Sa o a uscat, şi a trece pedestru printr-însa, pre poporul Israiltenesc l-a povăţuit; Domnului să-I cântăm, căci cu slavă S-a preaslăvit.
Negrăită smerenia cuvântului lui Dumnezeu, cum că Hristos însuşi este Dumnezeu şi om; Dumnezeu, nu răpire a fi socotindu-Se când Se aseamănă în chip de rob, arată ucenicilor că s-a preaslăvit cu slavă.
Însumi am venit să slujesc lui Adam celui ce sărăcise, cu al căruia chip m-am îmbrăcat de bună voie, Eu, Ziditorul, bogat fiind cu Dumnezeirea, şi să-Mi pun sufletul meu mântuire pentru dânsul; Cel ce sunt nepătimitor dupre Dumnezeire.
604
Irmosul şi ectenia mică.
CONDAC Glasul al 8-lea:
Podobie: Ca nişte pârgă a firii…
Iacov plângea pentru lipsirea lui Iosif şi viteazul şedea în căruţă, ca un împărat cinstindu-se; că desmierdărilor egiptencei atuncea nefăcându-se rob, s-a preaslăvit de la Cela ce vede inimile oamenilor şi trimite cunună nestricăcioasă.
ICOS:
Preste tânguire să mai adă ogăm acum tânguire şi să vărsăm lacrimi, plângând împreună cu Iacov pre Iosif, pururea slăvitul şi curatul, pre cel ce s-a robit cu trupul, iară sufletul şi l-a păzit nerobit; şi a domnit preste tot Egiptul. Că Dumnezeu dă slugilor Sale cunună nestricăcioasă.
SINAXAR
ÎN SFÂNTA şi MAREA LUNI
Sinaxarul din Minei, apoi acesta:
În sfânta şi marea Luni facem pomenire de fericitul Iosif cel prea frumos şi de smochinul care s-a uscat prin blestemul Domnului.
Stihuri la prea frumosul Iosif:
Iosif cel curatNoian de bunătăţi s-a arătat: Grâu a împărţit Şi drept stăpânitor el s-a vădit.
Stihuri la smochinul cel uscat:
Smochin de roduri duhovniceşti lipsite sinagoga, Hristos o a vădit.
Hristos o blestemă şi o usucă.
Boala ei de noi departe să se ducă.
De astăzi încep sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Înainte de altele este luat ca preînchipuire aDomnului, Iosif cel prea frumos. Iosif a fost un fiu mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila. Invidiat de fraţii săi din pricina unor visuri, este ascuns mai întâi într-o groapă. Tatăl lui este înşelat de fiii Lui printr-o haină muiata în sânge, spunându-i-se că a fost răpit şi a fost mâncat de fiare sălbatece. În urmă este vândut Ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor îl vând lui Pentefri, mai marele eunucilor împăratului Faraon al Egiptului. Pentru că stăpâna lui s-a mâniat pe el din pricina curăţeniei tânărului că n-a voit să săvârşească nelegiuirea, a fugit lăsând în mâna ei haina sa. Ea l-a grăit de rău stăpânului său, aşa că Iosif a pătimit temniţă grea şi lanţuri. Apoi prin tălmăcirea unor visuri, este scos din închisoare, se înfăţişează împăratului şi este pus domn peste tot Egiptul. Cu prilejul împărţirii grâului este cunoscut iarăşi de fraţii săi. Trăind într-un chip minunat toată viaţa lui, a murit în Egipt şi s-a arătat un om mare prin curăţenie. pe lângă alte fapte bune ale sale.
Iosif este preînchipuirea lui Hristos. Şi Hristos a fost invidiat de Iudeii cei de acelaşi neam cu el, a fost vândut de ucenicul lui cu treizeci de arginţi, a fost închis într-o groapă întunecoasă. În mormânt. Sculându-se de acolo prin El însuşi împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere, conduce toată lumea şi ca un iubitor de oameni ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâinea cerească, cu trupul Lui cel purtător de viaţă.
Pentru această pricină facem în această zi pomenire de prea frumosul Iosif.
În aceeaşi zi mai facem pomenire şi de smochinul cel care s-a uscat, pentru că dumnezeeştii Evanghelişti, Matei şi Marcu, a adaugă după întâmpinarea Domnului cu stălpări în Ierusalim această minune. Mar cu spune: Iar a doua zi ieşind ei din Vitania, Domnul a flămânzit. Şi văzând un smochin de departe, având frunze, a mers să vadă de va găsi ceva în el. Venind la el, n-a găsit nimic decât frunze, că nu era încă vremea smochinelor. Şi a zis Iisus smochinului: Nimeni să nu mai mănânce rod din tine în veac. Iar Matei spune: Iar a doua zi, întorcându-se în cetate a flămânzit. Şi văzând un smochin lângă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze. Şi i-a zis lui: în veci să nu se mai facă rod în tine. Şi îndată s-a uscat smochinul.
Sinagoga Iudeilor este un smochin, în care Mântuitorul n-a găsit rod potrivit, ci numai umbra legii; deaceea a luat şi legea de la ei şi i-a făcut cu totul netrebnici.
Dar dacă cineva ar întreba:
pentru ce oare un pom neînsufleţit s-a
605
uscat prin blestem dacă n-a greşit cu nimic?
Unul ca acesta să afle că Iudeii care îlvedeau pe Hristos că făcea tuturor totdeauna bine şi că n-a făcut nimănui nici cel mai mic rău, socoteau că are numai puterea de aface bine şi nicidecum puterea de a face rău. Dar Stăpânul, fiind iubitor de oameni, n-a vrut să arate asupra oamenilor că poate face rău. Ca să convingă deci poporul cel nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, dar ca un bun nu vrea să-şi arate puterea să dea pedepse cu omul, ci cu ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare.
Mai este însă şi o pricină tainică a uscării smochinului ajunsă până la noi din bătrâni înţelepţi, după cum zice Isidor Pilusiotul. Pomul călcării poruncii a fost smochinul. Din frunzele lui şi-au făcut acoperământ strămoşii noştri călcători de poruncă. Din pricină că n-a fost blestemat atuncea, a fost blestemat acum de Hristos, ca un iubitor de oameni, ca să nu mai facă rod, care este pricina păcatului. Iar că păcatul se aseamănă cu smochina este lucru destul de limpede: are dulceaţa plăcerii, lipiciunea păcatului, iar în urmă usturimea şi iuţimea conştiinţei.
Istoria smochinului a fost aşezată aici pentru a ne îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată pentru a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare sufletlipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic. Smochinul uscat din sfânta Evanghelie este ca un stâlp cu totul uscat, care Îngrozeşte pe cei care nu fac rod potrivit de virtute.
Pentru rugăciunile prea frumosului Iosif, Hristoase Dumnezeule, milueşte-ne pre noi, Amin.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup, cel întru o podoabăcu sufletul al coconilor celor cu bună Credinţă şi s-a depărtat focul cel neostenitor, ce se hrănise cu multă uscăciune; şi văpaia cea pururea vie potolindu-se, cântarevecuitoare se cântă: PreDomnul toate faptele lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întrutoţi vecii.
606
Atuncea vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, de veţi păzi poruncile Mele, zis-a Mântuitorul prietenilor Săi, mergând la patimă; pace să aveţi între voi şi cu toţi, şi gândind de cele smerite vă veţi înălţa şi Domn pre mine cunoscându-Mă, lăudaţi-Mă şi Mă prea înălţaţi întru toţi vecii.
Stăpânirea voastră a celor de un neam să vă fie protivnică obiceiului păgânesc; că socoteala cea întru sine volnică nu este sorţ al Meu, ci este tiranie. Deci, cel ce voeşte între voi să fie mai ales, să se facă mai mic decât toţi ceilalţi; şi Domn pre Mine cunoscându-Mă, lăudaţi-Mă, şi Mă prea înălţaţi întru toţi vecii.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm… Înfricoşatu-s-a de nespurcatul trup…
Nu cântăm: Ceea ce eşti mai cinstită…
Ci îndată:
Cântarea a 9-a, Irmos:
Mărit-ai, Hristoase, preNăscătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pre Tine, dintru care, Ziditorul nostru, întrup asemenea nouă patimilor Te-ai îmbrăcat, deslegătorul greşalelor noastre. Pre aceasta fericindu-otoate neamurile, pre Tine Te slăvim.
Toată întinăciunea cea din patimi lepădând, cunoştinţă curată vrednică de dumnezeeasca împărăţie luaţi, zis-ai mainainte apostolilor tăi, ce la ce eşti înţelepciunea cea adevărată; întru care vă veţi preaslăvi, strălucind mai luminat decât soarele.
Zis-ai, Doamne, ucenicilor Tăi: Mutându-vă la Mine, să nu gândiţi de cele înalte, ci să vă plecaţi spre cele smerite. Beţi paharul Meu, carele Eu beau şi vă veţi ferici cu Mine întru împărăţia Tatălui Meu.
Şi iarăşi Irmosul:
Mărit-ai, Hristoase, pre Născătoarea…
Şi o metanie până la pământ.
SVETLINA
O zicem de trei ori, rar şi cu cântare dulceaceasta se cântă până în Joia cea mare; însăşi podobia.
Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină şi mă mântueşte.
glasul 1, singur glasul.
Mergând Domnul spre patima cea de bună voie, a zis apostolilor pre cale: Iată, ne suim în Ierusalim şi se va da Fiul omului precum scrie pentru Dânsul. Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim şi să ne omorîm pentru Dânsul, despre desfătările lumeşti; ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul şi să-L auzim pre El, zicând: De acum nu Mă voiu mai sui în Ierusalimul pământesc, ca să pătimesc; ci Mă voiu sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru şi împreună vă voiu înălţa pre voi la Ierusalimul cel de sus, întru împărăţia cerurilor. (de două ori).
LA LAUDE
Punem Stihirile pe 4,
Glasul al 5-lea:
A jungând noi, Credincioşii, la patima cea mântuitoare a lui Hristos Dumnezeu, să lăudăm îndelungă răbdarea Lui cea nespusă; ca prin milostivirea Lui să ne ridice cu El şi pre noi cei omorîţi de păcat, ca un bun şi de oameni iubitor. (de două ori).
Slavă, şi acum; glas acelaşi.
Doamne, venind spre patimă, întărind pre ucenicii Tăi, ai zis, deosebi luându-i pre dânşii: Cum nu vă aduceţi aminte de cuvintele Mele, care mainainte v-am spus vouă, că este scris: că tot
607
proorocul nu va fi ucis într-altă parte, fără numai în Ierusalim? Acum dar a venit vremea care am zis vouă: că iată, Mă dau în mâinile păcătoşilor să Mă bat jocorească; cari şi pre cruce pironindu-Mă şi dându-Mă îngropării, Mă vor socoti ca pre un mort urît. Însă îndrăzniţi! Ca a treia zi Mă voiu scula, spre bucuria Credincioşilor şi spre vieaţa veşnică.
LA STIHOAVNĂ
Stihira glasul al 5-lea, singur glasul.
Doamne, nepricepându-se muma fiilor lui Zevedeiu pentru taina cea nespusă a rânduelii Tale, a cerut de la Tine, ca să dărueşti fiilor ei cinstea împărăţiei cei vremelnice. Ci în locul aceleia ai făgăduit prietenilor Tăi să bea paharul morţii; care pahar mai înainte de a-l bea, însuţi ai zis că este curăţitor de păcate. Pentru aceasta strigăm Ţie: Mântuirea sufletelor noastre, slavă Ţie.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta…
Doamne, învăţând pre ucenicii Tăi să gândească cele mai desăvârşit, le-ai zis să nu se asemene păgânilor, ca să stăpânească pre cei mai mici. Că nu va fi aşa între voi ucenicii Mei. Că din voeaMea sunt sărac; ci cel mai mare dintre voi să fie slugă tuturor şi cel ce stăpâneşte, ca cel stăpânit; şi cel ales a fi mai întâiu, ca cel mai de jos. Că şi Eu însumi am venit ca să slujesc lui Adam celui ce sărăcise şi să-Mi dau sufletul răscumpărare pentru mulţi, cari-Mi strigă: Slavă Ţie.
Stih, glasul al 8-lea:
Şi fie lumina Domnului Dumnezeului nostru preste noi…
Temându-ne, fraţilor, de pedeapsa smochinului celui uscat pentru nerodire, să aducem roduri vrednice de pocăinţă lui Hristos, Celui ce ne dă mare milă.
Slavă, şi acum; glas acelaşi.
A doua Evă aflând şarpele pre egipteanca, se nevoia să împiedice pre Iosif prin cuvinte cu momele; dar el lăsându-şi haina, a fugit de păcat. Şi fiind gol nu s-a ruşinat, ca şi cel întâiu zidit mainainte de călcarea poruncii. Pentru rugăciunile lui, Hristoase, milueşte-ne pre noi.
Apoi:
Bine este a ne mărturisi Domnului…
Şi celelalte dupre obiceiu, cu metanii.
Apoi Apolisul:
Domnul, Cel ce vine la patimă de bunăvoie, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru…
Tot acest apolis se zice şi Marţi şi Miercuri.
608
În ştiinţă să fie:
Că nu cetim Catisme la întâiul Ceas şi la al nouălea, în săptămâna aceasta mare; ci numai cei trei Psalmi ai Ceasului.
iară al treilea şi al şaselea Ceas îl cetim cu catisme. Se ceteşte şi stâlpul Evangheliei: Luni, Marţi şi Miercuri.
însemnare cum se ceteşte stâlpul Evangheliei:
Luni la al treilea ceas din zi, loveşte paraclisiarhul în toacă, precum este obiceiul, şi adunându-ne în biserică, cântăm al treilea Ceas cu Catisma, făcând şi obişnuitele metanii.
Apoi troparul:
Doamne, Cela ce ai trimis pre prea sfântul Tău Duh…
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată…
Şi îndată, fiind analogul înfrumuseţat, pun deasupra lui sfânta Evanghelie şi două făclii aprinse; noi stăm toţi cu capetele descoperite şi preotul cădeşte toată biserica şi pre fraţi La al şaselea Ceas cădeşte numai Evanghelia; iar la al nouălea Ceas cădeşte Evanghelia, toată biserica şi pre fraţi; şi aşa se ceteşte Evanghelia şi după sfârşitul Evangheliei, zicem:
Domnul, Dumnezeul, bine este cuvântat…
Şi cealaltă rânduială şi se zice Condaculzilei:
Iacov plângea pentru lipsirea lui Iosif…
Şi obişnuitele metanii.
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul al 6-lea:
Cu sufletumilit cădem înaintea Ta şi ne rugăm Ţie, Mântuitorul lumii. Că Tu eşti Dumnezeul celor ce se pocăesc.
Slavă, şi acum; tot acesta…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Când a întors Domnul robia Sionului făcutu-ne-am ca nişte mângâiaţi.
Stih:
Atuncea s-a umplut de bucurie gura noastră. Din proorocia lui Iezechil l, cetire Cap. 1, vers. 1—20.
Era în cinci ale lunii a patra, anul al treizecilea, când mă aflam între robi la râul Chebar, unde mi s-au deschis cerurile şi am văzut nişte vedenii dumnezeeşti. la cinci ale lunii a patra, anul al cincizecilea de larobirearegelui Ioachim, a fost cuvântul Domnului către mine, preotul Iezechil, fiul lui Buzie, la râul Chebar, în ţara Chaldeilor. Acolo a fost peste mine mâna Domnului. Eu priveam şi iată venea dinspre miazănoapte un vânt vijelios, un nor mare şi un val de foc, care vărsa în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului era o lumină de flacără, în care se vedeau patru fiare, al căror chip semăna cu chipul omenesc. Fiecare din ele avea patru feţe şi fiecare din ele avea patrup aripi. Picioarele lor erau oable, iar copitele picioarelor lor erau cum sunt copitele picioarelor de viţel şi scânteiau ca arama strălucitoare, iararipile lor erau sprintene. De tuspatru părţile ele aveau sub aripi mâini de om şi tuspatru îşi aveau feţele lor şiaripile lor. Aripile lor se atingeau una de alta, şi când mergeau, fiarele nu se întorceau, ci fiecare mergea drept înainte. Feţele lor? — Tuspatru aveau câte o faţă de om înainte, tuspatru aveau câte o faţă de leu la dreapta, tuspatru aveau câte o faţă de bou la stânga şi tuspatru mai aveau şi câte o faţă de vultur îndărăt. Feţele lor şiaripele lor erau despărţite în partea de sus, şi, la fiecare, două dinaripi erau întinse, iar două le acopereau trupul. Fiecare fiară mergea drept înainte, şi mergea într-acolo încotro îi dădea duhul să meargă şi în mersul său nu se întorcea. Înfăţişarea acestor fiare se asemăna cu înfăţişarea cărbunilor aprinşi, ca înfăţişarea unor făclii aprinse; printre fiare curgea foc, iar din foc ţâşneau raze şi fulgere. Fiarele alergau înainte şi înapoi iute ca fulgerul. Când mă uitam eu la fiară, iată am văzut jos, lângă aceste fiare, câte o roată dinaintea celor patru feţe ale lor. Aceste roate, după înfăţişarea lor, pare că erau de crisolit, iar după făptură toate aveau aceeaşi înfăţişare. Şi după alcătuirea şi după făptura lor ele pare că erau vârîte una în alta. De mersele mergeau în tuspatru părţile şi în timpul mersului nu se întorceau. Obezile lor formau un cerc larg şi de o înălţime înfricoşată şi aceste obezi la tuspatru erau pline de ochi de jur împrejur. Când mergeau fiarele, mergeau şi roatele de lângă ele, şi când se ridicau fiarele de lapământ, se ridicau şi roatele. Ele mergeau încotro le da duhul să meargă şi roatele se ridicau împreună cu dânsele, căci duh de viaţă era şi în roate.
609
Prochimen, glasul al 6-lea:
De n-ar zidi Domnul casa, în deşert s-arosteni cei ce zidesc.
Stih:
De n-ar păzi Domnul cetatea, în deşert ar priveghea cel ce o păzeşte.
Şi se citeşte stâlpul Evangheliei după rânduiala ce s-a scris mainainte. Iară după cetire, zicem:
De grab să ne întâmpine pre noi îndurărileTale…
Sfinte Dumnezeule… cu Închinăciuni.
Şi după Tatăl nostru…
Condacul zilei.
Doamne milueşte…(de 40 de ori).
Şi celelalte, după obiceiu.
Cade-se a şti:
Că Evanghelia de laMatei se ceteşte toată precum şi cele de laMarcu şi Luca; iară de laIoan se ceteşte numai până la începutul sfintelor patimi, adică până la:
A cum S-a proslăvit Fiul omului.
Şi se ceteşte aşa în trei zile, adică: Luni. Marţi, Miercuri, şi se sfârşeşte Miercuri la al nouălea ceas.
Şi se fac de laLuca trei cetiri; iară celelalte câte 2. De toate cetirile sunt 9iară mai mult nimic.
În Sfânta şi marea zi Luni
SEARA
După Psalmul cel începător, obişnuita Catismă.
Către Domnul când m-am necăjit…
La Doamne strigat-am… Punem Stihirile pe 10 şi cântăm şase Stihiri ale zilei, repetând patru, iară de nu. Glasul 1, singur glasul.
Mergând Domnul spre patima cea de bună voie, a zis apostolilor pre cale: Iată, ne suim în Ierusalim şi se va da Fiul omului, precum scrie pentru Dânsul. Să venim dar şi noi cu gânduri curate, să mergem împreună cu Dânsul şi împreună să ne răstignim şi să ne omorîm pentru Dânsul despre desfătările lumeşti; ca să şi vieţuim împreună cu Dânsul şi să-L auzim pre El zicând: De acum nu Mă voiu mai sui în Ierusalimul cel pământesc, ca să pătimesc; ci Mă voiu sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru; şi împreună vă voiu înălţa pre voi la Ierusalimul cel de sus, întru împărăţia cerurilor.(de două ori).
Glasul al 5-lea:
Ajungând noi Credincioşii la patima cea mântuitoare a lui Hristos, Dumnezeu, să slăvim îndelungă răbdarea Lui cea nespusă; ca prin milostivirea Lui să ne ridice împreună şi pre noi, cei omorîţi de păcat, ca un bun şi de oameni iubitor.(de două ori).
Doamne, venind spre patimă, întărind pre ucenicii Tăi, ai zis, deosebi luându-i pre dânşii: Cum nu vă aduceţi aminte de cuvintele Mele, care mainainte v-am spus vouă, că este scris, că tot proorocul nu
610
va fi ucis într-altă parte, fără numai în Ierusalim? Acum dar a venit vremea care am zis vouă. Că iată, mă dau în mâinile păcătoşilor să mă bat jocorească; cari şi pre cruce pironindu-Mă şi dându-Mă îngropării, Mă vor socoti ca pre un mort urât. Însă îndrăzniţi! că a treia zi Mă voi scula, spre bucuria Credincioşilor şi spre vieaţa veşnică.(de două ori).
Doamne, nepricepându-se mama fiilor lui Zevedei pentru taina cea nespusă a rânduelii Tale, a cerut de la Tine, ca să dărueşti fiilor ei cinstea împărăţiei cei vremelnice. Ci în locul aceleia ai făgăduit prietenilor Tăi să bea paharul morţii; care pahar mai înainte de a-l bea, însuţi ai zis că este curăţitor de păcate. Pentru aceasta strigăm Ţie: Mântuirea sufletelor noastre, slavă Ţie.(de două ori).
Doamne, învăţând pre ucenicii Tăi să gândească cele mai desăvârşit le-ai zis: să nu se asemene păgânilor, ca să stăpânească pre cei mai mici. Că nu va fi aşa între voi, ucenicii Mei, că din voia Mea sunt sărac; ci cel mai mare dintre voi, să fie slugă tuturor şi cel ce stăpâneşte, cacel stăpânit; şi cel ales a fi mai întâiu, ca cel mai de jos. Că şi Eu, însumi, am venit, ca să slujesc lui Adam celui ce sărăcise şi să-Mi dau sufletul răscumpărare pentru mulţi, cari îmi strigă: Slavă Ţie.
Glasul al 8-lea:
Temându-ne, fraţilor, de pedeapsa smochinului celui uscat pentru nerodire, să aducem roduri vrednice de pocăinţă lui Hristos, Celui ce ne dă mare milă.
Slavă, şi acum, glas acelaşi.
Adoua Evă aflând şarpele pre egipteancă, se nevoia să împiedece pre Iosif prin cuvinte cu momele; dar el lăsându-şi haina, a fugit de păcat. Şi fiind gol nu s-a ruşinat, ca şi cel întâiu zidit mainainte de călcarea poruncii. Pentru rugăciunile lui, Hristoase, milueşte-ne pre noi.
Apoi Ieşire cu Evanghelia.
Lumină lină…
Prochimen, glasul al 6-lea:
Binecuvânta-te-va Domnul din Sion, Cel cea făcut cerul şi pământul.
Stih:
Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, cari umblă în căile Lui.
Dela ieşire, cetire.
Cap. 1, vers.20.
Numele fiilor lui Israil, care au intrat în Egipt împreună cu Iacov, tatăl lor, aducând fiecare toată casa sa, sunt acestea: Ruben, Simeon, Levi şi Iuda; Isahar,
611
Zabulon şi Veniamin; Dan, Neftali, Gad şi Asir.Sufletele însă ieşite din Iacov, erau de toateşaptezeci şi cinci, iar Iosif era de mai înainte înEgipt. Dar au murit şi Iosif şi toţi fraţii lui şi toţi cei de pe vremea lor. Iar fiii lui Israil s-auprăsit, s-au înmulţit, au crescut şi s-au întărit foarte, foarte tare şi s-a umplut ţara de ei. Dar s-a ridicat altrege peste Egipt, care nu cunoscuse pe Iosif. Acesta a zis către poporul său: Iată, neamul fiilor lui Israil e mulţime mare şi e mai tare decât noi. Veniţi dar să-i împilăm, ca să nu se mai înmulţească, şi ca nu cumva la vreme de războiu să seunească cu vrăjmaşii noştri şi bătându-ne, săiasă din ţara noastră. De aceea au pus peste ei supraveghetori de lucrări, ca să-iîmpileze cu munci grele. Atunci a zidit Israileetăţi tari lui Faraon: Pitoni şi Ramses, careserveau lui Faraon pentru pătule, şi cetatea On sau Iliopolis. Însă cu cât îi împilau maimult, cu atât mai mult se înmulţeau şi seîntăreau foarte, foarte tare, aşa că Egipteniise îngrozeau de fiii lui Israil. De aceea Egiptenii sileau încă şi mai straşnic la muncă pe fiii lui Israil, şi le făceau viaţa amară prin munci grele, la lut, la cărămidă şi la tot felul de lucru la câmp, şi prin alte felurite munci, la care-i sileau cu străşnicie. Ba, regele Egiptului a poruncit moaşelor evreeşti, care se numeau: una Sifra şi alta Pua, şi le-a zis: Când moşiţi la evreice, să luaţi seama când nasc: ce va fi băiat, să-l omorîţi, iar de va fi fată, să o cruţaţi. Moaşele însă s-au temut de Dumnezeu şi n-au făcut cum le porunciseregele Egiptului, ci au lăsat pebăieţi să trăiască. Atunci a chematregele Egiptului pe moaşe şi le-a zis: Pentru ce aţi făcut aşa şi aţi lăsat să trăiască şi copiiide parte bărbătească? Iar moaşele au răspuns lui Faraon: Femeile evreice nu suntca Egîptencele, ci ele sunt voinice şi nascpână nu vin moaşele la ele. De aceea Dumnezeu a făcut bine moaşelor, iar poporul luiIsrail se înmulţea şi se întărea mereu.
Prochimen, glasul al 8-lea:
Binecuvântat-am pre voi întru numele Domnului.
Stih:
De multe ori s-a luptat cu mine dintinereţele mele şi nu m-a biruit.
De laIov, cetire.
Cap. 1, vers. 1—12.
Era odată în ţinutuluz un om pe care îl chema Iov şi acest om era fără cusur şi drept; se temea de Dumnezeu şi seferea de ce este rău. Şi i s-au născut şapte feciori şi trei fete. El avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi şi cinci sute de asine şi slugărime în mare număr. Şi omul acesta era cel mai de seamă dintre toţi Răsăritenii.Feciorii lui se duceauunul la altul şi se făceau ospeţe în caselelor, fiecare la ziua lui, şi trimeteau să cheme pe surorile lor, casă mănânce şi să bea cu ei.
Şi apoi, când isprăveau zilele petrecerii lor, Iov chema şi sfinţea pe feciorii săi şi se sculadis-de-dimineaţă şi aducea arderi de tot, după numărul lor al tuturor, căci Iov zicea: Se poate ca feciorii mei să fi păcătuit şi să fi cugetat cu păcat împotriva lui Dumnezeu.
Şi aşa făcea Iov pururea. Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu se înfăţişară înaintea Domnului şi Satan veni şi el printre ei. Atunci Domnul zise către Satan: De unde vii? Iar Satan răspunse Domnului şi-i zise: Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos. Şi Domnul zise către Satan: Uitatu-te-ai la robul meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ, fără cusur şi drept şitemător de Dumnezeu şi care să se fereascăde ce este rău. Dar Satan răspunse Domnului şi zise: Oare de flori-de-măr se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui, şi în jurul a tot ceeste al lui, în toate părţile, şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna ta şi atinge-te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu te va blestema în faţă-ţi! Atunci Domnul zise către Satan: Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta. Şi Satan pieri din faţa lui Dumnezeu.
Apoi:
Să se îndrepteze rugăciunea mea…
După aceasta, Evanghelia de la Matei: în vremea aceea, când Iisus…
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei cei mai înainte sfinţite, după obiceiu. Tot aşa se face şi în săptămâna patimilor, şi în marţea cea mare şi miercurea cea mare.
Iară de nu este Liturghie mai înainte sfinţită, cântăm:
La Doamne strigat-am, jumătate din Stihiripre 6. Stihiri, glasul 1.
Mergând Domnul spre patima cea de bună ăvoie… (de două. ori).
Glasul al 5-lea:
A jungând noi Credincioşii…(de două ori).
612
Doamne, nepricepându-se mama fiilor lui Zevedei, pentru taina cea nespusă… (de două ori).
Slavă, şi acum; glasul al 5-lea:
Doamne, venind spre patimă…
După acestea, ieşire cu Evanghelia. Lumină lină.
Apoi Prochimen, Paremiile şi Evanghelia. Şi:
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta…
Ectenia: Să plinim rugăciunile noastre cele de seară, Domnului.
LA STIHOAVNĂ
Dintru aceleaşi Stihiri, Stihira glasului al 5-lea: Doamne, învăţând pre ucenicii Tăi…
Stih:
către Tine am ridicat ochii mei…
Şi iar aceeaşi Stihiră.
Stih:
Milueşte-ne pre noi, Doamne…
Glasul al 8-lea:
Temându-ne fraţilor, de pedeapsa smochinului…
Slavă, şi acum; glas acelaşi.
A doua Eva aflând şarpele…
Apoi:
Acum slobozeşte pre robul Tău…
Şi celelalte după obiceiu, cu metanii.
Şi dupăSfinte Dumnezeule… cel din urmă Tatăl nostru…
Şi Condacul zilei:
Iacov plângea pentru lipsa lui Iosif.
Doamne milueşte (de 12 ori).
Cade-se a şti:
Că marele sobor al şaselea porunceşte să facă Credincioşii zilele mântuitoarelor patimi cu post şi cu rugăciuni şi întru umilinţa inimii. Iară la miezul nopţii Sâmbetei celei mari, se lasă postul; precum şi dumnezeeştii Evanghelişti Matei şi Luca, unul adică: târziu sâmbătă zice, iară altul: dimineaţa de noapte, arătându-ne nouă timpul întârziat al nopţii.
Iară la masă ne îndestulăm cu mâncare uscată; şi precum săptămâna dintâi a sfântului post, aşa şi aceste zile, Lunea cea mare, Marţi şi Miercuri se cuvine a le petrece cu post aspru.
Cetim Pavecerniţa cea mare după obiceiu, cu metaniile şi troparele cele obişnuite, la care cântăm: Tricântarea lui Andrei Criteanul.
Cântarea a 2-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Ia aminte cerule şi voiu grăi şi voiu lăuda pre Hristos, Cel ce a venit din fecioară cu trup.
Să mergem împreună cu Hristos la muntele Măslinilor şi în taină cu apostolii să petrecem împreună cu Dânsul.
Socoteşte, smerita mea inimă, ce este pilda morţii, de care mai înainte a zis Hristos, şi te trezeşte măcar acum.
Găteşte-te însuţi, o, suflete al meu, spre moarte; că s-a apropiat venirea Judecătorului, Celui nemitarnic.
A născătoarei.
Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, una prea lăudată, roagă pre Fiul tău pentru robii tăi.
613
Alt Irmos, glas acelaşi:
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu, Carele am trecut oarecând pre Israil prin Marea Roşie şi l-am hrănit şi l-am mântuit şi din robia lui Faraon l-am liberat.
Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt Dumnezeu, Cel mai înainte de facerea tuturor şi mainainte de întemeierea cerului şi a pământului; şi ştiu toate, ca Cel ce sunt tot în Tatăl şi pre Dânsul tot îl port întru Mine.
Cu cuvântul am făcut cerul şi pământul, că eram împreună cu Tatăl; şi cu cuvântul port toate, ca un Cuvânt şi înţelepciune, putere şi chip, împreună locuitor şi întocmai lucrător.
Cine a pus vremile? Cine păzeşte veacurile? Cine hotărăşte şi împreună mişcă toate? Fără numai Cel ce este fără început, pururea împreună cu Tatăl, ca raza în lumină.
O, nemăsurată iubirea Ta de oameni, Iisuse! Că ne-ai arătat nouă mainainte vremea sfârşitului, ascunzând ceasul şi adeverind arătat semnele lui.
Toate le ştii, toate le cunoşti, iisuse, ca Cel ce ai întru Tine toată vrednicia, pecare şi Tatăl o are dumnezeeşte; şi porţi întru Tine fireşte pre tot Duhul Sfânt cel pururea vecuitor, împreună cu Tatăl.
Stăpâne, Doamne, Făcătorul veacurilor, învredniceşte-ne pre noi să auzim atuncea acel sfânt glas, careleva chema pre cei aleşi ai Tatălui, la împărăţia cerurilor.
Slavă, a treimei:
Treime fără început, nezidită, Unime nedespărţită, ceea ce eşti trei şi una; Părinte, Fiule şi Duhule, un Dumnezeu; primeşte cântare din limbile cele de lut, ca din gurile cele de văpaie.
Şi acum, A născătoarei.
Locaş sfânt lui Dumnezeu te-ai arătat Fecioară, că întru tine sălăşluindu-Se împăratul Cel ceresc trupeşte, a ieşit frumos, înoind iarăşi pre om întru sine dumnezeeşte.
Sedealna, glasul al 2-lea:
Podobie: Ceea ce eşti izvorul milei…
Îndemnându-Te din milostivire, Hristoase, ai mers de bună voie să pătimeşti, Făcătorule de bine, vrând să ne izbăveşti pre noi din patimi şi de osânda cea din iad. Pentru aceasta lăudăm cinstitele Tale patimi şi slăvim,
614
Mântuitorule, milostivirea Ta cea prea înaltă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Îngerii şi cerurile, pre Cel ce Se poartă pre scaunul măririi şi ca un Dumnezeu Se laudă neîncetat bine-L cuvântaţi, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cu adevărat ai auzit, suflete, în ce chip mai înainte a vestit Hristos dumnezeeştilor Săi ucenici, spuindu-le sfârşitul; ci cunoscându-ţi sfârşitul tău, găteşte-te dară, că vine vremea sfârşitului.
Ştii, suflete cel neroditor, pilda slugii celei viclene; teme-te şi nu fii nepurtător de grijă de darul carele ai luat, nu ca să-l ascunzi în pământ, ci ca să faci neguţătorie.
Să-ţi lumineze Candela ta, să se toarne într-însa şi untdelemn, ca şi fecioarelor milostivirea; ca să afli atuncea, suflete al meu, deschisă cămara cea de nuntă a lui Hristos.
Fuga cea din ziua Sâmbetei şi de iarnă, spuind-o Învăţătorul, cu pildă grăeşte de turburarea veacului de acum celui de al şaptelea, întru carele va veni ca iarna sfârşitul.
Ca iuţimea fulgerului ce trece, aşa va fi atuncea venirea cea înfricoşată a Stăpânului tău, suflete al meu. Auzit-ai? Nevoeşte-te dară, să fiigata.
Când va veni judecătorul cu întunerece şi cu mii de tabere şi de puteri îngereşti, ce frică va fi atuncea, suflete al meu! Ce cutremur! Vai mie! Când vor sta toţi goi.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Un Dumnezeu este Treimea, nemutându-Se Tatăl înfaţa Fiului, nici Fiul schimbându-Se în purcedere; ci, osebite şi împreună pre câtetrele, o lumină, un Dumnezeu slăvesc în veci.
Şi acum, a Născătoarei
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, primeşte rugăciunea noastră, Dumnezeule, şi trimite milele Tale spre toţi din destul şi dă pacea Ta poporului Tău.
Irmosul:
Să lăudăm bine să cuvântăm..
Îngerii şi cerurile…
Cântarea a 9-a, Irmos:
Naşterea pururea Fecioareiceea ce s-a arătat mainainte puitorului de lege, în munte, prin foc şi prinrug, spre mântuirea noastră,
615
a Credincioşilor, cu cântări neîncetat o slăvim.
Auzit-ai, suflete, pre Judecătorul strigând mai înainte şi, învăţându-te pentru vremea sfârşitului, găteşte-ţi lucrurile cele de ieşire de aicea; ca nu cumva să te lepede Dumnezeu ca pre un netrebnic.
De la smochin te învaţă, o, suflete, pentru sfârşit; când îi sunt tinere frunzele şi-i odrăslesc ramurile, iată, după aceea vine vremea secerişului; şi tu, când vei vedea acestea, să cunoşti că este lângă uşi.
Cine altul, afară de Tine, ştie pre Părintele Tău? Sau cine afară de Tine ştie ceasul sau ziua? Că întru Tine sunt toate vistieriile înţelepciunii, Hristoase, Dumnezeule.
Cărţile se vor deschide atuncea, când se vor pune scaunele şi se vor vădi lucrurile stând toate goale; că toate sunt descoperite înaintea lui Dumnezeu.
Vine judecătorul tuturor să Se scoată la judecată; Cel ce şade pre scaun de heruvimi, să stea înaintea lui Pilat ca un vinovat şi să pătimească toate, ca să mântuească pre Adam.
Apropiatu-s-au nouă Paştilecele mari şi dumnezeeşti. Că Hristos ne învaţă, că după două zile vor fi, mai înainte însemnând ziua patimii, în care se va aduce jertfă Tatălui.
Lângă crucea Ta, Mântuitorule, stând Maica Ta şi văzând junghierea Ta cea fără dreptate, a strigat: Vai mie, lumina mea cea neapusă! Străluceşte lumină tuturor, soare al dreptăţii.
Slavă, a treimei:
Unime Sfântă, Treime ceea ce eşti o Dumnezeire şi Treime-Unime, Dumnezeule, fire în trei feţe, mărire întocmai cinstită şi nedespărţită, mântueşte sufletele noastre din nevoi.
Şi acum, A născătoarei.
primeşte, Hristoase, pre Maica Ta, întru rugăciune: ca prin mijlocirile ei să împaci lumea, să întăreşti sceptru rileîmpărăţiei şi să uneşti într-u n-a Bisericile Tale.
Apoi, Irmosul Cântării a 9-a:
Naşterea pururea Fecioarei…
Şi metanie până la pământ.
Sfinte Dumnezeule…
Şi dupăTatăl nostru…
Condacul zilei.
Apoi:
Doamne al puterilor fii cu noi…
Şi cealaltă rânduială, după obiceiu.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MARŢI
LA UTRENIE
Aliluia, pe glasul al 8-lea, Troparul, de trei ori:Mirele vine în miezul nopţii…care este scris Luni, la Utrenie. Apoi, obişnuitele Stihologii.
După întâia Stihologie, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobia: Cel ce Te-ai înălţat pre cruce…
Pre Mirele, fraţilor, să iubim, Candelele noastre să le grijim, întru bunătăţi strălucind şi în Credinţă dreaptă; ca să intrăm împreună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Domnului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.
Slavă, şi acum; tot aceasta. După a doua Stihologie, Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…
Sfat fără de lege asupra Ta, Mântuitorule, adunând din răutate cu pizmă preoţii şi cărturarii, au îndemnat pre Iuda spre vânzare. Pentru aceasta ieşind fără de ruşine, a grăit asupra Ta popoarelor celor fără de lege, zicând: Ce-mi veţi da mie şi eu voiu da pre el în mâinile voastre? Mântueşte sufletele noastre, Doamne, de osânda acestuia.
Slavă, şi acum;tot aceasta.

După a treia Stihologie, Sedealna, glasul al l 8-lea:
Podobie: Pre înţepciunea şi cuvântul…
Iuda, cel cu mintea iubitoare
617
de argint, s-a întărâtat asupra învăţătorului, vrăjmaşul; s-a sfătuit, a gândit vânzare, a căzut din lumină, primind întunerecul; a tocmit preţul şi a vândut pre Cel fără de preţ. Pentru aceasta a şi aflat răsplătire precum a făcut ticălosul: spânzurare şi moarte cu durere. Ci pre noi mântueşte-ne, Hristoase, Dumnezeule, de soarta lui, iertare de greşale dăruind celor ce prăznuim, cu dragoste, preacuratele Tale patimi.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Apoi Evanghelia de la Mateiu:
În vremea aceea fariseii s-au dus şi s-au sfătuit, cum L-ar prinde…
până la:Binecuvântat fie cel ce vine întru numele Domnului.
Psalmul 50.
Mântueşte, Dumnezeule, poporul Tău…
Doamne milueşte.(de 12 ori), şi ecfonisul:
Cu mila şi cu îndurările… Îndată Ectenia cea mică.
CONDAC glasul al 2-lea:
Podobia: Cele de sus căutând…
La ceasul sfârşitului, suflete, gândind şi de tăierea smochinului temându-te, talantul cel dat ţie cu iubire deosteneală lucrează-l, ticăloase, priveghind şi strigând; ca să nurămânem afară din cămara lui Hristos.
icos
Pentru ce te leneveşti, ticălosul meu suflet? Pentru ce ţi se nălucesc fără de vreme griji netrebnice? Pentru ce te zăboveşti cu lucruri trecătoare? Ceasul cel de apoi acum este şi ne vom despărţi de la aceste de aicea. Până când ai vreme, trezeşte-te, strigând: Greşit-am Ţie, Mântuitorul meu, să nu mă tai ca pre smochinul cel neroditor; ci ca un îndurat milostiveşte-Te, Hristoase, spre mine, cel ce strigăcu frică: Să nu rămânem şi afară din cămara lui Hristos.
SINAXAR
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA MARŢI
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În sfânta şi marea Marţi facem pomenire de cele zece fecioare din sfânta Evanghelie.
Stihuri:
Marea Marţi pe cele zece fecioare înainte ne pune Şi ele biruinţă aduc dreptului Stăpân.
Pe când Domnul nostru Iisus Hristos se suia la Ierusalim şi se ducea la patimă, a spus ucenicilor Săi mai multe pilde, unele din ele sunt îndreptate către Iudei, Pilda celor zece fecioare, însă, a spus-opentru a ne Îndemna spre milostenie şi în acelaşi timp spre a ne învăţa să fim cu toţiigata înainte de sfârşitul vieţii.
Domnul a vorbit mult despre fecioare şi despre femei — şi fecioria are mult merit şi este într-adevăr mare — dar. Pentru ca nu cumva cineva trăind înfeciorie să nu se grijească şi de celelalte virtuţi şi mai cu seamă de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei, Domnul spune pilda
618
aceasta. Pe cinci din ele le numeşte înţelepte, căci împreună cu fecioria au avut şi multul şi Îmbelşugatul untdelemn al milosteniei. Pe celelalte cinci le numeşte nebune, căci deşi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură şi milostenia. Deci sunt numite nebune, pentru că au săvârşit cea mai mare virtute, dar nu s-au îngrijit de cea mai mică, aşa că întru nimic nu se deosebesc de desfrânate. Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi, au adormit toate fecioarele, adică au murit. În adevăr moartea se numeşte somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care aveau untdelemn din belşug au intrat cu mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau untdelemn din belşug, îl căutau după ce s-au sculat din somn. Cele înţelepte, deşi voiau, n-au putut să le dea untdelemn în clipa intrării, aşa că le-au răspuns zicând: Nu cumva să NU ne ajungă nici nouă, nici vouă; duceţi-vă la cei ce vând, adică la săraci, şi cumpăraţi. Dar nu era uşor lucru, căci după moarte, asta nu mai este cu putinţă. Acelaşi lucru îl arată învăţat şi Iisus în parabola despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Fecioarele nebune se apropie fără lumină şi bătând în uşă strigă aşa: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă! Iar însuşi Domnul le dă acea hotărîre înfricoşătoare zicându-le: Duceţi-vă, nu vă cunosc pe voi! Căci cum veţi putea vedea pe Mire dacă nu aveţi ca zestre milostenia
Pentru aceasta deci au rânduit purtătorii de Dumnezeu Părinţi să se aşeze în această zi pilda celor zece fecioare, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fimgata să ieşim întru întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seamă prin milostenie, pentru că neştiută este ziua şi ceasul sfârşitului vieţii. Tot astfel prin istoria vieţii lui Iosif să trăim în curăţie, iar prin minunea uscării smochinului să aducem rod duhovnicesc. Dacă vom săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom griji de celelalte şi mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veşnică, ci vom fi întorşi ruşinaţi. Şi în adevăr nu-i lucru mai lipsit de sfinţenie şi mai plin de ruşine decât ca fecioria să fie biruită de bani.
Dar, o, Hristoase, numără-ne pe noi împreună cu fecioarele cele înţelepte, rândueşte-ne în aleasa ta turmă şi ne mântueşte pe noi, Amin.
CANOANELE
Apoi După cântarea lui Cosma. Irmosul de două ori, troparele pe 12 şi apoi iarăşi Irmosul întru amândouă stranele împreună.
Cântarea a 8-a, glasul al 2-lea, Irmos:
Poruncii muncitorului cei trei cuvioşi tineri nesupuindu-se, în cuptor fiind aruncaţi, au mărturisit pre Dumnezeu cântând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Să lepădăm lenea departe de la noi şi să întâmpinăm pre Hristos, Mirele cel fără de moarte, cu făclii luminoase şi cu cântări, strigând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Să avem din destul în vasele sufletului nostru untdelemn de împărtăşire, ca nefăcând vremea răsplătirilor vreme de cumpărare, să cântăm: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Câţi aţi luat talantul de laDumnezeu, înmulţiţi-vă darul încă pe atâta, cu ajutorul lui Hristos, celui ce l-a dat, cântând: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pre Domnul.
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Şi iarăşi Irmosul: poruncii muncitorului…
Nu cântăm:
Ceea ce eşti mai cinstită… ci îndată:
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce pre Dumnezeu Celneîncăput, în pântece L-ai
619
încăput şi bucurie lumii ai născut, pre tine te lăudăm, Preasfântă Fecioară.
Zis-ai ucenicilor, Bunule, privegheaţi, că nu ştiţi ceasul întru carele va veni Domnul, să răsplătească fiecăruia.
Întru a doua venire a Ta, cea înfricoşată, Stăpâne, să mă rândueşti împreună cu oile cele de-adreapta, trecând cu vederea mulţimea greşalelor mele.
iar în loc de:
Cade-se să te fericim…
Irmosul:
Ceea ce ai încăput…
Luminânda, de trei ori:
Cămara Ta, Mântuitorul meu…
LA LAUDE
Punem Stihirile pe patru şi cântăm Stihiri idiomele, repetându-le, glasul 1.
Întru luminările sfinţilor Tăi cum voiu intra eu, nevrednicul? Că de voiu cuteza să intru împreună în cămară, haina mă vădeşte, că nu este de nuntă şi legat mă vor scoate îngerii afară. Curăţeşte-mi, Doamne, spurcăciunea sufletului meu şi mă mântueşte, ca un iubitor de oameni.(de două ori).
glasul al 2-lea:
De lenea sufletului meu dormind eu, Mire Hristoase, n-amagonisit Candelă aprinsă din fapte bune şi m-am asemănatfecioarelor celor nebune, trândăvindu-mă în vremea lucrării. Stăpâne, nu mi închidemilostivirile îndurărilor Tale!Ci, scuturând somnul meu celîntunecat, scoală-mă şi mă bagă în cămara Ta, împreunăcu fecioarele cele înţelepte, unde este glasul cel curat alcelor ce prăznuesc şi strigă neîncetat: Doamne, mărire Ţie.(de două ori).
Slavă, şi acum; glasul al 4-lea:
Auzind, suflete, de osândacelui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul lui Dumnezeu; ci vesteşte minunile Lui; ca înmulţind darul, să intri întru bucuria Domnului Tău.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri idiomele, glasul al 6-lea:
Veniţi, Credincioşilor, să lucrăm Stăpânului cu osârdie, că împarte slugilor bogăţie;şi fiecare din noi să înmulţim talantul darului dupre măsură. Unul să aducă înţe lepciune prin lucruri bune; iaraltul să săvârşească slujba luminării, să-şi împărtăşească Credinciosului cuvântul său, celui ce nu ştie tainele, şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor.
Că aşa vom înmulţi împrumutul. Şi ca nişte economi Credincioşi
620
ai darului, ne vom învrednici bucuriei celei stăpâneşti. Căreia ne învredniceşte pre noi, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne…
Când vei veni întru slavă, Iisuse, cu puterile îngereşti şi vei şedea pe scaunul cel de judecată, să nu mă desparţi pre mine, Păstorule cel bun; că ştii căile cele de-a dreapta, iară cele de-a stânga sunt strâmbe. Deci, să nu mă pierzi împreună cu caprele, pre mine cel înţelenit în păcat. Ci, alăturându-mă cu oile cele de-a dreapta, să mă mântueşti, ca un iubitor de oameni.
Stih:
Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru preste noi…
Mire, Cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pre noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, desbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtăşirea patimilor Tale. Şi împodobindu-mă cu haina slavei tale celei înfrumuseţate, fă-mă împreună şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.
Slavă, şi acum; glasul al 7-lea,
Iată, că-şi înCredinţează Stăpânul talantul Său ţie, sufleteal meu. Primeşte darul cufrică, împrumută pre Cel ce ţil-a dat, împarte-l la săraci şicâştigă prieten pre Domnul, ca să stai de-a dreapta Lui, când va veni cu slavă şi vei auzi glasul cel fericit: Intră slugă întru bucuria Domnului tău.Căreia mă învredniceşte pre mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru mare mila Ta.
Cealaltă rânduială, după obiceiu. Ceasurilecu obişnuitele Stihologii şi cetirea Evangheliei.
La ceasul al şaselea.
Troparul Proorociei, glasul 1.
Iartă-ne de prisosit, Mântuitorule, nouă, celor ce am greşit fără de măsură şine învredniceşte să ne închinăm sfintei Învierii Tale, fără osândă; pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, unulemult milostive.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El.
Stih:
Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.
Din Proorocia lui Iezechil, cetire.
Cap. 1, vers. 21—28.
Când mergeau acelea, mergeau şi acestea, şi când acelea se opreau, se opreau şi acestea; iar când acelea se ridicau de la pământ, atunci împreună cu elese ridicau şi roatele, pentru că duh de viaţă era şi în roate. Deasupra capetelor fiarelor se vedea un fel de boltă, întinsă sus, deasupra capetelor lor, la înfăţişare ca cristalul
621
cel mai curat; iar sub bolta aceasta erau întinsearipile fiarelor unele spre altele, şi la fiecare fiară mai erau două aripi, care le acopereau trupurile; fiecare mai avea două aripi care-i acopereau trupul. Când mergeau fiarele, auzeam fâlfâitularipilor lor, ca un vuiet de ape mari, ca glasul Celui atot puternic — sgomot straşnic, ca sgomotul dintr-un lagărostăşesc; iar când ele se opreau, îşi lăsauaripile în jos. După ce fiarele se opreau şi-şi lăsauaripile în jos, sgomotul se auzea încă sub bolta ce se întindea deasupra capetelor lor. Pe bolta de deasupra capetelor fiarelor era ceva, care semăna ca un scaun împărătesc şi la înfăţişare era ca piatra de safir; iar sus pe acest scaun împărătesc era un chip de om. Şi am mai văzut ceva, ca un metal înroşit în foc, ca nişte foc, sub care se afla acel chip de om şi care lumina împrejur; de la coapsele acelui chip de om în sus şi de la coapsele chipului aceluia în jos se vedea un fel de foc, un fel de lumină strălucitoare care-l împresura de jur împrejur. Cum este curcubeul ce se află pe cer la vreme de ploaie, aşa era înfăţişarea acelei lumini strălucitoare, care-l împresura: acela era chipul slavei domnului.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Să nădăjduească Israil spre Domnul, de acum şi până în veac.
Stih:
Doamne, nu s-a îngâmfat inima mea, nici s-au înălţat ochii mei.
Şi celelalte, precum şi al nouălea ceas; fără de Catismă. Apoi cetim Evanghelia. Şi cântăm fericirile şi:
Pomeneşte-ne pre noi. Doamne…
Cu metanii.
Şi celelalte toate, precum s-a arătat Luni.
În Sfânta şi marea zi Marţi
SEARA
După Psalmul începător, obişnuita Stihologie.
La Doamne, strigat-am… punem Stihurile pe 10. Şi cântăm aceste Stihiri idiomele, glasul 1.
Întru luminările sfinţilor Tăi, cum voiu intra eu nevrednicul? Că de voiu cuteza să intru împreună în cămară, haina mă vădeşte că nu este de nuntă şi legat mă vor scoate îngerii afară. Curăţeşte-mi, Doamne, spurcăciunea sufletului meu şi mă mântueşte, ca un iubitor de oameni.(de două ori).
Glasul al 2-lea:
De lenea sufletului meu dormind eu, Mire Hristoase, n-am agonisit Candelă aprinsă din fapte bune şi m-am asemănat fecioarelor celor nebune, trândăvind învremea lucrării. Stăpâne, nu-mi închide milostivirile îndurărilor Tale, ci scuturând somnul meu cel întunecat, Scoală-mă şi mă bagă în cămara Ta, împreună cu fecioarele cele înţelepte, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuesc şi strigă neîncetat: Doamne, mărire Ţie.(de două ori).
Glasul al 4-lea:
Auzind, suflete, de osânda celui ce a ascuns talantul, nu ascunde cuvântul lui Dumnezeu, ci vesteşte minunile Lui, ca înmulţind darul, să intri întru bucuria Domnului tău.(de două ori)
Glasul al 3-lea:
Veniţi, Credincioşilor, să lucrăm Stăpânului, căci cu osârdie
622
împarte slugilor bogăţie; şi fiecare din noi să înmulţim talantul darului dupre măsură. Unul să aducă înţelepciune prin lucruri bune; iar altul să săvârşească slujba luminării, să-şi împărtăşească Credinciosul cuvântul său celui ce nu ştie tainele şi altul să-şi împartă bogăţia săracilor. Că aşa vom înmulţi împrumutul. şi ca nişte economi Credincioşi ai darului, ne vom învrednici bucuriei celei stăpâneşti. Căreia ne învredniceşte pre noi, Hristoase, Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.(de două ori).
Când vei veni întru slavă, Iisuse, cu puterile îngereşti şi vei şedea pre scaunul cel de judecată, să nu mă desparţi pre mine, Păstorule cel bun; că ştii căile cele de-a dreapta, iar cele de-a stânga sunt strâmbe. Deci, să nu mă pierzi împreună cu caprele, pre mine cel înţelenit în păcat; ci alăturându-mă cu oile cele de-a dreapta, să mă mântueşti ca un iubitor de oameni.
Mire, Cela ce eşti mai frumos cu podoaba decât toţi oamenii, Carele ne-ai chemat pre noi la ospăţul cel duhovnicesc al nunţii Tale, desbracă-mă de chipul greşalelor mele cel ticălos, prin împărtă şirea patimilor Tale şi împodobindu-mă cu haina slavei tale, celei înfrumuseţatefă-mă împreună şezător luminat la masa împărăţiei Tale, ca un milostiv.
Slavă, şi acum; glasul al 7-lea.
Iată, că-şi înCredinţează Stăpânul talantul său ţie, suflete al meu. Primeşte darul cu frică, împrumută pre Cel ce ţi l-a dat, împarte-l la săraci şi câştigă prieten pre Domnul. Ca să stai de-a dreapta Lui, când va veni cu slavă şi vei auzi glasul cel fericit: Intră slugă întru bucuria Domnului tău, căreia mă învredniceşte pre mine cel rătăcit, Mântuitorule, pentru maremila Ta.
IEŞIRE CU EVANGHELIA
Lumină Lină…
Prochimen, glasul al 6-lea:
Scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi sicriul sfinţirii Tale.
Stih:
Adu-Ţi aminte Doamne de David şi de toate blândeţele lui.
Dela Ieşire, cetire.
Cap. 2, vers.— 10.
Atunci s-a pogorât fata lui Faraon la râu, să se scalde, şi roabele ei o însoţiră pe malul râului. Şi văzând ea sicriaşul în păpuri ş, a trimes pe una din roabele sale să-l aducă. Şi deschizându-l, a văzut copilul: era un băiat care plângea. Atunci i s-a făcut milă de el fetei lui Faraon şi a zis: Acesta-i dintre copiii Evreilor. Iar sora copilului a zis către fata lui Faraon: Voieşti să mă duc să-ţi chem o doică dintre Evreice, ca să alăpteze copilul? Fata lui Faraon i-azis:du-te!
623
Şi s-a dus copila şi a chemat pe mama prumcului. Atunci fata lui Faraon i-a zis: Ia-mi copilul acesta şi mi-l alăptează, căci eu am să-ţi plătesc. Şi a luat femeia copilul şi l-a alăptat. După ce a crescut copilul, doica l-a adus la fata lui Faraon şi i-a fost ca fiu, şi i-a pus numele Moise, pentru că-şi zicea: Din apă l-am scos.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Iată acum ce este bun, sau ce este frumos, fără numai a locui fraţii împreună.
Stih:
Ca mirul pre cap, ce se pogoară pre barbă, pre barba Lui Aaron.
De laIov, cetire.
Cap. 1, vers. 13-22.
Şi într-o zi, când feciorii şi fetele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare, sosi unvestitor la Iov şi îi spuse: Boii erau la arătură şi măgăriţele păşteau pe lângă ei; atunci Sabeenii năvăliră asupra lor, puseră mâna pe vite şi pe robi îitrecură prin ascuţişul săbiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să îţi dau de veste! Nu sfârşise vorba bine şi altul sosi şi spuse: Focul lui Dumnezep a căzut din cer şi a ars oiletale şi pe robii tăi şi i-a mistuit. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste. Nu sfârşise vorba bine şi altul sosi şi spuse: Caldeenii, împărţiţi în trei cete, au dat năvală peste cămilele tale şi le-au ridicat, şi pe robi i-au trecut prin ascuţişul săbiei. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste. Nu sfârşise vorba bine şi altul sosi şi spuse: Feciorii tăi şi fetele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor mai mare. Şi iată că un vânt năpraznic se stârni din spre pustie şi izbi în cele patru colţuri ale casei, şi casa se prăbuşi peste tineri şi ei muriră. Şi am scăpat numai eu singur şi am venit să-ţi dau de veste. Atunci Iov se sculă şi-şi sfâşie veşmântul şi se rase pe cap şi căzând la pământ se prosternă. Şi rosti: Gol ieşit-am din pântecele mamei mele şi gol mă voiu întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat! Şi întru toate acestea, Iov nu păcătui şi nu săvârşi nici o nerozie faţă de Dumnezeu.
Şi îndată:
Să se îndrepteze rugăciunea mea…
Evanghelia de laMateiu şi cealaltă rânduială a Liturghiei celei mai înainte sfinţite.
Cetim Pavecerniţa cea mare la care cântăm Tricântarea lui Andrei Criteanul.
Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea, Irmos:
Mintea mea cea neroditoare, arată-o aducătoare de roadă, Dumnezeule, Lucrătorul bunătăţilor şi Săditorul celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
Vremea sfârşitului este; şi deci, să ne întoarcem, Hristos ne învaţă; că va veni într-o clipeală; veni-va şi nu va zăbovi, ca să judece lumea sa.
Arătând Hristos, că fără deveste va fi venirea Lui, a grăit de stricăciunea cea negândită, ce s-a adus pre pământ odinioară, pre vremea lui Noe.
Cămara s-a deschis şi împreună cu dânsa s-a împodobit şi dumnezeească nuntă; Mirele este aproape, chemându-ne pre noi; deci, să negătim.
Casa lui Simon Te-a încăput, împărate Iisuse, pre Tine, Cel neîncăput pretutindenea şi femeia păcătoasă Te-a unscu mir.
Umplându-se femeia de mireazma cea de taină, Mântuitorule,
624
s-a izbăvit de împuţiciunea cea dintâi a multelor păcate; că mirul vieţii izvorăşti.
Tu însuţi, Hristoase, fiind hrana cea cerească, viaţa celor flămânzi, ai mâncat cu oamenii, arătând mainainte smerenia Ta.
Ucenicul cel nemulţumitor lepădându-se de Tine, Hristoase, şi întorcându-se sprevinderea Ta, a îndemnat asupra Ta toată adunarea gloatelor celor fără de lege.
Slavă… a treimei:
Ţie, Fiului împreună şi Tatălui şi Duhului celui drept, unei firi mă închin şi o laud despărţindu-o dupre feţe şi unindu-o dupre fiinţă.
Şi acum; A născătoarei.
Mieluşeaua care Te-a născut pre Tine, Păstorul şi Mielul, Iisuse Dumnezeule, pururea se roagă pentru toţi pământenii, cei ce cred întru Tine.
Sedealna, glasul 1-iu.
Podobia: Ceata îngerească…
Iată, s-a adunat vrăjmăşeşte sfatul cel viclean cu adevărat, să judece spre moarte ca pre un vinovat, pre Cela ce şade sus ca un Judecător şi Domn. Acum se adună Irod cu Pilat, împreună şi Ana şi Caiafa, să întrebe pre Cel ce este unul, îndelung răbdător.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pre Cel ce a închipuit mainainte în rug lui Moisi minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi îl prea înălţaţi întru toţi vecii.
Nu doară că nu ştia vremea sfârşitului, Cel ce stăpâneşte veacurile, a zis mai înainte că nu ştie ziua aceea; ci ca să pună hotar tuturor spre umilinţă.
Când vei şedea, Judecătorule, despărţind ca un păstor, precum ai zis, caprele de oi, să nu ne lipseşti, Mântuitorule, de stareaaceea de-a dreapta Ta, cea dumnezeească.
Tu eşti Paştile noastre, Cel ce Te-ai jertfit pentru toţi ca un miel şi ca o jertfă, şi iertare de greşale; dumnezeeştile Tale patimi, Hristoase, le prea înălţăm întru toţi vecii.
Comoara, cu ţarina şi cu casa s-a asemănat toată vieaţa aceasta, o, suflete al meu. Pentru aceasta aibi inimă curată către Dumnezeu, ca să nu laşi nimica din trustricăciunii.
Nnumai la farisei şi la Simon ai voit a intra în casă
625
la mâncare, Mântuitorule, ci încă şi vameşii şi păcătoasele se îndestulează de milostivirea Ta.
Iubind dragostea banilor, vânzătorul Iuda, deşertându-se mirul, a început a gândi devinderea Stăpânului şi venind la cel fără de lege, i-a tocmit preţul.
O, ce mâini fericite! O, ce păr şi ce buze, ale păcătoasei pocăite! Cu care a vărsat mirul pre picioarele Tale, Mântuitorule, ştergându-le şi adesea sărutându-le.
Şezând Tu, Cuvinte, femeia a venit la Tine şi plângând lângă picioarele Tale, Mântuitorule, a deşertat sticla cu mirul pre capul Tău, Cel ce însuţi eşti mirul cel fără de moarte.
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl…
Împreună cu Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pre Sfânta Treime întru o Dumnezeire o slăvim, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti în veci.
Şi acum, A născătoarei.
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Mântuitorule, şi ale apostolilor Tăi, trimite nouă milele Tale din destul şi dă pacea Ta poporului Tău.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm… Cântarea a 9-a, Irmos:
Pre Cel ce a închipuit mainainte…
Pre ceea ce a zămislit după trup, mai presus de fire, în pântece, pre Cuvântul Carele a strălucit din Tatăl fără de ani, pre singura Născătoare de Dumnezeu, cu Credinţă să o mărim.
Vremea lucrului este, pentru mântuire. Deci, luându-ţi talantul, suflete al meu, adică chipul cel dintâiu, cumpără-ţi vieaţa cea veşnică.
Împodobindu-ne sufletele ca nişte făclii luminoase, să intrăm împreună cu Mirele, care merge la nunta cea nestricăcioasă, mai înainte până ce nu se închide uşa.
Vrând să arăţi tuturor, Iisuse, umilinţa Ta cea mai presus de fire, Te-ai ospătat cinând în casa lui Simon, Cel ce eşti hrana flămânzilor.
Cela ce eşti pâinea cea făcătoare de vieaţă, Iisuse, ai mâncat la Simon fariseul, ca păcătoasa să dobândească darul Tău cel fără de preţ, prin vărsarea mirului.
Mâinile -mi sunt spurcate, buzele -mi sunt de desfrânată, vieaţa necurată, mădularele
626
stricate; ci slăbeşte-mi şi mă iartă, strigat-a păcătoasa cătreHristos.
Venind femeia la picioarele tale, Mântuitorule, a turnat mirul, umplând locul de bună mireasmă şi umplându-se şi de mirul iertării faptelor celor rele.
De miresme sunt bogată, iară de fapte bune sunt săracă; cele ce am aduc Ţie; dă-mi şi Tu cele ce ai şi mă desleagă şi mă iartă, strigat-a păcătoasa către Hristos.
La mine este mir stricăcios, iar la Tine este mir de vieaţă, că mir este numele Tău, carele se varsă spre cei vrednici; ci mă desleagă şi mă iartă, strigat-a păcătoasa către Hristos.
Slavă, a treimei:
Fără de început eşti, Părinte, nezidit eşti, Fiule, de un scaun eşti, Duhule; unul întreit dupre fire şi întreit dupre feţe, un Dumnezeu adevărat.
Şi acum, a Născătoarei
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea celor ce te cinstesc pururea, nu înceta rugând pre Cel ce S-a născut din tine, să mă izbăvesc din nevoi şi din toate ispitele.
Şi iarăşi Irmosul:
Pre ceea ce a zămislit…
Şi o metanie până la pământ.
Apoi:
Sfinte Dumnezeule…
Şi după Tatăl nostru…
Condacul zilei şi:
Doamne al puterilor fii cu noi…
Şi cealaltă rânduială, dupre obiceiu
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MIERCURI
LA UTRENIE
După cei şase Psalmi, A liluia, pe glasul al 8-lea, şi Troparul: Iată Mirele vine în miezul nopţii, de trei ori. Caută Luni, la utrenie. Apoi obişnuitele stihologii.
După întâia Stihologie, Sedealna glasul al 3-lea:
Podobia: De frumuseţea Fecioriei tale.
Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pre picioarele Tale, iubitorule de oameni, şi s-avindecat cu porunca Ta de putoarea răutăţilor; iar ucenicul cel nemulţumitor, suflând împotriva darului Tău, l-a lepădat pre el şi s-a amestecat cu noroiul, vânzându-Te pentru dragostea banilor. Slavă Hristoase, milostivirii Tale.
Slavă, şi acum, tot aceasta.
După a doua Stihologie, Sedealna glasul al4-lea:
Podobia: Degrab ne întâmpină…
Iuda cel înşelător poftind iubirea de argint, a gândit cu vicleşug să Te vândă, Doamne, pre Tine, comoara vieţii. Pentru aceasta şi îmbătându-se, a alergat la jidovi şi a zis călcătorilor de lege: Ce-mi veţi da mie? Şi eu îl voiu da pre El vouă, ca să-L răstigniţi.
628
Slavă, şi acum; tot aceasta.
După a treia stihologie, Sedealna, glasul 1-iu. Podobia: Mormântul Tău…
Păcătoasa ştergând cu căldură preacuratele Tale picioare, cu părul capului ei, şi dintru adânc suspinând, a strigat cu plângere: Îndurate, nu mă lepăda, nici mă urî, Dumnezeul meu, ci mă primeşte pre mine, ceea ce mă pocăesc şi mă mântueşte, ca un iubitor de oameni.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Cetire din tâlcul Evangheliei sfântului Matei.
Apoi Evanghelia de la Ioan:
În vremea aceea, poporul care fusese cu IISUS ÎN Vitania, mărturisea că El a strigat din mormânt…
Sfârşitul:
Deci ceea ce grăesc Eu, grăesc cum Mi-a zis Tatăl.
Psalm 50 şi Tricântarea lui Cosma.
Irmosul de două ori şi troparele pe 12; apoi iarăşi Irmosul, în amândouă stranele împreună.
Cântarea a 8-a, glasul al 2-lea, Irmos:
Pre piatra Credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei; că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept, afară de tine, Doamne.
În deşert şi cu minte înrăutăţită se adună adunarea celor fără de lege, ca să Tedovedească vrednic de pierzare, pre Tine, Hristoase Mântuitorule; Căruia cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Sfatul cel cumplit al celor fără-de-lege fiind cu suflet împotrivitor lui Dumnezeu, se sfătueşte să ucidă ca pre un netrebnic pre Hristos Cel drept; Căruia cântăm: Tu eşti Dumnezeul nostru şi nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Şi îndată Ectenia cea mică.
CONDAC glasul al 4-lea:
Podobia: Cel ce Te-ai înălţat pre cruce…
Mai mult decât desfrânata făcând fără-de-lege, ploi de lacrimi nicicum nu Ţi-am adus, Bunule; ci cu tăcere rugându-mă cad către Tine, sărutând cu dragoste preacuratele Tale picioare. Ca să-mi dai iertare de greşale ca un Stăpân, mie, celui ce strig, Mântuitorule: De întinăciunea faptelor mele curăţeşte-mă.
ICOS:
Femeia care era mainainte desfrânată, degrab s-a arătat înţeleaptă, urînd lucrurile păcatului celui grozav şi desmierdăciunile trupului; aducându-şi aminte de ruşinea cea mare şi de osânda
629
muncii, cari vor răbda păcătoasele şi desfrânaţii, dintre cari cel dintâiu fiind eu, mă îngrozesc; dară petrec în obiceiul cel rău, ca nebunul. Iar femeia cea desfrânată temându-se şi sârguindu-se, a venit degrabă strigând către Mântuitorul: Iubitorule de oameni şi îndurate, izbăveşte-mă de întinăciunea faptelor mele.
SINAXAR
ÎN SFÂNTA şi MAREA MIERCURI
Sinaxarul din Minei, apoi aceasta
În sfânta şi marea Miercuri dumnezeeştii părinţi au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă.
Stihuri
Femeia ce-a turnat mir pe-al lui Hristostrup, Smirna şi aloea a preînchipuit.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim şi era încasa lui Simon leprosul, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El şi a turnat pe capul lui acel mir de mare preţ. Pomenirea ei s-a pus în aceastăzi, pentru ca, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindenea şi tuturor fapta ei cea plină de foarte multă căldură. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut Că o are Hristos pentru toţi, prietenia Lui cu toţi oamenii şi mai cu seamă faptul de acum când L-a văzut că intră în casa unui lepros pe care legea îl socotea necurat şi poruncea să fie îndepărtat dintre oameni. Se gândea deci femeia că-i vavindeca şi boala ei după cum avindecat-o pe a aceluia. Şi într-adevăr, pe când şedea la masă, i-a turnat pe capul Lui mir în valoare cam de trei sute de dinari. Ucenicii, dar mai ales Iuda, au certat-o. Hristos, însă, i-a luat apărarea ca să NU îndepărteze gândul ei cel bun. În urmă Hristos face pomenire de îngroparea Sa spre a întoarce pe Iuda de la vânzare şi a învrednicit pe femeie de marea cinste deasepropovedui pretutindeni, în toată lumea, fapta ei bună.
Trebue să se ştie că femeia aceasta pare că este una şi aceeaşi la toţi Evangheliştii, dar nu este aşa.
După cum spune dumnezeescul Hrisostom, la cei dintâi trei Evanghelişti este vorba de una şi aceeaşi femeie, numită în deobşte femeia cea păcătoasă. La Evanghelistul Ioan, însă, nu e vorba de această femeie, ci de altă femeie care are o viaţă curată. Maria, sora lui Lazăr, pe care n-ar fi iubit-o Hristos de-ar fi fost o păcătoasă. Maria, spre deosebire de celelalte, cu şase zile înainte de Paşti, pe când Domnul şedea la masă în casa ei din Vitania, a întrebuinţat mir şi l-a turnat pe frumoasele Lui picioare şi I le-a şters cu părul capului ei, arătând faţă de Hristos unrespect nespus de mare, oferindu-I mirul ca lui Dumnezeu. Ea ştia bine că la jertfe se aducea untdelemn lui Dumnezeu, preoţii se sfinţeau cu mir, iar Iacov altădata a uns cu untdelemn stâlpul înălţat lui Dumnezeu. I-a adus lui acest mir şi l-a dăruit învăţătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morţi pre fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgădueşte vreo răsplată. Într-adevăr, cu acest prilej numai Iuda murmură din pricina iubirii sale de argint.
Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit sfinţii evanghelişti Matei şi Marcu, a turnat acel mir de preţ pe capul lui Iisus. cu două zile înainte de Paşti, pe când Iisus, era tot în Ierusalim şi tot pe când stătea la masă. dar în casa lui Simon Leprosul. Pe această femeie păcătoasă şi ucenicii s-au supărat; şi supărarea era dreaptă, pentru că se gândeau bine la dorinţa lui Hristos de a face milostenie. Mai mult: acestei femei păcătoase i s-a dat şi răsplata de a se duce vestea despre fapta ei bună în toată lumea.
Prin urmare unii spun că este vorba de una şi aceeaşi femeie, pe când învăţătorul cel cu rostul de aur spune că este vorba de două femei.
Sunt însă unii care spun că e vorba de trei femei: două cele amintite mai sus, care i-au turnat mir nu cu mult înainte de patima Domnului, iar o a treia cu mult înainte de acestea, dar mai bine spus prima care a turnat mir pe Hristos, aproape pe la mijlocul predicării evanghelice; ea era şi desfrânată şi păcătoasă. Aceasta a venit în casa fariseului Simon şi nu a lui Simon leprosul; i-a turnat numai mir pe picioarele lui Hristos; de fapta ei s-a scandalizat numai fariseul; şi în sfârşit ei îi dărueşte Mântuitorul iertarea păcatelor. Despre această păcătoasă povesteşte numai dumnezeescul luca pe la mijlocul Evangheliei sale după cum s-a spus mai sus. Căci după ce povesteşte fapta acestei femei
630
păcătoase, adaugă îndată aceste cuvinte: După aceasta Iisus a mers prin oraşe şi sate, binevestind şipropoveduind împărăţia lui Dumnezeu. Din aceste cuvinte se vede că fapta acestei femei păcătoase nu s-a întâmplat în timpul patimilor; Prin urmare şi din pricina timpului, şi din pricina celor ce L-au primit pe Hristos, şi din pricina persoanelor şi din pricina caselor, dar încă şi din pricina chipului în care a turnat mirul, urmează că au fost trei femei: două păcătoase, iar a treia, sora lui Lazăr, Maria, care strălucea printr-o viaţă curată. În privinţa caselor: una este casa fariseului Simon, alta casa lui Simon leprosul în Vitania, şi alta iarăşi casa surorilor lui Lazăr, Maria şi Marta, tot în Vitania. Din acestearezultă iarăşi că Hristos a luat parte la două ospeţe în Vitania: unul cu şase zile înainte de paşti, în casa lui Lazăr, când a mâncat împreună cu El şi Lazăr, după cum istoriseşte fiul tunetului, grăind aşa: Cu şase zile înainte de Paşti, a venit Iisus în Vitania, unde era Lazăr, cel ce murise şi pe care Hristos l-a înviat din morţi. Şi i-au făcutLui acolo cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce şedeau cu El la masă. Iar Maria, luând o litră de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus, şi I-a şters picioarele Lui cu părul capului ei. Cealaltă cină I s-a făcut Lui cu două zile înainte de Paşti, pe când Hristos era tot în Vitania, în casa Lui Simon leprosul; atunci s-a apropiat de EI femeia păcătoasă şi a turnat mirul cel de mare preţ. Că aceasta s-a petrecut cu două zile înainte de Paşti o arată sfântul Evanghelist Matei când scrie că Hristos a spus ucenicilor: Ştiţi că după două zile sunt Paştile. Iar mai jos puţin, sfântul Evanghelist Matei adaugă: Şi fiind Iisus în Vitania în casa lui Simon leprosul s-a apropiat de el o femeie păcătoasă, având un alavastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui pe când şedea la masă. Tot aşa spune şi Marcu: Şi după două zile erau Paştile şi Azimile; şi pe când era în Vitania în casa lui Simon leprosul şi şedea la masă. a venit o femeie şi celelalte.
Sunt şi unii cari susţin că femeia care a uns cu mir pe Domnul despre care vorbesc cei patru Evanghelişti este una şi aceeaşi. Ei socotesc că Simon fariseul şi Simon leprosul este una şi aceeaşi persoană şi fac din el şi tatăl lui Lazăr şi al surorilor sale, Maria şi Marta. Mai susţin că este una şi aceeaşi cină; apoi că este una şi aceeaşi casă, cea din Vitania a lui Simon, care a pregătit foişorul cel aşternut, unde a avut loc cina cea de taină.
Părerea acestora însă nu este dreaptă. I s-au dat lui Hristos două mese în Vitania, în afară de Ierusalim: una cu şase zile, iar alta cu două zile înainte de Paştile Evreilor, dupăcum s-a spus. Atunci şi femeile au adus lui Hristos mir şi l-au turnat pe El în chipuri diferite. Cina cea de taină şi foişorul cel aşternut a fost pregătit în Ierusalim şi cu o zi înainte de Paştile Evreilor şi de patima lui Hristos. Unii spun că au pregătit cina în casa unui om necunoscut; alţii că au pregătit-o în sfântul Sion, în casa ucenicului Ioan cel care şedea pe pieptul lui Iisus. Aici, în adevăr, au fost ascunşi ucenicii de frica Iudeilor, aici, după înviere, a pus Toma degetul în coasta lui Hristos, aici a avut loc pogorîrea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii şi încă alte fapte nespuse şi tainice.
Mi se pare însă, şi este adevărat, că este mai exactă susţinerea lui Hrisostom, că două sunt femeile care au turnat mir pe Hristos. Una, despre care vorbesc cei trei Evanghelişti, o femeie desfrânată şi păcătoasă; ea a turnat mir pe capul lui Iisus. Alta, cea din Evanghelia după Ioan, Maria, sora lui Lazăr; ea a adus mir şi l-a turnat numai pe dumnezeeştile picioare ale lui Hristos. Altele sunt cinele din Vitania şi alta este cina cea de taină. Şi se vede asta din aceea că după ce se povesteşte fapta femeii păcătoase, Mântuitorul trimite pe ucenici în Ierusalim ca să pregătească Paştile: Mergeţi, le-a spus El, în cetate la cutare şi spuneţi-i: învăţătorul zice: La tine vreau să fac Paştile cu ucenicii. Şi iarăşi: Şi vă va întâmpina un om cu unulcior cu apă… şi el vă va arăta un foişor mare aşternut. Acolo pregătiţi-mi. Iar ei plecând… au aflat precum le zisese şi au pregătit Paştile. adică Paştile Evreilor, care băteau la uşă. Şi Mântuitorul a venit şi l-a făcut împreună cu ucenicii Lui, după cum zice dumnezeescul Hrisostom. Apoi după ce s-a făcut cina cea de taină şi după ce între timp a spălat picioarele ucenicilor, s-a aşezat din nou la masă şi ne-a predat pe aceeaşi masă Paştile nostru, după cum spune Ioan Gură de Aur, dumnezeescul Ioan împreună cu Marcu. dumnezeeştii evanghelişti, au arătat şi cum era mirul. L-au numit curat şi de mare preţ. Prin curat este obiceiul să se arate ceea ce estenefalsificat şi neamestecat. Poate că acest cuvânt era numele celui mai bun mir, care curge întâi. Marcu adaugă că femeia în grabă a spart vasul, care era strâmt la gură; un astfel de vas se numeşte alavastru. Acest vas, spune sfântulepifaniu, este de sticlă şi e făcut fără toartă; un astfel de vas se numeşte amforă. Mirul acela era făcut din multe materii: flori de smirnă, scorţişoară bine mirositoare, stânjenei, trestie aromată şi untdelemn.
Dar tu. Hristoase Dumnezeule, care ai fost uns cu mir spiritual, slobozeşte-ne de patimile ce vin asupra noastră şi milueşte-ne pe noi ca un singur bun şi de oameni iubitor, Amin.
631
Cântarea a 8-a Irmos:
Cuvântul muncitorului pentru că biruia, de şapte ori cuptorul a fost ars oarecând; întru carele tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând. Ci au strigat: Toate lucrurile Domnului, pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Turnând femeia mir scump pre stăpânescul Tău creştet cel dumnezeesc şi înfricoşat, Hristoase, a cuprins tălpile Tale cele nespurcate cu mâini spurcate şi a strigat: Toate lucrurile Domnului, pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cu lacrimi a spălat picioarele Ziditorului cea vinovată întru păcate şi le-a şters cu părul său; pentru aceea nu s-a greşit laizbăvirea faptelor ei din vieaţă, ci a strigat: Toate lucrurile Domnului, pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Săvârşitu-s-a mântuirea celei cu minte bună prin mântuitoarele milostiviri şi din izvorul lacrimilor, cu care spălându-se prin mărturisire nu s-a ruşinat, ci a strigat: Toate lucrurile Domnului, pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Irmosul:
Cuvântul muncitorului…
Ceea ce eşti mai cinstită nu cântăm.
Cântarea a 9-a Irmos:
Cu suflete curate şi cu buze nespurcate, veniţi să mărim pre cea nespurcată şi preacurată Maica lui Emanuil, prin ea aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintr-însa; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântueşte pre noi.
Arătându-se nemulţumitor, viclean şi râvnitor, Iuda cel rău a vândut darul cel vrednic al lui Dumnezeu, prin carele s-a deslegat datoria păcatelor, precupeţind darul cel iubit de Dumnezeu. Milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne milueşte.
Iuda, lepădându-se de prieteşugul lui Hristos pentru aur, mergând a zis boerilor celor fără de lege: Ce-mi veţi da mie şi eu voiu da vouă precum voiţi pre Hristos, pre Carele căutaţi? Milostiveşte-te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântueşte.
O, iubirea ta de argint cea oarbă, neprietene, din care
632
ai luat uitare de cele ce te-ai învăţat! Că nici toată lumea nu este întocmai cu sufletul şi din desnădăjduire te-ai sugrumat, spânzurându-te pre tine însuţi, vânzătorule. Milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântueşte.
Şi iarăşi Irmosul:
Cu suflete curate…
Luminânda, de trei ori.
Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită, şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-ânsa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină şi mă mântueşte.
LA LAUDE
Punem Stihurile pre 4, glasul 1-iu, singur glasul

Pre tine, Fiul Fecioarei, cunoscându-Te păcătoasa că eşti Dumnezeu, a zis cu plângere rugându-se, ca una ce făcuse lucruri vrednice de lacrimi: Desleagă-mi datoria, precum mi-am deslegat şi eu părul; iubeşte-mă pre mine ceea ce Te iubesc, care dupre dreptate eram urîtă şi Te voiu propovedui ca şi vameşii, Făcătorule de bine, iubitorule de oameni.
Mirul cel de mult preţ, l-a amestecat păcătoasa cu lacrimi şi l-a turnat preste preacuratele Tale picioare, sărutându-le. Deci, precum pre aceea îndată o ai îndreptat, dărueşte-ne şi nouă iertare, Cel ce ai pătimit pentru noi şi ne mântueşte.
Când aducea păcătoasa mirul, atuncea s-a tocmit ucenicul cu cei fără de lege; aceea se bucura, turnând mirul cel de mult preţ, iar el se grăbea să vândă pre Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pre Domnul, iar acesta s-a despărţit de Stăpânul; aceea s-a mântuit, iar Iuda s-a făcut rob vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dărueşte-o mie, Mântuitorule, Cela ce ai pătimit pentru noi şi ne mântueşte pre noi.
Vai de ticăloşia Iudei! Văzut-a pre păcătoasa sărutând tălpile Mântuitorului şi a gândit cu vicleşug la sărutarea vânzării. Aceea şi-a deslegat părul, iar acesta s-a legat cu mânia, aducând în loc de mir răutate împuţită. Că pizma nu mai ştie să cinstească mai mult lucrul cel de folos. Vai de ticăloşia Iudei, de care izbăveşte, Dumnezeule, sufletele noastre.
Slavă… glasul al 2-lea:
Păcătoasa a alergat la mir, să cumpere mir de mult preţ, să ungă pre Făcătorul de bine
633
şi a strigat către vânzătorul de mir: Dă-mi mir, casă ung şi eu pre Cel ce a şters toate păcatele mele!
Şi acum, glasul al 6-lea:
Cea cufundată în păcate, Te-a aflat pre Tine liman de mântuire şi îndată, turnându-ţi mirul cu lacrimi, a strigat: Iată, Cel ce aşteaptă pocăinţa păcătoşilor! Ci mă mântueşte, Stăpâne, din valul păcatului, pentru mare mila Ta.
LA STIHOAVNĂ
Stihurile, glasul al 6-lea:
Astăzi a venit Hristos în casa fariseului şi apropiindu-se o femeie păcătoasă, s-a aruncat la picioarele Lui, strigând: Vezi pre cea cufundată în păcate, pre cea desnădăjduită pentru fapte, pre cea nelepădată de către bunătatea Ta; ci-mi dă, Doamne, iertare de răutăţi şi mă mântueşte.
Stih: Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta, Doamne…
Tins-a păcătoasa părul său, Ţie, Stăpânului, tins-a şi Iuda mâinile sale la cei fără de lege. Aceea ca să ia iertare, iar acesta să ia bani. Pentru aceasta strigăm Ţie, Celui ce Te-ai vândut şi ne-ai slobozit pre noi: Doamne, slavă Ţie.
Stih: Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru preste noi…
Venit-a la Tine femeia cea împuţită şi întinată, vărsând lacrimi pre picioarele Tale, Mântuitorule, mainainte vestind patima Ta. Cum mă voiu uita la Tine, Stăpâne? Că Tu ai venit să mântueşti pre păcătoase. Ridică-mă dintru adânc pre mine cea moartă, Cel ce ai ridicat pre Lazăr din mormânt, fiind mort de patru zile. Primeşte-mă pre mine ticăloasa, Doamne, şi mă mântueşte.
Stih: Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată Inima mea…
Cea defăimată pentru vieaţă şi cunoscută pentru întoarcere, ţiind mirezme s-a apropiat către Tine, strigând: Să nu mă lepezi pre mine păcătoasa, Cel ce Te-ai născut dinFecioară; să nu treci lacrimile mele, Cel ce eşti bucuria îngerilor; ci mă primeşte pre mine, ceea ce mă pocăesc, precare nu m-ai lepădat cândpăcătuiam, Doamne, pentru mare mila Ta.
Slavă, şi acum…
Idiomela. glasul al 8-lea, facerea Casianeicălugăriţa.
Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţindDumnezeirea Ta, luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se a adus Ţie mir mainainte de îngropare, zicând:
Vai mie! Că noapte îmi estemie înfierbântarea curviei şi
634
întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cela ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cela ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pre ele iarăşi cu părul capului meu. Al cărora sunet auzindu-l cu urechile Eva în raiu întru amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerca mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, de suflete Mântuitorule, Izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pre mine, roaba Ta, Cela ce ai nemăsurată milă.
Apoi:
Bine este a ne mărturisi Domnului…
Sfinte Dumnezeule, cu metanii.
Şi ceasul întâiu, fără de Catismă, făcându-se şi metanii dupre rânduiala lor, Litie şi Apolis. Şi celelalte, precum am arătat în Lunea cea mare.
La ceasul al şaselea
Troparul Proorociei, glasul al 8-lea:
Astăzi s-a adunat adunarea cea vicleană şi a gândit asupra Ta cele deşarte; astăziIuda pentru tocmeala ce a făcut şi-a arvunit lui-şi spânzurare; iară Caiafa şi nevrând i-a mărturisit, că unul pentrutoţi ai luat patimă de bună voie, Mântuitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, mărire Ţie.
Slavă, şi acum, tot acesta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Binecuvânta-Te-va Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.
Stih:
Iată, acum binecuvântaţi pre Domnul, toate slugile Domnului.
Din proorocia lui Iezechil l, cetire.
Cap. 2—3, vers. 3-3
Am auzit glasul unuia, care mi-a zis: Fiul omului, am să te trimet la fiii lui Israil, la aceşti oameni neascultători, care s-au răsvrătit împotriva mea; ei, ca şi părinţii lor, păcătuesc înaintea mea până în ziua de astăzi. Aceşti fii sunt groşi de obraz şi cu inima împietrită; la ei te trimet eu, ca să le zici: aşa grăieşte Domnul! Ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, — căci sunt un neam îndărătnic, să ştie însă că este între dânşii un proroc. Dar tu, fiul omului, să nu te temi de ei şi de vorbele lor să nu te sperii, deşi ei vor fi pentru tine spini şiciulini, şi-ai să trăeşti între ei, ca între scorpii; să nu te temi de vorbele lor şi de faţa lor să nu te sperii, deşi sunt un neam îndărătnic, ci să le spui cuvintele mele, ori te-or asculta, ori nu te-or asculta, căci sunt un neam răzvrătitor. Tu însă, fiul omului, ascultă ce voiu să-ţi spun! Nu fii îndărătnic, ca acest neam răzvrătitor! Deschide-ţi gura şi mănâncă ceea ce am să-ţi dau! şi căutând eu, am văzut o mână întinsă spre mine şi în ea o hârtie strânsă sul; şi a desfăşurat-o înaintea mea, şi am văzut că era scrisă şi pe o parte şi pe alta: plângere, tânguire şi jale era scris într-însa. Apoi mi-a zis: Fiul omului, mănâncă ceea ce ai dinainte, mănâncă această hârtie şi mergi de grăieşte casei Lui israil! Atunci eu mi-am deschis gura şi acela mi-a dat să mănânc hârtia aceea, şi mi-a zis: Fiul omului, hrăneşte-ţi pântecele şi-ţi satură lăuntrul tău cu această hârtie, pe care ţi-o dau euŞi eu am mâncat-o şi era în gura mea dulce, ca mierea.
Prochimen, glasul al 2-lea:
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pre Domnul.
Stih:
Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pre Domnul.
Şi cetirea Evangheliei, după rânduială
635
În Sfânta şi Marea zi Miercuri
SEARA
După Psalmul începător, obişnuita Catismă. Către Domnul, când m-am necăjit, am strigat… fără metanii.
La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe10. Şi cântăm aceste Stihiri idiomele. Glasul 1-iu.
Pre Tine, Fiul Fecioarei, cunoscându-Te păcătoasa că eşti Dumnezeu, a zis cu plângere rugându-se, ca una ce făcuse lucruri vrednice de lacrimi: Desleagă-mi datoria, precum mi-am deslegat şi eu părul; iubeşte-mă pre mine, ceea ce Te iubesc, care dupre dreptate eram urîtă şi Te voiu propovedui ca şi vameşii, Făcătorule de bine, iubitorule de oameni.
Mirul cel de mult preţ l-a amestecat păcătoasa cu lacrimi şi l-a turnat preste preacuratele Tale picioare, sărutându-le. Deci, precum pre aceea îndată o ai îndreptat, dărueşte-ne şi nouă iertare, Cela ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântueşte.
Când aducea păcătoasa mirul, atuncea s-a tocmit ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura, turnând mirul cel de mult preţ; iar el se grăbea să vândă pre Cel fără de preţ; aceea a cunoscut pre Stăpânul, iar acesta s-a despărţit de Stăpânul; aceea s-a mântuit, iar Iuda s-a făcut rob vrăjmaşului. Rea este lenevirea, mare este pocăinţa, pe care dărueşte-o mie, Mântuitorule, Cela ce ai pătimit pentru noi, şi ne mântueşte pre noi.
Vai de ticăloşia Iudei! Văzut-a pre păcătoasa sărutând tălpile Mântuitorului şi a gândit cu vicleşug la sărutarea vânzării. Aceea şi-a deslegat părul, iar acesta s-a legat cu mânia, aducând în loc de mir răutate împuţită; că pizma nu ştie să cinstească lucrul cel de folos. Vai de ticăloşia Iudei, de care fereşte, Dumnezeule, sufletele noastre.
Glasul al 2-lea:
Păcătoasa a alergat la mir, să cumpere mir de mult preţ, să ungă pre Făcătorul de bine; şi a strigat către vânzătorul de mir: Dă-mi mir, ca să ung şi eu pre Cel ce a şters toate păcatele mele.
Glasul al 6-lea
Cea cufundată în păcateTe-a aflat pre Tine liman demântuire şi îndată turnându-ţi mirul cu lacrimi, a strigat:Iată, Cel ce aşteaptă pocăinţapăcătoşilor! Ci mă mântueşte,
636
Stăpâne, din valul păcatului, pentru mare mila Ta.
Astăzi a venit Hristos în casa fariseului şi apropindu-se o femeie păcătoasă, s-a aruncat la picioarele Lui strigând: Vezi pre cea cufundată în păcate, pre cea desnădăjduită pentru fapte, pre cea nelepădată de către bunătatea Ta; şi-mi dă, Doamne, iertar re de răutăţi şi mă mântueşte.
Tins-a păcătoasa părul săuŢie, Stăpânului, tins-a şi Iudamâinile sale la cei fără de lege. Aceea să ia iertare, iar acestasă ia bani. Pentru aceasta strigăm Ţie, Celui ce Te-ai vândut şi ne-ai mântuit pre noi:Doamne, slavă Ţie.
Venit-a la Tine femeia cea împuţită şi întinată, vărsând lacrimi pre picioarele TaleMântuitorule, mainainte vestind patima Ta. Cum mă voiuuita la Tine, Stăpâne? Că ai i venit să mântueşti pre păcătoase. Ridică-mă dintru adâncpre mine cea moartă, Cel ceai ridicat pre Lazăr din mormânt, fiind mort de patru zile. Primeşte-mă pre mine, ticăloasa, Doamne, şi mă mântueşte.
Cea defăimată pentru vieaţă şi cunoscută pentru întoarcere, ţiind miresme s-a apropiat către Tine, strigând: să nu mă lepezi pre mine păcătoasa, Cel ce Te-ai născut dinFecioară; să nu treci lacrimiu le mele, Cela ce eşti bucuria îngerilor; ci mă primeşte pre mine, ceea ce mă pocăesc, pre care nu m-ai lepădat când păcătuiam, Doamne, pentru marea mila Ta.
Slavă şi acum; glasul al 8-lea
Facerea Casianei călugăriţa.
Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luând rânduieală de mironosiţă şi tânguindu-se a adus Ţie mir mainainte de îngropare, zicând:Vai mie! Că noapte îmi estemie înfierbântarea curviei şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cela cescoţi cu norii apa din mare; pleacă-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Talepicioare şi să le şterg pre eleiarăşi cu părul capului meu.
Al cărora sunet auzindu-l cu urechile Eva în raiu întru amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerca mulţimea păcatelor mele şi adâncurilejudecăţilor Tale, de sufleteMântuitorule, Izbăvitorulmeu? Să nu mă treci cu vederea
637
pre mine, roabaTa, cela ce ai nemăsurată milă.
Vohod cu Evanghelia,
Lumină lină…
Prochimen, glasul al 4-lea:
Mărturisiţi-vă Dumnezeului ceresc, că este bun, că în veac este mila Lui.
Stih:
Mărturisiţi-vă Dumnezeului Dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
De laIeşire, cetire.
Cap. 2, vers. 11—22.
Iar după multă vreme, când Moise se făcuse mare, a ieşit la fiii lui Israil, fraţii săi, şi a văzut muncile lor cele grele. Cu prilejul acesta a văzut el pe un Egiptean că băteu pe un Evreu dintre fiii lui Israil, fraţii săi; şi căutând încoace şi încolo şi nevăzând pe nimeni, a ucis pe Egiptean şi l-a ascuns în nisip. Apoi ieşind iarăşi a doua zi, a văzut doi Evrei certându-Se şi a zis obijduitorului: Pentru ce baţi pe aproapele tău? Acela însă i-a răspuns: Cine te-a pus căpetenie şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori şi pe mine, cum ai omorât ieri pe Egipteanul acela? Şi s-au spăimântat Moise şi a zis: Cu adevărat s-a vădit fapta aceasta. Iar dacă a aflat Faraon de fapta aceasta, a vvoit să ucidă pe Moise. Moise însă a fugit de la faţa lui Faraon şi s-a dus în ţara Madian; şi sosind înţara Madian, s-a oprit la o fântâna. Preotul din Madian însă avea şapte fete, care păşteau oile tatălui lor. Şi venind acestea, au scos apă şi au umplut adăpătorile, ca să adape oile tatălui lor. Dar venind păstorii, le-au alungat. Atunci s-a sculat Moise şi le-a apărat, le-a scos apă şi le-a adăpat oile. Mergând ele la tatăl lor Raguel, acesta le-a zis: Cum de aţi venit astăzi aşa de curând? Iar ele au zis: Un Egiptean oarecare ne-a apărat de păstori, ne-a scos apă şi ne-a adăpat oile noastre. Zis-a acela către fiicele sale: Dar unde-i acela? De ce l-aţi lăsat? Chemaţi-l şi daţi-i să mănânce pâine! Şi a rămas Moise la omul acela, iar el a dat pe fiica sa Sefora de soţie lui Moise. Aceasta luând înpântece, a născut un fiu, şi i-a pus Moise numele Gerşom, zicând: Am ajuns pribeag în ţară străină. Şi luând iarăşi femeia în pântece, a născut alt fiu şi i-a pus numele Eliezer, pentru că şi-a zis: Dumnezeul tatălui meu mi-a fost ajutor şi m-a scăpat din mâna lui Faraon.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Stih:
Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inima mea şi înaintea îngerilor voiu cânta Ţie.
De laIov, cetire.
Cap. 2, vers. 1—10.
Apoi iarăşi veniră, într-o zi, îngerii Lui Dumnezeu, să se înfăţişeze înaintea Domnului şi Satan veni şi el, printre ei, să se înfăţişeze înaintea Domnului. Şi Domnul zise cătreSatan: De unde vii? Iar Satan răspunse Domnului, şi-i zise: Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos. Şi Domnul zise cătreSatan: Uitatu-te-ai larobul meu Iov, că nu este niciunul ca el pe pământ, fără cusur şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?El se ţine cu putere în statornicia lui şi m-ai întărâtat pe nedrept împotrivă-i, ca să-l prăpădesc. Dar Satan răspunse Domnului, şi zise: Cojoc pentru cojoc. Că tot ce are omul dă pentru viaţa lui. Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de osul şi de carnea lui. Să vedem dacă nu te va blestema în faţă-ţi! Şi Domnul zise cătreSatan: Îldau în puterea ta! Numai nu te atinge de viaţa lui. Atunci Satan a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu bubat negru, din tălpile picioarelor până în creştetul capului. şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoiu, afară din oraş. Atunci nevasta lui a zis către el:Te ţii mereu în statornicia ta? Blestemă pe Dumnezeu şi mori! Dar Iov i-a răspuns: Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de laDumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele? Şi între toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele sale.
Apoi:
Să se îndrepteze rugăciunea mea…
Evanghelia de laMateiu.
Şicealaltărânduială a liturghiei celei mai înainte sfinţite.
După aducerea cinstitelor daruri, trei metanii. Şi îndată se părăsesc de tot metaniile, ce se fac în Biserică; în chilii se fac până înVinerea mare.
638
DUPĂ PAVECERNIŢĂ
Cetim Pavecerniţa cea mică, la care cântăm: Tricântarea lui Andrei Criteanul, a Joiei celeimari.
Cântarea a 4-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Auzit-a profetul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut; că vrei să Te naşti din Fecioară şi oamenilor să Te arăţi; şi a grăit: Auzit-am auzul Tău şi m-am temut; slavă puterii Tale, Doamne.
Foişor aşternut Te-a primit pre Tine, Ziditorule, şi pre tăinuitorii Tăi; acolo ai săvârşit Paştile şi acolo ai lucrat tainele; că acolo trimiţându-se doi din ucenicii Tăi Ţi s-a gătit Paştile.
Cel ce ştie toate zis-a mainainte apostolilor: Mergeţi la oarecine şi fericit este carele poate să primească pre Domnul cu Credinţă, gătindu-şi mainainte inima foişor şi cină Credinţa cea bună.
Mintea ta, nebunule Iudo, este plină de iubire de argint şi năravul tău plin de nebunie; că înCredinţându-se numai ţie punga, nici cum nu te-ai plecat spre milostivire, ci ţi-ai închis îndurarea inimii tale cei împietrite, vânzând pre Cel ce este însuşi milostiv.
Mintea ucigătorilor de Dumnezeu tocmindu-se cuvinderea iubitorului de argint, a acelora s-a într-armat spre ucidere, iar a acestuia a tras arginţii; şi atuncea mai mult alegând spânzurarea decât pocăinţa, rău s-a lipsit de vieaţă.
Sărutarea ta este plină de vicleşug, înşelătorule Iudo, că ceea ce ai zis, bucură-te! a fost împreună cu arma; căci cu limba ai grăit cele de unire, iară cu voinţa ai gândit cele de despărţire; că ai cugetat să vinzi cu înşelăciune celor fără de lege pre Făcătorul de bine.
Săruţi, Iudo şi vinzi, săruţi şi nu te pleci, alergând cu vicleşug. Dară cine urînd sărută, de trei ori ticăloase? Cine iubind pre cineva, îl vinde cu preţ? Sărutarea ta vădeşte voinţa sfatului tău celui rău şi fără de ruşine.
Slavă, a Treimei
Nedespărţită în fiinţă, neamestecată în feţe, Dumnezeu Te numesc pre Tine, Dumnezeire una şi întreită, ca preceea ce eşti întocmai cu împărăţia şi de un scaun; şi strigŢie cântarea cea mare, care se cântă întreit întru cele desus.
639
Şi acum, a Născătoarei
Zămislirea ta este mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu; că zămislirea este de la Duhul Sfânt, iară nu din sămânţă. Iară naşterea s-a tăinuit de legile firii, ca o nestricată şi mai presus de fire decât toată naşterea. Căci Cel ce S-a născut, Dumnezeu este.
Sedealna, glasul al 4-lea Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…
Mâncând, Stăpâne, împreună cu ucenicii Tăi, ai arătat cu taină sfântul Tău sfârşit, prin care ne-am scăpat din stricăciune, noi cei ce cinstim cinstitele Tale patimi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pre Cela ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se înfricoşează heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi făptura lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Plinind porunca legii, Cel ce a scris lespezile legii în Sinai, a mâncat paştile cele de demult şi umbroase şi S-a făcut însuşi Paşti şi jertfă vie de taină.
Înţelepciunea cea ascunsădin veac, învăţând tainele o ai arătat şi tuturor Apostolilor Tăi, la cină, Hristoase Mântuitorule, care o au dat Bisericilor, purtătorii de Dumnezeu.
Unul din voi Mă va da cuvicleşug jidovilor, vânzându-Mă întru această noapte, Aceasta zicând Hristos a turburat pre prieteni; atuncea nepricepându-se, se îndemnau a se întreba unul pre altul.
Smerindu-Te pentru noi, Cela ce eşti bogat, sculându-Te de la cină şi luând ştergarul Te-ai încins cu el şi plecându-ţi grumajii, ai spălat picioarele ucenicilor Tăi şi ale vânzătorului.
Cine nu se va mira de înălţimea înţelepciunii Tale, Iisuse, cea nespusă şi mai presus de gând? Că ai stătut înaintea lutului, Ziditorul tuturor, spălând picioarele şi ştergându-le cu ştergarul.
Ucenicul pre carele iubea Domnul, căzând pre pieptul Lui a zis către El: Cine este cel ce Tevinde? Iară Hristos a zis către dânsul: Cel ce şi-a întins acum mâna în blid.
Ucenicul luând pâine, s-a pornit asupra pâinii, gândind pentruvindere; a alergat la jidovi şi a zis călcătorilor de lege: Ce-mi veţi da mie şi eu voiu da pre El vouă?
640
A treimei:
Binecuvântăm pre Tatăl, pre Fiul…
Pre un Dumnezeu dupre fiinţă cinstesc, trei feţe laud dupre osebire altele, iară nu de altfel; că Dumnezeirea este una în trei feţe, o Stăpânie, că Tatăl este şi Fiul şi Duhul.
Şi acum, A născătoarei.
I zbăveşte-ne pre noi, Iisuse Mântuitorul nostru, de înşelăciune, de ispită şi de cel viclean. Primeşte pre Născătoarea de Dumnezeu, care se roagă neîncetat, că este Maică şi poate să Te facă pre Tine milostiv.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pre Cel ce-L slăvesc oştile cereşti…
Cântarea a 9-a, Irmos:
Naşterea zămislirii cei fără sămânţă este netâlcuită, rodul Maicii cei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înoeşte firile. Pentru aceasta pre tine toate neamurile, ca pre o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă Credinţă te mărim.
Şezând Tu la cină, iubitorule de oameni, împreună cu ucenicii Tăi şi descoperindu-le taina cea mare a întrupării Tale, le-ai zis: Mâncaţi pâineacea de vieaţă cu Credinţă şi beţi sângele ce s-a vărsat din junghierea dumnezeeştei coaste.
Cort ceresc s-a arătat foişorul, unde a săvârşit Hristos Paştile, cina cea fără de sânge şi slujba cea cuvântătoare; iară masa tainelor ce s-au săvârşit acolo, jertfelnic înţelegător.
Hristos este Paşti le cele mari şi cinstite, că s-a mâncat ca pâinea şi ca o oaie s-a junghiat; pentru că însuşi El S-a adus jertfă pentru noi. Deci toţi ne cuminecăm în taină cu trupul şi cu sângele Lui prin buna Credinţă.
Binecuvântat-ai pâinea, Cela ce eşti pâinea cerească, mulţumind Tatălui, Celui ce Te-a născut; luând şi paharul, l-ai dat ucenicilor, zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu şi sângele vieţii cei nestricăcioase.
A min, a zis mlădiţelor, adecă apostolilor, viţa, Hristos adevărul; de acum nu voiu mai bea băutură din viţă, până când o voiu bea nouă, întru slava Tatălui Meu cu voi, moştenitorii Mei.
Vinzi pre Domnul cu treizeci de arginţi şi nu gândeşti,
641
iudo, călcătorule de lege, la taina cinei, sau la cinstita spălare? O, cum ai venit în cădere, alunecându-te de tot de la lumină şi alegându-ţi spânzurarea!
Mâinile, cu care ai luat pâinea nestricăciunii, le-ai tins de ai luat arginţi; gura ţi-ai adus spre sărutare cu înşelăciune, cu care ai luat trupul şi sângele lui Hristos; ci, vai ţie! precum zice Hristos.
Hristos, Carele este pâinea cerească şi dumnezeească, a ospătat lumea. Veniţi dar, iubitorilor de Hristos, să primim prin Credinţă, cu buze de lut şi cu inimi curate, Paştile cele ce se jertfesc şi care lucrează întru noi sfinţenie.
Slavă, a treimei:
Pre Tatăl să-L slăvim, pre Fiul să-L prea înălţăm, dumnezeescului Duh cu Credinţă să ne închinăm, Treimii cei nedespărţite, Unimii dupre fiinţă, ca luminii şi luminelor, vieţii şi vieţilor, făcătoarei de vieâţă şi luminătoarei marginilor.
Şi acum, A născătoarei.
Cămară cerească şi mireasă, numai tu una te-ai arătat pururea Fecioară; că ai purtat pre Dumnezeu şi L-ai născut Întrupându-Se din tine neschimbat. Pentru aceasta toate neamurile, ca pre o Maică dumnezeească, mireasă, cu dreaptă Credinţă te slăvim.
Şi iarăşi Irmosul:
Naşterea zămislirii…
Şi celelalte ale Pavecerniţei, dupre obiceiu; apoi Apolisul. Şi facem trei închinăciuni toţi întocmai, rar, şi făcându-se rugăciuni de cel mai mare, merge fiecarele la chilia sa.
Cade-se a şti
Că dintru această sfântă zi, Miezonoptica nu se cântă în Biserică până la săptămâna Tomei.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI JOILA UTRENIE
Toacă paraclisiarhul la al Şaptelea ceas din noapte şi adunându-ne în biserică şi făcând preotul început: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Începem îndată după obiceiu Apoi cei şase Psalmi şi după sfârşitul Psalmilor, cântăm: Aliluia, pe glasul al 8-lea, cu acest tropar, de trei ori, rar şi cu cântare dulce:
Când slăviţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atuncea Iuda cel rău Credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege pre Tine, Judecătorul cel drept, Te-a dat. Vezi iubitorule
642
de avuţii pre Cela ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra Învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, mărire Ţie.
Apoi evanghelia de laLuca:
În vremea aceea, se apropia sărbătoarea azimelor…
Sfârşitul:
Şi au urmat după El ucenicii Lui.
Psalmul 50.
Mântueşte, Dumnezeule, poporul Tău… nu zicem; ci îndată începem: CANONUL
Facerea lui Chir Cosma Irmosul de două ori şi troparele pe 6.
643
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Cu tăiere s-a tăiat Marea Roşie şi adâncul celhrănit cu valuri s-a uscat, aceeaşi împreună făcându-se celor fără de arme trecere şi celor prea întrarmaţi mormânt. Şi cântare lui Dumnezeu cuvioasă s-a cântat; căci cu slavă S-a preaslăvit, Hristos Dumnezeul nostru.
Cea pricinuitoare a toate şi dătătoare de vieaţă, înţelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată, şi-a zidit ei-şi casă din Maică curată, care nu ştie de bărbat; că îmbrăcându-se cu locaş trupesc, cu mărire S-a preaslăvit Hristos Dumnezeul nostru.
Taine învăţând pre prietenii Săi, găteşte masa hrănitoare de suflete, înţelepciunea lui Dumnezeu cea nemăsurată, şi drege paharul nemuririi cu adevărat celor Credincioşi. Să ne apropiem cu bună Credinţă şi să strigăm: Cu mărire S-a preaslăvit Hristos Dumnezeul nostru.
Să auzim toţi Credincioşii pre înţelepciunea lui Dumnezeu cea nezidită şi firească, chemând cu înaltă propoveduire. Că strigă: Gustaţi şi, cunoscând că Eu sunt bun, ziceţi: Cu slavă S-a preaslăvit Hristos Dumnezeul nostru.
Apoi iarăşi Irmosul, în amândouă stranele împreună.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Domn fiind a toate şi Ziditor Dumnezeu, zidirea Lui-şi o a unit Cel fără de patimă sărăcind; şi însuşi El fiind Paştile, S-a jertfit pre Sine pentru cei ce erau să moară, strigând: Mâncaţi trupul Meu şi întru Credinţă vă întăriţi.
Cu paharul Tău cel de veselie, Bunule, carele este spre mântuirea a tot neamul omenesc, ai adăpat pre ucenicii Tăi; că singur Te-ai jertfit pre Tine Însuţi, strigând: Beţi sângele Meu şi întru Credinţă vă întăriţi.
Zis-ai mainainte ucenicilor Tăi, îndelung răbdătorule: Bărbatul cel nebun, carele va fi între voi vânzător, nu va cunoaşte acestea şi acelaşi, neînţelegător fiind, nu va pricepe; însă voi petreceţi întru Mine şi întru Credinţă vă întăriţi.
Sedealna, glasul 1.
Podobia: Mormântul Tău…
Cela ce a făcut bălţile, izvoarele şi mările, învăţându-ne pre noi smerenia cea
644
prea bună, s-a încins cu ştergar şi a spălat picioarele ucenicilor, smerindu-Se din prisoseala milostivirii şi înălţându-ne pre noi dintru adâncurile răutăţii, unul iubitorul de oameni.
Slavă, glasul al 3-lea:
Podobia: Pentru mărturisire a dumnezeeştei…
Smerindu-Te pentru milostivirea Ta, picioarele ucenicilor Tăi ai spălat şi spre călătoria cea dumnezeească i-ai îndreptat; iară Petru neîngăduind a fi spălat, apoi îndată s-a plecat dumnezeeştei porunci; şi, spălându-se, cu osârdie se roagă Ţie, să dărueşti nouă mare milă.
Şi acum; glasul al 4-lea:
Podobia: A rătatu-Te-ai astăzi…
Mâncând, Stăpâne, cu ucenicii Tăi, le-ai arătat în taină preasfântă junghierea Ta, prin care ne-am izbăvit din stricăciune, cei ce cinstim sfintele Tale patimi.
Cântarea a 4-a, irmosul:
Mainainte văzând profetultaina Ta cea negrăită, Hristoase, a strigat: Pus-ai tare dragoste de întărire, Părinte îndurate; că pre Fiul unul născut, Bunule, curăţire în lume L-ai trimis.
Spre patima, ceea ce izvorăşte nepătimire tuturor celor din Adam, viind Hristoase, ai zis prietenilor Tăi: Dorit-am să mănânc cu voi Paştile acestea; pentru că pre Mine, Cel unul născut, curăţire în lume Tatăl M-a trimis.
Bând din pahar, zis-ai ucenicilor Tăi, Cela ce eşti fără de moarte: Nu voiu mai bea din rodul viţei, până când voiu vieţui cu voi; pentru că pre Mine, Cel unul născut, curăţire în lume Tatăl M-a trimis.
Băutură nouă, mai presus de cuvânt, voiu bea întru împărăţia Mea, zis-ai Hristoase, prietenilor Tăi, căci ca un Dumnezeu cu voi, ca şi cu nişte Dumnezei, voiu fi. Pentru că pre Mine, Cel unul născut, curăţire în lume Tatăl M-a trimis.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu legătura dragostei fiind legaţi apostolii şi dându-se pre sine lui Hristos, Celui ce stăpâneşte toate, li s-au spălat picioarele cele frumoase, binevestind pace tuturor.
Ceea ce ţine apa cea neţinută şi cea mai presus în văzduh, care înfrânează adâncurile şi opreşte mările, înţelepciunea Lui Dumnezeu, a turnat apă în spălătoare şi a spălat picioarele slugilor, Stăpânul.
Arătat-a ucenicilor, Stăpânul, pildă de smerenie; că Cel ce îmbracă cerul cu nori, S-a încins cu ştergătorul şi a plecat genunchile pentru a spălapicioarele slugilor; întru a căruia mână este vieaţa tuturorcelor ce sunt.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Adâncul cel mai de jos alpăcatelor m-a înconjurat şi viforul ne mai răbdându-l,
ca Iona strig către Tine, Stăpânul: Din stricăciunescoate-mă!
Domn şi învăţător Mă chemaţi, o! ucenicilor, cum şi sunt, zis-ai Mântuitorule. Pentru aceasta urmaţi pildei, precum aţi văzut întru mine.
Neavând cineva întinăciune, nu trebuie a i se spălapicioarele; şi voi, ucenicilor, curaţi sunteţi, dar nu toţi; căvoinţa unuia din voi nebuneşte se întărâtă.
CONDAC
645
glasul al 2-le a:
Podobie: Cele de sus căutând…
Pâine luând înmâini vânzătorul, pre ascuns aceleaşile-a tins şi a luat preţul Celui ce a zidit cu mâinile Sale preom; şi neîndreptat a rămasIuda, sluga şi înşelătorul.
ICOS:
Apropiindu-ne toţi cu frică la masa cea de taină, să luăm pâinea cu suflete curate, petrecând împreună cu Stăpânul; ca să vedem cum spală picioarele ucenicilor şi să facem precum am văzut, plecându-ne unul altuia şi spălând picioarele unul altuia. Că Hristos aşa a poruncit apostolilor Săi şi mainainte le-a zis: Aşa să faceţi. Dară n-a ascultat Iuda, sluga şi înşelătorul.
SIN AXAR
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA JOI
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În sfânta şi marea Joi, dumnezeeştii Părinţi care au rânduit pe toate bine, urmând predaniilor dumnezeeştilor apostoli şi sfintelor Evanghelii, ne-au predat să prăznuim patru lucruri: sfânta spălare a picioarelor, cina cea de taină, adică predarea înfricoşatelor taine, rugăciunea cea mai presus de fire şivinderea Domnului.
Stihuri la sfânta spălare a picioarelor.
Dumnezeu ale ucenicilor picioare seara le-a spălatAcărui picior altădată, prin Edem, la amiază a umblat.
Stihuri la cina cea de taină.
Îndoită-i cina: şi Paştele legii, dar şi Paști nou, Căci Domnul aduce, nouă spre hrănire, trup şi sânge-al Său.
Stihuri la rugăciunea cea mai presus de fire.
Când te rogi, Hristoase, Dumnezeul meu, picături de sânge-s pe-ntreg chipul Tău!Pari că Tu asculţi de-a morţii tocmeli, Dar pui toate astea pe duşman roşeli!
646
Stihuri la vânzarea Domnului.
La ce trebuesc săbii, oameni rătăciţi?
Pentru ce cu beţe la Domnul veniţi? Oare nu de voie în lume-a venit şi prina Sa moarte El ne-a mântuit?
Paştele evreesc avea să se jertfească Vineri; era deci potrivit ca adevărul să urmeze preînchipuirii, adică atunci să se jertfească şi Paştele nostru, Hristos. După cum spun dumnezeeştii Părinţi, Domnul a luat-o înainteşi a sărbătorit Paştele iudaic împreună cu ucenicii Săi Joi seara. În adevăr la Evrei se socoteşte o singură zi şi seara de Joi şi toată Vinerea. După cum au spus unii, Domnul a sărbătorit atunci împreună cu ucenicii lui Paştele legii vechi. Unul din cei care susţin asta este şi dumnezeescul Hrisostom. Au stat mai întâi cu toţii în picioare încinşi la brâu, încălţaţi, cu toiegele în mână, gata de drum; şi au îndeplinit şi toate celelalte porunci ale legii, pentru ca nu cumva Domnul să pară că este un călcător de lege. Zevedeu a pregătit tot ce trebuea pentru sărbătorirea Paştelui. Marele Atanasie spune, deşi alţii sunt de altă părere, că Zevedeu era acela care ducea urciorul cu apă. În urmă, arătând ucenicilor Săi cele mai înalte porunci, a predat în foişor, pe când se lăsa noaptea, taina Paştelui nostru, iar dacă s-a făcut seară, Iisus S-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici. Vedeţi deci, că acesta nu era Paştele iudaic, căci era cină, pâne, băutură şi sta jos la masă şi toate mâncările erau pregătite la foc. Înainte de a începe cina, aşa spune dumnezeescul Hrisostom. s-a sculat de lacină, şi-a desbrăcat haina cea de deasupra şi a turnat apă în vasul de spălat. Şi El singur a spălat picioarele tuturor. Prin asta a vrut să-l facă pe Iuda să se ruşineze, iar celorlalţi să le aducă aminte să nu umble după întâietăţi. După ce le-a spălat picioarele îi îndeamnă la asta zicând: Cel care vrea să fie întâiul să fie în urma tuturor, dându-Se El însuşi pildă. Se pare că Hristos a spălat picioarele lui Iuda înaintea celorlalţi apostoli. În urma tuturor a venit şi la Petru. Acesta, având mai multădragoste de Hristos, nu L-a lăsat să-i spele picioarele; dar în urmă îi îngădue să-i spele nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul. Aşa dar după ce le-a spălat picioarele, arătând prin smerenia sa o înălţime sufletească neobişnuită. S-a îmbrăcat din nou cu haina Sa, S-a aşezat la masă şi-i sfătueşte pe ucenici să se iubească unii pe alţii şi să nu umble după întâietăţi. La sfârşitul mesei aduce vorba şi despre vânzare. Iisus îi spune încet numai lui Ioan: Acela este căruia Eu întingând pâinea i-ovoiu da. Mântuitorul i-a spus în şoaptă lui Ioan, căci dacă ar fi aflat Petru, ca unul ce era mai înflăcărat decât toţi ceilalţi, ar fi ucis pe Iuda. Iar Matei spune: Cel ce a întins mâna odată cu mine în blid. Şi s-a întâmplat şi una şi alta. După puţin timp, luând pâinea a zis: Luaţi, mâncaţi; la fel şi paharul, zicând: Beţi din acesta toţi, acesta este sângele Meu al legii celei noi. Aceasta s-o faceţi întru pomenirea mea. Cu toate că a făcut acestea, totuşi a mâncat şi a băut cu ei. Vezi că Domnul numeşte trupul Lui pîine şi nu azimă. Să se ruşineze cei care aduc azimă la sfânta jertfă. După cină a intrat Satana în Iuda; mainainte îl cercase numai, dar acum s-a sălăşluit de tot în el. Şi dumnezeeasca Scriptură spune că a plecat şi s-a tocmit cu arhiereii să-L vândă pe treizeci de arginţi.
La sfârşitul cinei S-a dus cu ucenicii în Muntele Măslinilor, într-un loc numit Ghet simani. Printre multe altele Iisus le-a spus: Voi cu toţii vă veţi sminti în noaptea aceasta. Petru a zisDacă se vor sminti cu toţii, eu nu mă voiu lepăda de Tine. Era întunerec, adică în puterea nopţii. Şi Hristos i-a răspuns lui Petru: înainte de a cânta cocoşul a doua oară, te vei lepăda de Mine de trei ori. În adevăr, cocoşul, ca să dea de ştire nu cântă numai odată, ci de două şi de trei ori. S-a şi întâmplat asta, căci atunci când Dumnezeu şi-a vădit slăbiciunea firii omeneşti, Petru a fost cuprins de o frică nemăsurată. Pentru asta Domnul i-a înCredinţat lui Petru lumea, ca să fie iertător cu cei păcătoşi odată ce el, prin el însuşi, a cunoscut cât de uşor este plecată firea omenească spre păcat. Întreita lepădare a lui Petru închipueşte păcatul tuturor oamenilor înaintea lui Dumnezeu. Prima lepădare înfăţişează porunca pe care a câlcat-o Adam; a doua, călcarea legii scrise; şi a treia, însăşi întruparea Cuvântului. Mântuitorul a tămăduit lepădările lui Petru, mai târziu, prin întreita lui pocăinţă, prin cele trei întrebări ce i le-a pus: Petre, mă iubeşti?
În urmă, arătându-Se om, spune ucenicilor: întristat este sufletul meu până la moarte! S-a depărtat apoi ca la o aruncătură de piatră şi S-a rugat, zicând de trei ori: Părinte, dacă este cu putinţă, să treacă paharul acesta de la mine; dar nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu, facă-se voia Ta! A spus aceste cuvinte ca să arate pe de o parte că este şi om. iar pe de altă parte ca să înşele pe diavol. Diavolul să-l socotească numai om din pricina firii aparente ce-a arătat Domnul şi astfel să nu uneltească împiedecarea morţii pe cruce. Când S-a întors la ucenicii Săi, i-a găsit cufundaţi în somn. Îndreptându-Se către Petru, i-a spus aşa: Nici un ceas n-aţi putut să privegheaţi împreună cu mine?, ca şi cum i-ar fi spus: Dormi şi tu împreună cu ceilalţi,
647
tu, care ai spus că ai să lupţi pentru mine până la moarte? Trecând apoi dincolo de pârâul Chedrilor, unde era o grădină, S-a aşezat acolo împreună cu ucenicii Lui.
Domnul obişnuia să vină adeseori aici. De asta iuda cunoştea locul. Iuda luând câţiva soldaţi din cohortă, urmat de mulţime, a venit la Iisus. Ca semn derecunoaştere le-a dat sărutarea. Iuda a dat acest semn pentru că de multe ori când au pus Iudeii mâna pe El, El a plecat nevăzut din mijlocul lor. Dar acum Iisus mai întâi a mers la ei şi le-a spus: Pe cine căutaţi? Şinu-Lrecunoşteau, deşi nu-i împiedeca noaptea, pentru că Scriptura spune că erau luminaţi şi aveau făclii aprinse. De frică au căzut la pământ şi s-au dat înapoi. Ei s-au apropiat din nou şi Hristos iar i-a întrebat, Iuda L-a sărutat, dar Iisus i-a zis: Prietene, pentru ce ai venit? Cu alte cuvinte, i-a zis: Potrivită vreme este pentru ceea ce ai venit. Apoi spune din nou: Ca la un tâlhar aţi venit să mă prindeţi cu săbii şi cu beţe. Toate acestea s-au petrecut noaptea, ca să nu se facă răscoală în popor, atunci înflăcăratul Petru şi-a scos cuţitul — şi aveau la ei cuţite, căci erau după cină — a lovit pe Malh, sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă. Tăierea urechii drepte a slugii arhiereului lasă să se înţeleagă că arhiereul nu asculta de lege şi nici nu învăţa bine legea. Hristos îl ruşinează pe Petru, spunându-i că nu-i frumos ca un bărbat duhovnicesc să facăuz de cuţit, şivindecă urechea lui Malh. Prinzându-L deci pe Iisus L-au dus legat la curtea arhiereului Ana, care era socrul lui Caiafa. Acolo erau adunaţi toţi cei cari cugetau împotriva lui Hristos, farisei şi cărturari. Aici se întâmplă convorbirea dintre Petru şi servitoare, precum şi lepădarea lui Petru. Între timp, trecând noaptea, cocoşul a cântat a treia oară. Petru şi-a adus aminte şi a plâns cu amar. La ivirea zorilor L-au dus pe Hristos de la Anna la arhiereul Caiafa; aici a fost scuipat în faţă şi au fost aduşi martori mincinoşi. Când s-a luminat bine de ziuă, Caiafa îl trimite la Pilat. Iar cei care L-au adus, spune Scriptura, n-au intrat în pretoriu ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paştele. Rezultă deci că arhiereii şi fariseii au săvârşit atunci poate o călcare de lege, după cum spune dumnezeesculHrisostom, mutând Paştele; căci ei trebuiau să mănânce Paştele în noaptea aceea; l-au amânat însă pentru a ucide pe Hristos. Hristos a arătat înainte de cina cea de taină că atunci trebuiau să mănânce Paştele. El a mâncat Paştele legii noaptea, şi apoi a făcut cunoscut Paştele cel desăvârşit. Şi în adevăr, după cum s-a spus, trebuia ca adevărul să vină după preînchipuirea legii. Ioan spune că toate acestea s-au întâmplat Joi şi Joi noaptea înainteca ei să prăznuiască Paştele. Pentru aceasta şi noi tot Joi prăznuim şi facem pomenire de acele fapte înfricoşătoare şi cu neputinţă de rostit prin cuvinte.
Cu nespusa Ta milostivire, Hristoase Dumnezeule, milueşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii în Vavilon, de văpaia cuptorului nu s-au spăimântat, ci în mijlocul văpăiei aruncându-se, fiind rouraţi au cântat: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
Clătind cu capul Iuda, cele rele mainainte gândind, s-a întărîtat, vreme cu prilej cercând, să dea pre Judecătorul la pierzare; Carele este Domnul tuturor şi Dumnezeul părinţilor noştri.
prietenilor! Hristos a zis: Unul din voi mă vavinde; iară ei uitând veselia, s-au cuprins de întristare şi de frică, zicând: Spune, cine este acela? Dumnezeule al părinţilor noştri.
Cel ce pune mâna împreună cu mine în blid cu obrăznicie, acestuia i-ar fi fost mai bine de n-ar fi trecut prin uşile vieţii nici odinioară. Pre acesta, cine era, l-a arătat Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pentru legile părinteşti, fericiţii tineri în Vavilon mainainte nevoie pătimind, au
648
scuipat porunca cea nebunească a celui ce împărăţia; şi împreunându-se cu focul de care nu s-au ars, Celui ce stăpâneşte vrednică cântare i-au cântat: Pre Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Fericiţii apostoli, cei ce au mâncat împreună cu Cuvântul în Sion şi, împreună petrecând, au urmat Păstorului ca nişte miei şi împreună fiind cu Hristos, de Carele nu s-au despărţit, cu dumnezeescul cuvânt hrănindu-se, cu mulţumită au strigat: Pre Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Obiceiul prieteşugului uitându-l Iscarioteanul cel cu nume rău, şi-a gătit sprevindere picioarele cele ce i s-au spălat şi mâncând pâinea Ta, adecă trupul cel dumnezeesc, a ridicat vicleşug asupra Ta, Hristoase, şi n-a înţeles să strige: Pre Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Neînţelegătorul a luat trupul Tău cel deslegător de păcat şi dumnezeescul sânge carele s-a vărsat pentru lume; dară nu s-a ruşinat bând din acela ce-l vânduse cu preţ, nici de răutate nu s-a scârbit
şi n-a înţeles să strige: PreDomnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Din ospăţul Stăpânului şi din masa cea nemuritoare, veniţi Credincioşilor laloc înalt, cu gânduri înalte să ne îndulcim, pre Cuvântul cel prea înalt din cuvântul Lui cunoscându-L, pre Carele îl slăvim.
Zis-a ucenicilor Cuvântulîntaină învăţându-i: Mergeţi în loc înalt, unde gândul se în tăreşte, de gătiţi Paştile prin cuvântul adevărului cel fără de aluat şi întărirea darului să o slăviţi.
Tatăl M-a născut mainaintede veci pre Mine, înţelepciunea cea împreună lucrătoare; şi M-a zidit începătură căilorLui, spre lucrurile ce se săvârşesc acum cu taină. Căci Cuvânt fiind din fire nezidit, primesc numirile trupului celui ce am luat acum.
Precum sunt om din fire, iară nu dupre nălucire, aşa şi firea ce s-a unit cu Mine, Dumnezeu este, dupre socoteala întoarcerii firilor întru sine. Pentru aceasta să Mă cunoaşteţi pre Mine un Hristos, Carele păstrez acele din caresunt şi cele ce sunt.
649
Svetlina, de trei ori.
Cămara Ta, Mântuitorulmeu, o văd împodobită şi îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, dătătorule de lumină şi mă mântueşte.
LA LAUDE
Punem Stihirile pe 6 şi cântăm aceste Stihiri, glasul al 2-lea, Singur glasul,
Adună-se acum soborul jidovilor, ca să dea lui Pilat pre Ziditorul şi Făcătorul tuturor. O, nelegiuiţii, o, neCredincioşii! Că rânduesc spre judecată, pre Cel ce vrea să viesă judece vii şi morţii; pre Cel cevindecă patimile, îl gătescapre patimă. Doamne, îndelung răbdătorule, mare estemila Ta, slavă Ţie.
I uda cel fără de lege, Doamne, carele şi-a întins mâna înblid, la cină împreună cu Tine, şi-a întins mâinile fără de lege casă ia arginţii; şi cel ce gândea pentru preţul mirului nu s-a temut a Tevinde pre Tine, Cel fără de preţ; cel ce şi-a tins picioarele să i le speli Tu, Stăpânul, Te-a sărutat cu vicleşug, ca să Te dea celor fără-de lege. Şi lepădându-se dinceata apostolilor şi aruncândcei treizeci de arginţi, n-a văzut învierea Ta cea de a treia zi, prin care milueşte-ne pre noi.
Iuda vânzătorul, viclean fiind, cu sărutare vicleană a dat pre Mântuitorul, Domnul; pre Stăpânul tuturor ca pre un rob L-a vândut jidovilor. Ca o oaie spre junghiere, aşa a urmat mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, unul cel mult milostiv.
I uda sluga şi vicleanul, ucenicul şi pizmăreţul, prieten şi diavol, din lucruri s-a arătat că urma învăţătorului şi întru sine cugeta de vânzare. Că zicea întru sine: Să-l dau pre acesta şi voiu dobândi banii ce se adună. Şi cerca să vândă şi mirul şi pre Iisus să-L prindă cu vicleşug. Dat-a sărutare şi a vândut pre Hristos. Ca o oaie spre junghiere, aşa a urmat unul cel mult milostiv şi iubitor de oameni.
Slavă…Şi acum; glasul acelaşi.
Pre Carele Isaia mainainte miel L-a numit, vestindu-L, Acela a venit spre junghiere de bună voie şi şi-a dat spatele spre bătăi şi fălcile spre lovire cu palmele şi faţa nu şi-a întors despre ruşinea scuipărilor şi s-a osândit cu moarte de ocară. Toate de bună voie le-a primit, Cel fără de păcat; ca să dăruească tuturor învierea cea din morţi.
650
LA STIHOAVNĂ
Stihirile. glasul al 8-lea, singur glasul.
Astăzi s-a adunat soborul cel viclean asupra lui Hristos şi s-au sfătuit asupra Lui cele deşarte ca să dea lui Pilat spre moarte pre Cel nevinovat. Astăzi şi-a pus asupră Lui da sugrumare pentru bani şis-a lipsit de amândouă vieţile: de aceasta trecătoare şi de cea dumnezeească. AstăziCaiafa a profeţit fără de voie, zicând: Mai bine este să piară unul pentru popor. Că a venit să pătimească pentru păcatelenoastre, ca să ne scape pre noi din robia vrăjmaşului; ca un bun şi iubitor de oameni.
Stih: Cel ce a mâncat pâinea Mea, a măritasupra Mea vicleşug.
Astăzi îşi ascunde Iuda faţa cea iubitoare de săraci şi-şidescopere chipul lăcomiei; nuse mai grijeşte de săraci, numaivinde încă mirul celei păcătoase, ci mirul cel ceresc şi dintr-însul dobândeşte bani. Aleargă la jidovi, zicând celor fără de lege: Ce-mi veţi da? mie şi eu voiu da pre el vouă? O, iubire de bani a vânzătorului! Face vânzare lesne de cumpărat. Pre voia cumpărătorilor face neguţătoria Celui i ce Sevinde; nu se scumpeş te la preţ, ci-L vinde ca pre un rob fugar. Că obiceiul furilor este să lepede cele de cinste. Acum ucenicul a aruncat câinilor cele sfinte; că turbarea iubirii de argint l-a făcut pre el a se întărâta asupra Stăpânului său; de a căruia ispită să fugim, strigând:îndelung răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Năravul tău este plin de vi cleşug, Iudo fără de lege; că bolnăvindu-te de iubirea de argint, ai câştigat urîciune de oameni. Dar dacă iubeai bogăţia, pentru ce ai mers la Cel ce învaţă pentru sărăcie? Iară de-L iubeai pre Dânsul, pentruce ai vândut pre Cel fără de preţ, dându-L spre ucidere?Spăimântează-te, soare, suss pină pământule şi clătinându-te, strigă: Cela ce nu ţii minte răul, Doamne, slavă Ţie.
Stih: Ieşia afară şi grăia Împreună, asupra Mea şopteau toţi vrăjmaşii Mei.
Stih: Cuvânt fără-de-lege au pus asupra Mea…
Nimenea să nu fie neîmpărtăşit cinii Stăpânului, o, Credincioşilor! Nimenea să nuvie acum la masă cu vicleşug, ca Iuda. Că acela luând pâinea, s-a lipsit de pâinea vieţii, fiind numai chip de ucenic, iară cu fapta ucigător de faţă. cu jidovii veselindu-se şi cuapostolii împreună petrecând, urît a sărutat. Şi sărutând avândut pre Cel ce ne-a răscumpărat pre noi din blestem,
651
pre Dumnezeul şi Mântuitorul sufletelor noastre.
Slavă; glas acelaşi.
Caută mai sus:
Năravul tău este plin de vicleşug…
Şi acum, glasul al 5-lea:
îndreptând spre cele de taină, Doamne, pre ucenicii Tăi, i-ai învăţat, zicând: O, prietenilor! Vedeţi să nu vă despartă de Mine vreo frică; că de şi pătimesc, dară pentru lume pătimesc. Să nu vă smintiţi deci întru Mine, că n-am venit să-Mi slujească cineva Mie, ci să slujesc Eu şi să-Mi pun sufletul răscumpărare pentru lume. Ci de-Mi sunteţi prieteni, urmaţi Mie; cel ce voeşte să fie mai mare, să fie mai mic; stăpânul, ca sluga. Petreceţi întru Mine, ca să aduceţi struguri, că Eu sunt viţa vieţii.
Bine este a ne mărturisi Domnului…
Şi celelalte.
Cetim apoi Ceasul întâiu, la carele zicem troparul proorociei, glasul al 3-lea:
Cela ce ai fost lovit cu palma pentru neamul omenesc şi nu Te-ai mâniat, slobozeşte din stricăciune vieaţa noastră Doamne, şi ne mântueşte pre noi.
Slavă, şi acum; tot acesta.
Prochimen, glasul 1-iu:
Să cunoască limbile că numele îţi este Domnul.
Stih:
dumnezeule, cine se va asemăna Ţie?
Din proorocia Lui Ieremia, cetire.
Cap. 11—12, vers. 18—15.
Domnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a arătat faptele lor. Eu însă, ca un miel blând, dus la junghiere. nici nu ştiam, că ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească. Dar tu, Doamne al puterilor, judecătorul cel drept, cel ce cerci inimile şi cele din lăuntru, dă-mi să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ţi-am înCredinţat pricina mea. De aceea aş i zice Domnul despre oamenii din Anatot, care caută sufletul meu şi zic: Nu mai proroci în numele Domnului, casă nu mori de mâinele noastre. De aceea aşa zice Domnul Savaot: Iată, îi voiu cerceta şi tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame; Nu va rămânea rămăşiţă de ladânşii, căci voiu aduce necaz asupra oamenilor din Anatot, în anul cercetării lor.
De voiu intra la judecată cu tine, Doamne, dreptatea va fi de partea ta, şi totuşi, de dreptate voiu să grăesc cu tine: Pentru ce calea neCredincioşilor este cu izbândă şi pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire? Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade şi tu eşti aproape numai de buzele lor, iară de inima lor eşti departe. Pe mine însă mă şti!, Doamne, mă vezi şi cerci cum îmi este inima faţă de tine. Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierei. Până când va jeli ţara şi iarba de prin toate ţările se va usca? Dobitoacele şi păsările pier pentru neCredinţa locuitorilor ei, căci aceştia zic: Domnul nu vede căile noastre!Dacă alergând cu cei pe deşiri, aiostenit, cum te vei lua la întrecere cu caii? Şi dacă nu eşti neprimejduit într-o ţară paşnică, ce vei face larevărsărileiordanului? Căci şi fraţii tăi şi casa tatălui tău se poartă neCredincios cu tine, şi strigă tare în urma ta. Şi chiar când îţi grăesc bine nu te încrede într-înşii, zice Domnul. Părăsit-am casa mea şi moştenirea mea am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletului meu în mâinele vrăjmaşului ei. Făcutu-s-a moştenirea mea pentru mine ca un leu dinpădure.
652
ridicându-şi glasul împotriva mea şi de aceea am urît-o. Moştenirea mea s-a făcut pentru mine ca o pasăre pestriţă, asupra căreia au năvălit din toate părţile celelalte păsări hrăpăreţe. Strângeţi-vă şi vă duceţi toate fiarele câmpului, duceţi-vă şi-o mâncaţi. Mulţime de păstori au călcat via mea, călcat-au cu picioarele lor partea mea; partea mea cea iubită au făcut-o deşert neroditor. Pustietate au făcut-o şi ea în pustiirea sa plânge Înaintea mea. Toată ţara e pustiită, pentru că nici pe un om nu-l doare inima de aceasta. Pe toate dealurile din pustie au venit prădători, căci sabia Domnului mistue totul de la o margine la alta a ţării şi niciun muritor n-are pace. Semănat-au grâu şi au secerat spini! Muncit-au grâu şi n-au avut niciun folos! Ruşinaţi-vă dar de asemenea venituri ale voastre, pe care le aveţi din pricina mâniei celei aprinse a Domnului! Aşa zice Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părţii pe care el a dat-o de moştenire poporului său Israil: Iată, îi voiu smulge din pământul lor, şi casa Lui Iuda o voiu smulge din mijlocul lor. Dar după ce voiu smulge, iarăşi îi voiu întoarce şi-i voiu milui, şi voiu aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său.
Prochimen, glasul al 8-lea:
Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului, Dumnezeului nostru.
Stih:
cunoscut este în Iudeea Dumnezeu, în Israil mare este numele Lui.
În Sfânta şi marea zi Joi
SEARA
Tocăm mai de vreme, la 8 ceasuri din zi, şi binecuvântând arhiereul sau preotul, începem Vecernia.
Apoi: Doamne strigat-am, pe glasul al 2-lea, şi punem stihirile pe 10, cântând aceste 3 stihiri ale zilei, glasul al 2-lea, singur glasul, repetându-le.
Adună-se acum soborul jidovilor, ca să dea lui Pilat pre Ziditorul şi Făcătorul tuturor. O, nelegiuiţii, o neCredincioşii! Că rânduesc spre judecată pre Cel ce va să vie, să judece viii şi morţii; pre Cel cevindecă patimile îl gătescapre patimă. Doamne, îndelung răbdătorule, mare estemila Ta, slavă Ţie.
Iuda cel fără de lege, Doamne, care şi-a întins mâna înblid, la cină împreună cu Tineşi-a tins mâinile fără de lege casă ia arginţii; şi cel ce gândiapentru preţul mirului, nu s-atemut a Tevinde pre Tine, Cel fără de preţ; cel ce şi-a tins picioarele să i le speli Tu, Stăpânul, Te-a sărutat cu vicleşug, ca să Te dea celor fără de lege. Şi lepădându-se din ceata apostolilor şi aruncândcei treizeci de arginţi, n-a văzut învierea Ta cea de a treia zi, prin care milueşte-ne pre noi.
iuda vânzătorul viclean fiind, cu sărutare vicleană adat pre Mântuitorul, Domnul; pre Stăpânul tuturor, ca pre un rob L-a vândut jidovilor.
Ca o oaie spre junghiere, aşa a urmat mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, unul cel multîndurat.
Iuda, sluga şi vicleanul, ucenicul şi pizmăreţul, prieten şi diavol, din lucruri s-a arătat că urma învăţătorului, dar întru sine cugeta de vânzare.
Că zicea întru sine: Să-l dau pre acesta şi voiu dobândi i
653
banii ce se adună; şi cerca să vândă şi mirul şi pre Iisus să-L prindă cu vicleşug. Dat-a sărutare şi a vândut pre Hristos. Ca o oaie spre junghiere, aşa a urmat unul cel milostiv şi iubitor de oameni.
Pre Carele Isaia mainainte miel L-a numit, vestindu-L, Acela a venit spre junghiere de bună voie şi şi-a dat spatele spre bătăi şi fălcile spre lovire cu palme şi faţa nu şi-a întors despre ruşinea scuipărilor şi S-a osândit cu moarte de ocară. Toate de bună voie le-a primit, Cel fără de păcat, ca să dăruească tuturor învierea cea din morţi.
Slavă, şi acum; glasul al 6-lea:
Iuda cu adevărat este fiul viperilor, celor ce au mâncat mană în pustie şi au cârtit asupra hrănitorului; că încă fiind bucatele în gurile lor, cleveteau asupra lui Dumnezeu, nemulţumitorii. Şi acesta, neCredinciosul, ţiind în gură pâinea cerească, a făcut vindere împotriva Mântuitorului. O, minte nesăţioasă şi îndrăznire fără de omeniei Pre Cel ce hrăneşte L-a vândut şi pre Stăpânul, pre Carele iubea, L-a dat spre moarte! Cu adevărat fiu al acelora este nelegiuitul acesta şi cu dânşii împreună a moştenit pierderea. Fereşte, Doamne, sufletele noastre de o neomenie ca aceasta, Cel ce însuţi eşti neasemănat în îndelunga răbdare.
IEŞIRE CU EVANGHELIA, lumină lină.
Prochimen, glasul 1-iu.
Scoate-mă, Doamne, de laomul viclean şi de labărbatul nedrept mă izbăveşte.
Stih:
Care gândia nedreptate în inimă toată ziua.
De la Ieşire, cetire.
Cap. 19, vers. 10-19.
Zis-a Domnul către Moise: Pogoară-te de grăieşte poporului, să se ţină curat şi astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, ca să fiegata pentru poimâine, căci poimâinese va pogorî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe muntele Sinai. Să-i tragi poporu lui hotar împrejurul muntelui şi să-i spui:păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, căci tot cel ce se va atinge de munte va muri. Nici cu mâna să nu se atingă de el, că va fi ucis cu pietre, sau se va săgeta cu săgeata; nu va rămâne înviaţă, fie om, fie dobitoc. Iar dacă se vor depărta tunetele şi trâmbiţele şi norul de pe munte, se vor putea sui în munte. Pogorîndu-se deci Moise din munte la popor, a sfinţit poporul, şi spălându-şi ei hainele, le-a zis Moise: Să fiţi gata pentru poimâine şi de femei să nu vă atingeţi?. Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe muntele Sinai, şi sunet de trâmbiţefoarte puternic. Şi s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără întru întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. Iar muntele Sinai fumega tot, că se pogorîse Dumnezeu pe dânsul în foc; şi se ridica de pe dânsul fum ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic, de asemenea şi sunetul trâmbiţei se auzea din ce în ce mai tare; şi Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Scoate-mă de lavrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală asupra mea, mântueşte-mă.
654
Stih:
Scapă-mă de cei ce lucrează fără-de-legea
De la Iov, cetire.
Cap. 38, vers. 1-23, Cap. 42, vers. 1-5.
Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei şi i-a zis: Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte goale de înţelepciune? Încinge-ţi, deci, coapsele ca un om şi eu te voiu întreba şi tu îmi vei da învăţătură! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului, sau cine a întins deasupra luilanţulde măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui, sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului, atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi Îngerii lui Dumnezeu mă sărbătoreau? Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşi năvalnică, din sânul firii, şi când îi dădui ca veşmânt negura şi norii drept scutece? Apoi i-am hotărnicit hotarul meu şi i-am pus porţi şi zăvoare, şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu teveiîntinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale! Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei, ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? Înrevărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi în culori ca de veşmânt. Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt. Sosit-al tu până la Izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei? Arătatu-ţi-s-au oare porţile morţii şi porţile umbrei, văzutu-le-ai? Cugetat-ai oare cât e pământul de lung şi cât de lat? Spune, dacă ai ştiinţă? Care drum duce la palatul luminii şi care este sălaşul întunericului? Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă. De bună seamă ştii, căci tu te născuseşi şi numărul zilelor tale e grozav de mare. Ajuns-ai tu la cămările zăpezii? Văzut-ai tu cămările grindinei, pe care le ţin deoparte pentru vremuri de prăpăd, pentru zilele de războiu şi de năvală? Atunci Iov a răspuns Domnului şi a zis: Ştiu că poţi să faci orice şi că nu este nici un gând care să nu ajungă pentru tine faptă. Cine cutează ai zis tu, să bârfească planurile mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit, fără să înţeleg, despre lucruri prea minunate pentru mine — şi nu ştiam. Ascultă—ai spus tu iar şi eu voiu vorbi, te voiu întreba şi tu îmi vei da învăţătură. Din spusele unora şi altora auzisem despre tine, dar acum ochiul meu te-a văzut.
Din proroocia lui Isaia, cetire. Cap. 50, vers. 4—11.
Domnul Dumnezeu mi-a dat mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăesc celor desnădăjduiţi. În fiecare dimineaţă el deşteaptă, trezeşte urechea mea, ca să ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu mi-a deschis mie urechi, dar eu nu m-am împotrivit şi nici nu m-am dat înapoi. Spatele mele le-am dat spre bătăi şi fălcile mele spre pălmuiri şi faţa mea nu o am întors de către ruşinea scuipărilor. Şi Domnul Dumnezeu mi-a ajutat şi nu am fost ruşinat. Pentru aceasta am şi întărit faţa mea ca o cremene, căci ştiam că nu voiu fi făcut de ocară. Apărătorul meu este aproape. Cine vrea să se năpustească asupra mea? Să ne măsurăm împreună! Cine este protivnicul meu? Să se apropie! Iată Domnul, Dumnezeu îmi este întru ajutor; cine mă va osândi? Iată ca un vest mânt vechiu toţi se vor prăpădi şi molia îi va mânca! Cine din voi se teme de Domnul, să asculte glasul slugii sale! Cel care umblă în întunerec şi fără lumină, să nădăjduiască întru numele Domnului şi săbizuie pe Dumnezeul lui! Voi. toţi care aprindeţi focul şi pregătiţi săgeţi arzătoare, aruncaţi-vă în focul săgeţilor voastre pe care l-aţi aprins! Din mâna mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patuldurerii veţi fi cul caţi!
Apoi, Ectenia cea mică.
Sfinte Dumnezeule…
Prochimenul Apostolului, glasul al 7-lea:
Boierii poporului s-au adunat într-una asupra Domnului şi asupra Unsului Lui.
Stih:
Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte.
APOSTOLUL
Din cartea întâia cea către Corinteni a sfântulri Apostol Pavel, cetire.
Cap. 11, vers. 23-32.
Fraţilor, eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă şi anume, că Domnul Iisus în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine şi mulţumind, a frânt şi a zis: 8
655
Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi; aceasta să faceţi în amintirea Mea. Luând de asemenea şi paharul după cină, a zis: Acest pahar este Aşezământul cel Nou întru sângele Meu, aceasta să faceţi de câte ori veţi bea în amintirea Mea. Pentru că ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi acest pahar, vestiţi moartea Domnului, până va veni. De aceea cel ce va mânca pâinea aceasta, sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de Trupul şi Sângele Domnului. Să se ispitească dară omul pe sine, şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din acest pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea din ele cu nevrednicie, acela mănâncă şi bea sieşi osândă, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulţi din voi sunt bolnavi şi betegi, şi nu puţini mor. Căci dacă ne-am judeca pe noi înşine, atunci n-am fi judecaţi. Fiind însă judecaţi, ne pedepsim de Domnul, ca să nu fim osândiţi cu lumea.
Aliluia, glasul al 6-lea:
Fericit este cel ce înţelege pre săracul şi mişelul; în ziua cea rea a scăpa pre el Domnul.
Stih:
Vrăjmaşii mei au zis mierele, când va muri şi să piară numele lui?
Stih:
Cel ce mănâncă pâinile mele, a mărit asupra mea vicleşug.
Evanghelia de laMateiu.
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Ştiţi că după două zile au să fie Paştile…
Şi la rând dumnezeeasca Liturghie a marelui Vasilie. În loc de cântarea Heruvicului, cântăm acest Tropar, glasul al 6-lea:
Cinei Tale cei de taină, astăzi Fiul lui Dumnezeu părtaş mă primeşte; că nu voiu spune vrăjmaşilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voiu da ca Iuda. Ci ca tâlharul mă mărturisesc Ţie: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
iară în locul Axionului, cântăm Irmosul cântării a 9-a:
Din ospăţul Stăpânului…
Şi în loc de Chinonic, cântăm iarăşi troparul Cinei Tale cei de taină…
Şi când se împărtăşesc cu dumnezeeştile taine, îl cântăm de multe ori, până se împărtăşesc toţi.
Şi în loc de: Să se umple gura noastră de lauda Ta, Doamne… tot troparul de mai sus.
După rugăciunea Amvonului, se face spălarea şi urmarea ei, precum arată Tipicul. Apoi se dă anafura şi apolisul. Iară la masă mâncăm cu untdelemn şi bem vin. Cetim Pavecerniţa cea mică, la care cântăm Tricântarea care urmează după rânduiala spălării
656
RÂNDUEALA CE se face la sfânta şi dumnezeeasca spălare a picioarelor, în Joia cea Mare
După rugăciunea Amvonului, iese preotul, precum este îmbrăcat, afară pe uşa cea mare a bisericii cu cădelniţa în mână şi merg înainte cu făclii aprinse, unde este gătită spălarea de eclesiarhul, fiind rânduiţi 12 fraţi cari sunt să se spele de cel mai mare. Între cari trebuie să fie un portar şi un econom, în chipul lui Petru. Ieşind cei doisprezece cântă Psalmul 50, apoi Cântăreţii Încep a cânta aceste tropare din Canonul din Joia mare.
Cântarea a 5-a, glasul al 6-lea:
Irmos:
Cu legătura dragostei fiind legaţi apostolii şi dându-se pre sine lui Hristos Celui ce stăpâneşte toate, li s-au spălat picioarele cele frumoase, bine vestind pace tuturor.
Ceea ce ţine apa cea neţinută şi cea mai presus în văzduh, care înfrânează adâncurile şi opreşte mările,
înţelepciunea lui Dumnezeu, a turnat apă în spălătoare şi a spălat picioarele slugilor, Stăpânul.
Arătat-a ucenicilor, Stăpânul, pildă de smerenie. Că Cel ce îmbracă cerul cu nori, S-a încins cu ştergătorul şi a plecat genunchile de a spălat picioarele slugilor; întru a Căruia mână este vieaţa tuturor celor ce sunt.
Apoi cântăm şi aceste stihuri ale spălării, glasul 1, singur glasul:
Cela ce Te-ai încins cu ştergătorul şi ai spălat picioarele ucenicilor, Hristoase Dumnezeule, spală întinăciunea sufletului nostru şi ne încinge pre noi cu legătură duhovnicească, ca să facem poruncile bunătăţii Tale.
Glasul al 2-lea:
Vrând să luăm mare facere de bine, Credincioşii să alergăm cu bună cucernicie la cinstita spălare. Nu întinăciunea trupească spălând, ci sufletele în taină sfinţindu-ne. Că Hristos, Mântuitorul nostru, Cel ce caută pre pământ şi-l face de se cutremură, Se pleacă însuşi pre Sine şi Se atinge de tălpi de lut, dăruind tare înălţare asupra a toată puterea protivnică. Acestuia cu bună mulţumită să-I strigăm: Cela ce ne-ai arătat nouă cale prea
657
bună înălţare, smerenia, mântueşte-ne, Bunule, ca un iubitor de oameni.
Asemenea:
Petru se sfia să se spele picioarele, de preacuratele mâini, cu care Adam s-a zidit; dar a auzit: De nu te voiu spăla pre tine, nu ai parte cu mine. Şi aşa de multă frică fiind cuprins, a strigat Ţie: Doamne, nu numai picioarele să-mi speli, ci şi mâinile şi capul. O, mari darurile Stăpânului! că făgădueşte a face părtaşi darului Său pre ucenici şi a avea parte cu dânşii întru slava cea negrăită; precum şi la paharul cel de taină a zis: că-l va bea acela nou împreună cu dânşii, întru împărăţia cerurilor. Cărui pahar învredniceşte-ne şi pre noi, ca un milostiv şi de oameni iubitor.
Glasul al 8-lea:
Astăzi, cel neapropiat dupre fiinţă, lucru de rob a luat; cu ştergătorul S-a încins, Cela ce îmbracă cerul cu nori; apă a turnat în spălătoare, Cela ce a despărţit Marea Roşie; şi plecând genunchile, a început a spăla picioarele ucenicilor şi a le şterge cu ştergătorul cu carele era încins. Şi când le-a spălat picioarele, ucenicilor le-a zis: Voi curaţi sunteţi,
dară nu toţi; însemnând pre cel ce L-a Vândut.
Slavă, glasul al 6-lea:
Mai bine ar fi fost, Iudo, de nu te-ai fi zămislit în pântecele maicii tale; mai bine ar fi fost ţie, vânzătorule, de nu te-ai fi născut, înstrăinatule delaFiul lui Dumnezeu. Că prin tine s-a rupt cununa ucenicilor lui Hristos şi via cea adevărată o a cules tâlharul cel ce s-a răstignit. Prin tine s-a tăiat îngrădirea şi Biserica cea nefăcută de mână o au stricat călcătorii de-lege. Fie, că de mirul celei păcătoase te-ai ruşinat, că era de mult preţ; dar cum nu te-ai temut avinde celor fără de lege sângele Celui drept? Mai bine ar fi fost vânzătorule de nu te-ai fi născut, înstrăinatule de la Fiul lui Dumnezeu.
Şi acum, glasul al 8-lea:
Cu dormire diavolească fiind cuprins Iuda, a adormit întru moarte. Vreme era să privegheze, vreme era să se trezească; să-i suspine inima, să-i lăcrămeze ochii, cu cântare să privegheze; că mare este tăria crucii; Hristos este lângă uşi; Paştile ce vor să se jertfească au venit. Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie!
Apoi, Ecteniile acestea:
Cu pace Domnului să ne rugăm!
658
Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm!
Pentru ca să se binecuvinteze şi să se sfinţească spălarea aceasta, cu puterea, cu lucrarea şi cu venirea Duhului Sfânt, Domnului să ne rugăm!
Pentru ca să fie apa aceasta spre spălarea spurcăciunii păcatelor noastre, Domnului să ne rugăm!
Pentru ca să ne izbăvim noi de toată supărarea, mânia şi nevoia, Domnului săne rugăm!
Apără, mântueşte, milueşte şi ne păzeşte pre noi, Dumnezeule, cu darul Tău!
Pre preasfânta, curata, prea binecuvântata, slăvită Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea fecioaraMaria, cu toţi sfinţii pomenind-o; pre noi înşine şi unul pre altul şi toată vieaţa noastră lui Hristos, Dumnezeu, să o dăm.
Ecfonisul:
Că Tu eşti curăţirea sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Apoi preotul, sau cel mai mare, se roagă cu glas mare.
Doamneşi preabunule dumnezeu, Cela ce eşti neapropiat cu Dumnezeirea, Carele ai luat chip de slugă şi spre închipuirea smereniei cei mântuitoare ai spălat picioarele ucenicilor Tăi cu preacurate mâinile Tale şi le-ai şters cu ştergătorul, caută şi acum spre noi, nevrednicii robii Tăi, cari urmăm smereniei Tale, celei atât de preaslăvite, şi ne învredniceşte să ne spălăm de spurcăciunile trupeşti şi de necurăţiile sufletului cu atingerea apei acesteea. Dărueşte nouă pogorîrea cea nevăzută a preasfântului Tău Duh; întăreşte sufletele şi trupurile noastre despre şarpele cel înşelător, carele păzeşte călcâiul nostru. Ca fiind curaţi să slujim Ţie cu bună mulţumită, călcând preste şerpi şi preste scorpii şi preste toată puterea vrăjmaşului.
Ecfonis:
Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împre ună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu preasfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Tău Duh, acum şipururea şi în vecii vecilor
Apoi:
pace tuturor!
659
Capetele voastre Domnului să le plecaţi!
Cel mai mare să se roage în taină:
Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce ne-ai arătatnouă măsura smereniei, prin plecarea Ta cea prea înaltă, şi pre cel smerit cu voinţa întâiu chemându-l, ne-ai învăţat pre noi să slujim unul altuia; înalţă-ne pre noi cu smerenia cea dumnezeească; păzeşte-ne nespurcaţi, spălaţi pururea cu lacrimi, curăţiţi cu lumina darului Tău cel curăţitor. Ca să cădem, întru adeverinţă la Ti ne pururea şi să aflăm milă şi îndurare la judecata Ta cea înfricoşată.
Ecfonis:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţieslavă înălţăm şi Părintelui Tău Celui fără început şi prea sfântului şi bunului şi de vieaţăfăcătorului Tău Duh, acum şipururea şi în vecii vecilor.
Apoi, diaconul sau preotul zice:
Pentru ca să ne învrednicim noi a asculta sfânta Evanghelie, pre Domnul Dumnezeu sărugăm.
Şi cei ce vor să se spele, şed pre scaunele cele gătite şi începând a se ceti Evanghelia spălării, de la Ioan, cel mai mare se scoală şi când zice:
Şi şi-a pus veşmintele…
Atuncea arhiereul, sau cine va fi mai mare, se desbracă de veşmânt; şi când zice:
Şi luând ştergătorul s-a încins…
Luând ştergătorul, se încinge şi cel mai mare.
Iară când zice:
După aceea a turnat apă în spălătoare, Toarnă şi cel mai mare apă; şi când zice:
Şi a început a spăla picioarele ucenicilor şi a le şterge cu ştergătorul cu carele era încins, începe şi cel mai mare a spăla de la portar până la econom, picioarele tuturor celor doisprezece, le şterge şi le sărută iară când vine la econom se ceteşte:
Deci, a venit la Simon Petru şi a zis acela: Doamne! Tu vrei să speli picioarele mele?
Şi când ceteşte:
Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: Ce fac Eu, tu nu ştii acum, iară vei cunoaştedupă acestea.
Economul zice:
Nu vei spăla picioarele mele în veci.
Şi răspunde cel mai mare zicând:
De nu te voiu spăla, nu vei avea parte cu mine.
La aceasta răspunde economul:
Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul.
Atuncea răspunde cel mai mare:
Cel ce este spălat, nu trebue decât picioarele a le spăla şi este curat tot şi voi curaţi sunteţi, dară nu toţi.
Şi celelalte.
Apoi economul şade şi-i spală cel mai mare picioarele.
După aceea merge cel mai mare la locul său, se descinge de fotă şi de ştergător şi-şi ia veşmiutele sale şi şade. Şi iară ceteşte preotul sau diaconul.
Deci, dacă a spălat picioarele lor şi şi-a luat veşmintele sale, şezând iarăşi a zis lor:
Arhiereul sau cine va fi mai mare, stând, zice:
Cunoaşteţi ce am făcut vo uă? Voi mă numiţi pre Mine Învăţător şi Domn şi bine ziceţi, că sunt. Deci, dacă Eu,
660
Domnul şi învăţătorul, am spălat picioarele voastre, şi voi datori sunteţi unul altuia să spălaţi picioarele; că pildă am dat vouă că, precum Eu am făcut vouă, şi voi să faceţi. Amin, amin zic vouă: nu este sluga mai mare decât Domnul său, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis pre el; de ştiţi acestea, fericiţi sunteţi de le veţi face.
Şi după Evanghelie, preotul ceteşte rugăciunea aceasta:
Domnului să ne rugăm!
Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce, după multă mila Ta Te-ai smerit pre Sine-Ţi, luând chip de rob; Carele în vremea patimilor Tale celor mântuitoare şi făcătoare de vieaţă, de bună voie ai voit a cina cu sfinţii Tăi ucenici şi apostoli, şi după aceea Te-ai încins cu fota şi ai spălat picioarele lor, dându-le lor chip de smerenie şi de dragoste unul către altul, şi ai zis: Precum am făcut Eu vouă, aşa şi voi să faceţi unul altuia, însuţi şi acum Stăpâne, vino în mijlocul nevrednicilor robilor tăi, cari urmăm pildei Tale şi spală toată spurcăciunea şi necurăţia sufletelor noastre; ca spălând praful ce s-a lipit de noi prin păcate şi ştergându-ne unul pre altul cu ştergătorul dragostei, să putem plăcea Ţie în toate zilele vieţii noastre şi să aflăm milă înaintea Ta.
Ecfonisul:
Că Tu eşti cel ce binecuvintezi şi sfinţeşti toate, Hristoase, Dumnezeul nostru şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău, Celui fără început, şi prea sfântului şi bunului şi de vieaţă făcătorul ui Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
După aceea se stropesc toţi fraţii la feţe din spălătoare. Apoi mergem în biserică, cântând aceste tropare din cântarea a 5-a, a Vinerii cei mari. Glasul al 6-lea:
Dacă şi-au spălat picioarele şi mainainte s-au curăţit cu împărtăşirea dumnezeeştei Tale taine, Hristoase, slugile Tale s-au suit acum împreună cu Tine, din Sion la muntele cel mare al măslinilor, lăudându-Te pre Tine, iubitorule de oameni.
Zis-ai: Vedeţi prietenilor, nu vă turburaţi; că acum s-a apropiat ceasul, ca să Mă prindă şi să Mă dau morţii de mâinile celor fără de lege; şi toţi vă veţi risipi, lăsându-Mă singur; dar vă voiu aduna iarăşi ca să Măpropoveduiţi pre Mine, iubitorul de oameni.
După acestea zicem:
Fie numele Domnului…
(de trei ori).
Slavă, şi acum; Psalmul 33.
Bine voiu cuvânta pre Domnul…
Şi se dă anaforă fraţilor, se face apolisul şi mergem la masă şi mâncăm bucate cu untdelemn şi bem vin.
Cade-se a şti:
Că de se va întâmpla Buna-Vestire în Vinerea cea mare, să se caute tipicul de la sfârşitul cărţii, litera o.
întru această mare Joi
Cetim Pavecerniţa cea mică, la care cântămTricântarea lui Andrei Criteanul.
Cântarea a 5-a, glasul al 8-lea, Irmos:
Întunerecul sufletului meu risipeşte-l dătătorule de lumină, Hristoase Dumnezeule, Cela ce ai gonit întunerecul cel mai dinainte al adâncului şi-mi dărueşte lumina poruncilor Tale, Cuvinte; ca mânecând, să Te slăvesc pre Tine. (de trei ori).
S-a înfrumuseţat cina şi Ţi s-a gătit Pasha, precum ai zis, Hristoase; ci Iuda se învăţa spre vânzarea Ta şi fiind cu Tine, afară se unia cu iubirea de argint pentru preţul Tău.
Se scoală de la cină şi cufota îşi încinge mijlocul de voieHristos şi-şi pleacă grumajii, dară Petru striga: Nici odinioară nu vei spăla picioarelemele, Făcătorul meu; spală-le
însă!
661
A primit pâine în mâini, spre vânzarea Ta, Iuda, vicleanul ucenic, carele Te-a şi vândut cu vicleşug; după ce şi el şi-a întins picioarele, pre care însuţi le-ai spălat şi le-ai şters cu fota.
Cu sărutare vicleană îşi deschidea atuncea gura cătreTine, Iuda, sărutând trupul Tău şi strigând: Bucură-te, învăţătorule! — el, vânzătorul, sluga şi vicleanul.
petru văzând cele ce se petreceau atuncea, de spaimă fiind cuprins, fiind întrebat de o slujnică, s-a lepădat de Tine, Domnul, nu numai precum ai zis, ci precum ai ştiut, Cela ce toate le ştii.
Se pălmueşte Ziditorul şi se bate zidirea prin bat jocorirea Lui; se loveşte de voie cu trestie şi cele din înălţime se pleacă; se scuipă judecătorul şi toate temeliile pământului se clătesc.
Slavă…
CU spini se încununează Dumnezeu, Carele înfrumuseţează tot pământul cu flori; pri meşte rane şi cu îndelungă răbdare rabdă ocări; poartă porfiră de ocară şi toate le rabdă şi pătimeşte cu trupul, Dumnezeufiind.
Şi acum, A născătoarei.
Să strige Ioan, spuind prin învăţătura sa dumnezeeascăTa
662
întrupare; că adecă, Cuvântul trup s-a făcut din Fecioară cu neschimbare şi a rămas cu firea Dumnezeu precum era, nedespărţindu-Se de sânurile Părintelui.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cel ce acoperi cu ape cele mai pre deasupra ale Tale, Cela ce pui mării hotar nisipul şi toate le ţii, pre Tine Te laudă popoarele, pre Tine Te slăveşte luna, Ţie-Ţiaduce toată făptura cântare, ca Făcătorului tuturor în veci.
Cela ce îmbraci cerul cu nori, Iisuse, şi împărăţeşti pre scaunul slavecu Părintele Cel veşnic, Tu, luând fota, Te-ai încins, ca să speli picioarele cele de ţărână, tot foc fiind, Cuvinte, măcar de Te-ai şi întrupat.
După ce a spălat picioarele tuturor, a şezut Iisus, zicând ucenicilor Săi: Văzut-aţi ce am făcut Eu acum? Pildă de smerenie dându-vă tuturor. Ca, cel ce va voi a fi întâiu, să fie mai pre urmă decât toţi cu voirea
Iată, curaţi sunteţi, dară nu toţi, a zis Hristos prietenilor cari şedeau la cină; iar ei se întrebau între sine neînţelegând cuvântul. Mai apoi Domnul a spus numele vânzătorului.
După ce a grăit acestea, Hristos a venit la muntele Eleonului împreună cu ucenicii şi le zicea: Să mergem de aicea! Căiată, a sosit vânzătorul şi nimenea să nu se lepede de Mine, căci de voie pătimesc.
O, sărutare înşelătoare! Bucură-Te, învăţătorule ziceaIuda lui Hristos şi, împreunăcu cuvântul, îl vându spre junghiere; şi sărutarea era semnul ce dăduse celor fără de lege: Pre carele eu voiu săruta, acela este, care m-am făgăduit a-l da vouă.
Prins ai fost, Dumnezeule al nostru, de poporul cel fără de lege, nici de cum împotrivindu-Te, nici strigând, mielule al lui Dumnezeu; ci toate răbdând: a fi întrebat, a Te judeca, a fi bătut, a fi legat şi a fi dus cu arme şi cu fuştila Caiafa.
Să se răstignească Iisus Hristos, striga poporul evreesc, cu preoţii şi cu cărturarii. O, popor neCredincios! Ce a făcut Cel ce S-a arătat în lume? Că pre Lazăr l-a sculat din mormânt şi a făcut cale oamenilor către mântuire?
663
Înaintea judecăţii lui Pilat, poporul cel fără-de-lege, răcnind, striga: Răstigneşte-l pre acesta şi ne slobozeşte pre Varava cel legat şi ucigaş; şi pre Hristos mai întâiu bătându-l, ia-l, ia-l, şi cu tâlharii răstigneşte.
Binecuvântăm pre Tatăl…
O! Nespusă pogorîre. O, negrăit sfat! Că foc fiind, ai spălat picioarele vânzătorului, Mântuitorule, şi spălându-le nu le-ai ars şi ai împărţit pâine la cină şi tainica servire o ai învăţat.
Şi acum, A născătoarei.
O, auzire nouă! Dumnezeu este fiu al femeii! Naşterea fără sămânţă, Maică fără de bărbat şi Cel născut Dumnezeu! O, minunată auzire! O, înfricoşată zămislire! O, nestricăcioasă naştere a fecioarei! Cu adevărat toate sunt mai presus de minte şi mai presus de ştiinţă.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, Cel ce a ridicat nouă corn de mântuire în casa lui David, slugii sale, întru care ne-a cercetat pre noi răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pre calea păcii.
iarăşi dormiţi? a zis Hristos ucenicilor; priveghiaţi, că s-a apropiat ceasul; sculaţi-vă, să ne ducem, prietenii mei; că iată, ucenicul vânzător având toată oastea, vine să mă dea ucigaşilor de oameni.
Sărutarea ta este vicleană şi închinăciunea amară; cui grăieşti tu, înşelătorule, când zici: Bucură-te, Ravvi? Prietene, zice Hristos, pentru ce ai venit? Dacă pentru a mă săruta, pentru ce-mi pui înainte cuţit uns cu miere?
Judecătorule nevinovate, de voie ai venit să stai, Hristoase, înaintea judecăţii lui Pilat, ca să ne scapi de datoriile noastre. Drept aceea ai răbdat, Bunule, a fi rănit cu trupul, ca toţi să luăm mântuire.
Ia-l, ia-l, răstigneşte-l pre cel ce se zice Hristos, strigau oarecând Iudeii către Pilat. Iară acesta mâinile îşi spăla şi cu condeiu le scria vina Lui; a Celui ce dărueşte tuturor nemurire.
Cu prisos strigau cei fără de lege: ia-L, ia-L, răstigneşte pre Hristos, şi ca pre un osândit cereau a-L ucide. Au doară nu Acesta a înviat morţii, a curăţit leproşii, pre ceea ce-i curgea sânge o a tămăduit şi pre paralitici i-a îndreptat?
Ce rău a făcut de strigaţi
664
foarte să se răsti gnească Hristos? Însuşi Pilat zicea către poporul cel nebun, că vină nuaflă în El. Iar ei mai cu amar strigau: Ia-l, ia-L, răstigneşte pre Mântuitorul tuturor.
O, iudei fără de lege! O, popor neînţelegător! Au nu vă aduceţi aminte de minunile lui Hristos, de mulţimea tămăduirilor? Au n-aţi simţit puterea lui cea dumnezeească? Ci precum mai înainte părinţii voştri, aşa şi voi aţi rămas împietriţi.
Slavă.
Bătut fiind, Făcătorule al meu, pentru mine Te-ai dat a Te răstigni; ca mântuirea mea în mijlocul pământului lucrându-o, să izvorăştî lumii vieaţa şi să faci nemuritori prin sângele Tău cel cinstit, pre cei ce se închină Ţie.
Şi acum…
Mieluşeaua Ta, Stăpâne, stând înaintea crucii, Te tânguia pre Tine, Făcătorul tuturor, văzând a Ta îndelungărăbdare. Pentru că de voieTe-ai născut cu trup şi cu dânsul toate patimile ai răbdat, ca să mântueşti lumea.
Şi Iarăşi Irmosul: Bine este. cuvântat Domnul… În amândouă stranele împreună.
După Sfinte Dumnezeule… şiTatăl nostru, zicem Condacul:
pre Cel ce S-a răstignit pentru noi…
Şi celelalte dupre obiceiu şi Apolisul. Iară Pavecerniţa o citim pe la chilii.
SLUJBA SFINTELOR şi MÂNTUITOARELOR PATIMI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS
În sfânta şi marea zi Joi seara, toacă la 2 ceasuri din noapte şi trag clopotele; şi adunându-ne în biserică, facem începutul după obiceiu precum s-a arătat Joi a cincea săptămână.
Apoi Aliluia, pe glasul al 8-lea, şi troparul:
Când slăviţii ucenici la spălarea cinei s-au luminat, atuncea Iuda cel rău Credincios, cu iubire de argint bolnăvindu-se, s-a întunecat şi judecătorilor celor fără de lege, pre Tine, Judecătorul cel drept Te-a dat. Vezi, iubitorule de avuţie, pre Cela ce pentru acestea spânzurare şi-a agonisit. Fugi de sufletul nesăţios, cel ce a îndrăznit unele ca acestea asupra învăţătorului. Cela ce eşti spre toţi bun, Doamne, slavă Ţie.
Îl cântăm de trei ori, rar şi cu cântare dulce. Apoi, ectenia cea mică şi împarte eclesiarhul făclii fraţilor. După aceasta zice preotul sau diaconul:
şi pentru ca să ne învrednicim noi a asculta sfânta Evanghelie…
Şi ceteşte înainte Evanghelia de la Ioan, Aşezământul sfintelor patimi:
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Acum S-a proslăvit Fiul omului…
Sfârşitul:
666
În care a intrat El şi ucenicii Lui.
Şi sfârşindu-se Evanghelia, zicem:
Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ţie Doamne, slavă Ţie.
Şi îndată cântăm Antifoanele, repetând toate troparele.
ANTIFONUL 1-iu,
glasul al 8-lea:
Boierii popoarelor s-au adunat împreună, asupra Domnului şi asupra unsului Lui.
Cuvânt călcător de lege aupus asupra mea. Doamne, doamne, nu mă lăsa pre mine.
Simţirile noastre curate săle aducem înaintea lui Hristos şi, ca nişte prieteni ai Lui, sufletele să le jertfim pentru Dânsul şi să nu ne sugrumăm cu grijile lumii, ca Iuda. Ci, să strigăm în cămările sufletelor noastre: Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, izbăveşte-nepre noi de cel viclean.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Fecioară ai născut, ceea ce nu ştii de nuntă şi Fecioară îi ai rămas, maică nenuntită; o? Născătoare de Dumnezeu, marie, roagă pre Hristos, Dumnezeul nostru, să ne mântuiască pre noi.
ANTIFONUL al 2-lea, glasul al 6-lea:
Alergat-a Iuda, zicând cărturarilor celor fără de lege: Ce-mi veţi da mie şi eu ÎL voiu da pre el vouă? Iar, înmijlocul celor ce se tocmiau, aistătut nevăzut însuţi, Tu de Carele era tocmeala. Cunoscătorule de inimi, milostiveşte-Te spre sufletele noastre.
Cmilostenie să slujim lui Dumnezeu, ca Maria la cină, şi să nu ne agonisim iubire de argint ca Iuda, ca să fimpururea cu Hristos Dumnezeu.
Slavă, şi acum; a Născătoarei
Nu înceta Fecioară rugândpururea pre Cel ce L-ai născut negrăit, ca pre un iubitorde oameni, să mântuească dinnevoi pre cei ce scapă la tine.
ANTIFONUL al 3-lea, glasul al 2-lea:
Pentru învierea lui Lazăr, Doamne, pruncii jidoveşti au strigat Ţie, iubitorule de oameni, Osanna! Iară Iuda cel fără de lege n-a vrut să înţeleagă.
La cina Ta, Hristoase Dumnezeule, zis-ai mainainteucenicilor Tăi: Unul din voiva să Mă vândă. Iară Iuda cel fără de lege n-a vrut să înţeleagă.
Întrebând Ioan, Doamne, cine este cel ce va să Te vândă, l-ai dovedit pre acelaprin pâine. Iară Iuda cel fără de lege n-a vrut să înţeleagă..
667
Cu treizeci de arginţi şi cu sărutare vicleană Te căutau jidovii să te ucidă, Doamne; iară Iuda cel fără de lege n-a vrut să înţeleagă.
La spălarea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai poruncit ucenicilor Tăi: Aşa să faceţi, precum vedeţi. Iară Iuda cel fără de lege n-a vrut să înţeleagă.
Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, zis-ai ucenicilor tăi, Hristoase Dumnezeul nostru. Iară Iuda cel fără de lege n-a vrut să înţeleagă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Mântueşte din nevoi pre robii Tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toţi după Dumnezeu la tine scăpăm; ca şi către un zid nestricat şi folositoare.
Sedealna, glasul al 7-lea:
La aceste Sedelne nu şedemm, pentru că preotul cădeşte sfântul altar.
Ospătând la cină pre ucenici şi cunoscând vicleşugul vânzării, ai vădit la cina aceea pre Iuda, ştiindu-l pre el că nu se va îndrepta şi vrând ca să arăţi tuturor, că Te-ai dat de bună voie, ca să răpeşti lumea de lacel strein; îndelung răbdătorule, slavă Ţie.
Slavă…
Sfârşitul Sedelnei.
Şi acum, toată Sedealna.
Apoi:
Şi pentru ca să ne învrednicim noi…
Se ceteşte a doua Evanghelie, de la Ioan:
În vremea aceea, aeşit Iisus cu ucenicii Săi… Sfârşitul:
Căci aveau să mănânce paştile.
După Evanghelie cântăm: ANTIFONUL al 4-lea, glasul al 5-lea:
Astăzi Iuda lasă pre Învăţătorul şi primeşte pre diavolul; se orbeşte cu patima iubirii de bani, cade din lumină întunecatul. Că în ce chip ar fi putut vedea cel ce a vândut pre luminătorul în treizeci de arginţi? Iară nouă a răsărit Cel ce a pătimit pentru lume. către Carele să strigăm: Cel ce ai pătimit şi Te-ai îndurat de oameni, slavă Ţie.
Astăzi Iuda se leapădă de cinstea lui Dumnezeu şi se înstreinează de dar; fiind ucenic, se face vânzător; în primire prietenească ascunde vicleşug şi nebuneşte socoteşte că este mai bine a sluji iubirii de argint, decât dragostei Stăpânului, făcându-se povaţă adunării cei fără de lege. Iară noi având mântuire pre Hristos, să-L slăvim.
Să avem iubire de fraţi ca nişte fraţi întru Hristos,
668
iar nu nemilostivire către cei de aproape ai noştri. Ca să nu ne osândim ca sluga cea nemilostivă pentru bani şi caIuda căindu-ne fără de nici un folos.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Preaslăvite s-au grăit detine pretutindenea, Născătoare de Dumnezeu, marie; că ainăscut dupre trup pre Făcătorul tuturor, prea lăudată, care nu ştii de nuntă.
ANTIFONUL al 5-lea, glasul al 6-lea:
Ucenicul a tocmit preţul Învăţătorului şi a vândut pre Domnul în treizeci de arginţi cu sărutare vicleană, dându-L pre El celor fără de lege, spre moarte.
Astăzi Făcătorul cerului şi alpământului a zis ucenicilor Săi: S-a apropiat ceasul şi a sositinda, cel ce Măvinde; nimenea să nu se lepededeMine, văzându-Mă pre cruce în mijlocul a doi tâlhari. Că pătimesc ca un om şi mântuesc ca un iubitor de oameni, pre cei ce cred întru Mine.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Ceea ce ai zămislit negrăit în veacul cel mai de pre urmă şi ai născut pre Ziditorul tău, preAcela roagă-L, să mântuească sufletele noastre.
ANTIFONUL al 6-lea, glasul al 7-lea:
Astăzi priveghează Iuda săvândă pre Domnul, pre Mântuitorul lumii Cel mainainte de veci, pre Cel ce a săturat mulţime de oameni din cinci pâini. Astăzi cel fără delege se leapădă de învăţătorul;şi fiind ucenic a dat pre Stăpânul, a vândut cu bani pre Cel ce a săturat cu mană pre om.
Astăzi au pironit pre cruce jidovii pre Domnul Carele a tăiat marea cu toiagul şi i-a povăţuit în pustie. Astăzi a împuns cu suliţa coasta Celui ce a rănit Eghiptul cu bătăi pentrudânşii şi au adăpat cu fiere preCel ce le-a plouat mană de mâncare.
Doamne, viind spre patimacea de voie, zis-ai ucenicilor tăi: De n-aţi putut priveghea un ceas împreună cu Mine, cum v-aţi făgăduit că veţi muri pentru Mine? Vedeţi măcar pre Iuda cum nu doarme, ci se nevoeşte să mă dea celor fără delege. Sculaţi de vă rugaţi! să nu se lepede cineva de Mine, văzându-Mă pre cruce. Îndelung răbdătorule, slavă Ţie.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Bucură-te, Născătoare deDumnezeu, ceea ce ai încăput
669
în pântecele tău pre Cel neîncăput în ceruri! Bucură-te, fecioară, propoveduirea proorocilor, din care ne-a strălucit nouă Emanuil! Bucură-te, maica lui Hristos Dumnezeu!
Sedealna, glasul al 7-lea:
Ce pricină te-a făcut, Iudo, vânzător, Mântuitorului? Au doară te-a despărţit din ceata apostolilor? Au doară te-a lipsit de darul tămăduirilor? Au doară cinând împreună cu ceilalţi, pre tine te-a gonit de la masă? Au doară picioarele celorlalţi le-a spălat, iar ale tale nu le-a băgat în seamă? O! De cât bine te-ai făcut uitător! Iată, năravul tău cel nemulţumitor se vădeşte, iar îndelungă răbdarea cea neasemănată şi mare mila Lui, sepropovedueşte.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Evanghelia a treia, de la Mateiu:
În vremea aceea, cei ce-L prinseseră pe Iisus L-au dus la Caiafa…
Sfârşitul:
Şi ieşind afară, a plâns cu amar.
ANTIFONUL al 7-lea, glasul al 8-lea:
Doamne, răbdând toate, aşa le-ai zis celor fără de lege ce Te-au prins: De aţi şi rănit pre păstorul şi aţi risipit cele două sprezece oi, pre ucenicii Mei, dar aş fi putut să aduc înainte mai mult decât două sprezece legheoane de îngeri. Ci rabd îndelung, ca să se plinească cele ce am arătat vouă prin proorocii Mei, cele nearătate şi ascunse. Doamne, slavă Ţie.
De trei ori tăgăduindu-Te Petru, îndată a cunoscut ceea ce s-a zis lui; şi Ţi-a adus Ţie lacrimi de pocăinţă. Doamne, fii mie milostiv şi mă mântueşte!
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Ca pre ceea ce este uşă de mântuire şi grădină veselitoare şi nor al luminii cei veşnice, să lăudăm toţi pre sfânta Fecioară, zicând ei: Bucură-te!
ANTIFONUL al 8-lea, glasul al 2-lea:
Spuneţi călcători de lege, ce aţi auzit de la Mântuitorul nostru? Au n-a dat El legea şi învăţăturile proorocilor? Dară cum aţi gândit să daţi lui Pilat pre Dumnezeu, Cuvântul Cel din Dumnezeu şi Izbăvitorul sufletelor noastre?
Să se răstignească! strigau cei ce se îndestulau pururea cu darurile Tale şi cereau pre făcătorul de rele în locul Făcătorului de bine, ucigaşii drepţilor. Iară Tu tăceai, Hristoase, suferind obrăznicia lor, vrând să pătimeşti şi să ne mântueşti pre noi, ca un iubitor de oameni.
670
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu, pre Cel ce s-a născut din tine, roagă-L, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că mult poate rugăciunea maicii, spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată; că milostiv este şi poate să mântuească, Cela ce a primit a pătimi pentru noi.
ANTIFONUL al 9-lea, glasul al 3-lea:
Pus-au treizeci de arginţi preţul Celui preţuit, pre Carele L-au preţuit fiii lui Israil; privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, că duhul este deştept, iară trupul neputincios; pentru aceasta, priveghiaţi.
Datu-mi-au spre mâncarea mea fiere şi întru setea mea m-au adăpat cu oţet; iar Tu, Doamne, scoală-mă şi le voiu răsplăti lor.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Noi, cei din neamuri, te lăudăm pre tine Preacurată Născătoare de Dumnezeu, că ai născut pre Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce prin tine a mântuit pre oameni din blestem.
Sedealna, glasul al 8-lea:
O, cum Iuda cel ce era oarecând ucenic, a gândit vânzare asupra Ta! A cinat împre ună cu vicleşug, vicleanul şi nedreptul şi mergând a zis preoţilor: Ce-mi veţi da mie şi eu voiu da vouă pre acela, carele a stricat legea şi a spurcat Sâmbăta. Îndelung răbdătorule Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; tot aceasta. Evanghelia a patra, de la Ioan.
Învremea aceea, de laCaiafa au dus pe Iisus în Pretoriu…
Sfârşitul:
L-au dus să îl răstignească.
ANTIFONUL al 10-lea, glasul al 6-lea:
Cel ce se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, stătut-a gol la judecată şi a primit palme peste obraz din mâinile care le-a zidit. Şi poporul cel călcător de lege a răstignit pre Domnul slavei pre cruce.
Atuncea s-a rupt catapeteasma bisericii; soarele s-a întunecat, nesuferind să vadă bat jocorit pre Dumnezeu, de Carele se cutremură toate. Aceluia să ne închinăm.
Ucenicul s-a lepădat, iară tâlharul a strigat: Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!
Împacă lumea, Doamne, Cel ce bine ai voit a lua trup din fecioară pentru robi; Te lăudăm cu un glas, iubilorule de oameni.
671
ANTIFONUL al 11-lea, glasul al 6-lea:
Pentru binele care ai făcut, Hristoase, neamului evreesc, Te-au osândit să Te răstignească, adăpându-Te cu oţet şi fiere. Ci le dă lor, Doamne, dupre faptele lor, că n-au cunoscut milostivirea Ta.
N -au fost îndestulate, Hristoase, neamurile evreeşti cu vânzarea, ci încă clătiau cu capetele aducându-Ţi bat jocură şi hulă. Ci le dă lor, Doamne, dupre faptele lor, că au gândit asupra Ta deşertăciune.
Nici pământul carele s-a cutremurat, nici pietrele cari s-au despicat n-au plecat pre jidovi; nici catapeteasma bisericii, nici învierea morţilor. Ci le dă lor, Doamne, dupre faptele lor, că au gândit asupra Ta deşertăciune.
Slavă, şi acum; a Născătoarei.
Ştim căS-a întrupat din tine Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce una eşti curată, una binecuvântată; pentru aceasta lăudându-te neîncetat, pre tine te slăvim.
ANTIFONUL al 12-lea, glasul al 8-lea:
Acestea zice Domnul către jidovi: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am supărat? Pre orbii voştri i-am luminat, pre cei leproşi i-am curăţit, pre bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc ca să Mă iubiţi, pre cruce M-aţi pironit.
De acum nu voiu mai răbda, chema-voiu neamurile Mele şi acelea Mă vor preaslăvi împreună cu Tatăl şi cu Duhul şi Eu le voiu dărui vieaţă veşnică.
Astăzi catapeteasma bisericii se rupe, spre mustrarea călcătorilor de lege, şi soarele îşi ascunde razele sale, văzând pre Stăpânul răstignindu-Se.
Legiuitorii lui Israil, jidovi şi farisei, ceata apostolilor strigă către voi: Iată biserica pe care o aţi stricat voi; iată mielul pre Carele L-aţi răstignit şi L-aţi dat mormântului. Dară S-a sculat cu puterea Sa. Nu vă înşelaţi, jidovi, că El este Cel ce v-a mântuit prin mare şi v-a hrănit în pustie. Acesta este vieaţa, lumina şi pacea lumii.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Bucură-te, uşa împăratului slavei, prin care a trecut însuşi Cel prea înalt şi o a lăsat iarăşi pecetluită, spre mântuirea sufletelor noastre!
Sedealna, glasul al 8-lea:
Când ai stătut înaintea Caiafei, Dumnezeule, şi Te-ai datlui Pilat judecătorul, puterilecereşti s-au clătit de frică; şi când Te-ai înălţat pre lemn înmijlocul a doi tâlhari, ai fost socotit cu cei fără de lege, Celace eşti fără de păcate, ca sământueşti pre om. Îndelungrăbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; tot aceasta. Evanghelia a 5-a, de laMateiu. În vremea aceea, Iuda vânzătorul, văzând…
Sfârşitul:
l-au pus să ducă crucea lui Iisus.
ANTIFONUL al 13-lea, glasul al 6-lea:
Adunarea jidovilor Te-au cerut la Pilat să Te răstignească, doamne. Şi neaflândvină întru Tine, a slobozit pre vinovatul Varava; iară preTine Cel drept Te-a judecat spre pierdere, agonisindu-şipăcatul uciderii. Ci dă-le lor, Doamne, răsplătirea lor, că au cugetat asupra Ta deşerte.
De Carele toate se înfricoşează şi se cutremură şi pre Carele toată limba Îl laudă, pre îi Hristos, puterea lui Dumnezeuşi înţelepciunea lui Dumnezeu, preoţi l-au lovit cu palme
672
preste obraz şi i-au dat fiere.
Şi toate a primit a le pătimi, vrând să ne mântuească pre noi de fără-de-legile noastre, cu sângele Său, ca un iubitorde oameni.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut prin cuvânt, mai presus de cuvânt, pre Făcătorul tău, pre Acela roagă-L, să mântuească sufletelenoastre.
ANTIFONUL al 14-lea, glasul al 8-lea:
Doamne, Cela ce ai primit întru însoţire pre tâlhaa?rul cel ce şi-a spurcat mâinile în sânge, numără-ne şi pre noiîmpreună cu dânsul, ca un bun şi de oameni iubitor.
Puţin glas a slobozit tâlharul pre cruce şi mare Credinţă a aflat. Întru o clipeală s-a mântuit şi întâiu el deschizând uşile raiului, a intrat. Cel ceai primit pocăinţa aceluia, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Bucură-te, ceea ce ai primit prin înger bucuria lumii. Bucură-te, ceea ce ai născut pre Făcătorul tău şi Domnul!Bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi maică lui HristosDumnezeu!
673
ANTIFONUL al 15-lea, glasul al 6-lea:
Acesta se cânta de amândouă stranele împreună, stih după stih.
Astăzi S-a spânzurat pre lemn, Cel ce a spânzurat pământul pre ape. (de trei ori). Cu cunună de spini S-a încununat împăratul îngerilor. Cuporfiră mincinoasă S-a îmbrăcat, Cel ce îmbracă cerulcu nori. Lovire preste obraza luat, Cel ce a slobozit îniordan pre Adam. Cu piroane S-a pironit mirele Bisericii. Cusuliţa S-a împuns Fiul Fecioarei! Închinămu-ne patimilor tale, Hristoase.
Arată-ne nouă şi slăvită înviereata (De 3 ori).
Să nu prăznuim ca jidovii, că Paştile noastre, Hristos, pentru noi S-a jertfit. Ci, să necurăţim pre noi înşine de toată întinăciunea şi curat să nerugăm Lui. Scoală-Te, Doamne, mântueşte-ne pre noi, ca un iubitor de oameni.
Crucea Ta, Doamne, este vieaţă şi înviere poporuluiTău; şi spre dânsa nădăjduindu-ne, Te lăudăm pre Tine, dumnezeul nostru, Cel ceTe-ai răstignit pentru noi, milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Văzându-Te, Hristoase, răstignit ceea ce Te-a născut, a
674
strigat: Ce taină streină estea ceasta ce văd, Fiul meu?Cum mori pironindu-Te cutrupul pre lemn, dătătorule de vieaţă?
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobia: Degrab ne întâmpină…
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul legii cu scump sângele Tău, pre cruce pironindu-Te şi cu suliţa împungându-te nemurire ai izvorît oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; tot aceasta. Evanghelia a şasea, de laMarcu.
În vremea aceea, ostaşii au dus pe Iisus…
Sfârşitul:
Ca să vedem şi să credem în El.
Apoi Fericirile. Punem nouă stihiri, glasul al 4-lea:
Întru împărăţia Ta pomeneşte-ne pre noi, Doamne, când vei veni întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora este împărăţia cerurilor.
Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
Fericiţi cei ce flămânzesc şi insetoşează de dreptate, că aceia se vor sătura.
prin lemn s-a izgonit Adam din raiu, iară prin lemnul crucii tâlharul în raiu s-a sălăşluit. Că acela gustând, acălcat porunca Făcătorului; iaracesta, împreună răstignindu-se, a mărturisit Dumnezeupre cel ce se tăinuia. Pomeneşte-ne şi pre noi, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor rnilui.
Pre Făcătorul legii L-au cumpărat cei fără de lege de la ucenic şi, ca pre un călcător de lege, L-au pus de faţă înaintea judecăţii lui Pilat, strigând: Răstigneşte-l! pre Cel ce le-a dat lor mană în pustie. Iarănoi urmând tâlharului celui drept, să strigăm cu Credinţă: Pomeneşte-ne pre noi, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre Dumnezeu.
Adunarea ucigătorilor deDumnezeu, neamul jidovilor cel fără de lege, nebuneşte striga către Pilat: Răstigneşte pre Hristos, cel nevinovat! Şi mai vârtos cereau ei pre Varava. Iară noi strigăm cu glasultâlharului celui cu minte bună:Pomeneşte-ne şi pre noi, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.
Coasta Ta cea purtătoare de vieaţă, revărsându-se ca un izvor din Edem, adapă, Hristoase, Biserica Ta, ca pre un raiu cuvântător; de undeîmpărţindu-se ca nişte casede ape, în patru Evanghelii, adapă lumea, veselind făptura şi învăţând neamurile să seînchine cu Credinţă împărăţiei Tale.
Fericiţi cei izgoniţi pentru dreptate, că acelora este împărăţia cerurilor.
Răstignitu-Te-ai pentru mine, ca să-mi fântâneşti mie iertare; împunsu-Te-ai în coastă, casă-mi izvorăşti pârae de vieaţă; cu piroane Te-ai pironit, ca, crezând eu prin adâncul patimilor Tale înălţimii puterii Tale, să-Ţi strig: Dătătorule de vieaţă, Hristoase, slavă Crucii Tale, Mântuitorule, şi patimii Tale.
Fericiţi veţi fi, când vă vor ocărî şi vă vor goni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind pentru Mine.
Când Te-ai răstignit, Hristoase, toată făptura văzându-Te s-a cutremurat; temeliile pământului s-au clătit de frica puterii Tale, luminătorii s-au ascuns şi catapeteasma bisericii s-a rupt; munţii s-au cutremurat şi pietrele s-au despicat şi tâlharul cel Credincios strigă cu noi, Mântuitorule: Pomeneşte-ne întru împărăţia Ta.
Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri.
Zapisul nostru l-ai spart, Doamne, şi socotindu-Te între cei morţi, ai legat pre tiranul cel de acolo, scăpând pre toţi din legăturile morţii, cu învierea Ta; prin care ne-am luminat, Doamne, iubitorule de oameni şi strigăm Ţie: Pomeneşte-ne şi pre noi, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
675
Slavă, a treimei:
Pre Tatăl şi pre Fiul şi pre Duhul Sfânt, toţi Credincioşii cu un gând dupre vrednicie a slăvi să ne rugăm; unimea Dumnezeirii ce este în trei ipostasuri, care rămâne neamestecată, singură prin sine, nedespărţită şi neapropiată, prin care ne mântuim de focul muncilor.
Şi acum, A născătoarei.
Pre Maica Ta, Hristoase, care Te-a născut fără sămânţă, dupre trup, şi a rămas adevărat Fecioară nestricată şi după naştere; pre aceasta aducem Ţie spre rugăciune, Stăpâne mult milostive, ca să se dăruească iertare de greşale, celor ce strigă pururea: Pomeneşte-ne şi pre noi, Mântuitorule, întru împărăţia Ta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi.
Stih:
Dumnezeule, Dumnezeul meu, ia aminte; pentru ce m-ai lăsat?
Evanghelia a 7-a, de la Mateiu.
În vremea aceea ajungândostaşii…
Sfârşitul:
Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta.
Şi se face cetire. Apoi Psalmul 50 şi după acesta, Evanghelia a 8-a, de la Luca.
În vremea aceea, duceau împreună cu Iisus doi făcători derele…
Sfârşitul:
Din Galileea, stând departe, priveau acestea.
Şi îndată cântăm:
Tricântarea, facerea lui Cosma.
Irmosul de două ori şi troparele pe 12 şi pre urmă iar Irmosul într-amândouă stranele împreună.
Cântarea a 5-a, glasul al 6-lea, Irmos:
La Tine mânec, Cela ce pentru milostivire Te-ai mic şorat pre Tine, Cel neschimbat, pentru cel căzut, şi până la patimă Te-ai plecat, Cela ce eşti fără de patimă, Cuvinte al lui Dumnezeu; pace dă-mi mie, iubitorule de oameni.
Dacă şi-au spălat picioarele, şi mainainte s-au curăţit cu împărtăşirea dumnezeeştei Tale Taine, Hristoase, slugile Tale s-au suit acum împreună cu Tine, din Sion, la muntele cel mare al Măslinilor, lăudându-Te pre Tine, iubitorule de oameni.
Zis-ai: Vedeţi prietenilor, nu vă turburaţi; acum s-a apropiat ceasul ca să fiu prins şi să fiu dat morţii de mâinile celor fără de lege; şi toţi vă veţi risipi, lăsându-Mă pre Mine. Însă vă voiu aduna iarăşi, ca să mă vestiţi pre Mine iubitor de oameni.
CON DAC glasul al 8-lea:
pre Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniţi toţi să-L lăudăm, că pre Acela L-a văzut Maria
676
pre lemn şi a zis: De şi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.
ICOS:
Văzând mieluşeaua, Maria, pre Mieluşelul său trăgându-se la junghiere, mergea după Dânsul sdrobită, împreună şi cu alte femei, strigând aşa: Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci această călătorie grabnică? Au doară este iarăşi altă nuntă în Cana şi acolo Te grăbeşti acum, ca să le mai faci lor vin din apă? Oare merge-voiu cu Tine, Fiule, sau voiu aştepta mai bine? Dă-mi cuvânt, Cuvinte; nu mă trece tăcând, Cel ce m-ai păzit curată; Că Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.
SINAXAR
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA VINERI
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În sfânta şi marea Vineri, prăznuim sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşatele patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste faţă, palmele, insultele, bat jocorile, haina de porfiră, trestia, buretele, oţetul, piroanele, suliţa şi înainte de toate crucea şi moartea, pe care le-a primit de bună voie pentru noi. Mai facem încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharulrecunoscător, care a fost răstignit împreună cu El.
Stihuri la răstignire.
Deşi mort pe cruce, Eşti viu Dumnezeu, Căci tu eşti, Cuvinte, Fiu Lui Dumnezeu!
Stihuri la tâlharul celrecunoscător.
Când tâlharul a strigat:
Doamne, pomeneşte-mă!
Atunci raiul încuiat Uşile şi-a deSculat.
După ce Domnul a fost vândut de prietenul şi ucenicul Lui cu treizeci de arginţi, a fost dus mai întâi la Ana arhiereul. Acesta L-a trimis la Caiafa, care L-a scuipat şi L-a lovit peste faţă; şi pe când îşi bătea joc şi râdea de El a auzit spunându-I-se: Profeţeşte-ne, cine Te-a lovit. Acolo au venit şi doi martori mincinoşi care au mărturisit că Hristos a spus: Stricaţi templul acesta şi în trei zile îl voiu ridica şi că a spus că este Fiul lui Dumnezeu. Arhiereul şi-a rupt hainele neputând suferi aşa numita de el hulă. Când s-a făcut ziua L-au dus în pretoriu la Pilat, şi ei n-au intrat, spune Scriptura, ca să nu se spurce, ci să poată mânca Paştele. Pilat a ieşit afară şi i-a întrebat: Care este vina lui? Şi pentru că n-a găsit nici o vină în El, îl trimite la Caiafa; iar acesta îl trimite din nou la Pilat, căci şi Pilat se pornise spre uciderea Lui. Pilat a spus: Luaţi-l voi şi răstigniţi-l şi după legea voastră judecaţi-l. Ei au spus iarăşi: Nouă nu ne este îngăduit să omorîm pe nimeni. Prin aceste cuvinte au aţâţat pe Pilat ca să-L răstignească. Pilat L-a întrebat pe Hristos dacă este împăratul Iudeilor. El a mărturisit că este, dar este Împărat veşnic: împărăţia Mea, a spus El, nu este din lumea aceasta! Pilat, voind să-L libereze, le-a spus mai întâi că nu găseşte nici o vină deosebită în El, apoi le-apropus să libereze pe unul din cei închişi. Iudeilor însă le-a fost mai drag Varava decât Iisus. În sfârşit Pilat L-a dat Iudeilor, după ce mai întâi L-a biciuit pe Iisus. Este apoi dus de soldaţi, îmbrăcat cu hlamidă roşie, încununat cu cunună de spini şi în mâini I-au pus trestie. Era bat jocorit de soldaţi şi-I spuneau: Bucură-te împăratul Iudeilor. După ce L-au bat jocorit aşa, Pilat a spus din nou: Nu găsesc în el nici o vină de moarte. Ei însă au spus: Noi îl osândim pentru că s-a numit pe el Fiul lui Dumnezeu. Pe când spuneau acestea, Iisus tăcea. Mulţimea a strigat lui Pilat: Răstigneşte-l, răstigneşte-l! Ei voiau să-L dea unei morţi necinstite, ca să îndepărteze din mijlocul lor amintirea Lui cea bună. Pilat îşi bate joc oarecum de ei zicându-le: Pe împăratul vostru să-l răstignesc? Ei au răspuns: N-avem alt împărat decât pe Cezar! Evreii, pentru că n-aureuşit nimic cu hulele lor, aduc în discuţie pe Cezar ca cel puţin aşa să-şi sature furia lor. Într-adevăr au spus: Tot cel care se face pe sine împărat se împotriveşte Cezarului. În timpul acesta femeea lui Pilat, înfricoşată de visuri, a trimis la Pilat să-i spună: Să nu faci nimic dreptului acestuia! Ea, din pricina lui Iisus, suferise mult în timpul nopţii. Pilat s-a spălat pe mâini, lepădându-se prin asta de vina sângelui. Iudeii însă au strigat: Sângele lui peste noi şi peste copiii noştri! Dar dacă-l slobozeşti pe el nu eşti prieten Cezarului. Aşa dar Pilat L-a legat, deşi ştia bine că-i nevinovat, L-a osândit la moarte pe cruce, şi le-a slobozit pe Varava. Când a văzut Iuda aceasta, aruncând arginţii a plecat şi ducându-se a luat o frânghie şi s-a spânzurat; în urmă s-a umflat mult şi a crăpat.
Ostaşii L-au bătut peste faţă cu trestia şi I-au pus în spate crucea. Apoi au silit pe Simon Chirineanul să-I ducă crucea. Au ajuns pe la ceasul al treilea în locul Căpăţânii şi acolo L-au răstignit. A fost răstignit împreună cu doi tâlhari ca să fie şi el socotit un făcător derele. Pentru a-L înjosi, soldaţii au împărţit hainele Lui, iar pentru cămaşa sa, care era făcută dintr-o bucată şi nu avea nici o cusătură, au aruncat sorţi, săvârşind cea mai mare nelegiuire. Dar nu numai acestea, ci şi pe când era pe cruce îşi băteau joc de El, zicând: O, cel ce strici biserica şi în trei zile o zideşti, mântueşte-te pe tine! Şi iarăşi: Pe alţii a mântuit, dar pe sine nu poate să se mântuiască. Şi iarăşi: Dacă eşti împăratul lui Israil, coboarâ-te acum de pe cruce şi vom crede în tine! Iudeii dacă ar fi crezut în cele ce spuneau, ar fi trebuit să se apropie de El fără nici o îndoială, căci într-adevăr Hristos erarecunoscut de întreaga fire nu numai ca împărat al lui Israil, ci şi al întregei lumi. Ce însemna oare întunecarea soarelui în ceasul al treilea şi în miezul zilei? Ce însemna cutremurarea pământului? Ce însemna despicarea pietrelor, care au mustrat învârtoşarea inimii Iudeilor? Ce însemna învierea multor trupuri, care ne-a învăţat Credinţa în învierea obştească şi puterea Celui ce-a pătimit? Ce însemna sfâşierea în două a catapetesmei templului, ca şi cum şi ea ar fi fost supărată din pricina Celui care a fost slăvit în ea şi pătimeşte acum? Ce însemnau apoi celelalte lucruri descoperite, dar care n-au putut fi văzute? Aşa dar în ceasul al treilea, după cum spune dumnezeescul Marcu, a fost răstignit. Din ceasul al şaselea până în ceasul al nouălea s-a făcut întunerec. Longhin sutaşul, când a văzut aceste lucruri minunate şi mai cu seamă întunecarea soarelui, a strigat cu voce mare: Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu a fost acesta! Unul dintre tâlhari îl insulta peIisus; celălalt, însă, îl ţinea de rău cu asprime şi a mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu. Mântuitorul i-a răsplătit Credinţa lui şi i-a făgăduit petrecerea în rai împreună cu El.
677
În sfârşit, după ce a fost insultat din destul, Pilat a scris pe cruce şi cuvintele: împăratul Iudeilor. Deşi Iudeii s-au împotrivit să scrie aşa, zicând că el s-a numit împărat al Iudeilor, totuşi Pilat a spus împotriva lor din nou: Ce-am scris, am scris! Apoi Mântuitorul a strigat: Mi-i sete!. Ei au amestecat isop cu fiere şi I l-au dat să-l bea. Şi spunând: Săvârşitu-s-a, înclinând capul şi-a dat Duhul. Toţi s-au îndepărtat de acolo. Lângă crucea Lui stătea numai Mama Lui şi sora ei, Maria lui Cleopa, pe care Ioachim i-o născuse lui Cleopa ce murise fără copii. Mai era încă şi Ioan, iubitul lui ucenic. Nerecunoscătorii Iudei, pentru că nu voiau să vadă trupurile pe cruce au cerut lui Pilat (pentru că era marea zi a Paştelui şi era Vineri) ca să sfărâme fluerile picioarelor osândiţilor spre a muri mai repede. Şi au sfărâmat fluierile picioarelor celor doi tâlhari, căci mai trăiau încă; dar când au venit la Iisus şi L-au văzut că şi murise, s-au oprit de a le mai sfărâma. Unul dintreostaşi, casă facă plăcere Iudeilor nerecunoscători, a întins suliţa şi L-a împuns pe Hristos în coasta dreaptă şi îndată a ieşit sânge şi apă: apă, pentru ca să se vadă că era om, sânge, pentru ca să se vadă că era mai presus de om. Sau altă explicaţie: sânge din pricina împărtăşirii cu dumnezeeştile sfinţenii, iar apă din pricina botezului. Aceasta a văzut-o Ioan şi a mărturisit-o şi adevărată este mărturisirea lui. El a fost de faţă la toate şi le-a văzut şi ceea ce a văzuta scris. Căci dacă ar fi minţit, n-ar fi scris şi cele care par că sunt spre necinstirea învăţătorului. Se spune că Ioan fiind de faţă atunci a strâns din coasta curgătoare de viaţă într-un vas preasfântul şi dumnezeescul sânge. După ce s-au săvârşit aceste fapte mai presus de fire, pe înserate, Iosif dinarimateia, ucenic al Lui la început, care se ascunsese ca şi ceilalţi, s-a dus cu îndrăzneală la Pilat, pe care-l cunoştea, şi i-a cerut trupul lui Iisus. Pilat i-a îngăduit să-l ia. Iar el, pogorîndu-l de pe cruce, l-a dat jos cu multă evlavie. Pe când se lăsa noaptea, a venit Nicodim, aducând un amestec preparat de multă vreme din smirnă şi aloe. L-a înfăşurat în giulgiuri, după cum obişnuiau să facă Iudeii şi l-a îngropat în apropiere în mormântul tăiat în piatră al lui Iosif, unde nu mai fusese îngropat nimeni înainte. S-a făcut asta ca nu cumva să se spună că altul a înviat, atunci când a înviat Hristos. Evanghelistul a amintit de amestecul de aloe şi smirnă; aceste mirodenii aveau însuşirea de a lipi; şi s-a întrebuinţat amestecul de smirnă şi aloe ca să nu se creadă că a fost furat atunci când vor vedea giulgiurile şi mahrama lăsate în mormânt. Într-adevăr, cum ar fi fost cu putinţă furtul, odată ce smirna şi aloea nu mai lăsau să se
678
deslipească giulgiurile de trup, deoarece se făceau una cu trupul, ca şi cum s-ar fi născut odată cu el? Toate aceste fapte minunate s-au întâmplat Vineri. De asta purtătorii de Dumnezeu părinţi au rânduit ca Vineri să facem pomenire de toate acestea cu sdrobire de inimă şi cu umilinţă.
Trebue să se ştie că Domnul a fost răstignit în ziua a şasea a săptămânii, adică Vineri, pentru motivul că la început omul a fost făcut în ziua a şasea. A fost răstignit în ceasul al şaselea din zi, pentru că în acest ceas, după cum se spune, şi Adam şi-a întins mâinile şi s-a atins de pomul oprit şi a murit. Pentru asta trebuia să fie creat din nou omul în acelaşi ceas în care a fost zdrobit. A fost răstignit în grădină, pentru că şi Adam a călcat porunca în grădina raiului, Băutura amară pe care a gustat-o Hristos preînchipuia gustarea lui Adam. Loviturile cu palmele arătau slobozirea noastră. Scuiparea şi purtarea necinstită cu El arătau cinstirea noastră. Cununa cu spini, îndepărtarea blestemului. Hlamida de purpură, îmbrăcămintea împărătească în locul hainelor de piele. Piroanele, desăvârşita nemişcare a păcatului nostru. Crucea, pomul cel din rai. Coasta împunsă preînchipuia coasta Lui Adam din care a fost făcută Eva, prin care a venit călcarea poruncii. Suliţa arată că îndepărtează de la mine sabia cea de foc. Apa din coastă este icoana botezului. Sângele şi trestia ne arată că Hristos ne-a dăruit, scriind cu litere roşii, vechea patrie. Se spune că în locul în care a fost răstignit Hristos, capul tuturora, se afla căpăţâna lui Adam. Pricina pentru care locul în care a fost răstignit Domnul se numeşte Locul Căpăţânii este aceasta: pe vremea potopului, căpăţâna lui Adam a fost scoasă afară din pământ şi colinda de colo colo despuiată de carne şi stingheră; era o vedenie îngrozitoare pentru cei care o vedeau. se lomon. dinrespect pentru strămoş. Împreună cu toată oastea a acoperit-o cu foarte multe pietre. De asta a şi fost numit de atunci locul acela pardosit cu pietre. Unii sfinţi aleşi spun pe temeiul predaniei, că şi Adam a fost îngropat acolo de un înger. Aşa dar acolo unde era stârvul, acolo s-a aşezat vulturul Hristos, veşnicul împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn.
Prin milostivirea Ta cea mai presus de fire, hristoase Dumnezeule, milueşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Chipul răutăţii cei protivnice lui Dumnezeu, dumnezeeştii tineri l-au defăimat;
iar asupra lui Hristos întărâtându-se adunarea celor fără de lege, sfătueşte cele deşarte şi gândeşte să ucidă pre Cela ce ţine vieaţa în mână. Pre Carele toată făptura bine-L cuvintează, slăvindu-L în veci
Zis-ai, Hristoase, ucenicilor: Scuturaţi acum somnul de la lumina ochilor şi la rugăciune privegheaţi, ca să nu pieriţi întru ispită; şi mai vârtos tu, Simone, că celui mai tare este ispita mai mare; înţelege-Mă, Petre, pre Mine, pre Carele toată făptura Mă binecuvintează, slăvindu-Mă în veci.
Cuvânt spurcat niciodată nu voiu scoate din buzele mele, Stăpâne, zis-a Petru. Cu Tine voiu muri ca un mulţumitor, de s-ar şi lepăda de Tine toţi. Că nu trupul şi sângele, ci Tatăl Tău Te-a descoperit mie. Pre Carele toată făptura bine Te cuvintează, slăvindu-Te în veci.
Adâncul înţelepciunii cei dumnezeeşti şi al ştiinţei, cu totul l-ai cercat şi noianul judecăţilor Mele nu l-ai ajuns, omule, Domnul a zis. Deci, fiind trup, nu te lăuda, că de trei ori te vei lepăda de Mine. Pre Carele toată făptura Mă
679
binecuvintează, slăvindu-Mă în veci.
Te lepezi Simone Petre, de ceea ce vrei să faci curând, precum s-a zis. Ci fără zăbavă viind la tine o slujnică te va spăimânta, a zis Domnul. Dară plângând cu amar, Mă vei afla milostiv pre Mine, pre Carele toată făptura Mă binecuvintează, slăvindu-Mă în veci.
Ceea ce eşti mai cinstită…
nu cântăm
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu Cuvântul ai născut, pre tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Oastea cea pierzătoare a celor ce urau pre Dumnezeu, adunarea celor plini de răutăţi, a ucigaşilor de Dumnezeu, a venit la Tine, Hristoase, şi te-au tras ca pre un nedrept, pre Tine, Ziditorul tuturor, pre Carele slăvim.
Neînţelegând păgânii legea şi cetind în zadar glasurile proorocilor, ca pre o oaie Te-au tras pre Tine, Stăpânul tuturor, să Te junghie fără dreptate pre Tine, pre Carele Te slăvim.
Preoţii şi cărturarii împreună fiind răniţi de răutatea cea pizmăreaţă, dat-au păgânilor ca un dar vieaţa să oucidă; adică pre Cel ce este din fire dătător de vieaţă, pre Carele Te slăvim.
Încunjuratu-Te-au ca nişte câini mulţi şi Te-au lovit, împărate, cu palme preste obraz şi Te-au întrebat, mărturisind minciuni asupra Ta; ci toaterăbdând, pre toţi i-ai mântuit.
Irmosul:
ceea ce eşti mai cinstită…
Apoi, Luminânda, de trei ori.
Într-o zi ai învrednicit, doamne, pre tâlharul în raiu; şi pre mine luminează-mă cu semnul crucii şi mă mântueşte.
Apoi, Evanghelia a noua, de la Ioan: în vremea aceea, lângă crucea lui Iisus…
Sfârşitul:
Vedea-vor pe Acela, pe care L-au împuns.
Şi îndată:
Toată suflarea să laude pre Domnul… pe glasul al 3-lea.
Punem Stihirile pe patru şi cântăm aceste Idiomele, glasul al 3-lea, repetând pe cea
Două lucruri şirele a făcutfiul meu cel întâiu născut, Israil: pre Mine, izvorul apei vieţii M-a părăsit, şi şi-a săpat
680
luişi puţ sfărâmat. Pre Mine M-a răstignit pre lemn, iară şi pre Varava l-a cerut şi l-a slobozit. Spăimântatu-s-a cerulde aceasta şi soarele şi-a ascuns razele; iară tu, Israile, nu te-ai ruşinat, ci morţii M-ai dat. Iartă-le lor, Părinte Sfinte,
că nu ştiu ce au făcut. (de două ori).
Fiecare parte a sfântului Tău trup a răbdat ocară pentru noi: capul, spini; faţa, scuipări; fălcile, loviri cu palme;
gura, gustarea oţetului celuiamestecat cu fiere; urechile, hulele cele păgâneşti; spatele, biciuri şi mâna, trestie; întinsorile a tot trupul pre cruce;
încheieturile, cuie şi coasta, suliţă. Cela ce ai pătimit pentru noi şi ne-ai mântuit pre noi din patimi; Carele Te-aismerit pentru noi, prin iubireaTa de oameni, şi ne-ai înălţat, Atot puternice Mântuitorule, milueşte-ne pre noi.
Răstignindu-Te Tu, hristoase, toată făptura văzând s-acutremurat; temeliile pământului s-au clătit de frica puteriiTale. Că înălţându-Te astăzi, a pierit neamul jidovesc. Catapeteasma bisericii s-a ruptîn două şi morţii din mormânturi au înviat; sutaşul văzândminunea, s-a înfricoşat; iară maica Ta, stând lângă Tine, Pentru că mormântul acesta era aproape, a strigat, plângând ca o maică şi zicând: Cum nu voiu plânge şi nu mă voiu bate în piept, văzându-Te pre Tine spânzurat pre lemn, gol ca un vinovat? Cela ce Te-ai răstignit şi Te-ai îngropat şi ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, glasul al 6-lea:
Desbrăcatu-M-au pre Minede hainele Mele şi M-au îmbrăcat cu haină roşie; pus-au pre capul Meu cunună de spini şi Mi-au dat trestie în mânacea dreaptă, ca să-i sfărâmpre ei ca vasele olarului.
Şi acum, asemenea.
Spatele Mele le-am dat spre bătăi şi faţa Mea nu o amîntors despre scuipări. Înaintea judecăţii lui Pilat am stătut şi răstignire am răbdat, pentrumântuirea lumii.
Apoi, Evanghelia a zecea, de la Marcu.
În vremea aceea, a venit Iosif… Sfârşitul:
I ară Maria Magdalena şi Maria lui Iosif priveau unde-L pun.
Apoi:
Slavă Întru cei de sus lui Dumnezeu…
Şi Îndată, Ectenia:
Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă Domnului…
Ecfonisul:
Că Dumnezeul milelor…
ŞUndată, Evanghelia a unsprezecea, de la Ioan.
În vremea aceea, Iosif dinarimatec a… Sfârşitul:
681
Apoi cântăm Stihoavna, stihiri idiomele, ÎNTR-amândouă stranele împreună.
Glasul 1-iu.
Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pre Tine, Hristoase, pre cruce răstignit. Soarele s-a întunecat şi temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate; Cela ce ai răbdat de voie pentru noi, Doamne, slavă Ţie.
Stih:
Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.
Glasul al 2-lea:
Poporul cel păgânesc şi fără-de-lege, pentru ce a cugetat cele deşarte? Pentru ce a judecat spre moarte pre Cela ce este vieaţa tuturor? Minune mare! Făcătorul lumii S-a dat în mâinile celor fără de lege şi S-a înălţat pre lemn, iubitorul de oameni, ca să slobozească din iad pre cei legaţi cari strigă: îndelung răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Stih:
Dat-au spre mâncarea Mea fiere şi spre setea Mea M-au adăpat cu oţet.
Astăzi văzându-Te pre Tine, Cuvinte, Fecioara cea fără prihană, spânzurat pre cruce, tânguindu-se cu milă, ca o maică, s-a rănit la inimă cu amar şi suspinând cu durere dintru adâncul sufletului sgâriindu-şi obrazul şi părul smulgându-şi
încă şi în piept bătându-se, a strigat cu jale: Amar mie, dumnezeescule Fiu! Vai mie, lumina lumii! Cum ai apus de la ochii mei, mielul lui Dumnezeu? Pentru care cetele celor fără de trupuri s-au cuprins de spaimă, zicând: Cela ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie.
Stih:
Iară Dumnezeu, împăratul nostru, mai înainte de veci a făcut mântuire în mijlocul pământului.
Pre lemn răstignit văzându-Te, Hristoase, preTine, Făcătorul şi Dumnezeul tuturor, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, a strigat cu amar: Fiul meu, unde a apus frumuseţea chipului Tău? Nu sufer a Te vedea fără dreptate răstignit. Însă grăbeşte de Te scoală, ca să văd şi eu învierea Ta din morţi, cea de a treia zi.
Slavă, glasul al8 -lea:
Doamne, suindu-Te pre cruce, a căzut frică şi cutremur asupra făpturii; de vreme ce şi pământul l-ai oprit să nu înghită pre cei ce Te-au răstignit şi iadului ai poruncii să sloboadă din sine pre cei legaţi. Judecătorule al celor vii şi al celor morţi, Cela ce spre înoirea oamenilor ai venit să dai vieaţă iară nu moarte, iubitorule de oameni, slavă Ţie.
Şi acum…
Acum se întinge condeiul
682
răspunsului de judecată de la judecătorii cei nedrepţi, Iisus Se judecă şi Se osândeşte spre răstignire şi împreună pătimeşte făptura, văzând pre Domnul pre cruce, Cela ce pătimeşti dupre firea trupului pentru mine, bunule Doamne, slavă Ţie.
Apoi Evanghelia a două sprezecea, de la Mateiu:
Iară a doua zi, care vine după Vineri…
Sfârşitul:
… şi au pecetluit piatra.
Apoi:
Bine este a ne mărturisi Domnului…
Sfinte Dumnezeule…
După Tatăl nostru…
Troparul glasul al 4-lea:
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul legii cu scump sângele Tău. Pre cruce pironindu-Te şi cu suliţa împungându-Te nemurire ai izvorît oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Apoi ectenia obişnuită şi Apolisul.
Rânduiala ceasurilor DIN SFÂNTA ŞI MAREA ZI VINERI
Facerea lui Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei.
La două ceasuri din zi trage clopotul şi se îmbracă preotul şi binecuvântând, începem:
împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… Prea sfântă Treime… Tatăl nostru… Că a Ta este împărăţia… Apoi, Doamne milueşte de 12 ori. Slavă, şi acum.
Veniţi să ne închinăm… (de trei ori).
Şi zicem aceşti Psalmi:
PSALMUL 5.
Graiurile mele ascultă-le, Doamne! înţelege strigarea mea! Ia aminte la glasul rugăciunii mele, împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine-mi îndrept rugăciunea mea! Doamne, dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voiu sta înaintea Ta şi voiu aştepta. Căci Tu eşti Dumnezeul, Care nu voieşte fără-de-legea: lângă Tine nu se va adăposti vicleanul. Nici călcătorii de lege nu se vor sălăşlui în preajma ochilor Tăi, căci Tu urăşti pe toţi făcătorii derele. Pierde-vei pe toţi cei ce spun minciună; pe omul ucigaş şi pe cel vânzător îl urăşte Domnul. Iar eu, după mare mila Ta, voiu intra în casa Ta, şi în frica Ta mă voiu închina în sfântă biserica Ta. Povăţueşte-mă, Doamne, la dreptatea Ta! Netezeşte calea Ta înaintea mea, în necazul vrăjmaşilor mei! Că nu este adevăr în gura lor, limbile lor sunt linguşitoare; inima lor e capcană şi gâtlejul lor mormânt deschis. Osândeşte-i, Dumnezeule, şi răstoarnă gândurile lor! Pentru mulţimea răutăţilor leapădă-i, că s-au răzvrătit împotriva Ta! Atunci se vor veseli toţi cei ce nădăjduescîn Tine, şi în veac se vor bucura; lăuda-se-vor cu Tine cei ceiubesc numele Tău şi Te vei sălăşlui întru dânşii. Că Tu binecuvintezi pe cel drept, doamne, şi în loc de coif îl încununezi cu bunăvoinţa Ta.
PSALMUL 2.
Pentru ce se întărâtă popoarele şi neamurile cugetă deşertăciuni? Pentru ce se adună împăraţii pământului şi căpeteniile se sfătuesc împreună asupra Domnului şi asupra Unsului lui, zicând: Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de pe noi jugul lor? Cel ce locueşte în ceruri însă râde de dânşii şi Domnul îşi bate joc de ei. Odată însă le va grăi cu iuţime şi cu mânia Sa îi va turbura. Iar eu sunt pus de Dânsul împărat peste Sion, muntele cel sfânt al Lui. Vesti-voiu hotărîrea Domnului, căci a zis către mine: Fiul Meu eşti tu; eu astăzi te-am născut. Cere de la mine şi-ţi voiu da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânirea ta. Cu toiag de fier le vei paşte; ca pe nişte vase de lut le vei sdrobi. Înţelepţiţi-vă dar, împăraţilor! Luaţi învăţătură, judecătorii pământului! Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi înaintea
683
Lui cu smerenie! Luaţi învăţătură, ca nu cumva să se mânieDomnul şi să rătăciţi de lacalea cea dreaptă; căci curând se va aprinde mânia Lui: Ferice de toţi cei ce nădăjduesc într-însul!
PSALMUL 21.
Dumnezeul meu, Dumnezeul meu! Pentru ce m-ai părăsit, pentru ce te-ai depărtat fără să-mi asculţi graiurile şi fără să-mi ajuţi? Dumnezeul meu, ziua am strigat şi nu m-ai auzit; strigat-am şi noaptea şi nu m-am liniştit! Dar Tu sfânt eşti şi locueşti în lauda lui Israil. În tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au şi i-ai izbăvit; către Tine au strigat, şi s-au mântuit; nădăjduit-au în Tine şi n-au fost ruşinaţi. Eu însă nu sunt om, ci vierme, ocara oamenilor şi bat jocura poporului. Toţi câţi mă văd, mă bat jocoresc, strâmbă din buze şi dau din cap, zicând: Acesta nădăjduia în Domnul, să-l izbăvească şi să-l mântuească, de este plăcutul Lui! Dar Tu m-ai scos din pântecele maicii mele; de la sânul maicii mele Tu mi-ai sădit nădejdea în inimă. De la naştere sunt pus sub paza Ta; Tu eşti Dumnezeul meu de la sânul maicii mele. De aceea nu Te depărta de mine, că necazul e aproape şi n-are cine să-mi ajute! Tauri mulţi m-au împresurat, împresuratu-m-au graşii Vasanului. Deschisu-şi-au asupra mea gura lor, ca leul ce umblă după pradă şi mugeşte. Şi eu m-am vărsat ca apa şi toate oasele mele mi s-au desfăcut. Inima mea s-a făcut ca ceara, şi se topesc în mine măruntaiele mele. Uscatu-mi-s-a vlaga ca un hârb de lut şi limba mi s-a lipit de cerul gurii; pogorîtu-m-ai înpulberea morţii. Căci m-au înconjurat câini mulţi; o haită de nelegiuiţi m-a împresurat; şi au străpuns mâinile şi picioarele mele. Toate oasele mi se puteau număra, iar ei se uitau şi făceau din mine privelişte. Împărţit-au hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. Dar Tu, Doamne, nu Te depărta! Tăria mea, vino în ajutorul meu; izbăveşte de sabie vieaţa mea! Scapă bietul meu suflet din ghiara câinilor! Scoate-mă din gura leului şi din coarnele taurilor izbăveşte-mă! Şi voiu vesti numele Tău fraţilor mei; în adunarea lor Te voiu lăuda, zicând: Cei ce vă temeţi de Domnul, cântaţi laudele Lui; vestiţi slava Lui, toţi cei din neamul lui Iacov, Temeţi-vă de Dânsul, toată seminţia lui Israil! Căci n-a nesocotit, nici a trecut cu vederea ruga săracului; nu şi-a întors de la el faţa, ci l-a auzit când l-a chemat. Tu eşti lauda mea: în adunare mare Te voiu lăuda; făgăduinţele mele voiu împlini înaintea celor ce se tem de Tine. Mânca-vor săracii şi se vor sătura, şi vor lăuda pe Domnul cei ce-L caută; vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Aduce-şi-vor aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului şi toate naţiunile se vor închina înaintea Lui. Că a Domnului este împărăţia şi El domneşte peste popoare. Mânca-vor şi se vor închina toţi graşii pământului; cădea-vor înaintea Lui toţi cei ce se pogoară în pământ şi cei ce nu-şi pot ţine viaţa. Urmaşii mei vor sluji Lui în veac
684
şi ai Domnului se vor chema; veni-vor şi vor vesti dreptatea Domnului, şi poporului ce se va naşte vor spune ce-a făcut Domnul.
Slavă… Şi acum… Aliluia, de trei ori. Doamne milueşte, de trei ori.
Slavă… Tropar, glasul 1-iu.
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, a pierit tirania; călcatu-s-a puterea vrăjmaşului. Că nici înger, nici om, ci Tu însuţi, Doamne, ne-ai mântuit pre noi; slavă Ţie.
685
Şi acum, A născătoarei.
Ce te vom chema? o, ceea ce eşti plină de dar! Cer: că ai răsărit pre soarele dreptăţii; raiu: că ai odrăslit floarea nestricăciunii; Fecioară: că ai rămas nestricată; Maică curată: că ai avut în sfintele tale braţe Fiu pre Dumnezeul tuturor. Pre Acela roagă-L să mântuească sufletele noastre.
Apoi cântăm trei tropare din cele 12, repetându-le. Şi zicem întâiu fără de stih. Aşa facem şi la celelalte ceasuri, la troparul cel Uiîntâiu. La al doilea, zicem stihirile ce se arată. Iară la al treilea, zicem Slavă, şi acum.
Troparul, glasul al 8-lea, singur glasul.
Astăzi catapeteasma bisericii se rupe spre mustrarea celor fără de lege şi soarele razele sale îşi ascunde, văzând pre Stăpânul răstignindu-Se.
Şi iar aceasta, în a doua strană.
Apoi strana dintâi zice stihul:
Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat cele deşarte?
Şi cântăm acest tropar.
Ca o oaie spre junghiere Te-ai adus, Hristoase împărate, şi ca un miel fără de răutate, Te-ai pironit pre cruce de bărbaţii cei fără de lege, pentru păcatele noastre, iubitorule de oameni.
Stih:
Înainte au stătut Împăraţii pământului şi boierii s-au adunat într-una asupra Domnului şi asupra Unsului Lui.
Şi iar acel tropar îl cântăm şi în a doua strană.
Apoi strana cea dintâi:
Slavă, acelaşi glas.
Doamne, răbdând toate, aşa ai zis celor fără de lege ce Te-au prins: De aţi şi rănit pre păstorul şi aţi risipit cele două sprezece oi, pre ucenicii Mei, dar aş fi putut să aduc înainte mai mult de cât două sprezece legheoane de îngeri. Ci rabd îndelung, ca să se plinească cele ce am arătat vouă prin proorocii Mei, cele nearătate şi ascunse. Doamne, slavă Ţie!
Şi acum, tot aceasta.
Prochimenul proorociei, glasul al 4-lea: inima lui a adunat fără-de-lege luişi.
Stih:
Fericit este cel ce înţelege spre săracul şi mişelul.
Din Proorocia lui Zaharia, cetire.
Cap. II, vers. 11—14; Cap. 13, vers. 6—7;
Cap. 14, vere. 6-10 şi 20-21.
Atunci am luat toiagul meu milostivire şi l-am frânt, ca să stric legământul pe care l-am încheiat cu toate popoarele. El a fost stricat în acea zi, iar neguţătorii de oi care mă luaseră zălog. Înţeleseră că acesta a fost cuvântul Domnului. Şi le-am zis: Dacă credeţi de cuviinţă, daţi lui simbria, iar dacă nu, să nu mi-o plătiţi. Şi mi-au cântărit simbria mea treizeci de arginţi. Atunci a grăit Domnul către mine: Aruncă-i olarului preţul acela scump cu care tu ai fost preţuit de către ei. Şi am luat cei treizeci de arginţi şi i-am aruncat olarului în casa lui. Apoi am rupt şi toiagul cel de al doilea: legământ, ca să stric frăţia dintre Iuda şi Ierusalim. Şi dacă va fi întrebat: De unde ai rănile acestea ia la mâini? El va răspunde: Am fost lovit în casa prietenilor mei! Sabie, deşteaptă-te împotriva păstorului meu, Împotriva tovarăşului meu, zice Domnul Savaot. Bate păstorul ca să se risipească oile, iar eu îmi voiu întoarce mâna mea împotriva celor mai mici. În vremea aceea nu va fi căldură, ci frig şi ger. Va fi o zi deosebită pe care Domnul singur o ştie: nu va fi zi şi noapte, ci în
686
vremea serii va fi lumină. Iar în ziua aceea va izvorî din Ierusalim apă vie: un braţ se va îndrepta către marea cea de larăsărit, iar celălalt braţ, către marea cea de laapus. Şi va fi la fel şi vara şi iarna. Şi va fi Domnul împărat peste tot pământul; în vremea aceea va fi Domnul unul singur, aşijderea şi numele Lui. În ziua aceea va fi scris peoale şi căldări: Sfânt lui Dumnezeu! Şi vor fi căldările cele din casa Domnului ca şi cupele înaintea jertfelnicului. Şi orişice căldare din Ierusalim şi din Iuda va fi sfânta Domnului Savaot. Şi vor veni toţi cei ce vor să jertfească şi le vor lua şi vor fierbe carne şi nu va mai fi niciuu neguţător în ziua aceea în casa Domnului Savaot
Apoi Apostolul:
Din Cartea cea către Galateni, a sfântului apostol Pa vei cetire.
Cap. 6, vers. 14—18.
Fraţilor, eu nu voiesc să mă laud decât numai cu crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care, pentru mine, lumea e răstignită şi eu sunt răstignit în ce priveşte lumea. Pentru că în Hristos Iisus nimic nu preţuieşte, nici tăierea împrejur, nici netăierea împrejur, ci numai făptura cea nouă. Pace şi milă să fie peste cei ce se poartă dupăregula aceasta şi peste Israilul lui Dumnezeu. Încolo nimenea să nu-mi facă supărare, că eu ranele Domnului nostru Iisus Hristos le port pe trupul meu. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.
Apoi Evanghelia de laMateiu.
În vremea aceea, după ce s-a făcut ziuă…
Sfârşitul:
şi mama fiilor Lui Zevedeu…
Apoi:
Paşii mei îndreptează-i dupre cuvântul Tău şi să nu măstăpânească toată fără de legea. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voiu păziporuncile Tale. Faţa Ta araa tă-o preste robul Tău şi mă învaţă îndreptările Tale. să se umple gura mea de la udata, Doamne, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţaTa.
Sfinte Dumnezeule…
Şi după Tatăl nostru…
Condac, glasul al 8-lea:
Pre Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniţi toţi să-L lăudăm; că pre Acesta L-a văzut Maria pre lemn şi a zis:
De şi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.
Apoi:
Doamne milueşte (de 40 ori).
Cela ce în toată vremea şi în tot ceasul, în cer şi prepământ, eşti închinat şi slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătorule, mult milostive şi mult îndurate; Carelepre cei drepţi iubeşti şi pre cei păcătoşi milueşti, Carele pre toţi chemi la mântuirepentru făgăduinţa bunătăţilor ce vor să fie. Însuţi, Doamne, primeşte rugăciunile noastre în ceasul acesta şi îndreptează
687
vieaţa noastră spre poruncile Tale. Sufletele noastre le sfinţeşte, trupurile curăţeşte, cugetele îndreptează, gândurile curăţeşte şi ne izbăveşte pre noi de tot necazul celor rele şi aldurerii. Ocoleşte-ne pre noi cu sfinţii Tăi îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziţi şi povăţuiţi, să ajungem la unirea Credinţii şi la cunoştinţa slavei tale cei neapropiate. Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin.
Doamne milueşte (de trei ori).
Slavă, şi acum.
Ceea ce eşti mai cinstită de cât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care, fără stricăciune, pre Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pre tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te slăvim.
Întru numele Domnului, binecuvintează, Părinte
Preotul zice:
Dumnezeule milostiveşte-Te spre noi…
Apoi rugăciunea:
Hristoase, lumina cea adevărată, Carele luminezi şi sfinţeşti pre tot omul ce vine în lume, să se însemneze preste noi lumina feţei Tale; ca într-însa să vedem lumina cea neapropiată. Şi îndreptează paşii noştri spre lucrarea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Amin.
Ceasul al treilea
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru… (de trei ori).
Şi PSALMUL 34:
Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac strâmbătate şi dă războiu celor ce se războiesc cu mine! Apucă sabia şi scutul, şi Te scoală în apărarea mea! Tinde-Ţi sabia şi taie calea celor ce mă prigonesc! Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta! Ruşinaţi şînfrânţi să fie cei ce urmăresc sufletul meu! Cei ce-mi voiesc mie răul, ruşinaţi să fie şi puşi pe fugă! Să fie ca pleava luată de vânt, şi îngerul Domnului să-i vâneze! Întunecată şi lunecoasă să fie calea lor, şi îngerul Domnului să-i urmărească! Că fără pricină mi-au întins mie cursă şi groapă au săpat ca să mă piardă. Fără de veste să vie pieirea peste dânşii! Laţul, ce mi-au întins, să-i prindă! în acela să cadă şi să piară! Bucura-se-va atunci sufletul meu de Domnul şi se va veseli de mântuirea Lui. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine
688
este ca Tine, Cel ce izbăveşti pe cel slab din mâna celui mai tare decât el, şi pe cel sărac şi necăjit de cel ce-l jefueşte! Sculatu-s-au asupra mea mărturii nedrepte şi de cele ce nu ştiu mă învinuesc. Îmi plătesc cu rău pentru bine; cupribegie plătesc sufletului meu. Iară eu, când zăceau ei, cusac m-am îmbrăcat; mi-amsmerit sufletul cu post şi m-am rugat în inima mea. Ca unuiprieten, ca unui frate, aşa le-am făcut eu bine. Ca şi cum aş fijelit pe mama, aşa umblam cu capul plecat, iară când m-ampoticnit, ei s-au bucurat şi s-auadunat; adunatu-s-au să măhulească; şi nu ştiu pentru cemă clevetesc mereu. Cu păcătoşii şi cu trântorii scrâşnesccu dinţii asupra mea. Până când, Doamne-i vei răbda?Doamne, păzeşte sufletul meude răutatea lor! Păzeşte de lei viaţa mea! Şi Te voiu slăvi înadunare mare, în popormult Te voiu lăuda. Să nu izbutească asupra mea vrăjmaşii mei cei răi, cei ce mă urăsc pe nedrept să nu facă semnecu ochii. Căci ei nu grăiesc de pace, ci răutăţi plănuiescîn inima lor. Larg îşi deschid gura asupra mea şi zic: Bine, bine, lască vom vedea! Vezi-i şi Tu, Doamne, şi nu-i răbda!Doamne, nu Te depărta de mine! Scoală, Doamne, în apărarea mea! Ridică-Te, Dumnezeul meu, în sprijinul dreptăţii mele! Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta Dumnezeul meu, să nu izbutească vrăjmaşii mei asupra mea, nici să zică în inima lor: Înghiţitu-l-am! S-a făcut după dorinţa noastră! De ruşine şi de ocară să fie acoperiţi toţi cei ce se bucură de necazul meu! Toţi, cei ce se ridică împotriva mea, să se îmbrace cu ruşine şi cu ocară! Iară cei ce-mi voiesc binele, să se bucure şi să se veselească şi necontenit să zică: Slavă lui Dumnezeu, Celui ce dărueşte pace robului Său. Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta şi toată ziua va cânta lauda Ta.
PSALMUL 108.
Dumnezeul laudei mele, nu tăcea, că s-au deschis asupra mea buze neCredincioase: buze viclene şi limbă mincinoasă-mi vorbesc! Cuvinte de ură mă împroaşcă din toate părţile şi fără pricină se războiesc asupra mea. În schimbul dragostei mele mă duşmănesc, iar eu mă rog pentru ei. Pentru bine îmi plătesc cu rău, şi pentru iubire cu ură. Pune peste el pe cel neCredincios, şi diavolul să stea la dreapta lui! De va
689
intra la judecată, să iasă osândit, şi rugăciunea lui să seprefacă în păcat. Puţine să fie zilele lui şi dregătoria lui să o ia altul! Copiii lui să ajungă orfani şi femeia lui văduvă. Să rătăcească copiii lui şi să cerşească; să ceară departede casa lor dărâmată! Datornicul să pună mâna pe toate ale lui şi străinii să jefuiască rodul muncii lui! Nimănui să nu-i fie jale de dânsul, nicimilă de orfanii lui. Urmaşiilui meniţi să fie pieirii şi într-un neam să se stingă numele lor! Să se pomenească la Domnul nedreptatea părinţilor lui şi păcatul mamei lui să nu se şteargă! Să fie pururea înaintea Domnului şi să piară de pe pământ pomenirea lui. Pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă, cia prigonit pe cel nevoiaş şi sărac, şi pe cel cu inima întristată, ca să-l omoare. A iubit blestemul: să cadă dar asupra lui! N-a iubit binecuvântarea: să se depărteze dară de el. Să se îmbrace cublestemul ca şi cu haina lui şi să pătrundă ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui! Să-i fie ca un vest mânt, cu care se îmbracă şica un brâu, cu care pururea se încinge! Aceasta să fie plata prigonitorilor mei şi a celor ce mă grăiesc de rău!
Iar Tu, Doamne Dumnezeule, fă-mi bine pentru numele Tău!
Că mare este bunătatea Ta, mântueşte-mă! Că necăjit şi sărac sunt eu şi inima mea e rănită înlăuntrul meu. Pier ca umbra trecătoare şi ca lăcusta sunt alungat. Genunchile melesunt slăbite de post şi trupulmeu e istovit din lipsa untului de lemn. De ocară amajuns înaintea lor şi ei măprivesc şi dau din cap. Ajută-mi, Doamne, Dumnezeulmeu! Milueşte-mă cu bunătatea Ta! Ca să cunoască ei că aceasta-i mâna Ta şi că Tu, doamne, ai făcut aceasta. Deblestemă ei, Tu binecuvinmtează; de se scoală, să fieacoperiţi de ruşine şi slugaTa se va bucura. Să se îmbrace prigonitorii mei cu necinste şi ca şi cu o manta să se acoperecu ruşinea lor. Lăuda-voiu foarte pe Domnul cu gura mea; în mijlocul mulţimii îi voiu da laudă. Pentru că stă de-a dreapta celui sărac, ca să-l izbăvească de cei ce osândesc sufletul lui.
PSALMUL 50.
Milueşte-mă, Dumnezeule, după marea mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fără-de-legea mea! Spală-mă de tot de fără-delegea
690
mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte! Că fără-de-legea mea eu o cunosc, şi păcatul meu e pururea înaintea mea. Ţie unuia Ţi-am greşit, căci am făcut ceea ce-i rău înaintea Ta. Aşa că Tu eşti drept în hotărîrea Ta, şi în judecata Ta cu totul curat. Că iată întru fără-de-legi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea, dar Tu, Cel ce iubeşti adevărul, arată-mi tainele înţelepciunii Tale! Stropeşte-mă cu isop şi mă voiu curăţi; spală-mă şi mai alb decât zăpada voiu fi! Dă-mi să aud cuvânt de bucurie şi de veselie, şi se vor bucura oasele mele cele smerite! întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fără-de-legile mele şterge-le! Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh dreptînoeşte înlăuntrul meu! Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine! Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte! Învăţa-voiu pe cei fără de lege căile Tale, şi cei neCredincioşi se vor întoarce la Tine. Izbăveşte-mă de vărsarea sângelui, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta. Deschide, Doamne, buzele mele, şi gura mea va vesti lauda Ta! Că, de-ai fi voit, jertfă Ţi-aşfi dat! Tu însă nu voieşti arderile de tot. Căjertfă plăcută lui Dumnezeu I e duhul umilit; inima înfrântăşi smerită Dumnezeu nu O va urgisi. Fă bine, Doamne, după bunătatea Ta, Sionului şi zideşte iarăşi zidurile Ierusalimului! Atuncea bine plăcute-Ţi vor fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot;atuncea vor pune pe altarul Tău viţei.
Slavă, şi acum,
Aliluia (de trei ori).
Slavă, Troparul, glasul al 6-lea:
Doamne, jidovii Te-au judecat spre moarte, pre Tine, vieaţa tuturor. Cei ce au trecut pedestri Marea Roşie prin toiag, pre cruce Te-au pironit, şi cei ce au supt miere din piatră, fiere Ţi-au adus.
Ci Tu, de bună voie ai răbdat, ca să ne slobozeşti pre noi din robia vrăşmaşului; Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Şi acum. A născătoarei. Iu
Născătoare de Dumnezeu, tu eşti viţa cea adevărată, care ai odrăslit rodul vieţii;ţie ne rugăm: Roagă-te Stăpână, cu sfinţii Apostoli, sămiluească sufletele noastre.
691
Şi cântăm trei Tropare din cele 12, repetându-le. Glasul al 8-lea:
Pentru frica jidovilor s-a lepădat de Tine, Doamne, prietenul şi cel de aproape al Tău Petru, şi plângând, aşa a strigat: Să nu treci lacrimile mele; că am zis că voiu păzi Credinţa, îndurate, şi nu o am păzit. Şi pocăinţa noastră aşa o primeşte şi ne milueşte pre noi.
Tot aceasta.
Apoi, Stih:
Graiurile mele ascultă-le, Doamne. Înţelege strigarea mea.
Mainainte de cinstita răstignire, ostaşii bat jocorindu-te, Doamne, oştile cele fără de trupuri s-au spăimântat. Că Te-ai încununat cu cunună de bat jocură, Cel ce ai zugrăvit pământul cu flori; şi cu haină de ocară Te-ai îmbrăcat, Cela ce îmbraci cerul cu nori. Căci cu o rânduială ca aceasta s-a cunoscut milostivirea Ta, Hristoase, şi marea milă, slavă Ţie.
Stih:
Ia aminte glasul rugăciunii mele. Tot acest tropar.
Slavă, glasul al 5-lea:
Când Te trăgeau spre cruce, aşa ai strigat, Doamne: Pentru care lucru vreţi să Mă răstigniţi, jidovi? Pentru că am întărit pre slăbănogii voştri? Pentru că am înviat pre morţii voştri, ca din somn? Pre ceea ce-i curgea sânge o am tămăduit; pre Hananeanca o am miluit. Dar pentru care lucru vreţi să Mă omorîţi, jidovi? Ci veţi vedea pre Hristos, pre Carele împungeţi acum, călcătorilor de lege.
Şi acum, tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Că eu spre bătăigata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Stih:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Din proorocia Lui Isaia, cetire.
Cap. 50, vers. 4—11.
Domnul Dumnezeu mi-a dat mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăesc celor desnădăjduiţi. În fiecare dimineaţă El deşteaptă, trezeşte urechea mea, ca să ascult ca un ucenic. Domnul Dumnezeu mi-a deschis mie urechi, dar eu nu m-am împotrivit şi nici nu m-am dat înapoi. Spatele mele le-am dat spre bătăi şi fălcile mele spre pălmuiri şi faţa mea nu o am întors de către ruşinea scuipărilor şi Domnul Dumnezeu mi-a ajutat şi nu am fost ruşinat. Pentru aceasta am şi întărit faţa mea ca o cremene, căci ştiam că nu voiu fi făcut de ocară. Apărătorul meu este aproape. Cine vrea să se năpustească asupra mea? Să ne măsurăm împreună! Cine este protivnicul meu? Să se apropie. Iată Domnul, Dumnezeu îmi este întru ajutor; cine mă va osândi? Iată ca un vest mânt vechiu, toţi se vor prăpădi şi molia îi va mânca! Cine din voi se teme de Domnul, să asculte glasul slugii sale! Cel care umblă în întunerec şi fără lumină, să nădăjduească întru numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! Voi, toţi care aprindeţi focul şi pregătiţi săgeţi arzătoare, aruncaţi-vă în focul săgeţilor voastre pe care l-aţi aprins! Din mâna mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patuldurerii veţi fi cul caţi!
692
Apoi Apostolul:
Din Cartea cea către Romani, a sfântului Apostol Pavel, cetire.
Cap. 5, vers. 6—11.
Fraţilor, Hristos, în vremea când noi eram încă neputincioşi, a murit, la vremea hotărîtă, pentru neCredincioşi. Deşi chiar pentru un drept te miră de va muri cineva; abia, poate, pentru un binefăcător să se hotărască cineva să moară. Dumnezeu însă Şi-a dovedit dragostea Sa către noi prin aceea, că Hristos a murit pentru noi, când eram încă păcătoşi. De aceea, cu atât mai vârtos acum, când suntem îndreptaţi prin sângele lui Hristos, ne vom mântui printr-însul de mânia lui Dumnezeu. Căci dacă vrăjmaşi fiind noi, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, apoi cu atât mai mult după ce ne-am împăcat, ne vom mântui prin viaţa Lui.
Evanghelia de la Marcu: în vremea aceea, ostaşii audus pe Iisus…
Sfârşitul:
care veniseră împreună cu El la Ierusalim
Şi după aceasta, cetim tâlcuirea de laMateiu: cuvântul pentru cruce.
Apoi:
Domnul Dumnezeu bine este cuvântat, bine este cuvântat Domnul; din zi în zi să sporească nouă Dumnezeul mântuirilor noastre, Dumnezeul nostru, Dumnezeu a mântui.
Sfinte Dumnezeule…
Şi după Tatăl nostru…
Condac:
Pre Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniţi toţi să-L lăudăm; că pre Acesta L-a văzut Maria pre lemn şi a zis: De şi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.
Doamne milueşte (de 40 de ori).
Rugăciunea:
Cela ce în toată vremea…
Doamne miluieşte (de trei ori).
Slavă, şi acum.
Ceea ce eşti mai cinstită…
Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… Apoi rugăciunea:
Stăpâne, Dumnezeule, părinte atot puternice, Doamne Fiule, unule născut, Iisuse Hristoase şi Duhule Sfinte, o Dumnezeire, o putere, milueşte-mă pre mine păcătosul; şi cu judecăţile care ştii, mântueşte-mă pre mine nevrednicul robul Tău; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin.
Şi îndată începem al şaselea ceas.
693
Ceasul al şaselea.
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru… (de trei ori).
PSALMUL 53.
Mântueşte-mă, Dumnezeule cu numele tău, şi cu puterea Ta fă-mi dreptate! Ascultă, Doamne, rugăciunea mea, şi ia aminte la cuvintele gurii mele! Că străinii s-au sculat asupra mea, şi cei tari caută sufletul meu, şi n-au pe Dumnezeu înaintea lor. Dar iată Dumnezeu vine în ajutorul meu, şi Domnul este sprijinitorul sufletului meu. Întoarce răul asupra vrăjmaşilor mei şi după cuvântul Tău pierde-i pe ei! Jertfe din toată inima îţi voiu aduce şi voiu da slavă numelui Tău, că este bun. Că din tot necazul m-ai izbăvit, şi ochiul meu fără teamă a privit spre vrăjmaşii mei.
PSALMUL 139.
Scapă-mă, Doamne, de omul viclean şi de bărbatul nedrept mă izbăveşte! Aceştia plănuesc nedreptate în inima lor şi pururea se gătesc de războiu. Ca şerpii îşi ascut limbile lor şi pe buzele lor au venin de scorpie. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna nelegiuitului şi mă fereşte de oameniinedrepţi, care gândesc să împiedice paşii mei! Cei mândrimi-au întins curse şi laţuri; mareje au întins picioarelor mele şi pe lângă cărare mi-au pus capcane. Zis-am cătreDomnul: Tu eşti Dumnezeul meu! Ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele! Doamne, Dumnezeule, tăria şi mântuirea mea, Cel ce mi-ai apăratcapul în vreme de războiu:Nu împlini, Doamne, dorinţacelui rău şi să nu izbuteascăgândul lui, că se va trufi! Asupra capului celor ce mă împresoară să vie răutateaplănuită de însăşi buzele lor!
Să cadă asupra lor cărbuni aprinşi! Aruncă-i în para focului şi din prăpastie să numai iasă! Clevetitorul nu seva întemeia pe pământ; pe omul nedrept răutatea-l vaduce la pieire. Ştiu că Domnul va apăra pricina săracilor şi va face dreptate celui năpăstuit. Şi aşa drepţii vor da slavă numelui Tău şi cei nevinovaţi vor locui înaintea Ta.
PSALMUL 90:
Cel ce locueşti sub acoperământul Celui prea înalt şi odihneşti sub umbra Celuiatot puternic, zi către Domnul:Tu eşti scăparea mea, Tu eşti apărătorul şi Dumnezeul meu, în care nădăjduesc eu! Că El te izbăveşte de laţul vânătorului
694
şi de molima cea ucigătoare; cu penele Sale te umbreşte şi sub aripile Lui eşti scutit de primejdie, că adevărul Lui e scut şi pavăză. Nu te vei teme de nălucă noaptea, de săgeata ce sboară ziua;deciuma ce se încuibează în negură, şi de molima ce bântuie spre miazăzi. Cădea-vormii la stânga ta şi la dreaptata zeci de mii, iar de tine moarte nu se va apropia, civei căuta cu ochii tăi şi pedepsirea păcătoşilor vei vedea, pentru că ai zis: Doamne, tu eşti scăparea mea, şi ţi-ai alesde liman pe Cel prea înalt. Deaceea niciun rău nu te va ajunge şi boala nu se va apropia de casa ta. Că a poruncit El îngerilor Săi, să te păzească în toate căile tale. Şi pe mâinite vor ridica, ca să nu se lovească de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşişi vei călca peste lei şi peste balauri. Pentru că M-a iubit, îlvoiu izbăvi, zice Domnul despre tine. Apăra-î-voiu, că acunoscut numele Meu. Cândva striga către Mine, îl voiu auzi şi la vreme de necaz voiu fi cu dânsul, mântui-l-voiu şi-l voiu preamări. Încărca-l-voiu de zile multe, şi-i voiu arăta lui mântuirea Mea.

Slavă, şi acum.
Aliluia… (de trei ori).
Doamne milueşte… (de trei ori).
Slavă, Troparul, glasul al 2-lea:
Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule; pre cruce ai întins preacuratele Tale mâini, adunând toate neamurile cele ce strigă: Doamne, slavă Ţie.
Şi acum
Că nu avem îndrăzneală pentru multe păcatele noastre, tu, pre Cel ce S-a născut din tine roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; că mult poate rugăciunea maicii spre îmblânzirea Stăpânului. Nu trece cu vederea rugăciunile păcătoşilor, Preacurată, că milostiv este şi poate să mântuească, Cela ce a primit a pătimi pentru noi.
Şi cântăm trei tropare din cele 12, glasul al 8-lea, repetându-le.
Aceasta zice Domnul către jidovi: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Sau cu ce v-am supărat pre voi? Pre orbii voştri i-am luminat, pre cei leproşi i-am curăţit, pre bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă, cu oţet; în loc ca să Mă iubiţi, pre cruce M-aţi pironit. De acum nu voiu mai răbda, chema-voiu neamurile Mele şi acelea Mă vor slăvi împreună cu Tatăl şi cu Duhul şi Eu voiu dărui vieaţa veşnică. (de două ori).
695
Apoi Stih:
Dat-au spre mâncarea Mea fiere şi spre setea Mea M-au adăpat cu oţet.
Legiuitorii lui Israil, jidovi şi farisei, ceata apostolilor strigă către voi: Iată biserica pe care voi aţi stricat-o, iată Mielul pre Carele L-aţi răstignit şi L-aţi dat mormântului, S-a sculat cu puterea Sa. Nu vă înşelaţi jidovi, că iată Cel ce v-a mântuit prin mare şi în pustie v-a hrănit. Aceasta este vieaţa şi lumina şi pacea lumii.
Stih: Mântueşte-mă Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
Şi tot Stihira aceasta.
Slavă, glasul al 5-lea:
Veniţi purtătoare de Hristos, popoare, să vedem ce s-a sfătuit Iuda vânzătorul cu preoţii cei fără-de-lege asupra Mântuitorului nostru. Astăzi au făcut vinovat morţii pre Cuvântul cel fără de moarte şi dându-L lui Pilat L-au răstignit în locul căpăţânii. Acestea pătimind a strigat Mântuitorul nostru, zicând: Iartăle lor, Părinte, păcatul acesta, ca să cunoască neamurile învierea Mea cea din morţi.
Şi acum, tot aceasta.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Doamne, Domnul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul.
Stih:
Că s-a înălţat mare cuviinţa Ta mai presus de ceruri.
Din proorocia lui Isaia, cetire.
Cap. 52 vers. 13, 54, vers. 1.
Aşa zice Domnul: Iată că sluga Mea VA PROPĂŞI, se va sui, mare se va face şi se va înălţa pe culmile slavei! Precum mulţi s-au spăimântat de el, şi prin cipi s-au sculat împotriva lui, aşa de schimonosită îi era înfăţişarea lui, şi chipul lui atât de fără asemănare cu oamenii. Tot aşa va fi şi pricina de mirare pentru multe popoare;regii îşi vor astupa gura. căci acum văd ceea ce nu li s-a povestit şi ceea ce n-au auzit, înţeleg.
Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; fără chip şi fără frumuseţe, ca să ne uităm la el şi fără înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit şi cel din urmă dintre oameni, om de suferinţă, şi răbdător ladurere, căci chipul lui era hidos, dispreţuit şi nesocotit. Dar el a luatasupra-şidurerile noastre şi cu suferinţele noastre s-a împovărat. Şi noi îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar el fusese străpuns pentru păcatele noastre şi sdrobit pentru fără-de-legile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin ranele lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblau rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul l-a copleşit pe el cu fără-de-legile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar s-a supus, şi nu şi-a deschis gura sa; ca o oaie spre junghiere s-a adus şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa. Întru smerenia lui judecata lui s-a ridicat şi neamul lui cine îl va spune? Căci s-a luat de pe pământ viaţa lui! Pentru fără-de-legile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rău după moartea lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate, şi nici înşelăciune n-a fost în gura lui. Dar i-a plăcut Domnului să-l zdrobească prin suferinţă. Dacă îşi dă vieaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii săi. Îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna lui VA PROPĂŞI. Scăpat de chinurile sufletului său. va vedea rodulostenelilor sale, şi de mulţumire,
696
se va sătura. Prin ştiinţa lui, dreptul, sluga Mea va îndrepta pe mulţi, şi fără-de-legile lui le va lua asupra sa. Pentru aceasta îi voiu da mulţimile partea sa şi gloatele le va avea ca pradă; căci el şi-a dat sufletul său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat; iar el a purtat fără-de-legile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa. Veseleşte-te cea stearpă, care nU naşti, dă glas şi strigă ceea ce nu te svârcoleşti îndureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei pustiite decât ai celei cu bărbat zice Domnul.
Apoi, Apostolul.
Din Cartea cea către Evrei, a sfântuluiApostol Pavel, cetire.
Cap. 2, vers. 11—18.
Fraţilor, Cel ce sfinţeşte şi cei ce se sfinţesc, toţi suntdin Unul. Pentru care pricină El nu se ruşinează a-i numi pe aceştia fraţi, Zicând: Spune-voiu numele Tău fraţilor mei, în mijlocul adunării Tevoiu cânta. Şi iarăşi: Eu voiunădăjdui într-însul, sau: iată, Eu şi pruncii pe care Mi i-adat Dumnezeu. Şi precumpruncii sunt părtaşi trupului şi sângelui, şi El de asemenea S-a făcut părtaş acestora, ca prin moarte să surpe pecel ce avea stăpânire pestemoarte, adecă pe diavolul, şi să izbăvească pe aceia, care toată viaţa lor erau ţinuţi în robia fricii morţii. Cănu fire de îngeri a luat, ci a luat fire de om din sămânţa Lui Avraam. De aceea atrebuit să se asemene fraţilor în toate, ca să fie înaintea lui Dumnezeu arhiereu milostiv şi Credincios pentru ispăşirea păcatelor poporului. Căci întrucât El însuşi a pătimit şi a fost ispitit, poatesă ajute şi celor ce se ispitesc.
Apoi Evanghelia de la Luca.
În vremea aceea, duceau împreună cu Iisus doi Făcători derele…
Sfârşitul:
din Galileea; stândedeparte. priveau acestea.
După acestea, cetirea. Apoi:
Degrab să ne întâmpine pre noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău. Doamne, izbăveşte-ne pre noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău.
sfinte Dumnezeule… şi după Tatăl nostru… Condac:
PreCel ce S-a răstignit pen tru noi, veniţi toţi să-L lăudăm, că pre Acesta L-a văzut Mariapre lemn şi a zis: De şi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.
Doamne milueşte (de 40 ori).
Rugăciunea:
Cela ce în toată vremea… Doamne milueşte (de 3 ori).
Slavă, şi acum.
Ceea ce eşti mai cinstită… Întru numele Domnului, binecuvintează, părinte.
697
Preotul:!
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi… Apoi rugăciunea sfântului Vasilie cel mare:
dumnezeule şi Doamne al puterilor şi a toată făptura Ziditorule; Carele pentru milostivirea milei Tale cei neasemănate, pre unul născut Fiul Tău, pre Domnul nostru Iisus Hristos, L-ai trimis spre mântuirea neamului nostru; şi prin cinstită crucea Lui zapisul păcatelor noastre l-ai rupt. Şi ai biruit întru Dânsul stăpâniile şi puterile întunerecului. Însuţi, Stăpâne, iubitorule de oameni, primeşte şi acestea ale noastre, păcătoşilor, rugăciuni de mulţumită şi de cerere; şi ne izbăveşte pre noi de toată căderea în păcat cea de tot pierzătoare şi întunecată; şi de toţi cei ce caută să ne facă nouă rău, văzuţi şi nevăzuţi vrăjmaşi. Pătrunde cu frica Ta trupurile noastre şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri rele; ci cu dorirea Ta răneşte sufletele noastre. Ca spre Tine totdeauna căutând şi cu lumina cea de la Tine povăţuiţi fiind, la Tine, lumina cea neapropiată şi pururea fiitoare, privind, neîncetată mărturisire şi mulţumită Ţie să înălţăm, Tatălui Celui fără început, împreună cu unul născut Fiul Tău şi cu prea sfântul şi bunul şi de vieaţă făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Cetim îndată şi ceasul al nouălea.
Ceasul al nouălea
Veniţi să ne închinăm împăratului nostru… (de 3 ori).
PSALMUL 68
Mântueşte-mă, Dumnezeule, că apele ameninţă viaţa mea. Afundatu-m-am în noroiu adânc, şi nu am pe ce mă sprijini. Ajuns-am la adâncurile mării, şi năvala valurilor mă potopeşte. Ostenit-am strigând şi gâtlejul mi-a amorţit; păienjenitu-mi-s-au ochii căutând spre Dumnezeul meu. Cei ce mă urăsc fără vină, sunt mai mulţi ca perii capului meu. Vrăjmaşii, cei ce mă prigonesc pe nedrept, întăritu-s-au cu mult mai mult decitimine, şi trebue să dau ceea ce n-am răpit. Dumnezeule, Tu cunoşti rătăcirile mele şi greşalele mele nu sunt ascunse de Tine. Să nu se ruşineze pentru mine cei ce nădăjduesc în Tine, Doamne, Dumnezeul puterilor! Nici să fie umiliţi din pricina mea cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israil! Că pentru Tine sufăr ocara, şi ruşinea acopere obrazul meu. Străin
698
am ajuns pentru fraţii mei şinecunoscut pentru fiii maiciimele. Că râvna pentru casa Ta mă mistue, şi ocările vrăjmaşilor Tăi au căzut asupra mea. Plâng şi-mi umilesc sufletul meu cu post, dar şiaceasta mi se impută. De mă îmbrac cu sac în loc de haine, sunt pentru dânşii pricină de râs. De mine grăiesc cei ce se adună pe la porţi, şi glumesc cei ce beau vin. Iară eu la Tine alerg cu rugăciuneamea, în ceasul îndurărilor Tale, doamne! Auzi-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şicu adevărul tău mântueşte-mă! Scoate-mă din noroiu, ca să nu mă mai afund! Mântueşte-mă de vrăjmaşii mei şi dinapele cele adânci. Ca să nufiu luat de puterea valurilor şi să nu mă înghită adâncul, nici să-şi închidă adâncul pestemine gura sa. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; caută spre mine după mulţimea îndurărilor tale. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la sluga Ta! De grabmă auzi că sunt în necaz!Apropie-Tedesufletulmeu şi-l izbăveşte! Izbăveşte-mă devrăjmaşii mei! Că Tu cunoşti smerenia mea, înfruntarea mea şi ruşinarea mea, şi toţi vrăjmaşii mei sunt înaintea Ta. Ocara apasă inima mea şi mă istoveşte; aşteptat-am milă, dar în zadar; mângâitori amcăutat, dar n-am aflat. Fiere mi-au dat să mănânc, şi însetea mea m-au adăpat cu oţet. Masa lor să fie cursă înaintealor, şi jertfa lor de pace să fie spre cădere! Întunece-seochii lor ca să nu vadă, şi spinarea lor să fie pururea gârbovă! Varsă peste dânşiimânia Ta, şi para urgiei Talesă-i acopere! Casele lor să fie pustii, şi în sălaşurile lor să nu fie locuitori! Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit, şi au sporitdurerile celor răniţi de Tine. Adaoge-le lor păcat peste păcat, şi să nu aibă parte de dreptatea Ta!Şteargă-se din cartea celor vii, şi printre cei drepţi să nu fie scrişi! Iar pe mine, cel sărac şi necăjit, să mă sprijinească ajutorul Tău, Dumnezeule! Şi voiu lăuda numeleDumnezeului meu cu cântare; cu slavosloviiîl voiu prea măripre el. Şi acestea mai plăcutevor fi Domnului, decât viţelul tânăr, căruia abia-i răsar coarne şi unghii. Vedea-vor aceasta cei necăjiţi şi se vor bucura, şi inima celor ce caută pe Domnul se va înviora. Că audeDomnul cu bunăvoinţă pe ceinecăjiţi, şi nu trece pe robiiSăi. Să-L laude, dar, cerurile şi pământul, marea şi toatecele ce se mişcă într-însele!
Că Dumnezeu va mântui Sionul, şi va zidi iarăşi cetăţile Iudei. şi se vor aşeza acolo aleşii Lui şi-L vor moşteni. Şi neamul robilor Lui Dumnezeu se va întări într-însul şi se vor aşeza într-însul cei ce iubesc numele Lui.
PSALMUL 69.
Grăbeşte, Dumnezeule de-mi ajută! Doamne, vino de grab în ajutorul meu. Umiliţi şi ruşinaţi să fie cei ce caută sufletul meu! Cei ce se bucură de necazul meu să fie înfrânţi şi acoperiţi de ruşine! Şi cei ce zic: Lasă, lasă! cu ocară să fie puşi pe fugă. Iar toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, să se bucure şi să se veselească de Tine! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică pururea: Slavă lui Dumnezeu! Dar eu sunt necăjit şi sărac, Dumnezeule, vino degrab în ajutorul meu! Nu zăbovi, Doamne, că Tu eşti scutul şi izbăvitorul meu.
PSALMUL 85
Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu! Păzeşte sufletul meu, că sunt Credincios înaintea Ta; mântueşte, Dumnezeule, pe robul Tău, cel ce nădăjdueşte în Tine! Ai milă de mine, Doamne, căci către Tine strig în toată ziua! Veseleşte
699
sufletul robului Tău, căci către Tine, Doamne, înalţ sufletul meu! Că bun şi milostiv eşti Tu, Doamne, şi mult îndurat către toţi cei ce Te cheamă pe Tine. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele! La vreme de necaz către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeule! Nu este alt Dumnezeu ca tine, Doamne, nici lucruri ca lucrurile Tale! Toate naţiunile câte ai făcut vor veni şi se vor închina înaintea Ta, Doamne, şi vor slăvi numeleTău. Că mare eşti Tu şi faci minuni şi numai Tu singur eştiDumnezeu! Învaţă-mă, Doamne, căile Tale şi voiu merge înadevărul Tău! întăreşte în sufletul meu frica de numele Tău!Doamne, Dumnezeul meu, lăuda-Te-voiu din toată puterea mea şi pururea voiu da slavănumelui Tău! Că mare estemila Ta spre mine, că ai izbăvit sufletul meu din fundurileiadului! Dumnezeule, sculatu-s-au cei mândri asupra mea şi cei răzvrătiţi caută sufletulmeu, fără să se uite la Tine! Dar Tu, Doamne, Dumnezeul îndurării, Cel milostiv, îndelung răbdător, bun şi adevărat, caută spre mine şi mă milueşte! Dă slugii Tale tăria Ta şi mântueşte pe fiul slujnicii Tale! Arată-nii semnul bunăvoinţei
700
Tale, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, mi-ai ajutat şi m-ai mângâiat.
Slavă, şi acum. Aliluia, (de 3 ori).
Doamne milueşte (de 3 ori).
Slavă, Troparul, glasul al 8-lea:
Văzând tâlharul pre începătorul vieţii pre cruce spânzurând, a zis: De n-ar fi fost Dumnezeu Cel ce S-a întrupat, Carele cu noi S-a răstignit, nu şi-ar fi ascuns soarele razele sale, nici s-ar fi clătit pământul cutremurându-se. Ci, Cela ce toate le-ai suferit, pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule, Carele cu moartea pre moarte ai prădat şi învierea ai arătat ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pre cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, milostive, primeşte pre Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pre Tine, care se roagă pentru noi; şi mântueşte, Mântuitorul nostru, pre poporul cel desnădăjduit.
Şi cântăm trei tropare din cele 12. Glasul al 7-lea:
Spaimă era a vedea pre Făcătorul cerului şi al pământului spânzurat pre cruce, soarele întunecându-se şi ziua iarăşi în noapte schimbându-se şi pământul scoţând afară din mormânturi trupurile morţilor. Cu cari ne închinăm Ţie, mântueşte-ne pre noi.
(de două ori).
Apoi Stih, glasul al 2-lea:
Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.
Când au pironit pre cruce cei fără de lege pre Domnul slavei, a strigat către dânşii:
Cu ce v-am mâhnit pre voi?Sau cu ce v-am mâniat? Mai înainte de Mine cine v-a izbăvit pre voi din necaz? Şi acum pentru ce-mi răsplătiţi Mie cu cele rele în loc de bune? În locul stâlpului celui de foc, pre cruce M-aţi pironit; în locul norului, mormânt Mi-aţi săpat; în loc de mană, Mi-aţi adus fiere; în loc de apă, cu oţet M-aţi adăpat. Deacum voiu chema alte neamuri şi acelea Mă vor preaslăvi, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh.
Stih: Dat-au spre mâncarea Mea fiere şi spre setea Mea M-au adăpat cu oţet.
Şi tot aceeaşi Stihiră.
Slavă, glasul al 6-lea:
Astăzi S-a spânzurat pre lemn Cel ce a spânzurat pământul
701
pre ape. Cu cunună de spini S-a încununat împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă S-a îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire preste obraz a luat Cel ce a slobozit îniordan pre Adam. Cu piroane S-a pironit mirele Bisericii. Cu suliţa S-a împuns Fiul Fecioarei. Închinămu-ne patimilor Tale, Hristoase! Arată-ne nouă şi slăvită învierea Ta.
Şi acum; tot aceasta.
Prochimen, glasul al 6-lea:
Zis-a cel nebun întru inima sa: nu este Dumnezeu.
Stih:
Nu este cel ce face bine, nu este până la unul
Din proorocia lui Ieremia, cetire.
Cap. 11, vers. 18-23; Cap. 12, vers. 1-5, 9-11, 14-15.
Domnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a arătat faptele lor. Eu însă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu ştiam, că ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru că nici numele să nu i se mai pomenească. Dar Tu, Doamne al puterilor, judecătorul cel drept, Cel ce cerci inimile şi cele din lăuntru, dă-mi să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că Ţi-am înCredinţat pricina mea. De aceea aşa zice Domnul despre oamenii din Anatot, care caută sufletul meu şi zic: Nu mai proroci în numele Domnului, ca să nu mori de mâinile noastre. De aceea aşa zice Domnul Savaot: Iată, îi voiu cerceta şi tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame: nu va rămânea rămăşiţă de la dânşii, căci voiu aduce necaz asupra oamenilor din Anatot, în anul cercetării lor. De voiu intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, şi totuşi, de dreptate voiu să grăesc cu Tine: Pentru ce calea neCredincioşilor este cu izbândă şi pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire? Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade şi Tu eşti aproape numai de buzele lor, iară de inima lor eşti departe. Pe mine însă nu mă ştii, Doamne, mă vezi şi cerci cum îmi este inima faţă de Tine. Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierei. Până când va jeli ţara şi iarba de prin toate ţarinile se va usca? Dobitoacele şi pasările pier pentru neCredinţa locuitorilor ei, căci aceştia zic: Domnul nu vede Căile noastre! Dacă alergând cu cei pedeştri, aiostenit, cum te vei lua la întrecere cu caii? Strângeţi-vă şi vă duceţi toate fiarele câmpului, duceţi-vă şi-o mâncaţi. Mulţime de păstori au călcat via mea, călcat-au cu picioarele lor partea mea; partea mea cea iubită au făcut-o deşert neroditor. Pustietate au făcut-o şi ea în pustiirea sa plânge înaintea mea. Aşa zice Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părţii pe care El a dat-o de moştenire poporului Său Israil: Iată, îi voiu smulge din pământul lor şi casa Lui Iuda o voiu smulge din mijlocul lor. Dar după ce voiu smulge, iarăşi îi voiu întoarce şi-i voiu milui, şi voiu aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său.
Apoi Apostolul.
Din cartea cea către Evrei a sfântului Apostol Pavel, cetire.
Cap. 10, vers. 19—31.
Fraţilor, având îndrăznealăde a intra în Sfânta Sfintelor prin ajutorul sângelui lui Iisus Hristos, pe o cale nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El din nou prin perdea, adică prin trupul Său, şi având un preot mare peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu inimă curată şi cu Credinţă, curăţindu-ne prin stropire inimile de cugete rele şi spălându-ne trupul cu apă curată, să ne ţinem bine mărturisirea nădejdei. Căci cel ce a dat făgăduinţa e vrednic de crezare; să luăm seama unul de altul,
702
îndemnându-ne la dragosteşi la fapte bune, să nu părăsim adunarea noastră, cum auunii obiceiu, ci să ne sfătuimunul pe altul şi aceasta cu atât mai vârtos, cu cât vedem că se apropie mai mult ziuaaceea. Căci dacă noi, după ce am primit cunoştinţa adevărului, vom păcătui cu voinţă, nu ne mai rămâne jertfă pentru păcate, ci un fel de aşteptare grozavă a judecăţii şi a urgiei focului, care estegata să înghită pe protivnici. Dacăcel ce să leapădă de legea luiMoise, în urma mărturiei a doi sau trei martori, se pedepseşte fără cruţare cu moartea, apoi socotiţi, cu citimai grea va fi pedeapsa, la carese va supune acela, care calcă pe Fiul lui Dumnezeu şi nu preţueşte sfinţenia sângeluiTestamentului, prin care este sfinţit şi jigneşte Duhul harului. Noi cunoaştem pe Cel cea zis: A Mea este răzbunarea, Eu voiu răsplăti, zice Domnul. Sau: Domnul va judeca pe poporul Său. Ecumplit lucru să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu.
Evanghelia de la Ioan:
În vremea aceea, de la Caiafa au dus pe Iisus în Pretoriu…
Sfârşitul:
Vedea-vor pe Acela, pe care L-au împuns.
Şi se pune cetirea: Cuvântul Crucii. Apoi:
Nu ne da pre noi până în sfârşit pentru numele Tău cel sfânt şi nu strica legătura Ta şi nu depărta mila Ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de Tine, pentru Isaac robul Tău, şi Israil sfântul Tău.
Sfinte Dumnezeule…
Şi după Tatăl nostru…
Condac:
Pre Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniţi toţi să-L lăudăm; că pre Acesta L-a văzut Maria pre lemn şi a zis: De şi rabzi răstignire, Tu eşti Fiul şi Dumnezeul meu.
Doamne milueşte (de 40 de ori).
Rugăciunea:
Cela ce în toată vremea…
Doamne milueşte (de trei ori).
Slavă; şi acum.
Ceea ce eşti mai cinstita…
Întru numele Domnului, binecuvintează părinte.
Preotul:
Dumnezeule, milostiveşte-T spre noi… Apoi rugăciunea:
Stăpâne, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce îndelung ai răbdat pentru greşalele noastre şi până la acest ceas de acum ne-ai adus pre noi; întru Carele
703
pre lemnul cel de vieaţă făcător fiind răstignit, tâlharului celui bine cunoscător intrare în rai i-ai făcut şi cu moartea pre moarte ai sfărâmat. Curăţeşte-ne pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, că am greşit şi fără-de-lege am făcut şi nu suntem vrednici să ridicăm ochii noştri şi să privim la înălţimea cerului. Pentru că am lăsat calea dreptăţii Tale şi am umblat în voile inimilor noastre. Ci ne rugăm neasemănatei bunătăţii Tale: Iartă-ne pre noi, Doamne, dupre mulţimea milei Tale şi ne mântueşte pre noi pentru numele Tău cel sfânt, că s-au stins întru deşertăciuni zilele noastre. Scoate-ne pre noi din mâna protivnicului şi ne iartă nouă păcatele şi omoară gândul nostru cel trupesc. Ca lepădând pre omul cel vechiu, întru cel nou să ne îmbrăcăm şi Ţie să vieţuim, Stăpânului nostru şi Făcătorului de bine. Şi aşa urmând poruncilor Tale, la odihna cea veşnică să ajungem, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc. Că Tu eşti după adevăr veselia cea adevărată şi bucuria celor ce Te iubesc, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm împreună şi Părintelui Tău Celui fără început şi preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Duhul Tău; acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi Fericirile.
Întru împărăţia Ta, pomeneşte-ne pre noi. Doamne…
Slavă, şi acum,
Pomeneşte-ne pre noi Doamne…
Ceata cerească…
Slavă.
Ceata sfinţilor îngeri…
Şi acum…
Cred într unul Dumnezeu…
Slăbeşte, lasă, iartă, Dumnezeule, greşalele noastre cele de voie şi cele fără de voie, cele cu lucrul şi cu cuvântul, cele cu ştiinţa şi cu neştiinţa, cele din noapte şi din zi, cele cu mintea şi cu gândul, toate le iartă nouă ca un bun şi iubitor de oameni.
După aceasta:
Tatăl nostru…
şi Condacul:
pre cel ce S-a răstignit pentru noi…
Doamne milueşte… (de 40 de ori).
Şi rugăciunea:
prea sfântă Treime, stăpânie de o fiinţă, împărăţie nedespărţită, ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor, binevoeşte şi pentru mine păcătosul, întăreşte şi înţelepţeşte inima mea şi şterge toată întinăciunea mea, luminează gândul meu, ca totdeauna să Te slăvesc şi
704
să Te laud şi să mă închin Ţie şi să zic: Unul Sfânt, unulDomnul Iisus Hristos, întruslava lui Dumnezeu Tatăl, Amin.
Apoi:
Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac (de trei ori).
Slavă, şi acum
Bine voiu cuvânta pre Domnul în toatăVremea…
Şi Apolisul.
Cade-se a şti şi aceasta:
Că am luat deprinderea, întru această sfântă şi mare zi Vineri, să nu facem nici o liturghie şi nici masă nu punem, nici nu mâncăm întru această zi a răstignirei. Iară de este cineva prea neputincios sau prea bătrân şi nu va putea să petreacă postind, să i se dea numai pâine şi apă după apusul soarelui. Aşa am luat din sfintele porunci ale sfinţilor Apostoli, să nu mâncăm în Vinerea cea mare; că şi cuvântul Domnului către farisei zice: Dacă se va lua mirele de la dânşii, atuncea vor posti întru acele zile.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI VINERI SEARA CÂND SE CÂNTĂ ŞI PROHODUL DOMNULUI
Toacă la al zecelea ceas din zi şi, binecuvântând preotul, cetim Psalmul începător.
La Doamne strigat-am, punem Stihirile pe 6 Şi cântăm aceste Stihiri, glasul 1, singur glasul.
Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pre Tine, Hristoase, pre cruce, răstignit. Soarele s-a întunecat şi temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate. Cel ce ai răbdat pentru noi de voie, Doamne, slavă Ţie. (de două ori).
Glasul al 2-lea:
Poporul cel păgânesc şi fără de lege, pentru ce a cugetatcele deşarte? Pentru ce a judecat spre moarte pre Cela ceeste vieaţa tuturor? Minune mare! Că Făcătorul lumii S-adat în mâinile celor fără delege şi S-a înălţat pre lemn iubitorul de oameni, ca să scoată din iad pre cei legaţi, cari strigă: îndelung răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
706
Astăzi văzându-Te pre Tine, Cuvinte, Fecioara cea fără prihană, spânzurat pre cruce, tânguindu-se cu milă ca o Maică, s-a rănit la inimă cu amar şi suspinând cu durere dintrup adâncul sufletului, sgâriindu-şi obrazul şi părul smulgându-şi, încă şi în piept bătându-se, astrigat cu jale: Amar mie, dumnezeescule Fiu; vai mie!
lumina lumii! Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu? pentru Carele cetelecelor fără de trupuri s-au cuprins de spaimă, strigând: Cela ce eşti necuprins, Doamne, slavă Ţie.
pre lemn răstignit văzându-Te, Hristoase, pre Tine, Făcătorul şi Dumnezeul tuturor, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, a strigat cu amar: Fiul meu, unde a apus frumuseţea chipului Tău? Nu sufer a Te vedea fără dreptate răstignit. Însă grăbeşte de Te scoală, ca să văd şi eu învierea Ta din morţi cea de a treia zi.
Glasul al 6-lea:
Astăzi Stăpânul făpturii a stătut de faţă înaintea lui Pilat şi răstignirii S-a dat Făcătorul tuturor, aducându-Seca un miel de bună voia Sa; cu piroane S-a pironit, în coastă S-a împuns şi cu buretele
707
S-a adăpat, Cel ce a plouat mană. Cu palme preste obraz S-a lovit, Mântuitorul lumii. şi de robii Săi S-a bat jocorit Făcătorul tuturor. o, iubirea de oameni a Stăpânului! Pentru cei ce L-au răstignit S-a rugat Părintelui Său, zicând: Iartă-le lor păcatul acesta, că nu ştiu călcătorii de lege ce lucru fără dreptate fac.
Slavă, glasul al 6-lea
O, cum adunarea cea fără de lege a osândit spre moarte pre împăratul făpturii! Nu s-au ruşinat de binefacerile care aducându-le aminte, le-a adeverit zicând către dânşii: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Au n-am umplut Iudeea de minuni? Au n-am înviat pre morţi numai cu cuvântul? Au n-am vindecat toată boala şi neputinţa? Dară cu ce Mi-aţi răsplătit? Pentru ce nu vă aduceţi aminte de Mine? În locul tămăduirilor, rane aţi pus asupra Mea. În loc de vieaţă, M-aţi omorît, răstignindu-Mă pre lemn, ca pre un făcător de rele, pre Mine, Făcătorul de bine. Pre dătătorul de lege, ca pre un călcător de lege, pre împăratul tuturor, ca pre un vinovat, îndelung răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Şi acum, glasul acelaşi.
înfricoşată şi prea slăvită taină se petrece astăzi: Cel nepipăit S-a prins şi s-a legat, Cel ce a deslegat pre Adam din blestem, Cel ce ispiteşte inimile şi rărunchii, fără dreptate S-a întrebat. În temniţă S-a închis Cel ce a închis adâncul. Stă înaintea lui Pilat Acela Căruia îi stau înainte cu frică puterile cereşti. Cu palme S-a lovit de mâna zidirii, Ziditorul. Pre lemn a Se pierde S-a judecat, Cel ce judecă viii şi morţii; în mormânt S-a închis stricătorul iadului. Cela ce toate le-ai răbdat cu milostivire şi pre toţi i-ai mântuit din blestem, îndelung răbdătorule, Doamne, slavă Ţie.
Vohod cu Evanghelia. Lumină lină…
Prochimen glasul al 4-lea:
Împărţit-au hainele Mele loruşi şi pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi.
Stih:
Dumnezeule, Dumnezeul meu, Ia aminte spre mine, pentru ce m-ai lăsat?
Dela ieşire, cetire.
Cap. 33, vers. 11-23.
Domnul însă grăia cu Moise faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său. După aceea Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Isus, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. Atunci a zis Moise către Domnul: Iată, tu îmi spui: Du pe poporul acesta, dar nu mi-ai descoperit, pe cine ai să trimeţi cu mine, deşi mi-ai spus: Te cunosc pe nume şi ai aflat bunăvoinţă înaintea ochilor mei. Deci, de am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, arată-te să te văd, ca să cunosc şi să aflu bunăvoinţă în ochii tăi, şi că acest neam e poporul tău. Şi a zis Domnul către el: Eu însumi voiu merge înaintea ta, şi te voiu duce la odihnă. Zis-a Moise către Domnul: Dacă nu mergi tu însuţi cu noi, atunci să nu ne scoţi de aici; căci prin ce se va cunoaşte cu adevărat, că eu şi poporul tău am aflat bunăvoinţă înaintea ta? Au nu prin aceea, ca tu să fii însoţitorul nostru? Atunci eu şi poporul tău vom fi cei mai slăviţi dintre toate popoarele de pe pământ. Şi a zis Domnul către Moise: Voiu face şi ceea ce zici tu, pentru că tu ai aflat bunăvoinţă înaintea mea şi te cunosc pe tine mai mult decât pe toţi. Iar Moise a zis: Arată-mi slava ta. Zis-a Domnul către Moise: Eu voiu trece pe dinaintea ta toată slava mea, voiu rosti numele lui Iahve înaintea ta, şi cine va fi vrednic de îndurare, de acela mă voiu îndura. Apoi a adă ogat: Faţa mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa mea şi să trăiască. Şi iarăşi a zis Domnul: Iată aici la mine un loc: şezi pe stânca aceasta; când va trece slava mea, te voiu ascunde în scobitura stâncii şi voiu pune mâna mea peste tine până voiu trece; iar când voiu ridica mâna mea, vei vedea spatele meu, iar faţa mea nu o vei vedea!
Prochimen, glasul al 4-lea:
judecă, Doamne, pre cel ce-mi face strâmbătate; dă războlu celor ce-mi dau războiu.
Stih:
Ia armă şi pavăză şi te scoală întru ajutorul meu.
De laIov, cetire.
Cap. 42, Vers 12—17.
Dumnezeu binecuvântă sfârşitul vieţii lui Iov mai bogat decât începuturile ei şi a agonisit patrusprezece mii de oi, şase mii de cămile, o mie de perechi de boi şi o mie de asine. Şi avu şapte fii şi trei fete. Celei dintâi i-a pus numele Iemima, celei de a doua Keţia şi celei de a treia Keren-Hapuc. Iar în toată ţara nu se găseau femei atât de frumoase ca fetele lui Iov şi tatăl lor le făcu părtaşe la moştenire, lângă fraţii lor. Şi Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam. Şi Iov muri bătrân şi încărcat de zile.
Şi este scris, că iar se va scula el împreună cu cei pe cari Domnul îi va înviea. Aceasta s-a tâlcuit din cartea siriană, când a locuit Iov în pământul Avsitidei în hotarele Idumeii şi ale Araviei şi mai înainte era numele lui lovav. Şi luând femeie din Aravia a născut fiu, al cărui nume era Enon şi pre tatăl său
708
l-a chemat Zara, fecior din feciorii lui Isav. Iar pre muma sa, Vosor ra şi a fost el al cincilea de la Avraam.
Prochimen, glasul al 8-lea:
Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de minunat numele Tău în tot pământul!
Stih:
Că s-ă înălţat mare cuviinţa Ta, mai presus de ceruri.
Din proorocia lui Isaia, cetire.
Cap. 52, vers. 18, 54, vers. 1.
Aşa zice Domnul: Iată că sluga mea vapropâşi, se va sui, mare se va face şi se va înălţa pe culmile slavei! Precum mulţi s-au spăimântat de el, şi prin cipi s-au sculat împotriva lui, — aşa de schimonosită îi era înfăţişarea lui, şi chipul lui atât de fără asemănare cu oamenii. Tot aşa va fi pricină de mirare pentru multe popoare;regii îşi vor astupa gura, căci acum văd ceea ce nu li s-a povestit şi ceea ce n-au auzit, înţeleg.
Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; fără chip şi fără frumuseţe, ca să ne uităm la el şi fără înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit şi cel din urmă dintre oameni, om de suferinţă, şi răbdător ladurere, căd chipul lui era hidos, dispreţuit, şi nesocotit. Dar El a luat asupră-şidurerile noastre şi cu suferinţele noastre s-a împovărat. Şi noi îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar el fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fără-de-legile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin ranele lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul l-a copleşit pe el cu fără-de-legile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar s-a supus, şi nu şi-a deschis gura sa; ca o oaie spre junghiere s-a adus şi ca un miel fără de glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu şi-a deschis gura sa. Întru smerenia lui judecata lui s-a ridicat şi neamul lui cine îl va spune? Căci s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fără-de-legile poporului meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rău după moartea lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate, şi nici înşelăciune n-a fost în gura lui. Dar i-a plăcut Domnului să-l zdrobească prin suferinţă. Dacă îşi dă viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna lui vapropăşi. Scăpat de chinurile sufletului său, va vedea rodulostenelilor sale, şi de mulţumire se va sătura. Prin ştiinţa lui, dreptul, sluga mea va îndrepta pe mulţi, şi fără-de-legile lui le va lua asupra sa. Pentru aceasta îi voiu da mulţimile partea sa şi gloatele le va avea ca pradă; căci el şi-a dat sufletul său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat; iar el a purtat fără-de-legile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa.
Veseleşte-te cea stearpă, care nu naşti, dă glas şi strigă ceea ce nu te svârcoleşti îndureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei pustiite decât ai celei cu bărbat — zice Domnul.
Prochimen, glasul 1.
Pusu-m-au în groapa cea mai de desubt, întru cele întunecate şi în umbra morţii.
Stih:
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta.
Apostolul
Din cartea întâia către Corinteni, a sfântului Apostol Pa vel, cetire.
Cap. 1, vers. 18 — Cap. 2, vers. 2.
Fraţilor, vorbirea despre cruce pentru cei pieritori este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu. Căci scris este: Pierde-voiu înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi o voiu lepăda. Unde e înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e disputătorul veacului acestuia? N-a arătat oare Dumnezeu, că înţelepciunea lumii acesteia este nebunie? Căci de vreme ce lumea aceasta prin înţelepciunea sa n-a cunoscut pe Dumnezeu, Care se descoperă în înţelepciunea dumnezeească, apoi
709
de aceea Dumnezeu a binevoit să mântuească pe Credincioşi prin nebuniapropoveduirii crucii. Pentru că iudeii cer semne şi Elinii caută înţelepciune, iar noipropoveduimpe Hristos Cel răstignit, Carepentru iudei e sminteală şi pentru Elini nebunie, iar pentru aceia dintre Iudei şi Elini, care sunt chemaţi, pe Hristos Cel ce este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu; pentru că cele nebune ale lui Dumnezeu sunt mai înţelepte decât oamenii şi cele slabe ale lui Dumnezeu sunt mai tari decât oamenii. Căci priviţi, fraţilor, la chemarea voastră, că nu sunt între voi mulţi înţelepţi din fire, mulţi puternici, mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; şi cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu, ca să ruşineze pe cele tari; cele de neam prost ale lumii, cele umilite şi cele ce nu sunt le-a ales Dumnezeu, ca să desfiinţeze pe cele ce sunt, ca niciun om să nu se fălească înaintea lui Dumnezeu. Din a Lui voie sunteţi şi voi ai lui Hristos Iisus, Care S-a făcut pentru voi înţelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfinţire şi răscumpărare. Ca, precum este scris: Cel ce se laudă, în Domnul să se laude. Şi eu când am venit la voi, fraţilor, am venit să vă vestesc mărturia lui Dumnezeu, nu prin înţelepciune şi cuvinte strălucite; căci am socotit să fiu la voi ca unul ce nu ştie nimic alta, decât numai pe iisus Hristos, şi încă şi Acesta răstignit.
Aliluia, glasul 1:
Mântueşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu.
stih:
Ocară a aşteptat sufletul meu şi ticăloşie…
Stih:
Să se întunece ochii lor ca să nu vadă.
Evanghelia de la Matei: în vremea aceea, după ce s-a făcut ziuă…
Sfârşitul:
care şedeau în preajma mormântului.
apoi Ectenia:
Să zicem toţi din tot sufletul…
După aceasta:
Învredniceşte-ne, Doamne…
Şi Ectenia:
Să plinim rugăciunile noastre cele de seara Domnului.
Şi celelalte.
Şi după Ecfonis, cântăm:
LA Stihoavnă
Patru Stihiri podobnice, glasul al 2-lea:
Podobie: Când de pre lemn…
Când Te-a pogorît de pre lemn, mort, cel dinarimatea, pre Tine, vieaţa tuturor, cu smirnă şi cu giulgiu Te-a înfăşurat, Hristoase, şi cu dragoste
710
s-a îndemnat a săruta, cu inima şi cu buzele, trupul Tău cel nestricat. Însă cuprinzându-se de frică, se bucura strigând către Tine: Slavă smereniei Tale, iubitorule de oameni.
Stih:
Domnul S-a împărăţit. Întru podoabă S-a îmbrăcat; Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Când Te-ai pus în groapă nouă pentru toţi, Mântuitorule al tuturor, iadul cel cu totul de râs văzându-Te s-a îngrozit, zăvoarele s-au sfărâmat şi porţile s-au zdrobit, mormânturile s-au deschis, morţii au înviat. Atuncea şi Adam cu mulţumită bucurându-se, a strigat Ţie: Slavă smereniei Tale, iubitorule de oameni.
Stih:
Pentru că a întărit lumea, care nu se va clăti.
Când Te-ai închis în groapă cu trupul, voind, Cela ce petreci din firea Dumnezeirii necuprins şi nehotărît, ai încuiat cămările morţii şi ai deşertat toate împărăţiile iadului, Hristoase. Atuncea ai învrednicit şi această vineri binecuvântării dumnezeeşti şi slavei şi luminii Tale.
Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Când Te-au văzut puterile, Hristoase, clevetit de cei fără de lege, ca şi cum ai fi fost amăgitor şi piatra mormântului pecetluită cu mâinile, cu care au împuns coasta Ta cea nestricăcioasă, atuncea s-au spăimântat de nespusă îndelungă răbdarea Ta. Însă bucurându-se de mântuirea noastră, au strigat Ţie: Slavă smereniei Tale, iubitorule de oameni.
Slavă; şi acum, glasul al 5-lea:
Pre Tine, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu un veşmânt, pogorându-Te de pre lemn Iosif cu Nicodim şi văzându-Te mort, gol, neîngropat, luând plângere cu umilinţă şi tânguindu-se au zis: Vai mie prea dulce Iisuse! pre Carele cu puţin mai înainte văzându-Te soarele pre cruce răstignit, cu întunerec s-a îmbrăcat şi pământul de frică s-a clătit şi catapeteasma bisericii s-a rupt. Ci iată, Te văd acum pre Tine, supunându-Te morţii de bună voie pentru mine. Cum Te voiu îngropa, Dumnezeul meu? Sau cum Te voiu înfăşura cu giulgiuri? Sau cu ce mâini mă voiu atinge de trupul Tău cel nestricat? Sau ce cântări voiu cânta ducerii Tale de aicea, Îndurate? Slăvesc patimile Tale, cu cântări laud îngroparea Ta împreună şi învierea, strigând: Doamne, slavă Ţie.
711
Apoi:
Acum slobozeşte…, sfinte Dumnezeule…
După Tatăl nostru…
Troparele, glasul al 2-lea:
Iosif cel cu bun chip de pre lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.
Altul:
Mironosiţelor femei, stând lângă mormânt, îngerul a strigat: Miresmele morţilor sunt cuviincioase, iară Hristos putrejunii S-a arătat strein.
Înţelepciune!
Şi Apolisul.
Întru aceeaşi sfântă şi mare zi Vineri.
Pavecerniţa se ceteşte în chilii sau, de va voi cel mai mare, şi în biserică, dupre obiceiu; la care cântăm Canonul pentru răstignirea Domnului şi plângerea prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu. Irmosul de câte două ori şi troparele pe 4. Iară mai pre urmă Irmosul în amândouă stranele împreună.
Facere a lui Simeon logofătul Peasna 1, glasul al 6-lea, Irmos
Ca pre uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc, pre gonaciul Faraon văzându-l înecat, a strigat: Lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Dacă a văzut curata Fecioarăpre Fiul său şi Domnul spânzurat pre cruce, rupându-sestriga cu amar, împreună cucelelalte femei şi oftând grăia.
Te văd acuma, iubitul meuFiu şi dorit, spânzurat pre cruceşi mă rănesc amar cu inima, zicea curata. Ci dă cuvântroabei Tale, bunule.
Slavă…
De voie Fiul meu şi Făcătorule, rabzi pre lemn moartecumplită, Fecioara grăia stândînaintea crucii cu apostolul cel iubit.
Şi acum…
Acum m-am lipsit de aşteptarea mea, de bucuria şi de veselia Fiului meu şi Domnul. Vai mie! că sunt zdrobită de durere, cea curată plângând, grăia.
Cântarea a 3-a, Irmos.
Nu este sfânt precum Tu, doamne Dumnezeul meu, Carele ai înălţat cornul Credincioşilor Tăi, bunule, şi ne-ai întărit pre noi pre piatra mărturisirii Tale.
Pentru frica jidovilor, Petru s-a ascuns şi toţi Credincioşii au fugit părăsind pre Hristos, Fecioara grăia, suspinând.
Pentru naşterea Ta cea streină şi înfricoşată, Fiul meu, eram
712
mai slăvită de cât toate maicile. Dar vai mie! acum văzându-Te pre lemn, mă aprind cu inima.
Slavă…
Văd pre Fiul meu, pre Carele pre mâini prunc L-am purtat, L-aş fi luat de pre lemn, zicea cea curată; dar vai mie! nimenea nu mi-L dă.
Şi acum…
Iată lumina mea cea dulce, nădejdea şi vieaţa mea cea bună, Dumnezeul meu a apus pre cruce: mă aprind cu inima, Fecioara suspinând, grăia.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Hristos este puterea mea, dumnezeu şi Domnul, cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviinţă cântă, stricând; din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Soarele cel neapus, Dumnezeule Cel prea veşnic şi Făcătorul tuturor făpturilor, Doamne, cum rabzi patimă pre cruce? Cea curată plângând, grăia.
Cea neispitită de nuntă plângând grăia către cel cu bun chip: Grăbeşte Iosife, apropie-te la Pilat şi cere să iei de pre lemn pre Dascălul tău.
Slavă…
Văzând Iosif pre cea Curată lăcrămând cu amar, s-a turburat şi plângând s-a apropiat către Pilat, strigând cu plângere: Dă-mi trupul Dumnezeului meu.
Şi acum…
Văzându-Te pre Tine rănit şi fără slăvire, gol pre lemn, Fiul meu mă aprind cu inima, suspinând ca o maică, Fecioara striga.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu dumnezeească strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, mă rog luminează-le, ca să Te vadă pre Tine, Cuvinte al lui Dumnezeu, pre Tine adevăratul Dumnezeu, cela ce chemi din negura greşalelor.
Rupându-se Iosif, suspinând şi mirându-se împreună cu Nicodim, a luat preacuratul trup şi sărutându-l suspina şi ofta şi-l cânta ca pre un Dumnezeu.
Luându-L cu plângere Maica cea neispitită de bărbat, L-a pus pre genunche şi rugându-l cu lacrimi şi sărutându-L cu amar, plângea şi striga.
Slavă…
O nădejde şi o vieaţă Te avem pre Tine, Stăpâne, Fiul meu şi Dumnezeule, întru lumina ochilor, roaba Ta. Iar
713
acum sunt lipsită de Tine, dulcele şi iubitul meu Fiu.
Şi acum…
Dureri şi necazuri şi suspinuri m-au aflat, vai mie! cea Curată suspinând cu amar, grăia, văzându-Te pre Tine mort, Fiul meu cel iubit, gol şi părăsit şi uns cu miresme.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel linalergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune vieaţamea, mult milostive.
Văzându-Te mort, Iubitorule de oameni, pre Tine Cel ce ai înviat pre cei morţi, rău mă rup şi mă rănesc cu inima;aş fi vrut să mor cu Tine, grăia Preacurata, că nu potrăbda să Te văd mort fărăsuflare.
Văzându-Te pre Tine, preabune Dumnezeule şi îndurateDoamne, fără slăvire, fără suflare şi fără chip, mă mir şi plâng ţiindu-Te precum nu m-am nădăjduit să Te văd! Vai mie, Fiul meu şi Dumnezeule!
Slavă…
Nu grăeşti roabei Tale cuvânt, Fiul lui Dumnezeu? Au îndura-Te-vei Stăpâne, de ceea ce Te-a născut preTine? grăia cea curată, suspinând şi plângând şi săruta trupul Domnului său.
Şi acum…
Gândesc, Stăpâne, că nu voiu mai auzi glasul Tău cel dulce, nici voiu mai vedea, frumuseţea feţei Tale, ca mai înainte; pentru că ai apus fiul meu de la ochii mei.
CONDAC.
Glasul al 8-lea
Pre Cel ce S-a răstignit pentru noi, veniţi toţi să-L lăudăm; că pre Acesta L-a văzut Maria pre lemn şi a zis: Deşi rabzi răstignire, Tu eşti fiul şi Dumnezeul meu.
ICOS:
Mieluşeaua văzând pre mieluşelul său tras spre junghiere, mergea pre urmă Maria cu părul despletit împreună cu alte femei, strigând aşa: Unde mergi, Fiule? Pentru ce faci călătorie grabnică? Au doară este şi altă nuntă în Cana Galileei şi acum Te grăbeşti a merge acolo, ca să le faci vin din apă? Dar merge-voiu cu Tine, Fiule? Sau aştepta-Te-voiu? Dă-mi răspuns, Fiule, nu mă trece tăcând,
Cela ce m-ai păzit curată. Că Tu eşti fiul şi Dumnezeul meu.

714
Cântarea a 7-a, Irmos:
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioşilor tineri; iară pre Haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pre muncitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Unde este, Fiul meu şi Dumnezeule, bunavestire cea de demult, care -mi grăia Gavriil, numindu-Te pre Tine împărat şi Fiul Dumnezeului Celui prea înalt? Căci acum Te văd preTine, lumina mea cea dulce, gol mort şi rănit.
Cela ce alinezi durerile, primeşte-mă acuma cu Tine, fiul meu şi Dumnezeule, ca să mă pogor şi eu Stăpâne în iad cu Tine; nu mă lăsa singură, că nu pot răbda să mai trăesc, nevăzându-Te pre Tine, lumina mea cea dulce.
Slavă…
Suspinând cu amar cea fără prihană, împreună cu celelalte femei purtătoare de mir şi văzând cum duc pre Hristos, grăia: Vai mie, ce văd? Unde mergi, acum fiul meu şi pre mine singură mă laşi?
Şi acum…
Suspinând şi slăbind, cea fără prihană grăia Mironosiţelor: Plângeţi împreună cu mine şi vă tânguiţi amar, că iată lumina mea cea dulce şi Dascălul vostru se dă mormântului.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorît şi jertfa dreptului cu apă o ai ars. Că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea. Pre Tine Te prea înălţăm întru toţi vecii.
Văzând Iosif pre Fecioara plângând, se rupea la inimă şi striga cu amar: o, Dumnezeul meu! Cum Te voiu îngropa acum eu, robul Tău? Cu ce pânză voiu înfăşura trupul Tău?
Mai presus de minte a covârşit vederea Ta, Doamne, cea streină, Cel ce porţi toată făptura. Pentru aceea şi Iosif împreună cu Nicodim Te poartă, ca pre un mort, pre mâinile lor şi Te îngroapă.
Binecuvântăm pre Tatăl…
Taină streină şi prea slăvită văd, Fecioara striga fiului său şi Dumnezeu: Cum Te pui în mormânt prost, pre Tine, Carele cu porunca scoli pre morţi din mormânturi.
ŞI acum…
Nici de la mormântul Tău nu mă voiu scula, fiul meu, nici a izvorî lacrimi nu voiu
715
înceta, până ce şi eu mă voiu pogorî în iad; că nu pot răbda despărţirea Ta, fiul meu.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pre Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Carele nu cutează a căuta cetele îngereşti; iară prin tine, Preacurată, s-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pre Carele slăvindu-L cu oştile cereşti, pre tine te fericim.
De acum nu se va mai lipi de mine bucuria niciodată, suspinând, grăia cea fără prihană. Că lumina mea şi bucuria mea în mormânt au apus. Ci nu-L voiu lăsa singur; aicea voiu muri şi mă voiu îngropa cu Dânsul.
Rana sufletului meu, vindecă-o acum fiul meu, striga Preacurata lăcrămând; înviază şi-mi potoleşte durerea şi necazul. Că poţi, Stăpâne, câte vei vrea să faci, măcar de Te-ai şi îngropat de voie.
Slavă…
O, cum s-a ascuns Ţie adâncul îndurărilor, Maicii în taină a zis Domnul, că vrând să mântuesc făptura Mea, am primit a muri. Ci voiu şi învia şi pre Tine te voiu slăvi, ca un Dumnezeu al cerului şi al pământului.
Şi acum…
Cânta-voiu milostivirea Ta, iubitorule de oameni, şi mă voiu închina mulţimii milei Tale, Stăpâne. Că vrând să mântueşti zidirea Ta, ai luat moarte, zis-a Preacurata; ci pentru învierea Ta, Mântuitorule, milueşte-ne pre noi pre toţi.
Apoi în loc de:
Cade-se să te fericim…
Zicem Irmosul: Pre Dumnezeu a-L vedea…
Şi după Tatăl nostru… zicem Condacul:
Pre Cel ce S-a răstignit…
Şi celelalte ale Pavecerniţii, dupre obiceiu.
Apolisul.
Iară Miezonoptica o cetim în chilii.
SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ
Toacă la al şaptelea ceas din noapte şi începem Utrenia, după obiceiu. După cei şase psalmi, ectenia mare. La Dumnezeu este Domnul… Troparul, glasul al 2-lea
Iosif cel cu bun chip de pre lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu mirezme în mormânt nou îngropându-l, l-a pus.
Slavă…
Când Te-ai pogorît la moarte, Cela ce eşti vieaţa cea fără de moarte, atuncea iadul l-ai omorît cu strălucirea dumnezeirii. Şi când ai înviat pre cei morţi din cele de desubt, toate puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Şi acum…
Mironosiţelor femei, stândlângă mormânt, îngerul a strigat: Miresmele, morţilor sunt cuviincioase, iară Hristos putrejunii S-a arătat strein.
După aceasta, preoţi şi Credincioşi aprind lumini de ceară curată şi se rânduesc în jurul mesei, pe care se află aşezat sfântul Epitaf. Urmează Catisma a 17-a — stările Prohodului, care se cântă dulce şi cu mare cuviinţă.
Stihurile scrise cu roşu nu se cântă, ci se citesc în taină, Înainte de fiecare tropar.
717
STAREA ÎNTÂIA
Cădeşte preotul epitaful, în chipul crucii, altarul şi stranele; dacă sunt mai mulţi, că deşte protosul Apoi, cântă rar întâiul tropar
Glasul al 5-lea
Ferice de cei ce-şi păzesc neprihănită calea şi care urmează legea Domnului
În mormânt, Vieaţă, pus ai fost, Hristoase, şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă proslăvind.
Ferice de cei ce păzesc Învăţăturile Lui şi de cei ce-l caută cu toată inima.
Dar cum mori, Vieaţă, şi cum şezi în mormânt? Şi împărăţia morţii Tu o sdrobeşti, şi pe morţii cei din iad îi înviezi.
Că aceia nu fac fără-de-lege, ci umblă în căile Lui.
Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, şingroparea îţi cinstim şi patimile, că din stricăciune Tu ne-ai izbăvit
Tu ai poruncit ca legiuirile Tale să fie păzite cu sfinţenie
Cel ce-ai pus pământul cu măsuri, Hristoase, astăzi şezi în mic mormânt, Ziditorule, şi din gropi pe cei ce-au murit înviezi.
O, de s-ar îndrepta căile mele spre paza legiuirilor Tale
Iisuse al meu, împărat a toate, de ce vii la cei din iad, o, Hristosul meu? Vrei să desrobeşti pe neamul omenesc.
Atunci nu m-aş ruşina în faţa oricăreia dinpporuncile Tale.
Stăpânul a toate mort Se vede acum şi deşertătorul gropilor celor morţi Se încue-ngroapă nouă ca un om.
Ci Te-aş lăuda cu inimă Credincioasă, învăţând judecăţile Tale cele drepte
În mormânt, Vieaţă, pus aifost, Hristoase, şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut şivieaţă lumii Tu ai izvorît.
Legiuirilor Tale voiu fi Credincios, nu măpărăsi pentru totdeauna
Cu cei răi, Hristoase, ca un rău făcător, socotit ai fost, dar ne-ai îndreptat pe toţi şi ne-ai scos din amăgirea celuirău.
Cum va păstra un tânăr curată calea sa? Povăţuindu-se de cuvântul Tău.
Mai frumos cu chipul decât oamenii toţi, ca un om se vede mort şi fără de chip, Cel ce toată firea anfrumuseţat.
Cu toată inima mea Te-am căutat. Nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale.
Iadul cum va răbda intrarea Ta, Doamne; şi cum nu se va sdrobintunecându-se?De-a luminii Tale fulgere orbind.
Primit-am cuvântul Tău în inima mea, ca să nu greşesc înaintea Ta.
Dulcea mea lumină şi mântuitoare,
718
cum în groapă-ntunecoasă Tu Te-ai ascuns? O, răbdare de nespus şi negrăit!
Binecuvântat eşti. Doamne, Învaţă-mălegiuirile Tale.
Nici lumea de duhuri nu pricepe, Doamne, nici mulţimea fără de trup nu poate povesti taina îngropării Tale, neştiind.
Cu buzele mele am vestit toate hotărîrile gurii Tale.
O, minuni străine! o, ce lucruri nouă! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, îngropat de mâinile lui Iosif.
Căci păzirea hotărârilor Tale îmi dă desfătare mai multă decât orice bogăţie.
În mormânt ai apus, dar de-al Tatălui sân nicicum nu Te-ai despărţit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin şi nefiresc!
În poruncile Tale pătrunde cugetul meu şi ochii mei urmăresc poruncile Tale.
Întreaga făptură recunoaşte-n Tine: împărat adevărat, pe pământ şi-n cer, deşi în mormânt Te-ncui, Hristoase al meu!
La legile Tale voiu cugeta şi nu voiu uita cuvintele Tale.
Tun mormânt fiind pus, Ziditor Hristoase, temelia iadului s-a cutremurat şi-ale morţilor morminte s-au deschis.
Arată milă robului Tău şi voiu trăi şi cuvintele Tale voiu păzi.
Cela ce în palmă tot pământul ţine, sub pământ acum cu trupul Se află mort, slobozind pe morţii cei legaţi în iad.
Deschide ochii mei, ca să văd minunile din legea Ta.
Din stricare, Doamne, viaţa mea o ridici; căci murind acum, la cei morţi Te-ai pogorît şi-ale iadului zăvoare le-ai sdrobit.
Nemernic sunt eu pe pământ. Nu ascunde de mine poruncile Tale.
Ca luminan sfeşnic, se ascunde acum sub pământ ca sub obroc, trupul Domnului şi din iad goneşte întunerecul.
însetat este sufletul meu pururea de dorul judecăţilor Tale.
Mulţimea de oştiri, cea duhovnicească, împreună cu Iosif şi Nicodim merg săngroape pe Cel ce e ne-ncăput.
Cercetat-ai pe mândrii, cei blestemaţi, cari se abat de la poruucile Tale.
Murind Tu de voie, în mormânt ai fost pus; şi pe mine ce-am fost mort, Iisusul meu, de amara mea greşală m-ai scăpat.
Ia de la mine ocara şi defăimarea, că învăţăturile Tale le-am păzit.
S-a schimbat făptura prin a Talepatimi, căci cu Tine-au pătimit toate câte sunt, Ţiitor a toate cunoscându-Te.
Zadarnic stau boierii şi mă clevetesc, că robul Tău se îndeletniceşte cu învăţăturile Tale.
719
Luând înpântece a vieţii Piatră, cel a toate mâncător, iadul, a vărsat pe toţi morţii ce din veac i-a înghiţit.
Desfătare îmi sunt învăţăturile Tale şi poruncile Tale sunt povâţuitorii mei
În mormânt nou Te-au pus înoind, Hristoase, firea oamenilor, prin învierea Ta, după cum se cade unui Dumnezeu.
Sufletul meu e aruncat în pământ. Ridică-mă după făgăduinţa Ta.
Pe pământ ai venit, pe Adam să-l mântui. Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît; pânla iad, Stăpânul meu, l-aicăutat.
Căile mele Ţi-am mărturisit şi m-ai aauzit. Învaţă-mă poruncile Tale
Pământul de frică s-a mişcat, Cuvinte, şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns, apuind aTa lumină sub pământ.
Fă-mă să pricep calea legiuirilor Tale şi la minunile Tale voiu căuta.
Ca un om, ai murit de-a Ta voie, Doamne; dar ca Dumnezeu pe morţi din gropi ai sculat şi din întunerecul păcatelor.
Întristarea istoveşte sufletul meu. Întăreşte-mă după cuvântul Tău.
Vărsând râu de lacrămi peste Tine, Doamne, cea Curată, ca o Maică, a glăsuit: Oare cum Te voiu îngropa, Fiul meu?
Depărtează de la mine calea minciunii şi dărueşte-mi să urmez legea Ta.
Ca grăunţul de grâu, ce-ncolţeşten pământ, spic aducător de rod nouă Te-ai făcut, înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
Calea adevărului mi-am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat.
Sub pământ Te-ai ascuns ca un soare, acum, şintr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit; ci răsai, Hristosul meu, mai strălucit!
Lipitu-m-am de învăţăturile Tale. Nu mă lăsa, Doamne, să fiu ruşinat.
Cum ascunde luna faţa sa de soare, aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum, Cel ce prin trupească moarte ai apus.
Pe calea poruncilor Tale voiu alerga, că prin ele ai desfătat inima mea.
Iisus, Vieaţa, gustând moartea acum, pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvit şi vieaţa tuturor le-a dăruit.
Învaţă-mă, Doamne, calea legiuirilor Tale şi mă voiu ţinea pururea de ea.
Pe întâiul Adam, prin păcat omorît, la vieaţă ridicându-l cu moartea Ta, Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
Dă-mi pricepere să înţeleg legea Ta şi o voiu păzi cu toată inima mea.
Cereştile cete, mort întins, pentru noi, Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântat şi cu aripile s-au acoperit.
720
Povăţuieşte-mă pe calea poruncilor Tale, căci aceasta e dorirea mea.
Pogorîndu-Te mort, de pe lemn, Cuvinte, Iosif cel cu bun chip Te punen mormânt; ci înviază, Doamne, mântuind pe toţi.
Pleacă inima mea la învăţăturile Tale, iară nu la dorinţa de câştig.
Bucurie, Doamne, fiind îngerilor, întristare lor acum le-ai pricinuit, cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
Abate ochii mei de la deşertăciuni şi mă înviorează în căile Tale.
Suind Tu pe cruce, împreună ai suit şi pe muritorii vii; iar stând sub pământ, ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
împlineşte făgăduinţa dată robului Tău pentru frica ce o am înaintea Ta
Ca un leu, Tu Doamne, adormind cu trupul, ca un puiu de leu Te scoli, Cela ce ai fost mort, lepădând şi bătrâneţea trupului.
Depărtează de la mine ocara mea. ce mă întristează, că judecăţile Tale sunt bune
Cela ce din coasta lui Adam cel dintâi pe strămoş ai plăsmuit, eşti-n coastă-mpuns şi izvor curăţitor ne izvorăşti.
Iată am dorit să împlinesc poruncile Tale. Înviorează-mă cu dreptatea Ta.
Senjunghia în taină mainainte mielul, iar acum Tu, pătimind, fără să cârteşti, eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
Să vie peste mine mila Ta, Doamne, şi mântuirea Ta după făgăduinţa Ta.
Cine dar va spune chipul groaznic şi nou? Cel ce stăpâneşte toate făpturile pătimeşte azi şi moare pentru noi.
Şi voiu da răspuns celor ce mă urăsc, căci nădăjduesc în cuvântul Tău.
Cuprinzându-i spaima, au strigat îngerii: Cum Se vede mort Stăpânul vieţii Şi de ce-n mormânt Se-ncueDumnezeu?
Nu lua de tot cuvântul adevărului din gura mea, căci judecăţile Tale sunt nădejdea mea.
Din coasta Ta, Doamne, cea însuliţată, izvorăşti mie vieaţă, prin viaţa Ta, şi mă înnoieşti şi să mă viezi cu ea.
Păzi-voiu legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului.
Răstignit pe cruce, ai chemat pe oameni, iar curată coasta Ta împungându-se, tuturor iertare dai, Iisusul meu.
Umbla-voiu întru lărgime, căci poruncile Tale am căutat.
Cel cu chip cuvios Te găteşte îngrozit şi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie, dengroparea Ta înfricoşându-se.
Înaintearegilor voiu spune învăţătura Ta şi nu mă voiu ruşina.
Sub pământ, de voie, pogorînd ca un mort, Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cer pe cei care de-acolo au fost căzuţi.
721
Desfăta-mă-voiu întru poruncile Tale, Pentrucă foarte, foarte-mi Suntiubite.
Deşi Te-ai văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu şi ridici de pe pământ, Hristoase, la cer, pe cei care de-acolo au fost căzuţi.
Ridica-voiu mâinile mele la poruncile Tale, care le iubesc şi la legile Tale voiu cugeta.
Deşi Te-ai văzut mort, dar eşti viu Dumnezeu şi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi, omorînd de tot pe-al meu omorîtor.
Adu-Ţi aminte de cuvântul dat robului Tău, în care mi-ai poruncit să nădăjduesc.
O, ce bucurie, ce dulceaţă multă, a fost ceea ce-a umplut pe toţi cei din iad, strălucind luminaTa-n adâncul lui.
Aceasta mă mângâie la vreme de necaz, căci cuvântul Tău îmi va da vieaţă.
îngroparea-Ţi laud, patimilor mă închin; şi puterea îţi măresc, Milostivule, prin care de patimi am fost deslegat.
Mâhnirea mă cuprinde când văd pe cei cari părăsesc legea Ta.
În mormânt de Tengropi şi în iad de pogori, dar mormintele, Iisuse, le-ai deşertat şi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
învăţăturile Tale erau cântecele mele prin locurile pribegiei mele.
De-a Ta voie, Doamne, pogorînd sub pământ, pe toţi oamenii din moarte i-ai înviat şi la slava Tatălui i-ai înnălţat.
Şi noaptea Îmi aduceam aminte de numele Tău şi păzeam legea Ta, Doamne
Unul din Treime, cu trupul, pentru noi, defăimată moarte rabdă, binevoind; se cutremură şi soare şi pământ.
Aceasta se petrecea cu mine, pentru că păzescporuncile Tale.
Urmaşii lui Iuda, din izvor adăpaţi şi cu mană săturaţi demult, în pustiu, în mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
Cei mândri m-au bat jocorit peste măsură, darde lalegea Ta nu m-au abătut.
Asupra ta Doamne, sabie a s-a ascuţit şi-a puternicului sabie s-a tocit, iar cea din Eden se biruieşte-acum.
Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale celedin veac şi m-am mângâiat. Doamne.
Văzând mieluşeaua pe-alsău Miel junghiat, doborîtă de dureri striga şi-ndemna, ca şi turma să se tângue cu ea.
Zis-am: Partea mea, Doamne, e să păzesc poruncile Tale.
Ca un vinovat, stă Cel prea drept la Pilat şi la moartea cea nedreaptă e osândit şi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
Din toată inima mea mă rog feţei tale, milueşte-mă după cuvântul Tău.
Îngâmfat Israil, ucigaşe popor! Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi, iar pe Domnul pentru ce răstigneşti?
722
CercetatU-ini-am cărările mele şi mi-am îndreptat paşii spre învăţăturile tale.
Plăsmuind pe Adam din pământ, cu mâna, pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trup şi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
Grăbitu-m-am şi n-am pregetat să împlinescporuncile Tale.
Ascultând, Cuvinte, de al Tău Părinte, pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorlt, înviind tot neamul muritorilor.
Laţurile celor răi m-au vânat, dar legea Ta n-am uitat.
Vai, Lumina lumii! Vai, amea Lumină! O, Iisusul meu!O, Fiule prea dorit! Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
La miezul nopţii m-am sculat să Te slăvesc pentru judecăţile Tale cele drepte.
pismătăreţ popor, ucigaş blestemat! Ruşinează-te măcar, înviind Hristos, de mahrama şi de giulgiurile Lui.
Părtaş sunt cu cei ce se tem de tine şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
Vino, necurate, ucigaş ucenic, şi pricina răutăţii arată-mi-o: pentruce-ai ajuns tu peHristos să-L vinzi?
De mila Ta, doamne, e plin pământul, învaţă-mă să păzesc poruncile Tale.
Iubitor de oameni Te prefaci, nebune, orb, nemernic, ne -mpăcat, vânzătorule; tu, ce mirul ai voit să-l vinzi pe bani.
Făcut-ai bine robului Tău, după făgăduinţa Ta, Doamne.
Cu ce preţ vândut-ai sfântul mir cel ceresc? Sau cevrednic de potriva lui ai primit? Nebunie aflaşi, preablestemat satan.
învaţă-mă bună pricepere şi înţelepciunea, căci cred în poruncile Tale.
De iubeşti săracii şi mâhnit eşti de mir ce se varsă, curăţind suflet păcătos, cum pe aur, pe Luminătorul, vinzi?
Înainte de a suferi, am păcătuit, dar acum păzesc cuvântul Tău.
O, Cuvinte, Doamne, a meabucurie, îngroparea-Ţi de treizile cum voiu răbda? Mi se rupe inima ca unei maici.
Bun şi binefăcător eşti. Doamne. Învaţă-mă legile Tale.
Cine-mi va da apă şi izvor de lacrămi, ca să plâng peIisus, dulcele meu Fiu? Astrigat Fecioara, Maica Domnului.
Trufaşii născocesc minciuni împotriva mea, eu însă cu toată inima păzesc poruncile Tale.
O, munţi şi vâlcele şi mulŢIMi de oameni, tânguiţi-vă şiplângeţi cu mine toţi şi jeliţi cu Maica Domnului ceresc!
Inima lor e nesimţitoare ca seul, iar eu mă mângâi cu legea Ta.
Când am să te mai văd, Veşnică Lumină, bucuria şi dulceaţa sufletului? A strigat Fecioara, tânguindu-se.
723
Bine că m-ai smerit, căci m-ai ÎVăţat săpăzesc legea Ta.
Deşi ca o piatră, tare şi tăioasă, ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorît râu de vieaţă vie, Veşnice Isvor.
Mai scumpă este gurii mele legea Ta decitimii de comori de aur şi de argint.
Ca dintr-o fântână, din îndoitul râu, ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpăm şi vieaţa veşnică o moştenim.
Slavă Ţie, atot puternice Doamne, slavă Ţie.
Voind Tu, Cuvinte, în mormânt Te-ai văzut; dar eşti viu şi scoli din morţi, dupăcum ai spus, cunvierea Ta, Mântuitorule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Te cântăm, Cuvinte, Doamne al tuturor, împreună şi cuTatăl şi cu Duhul Sfânt şingroparea Ta cea sfântă proslăvim.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
Fericimu-Te toţi, Maica lui Dumnezeu, şingroparea de trei zile noi o cinstim a Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
Se repetă troparul întâiu:
În mormânt, Vieaţă, pus ai fost, Hristoase, şi s-au spăimântat oştirile îngereşti, plecăciunea Ta cea multă proslăvind.
Urmează Ectenia mică şi Ecfonisul:
Că s-a binecuvântat numele Tău şi s-a prea mărit împărăţia Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.,
STAREA A DOUA
Cădeşte al doilea preot, când sunt mai mulţi preoţi, la fel ca la starea întâia; sau singur preotul. Apoi, începe rar şi cu glas lin:
Glasul al 5-lea:
Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voiu învăţa poruncile Tale.
Cuvine-se, dar, să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins şi-ai sdrobit de tot puterea celui rău.
Cei ce se tem de Tine se bucură când mă văd, căci în făgăduinţele Tale nădăjduiesc.
Cuvine-se, dar, să-Ţi dăm slavă a toate Ziditorul, căci dinpatimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.
Cunoscut-am, Doamne, că judecăţileTale. suntdrepte şi că după dreptate m-ai pedepsit.
Soarele-a apus, iar pământul s-a clătit, Cuvinte, apuindTu, ne-nseratul soare, Hristos, şi cu trupul în mormânt punându-Te.
Fie dar mila Ta mângâierea mea precum ai făgăduit robului Tău.
Somn învietor în mormântdormind, Hristoase Doamne, din cel greu somn al păcatului ai sculat întreg neamul omenesc cel păcătos.
724
Să vie peste mine Îndurările Tale şivoiutrâi, căci legea Ta este mângâierea mea.
Unantre femeiTe-amnăscut Fiu, fără de durere; daracum sufărdureri, prin patima Ta, cea Curată mult jelindu-se, zicea.
Ruşinaţi să fie trufaşii ce fără vină mă apasă, căci învăţăturile Tale le cercetez.
Sus văzându-Te, de Părinte nedespărţit, Doamne, iară jos cu trupul mort, sub pământ fiind, serafimii s-au înfricoşat acum,
Să se întoarcă la mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc învăţăturile Tale
Răstignindu-Te, s-a rupt tâmpla templului prin mijloc şi şi-ascund luminătorii lumina lor, sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te.
Fie inima mea fără prihană sub povaţa poruncilor Tale, ca să nu fiu ruşinat.
Cela ce cu-n semn a făcut la început pământul, azi apune sub pământ, ca un muritor; îngrozeşte-te de-aceasta, cerule!
Sufletul mi se istoveşte în aşteptarea ajutorului Tău, dar în făgăduinţa Ta nădăjduesc mereu.
Sub pământ apui Cela ce-ai făcut pe om cu mâna, ca peoameni să-i înalţi din căderea lor, cu puterea Ta atot puternică.
Păienjenitu-mi-s-au ochii aşteptând făgăduinţa Ta, şi-mi zic: Când oare mă voiu mângâia?
Veniţi să cântăm lui Hristos Cel mort plâns sfânt cu jale, ca femeile, ce mir au adus atunci, s-auzim cu ele: Bucuraţi-vă!
Ajuns-am ca o piele pusă la fum. dar legile Tale nu le-am uitat,
Nesecat mir eşti, Cuvinte Doamne; pentru-aceea şi femeile mir Ţi-aduc, Celui viu, ca unui mort şi îngropat.
Câte sunt oare zilele robului Tău şi când vei osândi oare pe prigonitorii mei?
Cungroparea Ta ai sdrobit de tot iadul, Hristoase, şi cu moartea Ta pe moarte ai omorît şi din stricăciune lumea mântueşti.
Spusu-mi-au călcătorii de lege bârfeli dar NU sunt ca legea Ta, Doamne. Îf
Râu de vieaţă eşti ce dinTatăl curgi, înţelepciune, iar în groapă apuind, vieaţă dăruieşti celor din adâncurile iadului.
Toate poruncile Tale sunt adevăr. Ajută-mi, că pe nedrept sunt prigonit!
Ca să înnoiesc firea oamenilor cea sdrobită, Eu cu moartea Mi-am rănit trupul Meu, voind; deci jelind nu-ţi bate pieptul, Maica Mea.
Puţin de nu m-au şters de pe pământ, dar poruncile Tale nu le-am părăsit.
Sub pământ apui, Cel ce eşti luceafăr al dreptăţii, şi pe morţi i-ai ridicat, ca dintr-un
725
somn greu, alungând din iad tot întunerecul.
Dăruieşte-mi vieaţă după mila Ta şi învăţăturile Tale voiu păzi.
Bob cu două firi: Dătătorul de vieaţă, astăzi, în adânc pământ, cu lacrămi, se seamănă; însă răsărind lumea va bucura.
Pentru vecie, Doamne, cuvântul Tău a întărit cerurile.
S-a temut Adam, Dumnezeu umblând în raiu atuncea, iar acum s-a bucurat c-ai venit la iad; căci căzând atunci, acum s-a ridicat.
Tu ai întemeiat pământul şi adevărul Tău rămâne din neam în neam.
Maica Ta acum varsă râuri de lacrămi, Hristoase, şi-a strigat, când Te-a văzut cu trupu-n mormânt: Înviază, Fiule, precum ai spus!
Din porunca Ta până azi toate se ţin, că toate sunt slugile Tale.
Iosif Te-a ascuns, cu evlavie, în groapă nouă; şi cântări dumnezeieşti, dengroparea Ta, Ţi-a cântat, cu lacrămi împletindu-le.
De n-ar fi fost legea Ta mângâierea mea, aş fi pierit în necazurile mele.
Doamne, Maica Ta, pironit văzându-Te pe cruce, de amară întristare, sufletul ei s-a pătruns de cuie şi de sabie.
Niciodată nu voiu uita poruncile Tale, căci prin ele îmi dai vieaţă.
Maica Ta, văzând adăparea Ta cu fiere, Doamne, Cel ce eşti dulceaţa lumii noastre întregi, faţa ei cu-amare lacrămi a udat.
Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că poruncile Tale am căutat
Rău m-am întristat şi rărunchii mi se rup, Cuvinte, junghierea Ta nedreaptă văzându-o, zis-a Preacurata, tânguindu-se.
NeCredincioşii mă pândesc să mă piardă, iar eu cercetez învăţăturile.
Cum am să-ţi închid ochii dulci şi-a Tale buze, Doamne, şi cum dar ca pe un mort Te voiu îngropa? A strigat Iosif, înfiorându-se.
La toată desăvârşirea am văzut sfârşit, numai porunca Ta sfârşit nu are.
Jalnice cântări Iosif şi cu Nicodim cântă lui Hristos ce S-angropat, acum, în mormânt şi cu dânşii cântă cetele cereşti.
Cât am iubit legea Ta, Doamne! Toată ziua ea-i gândirea mea.
Sub pământ apui Tu, Hristoase, soare al dreptăţii; deci şi luna, Maica Ta, care Te-a născut, de dureri se stinge, nevăzându-Te.
Căci mă face mai înţelept decât vrăjmaşii mei şi niciodată nu mă părăseşte.
Iadul s-angrozit dătătorule de vieaţă, Doamne, când prădată şi-a văzut bogăţia lui şi-n viaţi
726
pe morţii cei legaţi din veac,
Ajuns-am mai înţelept, decât toţi învăţaţii mei, pentru că învăţăturile Tale sunt gândirea mea.
Soare luminos după noapte străluceşte, Doamne; iar Tu, după moartea Ta, străluceşti mai mult, înviind din groapă ca un Dumnezeu.
Mai priceput decât cei bătrâni am ajuns, pentru că păzesc poruncile Tale.
Ziditorule, priimindu-Te în sân pământul s-a clătit de frica Ta, Preaputernice, şi pe morţi cutremurul i-a deşteptat.
De la toată calea rea am oprit picioarele mele, ca să urmez cuvintele Tale.
O, Hristosul meu! Iosif şi Nicodim cu miruri, într-un chip deosebit, acum Te gătesc strigând: O, pământenfricoşează-te!
Dela judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu eşti învăţătorul meu.
Doamne, ai apus şi cuTine-a soarelui lumină; iar făptura de cutremur cuprins-a fost, Făcător al tuturor vestindu-Te.
Cât de dulci sunt cuvintele Tale pentru gâtlejul. meu! Pentru gura mea ele-s mai dulci decitimierea!
Piatra cea din unghiu o acopere piatră tăiată şi pe Domnu-l punen groapă un muritor. Înfioară-te de-acuma, tu, pământ!
Poruncile Tale mă fac mai priceput, pentru aceea am urît toată calea cea mincinoasă.
Vezi-ne aici: Ucenicul cel iubit şi Maica, şi cu dulce glas răspunde-ne, Fiule! A strigat Curata, cu amar plângând.
Cuvântul Tău e făclie picioarelor mele şi lumină pentru cărările mele.
Tu, ca Cel ce eşti de vieaţă dătător, Cuvinte, pe Iudei nu i-ai ucis, fiind răstignit; ba chiar şi pe morţii lor îi înviezi.
Jurat-am să păzesc judecăţile Tale cele drepte. şi mă voiu ţine de jurământul meu.
Nici chip ai avut, nici frumseţe, când pătimeai, Doamne; dar mai mult ai strălucit, când ai înviat, şi cu sfinte raze ne-ai înfrumseţat
întristat sunt peste măsură, Doamne, viează-mă după cuvântul Tău.
Ai apus în trup, sub pământ, nestinsule Luceafăr; şi aceasta neputând vedea soarele, în amiazăzi el s-a întunecat.
Binevoieşte, Doamne, a primi jertfa de bunăvoie a gurii mele şi mă învaţă judecăţile Tale.
Luna, soarele se întunecă -mpre ună, Doamne, şi robi binevoitori Ţi s-au arătat şi în mantii negre s-au învest mântat.
Sufletul mi-i pururea în primejdie, dar legea Ta n-am uitat.
Chiar de-ai şi murit, dar sutaşul Dumnezeu Te ştie; iar eu cum Te-oiu pipăi, Dumnezeul meu, Mă cutremur, a strigat Cel cu bun chip.
727
Cei nelegiuiţi curse mi-au întins, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit.
A dormit Adam şi din coastă lui îşi scoase moarte; Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu, lumii vieaţă izvorăşti din coasta Ta.
Moştenit-am pe vecie învăţăturile Tale, că ele-s bucuria inimii mele
Ai dormit puţin şi-ai dat viaţă la cei morţi, Hristoase, şinviind ai înviat pe cei adormiţi, ce din veacuri adormise, Bunule.
Pus-am gând în inima mea să păzesc poruncile Tale, că aceasta aduce răsplata veşnică.
De ai şi murit, dar ai dat vinul de mântuire, viţă, careizvorăşti vieaţă tuturor; patima şi crucea Ta Ţi le slăvesc.
Născocirile omeneşti le urăsc, iar legea Ta o iubesc.
Cum au suferit cereştile cete îndrăzneala celor ce Te-au răstignit, Dumnezeule, când Te văd gol, sângerat şi osândit?
Tu eşti adăpostul şi scutul meu şi în cuvântul Tău nădăjduesc eu.
O, neam jidovesc îndărătnic, ce-ai primit arvuna! Cunoscut-ai ridicarea Bisericii; pentru ce dar pe Hristos L-ai osândit?
Depărtaţi-vă de la mine cei nelegiuiţi, că voiu păzi poruncile Dumnezeului meu,
În bat jocură tu îmbraci pe Împodobitorul, Care cerul antărit şi -a -mpodobit tot pământul, într-un chip prea minunat
Sprijineşte-mă după cuvântul Tău, ca să trăesc, şi nu lăsa să fiu ruşinat în nădejdea mea.
Ca un pelican Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte; şi-ai dat vieaţă l-ai Tăi fii, care au murit, răspândind asupra lor izvoare vii.
Ajută-mi Şi mă voiu mântui şi pururea voiu lua aminte de legile Tale.
Oarecând, Navi opri soarele, sdrobind duşmanii; iar Tu, Soare, ascunzându-Ţi lumina Ta, ai sdrobit pe-al iadului stăpânitor.
Dispreţuit-ai pe toţi cei ce se depărtează de legea Ta, că nesocotirile lor sunt mincinoase.
Nu te-ai despărţit de-al Părintelui sân, Milostive; chiar să fii om muritor ai binevoit şi în iad, Hristosul meu, Te-ai pogorît.
Ca zgura ai măturat pe cei răi de pe pământ, de aceea am iubit învăţăturile Tale,
Tins fiind pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, în pământ, fără suflare, acum pogori; care lucru nerăbdându-l, tremură.
De frica Ta mi se Încrâncenă carnea şi mă tem de judecăţile Tale.
Vai, o, Fiul meu! Preacurata jeleşte şi zice: Că pecare-L aşteptam, ca pe-unîmpărat, osândit acum pe cruce îl privesc!
728
Făcut-am judecată şi dreptate, nu mă dacelor ce-mi fac strâmbătate.
Astfel mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine: el mi-a spus că -mpărăţia Fiuluimeu este o împărăţie veşnică.
Ia sub ocrotirea Ta binele robului Tău, Ca să nu mă nedreptăţească cei mândri.
Vai, s-a împlinit a lui Simeon proorocie, că prin inima mea sabie a trecut; o, Emanuile, Cel ce eşti cu noi!
Ochii mi se sting, aşteptând mântuirea Ta şi dreptatea ce mi-ai făgăduit.
O, Iudeilor ruşinaţi-vă măcar de morţii înviaţi de Dătătorul vieţii lor, Cel pe care, pismătăreţ, L-aţi ucis.
Fă milă cu robul Tău după bunătatea Ta şi mă învaţă legiuirile Tale.
S-a cutremurat şi lumina soarele şi-a stins-o, când îngroapă Te-a văzut neînsufleţit; nevăzuta mea lumină, Bunule!
Robul Tău sunt eu, înţelepţeşte-mă ca să pricep învăţăturile Tale.
Cu amar plângea Preacurata Maica Ta, Cuvinte, când pe Tine Te-a văzut acum în mormânt; nenceput şi negrăite Dumnezeu!
VENIT-A vremea să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta.
Maica Precista omorîrea Ta văzând, Hristoase, cu adâncamărăciune, Ţie-Ţi grăia: Să nu zăboveşti, Vieaţă, între morţi!
Eu însă am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi pietrele scumpe.
Iadul cel cumplit tremura, când Te-a văzut pe Tine, veşnic soare al măririi, Hristosul meu, şi în graba dat din el pe cei legaţi.
De aceea la învăţăturile Tale am alergat şitoată calea nedreaptă am urât t.
Ce privelişte mare şi grozavacum se vede; căci alvieţii dătător moarte-a suferit, voind El să dea vieaţă tuturor!
Minunate-s învăţăturile Tale; de aceea lecercetează sufletul meu.
Coasta Ţi-au împuns, Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne; şi cu rana Ta din coastă aivindecat nenfrânarea mâinilor strămoşilor.
Descoperirea cuvintelor Tale luminează şi dă înţelepciune celor nevinovaţi.
Oarecând jelea toată casa pe fiul Rahilei; iar acum pe al Fecioarei Fiu îl jelesc Maica Lui şi ceata ucenicilor.
Gura mea am deschis şi am suspinat, că de poruncile Tale sunt însetat.
Palme şi loviri I s-au datlui Hristos peste faţă, Celui ce cu mâna Sa pe om plăsmui, şi-a sdrobit cu totul alefiarei fălci.
Glasul meu auzi-l, Doamne, cu judecata Ta mă viează.
Toţi cei Credincioşi, cungroparea Ta scăpaţi de moarte, îţi cinstim, Hristoase-al
729
nostru, cu laude răstignireaşingroparea Ta acum.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Cel fărdenceput Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea -mpăraţilor împotriva duşmanilor, ca unbun.
Şi acum şi pururea, şi în vecii vecilor, Amin.
Ceea ce-ai născut, PreacuratăFecioară, vieaţa, potoleşte desbinarean Biserică şi dă pace, ca o bună, tuturor.
Se repetă troparul întâiu:
Cuvine-se, dar, să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins şi-ai sdrobit de tot puterea celui rău.
Urmează Ectenia mică şi Ecfonisul:
Că. sfânt eşti Dumnezeul nostru, Cel ce Te odihneşti pre scaunul măririi cel de Heruvimi, şi Ţie mărire îţi înălţăm, Împreună şiPărintelui Tău Cel fără de început şi prea sfântului şi bunului şi de vieaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea, şi în vecii vecilor, A min.
STAREA A TREIA
Cădeşte al treilea preot, sau singur preotul, dacă e numai unul. După aceea, începe cuglas dulce şi sfântă cuviinţă cântarea.
Glasul al 3-lea:
Caută spre mine şi mă milueşte, cum cauţi spre cei ce iubesc numele Tău.
Neamurile toate laudă îngropării Ţi-aduc, Hristoase al meu.
întăreşte paşii mei să urmeze cuvântul Tău şi să nu mă stăpânească nici o fără-de-lege.
Arimatianul jalnic Te pogoară şin mormânt Tengroapă.
Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voiu păzi poruncile Tale.
De mir purtătoare, mir Ţie, Hristoase, Ţi-aduc cu sârguinţă.
Fă să strălucească faţa Ta peste robul Tău şi mă învaţă legiuirile Tale.
Vinontreagă fire, psalmi de îngropare lui Hristos să-I aducem.
Râuri de apă varsă ochii mei, pentru că nu se păzeşte legea Ta.
Pe cel viu cu miruri, ca pe-un mort, să-L ungem cu mironosiţele.
Drept eşti Tu, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale.
Fericite Iosif! Trupul ce dă viaţă, al lui Hristos, îngroapă.
învăţăturile Tale sunt drepte şi întru totul prea adevărate.
Cei hrăniţi cu mană lovesc cu piciorul în Binefăcătorul.
Topitu-m-am de râvnire, văzând că vrăjmaşii Tăi nesocotesc învăţăturile Tale.
Cei hrăniţi cu mană, oţet şi cu fiere Ţi-aduc, Hristoase al meu.
Cuvântul Tău e lămurit şi curat şi robul Tău l-a Iubit şi l-a preţuit.
O, ce nebunie! Pe Hristos omoară cei ce-au ucis pe profeţi.
Mic. şi neluat în seama am fost, dar legile Tale nu le-am uitat.
730
Ca rob fărde minte, a trădat Iuda pe-Adâncu-nţelepciunii
Dreptatea Ta dreptate în veac şi legea Ta e adevărul curat.
Rob ajunge-acuma vicleanul de Iuda, cel ce-a vândut pe Domnul.
Necazuri şi nevoi de mă împresoară, poruncile Tale sunt mângâierea mea,
Zis-a înţeleptul: Groap-adâncă este gâtlejul jidovilor.
Dreptatea învăţăturilor Tale e veşnică, dă-mi înţelepciune şi vOIU trăi.
La viclenii jidovi, căile lor strâmbe curse şiciulini sunt.
Chematu-Te-am din toată inima mea, auzi-mă, Doamne, şi voiu păzi aşezămintele Tale.
Iosif şi Nicodim pe Domnul îngroapă, cu toată cuviinţa.
către Tine am strigat, mântueşte-mă şi voiu urma legiuirile Tale.
Slavă Ţie, Doamne, Cel ce dai vieaţă şin iad puternic pogori.
Până nu răsar zorile Te chem, căci în cuvântul Tău nădăjduesc.
Maica Preacurata se jelea, Cuvinte, pe Tine mort văzându-Te.
înainte de straja dimineţii deschid ochii mei, ca să-i adâncesc în învăţăturile Tale.
Primăvară dulce, Fiul meu prea dulce, frumseţea und’ ţi-a apus?
Auzi, Doamne, glasul meu, după bunătatea Ta şi după voinţa Ta dărueşte-mi vieaţă.
Plângere pornit-a Maica Preacurata, când ai murit, Cuvinte.
Apropiatu-s-au cei ce cugetă vicleşuguri şi de lalegea Ta s-au depărtat.
Vin cu mir, să-L ungă, de mir purtătoare, pe Hristos, mirul ceresc.
Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevăr.
Cu moartea pe moarte o omori Tu, Doamne, cu sfânta Ta putere.
De la început învăţăturile Tale le-am cunoscut, că pe totdeauna le-ai întemeiat.
Piere-amăgitorul, scapă amăgitul cunţelepciunea-Ţi, Doamne.
Vezi strâmtoarea mea şi mă izbăveşte, că legea Ta n-am uitat.
Cade vânzătorul în fundul gheenei, în groapa stricăciunii.
Ia-mi partea şi mă apără; după cu vântul Tău mă înviorează.
Curse şiciulini sunt căile lui Iuda, celui nebun şi viclean.
Departe este mântuirea de cei păcătoşi, că poveţele Tale n-au căutat.
Pier răstignitorii, Împărate-a-toate, dumnezeiescule Fiu.
Multe-s îndurările Tale, Doamne, dărueşte-mi vieaţa, după îngăduinţele Tale.
Toţi pier, împreună, în groapa pierzării, bărbaţii sângiurilor.
731
—Mulţi sunt cei cari mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la Învăţăturile Tale nu m-am abătut.
Fiule din Tatăl, împărat a toate, cum ai primit patima?
Văzut-am pe vânzătorii ticăloşi şi m-am scârbit căci cuvintele Tale nu le păzesc.
Maica, mieluşeaua, Mielul ei pe cruce văzându-L, s-atânguit.
Vezi, cât iubesc poveţele Tale, Doamne, viază-mă după bunătatea Ta.
Trupul cedă vieaţăIosifîlîngroapă -mpre ună cu Nicodim.
Adevărul e temelia cuvintelor Tale şi toatăhotărârea judecăţilor Tale e veşnică.
Mult înlăcrimată a strigatFecioara, rărunchii pătrunzându-şi.
Boierii mă prigonesc în zadar, că numai dejudecăţile Tale mă tem.
O, a mea lumină, Fiul meuprea dulce, cum Te-ai ascunsîn groapă?
Bucura-tu-m-am de cuvintele Tale, ca Cel ce dă de avuţie multă.
Nu mai plânge, Maică, peAdam şi Eva; ca să-i slobod, Eu sufăr.
Că Minciuna o urăsc şi o dispreţuesc, iar legeaTa o iubesc.
Fiul meu, slăvescu-Ţi înaltandurare prin care rabzi acestea.
De şapte ori în zi Te laud, Doamne, pentru judecăţile Tale cele drepte.
Cu oţet şi fiere Te-au adăpat, Doamne, gustarea veches-o strici.
Cei ce iubesc legea Ta de multă pace se vor bucura şi nimica nu-i va Împiedeca.
Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată umbrişi poporul subnor.
În ajutorul Tău, Doamne, nădăjduesc şi poruncile Tale le îndeplinesc.
De-mir-purtătoare viind la a Ta groapă Ţi-aduceau, Doamne, miruri.
Sufletul meu urmează învăţăturile Tale şi le iubeşte mai presus de toate.
Scoală-Te, ‚ndurate, şi penoi ne scoate din a gheeneigroapă!
Păzit-am, Doamne, poruncile şi legile Tale şi toate căile mele sunt înaintea Ta.
Doamne, înviază, zice vărsând lacrimi Maica Ta ce Te-a născut.
Rugăciunea mea, Doamne, ajunge la Tine: înţelepţeşte-mă după făgăduinţa Ta.
înviază, ‚n grabă, alungând durerea Curatei tale Maice!
La Tine să străbată cererea mea şi mă izbăveşte după cuvântul Tău.
Prinse-au fost de frică cereştilecete, când Te-au văzut mort, Doamne.
Laudă-Ţi vor rosti buzele mele, că m-ai Învăţat poruncile Tale.
Iartă de greşale pe cei ce, cu frică, cinstesc a Tale patimi.
Limba mea va vesti cuvântul Tău, că toate poruncile Tale sunt drepte.
O, înfricoşată, străină vedere; pământul cum te-ascunde!
732
Să-mi vie mâna Ta, Doamne, în ajutor că poruncile Tale am ales
Altădat’ un Iosif Ţi-a slujit în fugă şi-acum Tengroapă altul.
Dorit-am, Doamne, mântuirea Ta şi legea Ta e desfătarea mea.
Plânge, Te jeleşte Preacurata-Ţi Maică, Tu fiind mort, Cuvinte.
Viu VA FI sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale vor ajuta mie.
Spaimă ia pe îngeri de grozava-Ţi moarte, o, Făcător a toate!
Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat
Pânăn zori, cu miruri Ţi-au stropit mormântul cele înţelepţite.
Caută spre mine, Doamne, şi mă mântuieşte.
Pace în Biserici, lumii mântuire prin învierea-Ţi dă-ne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
O, Treime Sfântă, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, lumea mântuieşte.
Şi acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin
Robilor tăi, Maică, dă-le ca să vadă-nvierea Fiului tău!
Se repetă troparul întâiu:
Neamurile toatelaudă-ngropării Ţi-aduc, Hristoase al meu.
Şi îndată cântăm
BINECUVÂNTĂRILE ÎNVIERII
compunerea lui Petru Lampodarie.
Glasul al 5-lea:
Bine eşti cuvântat, Doamne, învaţă-ne pre noi îndreptările Tale.
Soborul îngeresc s-a mirat văzându-Te între cei morţi socotit fiind şi puterea morţii, Mântuitorule, stricând şi împreună cu Tine pre Adam sculând şi din iad pre toţi slobozindu-i.
Bine eşti cuvântat, Doamne…
Pentru ce miruri, prin milostivire, cu lacrămi o, uceniţe amestecaţi? Îngerul cel ce a strălucit în mormânt, a zis mironosiţelor: Vedeţi voi groapa şi înţelegeţi, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Bine eşti cuvântat, Doamne…
Foarte de dimineaţă mironosiţele au alergat la groapaTa, tânguindu-se; ci înaintealor a stătut îngerul şi a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeţi, ci apostolilor spuneţi învierea.
Bine eşti cuvântat, Doamne…
Mironosiţele femei, cu miruri viind la groapa Ta, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele agrăit zicând: Pentru ce cu cei morţi pre Cel viu socotiţi? Căci ca un Dumnezeu a înviat din mormânt.
Slavă, a Treimei:
lnchinămu-ne Tatălui şi Fiului şi sfântului Duh, sfintei
733
Treimi într-o fiinţă cu serafimii strigând: Sfânt, sfânt, sfânt eşti Doamne.
Şi acum, a născătoarei.
Pre dătătorul de vieaţă născându-L, Fecioară, de păcat pre Adam l-ai mântuit şi bucuria Evei în locul întristării ai dăruit; şi pre cei căzuţi din vieaţă i-a îndreptat la aceeaşi, Cel ce S-a întrupat din Tine, Dumnezeu şi om.
A liluia de trei ori.
Ectenia cea mică şi alt efonis:
Că Tu eşti împăratul păcii, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Părintelui Tău Celui fără de început şi prea sfântului şi bunului şi de vieaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Apoi cântăm Sedealna zilei, glasul 1.
Podobie: Mormântul Tău…
Cu giulgiu curat şi cu miresme dumnezeeşti a uns preacurat trupul Tău Iosif, cerându-l la Pilat, şi l-a pus în mormânt nou. Pentru aceasta, mânecând mironosiţele femei, au strigat: Arată nouă, precum ai zis mai înainte, Hristoase, învierea Ta.
Slavă, şi acum; altă Sedealnă, glas şi podobie aceleaşi.
Spăimântatu-s-au cetele îngerilor, văzând pre Cela ce şeade în sânurile Tatălui, cum S-a pus în mormânt ca un mort, Cel nemuritor; pe Care-L înconjoară cetele îngereşti şi-L slăvesc împreună cu morţii cei din iad, ca pre un Făcător şi Domn.
Apoi se face cetire din Evanghelia de laMate iu:
Iară a doua zi, care vine după Vineri…
Învierea lui Hristos
nu zicem,
Ci îndată Psalmul 50, şi apoi cântăm: CANONUL şi
Irmosul de două ori, iară troparele pre 12 şi iarăşi Irmosul, în amândouă stranele, împreună.
Acest Canon de la Cântarea întâia până la a 6-a este facerea lui Marco monahul, episcopul Idruntului.
Irmoasele sunt facerea unei femei ce o chema Casiana. Iar de laa 6-a cântare până la sfârşit, facerea lui Chir Cosma.
Afară de irmoase, celelalte tropare în greceşte au acest acrostih:cd npepov ea6êtov peXirco T, indicâ: Şi astazi laud Sâmbăta cea mare.
CANONUL SÂMBETEI CELEI MARI
Cântarea 1-a, glasul al 6-lea, Irmos:
Pre Cel ce a acoperit cu valul mării oarecând pre gonaciul tiran, sub pământ L-au ascuns feciorii celor mântuiţi. Iară noi, ca fecioarele, să cântăm Domnului; căci cu slavă S-a preaslăvit.
Doamne, Dumnezeul meu, cântare de petrecere şi laudă de îngropare voiu cânta Ţie, Celui ce mi-ai deschis intrările vieţii cu îngroparea Ta şi
734
moartea şi iadul cu moarteaai omorît.
Sus pre scaun şi jos în mormânt, cunoscându-Te cele mai presus de lume şi cele de subpământ, Mântuitorul meu, s-au cutremurat de moartea Ta; că mai presus de gând Te-ai văzut mort, începătorule al vieţii.
Ca să umpli toate de slava Ta, Te-ai pogorît în cele de desubtul pământului; că nu s-a ascuns de Tine statul meu cel din Adam şi Îngropându-Te m-ai înoit pre mine cel stricat, Iubitorule de oameni.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pre Tine, Cela ce ai spânzurat pre ape tot pământul fără ţinere, văzându-Tefăptura spânzurat în locul
căpăţânei, cu multă spaimă s-a cuprins, strigând: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.
închipuirile îngropării Tale le-ai arătat, înmulţind vedeniile; iar acum cele ascunse ale Tale, văzute le-ai făcut cu dumnezeească bărbăţie şi celor din iad, Stăpâne, cari strigă:Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne.
Întinsu-Ţi-ai palmele şi ai împreunat cele depărtate de demult, iară cu înfăşurarea giulgiului, Mântuitorule, şi cumormântul ai deslegat pre cei legaţi, cari strigau: Nu estesfânt, fără numai Tu, Doamne.
În mormânt şi sub peceţiTe-ai cuprins, Nemuritorule, de bună voie; că puterea TaŢi-ai arătat prin fapte, cu dumnezeească lucrare, celor cecântă: Nu este sfânt, fără numai Tu, Doamne, iubitorule de oameni.
Sedealna, glasul 1-iu.
însăşi podobia
Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, carele a vestit femeilor învierea. PreTine Te mărim, pierzătorul stricăciunii, la tine cădem, Cela ce ai înviat din mormânt, la unul Dumnezeul nostru.
Slavă, şi acum; tot aceasta.
Cântarea a 4-a. Irmos:
Smerenia Ta cea dumnezeească pre cruce, mai înainte văzându-o Avacum, spăimântându-se a strigat:Tu ai tăiat tăria celor puternici, Bunule, unindu-Te cucei din iad, ca un Atot puternic.
Astăzi ai sfinţit ziua a şaptea, pe care o ai binecuvântat întâiu cu încetarea lucrurilor; că toate le prefaci şi le înnoeşti
735
odihnindu-Te, Mântuitorul meu, şi iarăşi, zidindu-ne.
Biruind Tu cu puterea Dumnezeîrii, sufletul Tău de la trup s-a despărţit; că a rupt amândouă legăturile: a morţii şi a iadului, cu puterea Ta, Cuvântule.
Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărît, văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi şi Atot puternic; şi de înfricoşatul Tău chip a rămas fără de glas.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Lumina cea neînserată adumnezeeştii arătării Tale, Hristoase, care s-a făcut spre noi, pentru milostivirea Ta, Isaia văzându-o, de noapte mânecând a strigat: învia-vor morţii şi cei din mormânturi se vor scula şi toţi cei de pre pământ se vor bucura.
Înnoeşti pre pământeni, Ziditorule, făcându-Te pământean; şi giulgiul şi mormântul arată taina ceea ce este întru Tine, Cuvinte; că sfetnicul cel cuvios, însemnează sfatul celui ce Te-a născut, Carele m-a înoit întru Tine cu mare cuviinţă.
Prin moarte ai pre Făcut omorîrea, prin îngropare stricăciunea; că nestricăcios ai făcut trupul pre carele l-ai luat, cu dumnezeească cuviinţă făcându-l nemuritor; că trupul Tău, Stăpâne, n-a văzut stricăciune; nici sufletul Tău n-a rămas în iad, carele este lucru strein.
Ieşind, Ziditorul meu, din ceea ce nu ştie de bărbat şi împungându-Te cu suliţa în coastă, dintru aceea ai făcut înoire Evei, făcându-Te Adam, adormind mai presus de fire cu somn făcător de vieaţă şi ridicând vieaţa din somn şi din stricăciune, ca un Atot puternic.
Cântarea a 6-a, irmos:
Prins a fost, dară nu s-a ţinut în pântecele chitului Iona; că al Tău chip purtând, al Celui ce ai pătimit şi îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară din fiară a ieşit şi a strigat străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră oaţi părăsit.
Omorîtu-Te-ai, dar nu Te-ai despărţit, Cuvinte, de trupul pe carele ai luat; că de s-a şi stricat Biserica Ta în vremea patimii, ci şi aşa un ipostas era al Dumnezeirii şi al trupului Tău; că întru amândouă
736
Iară femeileau strigat: Aceasta este Sâmbăta cea prea binecuvântată, întru care Hristos, adormind, va învia a treia zi.
Unul eşti, Fiul şi Cuvântul lui dumnezeu, Dumnezeu şi om,
Greşala lui Adam a fost ucigătoare de om, iar nu ucigătoare de Dumnezeu. Că de a şi pătimit firea trupului Tău celui de ţărână, Dumnezeireaa rămas fără patimă; că stricăciunea cea din Tine o ai pre Făcut întru nestricăciune şidintru înviere ai arătat izvorul vieţii cei nestricăcioase.
Împărăţit-a iadul preste neamul omenesc, dară n-a rămas în veac; că Tu, Puternice, puindu-Te în groapă, cu palmacea începătoare de vieaţă airupt încuetorile morţii; şi aipropoveduit, celor ce dormiau acolo din veac, izbăvirea cea nemincinoasă, făcându-Te, Mântuitorule, întâiusculat din morţi.
Condac, glasul al 6-lea:
cela ce a încuiat adâncul, S-a văzut mort şi cu smirnă şi cu giulgiu înfăşurându-se, în mormânt s-a pus ca un mort, Cel fără de moarte, şi femeile au venit să-L ungă cu mir, plângând cu amar şi strigând: Aceasta este Sâmbăta cea prea binecuvântată, întru care Hristos adormind, va învia a treia zi.
ICOS:
Cel ce cuprinde toate, S-a înălţat pre cruce şi Se tângueşte toată zidirea, văzându-L spânzurând gol pre lemn;soarele şi-a ascuns razele şi stelele şi-au tăinuit lumina şipământul cu multă frică s-a clătit, marea a fugit şi pietrile s-au despicat şi mormânturimulte s-au deschis şi trupurile sfinţilor bărbaţi s-au sculat; iadul jos a suspinat şi jidovii s-au sfătuit să hulească învierea lui Hristos. SINAXAR
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ
Sinaxarul din Minei, apoi acesta.
În sfânta şi marea sâmbătă, prăznuim îngroparea dumnezeească şi trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciunea fost mutat spre viaţa veşnică.
Stihuri
Ostaşi, degeaba mai păziţi mormântul, Căci pe Cel ce-i viaţa nu-L ţine pământul!
Cele patruzeci de zile ale postului mare întrec pe celelalte zile; iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare; şi iarăşi mai mare decât săptămâna mare este această sfântă şi mare sâmbătă. Se numeşte săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârşit, şi mai cu seamă azi, minunile mari şi mai presus de fire şi faptele neobişnuite ale Mântuitorului nostru. Căci după cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârşind toate lucrurile, şi în urmă în ziua a şasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a şaptea s-a odihnit de toate lucrurile lui şi
737
a sfinţit ziua, numindu-o sâmbătă, care se tâlcueşte odihnă, tot aşa şi la facerea lumii celei spirituale, săvârşind toate în chipul cel mai bun, în ziua a şasea a creat din nou pe omul stricat şi înnoindu-l iarăşi prin crucea cea de viaţă purtătoare s-a odihnit încă odată cu o odihnă desăvârşită, de toate lucrurile lui, dormind un somn dătător de viaţă şi mântuitor. Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat şi dumnezeesc se pogoară şi în iad. Sufletul a fost despărţit prin moarte de trup şi l-a dat în mâinile Tatălui. Tot Tatălui i-a dat şi propriul său sânge, fără să-i fie cerut; iar sângele lui a fost preţ de răscumpărare pentru noi. Sufletul Domnului n-a fost ţinut în iad ca sufletele celorlalţi Sfinţi. Cum putea oare să fie ţinut odată ce n-avea asupra Lui. Ca ceilalţi drepţi, nimic din blestemul strămoşesc? Dar nici duşmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpăraţi, cu toate că noi eram în stăpânirealui. Cum putea oare să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar oare tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupeşte în mormânt şi cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost şi în iad, după cum s-a spus, Împreună cu sufletul luiîndumnezeit. Într-un chip mai presus de fireca Dumnezeu nescris împrejur era cu Tatăl, împărăţind împreună cu Duhul. Era pretutindeni; Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe cruce. Trupul Domnului a suferit şi stricăciune, adică despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înţelesul unei putreziri a trupului şi o nimicire desăvârşită a mădularelor. Iar Iosif, pogorînd de pe cruce sfântul trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului. Într-adevăr, Iudeii s-au dus Vineri la Pilat şi i-au spus: Domnule, ne-am adus aminte, că înşelătorul acela a spus pe când trăia, că după trei zile se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să porunceşti să se întărească mormântul cu ostaşi. Dacă este un înşelător, pentru ce, Iudeilor, i-aţi ascultat cu râvnă cuvintele lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: Mă voiu scula? Poate că Evreii au scos asta din pilda cu Iona, Negreşit eisunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiţi de judecată! Nu ştiaucă ceea ce făceau în sprijinul lor o făceau împotriva lor! Pilat a dat poruncă şi ei împreună cu o ceată deostaşi au întărit mormântul şi l-au şi pecetluit. Şi s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială învierea Domnului, odată ce era străină şi paza şipecetea. Dar deodată iadul se strânge şi estecuprins de ameţeli când simte puterea mai tare a Domnului; după puţină vreme a datafară, din pricina înghiţirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare şi din capul unghiului, şi pe cei cei mâncase şi-i ţinea din veac în pântece.
Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase, Dumnezeul nostru, milueşte-ne pe noi, Amin.
Cântarea a 7-a, Irmos:
O, negrăită minune! Cela ce aizbăvit în cuptor pre cuvioşii tineri din văpaie, înmormânt Se pune mort fără suflare, spre mântuirea noas tră a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Rănitu-s-a iadul, primind în inima sa pre Cel ce S-a rănit în coastă cu suliţa şi a suspinat topindu-Se de focul celdumnezeesc, spre mântuirea a noastră a celor ce cântăm:Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat
Bogat este mormântul, că
primind în sine pre Făcătorul ca pre un adormit, s-a arătat dumnezeească vistierie devieaţă, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Dupre obiceiul morţilor, punerea în mormânt a primit vieaţa tuturor şi L-a arătat pre El izvor învierii, spre mântuirea
738
noastră a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Una era Dumnezeirea lui Hristos în iad şi în mormânt şi în Edem nedespărţită, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, spre mântuirea noastră a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Spăimântează-te înfricoşându-te cerule, şi să se clătească temeliile pământului, Că iată, Se socoteşte între cei morţi, Cela ce locueşte întru înălţime, şi în mormânt mic ca un strein se primeşte. Pre Carele tineri bine-L cuvîntaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Stricatu-s-a locaşul cel preacurat, dar împreună a ridicat cortul cel căzut, că al doilea Adam, Cel ce locueşte întru înălţime S-a pogorît la Adam cel dintâiu, până la cămările iadului. Pre Carele tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
Încetat-a îndrăzneala ucenicilor, iar Iosif cel dinarimatea s-a arătat inimos, că văzând mort şi gol pre Dumnezeul Cel preste toate, L-a cerut şi L-a îngropat, strigând: Tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
O, minune nouă! O, bunătate! O, nespusă răbdare! Că de bună voie Se pecetlueşte sub pământ, cel ce locueşte întru înălţime şi Se huleşte Dumnezeu ca un înşelător.
Pre Carele tineri bine-L cuvântaţi, preoţi lăudaţi-L, popoare prea înălţaţi-L întru toţi vecii.
La peasna a 9-a,
Ceea ce eşti mai cinstită…
nu cântăm.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Nu te tângui pentru MineMaică, văzându-Mă îngroapă pre Mine, fiul tău, pre Carele M-ai zămislit în pântece fără sămânţă; că Mă voiu scula şi Mă voiu preaslăvi şi voiu înălţa întru slavăca un Dumnezeu, pre cei cecu Credinţă şi cu dragoste pre tine neîncetat te slăvesc.
Întru streină naşterea Tascăpând de dureri, mai presus de fire, m-am fericit, Fiulmeu cel fără de început; iaracum, Dumnezeul meu, văzându-Te mort fără suflare, mă sfărâm cumplit cu sabia
739
întristării. Ci Te scoală, ca să mă slăvesc.
Mă acopere pământul voindEu, dar se înfricoşează portarii iadului văzându-Mă, Maică, îmbrăcat cu haina sângerată aizbândirii; că ucigând, ca un Dumnezeu, pre vrăjmaşi cu crucea, iarăşi voiu învia şi tevoiu slăvi.
Să se bucure făptura, să seveselească toţi pământenii, căvrăjmaşul, iadul, s-a prădat; femeile cu miruri să iasă întru întâmpinare, că izbăvesc pre Adam şi pre Eva cu tot neamul, şi a treia zi voiu învia.
Luminânda nu cântăm, ci numai:
Sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru… (de trei ori).
LA LAUDE
Punem patru Stihiri şi cântăm, pe glasul al 2-lea singur glasul:
Astăzi cuprinde mormântul pre Cel ce cuprinde făptura cupalma; acopere piatra pre Cel ce acopere cerurile cu bunătatea; doarme vieaţa şi iadul se cutremură şi Adam din legături se desleagă. Slavă rânduelii Tale, prin care săvârşind toate, ne-ai dăruit nouă odihnă veşnică, prin sfântă învierea Ta cea din morţi.

Ce este această vedere ce se vede? Ce este această Sâmbătă? Împăratul veacurilor săvârşind rânduiala cea prin patimă, Se odihneşte în mormânt, dându-ne nouă odihnă. Acestuia să strigăm: Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că Tu împărăţeşti în veci, Cel ce ai nemăsurată maremilă.
Veniţi să vedem vieaţa noastră zăcând în mormânt, ca să învieze pre cei ce zac în mormânturi. Veniţi astăzi, ca văzând adormit pre Cel din Iuda, să-I strigăm ca proorocul, zicând: Culcându-Te ai adormit ca un leu, cine Te va deştepta pre Tine, împărate? Ci Tescoală ca un însuţi puternic, cel ce Te-ai dat pentru noide bună voie, Doamne, slavă Ţie.
Glasul al 6-lea:
Cerşit-a Iosif trupul lui Iisus şi L-a pus pre el în mormânt nou al Său; că era să iasă Eldin groapă, ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfărâmat putereamorţii şi ai deschis oamenilor uşile raiului, slavă Ţie.

Slavă, glasul al 6-lea:
Ziua de astăzi mai înainteo a închipuit cu taină mareleMoisi, zicând: Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea, că aceasta este Sâmbăta ceabinecuvântată; aceasta este
740
ziua odihnii, întru care S-a odihnit de toate lucrurile Sale, unul născut, Fiul lui Dumnezeu, prin rânduiala morţii dupre trup odihnindu-Se. Şi la ceea ce era iarăşi întorcându-Se prin înviere, ne-a dăruit nouă vieaţa veşnică, ca un bun şi iubitor de oameni.
Şi acum, glasul al 2-lea:
Prea binecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu…
ŞI DOXOLOGIA MARE
la vremea Doxologiei, preotul intră în sfântul altar şi se îmbracă în toate odăjdiile; iar când sunt mai mulţi preoţi şi diaconi, se îmbracă în toate odăjdiile numai preotul întâiu stătător, adică protosul sau proestosul, şi diaconii; ceilalţi având numai epitrahile şi sfite. ieşind şi aşezându-se în jurulepitafului, aşteaptă sfârşitul Doxologiei. La primul Sfinte Dumnezeule, preotul sau întâiu stătătorul cădeşte sfântulepitaf de 3 ori, în chipul crucii; iar la al treilea Sfinte Dumnezeule, ridicând preoţii sauepitropii bisericiiepitaful încep ocolirea bisericii, cu felinare, pra pore şi lumini.
După aceasta, preotul şi purtătorii epitafului intră în biserică şi, ajungând în faţa uşilor împărăteşti, preotul sau cel mai mare între preoţi zice:
Să luăm aminte! Pace tuturor! Înţelepciune!
Şi intră în altar prin uşile Împărăteşti. Aşeazăepitaful pe Sfânta Masă şi cântă, odată, troparul:
Iosif cel cu bun chip…
Caută sâmbătă, la Utrenie.
Apoi, Îndată troparul Proorociei, glasul al 2-lea:
Cela ce ţii marginile lumii ai primit a Te cuprinde în mormânt mic, Hristoase, ca să mântueşti firea omenească de căderea cea din iad; şi făcându-ne nemuritori, să ne înviezi pre noi, ca un Dumnezeu fără de moarte.
Slavă, şi acum; tot acesta.
Apoi Prochimen, glasul al 4-lea:
Scoală-Te, Doamne, ajută nouă şi ne mântueşte pre noi pentru numele Tău.
Stih:
Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit şi părinţii noştri ne-au spus nouă.
Din proorocia lui Iezechiil, cetire.
Cap. 37, vers. 1—14.
Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu duhul şi m-a pus în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti, şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului şi foarte uscate. Şi mi-a zis Domnul: Fiul omului, mai învia-vor oare oasele acestea? Iar eu am zis:Doamne Dumnezeule, numai tu ştii aceasta. Domnul însă mi-a zis: Proroceşte asupra oaselor acestora şi le zi: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăeşte Domnul Dumnezeu, oaselor acestora: Iată eu voiu face să intre în voi duh şi veţi învia. Voiu pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voiu acoperi cu piele, voiu face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul. Prorocit-am deci cum mi se poruncise. Şi când am prorocit, iată s-a făcut un sunet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie fiecare os la încheietura sa.
Şi am privit eu şi iată erau pe ele vine, şi carne crescuse şi piele le acoperea pe deasupra, iar duh nu era într-însele. Atunci mi-a zis Domnul: Fiul omului, proroceşte duhului, proroceşte şi zi duhului: Aşa grăeşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia! Deci am prorocit eu, cum mi se poruncise şi a intrat într-înşii duhul şi au înviat şi mulţime multă foarte de oameni au stătut pe picioarele lor. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Israil. Iată ei zic: S-au uscat oasele noastre şi nădejdea noastră a pierit: suntem smulşi din rădăcină. De aceea proroceşte şi le zi: Aşa grăeşte Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voiu deschide mormintele voastre şi vă voiu scoate pe voi, poporul meu, din mormintele voastre şi vă voiu duce în ţara lui Israil. Astfel veţi cunoaşte că eu sunt Domnul, când voiu deschide mormintele
741
voastre şi vă voi scoate pe voi, poporul meu, din mormintele voastre. Şi voiu pune în voi duhul meu şi veţi învia şi vă voiu aşeza în ţara voastră, şi veţi cunoaşte că eu. Domnul, am zis aceasta şi am făcut, zice Domnul.
Prochimen, glasul al 7-lea:
Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu. Înalţă-se mâna Ta; nu uita pre săracii Tăi până în sfârşit.
Stih:
Mărturisi-mă-voiu Ţie, Doamne, cu toată inima mea, spune-voiu toate minunile Tale.
Apoi Apostolul:
Din cartea întâia cea către Corinteni. a sfântului Apostol Pavel, cetire.
1 Corinteni, Cap. 5, vers. 6—8; Galateni, Cap. 3, vers. 13-14.
Fraţilor, nu vă lăudaţi bine.
Nu ştiţi oare că puţin aluat dospeşte toată frământătura? Curăţiţi-vă dară de aluatul cel vechiu, ca să fiţi frământătură nouă, ca şi cum aţi fi fără dospitură, căci Paştile nostru, Hristos, S-a junghiat pentru noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechiu, nici cu aluatul năravului şi al vicleşugului, ci cu azimile curăţiei şi ale adevărului. Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi,
— căci scris este: blestemat e tot cel spânzurat pe lemn, pentru ca binecuvântarea dată lui Avraam să sereverse prin Iisus Hristos asupra păgânilor şi aşa noi să primim prin Credinţă Duhul, Care ni se făgăduise.
Aliluia, glasul al 5-lea:
Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui.
Stih:
Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului,
Stih:
A şa să piară păcătoşii de lafaţa lui Dumnezeu.
Evanghelia de laMateiu.
Iară a doua zi, care vine după Vineri…
Sfârşitul:
Pecetluind piatra împreună cu custodia.
Apoi Ecteniile:
Să zicem toţi din tot sufletul…
Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineaţă Domnului…
Şi celelalte Şi se face Apolis.
Ceasul întâiu se ceteşte în pridvor; asemenea şi al treilea, al şaselea şi al nouălea se cetesc simplu în pridvor, cu fericirile la vremea lor.
ÎN SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ SEARA
SEARA
La al zecelea ceas din zi toacă de Vecernie şi se îmbracă preotul în veşminte şi binecuvântând. cetim Psalmul începător. După. aceasta, Ectenia mare. Apoi Doamne strigat-am… pe glasul 1-iu şi punem Stihirile pe 8 Şi cântăm Stihirile învierii, ale Octoihului trei şi ale Stihoavnei una.
Stihurile învierii, glasul 1-iu.
Rugăciunile noastre cele de seară primeşte-le, sfinte Doamne, şi ne dă nouă iertare păcatelor; că Tu însuţi eşti Cel ce ai arătat în lume învierea.
înconjuraţi, popoare, Sionul şi-l cuprindeţi pre dânsul şi daţi slavă într-însul, Celui ce a înviat din morţi. Că Acela este Dumnezeul nostru, Carele ne-a mântuit pre noi de fără-de-legile noastre.
Veniţi, popoare, să cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, slăvind învierea Lui cea din morţi. Că Acesta este Dumnezeul nostru, Carele de înşelăciunea vrăjmaşului a izbăvit lumea.
Cu patima Ta, hristoase, din patimi ne-am slobozit şi cu învierea Ta din stricăciune ne-am izbăvit; Doamne, slavă Ţie.
Alte trei Stihiri ale Sâmbetei celei mari, repetând una, glasul al 8-lea, singur glasul.
Astăzi iadul strigă suspinând: Mai bine mi-ar fi fost de n-aş fi primit pre Cel ce S-a născut din Maria, că viind asupra mea, mi-a surpat puterea; porţile cele de aramă le-a sfărâmat. Sufletele pe care le ţineam întru mine mai dinainte, Dumnezeu fiind, le-a înviat. Slavă, Doamne, crucii Tale şi învierii Tale. (de două ori).
Astăzi iadul strigă suspinând: Stricatu-s-a puterea mea;
743
primit-am mort ca pre unul din morţi, dară nu pot să-l ţin pre dânsul nici de cum; ci pierd împreună cu dânsul şi pre aceştia, preste cari eram împărat. Eu am avut morţi din veac, dar acesta iată că pre toţi îi ridică. Slavă, Doamne, crucii Tale şi învierii Tale.
Astăzi iadul strigă suspinând: Sdrobitu-s-a stăpânirea mea, Păstorul s-a răstignit şi pre Adam l-a înviat. De cei preste cari eram împărat m-am lipsit şi pre cari i-am înghiţit, puternic fiind, pre toţi i-am vărsat. Deşertat-a mormânturile cel ce s-a răstignit; slăbit-a puterea morţii. Slavă, Doamne, crucii Tale şi învierii Tale.
Slavă, glasul al 6-lea:
Ziua de azi mai înainte o a închipuit cu taină marele Moisi, zicând: ŞiabinecuvântatDumnezeu ziua a şaptea; că aceasta este Sâmbăta cea binecuvântată; aceasta este ziua odihnii, întru care S-a odihnit de toate lucrurile Sale unul născut, Fiul lui Dumnezeu, prin rânduiala morţii, dupre trup odihnindu-Se; şi la ceea ce era iarăşi întorcându-Se, prin înviere, ne-a dăruit nouă vieaţă veşnică, ca un singur bun şi iubitor de oameni.
Şi acum, glasul 1-iu:
Pre ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pre Stăpânul a născut, uşa cea cerească, pre Maria Fecioara să o lăudăm, cântarea celor fără de trup şi podoaba Credincioşilor. Că aceasta s-a arătat cer şi biserică Dumnezeirii. Aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus şi împărăţia o a deschis. Pre aceasta dar având-o anghiră Credinţei, apărător avem pre Domnul ce S-a născut dintr-însa. Îndrăznească dar, îndrăznească poporul lui Dumnezeu; că Acesta va birui pre vrăjmaşi, ca un atot puternic.
Ieşire cu Evanghelia.
Lumină lină…
Prochimen nu zicem, ci îndată: rnţelepciune!
ŞI ceteşte ceteţul paremie.
Dela Facere, cetire.
Cap. 1, vers. 1—13.
La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întunerec era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu, că e bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întunerec. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunerecul l-a numit noapte. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâia. Şi a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de apeŞi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria, şi a despărţit Dumnezeu
744
apele cele de sub tărie de apele cele dedeasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
a zis Dumnezeu: Să se adune apele celede sub cer la un loc şi să se arate uscatul!Şi a fost aşa. Şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că e bine. Apoi a zis Dumnezeu:
Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel pe pământ. Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă:iarbă, care face sămânţă după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă după fel pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că e bine. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
Din proorocia lui Isaia, cetire.
Cap. 60, vers. 1—16.
Luminează-te, luminează-te Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit! Căci iată întunerecul acopere pământul, şi bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul şi slava lui străluceşte peste tine. Popoare se îmbulzesc lalumina ta şi împăraţi la strălucirea razelor tale. Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, căci toţi se adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri. Atunci vei vedea, vei străluci şi inima ţi se va sbuciuma şi se va lărgi, căci către tine se va îndrepta bogăţia mării şi avuţiile popoarelor către tine vor curge. Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere de Madian şi Efa. Toate sosesc din Saba încărcate cu aur şi cu tămâie, vestind alcătuirile cele de slavă ale Domnului. Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine şi ca o jertfă bineplăcută urca-se-vor pe jertfelnicul meu, ca să se proslăvească cea plină deslavă casă a mea. Cine sboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei? Căci pentru minese adună corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca să aducă de departe pe feciorii tăi; aurul şi argintul lor pentru numele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul Lui Israil, care te slăveşte! Feciori de neam străin zidi-vor zidurile tale şi împăraţii lor în slujba ta vor fi, căci întru urgia mea te-am lovit şi întru bunăvrerea mea m-am milostivit de tine. Porţile tale mereu vor fi în laturi, zi şi noapte vor rămâne deschise, ca să se care la tine bogăţiile noroadelor, iar regii lor în fruntea lor vor fi. Căci poporul şi împărăţia care nu vor sluji ţie vor pieri şi neamuri multe nimicite vor fi. Mărirea Libanului la tine va veni cu chiparoşi, ulmi şi molifţi ca să împodobească laolaltă lăcaşul cel sfânt al meu ca eu să cinstesc locul unde se odihnesc picioarele mele. Şi feciorii apăsătorilor tăi, smeriţi la tine vor veni şi se vor închina la picioarele tale toţi cei ce te-au urât şi pe tine te vor numi: cetatea Domnului, SionulSfântului lui Israil. Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voiu face din tine mândria cea de-apururi, bucurie din neam în neam. Tu vei suge laptele popoarelor şi la pieptulregilor alăptat vei fi. Atunci vei cunoaşte că eu sunt Domnul, izbăvitorul şi răscumpărătorul tău, puternicul lui Iacov.
De la ieşire, cetire.
Cap. 12, vers. 1—11.
Apoi a grăit Domnul cu Moise şi Aaron în pământul Egiptului şi le-a zis: Luna aceasta să vă fie începutul lunilor, să vă fie întâia între lunile anului. Spune dar la toată obştea fiilor lui Israil şi le zi: în ziua a zecea a lunii acesteia să-şi ia fiecare din capii de familie un miel; câte un miel de familie să luaţi fiecare. Iar dacă vor fi puţini în familie, încât să nu fie deajuns ca să poată mânca mielul, să ia cu sine de lavecinul cel mai aproape de dânsul un număr de suflete: număraţi-vă la un miel atâţia, câţi pot să-l mănânce. Mielul să vă fie de un an, parte bărbătească şi fără meteahnă şi să luaţi sau un miel, sau un iedsă-l ţineţi până în ziua a patrusprezecea a lunii acesteia şi atunci toată adunarea obştii fiilor lui Israil să junghie către seară. Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi uşorii şi pragul cel de sus al uşii casei, unde au să-l mănânce. Şi să mănânce în noaptea aceea carnea lui friptă la foc; dar s-o mănânce cu azimă şi cu ierburi amare. Dar să nu-l mâncaţi nefript deajuns sau fiert în apă, ci să mâncaţi totul fript bine pe foc, şi capul cu
745
picioarele şi măruntaiele. Să nu lăsaţi din el pe a doua zi şi oasele lui să nu le zdrobiţi. Ceea ce va rămâne pe a doua zi să ardeţi în foc. Să-l mâncaţi însă aşa: să aveţi coapsele încinse, încălţămintele în picioare şi toiegele în mâinile voastre; şi să-l mâncaţi cu grabă, căci este Paştile Domnului.
Din Proorocia lui Iona cetire.
Cap. 1—4.
Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: Scoală şi te du în cetatea cea mare a Niniveişipropovădueşte acolo, căci fără-de-legile lor au ajuns până în faţa mea! Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis dinnaintea Domnului. Şi s-a pogorât la Iope, unde a găsit o corabie care mergea la Tarsis şi plătind preţul călătoriei, s-a pogorât în ea ca să meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului. Dar Domnul a ridicat un vânt năprasnic pe mare şi o viforniţă fără seamăn s-a stârnit şi corabia eragata să se sfărâme. Atunci s-a înfricoşat corăbierii şi fiecare a strigat către dumnezeul lui şi aruncau în mare încărcătura corăbiei ca să se mai uşureze. În vremea aceasta Iona se pogorîse în fundul corăbiei, se culcase şi adormise. Atunci s-a apropiat către el căpitanul corăbiei şi i-a zis: Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către dumnezeul tău, poate el îşi va aduce aminte de noi ca să nu pierim! Şi au zis unul către altul: Haidem să aruncăm sorţi ca să ştim din pricina cui s-a prăvălit prăpădul acesta peste noi şi au aruncat sorţi şi sorţul a căzut pe Iona. Şi l-au întrebat pe el: Spune-ne nouă, din pricina cui s-a abătut nenorocirea aceasta asupra noastră? Care este meşteşugul tău, de unde şi din ce ţară vii şi din ce popor eşti? Atunci el le-a răspuns: Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin — celui care a făcut marea şi uscatul. Şi toţi oamenii s-au temut cu frică mare şi i-au zis lui: Pentru ce ai săvârşit una ca aceasta? Căci ei ştiau că el fuge din faţa lui Dumnezeu, căci el le spusese. Şi i-au zis lui: Ce să-ţi facem ca să se domolească marea, căci ea este învolburată şi înviforată? Atunci el a răspuns: Luaţi-mă şi mă aruncaţi în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din pricina mea s-a pornit peste voi această vijelie.
Şi marinarii cârmeau către ţărm, dar nu biruiau, căci marea era furioasă împotriva lor. Atunci au strigat cătreDomnul şi au zis: O, Doamne, putea-vom noi pieri pentru omul acesta şi împovăra-ne-vei cu sânge nevinovat? Căci tu, Doamne, precum ai voit, ai făcut! Şi îl ridicară pe Iona şi îl aruncară în mare şi s-a potolit urgia ei. Şi oamenii s-au temut cu teamă mare de Domnul şi au adus jertfă lui Dumnezeu şi juruinţe i-au făcut Lui.
Şi Dumnezeu a dat poruncă unui peşte mare să înghită pe Iona. Şi a stat Iona în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. Atunci s-a rugat Iona din pântecele peştelui către Domnul Dumnezeul Lui, zicând: Strigat-am către Domnul Întru strâmtorarea mea şi el m-a auzit; din pântecele iadului către dânsul am strigat şi el a luat aminte la glasul meu! Tu m-ai aruncat în adânc, în sânul mării şi undele m-au înconjurat; toate talazurile şi valurile tale au trecut peste mine. şi gândeam: aruncat sunt dinnaintea ochilor tăi! Dar voiu vedea din nou templul cel sfânt al tău! Apele mă învăluiră pe de-a întregul, adâncul mă împresurase, iarba mării se împleticise pe capul meu; mă pogorîsem până la temeliile munţilor, în ţinutul cel cu veşnice zăvoare, dar tu ai scos din stricăciune viaţa mea, Doamne Dumnezeul meu! Când se sfârşea întru mine duhul meu, de Domnul mi-am adus aminte, şi la tine a ajuns rugăciunea mea, în biserica ta cea sfântă! Cei ce slujesc idolilor deşerţi nu iau seama la pronia ta; dar eu îţi voiu aduce ţie jertfă de mulţumită şi toate făgăduinţele mele le voiu plini, căci mântuirea vine de la Domnul! Şi Domnul dădu poruncă peştelui şi peştele a aruncat pe Iona pe uscat.
Şi a fost cuvântul Domnului către Iona de a douaoarăzicând: Scoală şi porneşte către cetatea cea mare a Ninivei şipropovădueşte acolopropovăduirea cea dintâi pe care eu ţi-am poruncit-o! Şi s-a sculat Iona şi a mers în Ninive, după cuvântul Domnului. Şi Ninive era cetate mare înaintea lui Dumnezeu, cale de trei zile. Şi a început Iona să meargă în cetate cale de o zi şi a strigat zicând: Patruzeci de zile mai sunt şi Ninive va fi distrusă! Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ţinut post şi s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari şi până la cei mai mici.
746
Şi a mers vestea până la împăratul Ninivei. Acesta s-a sculat de pe scaunul său, şi-a lepădat vest mântul Lui cel scump, s-a acoperit cu sac şi s-a cul cat în cenuşă. Apoi s-a dat de ştire şi s-a poruncit cu poruncă împărătească de către dregători:Oamenii şi dobitoacele, vitele mari şi mici să nu mănânce nimic, să nu pască şi nici să bea apă; ci să se îmbrace cu sac şi către Dumnezeu să strige din toată puterea şi fiecare să se întoarcă de pe calea lui cea rea şi mâinile lor să nu mai săvârşească fapte silnice; poate că Dumnezeu se va întoarce şi se va milostivi şi va ţine în loc iuţimea mâniei lui ca să nu pierim! Atunci Dumnezeu a văzut faptele lor de pocăinţă, căci s-au întors din căile lor cele releşi i s-a făcut milă Domnului, iar prăpădul care trebuia să-l facă aşa precum spusese, nu l-a mai prăvălit peste ei.
Şi Iona fu cuprins de mare supărare şi se aprinse de mânie. Şi a rugat pe Domnul zicând: O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în ţara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, căci ştiam că tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung răbdător şi mult milosârd şi îţi pare rău de fără-de-legi. Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu. Şi a zis Domnul: Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia? Atunci Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat la răsăritul ei şi-a făcut o colibă şi a stat sub ea la umbră, ca să vadă ce se va întâmpla cu cetatea. Şi Domnul Dumnezeu a gătit un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona ca să-i ţinu umbră şi să-i mai potolească mânia. şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej. Dar Dumnezeu, a doua zi la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme ca săreteze vrejul. Iar el s-a uscat. Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: Mai bine este să mor, decât să trăiesc! Şi a grăit Domnul către Iona: Făcut-ai lucru cuminte de te-ai mâniat pentru vrej? Şi el a răspuns: Foarte m-am aprins până la moarte! Şi a zis Domnul: Nu te-ai îndurat pentru un vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit! Dar eu cum să nu mă îndur de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu nici dreapta şi nici stânga şi dobitoace fără de număr…
De la Isus Navi, cetire.
Cap. 5, ver. 10—16.
Fiii lui Israil au stat cu tabăra la Ghilgal şi au făcut acolo în şesul Ierihonului Paştile în ziua a patrusprezecea a lunii, seara. Iar a doua zi de Paşti au mâncat din roadele pământului acestuia azime şi pâine nouă. În ziua aceea a încetat mana de a mai cădea, şi de a doua zi după ce au mâncat din roadele pământului, fiii lui Israil n-au mai avut mană, ci au mâncat anul acela din roadele ţării Canaanului. Aflându-se însă Isus aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iisus de dânsul, i-a zis: De-ai noştri eşti, sau eşti dintre duşmanii noştri? Iar acela a răspuns: Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum. Atunci Isus a căzut cu faţa la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: Stăpâne, ce porunceşti slugii tale? Zis-a către Iisus căpetenia oştirii Domnului: Scoate-ţi Încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt. Şi a făcut Isus aşa.
De laieşire, cetire.
Cap 13, vers. 20—Cap. 15, vers. 19.
Fiii lui Israil au pornit apoi din Sucot şi şi-au aşezat tabăra la Etam, la capătul pustiului. Iar Domnul mergea înaintea lor: ziua în stâlp de nor, arătându-le calea, iar noaptea în stâlp de foc, luminându-le, ca să poată merge şi ziua, şi noaptea. Şi n-a lipsit stâlpul de nor ziua, nici stâlpul de foc noaptea dinaintea poporului.
Atunci a grăit Domnul cu Moise, şi a zis: Spune fiilor Lui Israil să se întoarcă şi să-şi aşeze tabăra în faţa Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, în preajma lui Baal-Ţefon. Acolo în preajma lui, lângă mare să tăbărîţi. Că Faraon va zice către poporul său: Fiii aceştia ai lui Israel s-au rătăcit în pământul acesta, căci i-a închis pustiul. Şi eu voiu învârtoşa inima lui Faraon şi va alerga după ei. Şi-mi voiu arăta slava mea asupra lui Faraon şi asupra a toată oştirea lui; şi vor cunoaşte toţi
747
Egiptenii că eu sunt Domnul. şi au făcut aşa. Atunci s-a dat de ştireregelui Egiptului, că poporul evreesc a fugit, Şi s-a întors inima lui Faraon şi a slujitorilor lui asupra poporului acestuia, şi au zis: Ce făcurăm noi? Cum de am lăsat pe fiii lui Israil să se ducă şi să nu ne mai robească nouă? A înhămat deci Faraon carele sale de războiu şi a luat poporul său cu sine: a luat cu sine şase sute de căruţe alese şi toată călărimea Egiptului şi căpeteniile lor. iar Domnul a învârtoşat inima lui Faraon, regele Egiptului, şi a slujitorilor lui, şi a alergat acesta după fiii lui Israil; dar fiii lui Israil ieşiseră sub mână înaltă. Şi au alergat după ei Egiptenii cu toţi caii şi căruţele lui Faraon, cu călăreţii şi cu toată oştirea lui, şi i-au ajuns când poposiseră ei la mare, lângă Pi-Hahirot, în faţa lui Baal-Ţefon. Dar când s-a apropiat Faraon şi când s-au uitat fiii Lui Israil înapoi şi au văzut că Egiptenii vin după ei, s-au spăimântat foarte tare; şi au strigat fiii lui Israil către Domnul, şi au zis către Moise: Oare nu erau morminte în ţara Egiptului, de ne-ai adus să murim în pustie? Ce ai făcut tu cu noi, scoţându-ne din Egipt? Nu ţi-am spus noi oare de aceasta în Egipt, când ţi-am zis: lasă-ne să robim Egiptenilor, decât să murim în pustia aceasta? Moise însă a zis către popor: Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea mântuirea cea de la Domnul, pe care vă va face-o el astăzi, căci pe Egiptenii pe care îi vedeţi astăzi nu i veţi mai vedea în veac şi pururea. Domnul are să se lupte pentru voi, iar voi fiţi liniştiţi! Atunci a zis Domnul către Moise: Ce strigi către mine? Spune fiilor lui Israil să pornească, iar tu ridică-ţi toiagul şi-ţi întinde mâna asupra mării şi o desparte, şi vor trece fiii lui Israil prin mijlocul mării, ca pe uscat. Iată, eu voiu învârtoşa inima lui Faraon şi a tuturor Egiptenilor, ca să păşească pe urmele lor. Şi-mi voiu arăta slava mea asupra lui Faraon şi asupra a toată oştirea lui, asupra carelor lui şi asupra călăreţilor lui. şi vor cunoaşte toţi Egiptenii, că eu sunt Domnul, când îmi voiu arăta slava mea asupra lui Faraon, asupra carelor lui şi asupra călăreţilor lui. Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israil, şi s-a mutat în urma lor; şi s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor şi a stătut în urma lor. Astfel a trecut el şi a stat între tabăra Egiptenilor şi tabăra fiilor lui Israil; şi era negură şi întunerec pentru unii, iar pentru ceilalţi lumină, noaptea şi toată noaptea nu s-au apropiat unii de alţii. Iar Moise şi-a întins mâna sa asupra mării şi a alungat Domnul marea toată noaptea cu vânt puternic de la răsărit, şi s-a făcut mareamscat, că s-au despărţit apele. Şi au intrat fiii lui Israil prin mijlocul mării, mergând ca pe uscat, iar apele le erau perete, la dreapta şi la stânga lor. Iar Egiptenii urmărindu-i, au intrat după ei în mijlocul mării, toţi caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui. Dar în straja dimineţii a căutat Domnul din stâlpul cel de foc şi din nor spre tabăra Egiptenilor şi a umplut tabăra Egiptenilor de spaimă. Şi a făcut să sară roatele de la carele lor, încât cu anevoie mergeau carele. Atunci au zis Egiptenii: Să fugim de la faţa lui Israil, că Domnul se luptă pentru ei cu Egiptenii! Iar Domnul a zis către Moise: Întinde-ţi mâna asupra mării ca să se întoarcă apele asupra Egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor. Şi şi-a întins Moise mâna asupra mării şi spre ziuă s-a întors apa la locul ei, iar Egiptenii fugeau împotriva apei. Şi aşa a înecat Dumnezeu pe Egipteni în mijlocul mării. Iar apele s-au tras la loc şi au acoperit carele şi călăreţii întregei oştiri a Lui Faraon, care intrase după Israeliţi în mare, şi nu a rămas niciunul din ei. Fiii lui Israil însă au trecut prin mare ca pe uscat, şi apa le-a fost perete la dreapta şi la stânga lor. Aşa a izbăvit Domnul în ziua aceea pe Israeliţi din mâinile Egiptenilor, şi au văzut fiii lui Israil pe Egipteni morţi pe malurile mării. Văzut-a Israil mâna cea tare, pe care a întins-o Domnul asupra Egiptenilor, şi s-a temut poporul de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise sluga Lui.
Atunci Moise şi fiii lui Israil au cântat Domnului cântarea aceasta şi au zis:
Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit!
Şi citeţul zice stihurile înainte spre fiecare strană; iară cetele întru amândouă stranele cântă, pe glasul al 5-lea:
Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit!
748
Pe cal şi pe călăreţ în mare i-a aruncat! Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voiu preamări, Dumnezeul părintelui meu şi-L voiu prea înălţa!
Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit!
Domnul este viteaz în luptă; Domnul este numele Lui. Carele lui Faraon şi oştirea lui în mare le-a aruncat.
Să cântăm Domnului…
Pe căpeteniile cele de seamă ale lui, Marea Roşie le-a Înghiţit.
Să cântăm Domnului…
Adâncul le-a acoperit, în fundul mării ca o piatră s-au pogorlt
Să cântăm Domnului…
Dreapta Ta, Doamne, şi-a arătat tăria.
Să cântăm Domnului…
Mâna Ta cea dreaptă, Doamne, pe vrăjmaşi i-a sfărâmat. Cu mulţimea slavei tale ai surpat pe cei protivnici.
Să cântăm Domnului…
Trimis-ai mânia Ta şi i-a mistuit ca pe nişte paie. La suflareanărilor Tale s-a despărţit apa.
Să cântăm Domnului…
Strânsu-s-au la un loc apele ca un perete şi s-au închegat valurile în inima mării.
Să cântăm Domnului…
Vrăjmaşul zicea: Goni-i-voiu şi-i voiu ajunge; pradă voiu împărţi şi-mi voiu sătura sufletul de răzbunare; goli-mi-voiu sabia şi mâna mea-i va stârpi.
Să cântăm Domnului…
Dar ai trimes Tu duhul Tău, şi marea i-a Înghiţit, afundatu-s-au ca plumbul în apele cele mari.
Să cântăm Domnului…
Doamne, cine-i asemenea Ţie între dumnezei? Cine-i asemenea Ţie preamărit în sfinţenie, minunat întru mărire şi făcător de minuni?
Să cântăm Domnului…
Tinsu-Ţi-ai dreapta Ta, şi i-a Înghiţit pământul!
Să cântăm Domnului…
Cmila Ta ai povăţuit, şi Tu ai mântuit acest popor, şi Tu îl povăţueşti cu puterea Ta, pre locaşul sfinţeniei Tale.
Să cântăm Domnului…
Auzit-au neamurile şi s-au cutremurat, frică a cuprins pe cei din Filisteia.
Să cântăm Domnului…
Atunci s-au spăimântat căpeteniile Edomului, pe voevozii Moabului cutremur i-a cuprins şi toţi câţi trăiesc în Canaan şi-au pierdut cumpătul.
Să cântăm Domnului…
Frică şi groază va cădea peste ei, şi de măreţia braţului Tău ca pietrele vor încremeni
Să cântăm Domnului…
Până va trece poporul Tău, Doamne, până va trece poporul Tău acesta, pe care l-ai câştigat Tu.
Să cântăm Domnului…
Tu îl vei duce şi-l vei sădi în muntele moştenirii Tale, în locul ce Ţi l-ai făcut sălăşluire, Doamne, în locaşul sfânt cel zidit de mâinile Tale, Doamne!
Să cântăm Domnului…
Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului. Căci caii lui Faraon cu căruţele şi călăreţii lui au intrat în mare. Întors-a Domnul asupra lor apele mării.
Să cântăm Domnului…
Iar fiii lui Israil au trecut prin mare, ca pe uscat!
Slavă…
Să cântăm Domnului…
Şi acum…
Să cântăm Domnului…
749
La urmă ceteţul cântă tot acesta.:
Căci cu slavă s-a proslăvit
Din Proorocia lui Sofonie, cetire Cap., vers.—15.
Aşa zice Domnul: Pentru aceasta aşteptaţi-mă, până în ziua când mă voiu scula ca mărturie! Căci gândul meu este să strâng laolaltă toate neamurile şi să adun împărăţiile ca să vărs peste ele Întărâtarea mea şi iuţimea urgiei mele. şi tot pământul va fi mistuit de văpaiaciudei mele. Atunci voiu da noroadelor buze curate, ca toate să se roage Domnului şi cu râvnă să-i slujească lui. Din ţinutul de cealaltă parte a fluviiloretiopiei, închinătorii mei, risipiţii mei îmi vor aduce prinoase. În ziua aceea nu te vei mai ruşina de toate faptele tale cu care ai păcătuit împotriva mea, căci atunci voiu da la o parte pe cei ce în chip trufaş se veselesc, iar tu nu te vei mai proslăvi în muntele cel sfânt al meu. Şi voiu lăsa în mijlocul tău un neam smerit şi sărac care va nădăjdui întru numele Domnului. Rămăşiţa lui Israil nu va săvârşi nedreptate şi nici nu va grăi cuvânt de minciună şi nu se va afla în gura lor limbă vicleană. Ci ei vor paşte şi vor odihni şi de nimeni nu leva fi teamă. Bucură-te fiica sionului, saltă de veselie Israile, veseleşte-te şi te bucură din toată inima, fiică a Ierusalimului, Căci Domnul a înlăturat judecăţile împotriva ta şi a întors pe vrăjmaşii tăi. Domnul, împăratul lui Israil, este în mijlocul tău; tu nu vei mai vedea nici o nenorocire.
De la a treia carte aregilor, cetire. Cap. 17, vers.—24.
Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: Scoală şi te du la Sarepta Sidonului, şi şezi acolo, căci iată am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească. Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o ILie şi i-a zis: Adu-mi puţină apă ca să beau. Şi s-a dus ea să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc. Ea însă a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărămitură de pâine.
ci numai o mână de făină într-un chiup, şi puţin untdelemn într-unulcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu, să mâncăm şi să murim. Atunci i-a zis Ilie: Nu te teme, cidu-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi mi-o adu, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israil: Făina din chiupnu va scădea şi untdelemnul dinulcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ. Şi s-a dus ea şi a făcut aşa cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el, şi casa ei o bucată de vreme. Căci făina din chiup n-a scăzut şi untdelemnul dinulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-ânsul. Şi a zis ea către Ilie: Ce ai avut cu mine, omul Lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să omori pe fiul meu? Iar Ilie a zis: Dă-mi pe fiul tău. Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el, şi l-a pus pe patul său. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei, la care locuesc, îi faci rău, omorînd pe fiul ei? Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul copilului acestuia într-ânsul! Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acestuia în el, şi a înviat. Şi a luat Ilie copilul şi s-a pogorît cu el din foişor în casă, şi l-a dat mamei sale, şi a zis Ilie: Iată copilul tău e viu. Atunci a zis femeia către Ilie: Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta.
Din proorocia lui Isaia, cetire.
Cap. 61, vers. 10—Cap. 62, vers. 5.
Bucura-mă-voiu întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul meu întru Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi cu vest mântul veseliei m-a acoperit. Ca unui mire mi-a pus mie cunună şi ca pe o mireasă m-a împodobit cu podoabă. Căci ca pământul care răsare ierburi, şi ca
750
o grădină în care sămânţa încolţeşte, aşa Domnul Dumnezeu va face dreptatea să răsară şi înaintea tuturor neamurilor proslăvirea sa.
Pentru Sion nu voiu tăcea şi pentru Ierusalim nu voiu sta locului până ce dreptatea lui va împrăştia raze ca o strălucire de slavă şi mântuirea va arde ca o flacără. Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi împăraţii slava ta şi te vor chema pe tine cu nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului. Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului şi ca o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău. Şi nu ţi se va mai zice ţie: alungată, şi ţării tale: pustiită, ci tu te vei chema: întru tine am binevoit şi ţara ta: cea cu bărbat, căci Domnul a binevoit întru tine şi pământul tău va avea un soţ. Şi în ce chip se însoţeşte flăcăul cu fecioara, cel ce te-a zidit se va însoţi cu tine şi în ce chip mirele se veseleşte de mireasă, aşa se va veseli de tine Dumnezeul tău!
De la Facere, cetire.
Cap. 22, vers. 1—18.
După acestea, Dumnezeu a cercat pe Avraam şi i-a zis: Avraame, Avraame! Iar el a răspuns: Iată-mă. Şi Dumnezeu i-a zis: Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe unicul tău fiu, pe care-l iubeşti, şi du-te în pământul Moria şi, adâ-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voiu arăta. Sculându-se deci Avraam dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine două slugi şi pe isaac, fiul său; şi tăind lemne pentru jertfă, s-a ridicat şi a plecat la locul de care-i grăise Dumnezeu. Iar a treia zi ridicându-şi Avraam ochii, a văzut în depărtare locul acela. Atunci a zis Avraam slugilor sale: Rămâneţi aici cu asinul, iar eu şi copilul ne ducem până acolo şi închinându-ne, ne vom întoarce la voi. Luând deci Avraam lemnele cele pentru jertfă, le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său; iar el a luat în mâini foc şi cuţitul, şi s-au dus amândoi împreună. Atunci a grăit Isaac lui Avraam, tatăl său, şi a zis: Tată! Iar acesta a răspuns: Ce este, fiul meu? Zis-a Isaac: Iată, foc şi lemne avem; dar unde-î oaia pentru jertfă? Avraam însă a răspuns: Fiul meu, va îngriji Dumnezeu de oaia jertfei sale! Şi s-au dus mai departe amândoi impre ună. Iar dacă au ajuns la locul de care-igrăise Dumnezeu, a ridicat Avraam acolojertfelnic, a aşezat lemnele pe el şi legând peIsaac, fiul său, l-a pus pe jertfelnic, deasupra lemnelor. Apoi şi-a tins Avraam mâna şi a luat cuţitul ca să junghie pe fiul său. Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: Avraame, Avraame! Răspuns-a acesta: iată-mă. Iarângerul a zis: Să nu-ţi ridicimâna asupra copilului, nici să-i faci vreun rău, căci acum cunosc că te temi de Dumnezeu, şi pentru mine n-ai cruţat nici pe singurul fiu al tău. Şi ridicându-şi Avraam ochii, a privit, şi iată la spate un berbece încurcat cu coarnele într-un tufiş. Şi ducându-se Avraam, a luat berbecele şi l-a adus jertfă în locul lui Isaac. fiul său. Avraam a numit locul acela Iahve-Ire, şi de aceea se zice astăzi: în munte Domnul se arată. Şi a strigat a doua oară îngerul Domnului din cer către Avraam şi a zis: Juratu-m-am pe mine însumi, zice Domnul, că de vreme ce ai făcut aceasta şi n-ai cruţat nici pe fiul tău unic pentru mine, de aceea te voiu binecuvânta cu binecuvântarea mea, şi voiu înmulţi foarte neamul tău, ca să fie ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării, şi va stăpâni neamul tău cetăţile neprietenilor săi; şi se vor binecuvânta prin neamul tău toate popoarele pământului, pentru că ai ascultat glasul meu.
Din Proorocia lui Isaia, cetire.
Cap. 61, vers. 1—10.
Duhul Domnului este peste mine, căci Domnul m-a uns să binevestesc săracilor, m-a trimes săvindec pe cei cu inima sdrobită, săpropovăduesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în războiu libertate; să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâiu pe cei întristaţi — celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de vest minte de jale, slavă în loc de desnădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea lui. Ei vor zidi pe vechile dărâmături, ridica-vor de iznoavă străvechile ruine, înnoi-vor cetăţile distruse, pustiite din neam în neam.
751
Oameni de neam străin vor veni şi îşi vor paşte turmele, feciori din alt norod vor fi plugarii şi vierii voştri. Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri! Fiindcă ocara lor era îndoită, bat jocură şi scuipări partea lor, pentru aceasta îndoit în pământul lor moşteni-vor, şi de slava cea de-a pururi ei se vor bucura! Căci eu sunt Domnul care iubesc dreptatea şi urăsc jaful cel fără-de-lege. Eu le voiu da cu Credincioşie plata lor şi legământul veşnic cu ei voiu încheia. Cu nume mare va fi sămânţa lor între neamuri şi odraslele lor în mijloc de noroade. Cei ce vor vedea vor da mărturie că ei sunt sămânţă binecuvântată de Domnul. Bucura-mă-voiu întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul meu întru Dumnezeul meu.
Dela a patra carte aregilor, cetire.
Cap 4, vers.—37.
Într-una din zile a venit Elisei la Şunem şi acolo o femeie bogată l-a poftit la masă şi după aceea oridecâteori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce. Şi a zis aceasta către bărbatul său: Iată, eu ştiu că omul lui Dumnezeu care trece necontenit pe aici, este sfânt; să-i facem dar un mic foişor sus şi să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun şi un sfeşnic şi când va veni pe la noi, să se ducă acolo. Venind deci Elisei într-o zi acolo şi intrând în foişor s-a cul cat acolo. Şi a zis cătreghiezi, sluga sa: Cheamă pe Şunamiteanca aceasta! Şi a chemat-o şi ea a stat înaintea lui. Apoi a zis luighiezi: Zi-i: iată tu te îngrijeşti atâta de noi. Ce să-ţi facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine curegele, sau cu căpetenia oştirii? Iar ea a zis: Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu. Zis-a iarăşi Elisei cătreghiezi: Atunci ce să-i fac?Iarghiezi a răspuns: Iată, n-are niciun copil şi bărbatul ei este bătrân. Şi a zis Elisei: Cheam-o încoace! Şi a chemat-o şi ea a stat în uşă. Iar Elisei a zis: La anul pe vremea asta vei ţine în braţe un fiu. Răspuns-a ea: Nu, omule al lui Dumnezeu şi stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta. Dar femeia aceea a zămislit şi în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei. Crescând copilul acela, s-a dus într-una din zile la tatăl său, la secerători. Şi a zis către tatăl său: Vai, mă doare capul! Iar acesta a zis către o slugă:du-l la mama lui! Şi l-a luat şi l-a dus la mama lui. Şi a stat pe braţele ei până la amiază şi a murit. Atunci ea s-a dus şi l-a pus în patul omului lui Dumnezeu şi l-a încuiat acolo şi a ieşit. Apoi a chemat pe bărbatul său şi a zis: Trimete-mi o slugă şi o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu şi mă întorc îndată. Zis-a bărbatul: La ce să te duci la el? Astăzi nu-i nici lună nouă, nici zi de odihnă. Iar ea a zis: Ş-apoi! Şi punând şeaua pe asină, a zis către sluga sa: Ia-o şi porneşte, dar să nu mă opreşti din mers până nu-ţi voiu spune eu! Şi pornind, s-a dus la omul Lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Şi când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga saghiezi: Asta-i Şunamiteanca aceea! Aleargă întru întâmpinarea ei şi întreab-o: eşti sănătoasă? Şi bărbatul tău e sănătos? şi copilul tău e sănătos? Şi ea a răspuns: Sunt sănătoşi! Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghiezi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: Las-o, căci e cu sufletul amărît şi Domnul a ascuns aceasta de mine şi nu mi-a arătat. Iar ea a zis: Au cerut-am eu fiu de la Domnul meu? N-am zis eu oare: nu amăgi pe roaba ta? Atunci Elisei a zis cătreghiezi: Încinge-ţi mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna taşi du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bunăziua, să nu-i răspunzi, şi să pui toiagul meu pe faţa copilului. Iar mama copilului a zis: Pe cât e de adevărat că Domnul e viu, cum e viu şi sufletul tău, tot aşa-i de adevărat că nu te voiu lăsa! Atunci s-a sculat şi el şi s-a dus după dânsa. Ghiezi însă s-a dus înaintea lor şi a pus toiagul pe faţa copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi a ieşitghiezi întru Întâmpinarea lui Elisei şi i-a spus, zicând: Copilul nu se trezeşte! Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său. Şi după ce a intrat, a încuiat uşa după sine şi s-a rugat Domnului. Apoi s-a ridicat şi s-a cul cat peste copil şi şi-a pus buzele sale pe buzele lui, şi ochii
752
săi pe ochii lui, şi palmele sale pe palmele lui, şi s-a întins pe el şi a încălzit trupul copilului. Sculându-se apoi Elisei, s-a plimbat prin foişor înainte şi înapoi. După aceea s-a ridicat iar şi s-a întins peste copil. Şi a strănutat copilul de şapte ori şi şi-a deschis copilul ochii. Atunci a chemat peghiezi şi i-a zis: Cheamă pe Şunamiteanca aceea! Şi acela a chemat-o, şi venind ea, i-a zis: Ia-ţi copilul! Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi s-a închinat până la pământ. Apoi şi-a luat copilul şi a ieşit.
Din Proorocia lui Isaia, cetire. Cap. 63, vers. 11—Cap. 64, vers. 4.
Aşa grăeşte Domnul: Unde este cel ce a scos din mare pe păstorul turmei sale? Unde este cel ce a pus în mijlocul ei duhul său cel sfânt? Cel care dreapta lui Moi se a călăuzit-o cu braţul său slăvit? Cel ce a despicat apele înaintea lor ca să-şi facă un nume veşnic? Care i-a povăţuit prin adâncurile mării, ca un cal în pustie —şi ei nu s-au poticnit, — ca dobitoacele care coboară la şes? Duhul Domnului îl ducea la hodină: aşa tu ai povăţuit pe poporul tău, ca să-ţi faci un nume slăvit. Priveşte din ceruri şi vezi, din sălaşul tăusfânt şi de slavă: unde este râvna şi puterea ta nesfârşită, sbuciumul lăuntrup lui tău şi milostivirile tale? Nu te stăpâni, căci tu eşti părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israil nu ne cunoaşte; tu, Doamne, eşti tatăl NOSTRU, mântuitorul nostru, numele tău este din veac. Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim din căile tale şi ne-ai invârtoşat inimile noastre ca să nu ne temem de tine? Întoarce-te pentru robii tăi, seminţiile moştenirii tale. Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul tău şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare altarul tău? Am ajuns ca unii peste care tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt chemaţi cu numele tău. Dacă ai rupe cerurile şi te-ai pogorl—munţii s-ar cutremura.
Ca un foc care ardevreascurile, cao vâlvătaie care fierbe apa în clocot, ai face ştiut nu mele tău vrăjmaşilor tăi şi ar tremura înaintea ta noroadele, văzându-te, făcând minuni neaşteptate, despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut UN Dumnezeu afară de tine, care ar săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduesc în el. Tu te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile tale.
Din Proorocia lui Ieremia, cetire. Cap. 31. vers. 31—34.
Aşa zice Domnul: Iată vin zile, când voiu încheia cu casa lui Israil şi cu casa lui Iuda legământ nou. Însă nu ca legământul, pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi eu am rămas în legătură cu dânşii, zice Domnul. Dar iată legământul pe care-l voiu încheia cu casa lui Israil, după zilele acelea, zice Domnul: voiu pune legea mea înlăuntrul şi pe inimile lor o voiu scrie şi le voiu fi Dumnezeu, iară ei îmi vor fi popor. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate zicând: Cunoaşteţi pe Domnul, căci toţi de lasine mă vor cunoaşte de lamic până la mare, zice Domnul, pentru că eu voiu ierta fără-de-legile lor şi păcatele lor NU le voiu mai pomeni.
Din Proorocia lui Daniil, cetire.
Cap. 3, vers. 1—23.
Împăratul Nabucodonosor făcu un chip de aur înalt de şasezeci de coţi, lat de şase coţi şi îl aşeză în câmpiadura din ţinutul Babilonului. Şi Nabucodonosor împăratul, trimese să adune pe satrapi, pe mai mariidregători, pe ocârmuitori, pe conducătorii oştirilor, pe vistiernici, pe cunoscătorii de legi, şi pe judecători şi pe toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor, ca să vină la înnoirea chipului, pe care îl ridicase Nabucodonosor împăratul. Atunci se adunară satrapii, dregătorii cei mari, ocârmuitorii, conducătorii oştirilor, vistiernicii, cunoscătorii de legi, judecătorii şi toţi ceilalţi dregători ai ţinuturilor la înnoirea chipului pe care îl ridicase Nabucodonosor, şi stâtură înaintea chipului ridicat de NabucoDonosor. Şi îndată un crainic strigă cu glas tare: Iată ce vi se porunceşte vouă, popoarelor, neamurilor şi limbilor: De îndată ce veţi auzi glasul trâmbiţei, flautului, chitarei, harfei, psaltirii, cimpoiului şi al tuturor
753
instrumentelor muziceşti, veţi cădea şi vă veţi închina chipului de aur pe care l-a ridicat împăratul Nabucodonosor; iar cine nu se va închina, chiar în acea clipă va fi aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. În urma acestora, când toate popoarele auziră glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii şi al tuturor instrumentelor muziceşti, toate noroadele, neamurile şi limbile căzură şi se închinară chipului de aur pe care îl ridicase Nabucodonosor împăratul. În acelaşi timp se apropiară bărbaţi chaldei, care pârîră pe jidovi. Ei începură să spună împăratului Nabucodonosor: O, împărate, să trăieşti deapururi! Tu poruncă ai dat, ca oricine va auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii, al cimpoiului şi al altor instrumente muziceşti, să cadă la pământ şi să se închine chipului de aur; iar cine nu va cădea, nici se va închina, să fie aruncat în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Dar sunt bărbaţi jidovi, pe care i-ai pus ocârmuitori peste ţinutul Babilonului Şadrac, Meşac şi Abed Nego. Aceşti bărbaţi nici că au luat în seamă porunca ta, împărate! Dumnezeului tău nu îngenunchiază şi chipului de aur pe care l-ai înălţat nu-i aduc închinăciuni. Atunci Nabucodonosor împăratul, plin de mânie şi de sbucium, porunci să i se aducă înainte: Şadrac, Meşac şi Abed Nego. După ce aceşti bărbaţi au fost aduşi înaintea lui, împăratul Nabucodonosor începu a grăi, zicând: Este, oare, adevărat, Şadrac, Meşac şi Abed Nego, că voi nu vă închinaţi dumnezeului meu şi chipului de aur pe care eu l-am aşezat nu-i cădeţi la pământ cu rugăciuni? Acum dacă voi sunteţigata, ca atunci când veţi auzi glasul trâmbiţei, al flautului, al chitarei, al harfei, al psaltirii, al cimpoiului şi al altor instrumente muziceşti, să cădeţi şi să vă închinaţi chipului pe care eu l-am făcut… iar dacă nu vreţi să vă închinaţi, într-o clipă veţi fi svârliţi în mijlocul unui cuptor cu foc arzător. Şi care Dumnezeu vă va scăpa din mâna mea? Răspuns-au Şadrac, Meşac şi Abed Nego şi au zisregelui: o, Nabucodonosor, noi n-avem nevoie ca la aceasta să-ţi dăm un răspuns! Dacă într-adevăr, Dumnezeul nostru, căruiaslujim poate să ne scape, ne va scăpa din cuptorul cel cu foc arzător şi din mâna ta, împărate! Dar dacă nu, ştiut să fie de tine, o, împărate, că noi nu ne vom închina dumnezeilor tăi şi înaintea chipului de aur pe care tu l-ai aşezat nu vom cădea la pământ! Atunci Nabucodonosor se umplu de mânie şi îşi schimbă înfăţişarea chipului său faţă de Şadrac, Meşac şi Abed Nego. Şi începând iarăşi a grăi, porunci să încălzească cuptorul de şapte ori mai mult decât era de obiceiu. Şi porunci celor mai tari oameni din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed Nego, şi să-i arunce în cuptorul cel cu foc arzător. Atunci aceşti oameni fură legaţi cu nădragii lor, îmbrăcaţi cu mintenele lor, cu pălăriile lor şi cu toată îmbrăcămintea lor şi fură aruncaţi în mijlocul cuptorului celui de foc. Fiindcă porunca împăratului era grabnică şi cuptorul foarte înfierbântat, acei oameni care au aruncat pe Şadrac, Meşac şi Abed Nego au fost mistuiţi de văpaia focului. Şi aceşti trei bărbaţi: Şadrac, Meşac şi Abed Nego căzură legaţi în mijlocul cuptorului cu foc arzător.
CÂNTAREA CELOR TREI TINERI Cap. 1, vers. 1—65.
Şi stând Azaria în mijlocul focului, şi deschizând gura sa, aşa s-a rugat, zicând: Bine eşti cuvântat Doamne Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele tău în veci. Că drept eşti întru toate câte ai făcut nouă, şi toate lucrurile tale sunt adevărate, şi drepte căile tale şi toate judecăţile tale adevărate. Şi judecăţile adevărului ai făcut după toate cele ce ai adus asupra noastră şi asupra cetăţii celei sfinte a părinţilor noştri, Ierusalimul; că întru adevăr cu judecată ai adus acestea toate asupra noastră, pentru păcatele noastre. Că am păcătuit şi am făcut fără-de-lege, depărtându-ne de latine. Şi am greşit întru toate, şi poruncile tale n-am ascultat, nici le-am păzit, nici le-am făcut, după cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne fie bine. Şi toate câte ai adus asupra noastră, şi toate câte ne-ai făcut, întru adevărată judecată ne-ai făcut. Şi ne-ai dat pe noi în mâinile vrăjmaşilor celor fără-de-lege şi protivnicilor celor pismătăreţi şiregelui celui nedrept şi mai rău decât tot pământul. Şi acum nu este nouă a deschide gura; ruşine şi ocară ne-am făcut robilor tăi şi celor ce te cinstesc pe tine. Nu ne da pe noi însfârşit,
754
pentru numele tău, şi nu strica legătura ta. Şi nu depărta mila ta de la noi, pentru Avraam cel iubit de tine şi pentru Isaac, robul tău şi pentru Israil sfântul tău, cărora ai grăit să le înmulţeşti sămânţa lor, ca stelele cerului şi ca nisipul cel de pe marginea mării. Că, stăpâne, ne-am împuţinat mai mult decât toate neamurile, şi suntem smeriţi în tot pământul, astăzi, pentru păcatele noastre. Şi nu este în vremea aceasta domn şi proroc şi căpetenie, nici ardere de tot, nici jertfă, nici prinos, nici tămâie, nici loc unde să aducem înaintea ta pârga noastră şi să aflăm milă. Ci cu suflet umilit şi cu duh plecat să fim primiţi. Ca întru ardere de tot de berbeci şi de junci, şi ca întru zeci de mii de miei graşi, aşa să fie jertfa noastră înaintea ta astăzi, şi primire să găsească la tine, că nu este ruşine celor ce nădăjduesc întru tine. Şi acum urmăm ţie cu toată inima şi ne temem de tine, şi căutăm faţa ta. Să nu ne ruşinezi pe noi, ci fă cu noi după blândeţele tale, şi după mulţimea milei tale. şi ne scoate pe noi după minunile tale, şi dă mărire numelui tău, Doamne; şi să se ruşineze toţi cei ce arată robilor tăirele. Şi să se ruşineze de toată puterea ta, şi tăria lor să se sfărâme. Şi să cunoască că tu eşti Domn, Dumnezeu singur, şi mărit peste toată lumea. Şi n-au încetat slujitorii regelui cei ce i-au băgat pe dânşii, să ardă cuptorul cu catran şi cu smoală şi cu câlţi şi cu viţă. Şi s-a vărsat para focului, deasupra cuptorului, de patruzeci şi nouă de coţi. Şi s-a vărsat, şi a ars pe cei ce s-au aflat împrejurul cuptorului Chaldeilor. Iar îngerul Domnului s-a pogorât împreună cu cei dimprejurul lui Azaria în cuptor, şi a scuturat para focului din cuptor. Şi a făcut mijlocul cuptorului ca un duh de rouă suflând şi nu s-a atins de dânşii nicidecum focul, şi nu i-a întristat, nici mâhnit pe ei. Atunci acei trei, ca dintr-o gură au lăudat, şi au mărit, şi au binecuvântat pe Dumnezeu în cuptor, zicând: Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri şi lăudat, şi prea înălţat întru toţi vecii. Bine este cuvântat numele cel sfânt, al slavei tale, şi prea lăudat, şi prea înălţat întru toţi vecii. Bine eşti cuvântat în lăcaşul sfintei Slavei tale, şi prea cântat şi prea mărit în veci. Bine eşti cuvântat cel ce vezi adâncurile, şi şezi pe Heruvimi, şi lăudat şi prea înălţat în veci. Bine eşti cuvântat pe scaunul slaveîmpărăţiei tale şi prea lăudat, şi prea înălţat în veci. Bine eşti cuvântat întru tăria cerului şi prea lăudat şi prea mărit în veci.
Aicea ne sculăm şi cântăm pe glasul al 5-lea:
Pre Domnul lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Ceteţul ceteşte stihurile din Cântarea celor trei tineri:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului
iară noi cântăm:
pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci. (se cântă după fiecare stih), binecuvântaţi ceruri şiângerii Domnului pre Domnul, lăudaţi-l şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi ape şi toate cele mai presus de cer, toate puterile Domnului pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Binecuvântaţi soare, lună şi stelele cerului pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi toată ploaia şi roua, şi toate duhurile pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Binecuvântaţi foc şi zăduf, frig şi căldură pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Binecuvântaţi rouă şi zăpadă, ghiaţă şi ger pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi brume şi zăpezi, fulgere şi nori pre Domnul, lăudaţi-L şi-l prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Binecuvântaţi nopţi şi zile, lumină şi întunerec pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Binecuvântaţi pământ, munţi şi dealuri şi toate cele ce răsar pe pământ pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
755
Binecuvântaţi izvoare, mări şi râuri, chiţi şi toate cele ce se mişcă în ape pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Binecuvântaţi toate păsările cerului, toate fiarele şi toate dobitoacele pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi fiii oamenilor, binecuvintează Israil pre Domnul, lăudaţi-L şi-l prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi preoţi şi slugi pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi duhurile şi sufletele drepţilor, cei cuvioşi şi smeriţi cu inima pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi Ananie, Azarie şi Misail pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
binecuvântaţi apostoli, prooroci şi mucenici ai Domnului pre Domnul, lăudaţi-L şi-L prea înălţaţi pre Dânsul în veci.
Slavă…
Pre Domnul să-L lăudăm şi să-L prea înălţăm în veci.
Şi acum…
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-i şi prea înălţându-L în veci.
Apoi Ectenia cea mică.
Şi în loc de:
Sfinte Dumnezeule, cântăm:
Câţi în Hristos v-aţi botezat…
Prochimen, glasul al 5-lea:
Tot pământul să se închine Ţie şi să cânte Ţie.
Stih:
Strigaţi Domnului tot pământul, cântaţi numelui Lui.
Din cartea cea către Romani, a sfântului Apostol Pavel, cetire.
Cap. 6, vers. 3—11.
Fraţilor, nu ştiţi oare, că cei ce ne-am botezat în Hristos Iisus, în moartea Lui ne-am botezat? Deci prin botezare, în moarte ne-am îngropat împreună cu El, ca după cum Hristos a înviat din morţi prin slava Tatălui, aşa şi noi să ducem o viaţă nouă! Căci dacă ne-am făcut una cu El prin asemănarea morţii Lui, atunci trebue să fim una şi prin o înviere asemenea cu a Lui, ştiind că omul nostru cel vechiu este răstignit împreună cu El, ca să se desfiinţeze corpul cel păcătos, ca să nu mai fim robi păcatului. Pentru că cel ce a murit, a scăpat de păcat. Dacă însă noi am murit cu Hristos, credem că vom şi vieţui împreună cu El, ştiind, că Hristos, Care a înviat din morţi, nu va mai muri, pentru că moartea nu-L mai stăpâneşte. Căci El moartea ce a suferit-o, a suferit-o odată pentru păcat; iar viaţa ce o trăieşte acum, o trăieşte pentru Dumnezeu. Aşa şi voi socotiţi-vă că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Hristos Iisus, Domnul nostru.
756
A liluia nu se cântă; ci îndată zice ceteţul Stihul, glasul al 7-lea:
Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că Tu vei moşteni întru toate neamurile.
Stih:
Dumnezeu a stătut întru adunarea Dumnezeilor şi în mijloc pre Dumnezei va judeca.
Iară cântăreţul cântă, după fiecare stih: Scoală-te, Dumnezeule…
Stih:
Până când judecaţi nedreptate şi feţele pă cătoşilor le luaţi aminte.
Stih:
Judecaţi orfanului şi săracului, pre cel smerit şi pre cel sărac îndreptaţi.
Stih:
Scoateţi pre cel sărac şi pre cel mişel, din mâna păcătosului mântuiţi-.
Stih:
N-a cunoscut, nici a priceput, întru întunerec umblă.
Stih:
Clătească-se toate temeliile pământului: Eu am zis Dumnezei sunteţi şi fiii celui prea înalt toţi; iară voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din boieri cădeţi.
Şi iarăşi.
Scoală-te Dumnezeule
Evanghelia de la Mateiu şi pe rând dumnezeeasca Liturghie a marelui Vasilie. În loc de Heruvic, se cântă acest Tropar, glasul al 5-lea:
Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur şi nimic pământesc întru sine să nu gândească; că Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncareCredincioşilor. Şi merg înaintea Lui cetele îngereşti, cu toată căpetenia şi puterea, heruvimii cei cu ochi mulţi şi serafimii cei cu câte şasearipi, feţele acoperindu-şi şi cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia.
Şi în locul Axionului, Irmosul:
Nu te tângui Maică…
CHINONICUL:
Sculatu-s-a ca din somn, Domnul, şi a înviat mântuindu-ne pre noi.
Şi după Apolis, preotul dă anaforă şi face binecuvântarea pâinii şi a vinului. Trebuie să aibă purtare de grijă Eclesiarhul, ca atunci când se va sfârşi Liturghia, să fie ceasul al doilea din noapte, iar după Apolis nu ieşim din biserică, ci şedem la locurile noastre. Şi se face cetire multă din faptele sfinţilor Apostoli. Iar după cetire, aprinde Eclesiarhul toate Candelele şi, ieşind, loveşte în toacă şi încetează citeţul a cetişi binecuvântând preotul, începem:
Sfinte Dumnezeule… şi celelalte.
Veniţi să ne închinăm…
Psalmul 50.
Apoi, Canonul Sâmbetei celei mari cu Irmosul de două ori şi Troparele pe 12; iar la urmă, Irmosul în amândouă strănile.
După a treia Cântare, Sedealna Sâmbetei celei mari.
Mormântul Tău, Mântuitorule…
Şi cetire din Cuvântul Sfântuluiepifanie, al cărui început este:
Ce este astăzi această tăcere…
Sau cetim din Cuvintele Sfântului Ioan Gurâ-de-Aur, pe care să le cauţi în tâlcuirea Evangheliei de la Mateiu, sau de la Ioan: Cuvântul învierii.
După a şasea cântare, Condacul Sâmbetei celei mari şi irmosul, apoi cetire.
După sfârşitul Cântărei a noua, Irmosul într-amândouă stranele.
Sfinte Dumnezeule…
Şi troparul, glasul al 2-lea:
Când Te-ai pogorît la moarte…
Ectenia şi A polisul
CÂNTĂRI TREIMICE PE GLASURI Pe care le cântăm în Postul cel Mare şi în celelalte posturi, când nu se cântă: Dumnezeu este Domnul… nici Tropare; Ci Aliluia, cu Stihurile acestea:
Stih:
De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile Tale pre pământ.
Stih:
Dreptate vă învăţaţi, cei ce locuiţi pre pământ.
Stih:
Pismuire va lua pre poporul cel neînvăţat.
Stih:
Adaoge lor rele, Doamne, adaugerele celor slăviţi ai pământului.
După fiecare Stih, se cântă: Aliluia de 3 ori. Deci, Treimice câte odată.
Cântări Treimice
Glasul 1:
Cu trupeşti închipuiri, către mintea cea netrupească şi fără materie a puterilor celor fără de trup, ridicându-ne şi prin cântare întreit sfântă a Dumnezeirii cei în trei ipostasuri primind strălucire, ca heruvimii să strigăm către unul Dumnezeu: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trup, milueşte-ne pre noi.
În alte zile să se schimbe sfârşitul.
Slavă…
CU toate puterile cereşti, ca heruvimii, să strigăm Celui ce este întru cei de sus, întreit sfântă laudă Înălţându-I: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, milueşte-ne pre noi.
Şi acum…
Sculându-ne din somn, cădem către Tine, Bunule, şi cântare îngerească strigăm Ţie, Puternice: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru;
758
pentru Născătoarea de Dumnezeu, milueşte-ne pre noi.
Cade-se a şti:
Că la sfârşitul Treimicilor şi ale Luminândelor toată săptămâna zicem aşa:
Luni:
Cu folosinţele celor fără de trupuri, milueşte-ne pre noi.
MARŢI:
pentru rugăciunile Mergătorului înainte, milueşte-ne pre noi.
MIERCURI şi VINERI:
Cu puterea crucii Tale păzeşte-ne pre noi.
JOI:
pentru rugăciunile apostolilor Tăi şi ale Ierarhului Nicolae milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul 1:
Cela ce răsari lumină, Doamne, curăţeşte sufletul meu de tot păcatul pentru rugăciunile (cutărora) şi ne mântueşte pre noi.
Cântări Treimice Glasul al 2-lea:
Puterilor celor de sus urmând pre pământ, cântare de biruinţă aducem Ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trup milueşte-ne pre noi.
Slavă…
Nezidită fire, făcătorul tuturor, buzele noastre le deschide, ca să vestim lauda Ta, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi milueşte-ne pre noi.
Şi acum…
Din pat şi din somn m-ai ridicat, Doamne, mintea mea o luminează, inima mea şi buzele mele le deschide, ca să Te laud pre Tine, sfântă Treime: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul al 2-lea:
Trimite lumina Ta cea pururea veşnică, Hristoase Dumnezeule şi luminează ochii cei de taină ai inimii mele, pentru rugăciunile (cutărora), şi ne mântueşte pre noi.
Cântări Treimice Glasul al 3-lea:
Treime de o fiinţă şi nedess părţită, unime în trei ipostasuri şi împreună vecuitoare, Ţie, ca unui Dumnezeu, cântare
759
îngerească strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trup milueşte-ne pre noi
Slavă…
Pre Tatăl Cel fără de început, pre Fiul Cel împreună fără de început, pre Duhul Cel împreună vecuitor, Dumnezeire una, ca heruvimii a slăvi, îndrăsnind zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi milueşte-ne pre noi.
Şi acum…
Fără de veste Judecătorul va veni şi ale fiecăruia fapte se vor descoperi; ci cu frică să strigăm în miezul nopţii: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul al 3-lea:
Trimite lumina Ta, Hristoase Dumnezeule, şi luminează inima mea, pentru rugăciunile (cutărora) şi ne mântueşte pre noi.
Cântări Treimice Glasul al 4-lea:
Cântarea slugilor Tale, a celor ce sunt duhuri, îndrăznind a aduce noi muritorii zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trupuri milueşte-ne pre noi.
Slavă…
Ca şi cetele îngerilor acum în cer, aşa şi stările oamenilor pre pământ, cu frică aducem cântare de biruinţă, Ţie, Bunule: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi milueşte-ne pre noi.
Şi acum…
Pre Părintele Tău Cel fără de început şi pre Tine, Hristoase Dumnezeule, şi pre Duhul Cel prea sfânt, ca heruvimii a slăvi îndrăznind, zicem: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul al 4-lea:
Cela ce răsari lumină lumii Tale, sufletul meu cel ce este întru întunerec curăţeşte-l de tot păcatul, pentru rugăciunile (cutărora) şi ne mântueşte pre noi.
Cântări Treimice Glasul al 5-lea:
Vremea cântării este şi ceasul rugăciunii. Cu osârdie să strigăm către unul Dumnezeu:
760
Sfânt, Sfânt, Sfânt eştiDumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trup milueşte-ne pre noi.
Slavă…
Îndrăznind a ne închipuipre noi oştilor Tale celor deduhuri, Treime ceea ce eşti fără de început, cu guri nem vrednice strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturorsfinţilor Tăi milueşte-ne pre noi.
Şi acum…
Cela ce în pântece feciorescai încăput şi de sânurile Tatălui nu Te-ai osebit, cu îngerii, Hristoase Dumnezeule, primeşte-ne şi pre noi, cari strigăm Ţie: Sfânt, Sfânt, Sfânteşti Dumnezeul nostru; pentru născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul al 5-lea:
Dătătorule de lumină, Doamne, trimite lumina Ta şi luminează inima mea, pentru rugăciunile ( cutăror) şi nemântueşte pre noi.
Cântări Treimice Glasul al 6-lea:
Alergând înainte, cu frică, heruvimii şi spăimântându-se, cu cutremur serafimii, întreit sfântă cântare aduc cu glas fără de tăcere. Cu cari şi noi păcătoşii strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trupuri milueşte-ne pre noi.
Slavă…
Cu guri fără de trup, cu doxologii fără tăcere, cei cucâte şasearipi cântă Ţie întreit sfântă cântare, Dumnezeul nostru. Şi noi aceştia de pre pământ cu buze nevrednice laudă Ţie înălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeulnostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi milueşte-nepre noi.
Şi acum…
Dumnezeirea Unimei Treimii, în unire neamestecată o slăvim şi cântare îngereascăstrigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul al 6-lea:
Trimite sufletelor noastre lumina Ta cea veşnică, Doamne, pentru rugăciunile ( cutărora)şi ne milueşte pre noi.
Cântări Treimice Glasul al 7-lea:
Cela ce eşti lăudat de heruvimi cu putere prea înaltă şi cu dumnezeească slavă de
761
Îngeri închinat, primeşte-ne şi pe noi cei de pe pământ, cari cu buze nevrednice laudă Ţie înălţăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; cu folosinţele celor fără de trupuri milueşte-ne pre noi.
Slavă…
Ca pre un somn lepădând lenea, suflete, îndreptare spre lauda Judecătorului arată şi cu frică strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi milueşte-ne pre noi.
Şi acum…
Dumnezeirii celei neapropiate, Treimii într-o unime, întreit sfânta laudă a serafimilor înălţând, cu frică să strigăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul al 7-lea:
Ridică-mă, Doamne, spre lauda Ta şi mă învaţă să fac voia Ta, Sfinte, pentru rugăciunile ( cutărora) şi ne mântueşte pre noi.
Cântări Treimice Glasul al 8-lea:
Spre cer inimile având, cetelor îngereşti să urmăm şi cu frică la Cel nemitarnic să cădem, laudă de biruinţă grăind : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; cu ocrotirile celor fără de trup, milueşte-ne pre noi.
Slavă…
Heruvimii, neîndrăznind a privi la Tine, zburând strigă cu înălţare de viers, cântarea dumnezeiască a glasului celui întreit-sfânt; cu care şi noi grăim Ţie : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi, milueşte-ne pre noi.
Şi acum…
Fiind robiţi de mulţimea greşalelor noastre, şi neîndrăznind a privi la înălţimea Ta, sufletul şi trupul plecăm, şi cu îngerii cântare grăim Ţie : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Dumnezeul nostru; pentru Născătoarea de Dumnezeu milueşte-ne pre noi.
Luminânda, glasul al 8-lea:
Lumină fiind, Hristoase, luminează-mă întru Tine, pentru rugăciunile celor fără de trup, milueşte-ne pre noi.
STIHURI DE UMILINŢĂ Cu Sedelne şi cu Martirice, la toate glasurile, care se cântă în Sfântul şi Marele Post
DUMINICA SEARA
La Doamne strigat-am, punem Stihurile pe 10 şi cântăm patru stihiri de umilinţă din Octoih, trei din Triod şi trei din Mineiu.
Stihiri de umilinţă, glasul 1:
Pentrucă mult este noianul greşalelor mele, Mântuitorule, şi rău m-am afundat întru păcatele mele, dă-mi şi mie mâna ca şi lui Petru; mântueşte-mă Dumnezeule şi mă milueşte.
De vreme ce sunt osândit, Mântuitorule, pentru gândurile şi faptele cele rele, dărueşte-mi gând de întoarcere Dumnezeule, ca să strig: Mântueşte-mă Făcătorule de bine, Bunule, şi mă milueşte.
Altă lume pre tine suflete te aşteaptă, şi judecătorul va să vădească cele ascunse şi rele ale tale; deci, nu rămânea întru aceste de aici, ci apucă înainte, strigând către Judecătorul: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântueşte.
Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pre mine cel cuprins cu lenea păcatului; ridică-mi gândul meu spre pocăinţă şi lucrător iscusit viei Tale mă arată; dăruindu-mi plata ceasului celui de al unsprezecelea şi mare milă.
Luni la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul 1.
Întru fără-de-legi sunt zămislit eu, desfrânatul, nu cutez să caut la înălţimea cerului; ci îndrăsnind la iubirea Ta de oameni, strig: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine păcătosul şi mă mântueşte.
763
Stih:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
De vreme ce dreptul abia se mântueşte, dar eu unde mă voiu arăta, păcătosul, cel ce n-am purtat greutatea şi zăduful zilei? Ci cu cei de la al unsprezecelea ceas împreună mă numără, Dumnezeule, şi mă mântueşte.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Minunea minunilor văzând-o întru tine, făptura se bucură ceea ce eşti plină de dar; că ai zămislit fără sămânţă şi ai născut precum nu se poate spune, pre Cela ce nu-L pot vedea mai marii cetelor îngereşti. Pre Acela roagă-L, Născătoare de Dumnezeu, să mântuească sufletele noastre.
La cântarea 7, se zice Mucenica în locul Condacului, de nu are Condac mineiul. Iară de are, se zice Mucenica împreună cu Sedelnele. Aşa facem în tot postul.
Mucenica, glasul 1:
Cu lauda nevoinţii şi cu vrednicia cununilor s-au îmbrăcat slăviţii purtători de chinuri întru Tine, Doamne; căci cu răbdarea bătăilor au biruit pre cei fără de lege şi cu putere dumnezeească din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lor, dărueşte-ne nouă Dumnezeule mare milă.
Marţi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna, glasul 1. Podobie:Mormântul tău…
Braţele părinteşti grăbeşte de-mi deschide, că desfrânat am cheltuit vieaţa mea. Spre bogăţia cea necheltuită a îndurărilor Tale căutând, Mântuitorule, nu trece acumcu vederea inima mea cea sărăcită. Căci către Tine, Doamne, cu umilinţă strig:Greşit-am la cer şi înaintea Ta.
Stih:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
înfricoşat este divanul Tău, judecata Ta dreaptă şi lucrurile mele sunt rele; iară Tu, Milostive, apucând înainte, mântueşte-mă şi mă scoatedin muncă; fereşte-mă, Stăpâne, din partea caprelor şimă învredniceşte a sta dea dreapta Ta, Judecătorule prea drepte.
Slavă, şi acum; a Născătoarei
ceea ce ai zămislit fără ardere focul Dumnezeirii şi ai născut fără sămânţă izvorulvieţii, pre Domnul, Născătoare de Dumnezeu cea plină dedar, păzeşte pre cei ce te slăvesc.
764
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Ca nişte ostaşi buni cu un cuget crezând, netemându-vă sfinţilor de îngrozirile tiranilor, aţi venit cu dragoste la Hristos, luând cinstita cruce şi săvârşindu-vă călătoria, aţi luat biruinţă din cer. Slavă Celui ce v-a întărit pre voi; slavă Celui ce v-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin voi tuturor tămăduiri.
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul 1.
Văzându-Te Hristoase, Maica Ta, cea cu totul fără prihană, pre cruce mort, a strigat: Fiul meu Cel fără început, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, ce este această rânduială nespusă a Ta? Prin care ai mântuit, Îndurate, zidirea mâinilor Tale, celor preacurate, Stăpâne.
stih:
Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Lemnului crucii Tale ne închinăm, Iubitorule de oameni, că pre dânsul Te-ai pironit, Vieaţatuturor; raiul ai deschis, Mântuitorule, tâlharului celui ce a venit la Tine cu Credinţă şi s-a învrednicit desfătării, zicând către Tine: Pomeneşte-mă, Doamne! Primeşte-neca pre acela şi pre noi cari strigăm: Greşit-am toţi, nu netrecepre noicumilostivireaTa.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Văzându-Te mieluşeaua pre Tine, mieluşelul, răstignit prelemn cu tâlharii, din îndelungă răbdarea Ta, Cuvinte, şi împungându-Te cu suliţa în coastă, s-a tânguit strigând ca omaică: Ce taină streină şi înfricoşată este aceasta, fiulmeu? Cum acopere mormântul pre Dumnezeu Cel necuprins? Negrăit lucru este acesta ce se săvârşeşte! Ci să nu mă laşi pre mine, ceea ceTe-am născut, fiul meu prea dulce.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Pentru durerile sfinţilor, cari pentru Tine au pătimit, milostiveşte-Te, Doamne, şi tămădueşte toate durerile noastre, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Apostolilor, glasul 1.
Cu mareaja cuvântului rupând pescarii împletiturile ritorilor, prin trestia crucii
765
au luminat neamurile, să Te slăvească cu bună Credinţă pre Tine, Dumnezeu adevărat. Pentru aceasta şi cântare cântăm Ţie, Celui ce i-ai întărit pre dânşii: Slavă Tatălui şi Fiului, slavă Duhului Celui de o fiinţă, slavă Celui ce printr-înşii a luminat lumea.
Stih:
În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
Înţelepţilor pescari ai lumii, cei ce aţi luat de la Dumnezeu a fi milostivi, rugaţi-vă şi acum pentru noi cari strigăm: Doamne, mântueşte pre împăraţi şi cetatea Ta şi ne izbăveşte pre noi de răutăţile care cuprind sufletele noastre, pentru apostolii Tăi.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Pre Cela ce este fără de mumă în cer, mai presus de gând şi de auzire, L-ai născut pre pământ fără tată, pre Acela roagă-L Născătoare de Dumnezeu, pentru sufletele noastre.
La Cântarea a 7, Martirica:
Pre mucenicii lui Hristos să-i rugăm toţi, că aceştia se roagă pentru mântuirea noastră; şi toţi să ne apropiem către dânşii cu Credinţă. Aceştia isvorăsc darul tămăduirilor; aceştia gonesc taberile dracilor ca nişte păzitori ai Credinţei.
Vineri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul 1.
Răstignindu-Te Tu, Hristoase, a pierit tirania şi s-a călcat puterea vrăjmaşului; că nici înger, nici om, ci însuţi Tu, Doamne, ne-ai mântuit pre noi, slavă Ţie.
Stih:
Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Arma crucii oarecând s-a arătat în războaie bineCredinciosului împărat Constantin, semn de biruinţă nebiruită asupra vrăjmaşilor, prin Credinţă. De aceasta se cutremură puterile iadului, aceasta s-a făcut şi Credincioşilor mântuire şi lui Pavel laudă.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Cei ce am câştigat părtinirea ta, Preacurată, şi ne izbăvim de răutăţi cu rugăciunile tale, fiind păziţi în tot locul cu crucea Fiului tău, toţi dupre datorie cu bună Credinţă, pre tine te slăvim.
Cântarea a 7, Martirica:
Cu lauda nevoinţii şi cu vrednicia cununilor s-au îmbrăcat slăviţii purtători de chinuri întru Tine, Doamne; căci
766
cu răbdarea bătăilor au biruit pre cei fără de lege şi cu puteredumnezeească din cer biruinţă au luat. Pentru rugăciunile lordărueşte-ne nouă, Dumnezeule, mare milă.
Vineri seara
La Doamne strigat-am, punem stihirile pe10 şi cântăm Idiomela zilei, de două ori, Apoi aceste Mucenice ale glasului. Glasul 1.
Pentru rugăciunile tuturor sfinţilor, Doamne, şi aleNăscătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă şi nemântueşte pre noi, ca un îndurat,
Mărturisirea voastră, cea defaţă, în privelişte, sfinţilor, aspăimântat puterea dracilor şi pre oameni i-a scos din înşelăciune. Pentru aceasta şi tă îndu-vi-se capetele, aţi strigat: Să fie Doamne, jertfa sufletelor noastre bine priimită înaintea Ta; că iubindu-Te pre Tine, am defăimat vieaţa cea vremelnică, Iubitorule de oameni.
Cât este de bună neguţătoria voastră, sfinţilor! Că sângiurile v-aţi dat şi cerurile aţi moştenit; şi în scurtăvreme fiind ispitiţi, în veci văbucuraţi. Cu adevărat, bunăeste neguţătoria voastră, căcele stricăcioase părăsind, aţi luat cele nestricăcioase şi cu îngerii dănţuind, lăudaţi neîncetat pre Treimea cea de ofiinţă.
Însăşi podobia.
Prea lăudaţilor mucenici, pre voi pământul nu v-a ascuns, ci cerul v-a priimit. Deschisu-s-au vouă uşile raiului şi, în lăuntru fiind, cu pomul vieţii vă îndulciţi; rugaţi-vă lui Hristos, să dăruească sufletelor noastre pace şi mare milă.
Şi patru din Mineiu. Slavă… a morţilor, a lui Ioan Monahul, glasul 1.
Care desfătare lumească rămâne neîmpreunată cu grija?Care slavă stă pre pământ neschimbată? Toate sunt maineputincioase decât umbra, toate sunt decât visurile mai înşelătoare; într-o clipeală pre toate acestea moartea leapucă! Ci întru lumina feţiiTale, Hristoase, şi întru îndulcirea frumuseţii Tale, pre cei ce i-ai ales, odihneşte-ica un iubitor de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
Pre ceea ce este slavă atoată lumea, care din oameni a răsărit şi pre stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, pre maria Fecioara să o lăudăm:cântarea celor fără de trupuri şi podoaba Credincioşilor; că aceasta s-a arătat cer şi biserică
767
Dumnezeirii. Aceasta peretele cel din mijloc al vrajbei l-a stricat, pace a adus şi împărăţia o a deschis. Pre aceasta adică având-o anghiră Credinţei, apărător avem pre Domnul, Cel ce S-a născut dintr-însa. Îndrăzneşte dar, îndrăzneşte poporul lui Dumnezeu, că Acesta va birui pre vrăjmaşi, ca un Atot puternic.
Sâmbătă la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele martirice, glasul 1.
Ca nişte ostaşi buni, cu un cuget crezând, netemându-vă Sfinţilor de îngrozirile tiranilor, aţi venit de bună voe la Hristos, luând cinstita cruce şi săvârşindu-vă călătoria, aţi luat biruinţă din cer. Slavă Celui ce v-a întărit pre voi; slavă Celui ce v-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin voi tuturor tămăduiri.
Stih:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israil.
pentru durerile sfinţilor, cari pentru Tine au pătimit, milostiveşte-Te, Doamne, şi tămădueşte toate durerile noastre, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.
Stih:
Sfinţilor celor ce sunt pre pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întrinşii.
Pre mucenicii lui Hristos să-i rugăm toţi, că aceştia se roagă pentru mântuirea noastră; şi toţi să ne apropiem către dânşii cu Credinţă. Aceştia izvorăsc darul tămăduirilor; aceştia gonesc taberile dracilor, ca nişte păzitori ai Credinţei.
Slavă, a morţilor.
Cela ce Te-ai îmbrăcat cu trup pentru noi, din Fecioară, fără schimbare în vremile cele de apoi şi ştii, ca un Dumnezeu, alunecarea noastră, milostiveşte-Te de iartă, pre cei ce s-au mutat din viaţă; pentru că Ţie, Stăpâne, şi-au făgăduit sufletele, unuia Dumnezeului nostru.
Şi acum, A născătoarei.
Gavriil, zicând ţie, Fecioară, bucură-te! Împreună cu glasul s-a întrupat Stăpânul tuturor, întru tine sicriul cel sfânt, precum a zis dreptul David. Arătatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pre Ziditorul tău. Slavă Celui ce S-a sălăşluit întru tine; slavă Celui ce aieşit din tine; slavă Celui ce ne-a slobozit pre noi prin naşterea ta.
LA LAUDE
Stihiri mucenice, glasul 1.
Veniţi, popoare, să cinstim toţi pre mucenicii lui Hristos cu laude şi cu cântări duhovniceşti;
768
pre luminătorii lumii şipropoveduitorii Credinţei, pre izvoarele cele purureacurgătoare din care izvorăscCredincioşilor tămăduiri. Cu rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, dărueşte lumii Talepace şi sufletelor noastre maremilă.
Aceşti ostaşi ai împăratului celui mare au stătut împotriva poruncilor tiranilor vitejeşte, n-au băgat de seamă de munci şi călcând toată înşelăciunea încununându-se dupre vrednicie, cer delaMântuitorul pace şi sufletelor noastre mare milă.
Pre voi, prea lăudaţilor mucenici, nici întristarea, nici strâmtoarea, nici foamea, nici goana, nici bătăile, nici iuţimeafiarelor, nici sabia, nici foculcel îngrozitor n-au putut să vădespartă de Dumnezeu. Ci maivârtos pentru dragostea cea către Dânsul nevoindu-vă, ca şi cum aţi fi fost cu trupuristreine, de fire nu v-aţi adusaminte, nebăgând seamă demoarte. Pentru aceasta şi dupre vrednicie, pentru durerile voastre aţi luat plată. Împărăţiei cerurilor moştenitori v-aţi făcut, rugaţi-vă pentru sufletele noastre, rugămu-vă.
Bucuraţi-vă mucenicilor în Domnul, că v-aţi nevoit cu bună nevoinţă; stătut-aţi împotriva împăraţilor şi pre tirani aţi biruit; nu v-aţi îngrozit de foc şi de sabie şi de fiare sălbatice care mâncautrupurile voastre; înălţând lui Hristos cântare împreună cu îngerii, cununi din cer aţi luat. Rugaţi-vă să ne dărueascănouă mare milă.
Slavă, a morţilor, a lui Ioan Damaschin.
Cu lucrul arătând, Mântuitorul meu, că Tu eşti învierea tuturor, cu cuvântul, Cuvinte, pre Lazăr din morţi l-ai înviat; atuncea zăvoarele s-au sfărâmat şi porţile iadului s-au cutremurat; atuncea moartea oamenilor somn s-aarătat.
Ci Tu, Cela ce ai venit să mântueşti zidirea Ta, iarănusă judeci, odihneşte pre cei ce i-ai ales, ca un iubitor de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
Veseleşte-se ceata proorocilor, Fecioară, de naşterea ta, dumnezeească adunarea patriarhilor, cinstiţii apostoli, soborul arhiereilor şi al mucenicilor, cetele cuvioşilor şi ale drepţilor; şi pre tine te cunosc pricină rânduelii lor şi te cinstesc, ca pre o Născătoare a lui Dumnezeu.
769
LA STIHOAVNĂ
Stihirile morţilor; facerea Lui Teofan, Glasul 1.
Podobia: Prea lăudaţilor mucenici…
Ţie ne rugăm, Mântuitorule, fă odihnă celor ce s-au mutat întru împărtăşirea Ta cea dulce, şi-i sălăşlueşte în curţile drepţilor, în locaşurile sfinţilor Tăi, în sălăşluirile cele cereşti, cu milostivirea Ta, trecând greşalele lor şi dăruindu-le odihnă.
Stih: Fericiţi sunt. pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne.
Nimeni nu este fără păcate, nimeni din oameni, fără numai Tu singur Cel nemuritor; pentru aceasta aşează pre robii Tăi în lumină, ca un Dumnezeu îndurat, împreună cu cetele îngerilor Tăi, pentru milostivirea Ta, trecându-le fără-de-legile şi dăruindu-le iertare.
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Făgăduinţele Tale, Mântuitorule, sunt mai presus de cele văzute, pre care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, Stăpâne; ci binevoieşte, ca să dobândească împărtăşirea acelora, cea făgăduită, cei ce s-au mutat la Tine, dându-leşi viaţă vecinică.
Slavă…
De crucea Ta bucurându-se robii Tăi, şi cu crucea Ta nădăjduindu-se, s-au mutat la Tine Doamne. Cărora dărueşte-le acum, Mântuitorule, crucea Ta, răscumpărare păcatelor lor şi sângele cel ce s-a vărsat pentru vieaţa lumei. Pentru milostivirea Ta iertându-le lor greşalele şi luminându-i cu lumina feţii Tale.
Şi acum, A născătoarei.
Roagă pre Hristos, Cel ce S-a născut din tine, Maică Fecioară, să dea iertare de greşale robilor tăi, celor ce tepropoveduesc cu bună Credinţă, Născătoare de Dumnezeu; şi cu cuvânt adevărat te slăvesc; şi luminii şi strălucirii sfinţilor învredniceşte-i, întru împărăţia Lui.
Glasul al 2-lea:
Duminecă seara
La Doamne strigat-am, punem Stihirile pe 10 şi cântăm patru Stihiri de umilinţă din Octoih, trei de laTriod şi trei de la mineiu
Stihiri de umilinţă, glasul al 2-lea:
Greşit-am Ţie, Mântuitorule, ca fiul cel curvar; primeşte-mă, Părinte, pre mine cel ce mă pocăesc şi mă milueşte, Dumnezeule.
Strig către Tine, Hristoase Mântuitorule, glasul vameşului; milostiveşte-Te spre mine, ca şi spre acela, şi mă milueşte, Dumnezeule.
770
La răutăţile cele necuvioase ale faptelor mele cugetând, alerg la îndurările Tale, urmând vameşului şi păcătoasei, care a lăcrămat, şi fiului celuicurvar. Pentru aceasta cad înaintea Ta, Milostive, mai i înainte până ce nu mă osândeşti, milostiveşte-Te spre mine, Dumnezeule şi mă milueşte.
Fără-de-legile mele trece-le, doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară şi curăţeşte inima mea, făcând-o pre ea locaşDuhului Tău celui Sfânt; şi să nu mă lepezi pre mine de la faţa Ta, Cel ce ai nemăsuratămare milă.
Luni la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 2-lea:
Ca valurile mării s-au ridicat asupra mea fără-de-legile mele, ca o luntre în mare însumi mă înviforez de greşale multe; ci îndreptează-mă, Doamne, la limanul cel lin al pocăinţei şi mă mântueşte.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine.
Eu sunt pomul cel neroditor, Doamne, carele nu aduc roadă de pocăinţă nici decum, şi mă îngrozesc de tăiere şi de focul cel nestins mă înfricoşez. Pentru aceea mă rog Ţie, mai înainte de nevoiaaceea întoarce-mă şi mă mântueşte.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Ceea ce eşti izvorul mileimilostivirei, învredniceşte-ne, pre noi, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos; arată precum deapururea puterea ta. Că întrutine nădăjduind, strigăm ţie:Bucură-te, caoarecând Gavriilmai marele Voevod al celor fără de trupuri.
La Cântarea a 7-a, Mucenica
Pre Tine, Cela ce îmbraci cerul cu nori, avându-Tesfinţii îmbrăcăminte în lume, munci de la cei fără de lege aurăbdat şi rătăcirea idolească au stricat. Pentru rugăciunile lor, slobozeşte-ne şi pre noi de vrăjmaşul cel nevăzut, Mântuitorule, şi ne mântueşte.
Marţi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna, glasul al 2-lea:
Milueşte-mă! a zis David;şi eu către Tine strig:Greşit-am, Mântuitorule, curăţeşte păcatele mele prin pocăinţă şi mă milueşte.
771
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine.
Milueşte-mă, Dumnezeule, milueşte-mă! De două păcate a plâns David, iar eu pentru întunerece de greşale strig către Tine: acela aşternutul cu lacrimi şi-a udat, iar eu nici o picătură nu am. Desnădăjduitu-m-am, şi mă rog: Milueşte-mă Dumnezeule, dupre mare mila Ta.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea, pre mine cel ce-mi trebuie sprijineala cea de latine; că spre tine a nădăjduit sufletul meu, milueşte-mă.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Cela ce ai luminat pre sfinţii Tăi mai mult decât aurul şi ai proslăvit ca un bun pre cuvioşii Tăi, de dânşii fiind rugat, Hristoase Dumnezeule, îndreptează vieaţa noastră ca un iubitor de oameni şi îndreptează rugăciunea ca nişte tămâie, unule Cela ce întru sfinţi Te odihneşti.
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 2-lea:
Crucea bunătăţii Tale cea făcătoare de vieaţă, care ne-ai dăruit-o nouă, nevrednicilor, Doamne, o aducem Ţie spre rugăciune: mântueşte pre împăratul şi cetatea Ta, care se roagă Ţie; pentru Născătoarea de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni.
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru…
În ce chip a robit vrăjmaşul pre Adam prin mâncarea dinlemn, Doamne, întru acelaşi chip şi Tu ai robit pre vrăjmaşul prin lemnul crucii şiprin patima Ta. Căci cu aceasta ai de venit al doilea Adam, să cauţi pre cel rătăcit şi să înviezi pre cel omorît; Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu:
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te mort tins pre lemn şi plângând cu amar, a zis: Fiul meu! ce taină înfricoşată este aceasta? Cel cedărueşti tuturor vieaţă veşnică, mori de bună voie pre cruce, cu moarte de ocară?
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Mucenicii Domnului, fericit este pământul, carele s-a adăpat cu sângiurile voastre şi sfinte locaşurile, careau primit trupurile voastre; că în privelişte aţi biruit pre vrăjmaşul şi pre Hristos cu îndrăzneală aţi propoveduit. Pre Acela, rugaţi-L ca pre unul
772
cel bun, să mântuească sufletele noastre, rugămu-vă.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Apostolilor, glasul al 2-lea:
Cela ce ai înţelepţit pre pescari mai mult decât pre ritori şi i-ai trimis ca pre niştepropoveduitori în tot pământul, cu negrăită iubirea Ta de oameni, Hristoase, Dumnezeule, prin care întăreşte Biserica Ta şi trimite Credincioşilor binecuvântarea Ta, Cela ce unul eşti milostiv şi iubitor de oameni.
Stih: în tot pământul a ieşit vestirea lor.
Vânat-au pre păgâni pescarii şi au învăţat marginile lumei să se închine iubirei Tale de oameni Hristoase, Dumnezeule. Prin cari întăreşte Biserica Ta şi trimite Credincioşilor binecuvântarea Ta; Cela ce unul eşti, Carele întru sfinţi Te odihneşti.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Pre tine te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, strigând: Bucură-te, norul luminii cei neapuse, care ai purtat în braţe pre Domnul slavei.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Apostolilor, mucenicilor şi proorocilor, ierarhilor, cuvioşilor şi drepţilor, cari bine aţi săvârşit lupta şi Credinţaaţi păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pre Acela, ca pre un bun, rugaţi-L pentru noi, să mântuească sufletele
noastre, rugămu-vă.
Vineri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 2-lea:
Preacuratului Tău chip neînchinăm, Bunule, cerşind iertare greşalelor noas tre, Hristoase Dumnezeule, că de voie bine ai voit a Te sui cu trupul pre cruce, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pre care i-ai zidit. Pentru aceia cu mulţumită, strigăm Ţie:Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce aivenit să mântueşti lumea.
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru.
Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule; pre cruce preacurate mâinele Tale Ţi-ai întins, adunând toate neamurile, celecestrigă:Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Prea proslăvită eşti de Dumnezeu Născătoare, Fecioară; lăudămu-te pre tine, că prin crucea Fiului tău s-a surpat iadul, moartea s-a omorît şi
773
cei morţi ne-am sculat şi vieţii ne-am învrednicit; raiul am luat, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta mulţumind, slăvim ca pre Cel puternic, pre Hristos, Dumnezeul nostru şi unul cel mult milostiv.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Pre piatra cea neclătită întemeindu-se sfinţii, s-au îmbărbătat asupra tiranilor cu tărie şi prin munci au luat cununi. Printr-înşii, Dumnezeule, mântueşte-ne pre noi.
VINERI SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm Idiomela zilei, de două ori. Apoi patru Mucenice de aicea şi patru de la Mineiu. Glasul al 2-lea:
Purtătorii de chinuri, pentru că n-au iubit desfătarea pământească, s-au învrednicit bunătăţilor cereşti şi împreună locuitori cu îngerii s-au făcut. Doamne, pentru rugăciunile lor, milueşte-ne şi ne mântueşte pre noi.
Sfinţii mucenici rugându-se pentru noi şi lăudând pre Hristos, toată înşelăciunea a încetat şi neamul omenesc, prin Credinţă, se mântueşte.
Cetele mucenicilor au stătut împotriva tiranilor, zicând:
Noi suntemostaşii Împăratului puterilor; măcar de ne veţi şi pierde cu focul şi cu muncile, nu vom tăgădui puterea Treimii.
Mare este slava care aţi câştigat, sfinţilor, prin Credinţă! Că nu numai când aţi pătimit aţi biruit pre vrăjmaşul, ci şi după moarte goniţi duhurile, pre bolnavi tămăduiţi; doctori ai sufletelor şi ai trupurilor, rugaţi-vă Domnului, să mântuească sufletele noastre.
Slavă, a morţilor, alui Ioan Damaschin.
Vai, câtă nevoie are sufletul despărţindu-se de trup! Vai, cât lăcrămează atuncea şi nu este cine să-l miluească pre dânsul! Către îngeri ridicându-şi ochii, în zadar se roagă; către oameni mâinile tinzându-şi, nu are cine să-i ajute. Pentru aceasta, iubiţii mei fraţi, cunoscând scurtarea vieţii noastre, celor răposaţi să le cerem odihnă de la Hristos şi sufletelor noastre mare milă.
Şi acum, a Născătoarei
Trecut-a umbra legii şi darul a venit, că precum rugul n-a ars fiind aprins, aşa Fecioară ai născut şi Fecioară ai rămas. În locul stâlpului celui de foc, a răsărit soarele dreptăţii; în locul lui Moisi
774
Hristos, mântuirea sufletelor noastre.
sâmbătă în Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele glasul al 2-lea:
Cela ce ai luminat pre sfinţii Tăi mai mult decât aurulşi ai proslăvit ca un bun precuvioşii Tăi, de dânşii fiind rugat, Hristoase Dumnezeule, împacă vieaţa noastră, ca un iubitor de oameni şi îndreptează rugăciunea ca nişte tă mâie, unule, Cela ce întru sfinţiTe odihneşti.
Stih:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi.
Mucenicii Domnului, fericit este pământul, carele s-a adăpat cu sângiurile voastre şisfinte sunt locaşurile, care au primit trupurile voastre; că în privelişte pre vrăjmaşul l-aţi biruit şi pre Hristos cu îndrăzneală aţi propoveduit.
Pre Dânsul ca pre un bun rugaţi-L, să mântuească sufletelenoastre, rugămu-vă.
Stih:
Sfinţilor celor ce sunt pe pământul Lui…
A postoli, mucenici, prooroci, ierarhi, cuvioşi şi drepţi, cari îl bine aţi săvârşit lupta şi Credinţa aţi păzit, îndrăzneală având către Mântuitorul, pre Acela, ca pre un bun, rugaţi-L pentru noi, să mântuească sufletele noastre, rugămu-vă.
Slavă, a morţilor.
Pomenirea celor adormiţi, Doamne, mă aduce spre aducerea aminte a celor ce le avem întru nădejde; şi văzând osândirea mea, aduc către Tine glas ca din munci: Milostive, milueşte-mă!
Şi acum, A născătoarei.
Maică sfântă a luminii celei negrăite, cu îngereşti cântări cinstindu-te, te slăvim pre tine.
LA LAUDE
Punem Stihurile pe patru. Stihirile mucenice, glasul al 2-lea:
Pentru Hristos pătimind până la moarte, o, purtătorilor de chinuri mucenici, sufletele voastre le aveţi în ceruri în mâna lui Dumnezeu şi prin toată lumea se cinstesc moaştele voastre. Preoţii şi împăraţii se închină şi toate popoarele veselindu-ne, dupre obiceiu, strigăm: Somn cinstit este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui.
Crucea lui Hristos luând sfinţii mucenici armă nebiruită, toată tăria diavolului au surpat; şi luând cunună cerească, zid nouă s-au făcut, rugându-se pururea pentru noi.
Mulţimea sfinţilor Tăi Teroagă Hristoase, milueşte-nepre noi ca un iubitor de oameni.
Toată cetatea şi oraşul cinstesc moaştele voastre, o, purtătorilor de chinuri mucenici; că voi chinuindu-vă duprelege, aţi luat cunună cerească. Pentru aceasta sunteţi lauda preoţilor, biruinţa împăraţilor şi podoaba bisericilor.
Slavă, a morţilor, a lui Ioan Damaschin.
Din pământ m-ai zidit şi iarăşi m-ai osândit să merg în pământ, pentru călcarea poruncii; şi ai pus zi de întrebare, întru care cele ascunse ale faptei fiecăruia, de faţă se vor pune înaintea Ta. Atuncea să Te milostiveşti spre mine, cela ce eşti fără de păcat, să-mi dai iertare greşalelor şi să nu mă desparţi de la împărăţia Ta.
Şi acum, A născătoarei.
Bucură-te marie, Născătoare de Dumnezeu, locaşul cel nestricat şi mai ales cel sfânt, precum strigă proorocul: Sfânt este locaşul Tău, minunat întru dreptate.
LA STIHOAVNĂ
Stihiri ale lui Teofan, glasul al 2-lea, Podobia: De pre lemn…
puterea morţii şi stricăciunea o ai stricat cu moartea Ta cea de vieaţă aducătoare, Stăpâne,
775
şi tuturor ai izvorît vieaţă veşnică şi oamenilor celor muritori înviere le-ai dăruit. Pentru aceasta, Ţie ne rugăm, Mântuitorule, odihneşte pre cei ce s-au mutat la tine cu Credinţă şi slavei tale cei nestricăcioase învredniceşte-i, iubitorule de oameni.
Stih:
Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne…
Ca să faci pre oameni părtaşi dumnezeeştei împărăţii, ai răbdat răstignire, Hristoase, moarte de bună voie primind. Pentru aceasta ne rugăm Milostivirii Tale, arată părtaşi împărăţiei Tale pre cei ce s-au mutat la Tine cu Credinţă şi-iînvredniceşte slavei tale cei veşnice şi fericirii.
stih:
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Vrând să mântueşti zidirea Ta, bucurându-Te ai săvârşit taina cea prea adâncă cu adevărat a rândueîii Tale, ca unprea bun, şi ai răscumpărat toată lumea, preţuind-o cu cinstit sângele Tău. Pentrup aceasta ne rugăm Ţie: Învredniceşte, pre cei ce s-au mutat la Tine cu Credinţă, frumuseţiiTale celei prea dulci, iubitorule de oameni.
776
►Slavă…
Stând cu cutremur înaintea înfricoşatului şi groaznicului Tău divan, Hristoase, morţii cei din veac vor aştepta răspunsul Tău cel drept, Mântuitorule, şi vor lua dreaptă judecată dumnezeească. Deci, atuncea să Te milostiveşti, Stăpâne, Mântuitorule, spre robii Tăi, cari s-au mutat la Tine cu Credinţă şi să-i învredniceşti desfătării Tale celei veşnice şi fericirii.
Şi acum, A născătoarei.
Tu ai plătit datoria strămoaşei Eva, Preacurată, zămislind pre Dumnezeu, Cel ce a dăruit nestricăciune şi înviere Credincioşilor şi încununează cu slavă nemuritoare pre cei ce te laudă pre tine. Pre Carele nu înceta acum rugându-L, să-i aşeze pre dânşii în lumina strălucirii Sale, dumnezeească mireasă.
GLASUL AL 3-lea
Duminecă seara
La Doamne strigat-am, punem stihirile pe 10 şi cântăm patru stihiri de umilinţă din Oc toih, trei din Triod şi trei de la mineiu.
Stihiri de umilinţă, glasul al 3-lea:
Laudă de seara aducem Ţie, Hristoase, cu tămâie şi cu cântări duhovniceşti; milueşte, Mântuitorule, sufletele noastre.
Mântueşte-mă, Doamne Dumnezeul meu, că Tu eşti mântuirea tuturor. Viforul patimilor mă turbură şi greutatea fără-de-legilor mă cufundă;dă-mi mână de ajutor şi lalumina umilinţii mă ridică, ca un milostiv şi iubitor de oameni.
Adună gândul meu cel risipit, Doamne, şi inima cea înţelenită curăţeşte-o; dă-mi pocăinţă ca lui Petru, ca vameşului suspinare şi ca desfrânatei lacrimi; ca să strig Ţie cu mare glas: Dumnezeule, mântueşte-mă ca un milostivşi iubitor de oameni.
De multe ori săvârşind cântarea, m-am aflat făcând păcat, cu limba spunând cântări, iarăcu sufletul gândind cele necuvioase. Ci, îndreptează-le amândouă, Hristoase Dumnezeule, prin pocăinţă şi mă milueşte.
Luni la Utrenie
După Întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 3-lea:
La judecata cea înfricoşatăfără pârâşi mă voiu mustra, fără mărturii mă voiu da la pedepse; că se vor deschide cărţile cunoştinţei de rele şi lucrurile cele ascunse se vor descoperi. Deci, mai înainte până ce vei cerca cele lucrate de mine, la acea privelişte a toată lumea, Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântueşte.
Stih:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
Până când petreci în păcate, suflete al meu? Până când puiîndelungare pocăinţii? Ia îngând judecata ce va să fie şi strigă Domnului: Greşit-am, doamne! Cela ce eşti fără păcat, milueşte-mă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Fiecare unde se mântueşte, acolo dupre dreptate şi alearg gă; ci care altă scăpare este precum tu, Născătoare de Dumnezeu, care acoperi sufletelenoastre?
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Cine nu se va mira de vitejiile cele nebiruite alesfinţilor mucenici? Cine nu seva spăimânta de isprăvile lor cele deapururea? Căci cu focul şi cu bătăile, cu mâncareade fiare şi cu junghierile aubiruit pe vrăjmaşul cel protivnic; momelele împăraţilor nesuferindu-le şi îngroziriletiranilor nebăgându-le în seamă! Pentru aceasta şi cununi au luat de laHristos Dumnezeu,
777
Cela ce dărueşte lumiimare milă.
Marţi la utrenie
După Întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 3-lea:
Vieţuind pre pământ, sufflete al meu, pocăeşte-te, că ţărâna în mormânt nu laudă, nici de greşale izbăveşte. Strigă lui Hristos Dumnezeu:Greşit-am Ţie, cunoscătorule de inimi; mai înainte până ce nu mă osândeşti, milostiveşte-Te spre mine, Dumnezeule, şi mă milueşte.
Stih:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
În ceasul rugăciunii mă făgăduesc să mă pocăesc, iarăvrăjmaşul cu deadinsul îmi pune în gând lucruri necuvioase, ca să greşesc; ci măizbăveşte de dânsele, Dumnezeule, şi mă mântueşte.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Scăparea şi puterea noastră, născătoare de Dumnezeu, ajutorul cel tare al lumii, mântueşte pre robii tăi din toată nevoia cu rugăciunile tale, ceea ce eşti una binecuvântată.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Vitejia răbdării voastre abiruit meşteşugurile vrăjmaşului, începătorul răutăţii,
778
Mucenici prea lăudaţi. Pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii cei veşnice. Rugaţi-vă Domnului, să mântuească turma poporului celui iubitor deHristos, cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului.
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 3-lea:
De puterea Ta cea nemăsurată şi de răstignirea cea de bună voie, oştile îngereşti s-au mirat, văzând cum Cel nevăzut S-a rănit cu trupul, vrând să mântuească lumea din stricăciune. Pentru aceasta ca dătătorului de vieaţă, strigăm: Slavă, Hristoase, împărăţiei Tale.
Stih:
Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru…
Crucea s-a înfipt pre pământ şi s-a atins de ceruri, nu ca un lemn ajungând la înălţime, ci Tu pre dânsa umplând toate, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu:
Toiag de putere dobândind crucea Fiului tău, Născătoare de Dumnezeu, cu dânsa surpăm întărâtările vrăjmaşilor, cei ce cu dragoste pre tine neîncetat te slăvim.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Pomenirea mucenicilor Tăi, Doamne, foarte o ai luminat ca un prea puternic; că i-ai întărit să urmeze patimilor Tale că au biruit vitejeşte puterea lui Veliar. Pentru aceasta au şi luat daruri de tămăduiri; cu ale cărora rugăciuni, iubitorule de oameni, dărueşte pace sufletelor noastre.
joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Apostolilor, glasul al 3-lea:
Dumnezeeşti propoveduitori ai adevărului şi învăţători ai Bisericii v-aţi arătat voi apostoli, cei ce aţi fost văzători Cuvântului; că aţi călcat rătăcirea idolească şi aţi propoveduit de faţă Treimea. Pre aceasta rugaţi-o, fericiţilor, să dăruească nouă mare milă.
Stih:
În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii graiurile lor.
Veniţi toţi să lăudăm pre apostoli, ca pre nişte îndreptători; că gonind rătăcirea idolească, la dumnezeească lumină pre oameni i-au adus şi a slăvi Treimea, au învăţat, pentru aceasta toţi săvârşindcinstită pomenirea lor cu Credinţă, slăvim pre Mântuitorul.
779
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Ca o viţă nelucrată, Fecioară, ai odrăslit strugurele cel prea frumos, cel ce izvorăştenouă vinul cel de mântuire, carele veseleşte sufletele şi trupurile tuturor. Pentru aceasta pre tine, ca pre o pricină a bunătăţilor, fericindu-te, pururea împreună cu îngerul strigăm către tine: Bucură-te, ceea ce eşti plină de dar!
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Într-armându-vă întru toată arma lui Hristos şi îmbrăcându-vă în platoşa Credinţei, taberele vrăjmaşului vitejeştele-aţi surpat; că pentru nădejdea vieţii aţi răbdat cudragoste toate îngrozirile şibătăile de la tirani. Drept aceasta aţi luat şi cununi, mucenicii lui Hristos, cei cu suflet viteaz.
Vineri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 3-lea:
Cruce şi moarte voind a pătimi, în mijlocul făpturiiaceasta o ai înfipt, când ai binevoit, Mântuitorule, să se pironească trupul Tău. Atuncea şi soarelerazeleşi-a ascuns, şi tâlharul văzând acestea, Te-a mărturisit pre Tine Dumnezeu, strigând: Pomeneşte-mă, Doamne! Şi crezând, a luat raiul.
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru…
Pre chiparos, pre pin şi pre cedru Te-ai înălţat, mielule al lui Dumnezeu, ca să mântueşti pre cei ce se închină cu Credinţă răstignirii Tale celei de bună voie, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Moarte de ocară ai răbdat, prin răstignire de bună voie, îndurate, pre Carele văzându-Te ceea ce Te-a născut, Hristoase, cu rane se pătrundea, Cu ale căreia rugăciuni şi pentru îndurările milei Tale, unule prea bunule şi iubitorule de oameni Doamne, îndură-Te şi mântueşte lumea, Cel ce ai ridicat păcatul ei.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Străluciţi prin Credinţă luminători prea luminaţi, sfinţilor cei ce sunteţi doctori ai bunei Credinţe, purtătorilor de chinuri prea lăudaţi; că de bătăile tiranilor netemându-vă, hulirile idoleşti le-aţi stricat, având biruinţă nebiruită crucea adevărului.
780
Vineri seara
LA Doamne, strigat-am… punem Stihirile pe 10, Idiomela zilei, de două ori. Apoi aceste Martirice de aicea, glasul al 3-lea
Mare este puterea mucenicilor Tăi, Hristoase, că în mormânturi zac şi duhurile gonesc; şi a încetat puterea vrăjmaşului, cu Credinţa Treimii nevoindu-se pentru buna Credinţă.
Proorocii şi apostolii lui Hristos şi mucenicii au învăţat să se laude Treimea cea de o fiinţă şi au luminat neamurile cele rătăcite şi părtaşi îngerilor au făcut pre fiii omeneşti.
Mucenicii Tăi, Doamne, cu Credinţă întărindu-se, cu nădejdea puternici făcându-se şi cu dragostea crucii Tale sufleteşte unindu-se, au stricat tirania vrăjmaşului şi dobândind cununile, se roagă cu cei fără de trupuri pentru sufletele noastre.
Mare este puterea crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc şi lucrează în lume; şi a făcut din pescari apostoli şi din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.
De la Mineiu patru.
Slavă, a morţilor.
Toate sunt deşertăciuni celeomeneşti, câte nu rămân dupămoarte! Nu rămâne bogăţia, nici călătoreşte împreună slava; că viind moartea, toatea cestea pier. Pentru aceasta lui Hristos, Celui fără de moarte, să-I strigăm: Pre aceştia ce s-au mutat de la noi odihneşte-i, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Cum să nu ne mirăm denaşterea ta cea cu bărbăţie dumnezeească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce eşti cu totul fără prihană, ai născut fărăTată pre Fiul cu trup, pre Cel născut din Tatăl mai înainte de veci fără mumă; Carele nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare sau despărţire; ci a păzit întreagă osebire amândorora firilor. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pre Acesta roagă-L să mântuească sufletele celor ce cu dreaptă Credinţă, de Dumnezeu Născătoare, te mărturisesc pre tine.
Sâmbătă la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele Mucenice, glasul al 3-lea:
Câţi sunteţi iubitori de mucenici, veseliţi-vă, şi acum cântând cu un glas cântarea lui Hristos; că ne-au răsărit nouă în lume, ca pre nişte luminători, pomenirea cea de preste an a mucenicilor Lui; Care ne trimite darul minunilor şi luminează gândul şi sufletele noastre.
Stih:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi…
Vitejia răbdării voastre a biruit meşteşugirile vrăjmaşului începătorului răutăţii, mucenici prea lăudaţi. Pentru aceasta v-aţi învrednicit fericirii cei veşnice. Ci vă rugaţi Domnului să mântuească turma poporului celui iubitordeHristos, cei ce sunteţi mărturisitori ai adevărului.
Stih:
Sfinţilor celor ce sunt pre pământul Lui…
Străluciţi prin Credinţă luminători prea luminaţi, sfinţilor, cei ce sunteţi doctori ai bunei Credinţe, purtătorilor de chinuri prea lăudaţi; că de bătăile tiranilor netemându-vă, hulirile idoleşti le-aţi stricat, având biruinţă nebiruită crucea adevărului.
781
Slavă, a morţilor.
Când vom sta înaintea judecăţii Tale cei nemitarnice, Doamne, prin cuvântul Tău să nu ne osândeşti pre noi, cei ce am crezut întru Tine, Mântuitorul nostru. Că toţi am greşit, dară de la Tine nu ne-am depărtat. Pentru aceasta ne rugăm Ţie, să aşezi în locaşurile drepţilor Tăi, Hristoase, pre cei ce -ai luat, ca Cel ce eşti însuţi mult milostiv.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine, ceea ce ai solit mântuirea neamului nostru, te lăudăm Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că cu trupul cel luat din tine, Fiul tău şi Dumnezeul nostru, prin cruce luând patimă, ne-a izbăvit pre noi din stricăciune, ca un iubitor de oameni.
La LAUDE
Punem Stihirile pe patru. Stihiri Mucenice, glasul al 3-lea:
Veniţi, popoare, să cinstim toţi pomenirea sfinţilor mucenici, că priveală făcându-se îngerilor şi oamenilor, au luat cununile biruinţei de la Hristos; şi se roagă pentru sufletele noastre.
Frica împăraţilor şi a tiranilor nu o au băgat în seamă ostaşii lui Hristos, şi cu bună îndrăzneală şi bărbăteşte L-au mărturisit pre El Domn al tuturor,
782
Dumnezeu şi împărat al nostru; şi se roagă pentru sufletele noastre.
Puterile sfinţilor îngeri s-au mirat de caznele mucenicilor, că fiind îmbrăcaţi cu trup muritor, n-au băgat seamă de munci, făcându-se următori patimii Mântuitorului Hristos, şi se roagă pentru sufletele noastre.
Ca nişte luminători în lume străluciţi şi după moarte sfinţilor mucenici, luptă bună luptându-vă. Pentru aceasta, ca cei ce aveţi îndrăzneală, rugaţi pre Hristos Dumnezeu, să miluească sufletele noastre.
Slavă, a morţilor
Oamenilor, pentru ce ne turburăm în zadar? Calea pre care alergăm este scurtă, fum este vieaţa, abur, ţărână şi cenuşă şi curând ne facem netrebnici. Pentru aceasta să strigăm lui Hristos Celui nemuritor: Odihneşte pre cei ce s-au mutat de la noi, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Şi acum, A născătoarei.
Născătoare de Dumnezeu, sprijinitoarea tuturor celor ce se roagă, întru tine îndrăznim, cu tine ne lăudăm, întru tine este toată nădejdea noastră.
Roagă-te Celui ce S-a născut din tine, pentru netrebnicii robii tăi.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile morţilor, facerea lui Teofan, glasul al 3-lea:
Podobia: Chipul crucii Tale…
Slăvesc cinstită crucea Ta, prin care s-a dăruit vieaţa şi îndulcirea desfătării, celor ce Te laudă cu Credinţă şi cu dragoste, unule mult milostive. Pentru aceasta strigăm Ţie, Hristoase Dumnezeule: Odihneşte pre cei ce s-au mutat de la noi, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne…
Unule milostive şi îndurate, Cela ce ai noian de bunătate neajuns cu mintea, Carele cunoşti firea oamenilor pre care o ai făcut, pre Tine Te rugăm, Hristoase Dumnezeule: Odihneşte pre cei ce s-au mutat de la noi, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Adormind în mormânt ca un om, ai înviat pre cei ce dormeau în mormânturi ca un Dumnezeu, cu puterea Ta cea nebiruită; cari aduc Ţie cântare fără tăcere. Pentru aceasta strigăm Ţie, Hristoase Dumnezeule: Odihneşte pre
783
cei ce s-au mutat de la noi, unde este locuinţa tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Făclie înţelegătoare te ştim pre Tine toţi, Născătoare de Dumnezeu, că ai purtat lumina Dumnezeirii, care s-a unit cu grosimea firii omeneşti. Pentru aceasta roagă pre Fiul tău şi Dumnezeu să odihnească pre cei ce s-au mutat de la noi, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc întru Tine.
Glasul al 4-lea
Duminecă Seara
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10. Şi cântăm patru Stihiri de umilinţă ale Octoihului, trei ale Triodului şi trei de la Mineiu.
stihiri glasul al 4-lea, însăşi podobia:
Aş vrea să şterg, Doamne, zapisul greşalelor mele cu lacrimile şi să-Ţi plac în cealaltă vreme a vieţii mele prin pocăinţă; dar vrăjmaşul mă amăgeşte şi se luptă cu sufletul meu. Doamne, mai înainte de sfârşit până ce nu pier, mântueşte-mă.
Cine înviforându-se şi alergând la limanul acesta, nu se va mântui? Sau cine bolnăvindu-se şi năzuind la această casă de doctorie, nu se va vindeca? Ziditorule al tuturor şi tămăduitorule al bolnavilor, Doamne, mai înainte de sfârşit până ce nu pier, mântueşte-mă.
Spală-mă cu lacrimile mele, Mântuitorule, că m-am spurcat cu multe păcate. Pentru aceasta şi cad înaintea Ta; greşit-am Dumnezeule, milueşte-mă.
Oaie sunt a turmei Tale cei cuvântătoare şi alerg la Tine, Păstorul cel bun; caută-mă pre mine cel rătăcit, Dumnezeule, şi mă milueşte.
Luni la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 4-lea:
Smeritul meu suflet, cel ce şi-a cheltuit toată vieaţa în păcate, întoarce-l, Doamne, şi ca pre desfrânata mă primeşte pre mine şi mă mântueşte.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
Înotând prin noianul vieţii deacum, îmi aduc aminte de adâncul răutăţilor mele celor multe; şi neavând priceperea ocârmuitor, cu glasul lui Petru strig Ţie: Mântueşte-mă, Hristoase Dumnezeule, mântueşte-mă, ca un iubitor de oameni.
784
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Celei ce s-a hrănit în biserică în sfânta sfintelor, celeice îmbrăcată cu Credinţa, cu înţelepciunea şi cu nemăsurata feciorie, mai marele voievod Gavriil i-a adus din cer vestire şi aceasta: Bucură-te!Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată! Bucură-te preaslăvită! Domnul este cu tine.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Astăzi au venit oştile îngereşti întru pomenireamucenicilor, ca să lumineze gândurile Credincioşilor şi săveselească lumea cu darul, Pentru dânşii. Dumnezeule, milostivindu-Te, dărueşte-ne mare milă.
Marţi la utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele de umilinţă, glasul al 4-lea:
Podobia: Degrab ne întâmpină…
Degrab să intrăm împreună în cămara Lui Hristos, ca să auzim toţi fericitul glasal singur Dumnezeului nostru: Veniţi cei ce iubim cereasca slavă, asemănându-ne fecioarelor celor înţelepte, să ne luminăm Candelele noastreprin Credinţă.
Stih: Doamne, nu cu mânia ta să mă mustri pre mine…
Gândeşte, suflete, cum vom să stăm înaintea Judecătorului; în ceasul cel înfricoşat se vor pune scaune groaznice şi faptele fiecăruia se vor vădi!Atuncea Judecătorul va fi neîmblânzit; acolo focul s-a gătit ţie, cumplit ca o mare sălbăticită învăluindu-se, vrând să te acopere. Toate acestea socoteşte-le, suflete al meu, şi-ţi îndreptează faptele tale.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Ceea ce eşti dupredreptate şi dupre adevăr Născătoare de Dumnezeu, rugându-te, ca o maică, cu îndrăzneală Fiului tău şi Dumnezeului nostru, păzeşte mai ales turma care aleargă sub acoperământul tău şi scapă la tine, limanul şi zidul şi singură folositoarea neamului omenesc.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Cu sângiurile mucenicilor tăi celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi vison, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strigă către Tine, Hristoase Dumnezeule: Poporului Tău trimite îndurările
Tale, dărueşte pace moştenirii Tale şi sufletelor noastremare milă.
785
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 4-lea:
Răscumpăratu-ne-ai pre noi din blestemul legii, cu scump sângele Tău; pre cruce pironindu-Te şi cu suliţa împungându-Te, nemurire ai izvorît oamenilor, Mântuitorul nostru, slavă Ţie.
Stih: înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru…
însăşi Podobia:
Degrab ne întâmpină pre noi, mainainte până ce nu ne robim când vrăjmaşii Te hulesc pre Tine şi ne îngrozescpre noi, Hristoase Dumnezeul nostru; pierde cu crucea Ta pre cei ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poateCredinţa drept-Credincioşilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Fecioară cu totul fără prihană, Maica lui Hristos Dumnezeu, armă a străbătut prea sfânt sufletul tău, când ai văzut răstignit pre Fiul şi Dumnezeul tău. Pre Carele nu înceta, binecuvântată, rugându-l să ne dăruească nouă iertare de greşale.
Cântarea a 7-a, Mucenica:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele sale, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta pre muncitori au surpat, zdrobit-au şi ale dracilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântueşte sufletele noastre.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Apostolilor, glasul al 4-lea:
Luminători ai arătat în marginile lumii pre uceniciiTăi, Hristoase, cari strălucesccupropoveduirea Ta, luminând sufletele noastre şi ai întunecat printr-înşii rătăcirea idolească, luminând lumea cu învăţăturile dreptei Credinţe. Pentru rugăciunile lor, mântueşte sufletele noastre. Îj
Stih: În tot pământul a ieşit vestirea lor…
Precum a povăţuit Moisi pre Israil din robie prin Marea Roşie, cu dreapta Ta, Stăpâne, cufundând pre Faraon, aşa şi înţelepţii Tăi ucenici, cu minunile au despărţit marea nedumnezeirii cea amarăşi au povăţuit pre popor spre Tine, Cuvinte cel fără de început, unule iubitorule de oameni.
786
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Pre Cuvântul Tatălui, Hristos, Dumnezeul nostru, din tine întrupat L-am cunoscut, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce eşti una curată, una binecuvântată. Pentru aceasta neîncetat lăudându-te, pre tine te slăvim.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Cu crucea într-armându-se mucenicii Tăi, au biruit vicleşugurile vrăjmaşului începătorul de rele, Hristoase, Dumnezeul nostru. Strălucit-au ca nişte luminători, povăţuind pre oameni şi dăruesc tămăduiri celor ce se roagă cu Credinţă. Pentru rugăciunile lor, mântueşte sufletele noastre.
Vineri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Crucii, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întâmpină…
Pre cruce Te-au pironit jidovii pre Tine, Mântuitorule, prin care ne-ai chemat pre noi din păgâni, iubitorule de oameni, Doamne. Tinsu-Ţi-ai pre ea palmele de bunăvoia Ta, cu suliţa ai primit a-Ţi împunge coasta Ta. Slavămulţimii îndurărilor Tale, îndelung răbdătorule.
Stih:
Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui, că sfânt este.
Văzând acum lumina sufletelor noastre, Hristoase, crucea Ta cea preacurată şi închinându-ne ei, strigăm cu veselie: Slavă Ţie, Celui ce ai voit a Te înălţa pre dânsa; slavă Ţie, Celui ce ai luminat printr-însa toată făptura. Pentru care cu cântări pre Tine neîncetat Te slăvim.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu:
Dacă Te-a văzut pre cruce înălţat Preacurata maica Ta pre Tine, Cuvântul lui Dumnezeu, ca o maică plângând a zis: Ce minune nouă şi streină este aceasta, Fiul meu? Cum Te împreunezi morţii, Cela ce eşti vieaţa tuturor? Vrând să înviezi pre cei morţi ca un milostiv.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Cinstită prăznuirea mucenicilor Tăi, Biserica cer o a făcut şi îngerii împreună cu oamenii dănţuesc. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mântueşte sufletele noastre.
Vineri Seara
La Doamne strigat-am, punem Stihurile pe 10 şi cântăm Idiomela zilei, de două ori. Apoi patru Mucenice şi de la mineiu patru.
Stihiri Mucenice, glasul al 4-lea:
787
Cela ce Te preaslăveşti întru pomenirile sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, de dânşii fiind rugat, trimite nouă mare milă.
Cela ce ai primit răbdarea sfinţilor mucenici, primeşte şi de la noi laudă, iubitorule de oameni, dăruindu-ne nouă, cu rugăciunile lor, mare milă.
Având, sfinţilor, îndrăzneală către Mântuitorul, rugaţi-vă neîncetat pentru noi, păcătoşii, cerând iertare de greşale şi sufletelor noastre mare milă.
Jertfe însufleţite, arderi întregi cuvântătoare, mucenici ai Domnului, junghieri desăvârşit ale lui Dumnezeu, oile cele ce cunoaşteţi pre Dumnezeu şi sunteţi cunoscute de Dumnezeu, al cărora staul este necălcat de lupi, rugaţi-vă ca să ne paştem şi noi împreună cu voi la apa odihnei.
Slavă, a morţilor, a lui Damaschin:
Unde este desfătarea lumii? Unde este nălucirea acestor vremelnice? Unde este aurul şi argintul? Unde este mulţimea slugilor şi strigarea? Toate sunt ţărână, toate cenuşă, toate umbră. Ci veniţi să strigăm împăratului Celui fără de moarte: Doamne, veşnicilor Tale bunătăţi învredniceşte pre cei ce s-au mutat de la noi, şi-i odihneşte întru fericirea cea neîmbătrânită.
Şi acum, a Născătoarei,
proorocul David, carele prin Tine este al lui Dumnezeu părinte, cu cântare pentru Tine mai înainte a glăsuit, mărire Ţie făcându-ţi: înainte au stătut împărăteasă de-a dreapta Ta. Că pre tine maică solitoare vieţii te-a arătat Dumnezeu, Cel ce fără de tată din tine a se face om bine a voit; ca iarăşi să zidească chipul Său cel stricat de patimi şi oaia cea rătăcită, din munte răpită, aflând-o, pre umeri ridicându-o la Tatăl o a adus şi dupre voia Sa cu puterile cereşti o a împreunat; şi a mântuit, Născătoare de Dumnezeu, lumea Hristos, Cel ce are mare şi bogată milă.
Sâmbătă la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele Mucenice, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele sale, cununile nestricăciunii au luat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pre muncitori au surpat; zdrobit-au şi ale dracilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile
788
lor, mântueşte sufletelenoastre.
Stih:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi…
Cu sângiurile mucenicilor Tăi, celor din toată lumea, ca şi cu o porfiră şi cu vison, Biserica Ta împodobită fiind, printr-înşii strig către Tine, Hristoase Dumnezeule: Poporului Tău trimite-i îndurărileTale; pace moştenirii Tale dărueşte şi sufletelor noastremare milă.
Stih: Sfinţilor celor ce sunt pre pământul Lui, minunate a făcut…
Cu crucea într-armându-se mucenicii Tăi, au biruit vicleşugurile vrăjmaşului începătorului de rele, Hristoase Dumnezeul nostru. Strălucit-au ca nişte luminători, povăţuind pre oameni, şi dăruesc tămăduiri celor ce se roagă cu Credinţă. Pentru rugăciunile lor, mântueşte lumea Ta.
Slavă, a morţilor
Sufletele care le-ai mutatdin aceste trecătoare la Tine, odihneşte-le, Doamne, ca unmilosârd şi Atot puternic, Hristoase Dumnezeul nostru. Iartă-le, lasă-le, Îndurate, celefăcute de dânşii; milueşte, Milostive, lucrul mâinilor Tale!Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni.
ŞI acum, A născătoarei.
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pre pământ s-a arătat: Dumnezeu întru unire neamestecată Întrupându-se şi crucea de voie pentru noi primind; prin care înviind pre cel întâiu zidit, a mântuit de moarte sufletele noastre.
LA LAUDE
Punem Stihirile pe patru. Stihirile Mucenice, glasul al 4-lea:
Cine nu se va minuna, sfinţilor mucenici, văzând nevoinţa cea bună, cu care v-aţi nevoit? Cum fiind cu trup aţi biruit pre vrăjmaşul cel fără de trup, mărturisind pre Hristos şi cu crucea într-armându-vă? Pentru aceasta dupre vrednicie v-aţi arătat dracilor gonitori şi barbarilor împotrivitori. Rugaţi-vă neîncetat să se mântuească sufletele noastre.
Îngerilor părtaşi v-aţi făcut, sfinţilor mucenici, în privelişte pre Hristos bărbăteştepropoveduind; că toate cele frumoase din lume ca şi cum n-ar fi fost, le-aţi părăsit; iară Credinţa aţi ţinut ca o ancoră tare. Pentru aceasta gonind înşelăciunea, izvorîţi Credincioşilor
789
darurile tămăduirilor şi rugaţi-vă neîncetat pentru sufletele noastre.
Cum nu ne vom minuna de nevoinţele voastre, sfinţilor mucenici, că în trup muritor fiind îmbrăcaţi, aţi biruit pre vrăjmaşii cei fără de trupuri? Pre voi nici îngrozirile tiranilor nu v-au înfricoşat, nici năvălirile muncilor nu v-au spăimântat. Cu adevărat, dupre vrednicie, v-aţi slăvit de la Hristos, Cel ce dă sufletelor noastre mare milă.
Cinstită este moartea sfinţilor Tăi, Doamne, că prinsăbii şi prin foc şi de frig fiind sfărâmaţi şi-au vărsat sângele lor, având nădejdea spre Tine, ca să-şi ia plataostenelilor ce au răbdat; şi au luat de la Tine, Mântuitorule, mare milă.
Slavă, a morţilor:
Întru odihna Ta, Doamne, unde toţi sfinţii Tăi se odihnesc, fă odihnă robilor Tăi, că însuţi eşti iubitor de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
Avându-te, Născătoare de Dumnezeu, nădejde şi părtinitoare, nu ne temem de năvălirile vrăjmaşilor, că tu acoperi sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihurile morţilor, facere de Teofan, glasul al 4-lea:
Podobia: Dat-ai semn celor ce se tem…
Cu adevărat înfricoşată este taina morţii, cum sufletul de trup cu anevoe se desparte, din încheieturi şi din împreunare, alcătuirea cea prea firească cu voinţa lui Dumnezeu se taie. Pentru aceasta nerugăm Ţie: pre cei ce s-au mutat, odihneşte-i în corturile sfinţilor Tăi, Dătătorule deviaţă, iubitorule de oameni.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne…
Somn se arată moartea celor ce cred Ţie, Celuia ce Te-ai pus în mormânt, Carele toate le stăpâneşti şi ai stricat biruinţa morţii şi ai surpat puterea ei cea de mulţi ani. Pentru aceasta ne rugăm Ţie: pre cei ce s-au mutat, odihneşte-i în corturile sfinţilor Tăi, Dătătorule de viaţă, iubitorule de oameni.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Tu nouă Te-ai făcut dreptate şi sfinţire şi mântuire sufletelor, că ne-ai adus Tatălui îndreptaţi şi mântuiţi, luând pedeapsa noastră cu care eram datori. Şi acum Te rugăm: pre cei ce s-au mutat, odihneşte-i întru bucurie şi în lumină făcătorule
790
de bine, Mântuitorul nostru,
Slavă…
Neamul omenesc s-a chemat din stricăciune la nestricăciunea cea neperitoare, spălându-se cu sângele cel vărsat din coasta Ta, Mântuitorule, cu carele ne-ai spălat de neascultarea strămoşului. Pentru aceasta Ţie ne rugăm: odihneşte pre cei ce s-au mutat în corturile cele veşnice, în cetele mucenicilor Tăi.
Şi acum, A născătoarei.
Urmând graiurilor celor ce au grăit de Dumnezeu, pre tine Născătoare de Dumnezeu te cunoaştem, ceea ce eşti cu totul fără prihană; că ai născut pre Dumnezeu întrupat, mai presus de pricepere, Carele ne-a mântuit pre noi cei robiţi de păcate. Şi acumroagă-L, Preacurată, să lumineze cu strălucirile Sale pre robii tăi, cei ce s-au mutat de aicea.
GLASUL AL 5-lea
Duminică seara
La Doamne, strigat-am… Punem Stihirile pe 10 şi cântăm patru Stihiri de umiiinţă ale Octoihului, trei ale Triodului şi trei de la minei.
Stihirile de umilinţă, glasul al 5-lea:
Doamne, nu încetez păcătuind; nu mă ştiu a fi vrednic de iubirea ta de oameni; ci birueşte întunecarea mea, Cela ce eşti unul bun şimă milueşte.
Doamne, şi de frica Ta mă tem şi a face rău nu încetez. Cine nu se teme la judecatăde judecătorul? Sau cine, voind să sevindece, mâniepre Doctorul, precum eu? Îndelung răbdătorule, Doamne, milostiveşte-Te spre neputinţa mea şi mă milueşte.
Vai! Cum m-am asemănat eu smochinului celui neroditor şi mă înfricoşez de blestem şi de tăiere! Dar Tu, Lucrătorule ceresc, Hristoase Dumnezeule, arată sufletul meu cel înţelenit, roditor; prim meşte-mă ca pre fiul cel desfrânat şi mă milueşte.
Mulţimile greşalelor meletrece-le, Doamne, Cel ce Te-ainăscut din Fecioară şi ştergetoate fără-de-legile mele, dându-mi cuget de întoarcere, caun iubitor de oameni, rogu-mă, şi mă milueşte.
Luni la Utrenie
După întâia Stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 5-lea:
Judecătorul şezând şi îngerii stând înainte, trâmbiţa răsunând şi văpaia arzând, ce
791
vei face suflete al meu, ducându-te la judecată? Că atuncea răutăţile tale vor sta de faţă, greşalele tale cele ascunse se vor vădi. Pentru aceasta mai înainte de sfârşit strigă cătreHristos Dumnezeu: Cunoscătorule de inimi, greşit-am, milueşte-mă.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
Suflete, acestea de aicea sunt trecătoare, iară cele de acolo, sunt veşnice; văd divanul şi pre Judecătorul pre scaun şi mă cutremur de răspuns. Întoarce-te dar, suflete, că judecata ta este fără iertare.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Cu îngerii cele cereşti, cu oamenii cele pământeşti, strigăm ţie, Născătoare de Dumnezeu, cu glas de bucurie: Bucură-te, uşă mai desfătată decât cerurile! Bucură-te ceea ce singură eşti mântuirea pământenilor! Bucură-te, cinstită! Bucură-te, cea plină de dar, care ai născut pre Dumnezeu întrupat!
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Doamne, de paharul patimii Tale dorind mucenicii Tăi, au lăsat frumuseţea lumească şi îngerilor părtaşi s-au făcut. Pentru rugăciunile lor, dă sufletelor noastre curăţire şi mare milă.
Marţi la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 5-lea:
Pre patul păcatelor celor multe zăcând, prădat sunt de nădejdea mântuirii mele; că somnul trândăviei pricinueşte muncă sufletului meu. Milostiveşte-Te însă spre mine, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri…
Toţi să priveghem şi să întâmpinăm pre Hristos cu mulţime de untdelemn şi cu Candele luminoase; ca să ne învrednicim a fi înlăuntrul cămării; că cel ce va rămânea afară de uşi, în zadar va striga cătreDumnezeu:
Milueşte-mă!
SLAVĂ, ŞI ACUM… A Născătoarei
Taina Fecioarei cea minunată, lumii s-a arătat de mântuire, că dintr-însa fără sămânţă s-a născut şi s-a arătat cu trup fără stricăciune bucuria tuturor; Doamne, slavă Ţie.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Minunile sfinţilor Tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dăruit nouă, Hristoase Dumnezeule. Pentru rugăciunile lor risipeşte sfaturile păgânilor
792
şi sceptru rile împărăţiei le întăreşte, ca un bun şi de oameni iubitor.
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Crucii, glasul al 5-lea:
Podobia: Pre cuvântul cel împreună…
Pre Mântuitorul şi izbăvitorul nostru, Cel ce S-a răstignit de bună voie, precum ştie şi precum bine a voit, să-L lăudăm Credincioşii şi să-L slăvim; că El a pironit pre cruce păcatele oamenilor, izbăvind din rătăcire neamul omenesc şi împărăţiei ne-a învrednicit pre noi.
Stih: înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru…
Cela ce ai răbdat răstignire de voia Ta şi ai izbăvit pre oameni de stricăciune, Mântuitorule, pre Tine Te lăudăm Credincioşii şi ne închinăm Ţie; că ne-ai luminat cu puterea crucii şi toţi te slăvim pre Tine, iubitorule de oameni şi îndurate, ca pre dătătorul de vieaţă şi Domnul.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu:
Stând lângă crucea Domnului Născătoarea de Dumnezeu, tânguindu-se, a strigat: Vai mie, Fiul meu, Vai mie, lumina ochilor mei! Cum Te-ai întins pre cruce, Cela ce ai întins dumnezeeşte cerul ca o piele şi scoţi din mare izvoare de apă cu porunca Ta?
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Pre mucenicii Tăi, Doamne, i-ai arătat sprijinitori mari lumii, Mântuitorule, prin cari se gonesc patimile. Pentru rugăciunile lor, mântueşte sufletele noastre.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Apostolilor glasul al 5-lea:
Podobia: Pre cuvântul cel împreună…
Pre înţelepţii apostoli, capre nişte singuri văzători ai Cuvântului şi slugi ale lui Hristos, să-i slăvim toţi pământenii cu cântări duhovniceşti şi cu laude. Că aceştia cu deadinsul se roagă lui Hristos pentru noi, cei ce lăudăm sfântă pomenirea lor şi ne închinăm moaştelor lor.
Stih: în tot pământul a ieşit vestirea lor…
Pre apostolii Domnului cu un glas să-i lăudăm, ca pre cei ce s-au arătat luminători Credincioşi lumii; că pre păgâni i-au vânat la buna Credinţă şi luminându-ne pre noi aupropoveduit arătat să cinstim pre sfânta Treime, Cea unită în fiinţă şi despărţită în feţe.
793
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Mireasă, care nu ştii de nuntă şi pururea Fecioară, împreună cu îngerii te lăudăm neîncetat, că prin tine ne-a făcut lucruri mari Fiul tău şi Dumnezeu; Carele fiind mai înainte de veci din Tatăl, bine a voit a încăpea în pântecele tău, ca să slobozească din înşelăciune neamul nostru.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Puterile cereşti s-au minunat de isprăvile sfinţilor mucenici, că fiind întrup muritor, au biruit nevăzut pre vrăjmaşul cel fără de trup cu puterea crucii, luptându-se vitejeşte şi se roagă Domnului, să miluească sufletele noastre.
Vineri la Utrenie
După Întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 5-lea:
Locul Căpăţânii, raiu s-a făcut; că numai cât s-a înfipt lemnul crucii, îndată a odrăslit strugurul vieţii, pre Tine, Mântuitorule, spre a noastră veselie, slavă Ţie.
Stih: înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru!…
Lemnul crucii Tale, Mântuitorul nostru, lumii s-a arătat mântuire; că pre dânsul de bună voie pironindu-Te, din blestem ai izbăvit pre pământeni; Cela ce eşti bucuria tuturor, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Văzându-Te, Hristoase, maica Ta spânzurat pre cruce de bună voie, în mijlocul tâlharilor, sfărâmându-se cu jale la cele din lăuntru ca o maică, a zis: Fiule, Cela ce eşti fără de păcat, cum Te-ai pironit fără dreptate pre cruce ca un făcător de rele, vrând să înviezi neamul omenesc ca un prea bun?
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Străluceşte astăzi pomenirea mucenicilor, că are şi din cer lumină; ceata îngerilor se veseleşte şi neamul omenesc împreună prăznueşte. Pentru aceasta se roagă Domnului, să se miluească sufletele noastre.
Vineri seara
La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10 şi cântăm Idiomela zilei de două ori; apoi aceste Mucenice ale glasului şi de la Mineiu patru.
Stihiri mucenice, glasul al 5-lea:
Toate cele pământeşti defăimându-le şi spre munci bărbăteşte îndrăznind, nu v-aţi lipsit de fericitele nădejdi; ci moşteni împărăţiei cerurilor v-aţi făcut, prea lăudaţilor mucenici. Având dar îndrăzneală către iubitorul de oameni Dumnezeu,
794
cereţi pace lumii şi Sufletelor noastre mare milă.
Cu pavăza Credinţei îmbrăcându-se, şi cu semnul crucii pre sine întărindu-se, la munci, bărbăteşte, pre sine s-au dat şi înşelăciunea şi semeţia diavolului au surpat sfinţii Tăi, Doamne. Pentru rugăciunile lor, ca un Dumnezeu atot puternic, trimite lumii pace şi sufletelor noastre mare milă.
Rugaţi-vă pentru noi, sfinţilor mucenici, ca să ne izbăvim de fără-de-legile noastre; că vouă s-a dat dar, să vă rugaţi pentru noi.
Din dragostea cea fără de saţiu a sufletului nelepădându-vă de Hristos, sfinţilor mucenici, cari multe feluri de cazne şi de patimi răbdând, aţi surpat semeţiile tiranilor şi Credinţa neclătită şi nevătămată păzind, la ceruri v-aţi mutat. Pentru aceasta şi îndrăzneală către Dânsul câştigând, cereţi să ne dea nouă mare milă.
Slavă, a morţilor, a Lui Ioan Damaschin:
Adusu-mi-am aminte de profetul ce strigă: Eu sunt pământ şi cenuşă; şi iarăşi m-am uitat în mormânturi şi am văzut oase goale şi am zis: oare cine este împăratul, sauostaşul, bogatul sau săracul, dreptul sau păcătosul? Ci odihneşte, Doamne, cu drepţii pre robii Tăi.
Şi acum, A născătoarei.
În Marea Roşie, chipul miresei celei ce nu ştie de nuntă s-a scris oarecând; acolo Moisi împărţitor al apei; iar aicea Gavriil slujitor al minunii. Atuncea adâncul l-a trecut pedestru neudat Israil, iară acum pre Hristos L-a născut fără sămânţă fecioara. Marea, după trecerea lui Israil, a rămas neumblată, iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuil, a rămas nestricată. Cela ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-aiarătat ca un om, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Sâmbătă la utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele mucenice, glasul al 5-lea:
Doamne, de paharul patimii Tale mucenicii Tăi dorind, au lăsat frumuseţea lumească şi îngerilor părtaşi s-au făcut. Pentru rugăciunile lor, dărueşte pace sufletelor noastre.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţiiSăi…
Minunile sfinţilor Tăi mucenici, zid nebiruit ne-ai dat nouă Hristoase, Dumnezeule. Pentru rugăciunile lor, risipeşte sfaturile păgânilor şi sceptrurile împărăţiei le întăreşte, ca un bun şi de oameni iubitor.
Stih: Sfinţilor celor ce sunt pre pământul lui…
De goane şi de primejdii nebăgând seamă şi netemându-sede semeţiile tiranilor, cu îndrăzneală aupropoveduit pre Hristos; şi casnele muncilor răbdându-le tare, au surpat rătăcirea idolească, puterea diavolească mucenicii biruind, cu adevărat.
Slavă, a morţilor:
Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pre robii Tăi, şi-i sălăşlueşte pre dânşii încurţile Tale precum este scris;trecând ca un bun greşalele lor cele de voie şi cele fără de voie şi toate cele întru neştiinţă şi întru ştiinţă, iubitorule de oameni.
Şi acum, a Născătoarei
Cela ce ai răsărit din Fecioară lumii, Hristoase Dumnezeule, şi fii luminii printr-însa ne-ai arătat, milueşte-ne pre noi.
La LAUDE
Patru stihiri mucenice, glasul al 5-lea:
Binecuvântată este oastea împăratului ceresc, că de au şi fost pământeni mucenicii, dar s-au sârguit să ajungă lavrednicia îngerească; de trupuri negrijindu-se, prin patimi s-au învrednicit cinstei celor
795
fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântueşte sufletele noastre.
Mucenicii Tăi, Doamne, cetelor îngereşti urmând, ca şi cum ar fi fost fără de trupuri, au răbdat muncile, având înminte numai singură nădejdea la desfătarea bunătăţilor celor făgăduite. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeul nostru, dărueşte lumii Tale pace şi sufletelor noastre mare milă.
Sfinţii mucenici pre pământ s-au nevoit, gerul au răbdat, focului s-au dat, apa i-a luat; al lor este cuvântul: Trecut-am prin foc şi prin odihnă şi ne-ai scos pre noi la odihnă. Pentru rugăciunile lor, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Fiind înmunci, sfinţii se veseleau strigând: Schimbări sunt nouă acestea către Stăpânul; în locul ranelor ce se fac nouă pre trupuri, îmbrăcăminte luminată va înflori nouă la înviere; în loc de ocară, cununi; în loc de temniţă raiul, în locul osândirii cu făcătorii de rele, petrecerea cu îngerii. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântueşte sufletele noastre.
796
Slavă, a morţilor:
Tu, Doamne, Cela ce m-ai zidit şi ai pus preste mine mâna Ta, mi-ai poruncit şi ai zis: iarăşi vei merge în pământ. Povăţueşte-mă la calea Ta cea dreaptă, iartă-mi greşalele şi mă mântueşte, rogu-mă, iubitorule de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine te fericim, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că din tine a răsărit soarele dreptăţii, Hristos, Cel ce are mare milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihurile morţilor, facerea lui Teofan, glasul al 5-lea:
Podobia: Bucură-te, cămara…
Cu raza feţii Tale, Hristoase, luminează ca un îndurat pre cei ce s-au mutat, sălăşluindu-i în loc cu verdeaţă, la apele odihnei Tale celei curate şi dumnezeeşti; întru doritele sânuri ale strămoşului Avraam, unde se vede lumina Ta curată şi se varsă izvoarele bunătăţii, unde să viează arătat veselindu-se cetele drepţilor, pentru bunătatea Ta; cu cari împreună aşează pre robii Tăi şi le dărueşte mare milă.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit. Doamne…
A-Ţi cânta cu glas bine întocmit slăvind a Ta putere, binevoeşte, îndurate, cei ce s-au mutat dintru aceste trecătoare la Tine, Stăpânul tuturor şi iubitorule de oameni; dându-le să se lumineze cu frumuseţea podoabei Tale şi să se îndulcească cu împreunarea cea dulce şi veselă şi să se desfăteze luminat, unde îngerii dănţuesc împrejurul scaunului Tău şi cetele sfinţilor cu bucurie stau înainte. Cu cari împreună dă robilor Tăi odihnă şi mare milă.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Unde este adunarea proorocilor şi cetele apostolilor şi ale mucenicilor şi toţi cari din veac s-au îndreptat cu mântuitoarea Ta patimă şi cu sângele cu carele ai răscumpărat pre omul cel robit, acolo odihneşte pre cei ce au adormit întru Credinţă, ca un iubitor de oameni, iertându-le greşalele; că Tu însuţi fără de păcat ai vieţuit pre pământ, însuţi sfânt şi însuţi liber între cei morţi. Pentru aceasta dă robilor Tăi odihnă şi mare milă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Pre noi cei robiţi de legea păcatului, ne-ai slobozit, Stăpână, zămislind în pântece pre dătătorul de lege şi împăratul Hristos, ceea ce eşti una maică Fecioară; prin Carele ne îndreptăm în dar şi prin har. Pre Carele acum roagă-L, să le
797
aşeze în cartea vieţii sufletele celor ce te laudă pre tine, Maica lui Dumnezeu. Ca prin mijlocirea ta mântuindu-ne, ceea ce eşti cu totul fără prihană, să dobândim izbăvirea cea dorită a Fiului tău, închinându-ne Lui, Celui ce dă lumii mare milă.
GLASUL AL 6-lea
Duminecă seara
La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10 şi cântăm patru Stihiri de umilinţă ale Octoihului, trei ale Triodului, şi trei de la minei.
Stihiri de umilinţă, glasul al 6-lea:
N-am agonisit pocăinţă, nici lacrimi; pentru aceasta mă rog Ţie, Mântuitorule, să mă întorci mai înainte de sfârşit şi să-mi dai umilinţă, ca să mă izbăvesc de munca veşnică.
La înfricoşată venirea Ta, Hristoase, să nu auzim: Nu vă ştiu pre voi! Că întru Tine ne-am pus nădejdea, Mântuitorule, deşi nu facem poruncile Tale, pentru lenea noastră; dar milostiveşte-Te spre sufletele noastre, rugămu-ne.
Vindecă, Mântuitorule, ranele inimii mele, cele ce s-au făcut din multe păcate, Cela ce eşti Doctorul sufletelor şi al trupurilor şi dai celor ce se roagă Ţie pururea iertare de greşale. Dărueşte-mi lacrămi de pocăinţă, dându-mideslegare datoriilor, Doamne, şi mă milueşte.
Aflându-mă vrăjmaşul gol de bunătăţi, m-a rănit cu săgeata păcatului. Ci Tu ca un Doctor al sufletelor şi al trupurilor, vindecă ranele sufletului meu, Dumnezeule, şi mă milueşte.
Luni la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 6-lea:
Gândesc la ziua cea înfricoşată şi plâng faptelemele cele viclene; cum voiurăspunde Împăratului Celuinemuritor? Sau cu ce îndrăzneală voiu privi spre Judecătorul, eu desfrânatul? Îndurate, Părinte, Fiule unulenăscut, Duhule sfinte, milueşte-mă.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
În valea plângerii, în locul care ai rânduit, când vei se dea, Milostive, să faci judecată dreaptă, să nu vădeşti cele ascunse ale mele, nici să mă osândeşti înaintea îngerilor; ci Te milostiveşte spre mine, Dumnezeule, şi mă milueşte.
798
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Pre cea preaslăvită, Maica Lui Dumnezeu şi mai sfântă decât sfinţii îngeri, fără tăcere să o lăudăm cu inima şi cu gura, Născătoare de Dumnezeu, pre dânsa mărturisind-o; ca pre ceea ce cu adevărat a născut pre Dumnezeu întrupat şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Lumină drepţilor este deapururea, că sfinţii întru Tine luminându-se, strălucesc pururea ca nişte luminători, stingând sfeşnicul neCredincioşilor; cu ale cărora rugăciuni, Mântuitorule, luminează făclia mea, Doamne, şi mă mântueşte.
Marţi la Utrenie
După întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 6-lea:
Privegherea fecioarelor celor înţelepte dărueşte-mi, Doamne, şi luminează Candela sufletului meu cu untuldelemn al îndurărilor Tale; ca să-Ţi cânt Ţie cântare îngerească: Aliluia.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
Milueşte-ne pre noi, Doamne, milueşte-ne; că nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ţie ca unui Stăpân noi, păcătoşii, milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum; a Născătoarei,
Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine; ci să ne mântuim prin tine din nevoi; că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Luptă mucenicească răbdând sfinţii şi de laTine daruri de biruinţă luând, au stricat izvodirile celor fără-de-lege şi au luat cununile nestricăciunii. Pentru dânşii, dumnezeule, dărueşte-ne nouă mare milă.
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Crucii, glasul al 6-lea:
Astăzi s-a plinit cuvântul proorocesc, că iată, ne închinăm la locul unde. au stătut picioarele Tale, Doamne, şi din pomul mântuirii gustând, slobozire din patimile păcatului am dobândit, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, unule iubitorule de oameni.
799
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru…
Crucea Ta, Doamne, s-a sfinţit, că întru dânsa se fac tămăduiri celor bolnavi de păcate; prin ea cădem înaintea Ta, milueşte-ne pre noi.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Ceea ce Te-a născut pre Tine, Hristoase, Fecioara cea pururea fecioară, văzându-Te pre cruce înălţat pentru noi, şi-a rănit sufletul cu sabia întristării şi a plâns tânguindu-se ca o Maică. Pentru rugăciunile ei, milueşte-ne pre noi, Doamne al milei.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Asupra luptei erau împotriviri vitejeşti, munci tirăneşti asupra mucenicilor şi stau cetele celor fără de trupuri ţiind daruri pentru biruinţă. Spăimântat-au înţelepţii pre tirani şi pre împăraţi, surpat-au pre Veliar cu mărturisirea lui Hristos. Cela ce i-ai întărit pre ei, Doamne, slavă Ţie.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, sedelnele Apostolilor, glasul al 6-lea:
Precum ai venit în mijlocul Ucenicilor Tăi, Mântuitorule, dându-le pace, vino şi la noi şi ne mântueşte pre noi.
Stih: În tot pământul a ieşit vestirea lor…
Ucenicii Tăi, Iisuse, trimiţându-se la marginile pământului şi vânând pre păgâni labuna Credinţă ca pre nişte peşti, i-au adus la bunătatea Ta, Doamne. Şi printrînşiistrigăm către Tine: iubitorule de oameni, dărueşte poporu lui Tău mare milă.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Sfântă Stăpână Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, caceea ce ai născut negrăit pre Făcătorul tuturor, roagă-tetotdeauna cu sfinţii apostoli bunătăţii Lui, să ne izbăvească pre noi din patimi şi să nedea iertare de păcate.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Pomenirea mucenicilor Tăi, doamne, s-a arătat ca raiuldin Edem; că întru dânsa sebucură toată făptura. Dă-ne nouă, Hristoase, pentru rugăciunile lor, pace şi mare milă.
Vineri la utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Crucii, glasul al 6-lea:
Numai cât s-a înfipt lemnul crucii Tale, Hristoase, temeliile morţii s-au clătit, Doamne, că pre Carele cu poftă L-a înghiţit iadul, L-a slobozit cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea
800
Ta, sfinte;şi Te slăvim, pre Tine, Fiul lui Dumnezeu, milueşte-ne pre noi.
Stih:înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi la aşternutul picioarelor Lui…
Doamne, spre moarteTe-au osândit jidovii pre Tine, vieaţa tuturor; cei ce au trecut pedestri Marea Roşie prin toiag, pre cruce Te-au răstignit; şi cei ce au supt miere din piatră, fiere Ţi-au adus. Ci a? răbdat de bună voie, ca să ne slobozeşti pre noi din robia vrăjmaşului, Hristoase Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; a crucii-Născătoarei d dumnezeu:
Născătoare deDumnezeu Fecioară, roagă-te Fiului tău celui ce S-a pironit pre cruce debună voie şi a înviat din morţi, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuească sufletelenoastre.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Pre cei ce aupropoveduit în privelişte pre Hristos şi nu s-au temut de îngrozirile celor fără-de-lege, minunaţi i-a făcut Domnul; că au surpat cu răbdare vitejească sălbăticiile celor fără-de-lege şi au luat de laHristos dar de tămăduiri dupre vrednicie, rugându-se neîncetat, să mântuească sufletele noastre.
VINERI SEARA
La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10, şi cântăm Idiomela zilei, de două ori, apoi patru Martirice şi patru de la Mineiu.
Stihiri mucenice, glasul al 6-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale; pentru rugăciunile lor, milueşte-ne pre noi.
Cei ce au mărturisit pentruTine, Hristoase, multe munci au răbdat; pentru rugăciunile şi cererile lor, Doamne, păzeşte-ne pre noi pre toţi.
Mucenicii răbdători de chinuri şi cetăţenii cei cereşti, chinuindu-se pe pământ, multe munci au răbdat şi în cer cunună desăvârşită au luat, ca să se roage pentru sufletele noastre.
Crucea Ta, Doamne, mucenicilor s-a făcut armă nebiruită; că vedeau moartea ce era înaintea lor şi cunoscând mai înainte vieaţa ce va să fie, se întăreau cu nădejdea ceea ce aveau către Tine. Cu rugăciunile lor, milueşte-ne pre noi.
Slavă, a morţilor
începătură şi stat mi s-a făcut mie porunca Ta cea ziditoare; că voind, din cea nevăzută şi din cea văzută, să-mi
801
alcătueşti fire vie; din pământ trupul mi-ai zidit şi mi-ai dat suflet cu suflarea Ta cea dumnezeească şi făcătoare de vieaţă. Pentru aceasta, Hristoase, pre robii Tăi, în laturea celor vii şi în corturile drepţilor, odihneşte-i.
Şi acum, A născătoarei.
Cine nu te va ferici pre tine, prea sfântă Fecioară? Sau cine nu va lăuda, Preacurată, naşterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul unul născut Acelaşi din tine cea curată a ieşit, negrăit întrupându-Se; din fire Dumnezeu fiind şi cu firea om făcându-se pentru noi. Nu în două feţe fiind despărţit, ci în două firi fără amestecare fiind cunoscut. Pre Acela roagă-L, curată, prea fericită, să miluească sufletele noastre.
Sâmbătă la utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele mucenice glasul al 6-lea:
Luptă muceniceascărăbdând sfinţii şi daruri pentru biruinţă de la Tine luând, au stricat izvodirile cele fără de lege şi au luat cununile nestricăciunii. Pentru dânşii, Dumnezeule, dărueşte-ne nouă mare milă.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi…
Asupra luptei erau împotriviri vitejeşti, munci tirăneşti asupra mucenicilor şi stau cetele celor fără de trupuri ţiind daruri pentru biruinţă. Spăimântat-au înţelepţii pre tirani şi pre împăraţi, surpat-au pre Veliar cu mărturisirea lui Hristos. Cela ce i-ai întărit pre ei, Doamne, slavă Ţie.
Stih: Sfinţilor celor ce sunt pre pământul Lui…
Pomenirea mucenicilor Tăi, Doamne, s-a arătat astăzi ca raiul din Edem, că întru dânsa se bucură toată făptura. Dă-ne nouă, Hristoase, pentru rugăciunile lor, pace şi mare milă.
Slavă, a morţilor.
Cu adevărat toate sunt deşertăciune şi vieaţa aceasta este umbră şi vis, că în deşert se turbură tot pământeanul, precum zice Scriptura. Când dobândim lumea atuncea în groapă ne sălăşluim, unde împreună sunt împăraţii şi săracii. Pentru aceasta, Hristoase Dumnezeule, pre robii Tăi, cari s-au mutat de la noi, odihneşte-i, ca un iubitor de oameni.
Şi acum… A născătoarei.
Nădejdea lumii cea bună, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, cerem singură folosinţa ta cea minunată, milostiveşte-te
802
spre poporul tău cel ce lesne se primejdueşte; roagă pre milostivul Dumnezeu, să mântuească sufletele noastre de toată groaza, ceea ce eşti binecuvântată.
LA LAUDE
Patru Stihiri mucenice, glasul al 6-lea:
Doamne, întru pomenirea sfinţilor Tăi, toată făptura prăznueşte; cerurile se bucură cu îngerii şi pământul se veseleşte cu oamenii. Pentru rugăciunile lor, milueşte-ne pre noi.
Doamne, de n-am avea pre sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se spre noi, cum am îndrăzni, Mântuitorule, a Te lăuda pre Tine, pre Carele Te binecuvintează neîncetat îngerii? Ştiutorul inimilor, iartă sufletele noastre.
pomenirea mucenicilor este bucurie celor ce se tem de Domnul; că pătimind pentru Hristos, cununi de la Dânsul au luat şi acum se roagă cu îndrăzneală pentru sufletele noastre.
Pre cei aleşi şi pre cei sfinţi, minunaţi i-a făcut Dumnezeul nostru. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi toate slugile Lui, că v-a gătit vouă cununi şi împărăţia Sa. Rugămu-vă pre voi să nu ne uitaţi pre noi.
Slavă, a morţilor:
Durere s-a făcut lui Adam gustarea din pom în Edem de demult, când şi-a vărsat şarpele veninul; că printr-însul a intrat moartea care a mâncat pre om cu tot neamul lui. Ci venind Stăpânul, a surpat pre balaurul şi ne-a dăruit nouă învierea. Deci, către Dânsul să strigăm: Fie-ţi milă. Mântuitorule, şi pre cei ce i-ai luat odihneşte-i, ca un iubitor de oameni.
Şi acum, A născătoarei.
Pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pre Tine, Hristoase, şi ale mucenicilor Tăi, ale apostolilor şi ale proorocilor, ale ierarhilor, ale cuvioşilor şi drepţilor şi ale tuturor sfinţilor, pre adormiţii robii Tăi odihneşte-i.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile morţilor, ale lui Teofan, glasul al 6-lea:
Podobia: Toată nădejdea puindu-şi…
Cela ce ai milostivire necuprinsă spre noi, mult milostive, izvor nedeşertat al dumnezeeştii bunătăţi, sălăşlueşte pre cei ce s-au mutat la Tine, Stăpâne, în pământul celor vii, în corturile cele iubite şi dorite, dăruindu-le moştenirea cea pururea stătătoare; că Tu Ţi-ai vărsat sângele Tău, Hristoase, pentru toţi cei cu preţ
803
de vieaţă făcător, lumea ai răscumpărat.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne…
Moarte făcătoare de vieaţă ai răbdat de bună voie, vieaţă ai izvorât şi Credincioşilor desfătare veşnică le-ai dăruit; în care rândueşte pre cei ce au adormit întru nădejdea învierii, iertând cu bunătatea Ta toate greşalele lor; ca Cel cesingur eşti fără de păcat, Însuţi bun şi de oameni iubitor. Ca de toţi să se laudenumele Tău, Hristoase, şi mântuiţi fiind, să slăvim iubirea Ta de oameni.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Pre Tine Hristoase, ştiindu-te, cum că domneşti prestecei vii şi preste cei morţi, stăpâneşti cu putere dumnezeeşte stăpânitoare, Te rugăm: însuţi pre Credincioşiirobii Tăi cari au venit laTine, unule făcătorule de bine, odihneşte-i cu aleşii Tăi, iubitorule de oameni, în locuride odihnă, întru strălucirilesfinţilor. Că iubitorul mileieşti şi mântueşti ca un Dumnezeu pre cei ce i-ai ziditdupre chipul Tău, unule multmilostive.
Slavă, şi acum; glasul al 6-lea, compusă de Sf. Ioan Damaschin.
Sălăşluire cuvioasă lui Dumnezeu te-ai arătat, Preasfântă, că ai încăput pre Dumnezeu şi pre Hristos L-ai născut, ceea ce nu ştii de nuntă, în două firi. Îndouă fiinţe şi într-un i postas. Pre Acesta roagă-L ca pre Cel ce este unul născut şi întâiu născut, Carele te-a păzit fecioară curată şi după naştere, să odihnească sufletele celor ce au adormit cu Credinţă întru lumina, strălucirea cea nestricăcioasă şi fericire.
GLASUL AL 7-lea
Duminecă seara
La Doamne strigat-am… Punem Stihirile pe 10 şi cântăm patru Stihiri de umilinţă ale Octoihului, trei ale Triodului şi de la Mineiu trei.
Stihiri de umilinţă, glasul al 7-lea:
Ca fiul cel desfrânat amvenit şi eu, îndurate, pri meşte-mă pre mine cel ce cad Eînaintea Ta şi ca pre unuldin argaţii Tăi, Dumnezeule, şi mă milueşte.
Ca cela ce a căzut în tâlhari şi s-a rănit, aşa am căzut şi eu prin păcatele mele, şi sufletul meu s-a rănit. Către cine voiu scăpa eu, vinovatul? Fără numai către Tine, milostivul, doctorul sufletelor; toarnă preste mine, Dumnezeule, mare milă.
804
Să nu mă tai pre mine, păcătosul, Mântuitorule, ca pre smochinul cel neroditor; ci-mi dărueşte iertare întru mulţi ani, adăpând sufletul meu cu lacrimile pocăinţei, ca să aduc Ţie rodul milosteniei.
Ca Cela ce eşti soarele dreptăţii, luminează inimile celor ce Te laudă preTine; Doamne, slavă Ţie.
Luni la utrenie
După întâia stihologie, sedelnele de umilinţă, glasul al 7-lea:
Având, suflete al meu, doctorie pocăinţa, apropie-te lăcrămând şi cu suspinuri strigă către doctorul sufletelor şi al trupurilor: Slobozeşte-mă, iubitorule de oameni, din greşalele mele, numără-mă împreună cu desfrânata şi cu tâlharul şi cu vameşul; dărueşte-mi, Dumnezeule, iertare fără-de-legilor mele şi mă mântueşte.
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
Pocăinţei vameşului n-am râvnit, lacrimile desfrânatei nu mi-am agonisit; că nu mă pot pricepe pentru împietrirea mea de o îndreptare ca aceasta. Ci cu milostivirea Ta, Hristoase Dumnezeule, mântueşte-mă ca un iubitor de oameni.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Mai cinstită decât slăviţii heruvimi eşti, prea sfântă fecioară; că aceia neputând răbda dumnezeeasca strălucire, acoperindu-şi feţele cu aripile, slujba săvârşesc; iară tu aipurtat pre Cuvântul Cel întrupat, văzându-L cu ochii tăi. Pre Carele roagă-L neîncetat pentru sufletele noastre.
La cântarea a 7-a, Mucenica:
Sfinţii Tăi, Doamne, nevoindu-se pre pământ, pre vrăjmaşul au călcat şi rătăcireaidolească au stricat. Pentru aceasta şi cununi au luat de laTine, Stăpânul Cel iubitor de oameni şi milostivul Dumnezeu, Cela ce ne dai nouă maremilă.
Marţi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele de umilinţă, glasul al 7-lea:
Cela ce ai primit lacrimile desfrânatei şi ale lui Petru şi ai îndreptat pre vameşul, carele a suspinat dintru adânc, milostiveşte-Te şi spre mine, cel desnădăjduit pentru faptele mele, Mântuitorule, şi mământueşte.
805
Stih:
Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
Cela ce ai curăţit cu lacrimile tânguirea lui Petru şi ai iertat greşalele vameşului pentru suspinarea lui, iubitorule de oameni, Doamne, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Covârşeşti puterile cele cereşti, că te-ai arătat locaş dumnezeesc, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu; ca ceea ce ai născut pre Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre.
La Cântarea A 7-A, Mucenica:
Bucuraţi-vă drepţilor! Să seveselească cetele cereşti, că mucenicii nevoindu-se prepământ, au surpat înşelăciunea. Să sălteze Biserica, prăznuind cele de bucurie ale biruinţei, înaintea Dătătorului de vitejie, şi a unuia Făcătorului de biruinţă, Hristos Dumnezeu, Cel ce dă lumii maremilă.
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 7-lea:
Biserica strigă Ţie, Hristoase Dumnezeule, închinându-se Ţie în chedru, în pin şi în chiparis, dăruind împăraţilor noştri biruinţă.
Pentru Născătoarea de Dumnezeu, milueşte-ne pre noi.
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru…
Cela ce pentru mine ai răbdat pironire pre cruce, primeşte lăudarea mea cea cu priveghere, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Pre Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce S-a răstignit pentru noi şi a stricat puterea mor ţii, roagă-L neîncetat, Născătoare de Dumnezeu, să mântuească sufletele noastre.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Nedumnezeirea tiranilor defăimând şi nebăgând seamă de durerea muncilor, nu v-aţi lepădat de Credinţa cea a întru Hristos, sfinţilor. Pentru aceasta rugaţi pre iubitorul de oameni, Dumnezeu, sământuească sufletele noastre.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele Apostolilor, glasul al 7-lea:
Lucrători ţarinei Tale ai arătat pre apostolii Tăi, Cuvinte, cari au tăiat idolii; şipropoveduindu-Te pre Tine, Stăpâne, între păgâni, cu bună Credinţă Te-au slăvit.
806
Stih: în tot pământul a ieşit vestirea lor…
făcând pomenirea apostolilor celor prea lăudaţi, noi fiii Bisericii, să slăvim cu laude de cântări pre Hristos; că ei, cupropoveduirea pocăinţei, au mântuit pre cei vinovaţi păcatului; ei gonitorii înşelăciunii, luminătorii lumii şi rugători pentru toate popoarele.
Slavă, şi acum… A născătoarei.
Bucură-te, ceea din care trup s-a făcut Cuvântul fără schimbare şi S-a sălăşluit întru noi; bucură-te, cinstită, bucuria apostolilor şi a mucenicilor şi mântuirea Credincioşilor; bucură-te Maica lui Hristos Dumnezeu.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Sfinţilor, rugaţi-vă să ni se dea nouă iertare de greşalele noastre şi să ne izbăvim de răutăţile cele ce vor să fie şi de moartea cea amară, rugămu-ne.
Vineri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 7-1 ea:
Mai luminat decât focul şi mai lucrător decât văpaia, ai arătat lemnul crucii Tale, arzând păcatele bolnavilor şi luminând inimile celor ce laudă răstignirea Ta cea de bună voie, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi…
Cela ce stăpâneşti puterile cele fără de trupuri şi cunoşti lenevirea sufletului meu, mântueşte-mă cu crucea Ta, Hristoase Dumnezeule, ca un iubitor de oameni.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu:
lui Hristos Dumnezeu, Celui ce S-a răstignit pentru noi şi a pierdut stăpânia morţii, roagă-te neîncetat, Născătoare de Dumnezeu, să mântuească sufletele noastre.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Mucenicii Tăi, Doamne, au biruit pre vrăjmaşul şi au ruşinat rătăcirea idolească, într-armându-se cu puterea crucii. Pentru aceasta şi împreună cu îngerii lăudându-te, strigă cântare de biruinţă, slăvindu-Te pre Tine, Hristoase. Pentru rugăciunile lor mântueşte-ne pre noi.
VINERI SEARA
La Doamne strigat-am… punem stihirile pe 10 şi cântăm Idiomela zilei de două ori, patru Mucenice şi patru de la mineiu.
Stihiri mucenice, glasul al 7-lea:
Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, lauda apostolilor
807
şi bucuria mucenicilor, a cărorapropoveduire este Treimea cea de o fiinţă.
Sfinţilor mucenici, cari bine aţi pătimit şi v-aţi încununat, rugaţi-vă Domnului, să miluească sufletele noastre.
Defăimând toate cele de pre pământ, sfinţilor mucenici şi în privelişte propoveduind pre Hristos, bărbăteşte aţi luat de la El răsplătirilepentru munci. Ci ca cei ceaveţi îndrăzneală, rugaţi-L capre Dumnezeul Cel Atot puternic, să mântuească sufletele noastre, ale celor ce alergăm către voi, rugămu-vă.
Prea lăudaţilor mucenici, turmă duhovnicească, arderi întregi cuvântătoare, jertfă bine primită, bine plăcută lui Hristos, pre voi nici pământulnu v-a ascuns, ci cerul v-a primit; părtaşi îngerilor v-aţi făcut. Cu cari împreună rugaţi-vă Mântuitorului şi Dumnezeului nostru, rugămu-vă, să împace lumea şi să mântuească sufletele noastre.
Slavă, a morţilor, a lui Ioan Damaschin.
Odihneşte, Mântuitorul nos tru, Dătătorule de vieaţă, prefraţii noştri, pre care i-ai mu tat din acestea trecătoare, cari strigă: Slavă Ţie.
Şi acum, A născătoarei.
Maică te-ai cunoscut mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu şi ai rămas Fecioară mai presus de cuvânt şi de cuget; şi minunea naşterii tale a o spune limba nu poate; că preaslăvită fiindu-ţi zămislirea, Curată, necuprins este chipul naşterii; că unde voeşte Dumnezeu, se birueşte rânduiala firii. Pentru aceasta pre tine toţi Maică a lui Dumnezeu ştiindu-te, ne rugăm ţie cu deadinsul: roagă-te, să se mântuească sufletele noastre.
Sâmbătă la utrenie
După întâia Stihologie, Sedelnele mucenice, glasul al 7-lea:
Bucuraţi-vă, drepţilor! Să se veselească cele cereşti! Cămucenicii nevoindu-se pre pământ, au surpat înşelăciunea. Să sălteze Biserica prăznuindbucuriile cele de biruinţă, înaintea dătătorului de vitejie aunuia Făcătorului de biruinţă, Hristos Dumnezeu, Celui ce dălumii mare milă.
Stih: Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi…
Nedumnezeirea tiranilor defăimând şi nebăgând seamă de durerea muncilor, nu v-aţi lepădat de Credinţa cea întru Hristos, sfinţilor. Pentru aceasta
808
rugaţi pre iubitorul de oameni, Dumnezeu, să mântuească sufletele noastre.
Stih: Sfinţilor celor ce sunt pre pământul Lui…
Sfinţilor, rugaţi-vă să ni se dea nouă iertare de greşalele noastre şi să ne izbăvim de răutăţile ce vor să fieşi de moartea cea amară, rugămu-vă.
Slavă, a morţilor:
În laturea celor vii, Doamne, şi în locaşurile drepţilor Tăi, odihneşte pre robii tăi a cărora pomenire săvârşim, iubitorule de oameni; şi orice au greşit fiind învieaţă, iartă-le, ca un Dumnezeu milostiv şi lesne iertător, Cela ce dai lumii mare milă.
Şi acum, a Născătoarei
Ca ceea ce eşti vistieria învierii noastre, scoate dingroapaşidin adâncul greşalelor pre cei ce nădăjduesc spre tine, Prealăudată; că tu ai mântuit pre cei vinovaţi păcatului, născând mântuirea noastră; ceeace mai înainte de naştere aifost Fecioară, în naştere Fecioară şi după naştere iarăşi ai rămas Fecioară.
LA LAUDE
Patru Stihuri mucenice, glasul al 7-lea:
Pomenireasfinţilor Tăi mucenici prăsnuind, pre Tine, Hristoase, Te lăudăm strigând: Doamne, slavă Ţie.
În mijlocul priveliştii celor fără de lege bucurându-se mucenicii, au strigat către Hristos: Doamne, slavă Ţie.
Luminători s-au arătat lumii prea lăudaţi mucenici, strigând către Hristos: Doamne, slavă Ţie.
Una gândind şi spre un lucru uitându-se mucenicii răbdători de chinuri, o cale avieţii au aflat: moartea ceapentru Hristos, râvnind sfârj şitului unul altuia. O minune! Întrecându-se a răpi chinurile ca nişte avuţii, unul către altulgrăia: De nu vom şi muri acum, tot avem să murim; avem să slujim celor ce sunt firii lăsătoare. Să socotim întâmplarea cea rea în loc de marea cinste;lucrul cel de obşte ca şi cum ar fi al fiecăruia osebit să-l avem. Să cumpărăm vieaţa cu moartea. Pentru rugăciunile lor, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Slavă, a morţilor:
Sufletele care le-ai luat, Mântuitorule al lumii, odihneşte-le în corturile drepţilor şi ale aleşilor Tăi, Doamne.
Şi acum, A născătoarei. M
Bucură-te, strigăm ţie împre ună cu îngerul, a lui dumnezeu mireasă, numindu-te cămară şi uşă, scaun de foc, munte netăiat şi rug nears!
LA STIHOAVNĂ
Stihirile morţilor, compuse de Teofan, glasul al 7-lea:
Omorât Te-ai văzut pre cruce, Cel ce însuţi eşti nemuritor şi Te-ai pus în mormântca un mort, izbăvind pre oameni din pierzare, din stricăciune şi de moarte. Ci ca Cel ce eşti noianul milostivirii celnedeşertat şi izvorul bunătăţii, sufletele robilor Tăi, celor ce s-au mutat de la noi, odihneşte-le.
Stih:
Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne…
Cu podoaba Ta cea nestricăcioasă, cu dulceaţa frumuseţiiTale şi cu razele luminii Talecei dumnezeeşti, învredniceştesă se lumineze, Bunule, cei ce s-au mutat la Tine, întru vărsarea de lumină cea fără dematerii a arătării Tale cei luminoase; casă dănţuească împre ună cu îngerii împrejurul tău, Stăpâne, şi împărate alslavei şi Doamne.
Stih:
Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Ca Cel ce ai cuvioasa mărime de daruri necheltuită şi eşti ca o visterie neîmpuţinataa bogatei bunătăţi, sălăşlueşte ca un Dumnezeu pre cei ce
809
s-au mutat la Tine, în parteaaleşilor Tăi, în locul odihnei, în casa slavei Tale, în desfătarea raiului, în cămara fecioarelor, ca un milostiv.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Tu ai născut plinirea legii, pre izbăvitorul Carele S-a făcut trup; că nu s-a făcut îndreptare prin lege celor mai dinainte; iară răstignindu-Se Hristos pentru noi, i-a îndreptat. Deci, ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică, roagă pre fiul tău cel milostiv, să odihnească sufletele celor ce s-au mutat cu bună Credinţă, ceeace eşti întru tot lăudată.
GLASUL AL 8-lea
Duminecă seara
La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10, şi cântăm patru Stihiri de umilinţă ale Octoihului, trei ale Triodului şi trei de la mineiu.
Stihiri de umilinţă, glasul al 8-lea:
Pre Tine, împăratul şi Stăpânul, îngerii Te laudăneîncetat; iar eu cad înaintea Ta, strigând ca vameşul: Dumnezeule, milostiveşte-Tespre mine şi mă mântueşte.
Nemuritor fiind, suflete al meu, nu te acoperi cu valurile lumeşti; trezeşte-te strigând către Făcătorul tău de bine: Dumnezeule, milostiveşte-Te
810
spre mine şi mă mântueşte.
Dă-mi lacrimi, Dumnezeule, ca oarecând femeii cei păcătoase şi mă învredniceşte a uda picioarele Tale, care m-au izbăvit din calea rătăcirii; şi să-Ţi aduc Ţie mir cu bunămireasmă: vieaţă curată prinpocăinţă agonisită; ca să aud! şi eu doritul Tău glas: Credinţa Ta Te-a mântuit, mergi înpace!
Când îmi aduc aminte de mulţimea răutăţilor ce am făcut şi cuget la întrebarea cea înfricoşată, cuprinzându-măde cutremur, alerg la Tine, iubitorul de oameni Dumnezeu. Pentru aceasta mă rogŢie, nu mă trece cu vederea, Cela ce însuţi eşti fără de păcat; ci dărueşte-mi umilinţă smeritului meu suflet, mai înainte de sfârşit şi mă mântueşte.
Luni la Utrenie
După Întâia Stihologie, Sedelnele de umilinţă, glasul al 8-lea:
Cu ochiu milostiv, Doamne, vezi smerenia mea, că încetul cu încetul vieaţa mea secheltueşte şi din fapte nu este mântuire; pentru aceasta, mărog; vezi smerenia mea, cu ochi milostiv, Doamne, şi mă mântueşte!
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine…
Ca şi cum ar fi Judecătorul de faţă, grijeşte-te, suflete, şi gândeşte la ceasul zilei celei înfricoşate; că judecata este fără milă celor ce n-au făcut milă. Pentru aceasta milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, că Tu însuţi eşti iubitor de oameni.
Slavă, şi acum; a Născătoarei.
Ceea ce eşti uşă înţelegătoare a vieţii noastre, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte din primejdii pre cei ce aleargă la Tine cu Credinţă; ca să slăvim prea sfântă naşterea ta, spre mântuirea sufletelor noastre.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Luminători înţelegători v-aţi arătat, sfinţilor mucenici, că aţi stricat negura înşelăciunii prin Credinţă. Candelile voastre cele sufleteşti le-aţi luminat şi cu slavă aţi intrat în cămara de nuntă cea cerească împreună cu Mirele. Şi acumrugaţi-vă, să mântuească sufletele noastre, rugămu-vă.
811
Marţi la Utrenie
După Întâia Stihologie, Sedelnele de umilinţă, glasul al 8-lea:
Ca desfrânata cad înaintea Ta, ca să iau iertare şi în loc de mir, lacrimi din inimă aduc Ţie, Hristoase Dumnezeule, casăTemilostiveşti spre mine ca şi spre aceea, Mântuitorule, şi să-mi dai iertare păcatelor că strig Ţie ca şi aceea: izbăveşte-mă de noroiulfaptelor mele!
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustripe mine…
La ziua cea înfricoşată gândind, suflete al meu, priveghează aprinzându-ţi Candelata, cu untdelemn luminându-o; că nu ştii când va veni la tine glasul ce va să zică: Iată Mirele! Vezi dar, suflete al meu, să nu dormitezi şi vei rămânea ni afară bătând ca cele cinci fete; ci cu priveghere aşteaptă, casă întâmpini pre Hristos cu untdelemn de ungere şi-ţi vada ţie cămara cea dumnezeească a slavei sale.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Pre întărirea cea neclătită aCredinţei şi darul cel cinstit al sufletelor noastre, pre Născătoarea de Dumnezeu, cucântări să o slăvim Credincioşii, zicând: Bucură-te ceea ce ai încăput în pântecele tău piatra vieţii! Bucură-te nădejdea marginilor lumii şi celor necăjiţi sprijineală. Bucură-temireasă care nu ştii de mire!
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Cu lumină cerească se străluceşte astăzi cortul acesta, că într-însul se bucură oştile îngereşti, cu cari împreună se veselesc şi cetele drepţilor, întru pomenirea mucenicilor. Pentru rugăciunile lor trimite, Hristoase, lumii Talepace şi mare milă.
Miercuri la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Crucii, glasul al 8-lea:
Văzând tâlharul pre începătorul vieţii pre crucespânzurând, a zis: De n-ar fifost Dumnezeu Cel ce S-a întrupat, Carele împreună cu noi s-a răstignit, nu şi-ar fi ascunssoarele razele sale, nici s-ar fi clătit pământul cutremurându-se; ci, Cela ce toate le rabzi, pomeneşte-mă, Doamne, întruîmpărăţia Ta.
Stih:
Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi la aşternutul…
În mijlocul a doi tâlhari, cumpănă dreptăţii s-a aflatcrucea Ta; unul adecă pogorîndu-se
812
în iad pentru îngreuerea hulei, iar altul uşurându-se de greşalespre cunoştinţa grăirii de Dumnezeu, Hristoase Dumnezeule, slavă Ţie.
Slavă, şi acum; a Crucii-Născătoarei de Dumnezeu.
Pre Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul lumii, pre cruce văzându-L ceea ce L-a născut, a zis lăcrămând: Lumea se bucură luând izbăvire, iară pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, care pentru toţi o rabzi, Fiule şi Dumnezeul meu.
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
În calea cea strâmtă şi cu necazuri, călători neabătuţi v-aţi făcut, sfinţilor mucenici, că aţi răbdat valul cel mare al ispitelor şi petrecerea slujitorilor celor fără de trupuri aţi luat; piatră răbdării şi temelii bunei Credinţe v-aţi arătat; rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu pentru sufletele noastre.
Joi la Utrenie
După întâia Stihologie, Sedealna Apostolilor, glasul al 8-lea:
Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, cela ce prea înţelepţi pre pescari ai arătat, trimiţându-le lor Duhul Sfânt şi printr-înşii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ţie.
Stih:
În tot pământul a ieşit vestirea lor…
Podobia: Pre înţelepciunea şi Cuvântul…
Pre luminătorii şi povăţuitorîi lumii, pre cei ce au fost începătură mântuirii noastre, pre dumnezeeştii ucenici ai Domnului să-i lăudăm, că Ne-au strălucit lumină, nouă celor ce eram întru întunerec şi tuturor au arătat pre soarele slavei; pentru aceasta şi rătăcirea idolească au pierdut, propoveduind Treimea într-o Dumnezeire. Deci, să ne rugăm către dânşii: apostoli ai lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşale cereţi, celor ce prăznuesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.
Slavă, şi acum; A născătoarei.
Bucură-te, ceea ce prin înger ai primit bucuria lumii! Bucură-te, ceea ce ai născut pre Făcătorul tău şi Domnul! Bucură-te, ceea ce te-ai învrednicit a fi maică lui Hristos Dumnezeu!
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Vitejeşte săvârşind călătoria, mucenicilor, împotriva muncitorilor aţi stătut; că omorîndu-vă trupurile pre pământ, aţi luat vieaţă cerească, sfinţilor.
813
Vineri la Utrenie
După Întâia Stihologie, Sedelnele Crucii, glasul al 8-lea:
În mijlocul Edenului lemnula înflorit moarte, iar în mijlocul pământului lemnul a odrăslit vieaţă; că mâncând din cel dintâiu, ne-am făcut din nestricăcioşi stricăcioşi; iară dobândind cel de al doilea, am luat nestricăciune. Că prin cruce ai mântuit, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.
Stih: Înălţaţi pre Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi…
În raiu prin pom m-a golit dintâiu vrăjmaşul, pentru mâncare aducându-mi moarte; iară lemnul crucii s-a înfipt în pământ, aducând îmbrăcăminte de vieaţă oamenilor şi toată lumea s-a umplut de bucurie. Pre aceasta văzându-o înălţată, să strigăm lui Dumnezeu prin Credinţă cu un glas, popoare: plină este de slavă casa Ta.
Slavă, şi acum;A născătoarei.
Pre Cel ce S-a întrupat din curat sângele tău şi s-a născut din tine, Curată, văzându-L spânzurând pre lemn în mijlocul făcătorilor de rele, te-adurut la inimă şi ca o Maică plângând ai strigat: Vai mie, Fiul meu, ce este această dumnezeească şi nespusă rânduială a Ta, prin care a înviat făptura Ta? Laud milostivirea Ta!
La Cântarea a 7-a, Mucenica:
Omorînd prin înfrânarechipurile şi mişcările patimilor cele ca focul arzătoare, mucenicii lui Hristos au luatdar a goni boalele celor bolnavi şi a face minuni, vieţuind şi după sfârşit. Cu adevărat minune preaslăvită, că oase goale izvorăsc tămăduiri! Slavă unuia Dumnezeu şi Făcătorului.
Vineri Seara
La Doamne strigat-am… punem Stihirile pe 10 şi cântăm Idiomela zilei, de două ori, apoi aceste Mucenice ale glasului şi de la Mineiu patru.
Stihiri Mucenice, glasul al 8-lea:
Mucenici ai Domnului, tot locul sfinţiţi şi toată boala tămăduiţi; ci şi acum rugaţi-vă să se izbăvească dincursele vrăjmaşului sufletelenoastre, rugămu-vă.
Mucenicii Domnului, rugaţi pre Dumnezeul nostru şi cereţi sufletelor noastre mulţime deîndurări şi curăţire de multe greşale, rugămu-vă.
Mucenicii Tăi, Doamne, uitând cele din vieaţă şi nebăgând seamă de munci pentruvieaţa ce va să fie, aceleia
814
moştenitori s-au arătat; pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură. Pentru rugăciunilelor, dărueşte poporului Tău mare milă.
De este vreo cuviinţă, de este vreo laudă, se cuvine sfinţilor; că săbiilor şi-au plecat grumajii pentru Tine, Cel ce ai plecat cerurile şi Te-ai pogorît. Vărsatu-şi-au sângele pentru Tine, Cel ce Te-ai mic şorat pre Tine însuţi şi chipul robului ai luat; smeritu-s-au până la moarte, urmând sărăciei Tale. Cu ale cărora rugăciuni, dupre mulţimea îndurărilor Tale, Dumnezeule, milueşte-ne pre noi.
Slavă, a morţilor, glasul al 8-lea:
Plâng şi mă tânguesc când gândesc de moarte şi văd în mormânturi zăcând frumuseţea noastră cea zidită dupre chipul lui Dumnezeu, grozavă, neslăvită neavândchip; o minune! Ce taină este aceasta, care s-a făcut pentru noi? Cum ne dăm stricăciunii? Cum ne înjugăm cu moartea? Cu adevărat dupre porunca lui Dumnezeu, precum este scris, a Celui ce dă adormiţilor odihnă.
Şi acum, A născătoarei.
Împăratul cerurilor, pentru iubirea de oameni, pre pământ S-a arătat şi cu oamenii a petrecut. Că din fecioară curată trup luând şi dintr-însa ieşind cu luarea, un fiu este îndoit în fire, dar nu în feţe. Pentru aceasta, pre Acesta Dumnezeu şi om desăvârşit cu adevărat propoveduindu-L, mărturisim pre Hristos, Dumnezeul nostru. Pre Carele roagă-L, maică, care nu ştii de mire, să se miluească sufletele noastre.
Sâmbătă la utrenie
După întâia stihologie, sedelnele mucenice, glasul al 8-lea:
Podobia: Porunca cea cu taină…
Luminători înţelegători v-aţi arătat, sfinţilor mucenici, că negura înşelăciunii o aţi împrăştiat prin Credinţă şi făcliile voastre cele sufleteşti le-aţi aprins şi cu mirele întru slavă aţi intrat în cămara cerească; şi acum rugaţi-vă, rugămu-vă, să se mântuească sufletele noastre.
Stih:
Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi…
Podobia: Pre înţelepciunea şi Cuvântul…
Luminători pururea luminoşi, prin Credinţă v-aţi arătat lumii, ca nişte mucenici, puindu-vă toată nădejdea spre Domnul şi cu untuldelemn cel înţelegător al duhului, v-aţi luminat, sfinţilor, Candelele voastre
815
cele sufleteşti. Pentru aceasta v-aţi arătat ca pahare duhovniceşti, vărsând ca nişteape oamenilor vindecări, prealăudaţilor mucenici. Rugaţi-vălui Hristos Dumnezeu, să dăruească iertare de greşale, celor ce prăznuesc cu dragostesfântă pomenirea voastră.
Stih:
Sfinţilor celor ce sunt pre pământul Lui…
Omorînd prin înfrânarechipurile şi mişcările patimilor cele ca focul arzătoare, mucenicii Lui Hristos au luat dar a goni boalele celor bolnavi şi a face minuni, vieţuind şi după sfârşit. Cu adevărat minune preaslăvită! că oase goale izvorăsc tămăduiri! Slavă unuia Dumnezeului nostru.
Slavă, a morţilor:
Cela ce prin adâncul înţelepciunii cu iubirea de oameni toate le chiverniseşti şi ceea ce este de folos tuturor le dărueşti, unule Făcătorule, odihneşte Doamne sufletele adormiţilor robilor Tăi; că spre Tine nădejdea şi-au pus, spre Făcătorul şi Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Şi acum, A născătoarei.
Pre tine zid şi liman te avem şi rugătoare bine primită către Dumnezeu; pre Carele ai născut, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce nu ştii de mire, a Credincioşilor mântuire.
LA LAUDE
Punem Stihirile pe patru. Stihirile mucenice, glasul al 8-lea însăşi podobia:
Ce vă vom numi pre voi, sfinţilor? Heruvimi? Că pre voi S-a odihnit Hristos; Serafimi? Că neîncetat L-aţi slăvit pre El; sau îngeri? Că de trup v-aţi lepădat; au puteri? Căci cu minuni lucraţi. Multe sunt numirile voastre şi încă mai mari darurile. Rugaţi-vă, să se mântuească sufletele noastre.
Mult v-aţi nevoit, sfinţilor, luând bărbăteşte munci de la cei fără-de-lege, pre Hristos mărturisind înaintea împăraţilor şi iarăşi mutându-vă din vieaţă, puteri lucraţi în lume, tămăduind pre cei bolnavi de patimile lor; rugaţi-vă, sfinţilor, să se mântuească sufletele noastre.
Mucenicii lui Hristos cei
816
nebiruiţi, biruind înşelăciunea cu puterea crucii, vă desfătaţi cu darul vieţii veşnice. De îngrozirea tiranilor nu v-aţi temut, cu muncile fiind răniţi v-aţi veselit; şi acum sângiurile voastre s-au făcut vindecări sufletelor noastre. Rugaţi-vă, să se mântuească sufletele noastre,
În zaua Credinţei îmbrăcându-vă bine şi cu chipul crucii într-armându-vă, ostaşi prea puternici v-aţi arătat; tiranilor bărbăteşte împotrivă aţi stat, înşelăciunea diavolului aţi surpat; şi făcându-vă biruitori, cununilor v-aţi învrednicit. Rugaţi-vă pentru noi, ca să ne mântuim.
Slavă, a morţilor:
Moartea Ta, Doamne, s-a făcut pricină nemuririi, că de nu Te-ai fi pus în mormânt, raiul nu s-ar fi deschis. Pentru aceasta, odihneşte pre cei ce s-au mutat, ca un milostiv.
Şi acum…, A născătoarei.
Acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, este doctorie duhovnicească, că la dânsul alergând ne izbăvim de boalele cele sufleteşti.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile morţilor, facerea lui Teofan, glasul al 8-lea:
Podobie: Opreaslăvită minune…
Ca un împărat mi-ai scris slobozire, cu văpsele roşii, degetele Tale, sângerându-Ţi Stăpâne, şi roşindu-le cu sângele Tău. Pentru aceasta cu Credinţă Te rugăm: cu cei întâi născuţi ai Tăi numără şi împreună şi bucuria drepţilor Tăi a dobândi învredniceşte pre cei ce s-au mutat la Tine, Cel milostiv.
Stih: Fericiţi sunt pre cari i-ai ales şi i-ai primit, Doamne…
Sfinţitor ai fost ca un om, junghiat ai fost ca un miel, jertfă Te-ai adus Tatălui, scoţând pre om din stricăciune. Deci, ca un iubitor de oameni, rândueşte pre cei ce s-au mutat în laturea celor vii, unde se varsă râurile desfătării, unde izvoarele petrecerii cei deapururea izvorăsc.
Stih: Sufletele lor întru bunătăţi se vor sălăşlui…
Cu adâncul înţelepciunii
817
Tale cei negrăite, hotar pui vieţii şi mai înainte vezi cele ce vor să fie, la altă vieaţă muţi pre robii Tăi. Deci, pre cari i-ai luat, rândueşte-i la apele odihnii, întru lumina sfinţilor, Doamne, unde este glasul bucuriei şi al laudei.
Slavă, a morţilor.
Cuvinte, nevăzut fiind, de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, de pre un scaun, Te-ai arătat cu trupul pentru mine omul. Deci, ca un milostiv şi iubitor de oameni, luminează cu frumuseţile cuviinţei şi ale podoabei Tale, pre cei ce s-au mutat din vieaţă, Cela ce eşti începător al vieţii.
Şi acum, A născătoarei.
Ca ceea ce ai zămislit pre Cuvântul cel fără început al lui Dumnezeu Tatăl, cu îndrăzneala ta cea de Maică cu deadinsul roagă-L să rânduiască pre robii tăi unde este dănţuirea neîncetată, a celor ce se veselesc şi te laudă pre tine, unde sunt strălucirile cele veşnice şi dulcele glas al celor ce prăznuesc, de Dumnezeu Născătoare.
SFÂRŞITUL SEDELNELOR OCTOIHULUI DUPRE CELE OPT GLASURI
LA CANONUL CEL MARE
Viaţa Sfintei maicii noastre Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul ierusalimului.
Bun lucru este a ascunde taina împăratului şi slăvit lucru apropovedui faptele lui Dumnezeu. Aşa a spus îngerul către Tovit după minunata recăpătare a vederii — căci îi orbiseră ochii — şi după acele primejdii prin care a trecut şi din care a fost mântuit, pentru evlavia ce-o avea. A nu păzi taina împăratului este primejdios şi vătămător, iar a tăcea faptele minunate ale lui Dumnezeu, aduce primejdie sufletului.
Pentru aceea şi eu, cuprins de frica de a tăcea faptele Lui Dumnezeu şi temându-mă de primejdia ce stătea atârnată deasupra slugii care a îngropat în pământ talantul luat de la stăpân, fără să scoată vreun folos din el, nu voiu tăcea deloc povestirea sfântă care a ajuns până la mine.
Nimeni să nu pună la îndoială cele auzite de mine, alcătuitorul acestei scrieri, şi nici să creadă că povestesc ceva care depăşeşte adevărul sau să se mire de măreţia celor întâmplate. Departe de mine gândul să mint sau să falsific povestirea, în care Dumnezeu este pomenit. Nu mi se pare că este lucru binecuvântat să se cugete lucruri mici şi nevrednice cu privire la măreţia Cuvântului lui Dumnezeu întrupat şi să se pună la îndoială cuvintele celor care vorbesc despre măreţia Lui. Dar dacă se află unii care la cetirea cărţii de faţă sunt oarecum izbiţi de minunăţia povestirii şi nu voesc cu uşurinţă să creadă, şi cu aceia Dumnezeu să fie milostiv, căci ei, uitându-se la slăbiciunea firii omeneşti, socotesc cu neputinţă de primit cele spuse în chip minunat despre oameni.
încep deci această povestire. Cele istorisite s-au petrecut în vremea noastră şi ni le-a povestit un sfinţit bărbat, învăţat din copilărie să spună şi să facă cele dumnezeeşti. Dar să nu atragă spre neCredinţă pe cetitori nici gândul că este cu neputinţă să se întâmple o minune ca aceasta în vremea noastră.
819
Harul Tatălui, după cum a învăţat Solomon, trece din neam în neam în sufletele cuvioase şi face prieteni ai lui Dumnezeu şi profeţi. Este însă timpul să încep acea sfinţită povestire.
În una din mănăstirile din Palestina era un bărbat împodobit în viaţă şi în cuvânt, crescut din pruncie în moravurile şi faptele cele călugăreşti. Numele acestui bărbat era Zosima. Să nu socotească cineva, după nume, că vorbesc despre acel Zosima, osândit odinioară ca eretic din pricina învăţăturii sale. Altul este acesta şi altul celălalt, iar deosebirea între cei doi este mare, cu toate că amândoi au avut acelaşi nume.
Acest Zosima era drept Credincios şi dintru început a trăit ca monah în una din mănăstirile zidite în vechime în Palestina. Râvnă avea pentru orice fel de nevoinţă pustniceas că şi a ajuns destoinic în orice fel de înfrânare. Nu numai că a păzit toată rânduiala predată de cei care s-au nevoit spre o astfel de luptă, dar şi el însuşi a izvodit încă alte multe nevoinţe. prin care căuta să supună trupul duhului. Iar ţinta nu şi-a greşit-o. Şi într-adevăr bătrânul a ajuns atât de vestit în cele duhovniceşti, încât adeseori mulţi din monahii din mănăstirile învecinate, ba chiar şi din cele îndepărtate, veneau la el ca să fie povăţuiţi în ce priveşte înfrânarea. Cu toate că bătrânul avea o astfel de vieţuire, totuşi niciodată n-a trecut cu vederea studiul cuvintelor dumnezeeşti, nici când se cul ca, nici când se scula, nici când ţinea în mâini lucrul său din care-şi agonisea hrana. Iar dacă vrei să afli despre hrana gustata de el, îţi voiu spune că un singur lucru avea el care nu se poate ţine ascuns şi nici nu se putea termina, anume cântarea neîntreruptă a psalmilor şi studiul neîncetat al cuvintelor sfinte.
Se spune că bătrânul a fost de multe ori învrednicit cu vedenii dnmnezeeşti, fiind iluminat de Dumnezeu. Căci, după cum a spus Domnul, cei care-şi curăţesc trupul şi sunt pururea veghetori prin privirea trează a sufletului lor, văd vedeniile dumnezeeşti ale iluminării şi primesc de aici arvuna binelui ce nu se ia de la ei.
Zosima zicea că din pântecele maicii sale, ca să spun aşa, a fost dat în această mânăstire; iar aici şi-a îndeplinit pustniceasca sa cale până la al cincizeci şi treilea an al vieţii. După aceasta însă, după spusele sale, a fost turburat de gândul că ar fi întru toate desăvârşit şi că n-a avut nevoie să înveţe ceva de laaltul. Şi după mărturisirea sa gândea întru sine astfel:
Se află oare vreun monah pe pământ, care poate să mă înveţe un chip nou de pustnicie pe care să nu-l cunosc şi nu l-am făcut sau să fie în stare să mă ajute cu ceva? Se găseşte oare vreun bărbat, din cei care trăesc înţelepţeşte în pustie, care să mă întreacă în ce priveşte fapta şi contemplaţia?
Pe când spunea bătrânul acestea, i s-a arătat cineva şi i-a spus:
Zosima, bine te-ai nevoit, atât cât era cu putinţă unui om, şi bine ai dus lacapăt pustnicescul drum. De altfel nu este nimeni intre oameni, care să fie desăvârşit. Dar lupta ce-ţi stă în faţă este mai mare decât cea dusă până acum, deşi n-o cunoşti. Ca să ştii însă că sunt încă şi multe alte căi spre mântuire, ieşi, întocmai ca şi Avraam acel vrednic derespect între patriarhi, din pământul neamului tău şi din casa părintelui tău şi du-te la mânăstirea ce se află lângă râuliordanului.
Îndată bătrânul, ascultând de poruncă, a ieşit din mănăstirea în care monahiceşte din pruncie a vieţuit. Şi ajungând la Iordanul cel între râuri sfânt, este condus de cel ce i-a poruncit în acea mănăstire, în care Dumnezeu a hotărît să fie. Bătând cu mâna în poarta mănăstirii i-a ieşit Întru întâmpinare mai întâi monahul însărcinat cu paza porţii. Portarul l-a dus la stareţ. Iar el, când l-a văzut cu haina şi chipul cuvioşiei şi că-i face metania obişnuită monahilor, după ce i-a dat binecuvântarea, l-a întrebat:
—De unde vii, frate? Pentru care pricină ai venit la noi, nişte sărmani călugări?
—Să spun de unde am venit, a răspuns Zosima, nu mi-i de folos; dar pentru folosinţă am venit, Părinte! Am auzit despre voi slăvite şi vrednice de laudă lucruri, cu putinţă să apropie sufletul de Hristos, Dumnezeul nostru.
—Dumnezeu, frate, a zis către el stareţul, singurul carevindecă neputinţa omenească,
820
El însuşi şi pe tine şi pe noi ne va Învăţa dumnezeeştile Sale voi şi ne va îndruma să facem cele ce se cade. Omul nu poate fi de folos omului, decât numai să ia aminte fiecare totdeauna de sine şi să lucreze cu minte trează ceea ce trebue, dobândinDin cele ce facem pe Dumnezeu ajutor. Dar dacă, după cum ai spus, dragostea lui Dumnezeu te-a mânat să ne vezi pe noi, smeriţi călugări, atunci rămâi cu noi, dacă pentru aceasta ai venit. Iar păstorul cel bun, care şi-a dat sufletul pentru mântuirea noastră şi cheamă oile lui pe nume ne va hrăni pe noi toţi prin harul Duhului.
Acestea a spus stareţul către Zosima; iar el a făcut iarăşi metanie şi a cerut binecuvântare; şi după ce a răspuns: Amin, a rămas în acea mănăstire.
Zosima a văzut pe călugări strălucind în fapte şi în contemplaţie slujind Domnului. Cântarea era necontenită, privegherea tot timpul nopţii, iar în mâini aveau neîntrerupt lucrul şi în gură psalmi. Cuvânt deşert nu era printre ei. Grija de lucrurile lumeşti nu se afla la aceia. Veniturile ce se socotesc şi se adună în fiecare an ca şi grijile cu privire la viaţă, griji care au în vedere un câştig bănesc, nici cu numele nu erau cunoscute de ei. Ci un singur lucru şi cel dintâi era cel râvnit de toţi, anume ca fiecare din ei să fie mort cu trupul, după cum au şi murit odată şi nu mai trăesc pentru lume şi pentru toate cele din lume. Hrană neterminată aveau cuvintele de Dumnezeu insuflate. Hrăneau însă şi trupul, dar numai cu cele de trebuinţă, cu pâine şi apă, pe cât era fiecare înflăcărat de dumnezeeasca dragoste.
Văzându-le pe acestea Zosima. după cum însuşi a spus, se întărea foarte mult sufleteşte, păşind înainte spre desăvârşirea ce-i stătea în faţă şi găsind împreună lucrători care să lucreze în chip bun paradisul dumnezeesc.
821
După ce-au trecut multe zile, s-a apropiat timpul în care s-a predat creştinilor să se săvârşească sfântul şi marele post. Atunci monahii se curâţeau mai dinainte pentru dumnezeeasca patimă şi pentru închinarea învierii lui Hristos. Porţile mănăstirii nu erau deschise niciodată, ci încuiate totdeauna pentru a face monahilor neturburată nevoinţa pustnicească. Nici nu da voie să se deschidă porţile, afară numai dacă vreun monah ieşea pentru vreo mare trebuinţă. Locul era pustiu, iar celor mai mulţi dintre monahii din vecini nu numai greu de străbătut, dar şi necunoscut.
În mănăstire se păstra din vechime o rânduială. Socotesc că din pricina acestei rândueli Dumnezeu a adus pe Zosima la acea mănăstire. Care este rânduiala şi cum se păzea, voiu spune aici.
În Dumineca ce s-a obişnuit să se numească întâia din săptămânile postului mare, se săvârşea sfânta liturghie ca de obiceiu şi fiecare se împărtăşea cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele taine şi mâncau puţin, după cum era obiceiul. După aceasta se strângeau toţi în biserică şi făcându-se îndelungată rugăciune şi multe metanii, călugării se îmbrăţişau cu sărutare unii pe alţii, sărutau şi pe stareţ, făcându-i metanie şi se rugau să le dea binecuvântarea, care să le fie de ajutor şi de sfătuire în nevoinţele ce le stăteau înainte.
După ce se săvârşeau acestea, se deschideau porţile mănăstirii şi ieşeau toţi din mănăstire cântând cu dulce voce: Domnul este luminarea mea şi mântuitorul meu, de cine mă voiu teme? Domnul este scutitorul vieţii mele, de cine mă voiu înfricoşa? şi celelalte stihuri ale psalmului. Ei lăsau de multe ori un paznic sau doi paznici în mănăstire; nu ca să păzească averea ce se afla înlăuntru — căci călugării nu aveau ceva care ar fi putut fi luat de hoţi — dar ca să nu lase biserica fără slujbă dumnezeească.
Fiecare îşi lua de ale mâncării, după cum putea şi după cum voia. Unul lua cu sine pâine pe măsura trebuinţei trupului; altul, smochine; altul finice; altul legume uscate muiate în apă; altul nimic, ci numai trupul lui şi rasa, cu care era îmbrăcat; se hrănea, de câte ori firea îl silea, cu ierburile ce cresc în pustie. Şi era păzită această rânduială şi lege cu sfinţenie de fiecare din ei de a nu şti unul de altul, cum se înfrânează şi petrece celălalt. Îndată ce treceauiordanul se despărţeau unii de alţii. Pustiul era mare şi niciunuî nu se întâlnea cu altul. Dar şi dacă unul din ei vedea din depărtare venind pe altul spre el, se abătea din drum şi se ducea în altă parte. Trăia pentru el şi pentru Dumnezeu, cântând neîntrerupt psalmi şi gustând din hrana pe care o avea la îndemână.
Petrecând astfel toate zilele postului se întorceau la mânăstire în Dumineca dinainteasărbătorii de viaţă făcătoarei învieri a Mântuitorului. Duminecă, pe care Biserica a primit să o prăznuiască cu stâlpări. Atunci se întorcea Fiecare având rod al ostenelelor fiecare conştiinţa sa care cunoştea cum a lucrat şi seminţele căror osteneli a adunat. Nimeni nu întreba deloc pe celălalt cum sau în ce chip a purtat lupta ce i-a stat în faţă. Aceasta era rânduiala mănăstirii şi ea se îndeplinea în chip desăvârşit. Fiecare dintre ei când era în pustie lupta cu sine însuşi sub îndrumarea lui Dumnezeu, fără să caute să placă oamenilor şi nici să arate că se înfrănează. Căci cele ce se fac de dragul oamenilor şi cele ce se săvârşesc pentru a plăcea oamenilor nu se poate spune că aduc vreun folos celui ce le săvârşeşte, ci dimpotrivă mare pagubă.
Atunci Zosima potrivit obişnuitei orândueli a mănăstirii, a trecutiordanul, ducând cusine puţine ale mâncării pentru nevoia trupului şi rasa. cu care era îmbrăcat. Canonul său de rugăciune şi-l îndeplinea străbătând pustia; iar când trebuinţa trupului o cerea, gusta ceva.
Noaptea dormea Întinzându-se puţin la pământ; se bucura de puţintel somn, acolo unde îl apuca seara. Dis-de-dimineaţă iarăşi începeadin nou să meargă având totdeauna locuri aspre pentru mers. Şi avea dorinţa — dupăcum spunea — să pătrundă în adâncul pus Ţiei. cu nădejdea să găsească vreun părinte locuind în ea, în stare să-l ducă spre ceea ce îşi dorea. Şi-şi continua drumul cu sârguinţă, ca şi cum ar fi zorit spre o locuinţă cunoscută şi faimoasă. A mers aşa cale de douăzeci dezile. Când a venit vremea amiezii s-a oprit puţin din mers şi privind către răsărit şi-a făcut obişnuita rugăciune. Căci obişnuia lahotărîte ceasuri ale zilei să-şi întrerupă anevoiosul mers şi să se odihnească puţin stând în picioare ca să cânte psalmi şi să facă metanii. Aşa îşi făcea el rugăciunea. Dar pe când cânta psalmi şi privea la cer, cu o neîntreruptă privire, vede din colina din dreapta locului în care sta şi se ruga. pe la ceasul două sprezece ivindu-se o umbră ca un trup de om. Mai întâi s-a speriat şi tremura din tot trupul, bănuind că vede o nălucire diavolească. După ce a făcut semnul crucii şi a dat la o parte frica — căci rugăciunea I se terminase — şi-a întors privirile şi vede în adevăr pe cineva mergând spre miazăzi. Vedenia era cu trupul gol, neagră la trup, înegrită ca din pricina arşiţei soarelui; părul capului îi era alb ca lâna, dar şi acesta puţin. Încât nu trecea mai jos de grumazul trupului. Când a văzut asta Zosima. s-a făcut de bucurie ca o floare; şi vesel de minunăţia priveliştii, a început să alerge spre locul spre care se zorea şi vedenia. Cu nespusă bucurie se bucura, căci în toată scurgerea acelor zile n-a putut să vadă chip omenesc, de animal sau de sburătoare, chip sau umbră pământească sau umbra vreunei vieţuitoare. Căuta deci să cunoască cine este vedenia şi din ce loc. pentru că nădăjduia că va vedea mari lucruri.
Vedenia însă când a înţeles că Zosima vine de departe spre ea. a început să fugă şi să alerge spre adâncul pustiei. Zosima, ca şi cum şi-ar fi uitat de bătrâneţe, ba încă neţinând seamă nici de oboseala drumului se îndrepta zorindu-se să ajungă pe cel ce fugea. Unul urmărea, celălalt era urmărit. Mersul lui Zosima însă era mai iute şi încetul cu încetul a ajuns mai aproape de cel ce alerga. Când s-a apropiat încât putea să i se audă şi vocea, a început Zosima să strige şi să dea drumul cu lacrimi la astfel de strigăte: Pentru ce fugi de mine, un bătrân şi un păcătos? Aşteaptă-mă, robule al lui Dumnezeu. oricine ai fi, pentru numele lui Dumnezeu, pentru care locueşti în această pustie! Aşteaptă-mă pe mine, neputinciosul şi nevrednicul. Pentru nădejdea pe care o ai în schimbul ostenelii tale stai şi roagă-te şi binecuvintează pe bătrân, pentru Dumnezeu, căruia nu i-a fost scârbă de nimeni niciodată! Pe când Zosima înlăcrimat spunea aceste cuvinte, alergau amândoi spre un loc care avea înfăţişarea unui pârâu uscat. Îmi dau cu părerea însă că acolo n-a fost niciodată pârâu — căci cum s-ar găsi un pârâu în acel loc? — ci că locul a dobândit de la natură o astfel de înfăţişare.
822
După ce-au ajuns amândoi la locul mai sus pomenit, făptura omenească ce fugea înaintea lui s-a coborît în vale şi s-a urcat iarăşi pe malul celălalt. Dar Zosima, obosit şi ne mai putând să fugă, a stat pecestălalt mal al locului cu înfăţişarea de pârâu. Şi a adăugat lacrimi la lacrimi şi plânsete la plânsete, încât tânguirile lui puteau să ajungă până departe. Atunci arătarea trupească de pe celălalt mal a dat drumul unor astfel de cuvinte:
Părinte Zosima, pentru Domnul iartă-mă, dar nu pot să mă întorc, şi să mă arăt în faţa ta astfel. Sunt femee şi, după cum vezi, goală, iar ruşinea trupului meu o am neacoperită. Dar dacă voeşti cu tot dinadinsul să dărueşti binecuvântarea unei femei păcătoase, aruncă-mi rasa cu care eşti îmbrăcat, ca să-mi ascund cu ea neputinţa femeiească şi să mă întorc spre tine şi să primesc binecuvântările tale.
Atunci cutremur şi rătăcire a minţii a cuprins pe Zosima —după cum spunea — când a auzit că îl cheamă pe nume. Căci bărbatul, fiind pătrunzător la minte şi prea înţelept în cele dumnezeeşti, cunoştea că dacă acea făptură n-ar fi fost luminată de harul profetic, negreşit că nu l-ar fi chemat pe nume pe el, pe care niciodată nu l-a văzut şi despre care niciodată n-a auzit.
Cu grabă deci a îndeplinit ce i s-a poruncit; şi desbrăcând haina verbe şi ruptă ce o avea, i-a aruncat-o stând întors cu spatele. Iar ea a luat-o şi şi-a acoperit unele părţi ale trupului, care trebuiau să fie acoperite mai mult decât altele.
După aceasta se întoarse spre Zosima şi-i zise:
—Ce ţi-a venit în minte, părinte Zosima, de a vedea pe o femeie păcătoasă? Ce vrei să afli de la mine sau să vezi la mine, de nu ai pregetat să te oboseşti atât de mult?
Zosima, înclinându-şi genunchii la pământ, cerea să fie binecuvântat după obiceiu, iar ea îi făcea metanie. Şi amândoi se mişcau spre pământ, fiecare cerând să fie binecuvântat de celălalt. Nimic altceva nu se putea auzi de la amândoi decât: Binecuvintează.
După multă trecere de vreme, a spus femeiea către Zosima:
—Părinte Zosima, ţie ţi se cuvine să binecuvântezi şi să te rogi pentru mine, căci tu eşti cinstit cu vrednicia preoţiei. Tu, de mulţi ani stai în faţa sfântului altar şi de multe ori ai săvârşit dumnezeeştile taine.
Cuvintele acestea l-au aruncat pe Zosima în mai mare frică şi nelinişte. Bătrânul tremura, era plin de sudoare şi suspina, iar glasul i se tăia. Şi-i grăi cu răsuflare greoaie şi întreruptă:
—Este lămurit, duhovnicească maică, din felul tău de viaţă chiar, că te-ai apropiat de Dumnezeu şi că în cea mai mare parte ai murit pentru lume. Dar mult mai lămurit este harul dat ţie, pentru că m-ai chemat pe nume şi m-ai numit preot, pe mine pe care niciodată nu m-ai văzut. Dar pentru că harul nu se cunoaşte din vredniciile pe care le are cineva, ci este obişnuit să fie cunoscut din darurile sufleteşti, pentru aceea, pentru Domnul. Binecuvintează-mă şi roagă-te pentru mine, care am nevoie de ajutorul tău.
Supunându-se deci stăruinţii bătrânului, femeiea a zis:
—Binecuvântat să fie Dumnezeu, care se îngrijeşte de mântuirea oamenilor şi a sufletelor!
După ce a zis Zosima: Amin, s-au sculat amândoi din genunchi, iar femeea a zis bătrânului:
—Pentru care pricină, omule, ai venit la mine păcătoasa? Pentru care pricină ai venit să vezi o femee lipsită de orice virtute? Afară numai dacă harul Sfântului Duh nu te-a călăuzit să îndeplineşti cu timpul vreo slujbă de trebuinţă trupului meu. Spune-mi cum vieţuesc creştinii astăzi? Cum cârmuesc Împăraţii? Cum este păstorită Biserica?
— în puţine cuvinte, maică, a spus Zosima către ea, prin rugăciunile tale cuvioase. Hristos a dăruit tuturor pace statornică. Dar primeşte rugăciunea nevrednică a bătrânului şi roagă-te pentru toată lumea şi pentru mine păcătosul, pentru ca să nu-mi fie fără de rod întinderea pustiului acestuia.
—Ţie ţi se cade, părinte Zosima. i-a răspuns ea, să te rogi pentru mine şi pentru toţi, căci după cum ai spus ai vrednicia preoţească şi spre aceasta ai fost rânduit. Dar pentru că datori suntem să facem ascultare, voiu îndeplini cu dragă inimă porunca.
După ce a spus acestea, s-a întors către răsărit şi ridicându-şi ochii în sus şi înălţându-şi mâinile, a început să se roage în şoaptă.
823
Glasul ei nu se auzea lămurit, aşa că Zosima n-a putut să înţeleagă nimic din rugăciunea ei. El stătea, după cum spunea, cu privirile aplecate la pământ, tremurând, fără să rostească ceva. Zosima s-a jurat luând pe Dumnezeu martor de cele spuse, că ridicându-şi puţin ochii de lapământ, a văzut-o în timpul rugăciunii ei înălţată ca un cot de lapământ, încât se ruga stând în văzduh. Când a văzut aceasta l-a cuprins mai mare frică şi puternică nelinişte; nu îndrăznea să rostească ceva, ci spunea numai în el însuşi: Doamne milueşte! În timp ce bătrânul sta la pământ un gând de sminteală i-a trecut prin minte: Oare nu cumva este un duh rău şi se face că se roagă!?
După ce femeea şi-a terminat rugăciunea s-a întors, a ridicat pe călugăr şi a zis:
—Pentru ce, părinte, te turbură gândurile şi te sminteşti cu privire la mine. că sunt duh şi că mă prefac că mă rog? Fii deplin înCredinţat, omule, că femeie păcătoasă sunt şi am fost dealtfel întărită cu sfântul botez. Nu sunt duh. ci pământ şi cenuşă şi într-un cuvânt, trup care n-a gândit nimic duhovnicesc.
Spunândd acestea îşi pecetlueşte cu semnul crucii fruntea, ochii, buzele şi pieptul, zicând astfel:
—Dumnezeu, Părinte Zosima, să ne izbăvească de cel rău şi de laţurile sale, căci mare este puterea diavolului împotriva noastră.
Când bătrânul a auzit şi a văzut acestea, s-a aruncat la pământ şi a cuprins cu mâinile picioarele ei, spunând cu lacrimi:
—Te jur, în numele lui Hristos, Dumnezeul nostru, care S-a născut din Fecioara, pentru care goliciunea aceasta o porţi, pentru care ţi-ai istovit trupul acesta, să nu ascunzi nimic robului tău, cine eşti, de unde, de când şi în ce chip ai locuit în pustia aceasta. Nimic să nu ascunzi din faptele tale, ci pe toate să le povesteşti, ca să faci cunoscute măreţiile lui Dumnezeu. Căci după cum este scris, ce folos are înţelepciunea ascunsă şi comoara îngropată? Spune-mi toate, pentru Domnul. Nu mi le vei spune pentru laudă sau Pentru fală, ci ca să mă încunoştiinţezi pe mine, păcătosul şi nevrednicul. Cred în Dumnezeu, pentru care trăeşti şi ai vieţuit, că pentru aceasta am fost călăuzit în pustiul acesta, ca Domnul să facă cunoscute faptele tale. Nu este în puterea noastră a ne împotrivi judecăţilor Lui Dumnezeu, căci dacă n-ar fi fost bine plăcut Lui Hristos Dumnezeul nostru, ca să fii cunoscută de mine, şi să se ştie cum te nevoeşti, n-ar fi îngăduit să fii văzută de cineva şi nici pe mine nu m-ar fi întărit să merg atâta cale, pe mine care niciodată n-am voit şi nici n-am putut să ies din chilia mea.
După ce părintele Zosima a spus acestea şi mai multe altele, femeea l-a sculat de lapământ şi i-a spus:
—Mă ruşinez, părintele meu, să-ţi spun ruşinea faptelor mele. Iartă-mă, pentru Domnul. Dar de vreme ce ai văzut trupul meu gol, atunci să-ţi desgolesc şi faptele mele, ca să cunoşti de câtă ruşine şi neruşinare este plin sufletul meu. Nu din pricină de a nu mă lăuda, după cum socoteai, n-am voit să-ţi povestesc faptele mele — căci cu ce am a mă lăuda eu, care am fost vas ales al diavolului? Ştiu însă că dacă voiu începe să-mi povestesc viaţa, vei fugi de mine, cum fuge cineva de şarpe şi nu vei suferi să auzi cu urechile faptele nebune săvârşite de mine. Ţi le spun, fără să las ceva deoparte. Dar mai întâi, te jur. să nu încetezi de a te ruga pentru mine, ca să găsesc milă în ziua judecăţii.
Şi în timp ce bătrânul lăcrăma fără încetare, femeiea a început povestirea vieţii ei, grăind aşa:
—Eu, frate, sunt de loc din Egipt. Pe când eram de doisprezece ani şi trăiau părinţii mei, am lepădat dragostea faţă de ei şi m-am dus în Alexandria. Mi-i ruşine să mă gândesc cum de la început mi-am stricat fecioria şi cât de neînfrânată şi nesăţioasă îmi era patima Împreunării. Dar este mai cinstit ca să ţi-o spun acum. Aceasta ţi-o voiu istorisi pe scurt ca să cunoşti firea mea pătimaşă şi dorul meu după plăceri. Timp de mai bine de şaptesprezece ani, iartă-mă, i-am petrecut în dragoste publică, supusă fiind destrăbălării. Şi pe adevăr mă jur, nu pentru plată, căci n-am luat nimic de lacei care de multe ori voiau să-mi plătească. Acest chip — de a-mi satisface dorinţa în dar — l-am născocit pentru a face să atrag luarea aminte a câtor mai mulţi asupra mea. Iarăşi să nu
824
crezi cumva că nu luam bani pentru că eram bogată. Nu, căci trăiam ca o cerşetoare şi adeseori torceam câlţi. Aveam însă o poftă nesăţioasă şi o dorinţă neînfrântă de a mă tăvăli în noroi. Aceasta socoteam că este scopul vieţii, de a batjocori neîncetat trupul.
Ducând deci o astfel de viaţă, văd Într-o vară norod mult de bărbaţi din Libia şi din Egipt alergând spre mare. Am întrebat pe unul care se afla atunci întâmplător lângă mine:
—Unde se zoresc oare bărbaţii aceştia care aleargă?
Acela mi-a răspuns:
—Se duc cu toţii la Ierusalim de sărbătoarea înălţării cinstitei Cruci, care se prăznueşte peste puţine zile.
—Oare nu mă vor lua şi pe mine. i-am spus aceluia, dacă voiu voi să-i urmez?
—Dacă ai bani de drum şi de hrană, nu te împiedecă nimeni.
—În adevăr, frate, i-am spus. n-am bani nici de drum şi nici de hrană. Dar mă duc şi eu şi mă urc în una din corăbiile pe care le-au tocmit şi mă vor hrăni, chiar dacă nu vor. Trup am şi-l voiu da în locul banilor de drum.
Pentru aceasta am voit să plec. — şi-ţi cer iertare părintele meu. — pentru ca să am mai mulţi îndrăgostiţi la cheremul patimii mele. Ţi-am spus, părinte Zosima, să nu mă sileşti să-ţi spun neruşinarea mea. Mă cutremur. Ştie Domnul că te pângăresc şi pe tine şi văzduhul cu vorbele mele.
Zosima. udând pământulcu lacrimi, i-a răspuns:
—Spune, pentru Domnul, maica mea! Spune! Să nu întrerupi firul unei asemenea povestiri folositoare.
Iar ea reluând povestirea a adăugat acestea:
—Aşa dar acel tânăr a plecat râzând când a auzit neruşinarea cuvintelor mele. Eu însă aruncând furca, pe care o purtam — căci se întâmpla s-o port din când încând — am alergat la mare. acolo unde vedeam că se zoresc oamenii. Şi văzând pe câţiva tineri, cam zece la număr sau chiar mai mulţi, că stăteau pe ţărm (bănuesc că aşteptau pe alţi tovarăşi de călătorie, căci cei care veniseră înainte se urcaseră în corăbii) cu trupurile şi mişcările pline de viaţă şi de putere şi părându-mi-se îndestulători pentru scopul ce urmăream, am sărit cu neruşinare, după cum îmi era obiceiul. În mijlocul lor. Luaţi-mă şi pe mine, le-am spus, unde plecaţi că nu vă voiu fi nefolositoare. După ce am spus şi alte cuvinte mai neruşinate. i-am pornit pe toţi pe râs. Dar când au văzut stăruinţa mea în neruşinare, m-au luat şi m-au dus în corabia pe care o aveau tocmită — căci între timp au venit şi aceia din pricina cărora stăteau pe ţărm. Din această clipă am început călătoria pe mare.
Iar cele ce-au urmat după aceasta, cum ţi le voiu povesti, omule? Ce fel de limbă le va rosti sau ce auz va primi faptele săvârşite în corabie în timpul călătoriei? Cum îţi voiu povesti faptele pe care i-am silit să le facă nenorociţii împotriva voinţei lor? Nu există chip de destrăbălare, din cele ce se pot spune şi din cele ce nu se pot spune, pentru care să nu fi fost învăţătoare acelor nefericiţi. Eu. Părintele meu, MĂ Minunez cum de n-a înghiţit marea destrăbălările mele. Cum de nu şi-a deschis pământul gura şi nu m-a cufundat de vie în iad. pe mine care am prins în lanţuri atâtea suflete. Bănuesc însă că Dumnezeu căuta pocăinţa mea. căci nu vrea moartea păcătosului; El este îndelung răbdător şi aşteaptă întoarcerea.
Cu astfel de sârguinţă am ajuns în Ierusalim. Iar în zilele petrecute în oraş, înainte de sărbătoare, am făcut fapte la fel cu celelalte. dar mai vârtos şi mai rele, căci n-am fost îndestulată cu tinerii, pe care i-am avut pe mare şi mi-au slujit pe cale, ci m-am folosit de mulţi alţi locuitori din Ierusalim şi străini, strângându-i pentru acelaşi SCOP.
Când a sosit sfânta sărbătoare a Înălţării Crucii, eu umblam ca şi mai înainte de colocolo. ca să pescuesc sufletele tinerilor. Foarte dedimineaţă însă am văzut pre toţi că aleargă la biserică. Am plecat şi eu alergând împreună cu cei care se grăbeau şi am ajuns odată cu ei în pridvorul bisericii. Când a venit timpuldumnezeeştei înălţări, mă împingeam în mulţime silindu-mă să intru împreună cu poporul. Şi m-am apropiat eu ticăloasa cu multă trudă şi năduf de uşa prin care se putea intra în biserica, unde se arăta lemnul de viaţă făcător. Când însă am păşit pragul uşii. toţi ceilalţi au intrat neîmpiedecaţi; pe mine însă m-a oprit o putere dumnezeească,
825
neîngăduindu-mi să Intru. Iarăşi m-am împins; dar am fostrespinsă şi m-am văzut din nou stând singură în pridvor Socotind că din pricina slăbiciunii femeieşti s-a întâmplat aceasta, m-am amestecat iarăşi cu alţii şi mă sileam pe cât puteam, făcându-mi loc cucoatele şi mă împingeam. Dar m-am ostenit în zadar. Când nemernicul meu picior a călcat din nou pe prag, biserica a primit pe ceilalţi fără să împiedece pe cineva, numai pe mine nefericita. nu mă primea, ci o putere mare m-a împiedecat întocmai ca o mulţime orânduită deostaşi, căreia i s-a poruncit să-mi închidă intrarea. Şi am rămas iarăşi în Pridvor.
După ce am făcut şi am pătimit aceasta de trei şi de patru ori. am obosit şi nu mai aveam putere nici să mă împing nici să mă îndes, căci trupul meu ostenise foarte tare din pricina înghesuelii. M-am întors deci, şi am plecat şi am stat în colţul curţii bisericii. Abia atunci mi-a venit în minte pricina care m-a împiedecat să văd lemnul de viaţă făcător. Cuvânt mântuitor a atins ochii inimii mele. arătându-mi că noroiul faptelor mele a fost acela care mi-a închis intrarea.
Am început să plâng, să mă tângui, şi să-mi bat pieptul scoţând suspine din adâncul inimii mele. Pe când plângeam, văd deasupra locului în care stăteam că se afla icoana prea sfintei Născătoarei de Dumnezeu şi zic. uitându-mă către ea cu statornicie:
Fecioară Stăpână, care ai născut după trup pe Dumnezeu Cuvântul. Ştiu, ştiu că nu este cuviincios şi nici binecuvântat ca eu. atât de necurată, atât de spurcată să văd icoana ta. a pururea Fecioarei, a celei curate, care ai trupul şi sufletul curat şi neîntinat. Este drept să fiu urîtă eu, pierduta de tine, care eşti curăţenia şi să te desguşti de mine. Dar de vreme ce după cum am auzit, Dumnezeu pe care l-ai născut, pentru aceasta S-a făcut om ca să cheme pe păcătoşi la pocăinţă, ajută-mi mie singura care n-am pe cineva într-ajutor. Porunceşte să mi se îngădue să intru în biserică. Să nu mă lipseşti să văd lemnul pe care S-a răstignit Dumnezeul născut din tine. Care şi-a dat propriul Său sânge preţ de răscumpărare pentru mine. Porunceşte Stăpână, să-mi fie deschisă şi mie uşa dumnezeeştei închinăciuni a crucii. Dumnezeului născut din tine te dau chezăşuitoare, că niciodată nu voiu mai pângări acest trup prin vreo împreunare ruşinoasă, iar după ce voiu vedea lemnul Crucii Fiului tău. mă voiu lepăda numai decât de lume şi de toate cele din lume şi îndată plec acolo unde tu ca o chezăşuitoare a mântuirii mele mă vei povăţui şi mă vei îndruma.
După ce am spus acestea, am căpătat prin ardoarea Credinţei un fel de înCredinţare şi având deplină nădejde în milostenia Născătoarei de Dumnezeu, m-am mişcat din locul unde am stat şi mi-am făcut rugăciune. Am venit iarăşi şi m-am amestecat cu cei care intrau. Nu mai era nimeni care să mă dea îndărăt, nimeni care să mă împiedece să mă apropii de uşa prin care am intrat în biserică. Frică m-a cuprins şi mirare; eram cu totul sdrnncinată şi tremuram. Când am ajuns la uşa sigilată până atunci pentru mine. toată puterea care la început m-a împiedecat acum îmi înlesneşte dinainte intrarea. Astfel am intrat fără osteneală; astfel am ajuns înăuntrul celor sfinte. Am fost învrednicită cu vederea făcătoarei de viaţă Cruci, am văzut tainele lui Dumnezeu şi eram gata să primesc pocăinţa. După ce eu, nenorocita, m-am aruncat la pământ şi m-am închinat acelui loc sfânt, am alergat ieşind, zorindu-mă spre chezăşuitoare mea.
Când am ajuns în acel loc în care a fost subscris zapisul făgăduinţei, mi-am plecat genunchii înaintea pururea Fecioarei şi Născătoarei de Dumnezeu şi am spus aceste cuvinte:
Tu, Stăpână prea bună, ţi-ai arătat faţă de mine iubirea ta de oameni. Nu te-ai desgustat de rugăciunile unei nevrednice. Am văzut slava pe care nu este drept s-o vedem noi cei pierduţi. Slavă lui Dumnezeu care primeşte prin tine pocăinţa păcătoşilor! Dar ce voiu gândi mai mult sau ce voiu rosti eu. păcătoasa? Este timpul, Stăpână, să fie îndeplinită făgăduinţa, pe care am făcut-o. Îndrumează-mă acum unde porunceşti. Fii acum învăţătoarea mântuirii mele. povăţuindu-mă pe calea care duce la pocăinţă.
Şi zicând acestea am auzit din depărtare strigând: Dacă vei trece Iordanul, bună odihnă vei găsi. Ascultând această voce, şi fiind înCredinţată că aceasta pentru mine s-a întâmplat, am strigat cu lacrimi şi am zis Născătoarei de Dumnezeu:
Stăpână, Stăpână, nu mă părăsi!
826
După ce am strigat acestea, am ieşit din curtea bisericii.
Când am ieşit, un om m-a văzut şi mi-a dat trei monede, zicându-mi: Primeşte-le pe acestea, maică! Le-am luat, am cumpărat cu ele trei pâini şi le-am socotit drept pâini ale binecuvântării. Şi am întrebat pe negustorul care mi-a vândut pâinile: Care este, omule, calea care duce la iordan? Aflând poarta oraşului care duce spre părţile acelea, am ieşit alergând şi mergeam lăcrămând. Din întrebare în întrebare am ajuns. După ce am mers toată ziua — căci era pe la ceasurile nouă dimineaţa, după cât bănuesc, când am văzut crucea — am ajuns pe la apusul soarelui la biserica Sfântului Ioan Botezătorul care se află alături deiordan. Închinându-mă mai întâi în biserică, m-am coborît îndată la Iordan şi mi-am spălat faţa şi mâinile cu apa aceea sfântă. După aceea m-am împărtăşit în biserica înainte Mergătorului cu preacuratele şi de viaţă făcătoarele taine. Am mâncat jumătate dintr-o pâine, am băut apă din Iordan şi m-am cul cat noaptea pe pământ. A doua zi de dimineaţă am trecut pe malul celălalt cu o mică barcă pe care am găsit-o acolo. şi iarăşi m-am rugat de îndrumătoarea mea să mă călăuzească acolo unde îi este cu bună plăcere.
Aşa am ajuns în acest pustiu. De atunci până astăzi m-am depărtat fugind. Sălâşluesc în această pustie, aşteptând pe Dumnezeul meu, care mântueşte de des nădejde şi de vifor pe cei care se întorc la El.
— Câţi ani sunt maica mea, i-a spus Zosima, de când sălăşlueşti în acest pustiu?
După cât bănuesc, i-a răspuns femeiea, sunt patruzeci şi şapte de ani de când am ieşit din oraşul sfânt.
—Şi ce ai găsit sau ce ai avut ca hrană, maica mea?
—Am trecutiordanul ducând cu mine două pâini şi jumătate. Acestea, încetul cu încetul, uscându-se s-au împietrit şi în câtăva vreme mâncându-le le-am terminat.
—Şi astfel ai petrecut cu uşurinţă scurgerea atâtor ani, fără să te turbure marea schimbare ce s-a săvârşit cu tine?
—M-ai întrebat acum, părinte Zosima, i-a răspuns femeiea, un lucru de care mă cutremur să şi vorbesc. Căci dacă îmi voiu aminti atât de multe primejdii pe care le-am suferit şi de gândurile care cumplit m-au turburat, mă tem ca nu cumva să fiu iarăşi cuprinsă de ele.
—Să nu laşi nimic maica mea, a grăit Zosima, din ceea ce ai să-mi vesteşti. Căci te-am întrebat de acestea pentru ca să mi le arăţi pe toate, fără să laşi ceva de o parte.
—Crede-mă, părinte, i-a zis ea, că am petrecut şaptesprezece ani în acest pustiu, luctându-mă cu poftele mele nebuneşti ca şi cu nişte fiare sălbatice. Când încercam să gust din hrană doream cărnurile şi peştii pe care îi are Egiptul. Doream băutura de vin, atât de plăcută mie, căci am băut mult vin pe când eram în lume. Aici însă nici apă nu aveam să gust. Ardeam de sete în chip groaznic, dar de nevoie sufeream. Intra însă în sufletul meu şi pofta necugetată a cântecelor desfrânate, turburându-mă chinuitor să cânt cântecele drăceşti pe care le-am învăţat. Dar eu îndată lăcrămam şi-mi loveam pieptul cu mâinile şi-mi aduceam aminte de făgăduinţa ce-am făcut-o când am plecat în pustie. Mă duceam cu mintea la icoana Născătoarei de Dumnezeu, chezăşuitoarea mea, şi plângeam în faţa ei, cerând să alunge gândurile mele cele rele, care atacau astfel nenorocitul meu suflet. După ce lăcrămam în deajuns şi-mi băteam cu putere pieptul, vedeam o lumină care strălucea împrejurul meu. Şi din această clipă peste potopul de gânduri, venea o linişte statornică.
Dar cum îţi voiu povesti, părinte, gândurile care mă mânau iară la desfrânare? Foc se aprindea înlăuntrul nefericitei mele inimi; toată mă ardea şi mă aţâţa spre pofta împreunării. Îndată ce însă un gând ca acesta mă ataca, mă aruncam la pământ şi udam pământul cu lacrimi, socotind că apare chezăşuitoarea mea, ca o apărătoare în faţa mea, călcătoarea de lege şi ceream pedeapsă pentru călcarea făgăduinţei. Nu mă sculam de la pământ — se şi întâmpla să stau la pământ zi şi noapte — până ce nu mă lumina acea dulce lumină şi-mi alunga gândurile ce mă turburau. Ochiul gândirii mele deci îl îndreptam totdeauna, fără încetare, spre chezăşuitoarea mea, rugându-o să fie într-ajutor aceleia care trecea prin atâtea primejdii în nesfârşitul pustiului. Şi aveam un ajutor şi un apărător spre pocăinţă. Aşa am petrecut
827
vreme de şaptesprezece ani, luptându-mă cu mii de primejdii. Dar din acea vreme şi până astăzi, ajutătoarea mea a fost lângă mine în toate, călăuzindu-mă prin toate.
—N-ai avut nevoie de hrană sau de îmbrăcăminte? I-a spus Zosima.
După ce am sfârşit acele pâin precum ţi-am spus mai înainte, m-am hrănit timp de şaptesprezece ani cu verdeţuri şi cu altele ce se găseau în pustie, iar îmbrăcămintea pe care am avut-o când am trecutiordanul s-a sfâşiat rupându-se. Am suferit mare chin şi din pricina frigului, dar şi din pricina căldurii. Din cauza arşiţei ardeam, iar din pricina gerului îngheţam şi tremuram, aşa că de multe ori cădeam la pământ şi rămâneam aproape fără răsuflare şi nemişcată. M-am luptat deci cu multe şi felurite nevoi şi ispite nenorocite.
Din acel timp însă şi până acum puterea lui Dumnezeu a păzit în multe chipuri păcătosul meu suflet şi smeritul meu trup. Căci am dobândit o hrană neîmpuţinată — nădejdea mântuirii mele — gândindu-mă numai de la câterele m-a mântuit. Mă hrănesc şi mă acopăr cu cuvântul lui Dumnezeu, care ţine toate. Nu numai cu pâine va trăi omul, iar cei care au lepădat îmbrăcămintea păcatului cu piatră s-au îmbrăcat, dacă n-au avut acoperământ.
Când a auzit Zosima că a amintit şi citate din Scriptură, din cărţile lui Moi si, din Iov şi din cartea Psalmilor, i-a spus:
—Ai citit cartea Psalmilor, maica mea. sau alte cărţi?
Când a auzit acestea a zâmbit şi a zis bătrânului:
—Crede-mă, omule, că n-am văzut de când am trecutiordanul pe alt om decât astăzi chipul tău. Dar nici fiară sălbatică sau altă vieţuitoare n-am zărit de când am văzutacest pustiu. Iar carte n-am învăţat niciodată. Nici n-am auzit pe cineva cântând sau citind psalmi. Cuvântul Lui Dumnezeu însă. care este viu şi lucrător dă omului cunoştinţă.
Aici este sfârşitul povestirii mele şi fac şi acum ceea ce am făcut când am început povestirea: te jur şi acum pe întruparea Cuvântului lui Dumnezeu, să te rogi pentru mine păcătoasa.
După ce a spus acestea şi şi-a sfârşit aici povestirea s-a pornit să facă metanii.
Bătrânul a strigat iarăşi cu lacrimi:
Binecuvântat este Dumnezeu care a făcut lucruri mari şi minunate, slăvite şi neobişnuite, cărora nu estenumăr. Binecuvântat este Dumnezeu, care mi-a arătat cât de multe lucruri dărueşte celor care se tem de El cu adevărat Doamne, n-ai părăsit pe cei care te cântă pe tine.
Femeiea însă punând mâna pe bătrân nu i-a îngăduit deloc să facă metanie, ci i-a zis:
—Te jur pe Mântuitorul Hristos, Dumnezeul nostru, omule, să nu spui la nimeni nimic din cele ce-ai auzit până când Dumnezeu mă va lua de pe pământ. Acum mergi în pace; iar în anul ce vine mă vei vedea iarăşi pe mine, şi eu pe tine, păzit fiind de harul lui Dumnezeu. Fă dar, pentru Domnul, ceea ce îţi poruncesc acum. În sfântul şi marele post al anului viitor să nu treci Iordanul, după cum obişnuiţi să faceţi în mânăstire.
Zosima s-a minunat când a auzit că-i vesteşte şi orânduiala mănăstirii. N-a spus nimic altceva decât: Slavă lui Dumnezeu care a dat haruri mari celor care-L iubesc pe El!
Femeiea i-a grăit:
—Rămâi, părinte, după cum am spus, în mânăstirecăci chiar dacă vei voi să ieşi, nu-ţi va fi cu putinţă. Iar în sfânta seară a cinei celei de taină. ia trupul şi sângele de viaţă făcător al lui Hristos într-un vas sfinţit, vrednic de asemenea taine şi adă-mi-le. Să. stai cu ele pe malul iordanului, care se învecinează cu locuinţele omeneşti. Eu voiu veni acolo ca să mă împărtăşesc cu darurile de viaţă făcătoare. N-am mai avut parte de această sfinţenie de când m-am împărtăşit în biserica înainte Mergătorului, înainte de a treceIordanul. Iar acum o doresc cu o dragoste nestăpânită. Pentru aceea cer şi mă rog să nu treci cu vederea cererea mea, ci adă-mi negreşit asemenea taine de viaţă făcătoare şi dumnezeeşti în acelaşi timp în care Domnul a făcut părtaşi pe ucenici dumnezeeştei cine. Iar părintelui Ioan, stareţul mânăstirii în care locueşti, spune-i aceasta: Ai grijă de tine şi de turma ta, căci se petrec acolo unele lucruri care au nevoe de îndreptare. Nu vreau însă ca să i le spui acum acestea, ci când îţi va îngădui Domnul.
După ce-a spus bătrânului cuvintele acestea şi după ce a zis: Roagă-te pentru mine!, a fugit iarăşi în adâncul pustiei. Zosima şi-a
828
plecat genunchii, s-a închinat locului în care au stat picioarele ei şi dând slavă şi mulţumire Lui Dumnezeu, slăvind şi binecuvântând pe Hristos, Dumnezeul nostru, s-a întors bucurându-se cu sufletul şi cu trupul. Străbătând din nou acea pustie a ajuns la mănăstire în ziua în care obişnuiau să se întoarcă monahii acolo.
În anul acela Zosima a ţinut pe toate sub tăcere şi n-a îndrăznit să spună nimănui nimic din cele ce a văzut. În sinea sa însă se ruga lui Dumnezeu să-i arate iarăşi chipul acela dorit. Se mâhnea şi se întrista, gândindu-se la lungimea anului şi voia ca anul să se facă de-o zi de era cu putinţă. Iar când a sosit Dumineca de la începutul sfinţitului post mare, toţi ceilalţi au Ieşit îndată, cântând obişnuita rugăciune, dar pe el l-a apucat o boală cu fierbinţeli şi l-a silit să rămână în mănăstire. Atunci Zosima şi-a amintit de cuvintele cuvioasei: Chiar dacă vei voi să ieşi din mănăstire, nu-ţi va fi cu putinţă. După trecerea câtorva zile, s-a sculat de pe boală şi a rămas mai departe în mănăstire.
Când monahii s-au întors iarăşi şi s-a apropiat seara cinei celei de taină, Zosima a făcut cum i s-a poruncit. Într-un potir mic a luat curatul trup şi cinstitul sânge al lui Hristos, Dumnezeul nostru, iar într-un paneraş a pus smochine, finice şi puţinălinte muiată în apă. A plecat deci când s-a făcut seară târziu şi s-a aşezat pe malul iordanului, aşteptând sosirea cuvioasei. Sfinţita femeie zăbovea. Zosima însă n-a adormit, ci privea cu stăruinţă spre pustie, aşteptând să vadă ceea ce dorea să vadă. Şi pe când sta jos zicea bătrânul în sinea sa: Oare nu cumva eu nevrednicul am împiedecat-o să vină? Oare nu cumva a venit şi pentru că nu m-a găsit s-a întors iarăşi? Zicând acestea a plâns şi plângea cu suspine. A ridicat apoi ochii către cer şi a rugat pe Dumnezeu, zicând: Să nu mă lipseşti, Stăpâne, să văd iarăşi ceea ce ai îngăduit să văd! Să nu plec gol, ducând cu mine mustrarea păcatelor mele! Rugându-se acestea cu lacrimi a trecut la alt gând, căci zicea întru sine: Dar ce va fi chiar dacă va veni? Nu este nici o barcă. Cum va treceIordanul şi cum va veni la mine? Vai de mine, nevrednicul! Vai de
mine nefericitul! Cine m-a lipsit, în adevăr, de un asemenea bine?
Pe când bătrânul gândea acestea, iată a venit şi cuvioasa femeie. Ea stătea de partea cealaltă aiordanului deunde şi venea. Zosima s-a sculat, bucurându-se, veselindu-se şi slăvind pre Dumnezeu. şi iarăşi s-a muncit cu gândul că n-ar putea să treacăiordanul. O vede însă că înseamnăiordanul cu semnul cinstitei cruci — căci după cum spunea, în noaptea aceea era lună plină — şi odată cu facerea semnului crucii a păşit pre apă şi mergea pe deasupra apelor, îndreptându-se către el. Zosima voia să-i facă metanie dar l-a oprit strigând pe când mergea încă pe apă:
—Ce faci. părinte? Eşti preot şi ţii în mănă şi tainele dumnezeeşti!
Zosima a dat ascultare vorbelor ei. Când a ajuns la uscat a zis către bătrân:
—Binecuvintează. Părinte, binecuvintează!
El a răspuns tremurând — căci îl cuprinsese spaima la vederea aceea prea minunată:
—Cu adevărat Dumnezeu este nemincinos, căci El a făgăduit, că cei care se curăţesc pe ei înşişi se vor asemăna lui Dumnezeu, atât cât este cu putinţă. Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, care n-ai îndepărtat rugăciunea mea şi mila Ta de la robul tău. Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeul nostru, care mi-ai arătat prin această roabă a Ta cât de mult mă depărtez d desăvârşire.
Şi după ce a spus acestea, femeiea i-a cerut să rostească sfântul Simbol al Credinţei şi rugăciunea: Tatăl nostru carele eşti în ceruri. După ce a îndeplinit acestea şi s-a sfârşit rugăciunea, a dat bătrânului obişnuita sărutare a dragostei. Şi astfel s-a împărtăşit cu tainele de viaţă făcătoare. Apoi şi-a ridicat mâinile spre cer, a suspinat cu lacrimi şi a strigat aşa:
—Acum liberează pe roaba ta, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta!
După aceea a spus bătrânului:
—Iartă-mă, părinte, dar îndeplineşte altă dorinţă a mea. Acum du-te în mănăstire, păzit fiind de harul lui Dumnezeu. În anul următor vino iarăşi la acel pârâu unde m-ai întâlnit mai înainte. Vino, negreşit, pentru Domnul, şi mă vei vedea din nou, după cum vrea Domnul.
829
—Dacă ar fi fost cu putinţă, i-a răspuns el, să te urmez de acum înainte şi să-ţi văd mereu cinstita ta faţă! îndeplineşte însă o singură cerere a bătrânului şi gustă puţină mâncare din cele ce ţi-am adus aici
La aceste cuvinte îi arătă ce avea în paneraş. Ea şi-a atins vârful degetelor delinte, a luat trei boabe, le-a dus la gură, spunând că ajunge darul Duhului pentru a păstra neîntinată vieaţa sufletului. Spunând acestea, a zis din nou, către bătrân:
—Pentru Domnul, roagâ-te, roagă-te pentru mine şi adu-ţi aminte de mine, ticăloasa!
Zosima s-a atins de picioarele ei şi i-a cerut să se roage pentru biserică, pentru împărăţie şi pentru el. După aceea, cu lacrimi, a lăsat-o şi a plecat în timp ce el suspina şi se tânguia. Căci în adevăr nu îndrăznea s-o oprească pe cea cu neputinţă de oprit. Ea, însemnând din nouiordanul, a călcat pe ape şi mergând pe deasupra lor a trecut ca şi mai înainte. Bătrânul s-a întors cuprins de bucurie şi de frică multă. Se dojenea însă că n-a căutat să afle numele cuvioasei. Dar nădăjduia să-l afle în anul următor.
După trecerea anului, s-a dus iarăşi în pustie săvârşind toate, adică după obiceiu, şi alergând la acea minunată privelişte. Mergând dealungul pustiei a dat de unele semne care-i arătau că a găsit locul căutat. Şi se uita în dreapta şi în stânga, plimbându-şi privirea în toate părţile, ca un vânător prea iscusit, care vrea să ştie unde va vâua animalul cel bun. Dar când a văzut că nu se mişcă nimic de nicăieri, a început iarăşi să verse lacrimi şi ridicându-şi privirea în sus, s-a rugat spunând:
— Arată-mi, Doamne, comoara ta nepângărită pe care ai ascuns-o în pustie. Aratâ-mi, rogu-mă, pe îngerul în trup, de care nu este vrednică lumea!
După ce s-a rugat astfel s-a dus la locul care avea chipul unui pârău şi a văzut în partea dinspre răsăritul soarelui pe cuvioasa zăcând moartă. Mâinile îi erau aşezate pe piept, iar trupul îi era aşezat îndreptat cu faţa către răsărit. Alergând Zosima spre ea, a spălat picioarele fericitei cu lacrimi, căci nu îndrăznea să atingă altă parte a trupului.
După ce a plâns îndelungat şi a rostit psalmi potriviţi cu timpul şi cu fapta, a făcut o rugăciune de îngropare. Apoi a spus în el însuşi: Se cade oare să îngrop trupul cuvioasei? Oare nu-i va displăcea cuvioasei această faptă? Pe când zicea aceasta, vede o însemnare scrisă pe pământ, care glăsuia astfel:
îngroapă, părinte Zosima, în acest loc, trupul smeritei Maria. Dă ţărânei ţărâna. Roagă-te mereu către Domnul pentru mine. M-am săvârşit în luna lui Farmuti, după numărătoarea Egiptenilor, iar după Romani, Aprilie, chiar în noaptea patimii mântuitoare, după împărtăşirea cinei celei de taină şi dumnezeeşti.
Când a citit bătrânul aceste cuvinte s-a bucurat că a aflat numele cuvioasei. A aflat apoi că îndată după ce s-a împărtăşit cu dumnezeeştile taine pe malul iordanului, s-a dus numaidecît la locul în care s-a săvârşit. Şi calea pe care a mers-o Zosima obosind douăzeci de zile, Maria a făcut-o într-un ceas. Îndată apoi s-a dus către Dumnezeu.
După ce a slăvit pe Dumnezeu şi a udat cu lacrimi trupul ei a zis:
—Este timpul, smerite Zosima, ca să săvârşeşti ce ţi s-a poruncit. Cum vei face groapa nefericitule, căci n-ai nimic în mâini potrivit pentru asta.
Spunând aceasta a văzut la mică depărtare un lemnişor aruncat în pustie, pe care l-a luat şi a început aşa zicând să sape. Pământul, fiind uscat, n-a ascultat de bătrânul care seostenea. Zosima a obosit, udându-se tot de Sudoare. Şi oftând puternic din adâncul inimii, şi-a ridicat ochii şi-a văzut un leu mare stând alături de trupul cuvioasei şi lingându-i picioarele. Când a văzut fiara s-a cutremurat cu temere, mai ales că şi-a adus aminte de cuvintele mariei care a spus că n-a văzut vreun animal sălbatec. A făcut deci semnul crucii, cu Credinţa că puterea celei ce zace îl va păzi nevătămat. Leul a început să se apropie de bătrân, salutându-l, nu numai cu mişcările sale, dar şi prin intenţia pe care i-o arăta.
Zosima a zis către leu:
—De vreme ce, fiară, marea cuvioasă a îngăduit ca să i se îngroape trupul, iar eu sunt bătrân şi nu am putere să fac groapa, căci nu am sapă potrivită pentru această treabă, şi apoi nu pot să mă întorc atâta cale ca să aduc o unealtă potrivită, fă aşa dar cu
830
unghiile tale ceea ce trebue, ca să dăm pământului trupul cuvioasei.
Şi îndată la cuvântul bătrânului, leul a făcut cu picioarele de dinainte o groapă atât cât era de ajuns să îngroape trupul.
După ce iarăşi bătrânul a spălat cu lacrimi picioarele cuvioasei şi după ce s-a rugat mult pentru toate, a acoperit cu pământ trupul ei. De faţă era şi leul. Trupul cuvioasei era gol ca şi mai înainte şi nu avea nimic altceva decât acea haină ruptă pe care i-a aruncat-o Zosima, cu care Maria, cu faţa întoarsă, şi-a acoperit unele părţi ale trupului ei. După aceea au plecat amândoi: leul a plecat spre adâncul pustiei, ca o oaie, iar Zosima s-a întors binecuvântând şi lăudând pe Hristos, Dumnezeul nostru. Când a ajuns la chinovie a povestit toate monahilor fără să ascundă ceva din cele ce a auzit şi a văzut. Le-a povestit pe toate cu deamănuntul de la început, încât toţi se minunau de măreţiile lui Dumnezeu şi au săvârşit cu frică şi cu dor pomenirea cuvioasei. Iar Ioan, stareţul mănăstirii, a găsit în mănăstire unele lucruri care aveau nevoie de îndreptare, pentru ca nici în aceasta să nu fie zadarnic cuvântul cuvioasei. Zosima s-a săvârşit în acea mănăstire, în vârstă de o sută de ani.
Monahii au povestit prin grai din om în om această povestire şi ofereau pilda de obştească folosinţă celor care voiau să o asculte. Până azi n-am auzit de la nimeni că povestirea aceasta este predată în scris. Eu, ceea ce am auzit din viu grai, aceea o fac cunoscut prin această istorisire scrisă. Se poate întâmpla ca şi alţii să fi scris viaţa cuvioasei şi negreşit mai strălucit decitimine; o asemenea scriere, la a mea cunoştinţă n-a venit. Am scris-o după puterea mea. N-am voit să prefer altceva decât adevărul. Dumnezeu, care răsplăteşte cu dărnicie pe cei care scapă la Dânsul, să dea ca răsplată folosul celor care vor ceti povestirea, iar pe cel care a poruncit să fie predată în scris să-l învrednicească a se face părtaş stării şi vredniciei acestei fericite, despre care vorbeşte povestirea, împreună cu toţi care au bine plăcut Lui din veac, prin contemplaţie şi fapte. Să dăm şi noi slavă Lui Dumnezeu, împăratul veacurilor, ca să ne învrednicească să dobândim milă în ziua judecăţii, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, totdeauna împreună cu Tatăl cel fără de început şi cu prea Sfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
ISTORIE DE FOLOS DIN SCRIPTURI VECHI AŞEZATĂ Care arată aducerea aminte de minunea cea mare ce s-a făcut când Perşii şi Barbarii au înconjurat cu oaste Ţarigradul; după judecata lui Dumnezeu, aceştia au pierit şi cetatea o au lăsat nestricată, prin rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare, şi de atuncea se cântă această cântare de mulţumită, care se numeşte ACATIST.
MINUNEA ÎNTÂIA
ASUPRA SCH1TILOR şi PERŞILOR
1
Pe vremea lui Iraclie, împăratul grecesc, Hosroe, carele avea atunci stăpânia Perşilor, a trimis pe Sarvar voevodul său cu mulţime de oşti în toată laturea răsăritului, care era sub stăpânia grecească, ca să străbată printr-însa ca un fulger oarecare cu foc arzând, topind şi pierzând. Deci, acesta cu multă Îndrăzneală fără temere a umblat prin părţile răsăritului, stricând şi pierzând pe Grecii cari se aflau într-însele, nefiind nimeni ca să-l oprească sau să stea împotriva puterii lui cei multe; şi încă fiind atuncea puterea grecească foarte slabă, pentru cruzimea cea grea şi în chip de fiară a lui Foca zis tiranul, carele tirăneşte, iară nu ca un împărat ţinuse de curând stăpânia grecească. Însă ajungând Sarvar şi până la Halchidon, a pus oaste împrejurul lui şi tot ce trebuia spre stricarea acelei cetăţi mari împărăteşti a gătit; că aceea gândia şi de aceea se sfătuia şi pentru aceea în tot chipul se nevoia. Nişte lucruri ca acelea văzând împăratul Iraclie, carele după tiranul Foca de curând stătuse împărat şi fiind în mare durere şi scârbă, lăsându-şi împărăţia a mers pe Pontul Euxinului (Marea Neagră). Şi încă mai strângând oaste, fără de veste, când nimenea nu ştia, a mers în ţinuturile Perşilor. De a cărui mergere împărătească auzind Hagan al Schiţilor, îndată a sărit la războiu şi a umplut marea de corăbii şi pământul l-a umplut de oameni călări şi pedestri. Iară pre acei oameni, cari rămăseseră în Ţarigrad, Serghie, carele a fost Patriarh atuncea, i-a mângâiat şi i-a învăţat zicând: îndrăzniţi, fiilor, şi să punemnădejdea mântuirii noastre întru Dumnezeu şi la Dânsul să ridicăm mâinile şi ochii noştri din tot sufletul şi ne va izbăvi pe noi de relele ce ne-au înconjurat şi toate sfaturilebarbarilor, care sunt asupra noastră, le varisipi. Cu nişte cuvinte ca acestea întărind Patriarhul pe oamenii cei ce s-au aflatîn cetate, au răbdat fiind întăriţi, cu credinţă întru Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi întru Hristos, Dumnezeul nostru, care, pentru milostivire, a voit de a luat trup dintr-însa şi aşteptând ca să dobândească spre sine mila Lui, au răbdat nădăjduindu-se, căruia s-au şi învrednicit peste puţin şi nu i-au amăgit nădejdea lor. Pentru că un boier de sfat anume Vonos, carele era pus de împăratul spre paza cetăţii,
832
cât era cu putinţă a se pricepe împotrivaostaşilor acelora, nu s-a lenevit toate lucrându-le şi făcându-le. Că a zis că voeşte Dumnezeu ca să nu şedem noi indeşerţi şi fără de lucru, ci să şi lucrăm câte ceva şi să gândim şi noi şi să avem toată nădejdea izbăvirii noastre întru acela, că aşa şi Iisus, feciorul lui NavI, a poruncit de a făcut înşelăciuni şi meşteşuguri asupra Gheanilor. Şi Ghedeon asupra Madianitenilor a întrarmat ostaşii săi cu apă şi cu lumânări. Aşa şi Vonos, boierul cel mare, a Întărit zidurile cetăţii şi a gătit toate cele ce trebuia la războiu. Iară Serghie, Patriarhul, luând sfintele icoane ale Maicii lui Dumnezeu şi mai vârtos acelea întru care era Mântuitorul prunc mic zugrăvit ţiindu-se pe mâinile Maicii Sale, a înconjurat pe deasupra zidurile cetăţii, acelora adică întărire dându-le, iară barbarilor celor protivnici groază, fugă şi pieire; pe cari neprietenii ce năvăliseră asupra cetăţenilor, mai pe urmă i-au dat pierderii. Iară de vreme ce Perşii cari tăbărîserâ asupra HalchidonuLui Începuseră a arde oraşele cele de pe lângă Halchidon şi altele toate a face, ori câte obişnuesc prădătorii a face şi oraşele a strica, asemenea şi Schiţii şi barbarii ca şi Perşii făcând; pentru aceea Patriarhul iarăşi luând icoana cea nefăcută de mână a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Dumnezeescul veşmânt al Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu, încă şi lemnele cele de vieaţă făcătoare şi umblând împrejur pre zidurile cetăţii şi cu lacrâmi rugându-se zicea: Scoală-Te Doamne, ajută nouă şi să se risipească vrăjmaşii Tăi şi să se stingă ca fumul şi să se topească ca ceara de faţa focului. Şi încă nu trecuseră trei zile după arderea aceea ce făcuse ei şi iată, s-a apropiat de cetate toată oastea voievoduluiSchiţilor. Şi atâta era de mare tabăra protivnicilor şi rânduită spre mulţime multă şi întărită cu arme şi cu paveze, cât cu adevărat zicând, putea să stea zece Schiţi împotriva unui Grec. Însă Doamna, Stăpânacea Preacurată, care se oşteşte pentru creştini, Ajutătoarea cea grabnică a celor ce o cheamă pe dânsa, cu ostaşii ce se întâmplaseră atuncea în dumnezeeasca ei Biserică, ce se cheamă Pighi, pe mulţi din schiţii ce se oşteau asupră-le, au ucis. Acest ajutor ce a făcut creştinilor Stăpâna cea atot puternică, Maica lui Dumnezeu, nu numai cădere acelor ostaşi prin Greci a adus, ci şi întărirea voevodului Schiţilor întru nepricepere o a mutat cu a sa voevozie şi încă şi-au cunoscut şi pierderea sa cea de istov ce era să li se întâmple lor peste puţin mai pe urmă. Şi dacă au văzut acei ostaşi acea cădere a lor atât de mare dinaintea orăşenilor ce se făcuse atuncea, au cunoscut că este semnul începâturei pierderii lor. Deci, dintru aceasta socotind Grecii şi umplându-se de mare îndrăzneală, au început a face gătire de războiu asupra lor în toate zilele, având pe Maica lui Dumnezeu, care le ajută lor şi-i face pre dânşii mai tari decât aceia, care meşteşugirile şi puterea Schiţilor turbura şi ştiinţa lor de oaste. După acestea cu voia de obşte a Patriarhului şi a mai marelui cetăţii şi a tuturor orăşenilor s-au trimis oarecari din cetate cu daruri ca să grăească Schiţilor şi să-i îndemne pre ei spre pace. Iară Hagan acela având nărav de fiară iar nu de om şi mai vârtos fiind cu nărav iubitor de argint, darurile a luat şi negrijindu-se de acea cerere de pace, a trimis solii înapoi cu nici o ispravă, numai aceasta zicându-le lor: Nu vă amăgiţi întru Dumnezeul carele credeţi, căci cu adevărat mâine voiu să iau cetatea voastră cu mâna mea ca pe o pasăre şi voiu să o pustiesc; şi pentru mila mea voiu slobozi pe voi pe toţi cu câte o dulamâ şi vă veţi duce din cetate unde veţi vrea; iară altă milă afară de aceasta spre voi nu voiu arăta; şi a grăit încă şi mai înainte acest ticălos şi alte cuvinte multe de hulă asupra lui Hristos, Dumnezeul nostru şi asupra celeia ce L-a născut pre Dânsul. Deci, nişte cuvinte ca acestea auzind de la cei trimişi, locuitorii cei din cetate, toţi preoţii, clericii, călugării şi tot poporul suspinând dinlăuntrul inimii şi alergând la sfintele lui Dumnezeu Biserici şi ridicându-şi mâinile la cer şi cu multe lacrimi rugându-se, au zis: Apărătorul nostru, Doamne, Doamne, caută din sfânt locaşul Tău şi vezi pe acest spurcat barbar şi pe cei ce sunt cu dânsul cum îndrăznesc a huli numele Tău cel mare şi sfânt; surpă-l pe dânsul Păzitorul nostru, Doamne, ca să nu zică: Unde este Dumnezeul lor?
833
Că tu eşti Dumnezeul nostru, Carele celor mândri le stai împotrivă şi cauţi spre cei smeriţi, că puterea Ta este neasemănată şi stăpânia Ta nebiruită. Auzi cuvintele barbarului acestuia carele a trimis hulindu-Te pre Tine, Cela ce stăpâneşti toate, izbăveşte cetatea moştenirii Tale şi poporul cel numit cu numele Tău. Şi aşa rugându-se şi plângând poporul, iară Dumnezeu a oprit venirea Perşilor la Hagan, care orânduise să fie, ucigând nu puţin dintru aceia, pe cari trimitea unul la altul şi câte două şi câte trei zile pe margine a se bate şi prin cetate a umbla şi a da războiu n-au încetat, iară cele de treaba oştii precum se sfătuise, eragata despre amândoi şi pe uscat meşteşugirile cele de stricarea zidului le apropia, tunurile şi altele spre sfărâmarea cetăţii; iară pe mare rânduia mulţime multă de corăbii perseşti, aşa cât de odată şi într un ceas a lovit cu războiu asupra cetăţii şi pe uscat şi pe mare; iară când se făcea războiul acesta, atuncea Hagan luând pre câţi avea călăraşi mai aleşi, a venit spre părţile gurii mării cei mari şi s-a arătat oştilor perseşti; asemenea şi voevodul Perşilor s-a arătat lui, acela adecă despre Asia, iară celalt despre Europa ca nişte fiare sălbăticite au răcnit asupra cetăţii, socotindgata a o avea spre vânat loruşi. Dar cine va spune minunile lui Dumnezeu, care s-au făcut atuncea? Sau milostivirea spre noi a Preacuratei Fecioare cine va putea să o povestească? Pentru că Hagan umplând de corăbii sânul mării ce se cheamă Cheratos şi cu ostaşii ce erau într-însele, încă şi cu cei ce se băteau pe uscat, se sileau să răstoarne zidurile cetăţii şi cei ce băteau spre mare despre sânul Cheratului socoteau că în curând vor lua cetatea. Iară Domnul şi Dumnezeul nostru cel hulit de dânşii, Carele pretutindenea este ca un Dumnezeu, pentru rugăciunile Fecioarei de Dumnezeu Născătoarei, care L-a născut pe Dânsul, nădejdile lor netrebnice şi deşarte le-a arătat; pentrucă atâta mulţime de cei protivnici sub fiecarelăture de zidostaşii Grecilor au ucis, cât n-au putut cei vii să arză pre cei morţi şi aceasta s-a făcut celor ce se băteau pe uscat şi se sileau pe pământ sa răstoarne zidurile, iară corăbiile împreună şi cu ostaşii ce erau într-însele le-a înecat fără de veste Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea în preajma dumnezeeştiibiserici din Vlaherne, ridicând asupra lor înfricoşat şi silnic vifor; pentru că fiind aproape de dumnezeeasca biserica ei, foarte întărâtându-se marea şi înălţându-se dupăvoia lui Dumnezeu, pe toţi de grab i-a cufundat şi i-a înecat împreună cu corăbiile. Şi putea să se vază acolo minune mareşi nespusă; că marea şi-a înălţat valurile întocmai cu munţii şi în chipul unei fiare sălbatice s-a sălbăticit şi turburându-se asupra vrăjmaşilor Maicii lui Dumnezeu, cumplit săria asupra lor şi fără de milă i-a sorbit. aşa precum oarecând a făcut Egiptenilor, cari goniau pe Israilul cel de demult, carele a trecut pedestru printr-însa cu minunată vedere. Aşa dând războiu înaintepentru a sa cetate, Născătoarea de Dumnezeu şi Apărătoarea a făcut biruinţă fără de sânge cu această vitejie, degrab înecând pre aceia, cari aduseseră acel războiu asupra moştenirii ei şi ridicaseră armă asupra lor;şi dând acele arme de războiu perepejunile mării; iară pre aceia cari îşi pusesera nădejdea mântuirii spre dânsa, păzindu-i ca pe o moştenire a sa fără de nici o primejdie de asuprelele ce le veniseră asupra. Atuncea şi însuşi mai marele lor Hagan văzând cu ochii pieirea ostaşilor săiacolo oare unde într-un loc înalt stând cucălăraşii săi cei aleşi, s-au bătut cu mâinilepeste obraz şi peste piept. Iară cei ce erau în cetate şi dădeau războiu împotriva neprietenilor, dacă au văzut pierderea vrăjmaşilor ce se făcuse în mare, îndată întărindu-se cu puterea lui Dumnezeu şi întrarmându-se cu tăria Fecioarei de Dumnezeu Născătoarei, au deschis porţile cetăţii şi strigând şi chiuind au alergat asupra vrăjmaşilor. Deci, câtă bucurie şi tărie au avut ostaşii cetăţii, atâta frică de mare au avut şi barbarii. Şi putea să vadă atuncea cineva preaslăvita vitejie a stăpânei noastre deDumnezeu Născătoarei, că şi pruncii ceimici şi femeile s-au pornit asupra barbarilor şi au intrat în mijlocul oştilor vrăjmaşilor săi şi atâta ucidere au făcut barbarilor, cât nu este cu putinţă nici cu cu vântul a socoti. Acolo cu adevărat s-a plinit ceea ce s-a zis: Unul gonia o mie, iarădoi zece mii. O putere şi tărie ca aceasta
834
a dăruit, Preacurata Fecioară şi Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea celor neputincioşi şi slabi. Iară dacă a apus soarele şi a venit noaptea, atuncea uneltele cele de războiu, care le aduseseră barbarii pe roate pentru luarea cetăţii, toate le-au băgat în foc, poruncind ţăranilor să ardă acele măestrii şi meşteşugiri ale lor, de vreme ce făcuse cu dânşii milă Născătoarea de Dumnezeu. Iară Patriarhul şi toţi cetăţenii, ridicând mâinile la cer, cu lacrimi mulţumite au făcut şi au zis: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie, mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit, pre vrăjmaşi şi întru mulţimea slavei tale ai sfărâmat pre cei protivnici. Şi aşa nebunul Hagan, carele venise cu mulţime multă deostaşi, s-a întors înapoi cu ruşine. Asemenea şi Voevodul carele adusese acele oşti perseşti, puindu-şi mâna la gură şi acoperindu-şi faţa, căci dintru atâtea mii cu puţini numai rămăsese, şi el cu ruşine s-a întors la ţara sa. Aşaslujitoarea dumnezeeştei rânduieli şi a bunătăţii lui Dumnezeu, Preacurata şi ceacu totul fără prihană Născătoarea de Dumnezeu, ajutătoarea cea tare a creştinilor, şi-a arătat puterea sa pentru apărarea noastră; şi atâta de mare şi slăvită izbăvire ne-adăruit nouă, carele spre aducere amintede acea facere de bine atât de mare, îi facem această adunare de acum de rugăciune cu tot poporul şi praznic cu priveghere, aducându-i cântări cu bună mulţumită, ca praznic. Acatist l-a numit Biserica a toată lumea şi l-a aşezat să-l prăznuim Maicii lui Dumnezeu pe vremea aceasta, când şi biruinţa s-a făcut prin Maica lui Dumnezeu. Şi Acatist l-a numit anume neşedere, pentru că aşa au făcut atuncea clericii Bisericii şi tot poporul cetăţii.
MINUNEA A DOUA ASUPRA SARACINILOR
După ce au trecut treizeci şi şase de ani de la bătaia cea dintâi, ce s-a făcut asupra lui Hagan şi a Sciţilor şi a Perşilor pe vremea împărăţiei lui Constantin Bărbosul, iarăşi a venit Roistolon cel mare al Saracinilor cu mulţime de corăbii asupra aceleeaşi cetăţi împărăteşti şi îndată a stătut lângă ţărmuri despre Evdom de la cari în toate zilele se făcea războiu pe mare asupra cetăţii de primăvara până toamna şi se ducea de iarna la Chizic; şi iarăşi venea primăvara la Ţarigrad şi iarâşi făcea războiu pe mare şi şapte anitare s-a bătut şi multe corăbii de ale sale a pierdut şi mulţiostaşi întrarmaţi şi toată gătirea cea de oaste, care adusese cu sine. Şi s-a întors înapoi la ţara sa şi aicea cu mare lipsă şi fiind ei în părţile Sale, şi bătând vânt iute şi mare împotriva lor, după dreapta mânia lui Dumnezeu au pierit şi cu ajutorul Maicii lui Dumnezeu toţi s-auînecat în mare. Asemenea şi în alte vremi de multe ori pornindu-se acei ticăloşi asupra acelei cetăţi de Dumnezeu păzite, plinindu-şi pornirile sale cele nebuneşti, deşerţi şi plini de ruşine s-au întors.
MINUNEA A TREIA ASUPRA AGARENILOR
Însă pentru că iarăşi puterea lor pretutindenea se înălţase întru mărime de la răsărit şi de la apus crescând şi întru mulţime ieşind, întâiu a venit asupra împărăţiei Perşilor şi de acolo în Egipt şi înLivia, făgăduindu-se creştinilor că nu-i vorsili pre dânşii să se lepede de Credinţa cea drept credincioasă şi fără prihană care este în Hristos Dumnezeul nostru; care făgăduinţă nu o a păzit, ci încă pre mulţii au făcut mucenici, pentru că nu vrea săcalce cinstita cruce, că silia pe creştini să facă aceasta. Şi iarăşi zic, că au cuprins tot pământul, prădându-l şi înconjurând India, etiopia, Ispania, poporul Mamvruşilor şi Livia, mai pe urmă de toate au tâlhărit, şiasupra acelei cetăţi împărăteşti, vrând suo ia. Când împăratul Leon Isaurul luase de curând împărăţia, carele se făgăduise că le va da lor dajdie. Iar ei îi sileau pre dânşii ca să pue şi străjile sale la cetate, că se nădăjduia spre mulţimea oştilor şi a acelora câţi erau de ai lor şi câţi îi adusese cu plată, de făcuse mulţime multă deoşti şi a celor din corăbii; că a fost numărul corăbiilor o mie şi opt sute precum scriu istoricii cei mai nevoitori. Şi şi-au pus oştile sale înaintea cetăţii, acei rătăciţi luptători
835
împotriva lui Dumnezeu. Dar încă nici o apropiere de zidurile cetăţii n-au făcut; că se zăboveau cu facerea de case, socotind că vor locui într-însele ca acasă, aşa puseseră ei în mintea şi în gândul lor; dar Domnul a făcut deşarte sfaturile lor, că iubitorul de Hristos popor, carele era în cetate făcea slujbe neîncetat, precum aveau ei obiceiu a face pentru pacea şi bun aşezământul creştinilor. Şi atuncea luând ei prea cinstit lemnul crucii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi Sfintele Icoane ale Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, au umblat împrejur pe zidurile cetăţii; şi ridicându-şi mâinile la Dumnezeu, au zis: Scoală-Te, doamne, ajută nouă şi nu lepăda pe poporul Tău, până în sfârşit, că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărit şi cei ce Te urăsc pe Tine au ridicat capul; nu da moştenirea Ta spre ocară, ca să stăpânească păgânii preste noi, ca să nu zică vreodată: Unde este Dumnezeul lor? Ci ca să cunoască, că numele îţi este Domnul Iisus Hristos, întru slava Lui Dumnezeu Tatăl. Iar un călăraş oarecarele Saracin din cei protivnici, cuvinte de hulă zicând asupra cetăţii, chemând-o cetatea lui Constantin şi Biserica cu nume prost numind-o, căzând de pe cal jos într-o groapă, a murit. Încă şi un Hoge de ai lor suindu-se într-un copac înalt, ca să vestească rugăciunea lor cea spurcată, asemenea şi acela căzând jos cu ticăloşie şi-a lepădat din sine sufletul său cel fără de Dumnezeu. După aceea s-au sfătuit să ridice războiu şi asupra Bulgarilor, că doi voevozi erau şi unul a rămas să strice împărăteasca cetate, iar altul s-a dus asupra Bulgarilor să se bată cu dânşii, cu cari lovindu-se, a rămas biruit de dânşii şi a căzut din oastea lui mai mult decât douăzeci de mii; iară cei ce au rămas s-au întors cu ruşine la ai săi. Însă după întoarcerea de laBulgari se silea să treacă cu corăbiile ce le adusese spre partea despre vlaherne; dar s-au oprit de un lanţ de fier ce era întins de la Ţarigrad până la Galata, neputând să facă ceea ce se sfătuise. Şi aşa au mers cu corăbiile la locul ce se cheamă Sosten şi la alte limanuri mai mici şi acolo foarte mulţi dintr-înşii au crăpat de iuţimea frigului şi multe corăbii de vânturi groaznice s-au sfărâmat şi altă mulţime de corăbii mari, Grecii le-au ars. Iar oraşul a fost într-o mare strâmtoare pentru lipsa de cele de treaba oamenilor. Şi protivnicii toate cele ce li se întâmplase lor fără nici o fereală mâncau şi întru amară nevoie au căzut de foame cât şi trupuri omeneşti şi de dobitoace moarte au mâncat şi pentru o nevoie mare ca aceea, mulţi din cei vestiţi dintr-înşii şi viteji fugind în cetate, s-au închinat. Şi în ce chip pe Eghiptenii cari goniau pe Israil de demult i-a cufundat întru adânc ca o piatră şi a adus preste dânşii apa mării, aşa şi asupra Saracinilor a adus Domnul, fugind ei de la Ţarigrad. Că întârâtându-se marea cu vânt întunecat şi valuri groaznice şi arzătoare, a pierdut acele mii de corăbii. Pentru că pe mareaegee mergând corăbii multe, a căzut fără de veste piatră din cer; că precum fierul se apropie de foc i se încălzeşte răceala, aşa şi piatra aceea căzând în apa mării a făcut de s-a înfierbântat şi pentru fierberea aceea s-a topit smoala corăbiilor celor protivnici şi toţi s-au cufundat întru adânc, numai trei corăbii rămânând pentru înştiinţare. Şi putea să vadă cineva grămezile morţilor cari zăceau lepădaţi afară pe la toateostroavele, ţărmurile, limanurile şi sânurile mării. Deci nişte isprăvi ca acestea să se spuie şi altor popoare, precum zice Psalmistul şi toată gura creştinească să cânte cuvânt sfinţit: Tu, Doamne, ai sfărâmat capetele balaurilor în apă şi spre aceasta să se adaoge cu mare glas şi cântarea Israilitenilor cea de la ieşire: Să cântăm Domnului, căci cu slavă s-a preaslăvit. Până la acest cuvânt viind şi privind la înălţimea minunilor celor prea slăvite ale lui Dumnezeu şi Stăpânului şi ale singurei Preacuratei, de Dumnezeu Născătoarei, rămân fără glas de spaimă şi nu pot a afla cuvinte asemenea lucrurilor ce s-au făcut. Că ce limbă împodobită vorbitoare va putea lăuda după vrednicie pe Fecioara de Dumnezeu Născătoare? Sau în ce chip se va slăvi cum se cuvine prea slăvit darul ei, sau va putea preaslăvi izvorul milostivirii ei, sau va aduce ei mulţumită? Că se cade nouă cu faptele să aducem mulţumită Maicii lui Dumnezeu; că de acestea se veseleşte şi ea singură şi Fiul ei, mai mult decât de fluiere şi de organe
836
şi de cântările cele muziceşti, care sunt precum zicem, dragostea cea nefăţarnică, care este capul legii şi al profeţilor, iubirea de fraţi cea neschimbată, milostenia cea fără de întoarcere, fecioria cea dumnezeească, căsătoria cea după lege, curăţia cea fără de prihană, dreptatea cea stătătoare, vitejia cea dupre lege asupra poftelor, gândul cel tocmit după voia lui Dumnezeu, milostivirea cea fără strâmbătate, înfrânarea fără trufie, smerenia cea cu bună umilinţă, încă şi vieaţa cea fără prihană, năravul cel drept, obiceiul cel smerit, mintea cea cu bună pricepere, gura ceea ce grăeşte cele bune, limba care laudă pe Dumnezeu, ochiul cel ce nu se uită la curvie, mâinile cele nejefuitoare, picioarele cele negrabnice spre rău, mânia nu cea dobitocească şi care trage gândurile prin repejunile nebuniei şi altele, cu care omul cel făcut după chipul lui Dumnezeu şi este împreunat cu Dumnezeu, se împodobeşte ca şi cu o podoabă de mult preţ şi frumoasă. Cu acest fel de fapte bune se cade nouă să mulţumim Născătoarei de Dumnezeu, pentru că aşa au zis cei înţelepţi, că mulţumită din fapte, iară nu din cuvinte se face. Însă de vreme ce neputinţa firii noastre şizăticnirea gândului, ne face pe noi leneşi spreosteneala faptelor bune şi încet ne atingem de dânsa, cum am zice, cu vârful degetului, pentru aceasta spre dare de mulţumită cea datornică lipsă avem. Deci. măcar şi cuvinte de cântări să aducem şi înălţând glasurile noastre şi mintea ridicându-ne, aşa să zicem cu strigare: Tu dară, o, Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, ca ceea ce ai din fire iubire de oameni, n-ai părăsit apărând, neamul nostru cel creştinesc, ca o Maică iubitoare de fii împreună şi milostivă încă pururea ne dărueşti nouă facerile de bine, mântuindu-ne, acopelindu-ne păzindu-ne, din nevoi slobozindu-ne şi din primejdii izbăvindu-ne. Deci, noi pentru aceasta mulţumim ţie şi mărturisim darul, nu tăinuim facerile de bine, lăudăm cu mare glas minunile tale, ajutorul tău preaslăvim, purtarea de grijă pentru noi o slăvim, folosinţa Ta o slăvim, pre tine, Ajutătoare, făcătoare de bine te avem, milostivirea ta o vestim şi pomenind darurile tale cele mari, ceai făcut nouă până acum şi din câte primejdii ne-am izbăvit prin tine, aceste cântări de mulţumită ca o datorie aducem ţie, nu doară că suntem vrednici facerii tale de bine. Însă iubeşte-le şi le primeşte ca de la nişte prunci ce nu pot grăi. Că pentru aceste necazuri de acum, care ne scârbesc pe noi, cerem ajutorul tău cel grabnic şi ne trebueşte folosinţa ta; strică smintelele cele ce sunt între noi; risipeşte norul şi întunerecul, care ne înconjoară pre noi, cu care ca într-un războiu de noapte suntem răniţi şi mai ales zicând: ca şi cum am fi fără de minte, ne mâncăm trupurile noastre, necunoscând rudeniile, nici gândind de cei de un neam cu noi. Şi unele ca acestea îndrăznim a face, noi care ne-am învrednicit a avea un Duh, pe Hristos unul, o Credinţă, un botez, o biserică şi aceleaşi taine. Ci ca să nu tindem cuvântul mult pentru aceasta ne rugăm milostivirii tale, Preasfântă stăpână, ca să luăm poporul tău şi moştenirea ta îndurările tale. Şi fii rugătoare către Dumnezeul nostru, Cel ce s-a născut din tine, ca să ne ajute nouă să nu pierim de tot şi să ne scoată pe noi din ispitele cele ce nu se pot vindeca. Vezi, Stăpână, cu câte lacrimi ne udăm; deci, te milostiveşte şi nu ne lepăda pre noi până în sfârşit. Pentru ce, împărăteasă, întorci faţa ta de la noi şi uiţi neputinţa noastră şi întristarea? Risipeşte frica şi spaima care vine asupra noastră; alinează mânia Lui Dumnezeu care s-a pornit asupra noastră şi pierderea noastră o potoleşte şi împerecherile care sunt între noi şi zarvile le împacă şi dă linişte şi pace robilor tăi. că spre multe facerile tale de bine şi acestea adă ogând, vestim totdeauna minunile tale. Şi până aicea înotând, slobozind vetrele cuvântului, să stăm în limanul cel tare al tăcerii. Şi când ne adunăm, iarăşi să facem pomenire de acestea, ca să nu ne arătăm necunoscători de facerea de bine a Stăpânei; nici să facem bunătăţi prin fapte numai şi leneşi fiind prin cuvinte să aducem mulţumită, că dobânda iarăşi la noi se va întoarce. Că de vom fi mulţumitori pentru cele ce a făcut spre noi, mare nădejde vom găti nouă spre cele ce vor să fie şi vom dobândi bunătăţile cele ce nu se pot spune, prin darul şi prin iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava şi puterea, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
*Nu am păstrat tipicul din capetele lui Marco deoarece sunt părţi în care nu am putut să-mi dau seama ce vrea să spună, fiindcă era doar o înşiruire de litere, în rest totul este cum trebuie. **
SFÂRŞITUL TRIODULUI ŞI LUI DUMNEZEU SLAVĂ.